Sunteți pe pagina 1din 1

"Cealalta Ancuta" evoca o alta poveste de dragoste din vremuri apuse, mult mai pline de evenimente decat cele

ale timpului narativ. Naratorul este, de data aceasta, mesterul Ienache coropcarul. "Iernile pe atunci erau mai tari", spune acesta, figurand imprecis timpul evenimential, completandu-1 apoi cu detalii de atmosfera a vremurilor. Deschiderea spatiului c8i958ck92gbk narativ incepe prin prezentarea oamenilor de altadata, din "vremea veche", diferiti de cei din timpul povestirii, cand prin targuri nu mai erau atatia "venetici", cu atatea dughene noi, incat coropcarii, vanzatorii ambulanti de maruntisuri, erau tinuti la mare cinste. Boierii daruiau mai mult pe vremea aceea, un ban intreg de aur, nu doar un banut, vreun "graitar" lipsit de valoare. Ba chiar existau monahi drepti, unde panerele cu provizii se ridicau direct pe ziduri, cu ajutorul franghiilor si al scripetilor. Iar Domnul era atat de respectat, incat, in momentul in care iesea, toata lumea se inchina in jurul sau, "cu dosu-n sus si cu fruntea-n pulbere." Coropcarul are un singur defect: acela de a trage din tutun, trebuind, din cand in cand, sa intrerupa povestea si sa-si curete luleaua, pentru ca, observa el cu ironie, Satana atata treaba avea, sa i-o infunde. Povestirea lui incepe cu o intriga erotica, evocand intamplari dramatice de pe ulitele lasului si din apropierea turnului Golia, in care personaj principal este Todirita Catana, razes "nebun si nemernic", indragostit de o fata de boier, duduca Varvara, cu care incearca sa fuga in lume. Personajului-martor ii apare ca o vedenie de om, "intru adevar om nalt si voinic - subtire in mijloc, lat in spate. Avea mustati balai si ochi negri si se uita fudul in juru-i." Todirita fusese prins dupa "munca si batalie" de oamenii stapanirii, fiind batut "peste falci cum se cuvine". La eveniment asista o multime de lume: "Apoi dupa roata de arnauti s-a luat mahalaua ca dupa o laie, cu colbi si cani, cu muieri si prunci." Pentru indrazneala si vitejia in lupta cu arnautii, Todirita Catana este considerat un "zalud", apreciere confirmata si de modul senzational in care ; evadeaza din temutul turn al Goliei, rozand cu dintii funia cu care fusese legat, coborand cu ea pe zidul inalt, apoi fugind pe drumuri necunoscute, spre marea ciuda a arnautilor care nu-i dau de urma. Ca in romanele de capa si spada, intalnirea dintre razas si Ienache coropcarul are loc din nou pe drumurile din preajma hanului in care patrona "cealalta Ancuta", toti trei punand la cale o inspirata intriga prin care cei doi iubiti sa scape de amenintari cumplite (duduca Varvara sa ajunga la manastirea Agapia, iar Todirita Catana la supliciul final prin buzduganul domnesc).