Previzualizare

Examen
intrebari
Numărul
Romana
Disciplina de
întrebări

ONCOLOGIE 192 Preview

HEMATOLOGIE 98 Preview

RADIOLOGIE 297 Preview

MEDICINĂ NUCLEARĂ 20 Preview

MEDICINĂ DE URGENŢĂ 145 Preview

A.T.I. 149 Preview

ONCOLOGIE ŞI HEMATOLOGIE 290 Preview

MEDICINĂ INTERNĂ 452 Preview

RADIOLOGIE ŞI MEDICINĂ NUCLEARĂ 317 Preview

UROLOGIE 151 Preview

A.T.I. ŞI MEDICINĂ DE URGENŢĂ 294 Preview

Insuficienţa multiplă de organ este caracterizată de:

A. Tensiunea arterială medie <65 mmHg
B. Scăderea tensiunii arteriale sistolice cu <40 mmHg sub valoarea de bază
C. Lactat seric > 2 mmol/L
D. Diureza > 0.5 ml/kgc/oră
E. Trombocite <100 x 109 /L
F. Trombocite >100 x 109 /L
G. Tensiunea arterială sistolică <90mmHg
H. Creatinina serică cu valori normale
:
 I. INR <1,5
J. Timp de tromboplastină parțial (activat) > 60 sec

Investigațiile inițiale ale pacientului cu suspiciunea de sepsis cuprind următoarele:

A. Sumar de urina
B. NT-pro BNP
C. Teste funcționale hepatice
D. Proteina C reactivă
E. Hemoleucograma
F. Lactatul seric
G. Analiza gazelor sanguine
H. Proteinemie
I. Troponina
J. Albuminemie

Semnele clinice utile pentru localizarea infecției la pacienții cu sepsis sunt:

A. Sensibilitatea localizată în epigastru este frecvent întâlnită în infecțiile de tract urinar
B. Sensibilitate localizată abdominal în cadranul superior drept este frecventă în sepsisul
biliar
C. Sensibilitatea în flancuri este frecvent întâlnită în cazul abcesului spinal
D. Examinarea genitală la bărbați poate identifica boli inflamatorii pelvine
E. Articulația tumefiată ridică suspiciunea de artrită septică
F. Somnolenţa şi confuzia sunt semne de sepsis frecvent întâlnite la tineri
G. Un suflu nou cardiac poate indica endocardita infecțioasă
H. Sensibilitate localizată abdominal în cadranul inferior drept este frecventă în cistită
I. Sensibilitatea în flancul stâng comună în apendicită
J. Sensibilitatea localizată la nivelul spatelui poate indica discită

Următoarele afirmații referitoare la sepsis sunt adevărate:

A. Este o complicație rară dar severă a unei infecții, cu mortalitate crescută
B. Se caracterizează printr-un răspuns anormal al gazdei la infecție
C. Frecvenţa respiratorie > 22 respirații/minut este criteriu al scorului quick SOFA
D. Temperatura centrală >37.8 grade Celsius este un criteriu quick SOFA
E. Scorul de comă Glasgow < 15 este criteriu quick SOFA
F. Prezența unei disfuncții de organ nu este definitorie pentru sepsis
G. Criteriile de SIRS sunt recomandate in prezent pentru definirea sepsisului
H. Scorul de coma Glasgow >15 este criteriu quick SOFA
I. Presiunea arterială sistolică >100 mmHg este criteriu quick SOFA
:
 J. Scorul qSOFA indică faptul că pacientul prezintă un risc ridicat de a dezvolta sepsis

Din punct de vedere fiziopatologic, sepsisul se caracterizează prin:

A. Activarea complementului scade permeabilitatea vasculară
B. Există o producție crescută de adenozin trifosfat
C. Sepsisul este asociat cu un status hipocatabolic
D. Activarea celulelor sistemului imunitar se produce prin receptorii Toll-like
E. Sepsisul nu determină disfuncție mitocondrială
F. PAMPSs (Pathogen Associated Molecular Patterns) activează sistemul imunitar
înnăscut
G. Creşte producția citokinelor pro-inflamatorii (tumor necrosis factor-alfa, interleukine
1,6)
H. PAMPs (Pathogen Associated Molecular Patterns) includ componente ale patogenilor
bacterieni
I. Scade producția proteinelor de fază acută
J. Creșterea expresiei factorilor tisulari intravasculari determina apariția fenomenului de
„imunotromboză”

Următoarele afirmații legate de şocul septic sunt adevărate:

A. Pacienții cu şoc septic au o concentrație ridicată a lactatului seric în pofida resuscitării
volemice adecvate
B. Pacienții cu şoc septic nu prezintă disfuncție metabolică
C. Lactatul seric, în cazul pacienților cu şoc septic, este <2 mmol/L
D. Este o formă gravă de sepsis
E. Suportul vasopresor se inițiază în momentul în care tensiunea arterială diastolică este
< 65 mmHg
F. Pacienții cu şoc septic nu au indicație de resuscitare volemică
G. Pacienții cu şoc septic prezintă disfuncție circulatorie
H. Pacienții cu şoc septic au un risc crescut de deces
I. Pacienții cu şoc septic au valori ale tensiunii arteriale medii > 65 mmHg
J. Pacienții cu şoc septic necesită suport vasopresor

Grupele aflate la risc de a dezvolta sepsis includ: :

A. Pacienți cu hipotensiune arterială
B. Cadrele medicale
C. Pacienți cu ciroză hepatică
D. Nou-născuți
E. Pacienți fără antecedente de sepsis
:
F. Gravidele
G. Pacienți cu cardiopatie ischemică
H. Pacienți cu hipertensiune arterială
I. Vârstnici (>65 ani)
J. Pacienți cu tratament imunosupresor în curs

Legat de originea sepsisului, următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Meningita este o infecție dobândită comunitar frecvent întâlnită
B. Riscul sepsisului dobândit în urma procedurilor medicale poate fi crescut prin
profilaxie antibiotică
C. Sepsisul asociat asistenţei medicale apare la pacienții care locuiesc în comunități
închise
D. Cele mai frecvente origini ale infecției asociate asistenței medicale sunt tractul urinar
şi tractul biliar
E. Sepsisul asociat asistenței medicale apare la pacienții externați în ultimele 30 de zile
F. Pacienții internați prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta sepsis decât pacienții din
comunitate
G. Infecțiile dobândite comunitar au tendința să fie cauzate de microorganisme virulente
H. Cea mai frecventă origine a infecției dobândite comunitar este endocardita infecțioasă
I. Cele mai frecvente origini ale infecției dobândite comunitar sunt tractul urinar şi
tractul biliar
J. Microorganismele care cauzează infecții nosocomiale sunt mai puțin virulente dar
adeseori multirezistente

Din punct de vedere al tabloului clinic, următoarele afirmații legate de sepsis sunt
adevărate: :
A. Disfuncția respiratorie se evaluaeza prin raportul PaO2/FiO2
B. Semne de inflamație sistemică sunt tahicardia, tahipnea, vasodilatația periferică,
oliguria
C. Disfuncția cerebrală variază de la somnolentă şi confuzie, până la comă
D. Semne de inflamație sistemică sunt tahicardia, tahipnea, vasoconstricție periferică,
oliguria
E. Disfuncția respiratorie se evaluaeza prin raportul PaCO2/FiO2
F. Pacienții imunodeprimați pot prezenta puține semne şi simptome ale inflamației
G. Disfuncția cerebrală se manifestă intotdeauna prin comă
H. Disfuncția de organ este cuantificată de scorul SOFA
I. Disfuncția renală se evaluează prin valoarea ureei plasmatice
J. Pacienții imunodeprimați prezintă aceleași semne şi simptome ale inflamației ca si cei
:
 imunocompetenti

Tratamentul sepsisului cuprinde:

A. Tratamentul imediat al infecției
B. Compensarea insuficienţei de organ
C. Se recomanda infuzia a 20 ml/kg soluții cristaloide în primele 3 ore
D. Foarte probabil necesită internarea într-o unitate de terapie intensivă
E. Administrarea de oxigen pentru a menține SpO2>94%
F. Sepsisul este o urgenţa medicală
G. Antibioterapie empirică cu spectru redus
H. Nu se recomandă determinarea nivelului lactatului sanguin
I. Resuscitarea volemică în bolus este benefică tuturor pacienților
J. In resuscitarea volemică a pacientului septic se utilizează cel mai frecvent albumina
umană

Recomandările pentru abordarea terapeutică precoce a pacientului septic cuprind:

A. Menținerea tensiunii arteriale medii peste 65 mmHg
B. După 3 ore de la diagnosticarea sepsisului nu se mai recomandă administrarea de
soluții pentru resuscitarea volemică
C. Se recomandă soluții coloidale de hidroxietil amidon
D. Antibioticele se administrează în prima oră de la recunoașterea sepsisului
E. Trebuie obținute culturi înainte de a începe tratamentul antibiotic
F. Se recomandă evaluarea posibilității de dezescaladare a antibioterapiei empirice
G. Se recomandă variabilele statice pentru a stabili răspunsul pacientului la
administrarea de fluide
H. Antibioticele se administrează intravenos, după identificarea agentului patogen
I. Resuscitarea volemică intravenoasă cu soluții cristaloide
J. Antibioticele se administrează în primele 6 ore de la recunoașterea sepsisului

Corectarea insuficienţei circulatorii din şocul septic cuprinde:

A. Se poate administra albumină umană când sunt necesare volume mari de lichid
B. Resuscitarea volemică este ghidată de normalizarea valorii lactatului
C. Se recomandă infuzia a cel puțin 30 ml/kg soluții cristaloide în primele 3 ore
D. Se evită a se mai administra fluide intravenos după resuscitarea volemică din primele
3 ore
E. Soluțiile de resuscitare volemică nu se administrează niciodată rapid
F. Fluidele de prima intenție recomandate sunt reprezentate soluții coloide pe baza de
gelatine
:
G. Se începe resuscitarea volemică intravenoasă cu soluții cristaloide
H. Resuscitarea volemică este primul pas pentru menținerea perfuziei organelor
I. Fluidul de prima intenție pentru resuscitarea volemică este soluția de hidroxietil
amidon
J. Se recomandă menținerea tensiunii arteriale sistolice peste 1200 mmHg

Identificarea şi controlul sursei şocului septic implică:

A. Metodele moleculare de identificare a patogenilor scad sensibilitatea diagnosticului
microbiologic
B. Colecțiile intra-abdominale necesită drenare
C. Obstrucția tractului biliar este o cauza rară de sepsis
D. Obstrucția tractului urinar este o cauză rară de sepsis
E. Antibioterapia înainte de recoltarea probelor microbiologice poate duce la rezultat
negativ al acestora
F. Catetere intravasculare infectate trebuie îndepartate
G. Testarea prin reacție de polimerizare (PCR) din sânge nu poate detecta agentul
infecțios
H. La adulți se recoltează minim 5 ml de sânge, care se inoculează în flacoanele de
cultură
I. Testarea prin reacție de polimerizare (PCR) din sânge poate detecta agentul infecțios
J. Infecția intra-articulară nu necesită lavaj artroscopic

Controlul sursei în sepsis implică:

A. Infecția unei proteze articulare nu necesită extragerea protezei
B. Colecțiile paraspinale necesită drenare
C. Valvectomia nu este necesară pentru optimizarea tratamentului endocarditei
infecțioase
D. Dispozitivele biomedicale sunt asociate frecvent cu infecția
E. Obstrucția tractului urinar este o cauză rară de sepsis
F. Îndepărtarea cateterelor intravasculare infectate
G. Nefrostomia nu este indicată în obstrucția tractului urinar
H. Obstrucția tractului biliar necesită introducerea unui stent biliar
I. Obstrucția tractului biliar necesită introducerea efectuarea apendiectomiei
J. Gangrena Fournier necesită debridare chirurgicală

Inițierea tratamentului antimicrobian implică:

A. Cunoașterea rezultatelor microbiologice anterioare nu este necesară
B. Identificarea porții de intrare a infecției nu este esențială în prescrierea antibioticelor
:
 C. Ajustarea dozelor în insuficienţa renală
D. Stabilirea frecvenţei administrării
E. Stabilirea duratei tratamentului
F. Cunoașterea prevalenței locale a rezistenţei antimicrobiene nu influențează alegerea
antibioterapiei
G. In cazul insuficienţei hepatice dozele nu trebuie ajustate
H. Utilizarea cu prudenţă a antibioticelor este o componentă cheie împotriva apariției
organismelor multirezistente
I. Identificarea porții de intrare a infecției
J. Evaluarea nivelelor serice terapeutice nu este utilă pentru gentamicină și amikacin

La pacientul cu sepsis, la 72 de ore după recoltarea probelor biologice, când

majoritatea culturilor devin disponibile, se recomandă:
A. Infecția complicată impune menținerea tratamentului intravenos
B. Oprirea antibioterapiei, chiar daca pacienții au sepsis
C. Continuarea tratamentului intravenos în meningită
D. Dezescaladarea antibioterapiei către tratament per os în infecția necomplicată
E. Externarea pacientului cu tratament antibiotic parenteral în infecțiile cutanate
F. În meningita sau artrita septică se poate administra tratamentul per os
G. În pielonefrita complicată se poate schimba tratamentul antibiotic de la intravenos la
per os după 24 ore
H. Oprirea tratamentului antibiotic
I. Identificarea unei rezistenţe neanticipate nu impune modificarea antibioterapiei
J. În pneumonia complicată se poate schimba administrarea per os a antibioterapiei

Sunt adevărate următoarele afirmații cu privire la reacțiile alergice la antibiotice:

A. Reacțiile de hipersensibilitate imediată sunt mediate de imunoglobulina E
B. În alergiile severe la penicilină se recomandă administrarea carbapenemelor
C. Alergia non-severă este mediată de obicei de IgE şi este descrisă ca o erupție ușoară
D. Reacțiile de hipersensibilitate imediată debutează clasic în maxim 2 ore de la
administrarea antibioticului
E. În alergiile severe la penicilină se recomandă administrarea cefalosporinelor
F. Reacțiile alergice întârziate pot determina în cazuri rare necroliză epidermică toxică
G. În alergiile severe la peniciline trebuie evitate cefalosporinele
H. Peste 40% din populație relatează un istoric de alergie la penicilina
I. Când un pacient acuză o alergie la antibiotic, este necesară cunoașterea intervalului
între începutul administrării și apariția simptomatologiei
J. Reacțiile întârziate apar adeseori după doze multiple de tratament, tipic după zile sau
:
 săptămâni

Sunt adevărate următoarele afirmații privind profilaxia antibiotică:

A. Profilaxia antibiotică pentru majoritatea intervențiilor chirurgicale nu trebuie să
depășească 24 de ore
B. Profilaxia antibiotică pentru majoritatea intervențiilor chirurgicale poate fi reprezentată
de o doză unică de antibiotic
C. Profilaxia antibiotică pentru majoritatea intervențiilor chirurgicale depășește 24 de ore
D. Profilaxia endocarditei infecțioase nu este recomandată la pacienții care efectuează
bronhoscopie
E. Gargara cu clorhexidina este recomandată pentru prevenirea endocarditei la pacienții
care urmează proceduri dentare
F. Alegerea agentului antimicrobian este determinat de probabilitatea riscului infecțios
G. Profilaxia endocarditei infecțioase nu este recomandată la pacienții care urmează
proceduri la nivelul tractului genitourinar
H. Scopul antibioprofilaxiei în cazul splenectomiei este de a preveni sepsisul cu
Stafilococ auriu
I. Pentru antibioprofilaxie se folosesc doar antibiotice cu spectru larg
J. Pacienții supuși unei intervenții de transplant de organ solid nu necesită
antibioprofilaxie

Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la antibioticele utilizate uzual în

tratamentul sepsisului:
A. Nu există bacterii rezistente la toate antibioticele betalactamice
B. Toate betalactaminele blochează sinteza peretelui bacterian
C. Betalactaminele sunt bacteriostatice într-o manieră dependentă de concentrație
D. Monobactamii sunt reprezentați de doripenem şi aztreonam
E. Carbapenemele sunt antibiotice betalactamice
F. Benzilpeniciline pot fi administrate doar parenteral
G. Carbapenemele nu se folosesc în cazul infecțiilor cu bacterii gram negative
producătoare de ESBL
H. Betalactaminele sunt antibioticele cele mai utilizate în medicina umană
I. Benzilpeniciline pot fi administrate per os și parenteral
J. Carbapenemele au cel mai larg spectru antibiotic

Sunt adevărate următoarele afirmații legate de antibiotice:

A. Vancomicina este activă pe bacilii gram negativi ESBL
B. Chinolonele inhiba sinteza ADN bacterian prin inhibarea topoizomerazei IV si a ADN
:
 girazei
C. Aminoglicozidele întrerup sinteza de proteine bacteriene prin inhibarea funcției
ribozomilor
D. Inhibitorii clasici de beta-lactamază includ acidul clavulanic, sulbactam si tazobactam
E. Carbapenemele sunt elementul cheie în tratamentul infecțiilor nosocomiale
F. Ciprofloxacina este o chinolonă cu spectru îngust
G. Cefalosporinele sunt superioare penicilinelor prin faptul că nu sunt inactivate de
penicilinazele stafilococice
H. Tetraciclinele sunt medicamente bactericide
I. Oxazolidinonele sunt active împotriva unei game variate de patogeni gram-negativi
J. Gentamicina poate fi administrată per os

Următoarele afirmații privind socul septic sunt adevarate:

A. Pacientii au o valoare a lactatului peste 4mmoli/l
B. Semnele clinice de soc septic includ encefalopatie, tahicardie, tahipnee,
hipertensiune, oligurie
C. Dinamica lactatului nu este utilă in monitorizarea pacientilor
D. Valoarea lactatului nu are semnificatie prognostica
E. Pacienții necesită suport vasopresor pentru menținerea unei tensiuni arteriale medii
de peste 65mmHg
F. Pacientii au o valoare a lactatului peste 2mmoli/l
G. Pacientii cu soc septic au un risc de mortalitate crescut
H. Pacienții necesită suport vasopresor pentru menținerea unei tensiuni arteriale medii
de peste 85mmHg
I. Semnele clinice de soc septic includ encefalopatie, tahicardie, tahipnee, hipotensiune,
oligurie
J. Gravitatea este dată de disfuncția circulatorie si metabolica

Afirmațiile corecte referitoare la sepsis sunt următoarele:

A. Pacienții cu suspiciune de infecție trebuie evalați prin scorul SOFA
B. Scorul quick SOFA include evaluarea starii de constiență, a frecventei respiratorii si a
tensiunii arteriale
C. Antibioterapia empirică trebuie prescrisă în prima ora de la prezentare
D. Pacienții cu suspiciune de infecție trebuie evalați prin scorul quick SOFA
E. Antibioterapia empirica trebuie prescrisă în primele trei ore de la prezentare
F. Este definit ca o disfuncţie de organ ameninţătoare de viaţă provocată de un răspuns
anormal al gazdei la infecţie
G. Reprezintă o urgență medicală
:
H. Scorul quick SOFA include evaluarea starii de constiență, a frecventei cardiace si a
tensiunii arteriale
I. Diagnosticul este stabilit atunci cand exista o crestere a scorului SOFA cu 4 puncte
J. Este definit ca un raspuns inflamator sistemic declansat de o infectie

Care din următoarele afirmații despre șoc sunt adevărate:

A. Poate avea drept cauză peritonita
B. Poate avea drept cauză infarctul miocardic acut
C. Prezintă o sumă mare de semne si simptome
D. Răspunsul organismului la agresiune este strict local
E. Este un sindrom si nu o boală
F. Se caracterizează prin hiperperfuzie tisulară
G. Celulele primesc aport adecvat de oxigen
H. Evoluția naturală este spre vindecare
I. Poate avea drept cauză embolia pulmonara
J. Este o boală si nu un sindrom

Care din următoarele afirmații despre șoc sunt adevărate:

A. Se caracterizează prin hipoperfuzie tisulară
B. In șoc afectarea este sistemică
C. Este suficient doar tratamentul cauzal
D. Toate formele de șoc se caracterizează prin vasoconstricție
E. Toate formele de șoc se caracterizează prin vasodilatație
F. Disfuncția multiplă de organe apare rareori
G. Metabolismul anaerob duce la formare excesivă de bicarbonat
H. Agentul cauzal are grad mare de severitate
I. Trăsătura definitorie a șocului este suferința celulara generalizată
J. Evoluția naturala este spre deces

Care din următoarele caracterizează șocul de orice tip:

A. Metabolismul celular anaerob
B. Creșterea perfuziei tisulare
C. Necesar metabolic scăzut de oxigen
D. Formarea excesivă de acid piruvic
E. Formarea excesivă de acid lactic
F. Hipoperfuzie tisulară
G. Metabolismul celular aerob
H. Acidoza metabolică
:
 I. Hipercapnia
J. Apariția disfuncției multiple de organe

Intervenția terapeutica la un pacient aflat in șoc, trebuie sa fie:

A. Adaptata evoluției temporale a bolii
B. Poate întârzia cel mult 48 de ore
C. Precoce
D. Adaptata particularităților pacientului
E. Poate întârzia cel mult 72 de ore
F. Nu depinde de comorbiditățile pacientului
G. Axata pe tratamentul hiperoxiei celulare
H. La fel, indiferent de tipul de șoc
I. Agresiva
J. Susținerea funcției diverselor sisteme si organe are loc concomitent cu tratamentul
cauzal

Care din următoarele afirmații referitoare la clasificarea șocului sunt adevărate:

A. Șocul septic este un tip de șoc distributiv
B. Șocul cardiogen are ca tulburare fiziopatologica primara scăderea debitului cardiac de
cauza primar cardiaca
C. Șocul hipovolemic are ca tulburare fiziopatologica primara scăderea volumului
intravascular
D. Șocul anafilactic este un tip de șoc distributiv
E. Cea mai frecventa cauza de șoc cardiogen este intoxicația cu betablocante
F. Șocul distributiv are ca tulburare fiziopatologica primara maldistribuția fluxului
sanguin
G. Șocul cardiogen are ca tulburare fiziopatologica primara scăderea debitului cardiac de
cauza primar extracardiacă
H. Tromboembolismul pulmonar este un tip de șoc cardiogen
I. Pneumotoraxul poate cauza șoc distributiv
J. In șocul obstructiv extracardiac scăderea debitului cardiac se datorează vasodilatației

Care din următoarele pot fi cauza de șoc obstructiv extracardiac?:

A. Embolia gazoasă
B. Tromboembolismul pulmonar
C. Tahicardia paroxistica supraventriculară
D. Embolia grăsoasă
E. Infarctul miocardic
:
 F. Peritonita
G. Tamponada cardiacă
H. Pneumotoraxul sufocant
I. Pneumonia
J. Tromboza venoasă profundă la membrele inferioare

Care din următoarele pot fi cauze de șoc distributiv?:

A. Tromboembolismul pulmonar
B. Tamponada cardiacă
C. Peritonita
D. Pielonefrita
E. Pneumonia
F. Infarctul miocardic ce afectează mai puţin de 40% din masa ventriculului stâng
G. Infarctul miocardic ce afectează mai mult de 40% din masa ventriculului stâng
H. Reacția alergică
I. Pneumotoraxul
J. Șocul neurogen

Care din următoarele afirmații referitoare la șocul hipovolemic sunt adevărate:

A. În șocul hipovolemic rezistentele vasculare sistemice sunt scăzute
B. Pacientul poate avea raluri la bazele pulmonare
C. În șocul hipovolemic rezistentele vasculare sistemice sunt crescute
D. Pacientul poate prezenta vene jugulare colabate
E. În șocul hipovolemic presiunile de umplere ale cordului sunt scăzute
F. În șocul hipovolemic debitul cardiac este scăzut
G. Pacientul poate prezenta sete vie
H. În șocul hipovolemic debitul cardiac este crescut
I. În șocul hipovolemic presiunile de umplere ale cordului sunt crescute
J. Pacientul poate prezenta vene jugulare turgescente

Care din următoarele afirmații referitoare la șocul cardiogen sunt adevărate?:

A. Poate avea drept cauza contuzia miocardica
B. Tamponada cardiaca este un tip de șoc cardiogen
C. Tromboembolismul pulmonar este un tip de șoc cardiogen
D. Rezistența vasculară periferică este crescută
E. Debitul cardiac este scăzut
F. Debitul cardiac este crescut
G. Cea mai frecventă cauză de șoc cardiogen este defectul septal ventricular
:
H. Poate avea drept cauza infarctul de miocard cand mai mult de 40% din masa
ventriculului stâng este afectata
I. Poate avea drept cauza o tulburare severa de ritm
J. Rezistența vasculară periferică este scazută

Care din următoarele afirmații referitoare la clasificarea șocului sunt adevărate:

A. Socurile hipovolemic si cardiogen sunt hipodinamice
B. Șocul anafilactic este un tip de soc obstructiv extracardiac
C. Tromboembolismul pulmonar poate cauza șoc distributiv
D. Șocul hiperdinamic este caracterizat de creșterea debitului cardiac
E. Șocul hiperdinamic este caracterizat de cresterea rezistentei vasculare periferice
F. Șocul cardiogen este un soc hiperdinamic
G. Șocul anafilactic este un tip de soc distributiv
H. Tromboembolismul pulmonar poate cauza soc obstructiv extracardiac
I. Șocul hipodinamic este caracterizat de scăderea debitului cardiac
J. Șocul hipodinamic este caracterizat de scaderea rezistentei vasculare periferice

Care din următoarele sunt semne clinice comune tuturor stărilor de șoc:
A. Hipertensiunea arteriala
B. Hipotensiunea arteriala
C. Bradicardia
D. Tahipneea
E. Bradipneea
F. Poliuria sau nicturia
G. Necesarul administrării de tratament antihipertensiv
H. Tahicardia
I. Scăderea fluxului urinar
J. Alterarea statusului mental

Care din următoarele sunt semne clinice de debit cardiac crescut (șoc
hiperdinamic)? :
A. Tensiunea arteriala diastolica mica
B. Creșterea amplitudinii undei de puls
C. Vene periferice pline
D. Vene periferice colabate
E. Amplitudinea undei de puls scăzută
F. Extremități reci
G. Timp de umplere capilara normal
:
H. Timp de umplere capilara prelungit
I. Puls filiform
J. Extremități calde

Care din următoarele sunt semne clinice de debit cardiac scăzut (șoc hipodinamic)?:
A. Amplitudinea undei de puls scăzută
B. Vene periferice colabate
C. Vene periferice pline
D. Creșterea amplitudinii undei de puls
E. Puls filiform
F. Tensiunea arterială diastolică mică
G. Extremități reci
H. Extremități calde
I. Timp de umplere capilara prelungit
J. Timp de umplere capilară normal

Presiunile de umplere a cordului crescute se manifesta ca:

A. Nicturie
B. Sufluri cardiace
C. Paloare
D. Vene jugulare turgescente
E. Durere epigastrică
F. Raluri la bazele pulmonare
G. Sete vie
H. Dispnee
I. Zgomote cardiace anormale
J. Vene jugulare colabate

Care din următoarele sunt avantaje ale măsurării invazive a tensiunii arteriale sau a
inserției cateterului arterial:
A. Măsurarea în timp real a tensiunii arteriale
B. Recoltare de probe de sânge pentru alte analize
C. Are timp lung de măsurare
D. Recoltare seriata de probe de sânge pentru analiza gazelor sangvine
E. Permite măsurarea presiunii venoase centrale
F. Măsoară tensiunea arteriala la intervale seriate
G. Prezinta risc de tromboze arteriale
H. Acuratețe în măsurarea valorilor crescute
:
 I. Acuratețe în măsurarea valorilor scăzute
J. Nu prezinta riscuri

Care sunt avantajele pulsoximetriei in șoc:

A. Evaluare perfuziei tisulare periferice
B. Permite măsurarea presiunii pulsului
C. Permite măsurarea tensiunii arteriale
D. Evaluarea oxigenării sângelui arterial
E. Nu prezinta riscuri
F. Detectează precoce ischemia miocardica
G. Permite detectarea aritmiilor
H. Permite estimarea ScvO2
I. Măsurarea amplitudinii undei de puls
J. Permite măsurarea debitului cardiac

Care din următoare sunt metode de măsurare a debitului cardiac:

A. Metoda termodiluției transpulmonare
B. Electrocardiografia
C. Pulsoximetria
D. Analiza saturației in oxigen a sângelui venos amestecat
E. Analiza saturației in oxigen a sângelui arterial
F. Determinarea indexulului bispectral
G. Ecocardiografia transesofagiană
H. Ecocardiografia transtoracică
I. Analiza puls-contur a curbei presiunii arteriale non-invazive
J. Analiza puls-contur a curbei presiunii arteriale invazive

Măsurarea presiunii venoase centrale (PVC) în șoc se poate asocia cu următoarele

dezavantaje:
A. Risc de hematom la inserția cateterului arterial
B. Risc de infecție de cateter
C. Risc de hematom la inserția cateterului venos central
D. Creste necesarul de catecolamine
E. Risc de pneumotorax la inserția cateterului venos central
F. Apreciază umplerea ventriculului drept
G. Risc de embolie gazoasă la inserția cateterului venos central
H. Nu se poate realiza când perfuzia tisulară este foarte scăzută
I. Nu apreciază corect presarcina în caz de insuficienta ventriculara dreapta
:
 J. Nu permite măsurarea ScvO2

Saturația in oxigen a sângelui venos central (ScvO2):

A. Are valoare crescută în șocurile hipodinamice
B. Măsoară gradul de oxigenare a sângelui arterial
C. Valoarea normală este 100%
D. Măsoară gradul de oxigenare a sângelui venos din teritoriul cav superior
E. Valoarea normală este între 25% si 30%
F. Are valoare scăzută în șocurile hipodinamice
G. Are valoare crescută în șocul hiperdinamic
H. Determinarea este posibilă la pacienții care au cateter venos central
I. Apreciază umplerea ventriculului drept
J. Oferă informații despre extracția celulară de oxigen

Monitorizarea respiratorie a pacientului cu stare de șoc cuprinde :

A. Evaluarea imagistică toraco-pulmonară
B. Presiunea venoasă centrală
C. Analiza gazelor arteriale sanguine
D. Pulsoximetria
E. Monitorizarea continuă ECG a DII si V5
F. Numărul de respirații pe minut
G. Saturația in oxigen a sângelui venos central amestecat
H. Aprecierea clinică a travaliului respirator
I. Măsurarea periferică a temperaturii
J. Măsurarea centrală a temperaturii

Indicațiile de instituire precoce a intubației traheale si suport ventilator la bolnavul in

stare de șoc sunt :
A. Presiunea venoasa centrală crescută
B. Tahipnee >20 respirații/min
C. Hipoxemia severă
D. Bolnavul în comă, scor Glasgow sub 14
E. Tahicardia (FC>100bpm)
F. Insuficienta ventilatorie (hipoxemie si hipercapnie)
G. Bolnavul în comă, scor Glasgow sub 8
H. Tahipnee >40 respirații/min
I. Bolnavul anemic
J. Balansul toraco-abdominal
:
Care din următoarele afirmații despre noradrenalina sunt adevărate :
A. Creste tensiunea arteriala medie
B. Ajuta la menținerea perfuziei organelor vitale in perioadele critice ale stărilor de șoc
C. Acționează pe receptorii α adrenergici
D. Are efect vasoconstrictor
E. Este catecolamina de elecție în șocul septic
F. Acționează pe receptorii dopaminergici
G. Are efect inotrop pozitiv prin efect pe receptorii β adrenergici
H. Scade tensiunea arteriala medie
I. Scade rezistența vasculară periferică
J. Are efect vasodilatator

Următoarele afirmații despre anestezia generala sunt adevărate:

A. Include obligatoriu pierderea conștientei
B. Menținerea homeostaziei organismului este opțională
C. Analgezia este asigurata prin administrarea intravenoasa de sedative si hipnotice
D. Include obligatoriu menținerea homeostaziei organismului
E. Analgezia este asigurată prin administrarea inhalatorie de hipnotice
F. Relaxarea musculară NU este un deziderat obligatoriu
G. Amnezia evenimentelor intraoperatorii este independenta de calitatea hipnozei
H. Include obligatoriu asigurarea analgeziei
I. Amnezia este un deziderat obligatoriu
J. Relaxarea musculara este unul dintre dezideratele obligatorii

Următoarele pot reprezenta indicații ale anesteziei generale ce țin de pacient:

A. Pacientul cu procese patologice în zona de efectuare a anesteziei loco-regionale
B. Chirurgia abdominală majoră
C. Chirurgia vasculară
D. Chirurgia toracică majoră
E. Bolnavul cu dezechilibre majore hidro-electrolitice
F. Bolnavul cu coma
G. Chirurgia umărului
H. Bolnavul aflat în stare de șoc
I. Pacientul cu tulburări de coagulare care are contraindicație de tehnici loco-regionale
J. Chirurgia cardiacă

Care din următoarele sunt anestezice inhalatorii:

A. Remifentanylul
:
B. Protoxidul de azot
C. Propofolul
D. Majoritatea drogurilor din clasa barbituricelor
E. Halotanul
F. Desfluranul
G. Sevofluranul
H. Fentanylul
I. Tiopentalul
J. Isofluranul

Sevofluranul:
A. Este un anestezic volatil
B. Este un anestezic gazos
C. Este un analgezic
D. Este eliminat din organism pe cale respiratorie
E. Este un agent de inducție intravenoasă
F. Pătrunde în organism pe cale respiratorie
G. Este un relaxant muscular
H. Este preluat de sânge din alveole
I. Are MAC (concentrație minimă alveolară) de 1,85
J. Are MAC (concentrație minimă alveolară) de 7,25;

Efecte ale anestezicelor inhalatorii volatile sunt următoarele:

A. Creșterea contractilității musculaturii netede
B. Sedarea
C. Hipnoza
D. Depresie respiratorie dependenta de doza
E. Analgezia
F. Grad modest de relaxare musculară
G. Lipsa sedării
H. Depresie respiratorie independentă de doză
I. Creșterea contractilității musculaturii scheletice
J. Depresie cardio-vasculară independentă de doză

Propofolul:
A. Nu determină relaxare musculară
B. Este un analgezic
C. Poate fi administrat în perfuzie intravenoasă continuă
:
 D. Nu are efecte analgezice
E. Determină instalare promptă a pierderii de conștiență
F. Este un anestezic gazos
G. Este un anestezic intravenos
H. Face parte din clasa benzodiazepinelor
I. Este un relaxant muscular
J. Determină hiperventilație alveolară

Relaxantele musculare:
A. Împiedică transmisia stimulului fiziologic pentru contracția musculară
B. Determina sedare superficială
C. Determină stimulare cardio-vasculară
D. Determina hiperventilație alveolară
E. Cele depolarizante sunt indicate clasic pentru intubația rapidă
F. Acționează la nivelul joncțiunii neuro-musculare
G. Facilitează ventilația mecanică în cursul anesteziei
H. Determina analgezie modestă
I. Facilitează instrumentarea căii aeriene
J. Succinilcolina face parte din clasa celor nedepolarizate

Despre analgezice folosite în anestezia generală sunt adevărate următoarele

afirmații:
A. Analgezicele non-opioide (paracetamolul, AINS) pot fi utilizate intraanestezic pentru
potențarea analgeziei induse de alte substanțe
B. Opoidele sunt rar utilizate intra-anestezic
C. Etomidatul este un agonist parțial al receptorilor opiozi
D. Naloxona este un agonist pur opioid
E. Analgezicele non-opioide (paracetamolul, AINS) pot fi utilizate pre-anestezic pentru
potențarea analgeziei induse de alte substanțe
F. Analgezicele non-opioide (paracetamolul, AINS) pot fi utilizate pre-anestezic pentru
potențarea analgeziei postoperatorii
G. Nu determina relaxare musculara
H. Opiodiele determina hiperventilație alveolară dependentă de doza
I. Propofolul este un agonist-antagonist al receptorilor opiozi
J. Analgezicele non-opioide (paracetamolul, AINS) pot fi utilizate intra-anestezic pentru
potențarea analgeziei postoperatorii

Care din următoarele droguri fac parte din clasa agoniști puri ai receptorilor opioizi
:
endogeni:
A. Alfentanyl
B. Butorfanol
C. Sufentanyl
D. Morfina
E. Fentanyl
F. Naloxona
G. Nalorfina
H. Remifentanyl
I. Buprenorfina
J. Pentazocina

Referitor la efectele principalelor grupe de droguri utilizate în anestezie, sunt

adevărate:
A. Propofolul determina depresie cardio-vasculara
B. Opioidele determina depresie respiratorie
C. Ketamina nu are efecte analgezice
D. Propofolul acționează la nivelul plăcii neuro-musculare
E. Ketamina determina depresie cardio-vasculara
F. Etomidatul determina depresie cardiovasculara
G. Propofolul are efecte analgezice
H. Propofolul determina depresie respiratorie
I. Benzodiazepinele determina depresie respiratorie
J. Etomidatul determina depresie respiratorie

Referitor la efectele principalelor grupe de droguri utilizate în anestezie, sunt

adevărate:
A. Propofolul are efect hipnotic
B. Mivacurium are efecte analgezice
C. Ketamina are efect hipnotic
D. Etomidatul are efecte hipnotice
E. Benzodiazepinele au efecte analgezice
F. Ketamina oferă relaxare musculară
G. Sevofluranul are efect hipnotic
H. Benzodiazepinele au efect hipnotic
I. Etomidatul oferă relaxare musculară
J. Etomidatul are efecte analgezice
:
Aparatul de anestezie: :
A. Este obligatoriu în orice tip de anestezie
B. Este obligatoriu doar în anestezia generală
C. Include vaporizatoare
D. Nu include circuitul anestezic
E. Include ventilator mecanic
F. Include sistemul de absorbţie a CO2
G. Nu include sistemul de vacuum
H. Include spirometru
I. Include debitmetre
J. Nu este obligatoriu în anestezia loco-regională

Scopurile examenului pre-anestezic sunt:

A. Evaluarea bolilor coexistente
B. Obținerea consimțământului informat
C. Inserția sondei nazo-gastrice
D. Instruirea pacientului privind unele proceduri
E. Reducerea necesarului de relaxant muscular
F. Inserția sondei urinare
G. Scăderea anxietății
H. Inserția cateterului venos central
I. Inserția cateterului arterial
J. Pregătirea psihologică a pacientului

Referitor la monitorizarea intra-anestezică sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Standardul II de monitorizare cuprinde monitorizarea temperaturii
B. Standardul II de monitorizare cuprinde măsurarea FiO2
C. Oxigenarea poate fi măsurată cu ajutorul pulsoximetriei
D. Standardul II de monitorizare înseamnă prezența în încăpere a medicului anestezist
E. Standardul II de anestezie include măsurarea hipnozei
F. Tensiunea arterială trebuie măsurată invaziv
G. Standardul I de monitorizare înseamnă prezența în încăpere a medicului anestezist
H. Ventilația mecanică nu poate fi evaluată clinic
I. Standardul II de monitorizare cuprinde măsurarea tensiunii arteriale noninvaziv
J. Oxigenarea poate fi măsurată cu ajutorul capnografiei

Care din următoarele afirmații referitoare la Scala de risc anestezic ASA (American
Society of Anesthesiologists) sunt adevărate:
:
 A. ASA V înseamnă pacient cu boli sistemice cu limitare funcțională
B. ASA+E se adaugă în caz de intervenție chirurgicală electiva
C. ASA IV înseamnă pacient aflat în moarte cerebrală, donator de organe
D. ASA IV înseamnă pacient cu boala sistemică decompensată
E. ASA VI înseamnă pacient fără boli sistemice
F. ASA II înseamnă pacient cu boli sistemice fără limitare funcțională
G. ASA VI înseamnă pacient aflat în moarte cerebrală, donator de organe
H. ASA IV înseamnă pacient cu boli sistemice cu limitare funcțională
I. ASA I înseamnă pacient fără boli sistemice
J. ASA+E se adaugă în caz de intervenție chirurgicală de urgență

Monitorizarea standard în cursul anesteziilor generale cuprinde:

A. TA invaziv
B. TA non-invaziv
C. Hipnoza cu electrozi BIS
D. Diureza
E. SaO2
F. Prezența în încăpere a medicului anestezist
G. Capnografia
H. SpO2
I. FiO2
J. ScvO2

Tehnicile de anestezie generală cuprind:

A. Anestezie balansată
B. Blocul de plex brahial în cazul unei fracturi de antebraț
C. Rahianestezia
D. Tehnici combinate de anestezie generală și regională
E. Administrarea intravenoasă continuă de lidocaină
F. Administrarea intravenoasă intermitentă de bupivacaină
G. TIVA – anestezie totală intravenoasă
H. VIMA – anestezie cu inducție și menținere inhalatorie
I. Anestezia epidurală
J. Anestezie generală + anestezie peridurală

Contraindicații ale anesteziilor regionale sunt:

A. Istoricul de hipertermie maligna
B. Hematom la locul de injectare
:
C. Tulburări de coagulare manifeste
D. Hernia inghinală bilaterală
E. Istoric de trezire intraoperatorie
F. Fractura de femur
G. Refuzul pacientului
H. Alergia la propofol
I. Infecție la locul de injectare
J. Tratamentul cu anticoagulante orale, ultima doză în urma cu 8 ore

Următoarele anestezice locale fac parte din clasa amidelor:

A. Cocaina
B. Procaina
C. Bupivacaina
D. 2-clorpocaina
E. Prilocaina
F. Ropivacaina
G. Levobupivacaina
H. Tetracaina
I. Benzocaina
J. Lidocaina

Următoarele anestezice locale fac parte din clasa esterilor:

A. Bupivacaina
B. Prilocaina
C. Levobupivacaina
D. Benzocaina
E. Lidocaina
F. Ropivacaina
G. 2-clorpocaina
H. Cocaina
I. Tetracaina
J. Procaina

Monitorizarea standard în cursul anesteziilor regionale cuprinde:

A. Pulsul
B. Prezența în încăpere a medicului anestezist
C. SpO2
D. ScvO2
:
 E. TA invaziv
F. Hipnoza cu electrozi BIS
G. Capnografia
H. TA non-invaziv
I. Diureza
J. Frecvența respiratorie

Contraindicațiile anesteziilor spinale sunt următoarele:

A. Sindrom coronarian cronic
B. Tratamentul cronic cu betablocante
C. Tulburări de coagulare sau trombocitopenia
D. Hipovolemia
E. Hipertensiunea intracraniană
F. Bronhopneumonia obstructivă cronică
G. Istoricul de hipertermie malignă
H. Tratamentul cronic cu antidepresive triciclice
I. Socul septic
J. Stenoză aortică severă

Rahianestezia este indicată în caz de:

A. Mastectomie
B. Fractură de peroneu
C. Fractură de col femural
D. Cura varicelor
E. Cura hemoroizilor
F. Colecistectomie laparoscopică
G. Gastrectomie totală
H. Colecistectomie clasică
I. Pneumectomie
J. Hernie inghinală

Care sunt cauzele acidozei metabolice cu gaură anionică crescută?:

A. Fistulele biliare cu debit mare
B. Intoxicația cu metanol
C. Hipocloremia
D. Diareea severă
E. Șocul cardiogen
F. Vărsăturile asociate stenozei pilorice
:
G. Șocul septic
H. Cetoacidoza din diabetul zaharat decompensat
I. Insuficiența renală
J. Hipercloremia

Care sunt cauzele alcalozei metabolice?:

A. Sindromul Cushing
B. Stopul cardio-respirator
C. Șocul hipovolemic
D. Diareea severă
E. Hipercloremia
F. Hiperpotasemia
G. Vărsăturile severe
H. Hipoaldosteronismul
I. Administrarea de bicarbonat
J. Tratamentul cu diuretice

Care afirmație este adevărată despre bicarbonatul de sodiu?:

A. Există sub formă de soluție molară 4.2%
B. Este indicat in acidoza metabolica severă la o valoare a pH<7.15
C. Este indicat in tratamentul acidozei respiratorii la un pH<7,15
D. Are ca efect secundar o alcalemie tranzitorie
E. Este indicat în hiperpotasemia severă
F. Se utilizează în hiponatremia severă
G. Produce hipoosmolaritate
H. Există sub formă de soluție molară 8.4%
I. Este indicat în insuficiența renală
J. Se administrează în alcaloza metabolică

Care din următoarele condiții nu poate cauza alcaloză respiratorie?:

A. Miastenia gravis
B. Febra
C. Edemul pulmonar noncardiogen -sindromul de detresa respiratorie acuta
D. Pneumotoraxul
E. Intoxicația cu opioide
F. Voletul costal
G. Pneumonia
H. Hipoxia de altitudine
:
 I. Anxietatea
J. Obstrucția laringiană

Următoarele afirmații referitoare la etiologia tulburărilor acido-bazice sunt

adevărate:
A. Acidoza metabolică produce hiperventilație
B. Acidoza respiratorie este acompaniată de retenție renală de bicarbonat
C. Eliminarea anormală a CO2 poate determina acidoză sau alcaloză metabolică
D. Valoarea normala a pH-ului în sangele arterial este echivalentă întotdeauna cu
absenţa dezechilibrelor acido-bazice
E. Anomalii ale reglării bicarbonatului determină acidoză sau alcaloză respiratorie
F. Alcaloza metabolică produce hiperventilație
G. Eliminarea anormală a CO2 poate determina acidoză sau alcaloză respiratorie
H. Dezechilibrele respiratorii și metabolice nu pot coexista
I. Anomaliile reglării bicarbonatului sanguin determină acidoză sau alcaloză metabolică
J. Dezechilibrele respiratorii și metabolice pot coexista

Despre acidoza și alcaloza respiratorie este adevărat:

A. În cazul alcalozei respiratorii PaCO2 și [H+] cresc
B. În cazul acidozei respiratorii PaCO2 și [H+] scad
C. Hiperventilația intensifică pierderile de CO2, fiind o cauză a alcalozei respiratorii
D. Retenția renală de bicarbonat poate compensa parțial acidoza respiratorie
E. Retenția renală de bicarbonat poate compensa parțial alcaloza respiratorie
F. În cazul alcalozei respiratorii PaCO2 și [H+] scad
G. Acidoza respiratorie este cauzată de retenția de CO2
H. Acidoza respiratorie este cauzată de pierderea CO2 prin hiperventilație
I. Acidoza respiratorie este frecventă în bronhopneumopatia obstructivă cronică
J. Alcaloza respiratorie este frecventă în bronhopneumopatia obstructivă cronică

Despre semnele clinice ale acidozei respiratorii se poate afirma:

A. Semnele clinice din acidoza respiratorie se datorează hipercapniei si hipoxemiei
B. În acidoza respiratorie acuta nu sunt prezente semne clinice de hipoxemie.
C. Acidoza respiratorie determină efect inotrop negativ
D. În acidoza respiratorie întâlnim doar efect inotrop pozitiv
E. Acidoza respiratorie nu determina modificari ale ritmului cardiac
F. Acidoza respiratorie induce stimulare simpatică manifestată prin tahicadie
G. Acidoza respiratorie se insoțește de comă hipocapnică
H. Hipercapnia determina somnolenţă-narcoza hipercapnica
:
 I. În acidoza respiratorie semnele clinice cardiovasculare sunt rezultatul stimulării
parasimpatice
J. Simptomele sistemului nervos central sunt determinate de acumularea CO2

Cauze de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută sunt urmatoarele :

A. Ingestia de glicoli - etilen glicol
B. Socul septic
C. Insuficienţa renală
D. Ileostomie cu pierderi mari de conţinut intestinal
E. Diareea severa
F. Ingestie cronică de paracetamol
G. Hipercloremia
H. Fistule digestive cu pierderi crescute de bicarbonat
I. Cetoacidoza
J. Poliuria

Măsurile generale de tratament in acidoza sunt :

A. Tratamentul cu bicarbonat de sodiu se indică in orice tip de acidoza , atât de cauza
metabolica cât și în cea respiratorie
B. In acidoza metabolică severă din intoxicatia metanol, etilengligol sau salicilati trebuie
initiată precoce dializa
C. Administrarea de bicarbonat de sodiu este frecvent necesară pentru tratamentul
tulburărilor de ritm asociate acidozei metabolice
D. Administrarea de bicarbonat de sodiu reprezintă prima opţiune de tratament în
acidoza metabolică cand pH-ul scade sub7,35
E. Se impune corecția hipokaliemiei asociată acidozei
F. Optimizarea volemica cu ser fiziologic se recomanda pentru corectarea hipovolemiei
deoarece reduce acidemia de cauza lactica si nu asociza risc de acidemie prin alte
mecanisme
G. Scopul principal al tratamentului este corectarea cauzei primare
H. Administrarea de bicarbonat de sodiu poate promova hipernatremie , expandarea
volumului intravascular și apariţia edemului pulmonar acut
I. În cazul cetoacidozei diabetice trebuie iniţiată cât mai rapid administrarea de
bicarbonat de sodiu 50 ml iv din soluţia molară
J. In acidoza metabolică lactica trebuie optimizat debitul cardiac si transportul de oxigen
la tesuturi

Care afirmații sunt adevărate referitor la acidoza respiratorie ?:

:
 A. In acidoza respiratorie cronică, coma apare la creșteri moderate ale PaCO2 ,de 4-5
mmHg peste valoarea de bază
B. Acidoza respiratorie acută poate determina confuzie, somnolenţă , comă
C. Ventilația mecanică în acidoza respiratorie are drept scop normalizarea HCO3-
D. La bolnavul cu acidoză respiratorie cronică și hipoxemie cronică ,oxigenoterapia cu
debit de 6 l/min poate agrava acidoza respiratorie
E. Tratamentul acidozei respiratorii are ca prioritate eliberarea caii aeriene si asigurarea
eliminarii CO2
F. In acidoza respiratorie cronică pH-ul este intodeauna scazut sub valoarea normală
G. Tratamentul acidozei respiratorii are ca prioritate administrarea de bicarbonat de
sodiu 8,4% iv
H. In acidoza respiratorie cronică pH-ul poate fi normal
I. In acidoza respiratorie cronică bicarbonatul este crescut , cu conditia ca functia renală
sa fie normală
J. In tratamentul acidozei respiratorii optimizarea debitului cardiac si suportul cu inotrop
reprezinta o prioritate indiferent de valoarea pH-ului

Cauze de acidoză metabolică cu gaură anionică normală sunt :

A. Terapia hipovolemiei acute cu soluţii cristaloide hipertone
B. Terapia hipovolemiei cu ser fiziologic
C. Acidoza lactica din insuficienta hepatica
D. Ingestie acută de metanol
E. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel renal
F. Ingestie cronică de paracetamol
G. Diaree
H. Cetoacidoza prin înfometare
I. Supradozajul de salicilați
J. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel digestiv

Despre acidoza și alcaloza metabolică se poate afirma:

A. Alcaloza metabolică apare în caz de vărsături și utilizare de diuretice
B. Acidoza lactică apare în caz de vărsături și utilizare de diuretice
C. Acidoza metabolică apare în caz de eliminare în exces a acizilor din organism
D. În cazul acidozei metabolice are loc o creștere a nivelului plasmatic de [HCO3-]
E. În cazul acidozei metabolice are loc o scădere a nivelului plasmatic de [HCO3-]
F. În cazul alcalozei metabolice are lor o scădere a nivelului plasmatic de [HCO3-]
G. Acidoza metabolică apare datorită acumulării oricărui alt acid decât cel
carbonic(acumulare de acizi nonvolatili)
:
H. Alcaloza metabolică apare în caz de șoc sau stop cardio-respirator
I. Acidoza lactică apare în caz de șoc sau stop cardio-respirator
J. Alcaloza metabolică se asociaza cu hipercapnie compensatorie

Despre dezechilibrul acido-bazic se poate afirma:

A. pH-ul sangvin normal este menținut între 7,34 și 7,46
B. pH-ul sangvin este logaritmul negativ al ionilor de sodiu
C. pH-ul sangvin este strict reglat și, în mod normal menținut între 7,38 și 7,42
D. Creșterea pH-ului sangvin determină acidoză
E. La un pH fiziologic de 7,40 concentrația [H+] este 40 nmol/L
F. Scăderea pH-ului sangvin determină alcaloză
G. O modificare minimă a pH-ului sangvin indică o modificare substanțială a
concentrației ionilor de hidrogen
H. Modificări foarte mici ale concentrației ionilor de hidrogen au potențialul de a provoca
disfuncții celulare majore
I. pH-ul sangvin este logaritmul negativ al concentrației ionilor de hidrogen
J. Orice deviere a pH-ului sangvin indică o modificare a ionilor de potasiu

În alcaloza severă sunt prezente următoarele:

A. Alcaloza are efect inotrop negativ
B. Vasospasm coronarian si ischemie miocardica
C. Alcaloza severă poate provoca vasodilatatie
D. Bradipnee
E. Hipocalcemie si semne clinice de tetanie
F. Aritmii cardiace
G. Polipnee
H. Respirație de tip Kussmaul
I. Iritabilitate neuromusculară
J. Curba de disociere a oxihemoglobinei este deviata la dreapta

În acidoza metabolica sunt prezente următoarele:

A. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei la stânga
B. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei la dreapta
C. Hiperpotasemie
D. Tahipnee cu respiratii superficiale
E. Efect inotrop pozitiv
F. Hipertensiune arterială
G. Respirație de tip Kussmaul
:
H. Hipotensiune arterială
I. Tulburari de ritm cardiac
J. Hipopotasemie

Despre gaura anionică se poate afirma:

A. Anionii ce se regăsesc în mod normal în plasmă Na+, K+, Ca2+ și Mg2+
B. În tulburările acidobazice întotodeauna gaura anionică este crescută
C. Cationii prezenți în mod normal în plasmă sunt Na+, K+, Ca2+ și Mg2+
D. Cationii prezenți în mod normal în plasmă sunt Cl-, HCO3-
E. Anionii existenți în mod normal în plasmă sunt Cl-, HCO3-
F. În mod normal, în organism trebuie să fie mai multe sarcini pozitive decât negative
G. Gaura anionică normală este 12-16 mmol/L
H. Gaura anionică normală este 21-61 mmol/L
I. Calcularea găurii anionice reprezintă primul pas în stabilirea cauzei de acidoză
metabolică
J. În plasmă sumele sarcinilor pozitive și negative trebuie să fie egale

Alcaloza metabolică:
A. În alcaloza metabolică modificarea primară este hipercapnia (creșterea Pa CO2)
B. Alcaloza metabolică de contracție este cea mai frecventă formă de alcaloză
metabolică
C. Alcaloza metabolică este însoțită de hiperpotasemie
D. Cauză de alcaloză metabolică poate fi scăderea reabsorbției urinare de bicarbonat.
E. Alcaloza metabolică este întotdeauna hipocloremică
F. În formele severe de alcaloză metabolică, corectarea alcalemiei se face până la
dublarea excesului de baze
G. Se caracterizează prin alcalemie (pH > 7,44)
H. Alcaloza metabolică este însoțită de hiperventilație alveolară
I. Alcaloza metabolica poate apare in hiperaldosteronism primar si secundar
J. Se caracterizează prin acumulare în exces de baze

Referitor la tulburarile acidobazice se poate afirma:

A. În acidoza respiratorie pH-ul este scazut întotdeauna
B. În alcaloza respiratorie pH-ul este normal sau crescut
C. În acidoza metabolică modificarea compensatorie este creșterea HCO3-
D. În acidoza respiratorie cresterea PaCO2 este modificarea primara
E. În alcaloza respiratorie pH-ul este crescut întotdeauna
F. În acidoza respiratorie HCO3- crește compensator cu aceeasi valoare atât în acidoza
:
 respiratorie acută cât și în cea cronică
G. În acidoza metabolică PaCO2 este scăzut compensator
H. În acidoza respiratorie pH-ul este normal sau scăzut
I. În alcaloza metabolică cresterea HCO3- este modificarea primară
J. În alcaloza metabolică scaderea HCO3- este modificarea primara

Despre tulburările acido-bazice se poate afirma:

A. Tulburările acido-bazice respiratorii au ca tulburare primară modificarea
bicarbonatului
B. În acidoza respiratorie cronică bicarbonatul creste cu 2 mmol/l pentru fiecare creștere
cu 10mmHg a PaCO2-ului
C. În acidoza respiratorie cronică pH-ul este intotdeauna crescut
D. Tulburările acido-bazice metabolice determină modificarea secundară,
compensatorie a PaCO2
E. Tulburările acido-bazice respiratorii au drept modificare primară modificarea PaCO2
F. Modificarea compensatorie a PaCO2 in acidoza metabolica nu se poate estima
G. Acidoza metabolica si acidoza respiratorie nu se pot instala simultan
H. În stopul cardiorespirator se instalează acidoza mixta respiratorie și metabolica
I. În acidoza metabolică scăderea bicarbonatului este modificarea primară
J. În alcaloza metabolică creșterea bicarbonatului este modificarea primară

Care dintre urmatoarele asocieri intre tulburarile acidobazice si electrolitice sunt

posibile :
A. Acidoza asociaza hiperpotasemie
B. Acidoza metabolica poate fi cauzata de hipercloremie
C. Alcaloza metabolica se poate datora hipocloremiei
D. Hipercloremia poate determina alcaloza metabolica
E. Alcaloza asociaza hipopotasemie
F. Acidoza metabolica asociaza hipopotasemie
G. Acidoza poate conduce la hipernatremie
H. Alcaloza asociza scaderea calciului ionic
I. Acidoza respiratorie nu asociaza hiperpotasemie
J. Hipocalcemia apre in acidoza metabolica

Care afirmatii sunt corecte ?:

A. pH=7,20, PaCO2=65mmHg, PaO2=50mmHg, HCO3=24mmol/l reprezinta o acidoza
respiratorie cronică acutizată
B. pH=7,55, PaCO2=45mmHg, PaO2=80mmHg, HCO3=34mmol/l, reprezinta o alcaloza
:
 respiratorie
C. pH=7,22, PaCO2 =22, PaO2=88mmHg, HCO3=18 reprezinta o acidoza metabolică
D. pH=7,22, PaCO2=25mmHg, PaO2=90mmHg, HCO3=18mmol/l, reprezinta o acidoza
mixta respiratorie și metabolică
E. pH=7,54, PaCO2=24mmHg, PaO2=50mmHg, HCO3=24mmol/l reprezintă o alcaloză
respiratorie la un pacient cu hipoxemie
F. pH=7,38, PaCO2=60mmHg, PaO2=70mmHg , HCO3=36mmol/l reprezinta o acidoza
respiratorie cronica
G. pH=7,13, PaCO2=65mmHg, PaO2=60mmHg, HCO3=16mmol/l reprezinta o acidoza
metabolica
H. pH=7,54, PaCO2=24, PaO2=50mmHg, HCO3=24 mmol/l reprezinta o alcaloza
metabolică
I. pH=7,56, PaCO2=44mmHg , PaO2=82mmHg, HCO3=38mmol/l reprezinta o alcaloza
metabolica
J. pH=7, 06, PaCO2= 105mmHg, PaO2=45mmHg, HCO3+ =45mmHg reprezintă o
acidoză respiratorie cronică acutizată

Despre administrarea de bicarbonat de Na, în tratamentul tulburărilor acido-bazice,

se poate afirma:
A. Se administrează în tratamentul hiperpotasemiei severe (K-mia >7-8 mEg/l)
B. Administrarea de bicarbonat are ca efect negativ apariția acidozei intracelulare
paradoxale
C. Administrarea de bicarbonat este indicată în alcaloză, până la normalizarea pH-ului
D. Administrarea de bicarbonat are ca efect negativ hiperosmolaritatea cu risc de
hipervolemie
E. Administrarea de bicarbonat are ca efect negativ deplasarea curbei de disociere a
hemoglobinei la stânga
F. Suplimentarea cu bicarbonat de Na, soluție molară 8,4%, poate determina scăderea
travaliului respirator prin creșterea cantității de CO2 din sângele arterial
G. Bicarbonatul de Na nu poate fi administrat pentru alcalinizarea urinii
H. Se utilizează cel mai frecvent în tratamentul acidozei metabolice severe (pH <7,15)
I. Bicarbonatul de Na este indicat în tratamentul hipopotasemiei severe
J. Administrarea de bicarbonat de Na se face în doze mari pentru a normaliza valoarea
pH-ului

Referitor la osmolaritatea plasmatică, care dintre următoarele afirmații sunt corecte:

A. Osmolaritatea plasmatică are rol major în distribuția apei în organism
B. Hormonii care intervin în controlul osmolarității plasmatice sunt ADH, ACTH,
:
 aldosteron și hormonii tiroidieni
C. Sodiul plasmatic este singurul component osmotic activ al plasmei
D. Hiperosmolaritatea plasmatică determină secreția de ADH
E. Sodiul plasmatic influențează major osmolaritatea plasmatică
F. Glicemia influențează major osmolaritatea plasmatică
G. Valoarea normală a osmolarității plasmatice este 260 mOsm /L
H. Potasiul plasmatic influențează major osmolaritatea plasmatică
I. Valoarea normală a osmolarității plasmatice este 290 mOsm /L
J. Hiperosmolaritatea plasmatică determină secreția de aldosteron

Care dintre următorii parametri clinici și paraclinici se asociaza cu pierderile de

volum intravascular nonhemoragice:
A. Timpul de umpere capilar normal
B. Diureza <0,5 mL/kg/oră
C. Tahicardia
D. Hipotensiunea arterială
E. Scaderea proteinelor plasmatice
F. Presiunea pulsului scăzută
G. Febra
H. Extremitati calde,transpirate
I. Dispnee cu ortopnee
J. Cresterea hematocritul

Efectele negative ale terapiei volemice excesive administrate intra si postoperator

sunt :
A. Pneumonia
B. Hipercalcemia
C. Edemul pulmonar
D. Tulburari ale echilibrului fosfocalcic
E. Fistula anastomotica
F. Ileus postoperator
G. Hiperglicemia
H. Perturbarea echilibrului acidobazic
I. Hiperpotasemia
J. Hipopotasemia

Referitor la hiponatremie care dintre următoarele afirmații sunt corecte :

A. Tratamentul hiponatremiei implica administrarea de sodiu hiperton indiferent de cauza
:
 hiponatremiei
B. Hiponatremia cu volum extracelular crescut asociaza scaderea cantitatii totale de
sodiu din organism
C. Hiponatremia determina deshidratare celulara
D. Hiponatremia cu volum extracelular scazut se corecteaza prin administrarea prin
administrarea de ser fiziologic sau Ringer si clorura de sodiu >2%
E. Hiponatremia se poate datora administrarii de fluide hipotone
F. Hiponatremia cu volum extracelular crescut poate apare in boala renala cronica
G. Hiponatremia severa poate determina edem cerebral
H. Corectia rapida a sodiului plasmatic poate determina mielinoliza pontina
I. Hiponatremia se corecteaza cu solutie de NaCl 0,45%
J. Hiponatremia trebuie corectată rapid

Care dintre afirmatiile urmatoare referitoare la solutiile de refacere a volumului

intravascular sunt adevarate :
A. Solutia de ser fiziologic are o compozitie fiziologica de sodiu si clor
B. Glucoza 5% în combinatie cu solutia de NaCl 0,45% este o buna solutie de umplere
volemica in socul hipovolemic
C. Solutia de ser fiziologic are concentratia NaCl 0,9%
D. Solutiile coloidale reprezinta prima optiune in resuscitarea volemica
E. Solutia de sr fiziologic are concentratia de NaCl de 0,45%
F. Resuscitarea volemica cu ser fiziologic poate determina hipercloremie si acidoza
metabolica
G. Solutiile cristaloide izotone se distribuie intravascular si in interstitiu
H. Solutia de Ringer lactat este o solutie electrolitica balansata
I. Resuscitarea volemica cu solutii cristaloide nu asociaza efecte negative
J. Solutiile de umplere volemica sunt reprezentate de solutii electrolitice izotone,
hipertone si solutii coloidale

Semne clinice care arata eficienta terapiei cu fluide in refacerea volumului

intravascular sunt următoarele:
A. Cresterea temperaturii centrale
B. Evaluarea clinica nu permite evaluarea raspunsului la terapia volemică
C. Scaderea frecvenţei cardiace
D. Tegumente umede
E. Debitul urinar>0,5ml/kg/oră
F. Dispariția senzaţiei de sete
G. Debitul urinar >0,1ml/kg/ora
:
H. Timpul de umplere capilar este < 2sec
I. Cresterea frecvenței cardiace
J. Creșterea tensiunii arteriale

Excesul de volum extracelular poate asocia :

A. Scaderea tensiunii arteriale
B. Falsa hipernatremie
C. Hipernatremie cu volum extracelular crescut
D. Edeme periferice
E. Hiponatremie cu volum extracelular crescut
F. Crestere in greutate
G. Alcaloza metabolica
H. Deficit de apa
I. Hiperglicemie
J. Anemie

Cauze de hipokalemie pot fi :

A. Pierderi prin varsaturi abundente
B. Transfuzia de sange
C. Acidoza respiratorie
D. Administrarea de fluide hipotone
E. Scaderea aportului de potasiu
F. Acidoza metabolica
G. Tratamentul cu insulina
H. Alcaloza metabolica
I. Pierderi prin poliurie
J. Hipernatremia

Hipokalemia :
A. Poate fi cauza de stop cardiac
B. Reprezinta scaderea potasiului plasmatic sub 2mmo/l
C. Determina hipoosmolaritate plasmatica
D. Poate determina parestezii si paralizie musculara
E. Determina pe EKG cresterea amplitudinii undei T
F. Determina pe EKG scaderea amplitudinii undei T
G. Hipopotasemia severa se trateaza cu bicarbonat de sodiu 8,4% iv
H. Hipokalemia severa se corecteaza prin administrare per os sau pe vena periferica de
KCl
:
 I. Creste toxicitatea la digoxin
J. Determina ileus

Cauze de hiperkalemie :
A. Sindromul de liza tumorala
B. Acidoza metabolica
C. Tulburari digestive cu varsaturi si diaree
D. Alcaloza metabolica
E. Tratamentul cu spironolactona
F. Insuficienta renala acuta anurica
G. Terapia volemica cu solutii cristaloide izotone
H. Tratamentul cu insulina
I. Alcaloza metabolica
J. Rabdomioliza

Modificari ECG in hiperpotasemie :

A. Cresterea amplitudinii undei T la valori ale potasiului seric de 6-7mEq/l
B. Aspectul ECG se coreleaza cu valoarea potasiului seric valoarea
C. Supradenivelarea segmentului ST
D. Largirea complexului QRS care
E. Aplatizarea undei T
F. Disparitia undei P
G. Subdenivelarea segmentului ST
H. Nu apar modificari patognomonice ECG
I. La potasiu seric>8mEq/l apare fibrilatia ventriculara
J. Unda T este inalta , simterica si depaseste asmplitudinea undei R

Tratamentul hiperpotasemiei :
A. Terapie volemica
B. Administrare de insulina iv 10 unitati împreună cu 25 g glucoză
C. Hemodializa
D. Administrarea de diuretice de tip antialdosteronic ( spironiolactona)
E. Administrare de calciu gluconic iv
F. Administrare de glucoza iv
G. Administrare de arginina
H. Furosemid -diuretic de ansa
I. Administrarea iv de sulfonatul sodic de polistiren(Kayexalate)
J. Bicarbonat de sodiu
:
Referitor la hiperpotasemie sunt adevarate afirmatiile :
A. Poate să apara consecutiv transfuziei de sange
B. Determina hiperosmolaritate plasmatică
C. Interfera cu functia musculara dar nu influienteaza activitatea miocardului
D. In acizoza hiperpotasemia este consecinta redistribuirii potasiului intracelular spre
spatiul extracelular
E. Determina hipertensiune arteriala
F. La valori peste 8mEq/l determina stop cardiac
G. Se corecteaza la administrarea de fluide iv
H. Influenteaza distributia apei intre compartimentele hidrice
I. Mentinerea indelungata a garoului la recoltarea sangelui poate fi o cauză de
pseudohiperkalemie
J. Recoltarea de sange cu ace subtiri si presiune pozitiva in seringa poate fi o cauză de
pseudohiperpotasemie

Care dintre afirmațiile referitoare la soluțiile de umplere volemică sunt corecte :

A. Soluțiile cristaloide sunt ieftine si nu determina efecte negative in resuscitare
indiferent de cantitatea folosita
B. Soluțiile cristaloide reprezintă prima opțiune in resuscitarea volemică
C. Soluțiile coloidale reprezintă prima opţiune în resuscitarea volemică deoarece asigura
remanenta apei intravasculara este de 2-4 ore
D. Soluțiile coloidale au risc crescut de alergie /șoc anafilactic
E. Albumina umana este un coloid natural
F. Terapia de resuscitare cu fluide iv poate determina acidoza metabolica
G. Gelatina este un coloid de sinteza
H. Soluţiile coloidale de sinteza nu au efecte toxice la nivel renal
I. Soluţiile de resuscitare volemică pot determina alcaloză metabolică
J. Serul fiziologic are compoziția cea mai apropiata de compoziția plasmei

Distribuția apei in organism -selectați afirmațiile corecte :

A. Apa totala din organism variază cu vârsta si cu masa musculară
B. 1/3 din apa totala din organism se afla în spațiul intracelular
C. Apa extracelulară este distribuită în compartimentul interstiţial (2/3din totalul apei
extracelulare ) și în compartimentul intravascular (1/3 din totalul apei extracelulare)
D. Compartimentul interstitial conține 50% din apa extracelulara iar compartimentul
intravascular 50%
E. Apa totala din organism reprezintă 60% din greutate indiferent de vârstă sau de masa
musculara.
:
 F. Apa totală din organism reprezintă 60% din greutatea corporală la adult
G. Osmolaritatea plasmatica are rol major in distribuția apei intre compartimentele
hidrice
H. Compartimentul extracelular conține 2/3 din apa totala a organismului
I. Apa totala din organism la adult reprezintă 75% din greutatea
J. 2/3din apa totală se află în spațiul intracelular

Care dintre afirmațiile referitoare la compoziția fiziologică a plasmei umane este

corectă :
A. Valoarea normala a clorului plasmatic este 98-106mEql/l
B. Valoarea normala o sodiului plasmatic este 135-145mEql/l
C. Valoarea normala o sodiului plasmatic este 145-155mEql/l
D. Valoarea normala o sodiului plasmatic este 130-135mEql/l
E. Valoarea normala a clorului plasmatic este 80-90mEql/l
F. Bicarbonatul de sodiu 22-28mEql/l
G. Valoarea normala a potasiului plasmatic este 2,5-3,5mEq/l
H. Calciu plasmatic total seric este 8,0-10,5 mg/dL
I. Bicarbonatul de sodiu 20-22mEql/l
J. Valoarea normala a potasiului plasmatic este 3,5-5mEq/l

Evaluarea paraclinică a echilibrului hidroelectrolitic presupune determinarea

următorilor parametrii:
A. Hematocritul
B. Osmolaritatea plasmatica si urinara
C. Sodiu urinar
D. Calciul seric
E. Sodiu plasmatic
F. Potasiu plasmatic
G. Amoniacul
H. Sumarul de urina
I. Fierul seric
J. Bilirubina

Expandarea de volum extracelular poate determina :

A. Hiperpotasemie
B. Hipoglicemie
C. Hipertensiune arterială
D. Hiponatremie
:
 E. Hiperglicemie
F. Edem pulmonar acut
G. Hipopotasemie
H. Anemie
I. Edem cerebral
J. Oligurie

Afirmațiile corecte referitoare la deficitul de volum extracelular sunt :

A. Determina alcaloza metabolica de contracție
B. Totdeauna se asociază cu acidoza metabolică
C. Poate asocia hipernatremie hipovolemică
D. Setea apare numai dacă se instalează hiponatremia
E. Asociază deshidratare intracelulara întotdeauna
F. Poate fi consecința pierderilor digestive(vărsături, diaree, fistule digestive)
G. Poate asocia hiponatremie hipovolemică
H. Asociază hiperpotasemie și hipocloremie
I. Pierderile urinare de sodiu sunt totdeauna >40mEq/l indiferent de cauza
J. Poate fi consecința pierderilor renale prin utilizarea diureticelor

Sunt adevărate următoarele afirmaţii legate de şocul hipovolemic:

A. Este un sindrom caracterizat de scăderea volumului sanguin circulant
B. Şocul hipovolemic poate fi împărţit în şoc hemoragic şi şoc hipovolemic
nonhemoragic
C. Pierderile non-hemoragice pot fi secundare politraumatismelor
D. Efortul fizic intens poate determina şoc hipovolemic prin pierderi în ‚‚spațiul trei’’
E. Cauzele şocului hemoragic pot fi multiple : hematemeză, melenă, hemoptizie,
supradozaj de diuretice.
F. Şocul hipovolemic poate fi caracterizat prin pierderi hidro-electrolitice la nivel renal
G. Există o scădere a presiunii de perfuzie tisulare
H. Pierderile în ‚‚spațiul trei’’ sunt caracteristice șocului hemoragic
I. Hemoragiile pot interne exteriorizate (hemotorax, hemoperitoneu, focar de fractură)
J. Şocul hipovolemic nonhemoragic este determinat de pierderi de apă şi electroliţi

Legat de şocul hipovolemic, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. Hipovolemia determină scăderea întoarcerii venoase
B. Hipovolemia relativă este caracterizată de o discrepanță între volumul intravascular şi
arborele circulator
C. Hipovolemia determină apariţia unei reacţii neurovegetative
:
 D. Fenomenele compensatorii ce apar secundar hipovolemiei au ca scop asigurarea
perfuziei temporare a organelor privilegiate (creier, rinichi)
E. Hipovolemia determină creşterea presiunilor de umplere a cordului
F. Hipovolemia creşte întoarcea venoasă prin fenomenul de centralizare a circulaţiei
G. Din punct de vedere al modificărilor macrocirculatorii apare scăderea presiunii
hidrostatice capilare
H. Şocul hipovolemic este un şoc caracterizat de scăderea rezistenţei vasculare
periferice
I. Hipovolemia poate fi absolută sau relativă
J. Hipovolemia este caracterizată prin scăderea volumului sanguin circulant efectiv

Şocul hipovolemic se caracterizează prin următoarele modificări macro- şi

microcirculatorii:
A. Centralizarea circulaţiei este un fenomen decompensator
B. Scade activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
C. Maldistribuţia fluxului sanguin apare doar la nivel macrocirculator
D. Apare fenomenul de umplere transcapilară
E. Crește secreţia de cortisol
F. Crește eliberarea de noradrenalină
G. Creşte secreția de hormon antidiuretic
H. Scade eliberarea de adrenalină
I. Scade secreţia de glucagon
J. Apare vasoconstricţia în teritoriul splahnic şi musculo-cutanat

Modificările microcirculatorii din şocul hipovolemic sunt:

A. Creşte viteza de circulaţie a sangelui
B. Hipoxia şi acidoza prelungită scad permeabilitatea membranei capilare
C. Scăderea presiunii hidrostatice în capilar permit apariţia fenomenului de umplere
transcapilară
D. Restabilirea tardivă a perfuziei tisulare determină creşterea rezistenţelor vasculare
periferice
E. În condiții de hipoxie şi acidoză se produce inițierea intravasculară a coagulării
F. Scade vascozitatea sanguină
G. Restabilirea fluxului sanguin poate determina apariţia fenomenelor de ischemie-
reperfuzie
H. Fenomenul de capillary leak este un mecanism compensator
I. Direcţionarea fluxului sanguin este decuplată de necesităţile tisulare
J. Accentuarea acidozei metabolice determină vasodilataţia sfincterului precapilar
:
Din punct de vedere clinic, şocul hipovolemic se caracterizează prin:
A. Creșterea amplitudinii undei de puls
B. Proba ortostatică negativă
C. Extremități calde
D. Hipertensiune arterială
E. Tahicardie
F. Tahipnee
G. Oligurie/anurie
H. Poliurie
I. Sete vie
J. Prelungirea timpului de umplere capilară

Hipovolemia de clasă I se caracterizează prin:

A. Scăderea amplitudinii undei de puls
B. Timpul de umplere capilar este normal
C. Volumul de sânge pierdut < 15% din volumul sanguin
D. Nu este indicat a se efectua proba ortostatică
E. Frecvenţa respiratorie > 20 respiraţii/minut
F. Volumul de sânge pierdut peste 750 ml
G. Frecvenţa cardiacă < 100 bătăi/minut
H. Discretă anxietate
I. Timpul de umplere capilară prelungit
J. Frecvenţa cardiacă > 120 bătăi/minut

Hipovolemia de clasă IV se caracterizează prin:

A. Pacientul este adinamic şi letargic
B. Pacientul are stare generală grav alterată
C. Poliurie
D. Este o stare cu risc vital imediat
E. Volumul sanguin pierdut < 1500 ml
F. Aportul tisular al oxigenului este adecvat
G. Pacientul prezintă alcaloză metabolică
H. Frecvenţa cardiacă < 130 bătai/minut
I. Volumul de sânge pierdut > 40% din volumul sanguin
J. Frecvenţa respiratorie >40 de respiraţii/minut

Pacientul cu şoc hipovolemic se caracterizează prin:

A. Semnele clinice sunt suficiente pentru identificarea diagnosticului şi formei de şoc
:
 B. Sursa de sângerare poate fi inaparentă (ex. hemoragie externă)
C. Sursa pierderilor poate fi unică sau multiplă
D. Semne clinice comune tuturor stărilor de şoc
E. Prezintă cel mai frecvent acidoză metabolică
F. Tratamentul hipovolemiei nu trebuie instituit înainte de diagnosticul bolii cauzale
G. Examenul clinic permite încadrarea pacientului într-o clasă de severitate
H. Semne clinice de debit cardiac scăzut
I. Evaluarea parametrilor hemodinamici poate ghida tratamentul
J. Scăderea timpului de umplere capilar

Parametri hemodinamici caracteristici şocului hipovolemic sunt:

A. Presiuenea venoasă centrală scăzută
B. Presiunea în capilarul pulmonar blocat scăzută
C. Debitul cardiac crescut
D. Extracţia oxigenului este scăzută
E. Indexul cardiac scăzut
F. Transportul de oxigen este crescut
G. Saturaţia în oxigen a sangelui venos amestecat scăzută
H. Volumul bătaie cardiac crescut
I. Frecvenţa cardiacă crescută
J. Rezistenţa vasculară periferică este scăzută

Socul hipovolemic prezintă următorii parametri hemodinamici:

A. Scăderea saturaţiei sangelui venos central
B. Scăderea extracţiei de oxigen
C. Creşterea presiunii de perfuzie coronariene
D. Scăderea debitului cardiac
E. Creşterea rezistentei vasculare periferice
F. Scăderea indexului cardiac
G. Creşterea presiunii venoase centrale
H. Creşterea presiunii in capilarul pulmonar blocar
I. Creşterea debitului de sange la nivel pulmonar
J. Scaderea volumului bătaie cardiac

Sunt adevărate următoarele afirmaţii cu privire la şocul hipovolemic:

A. Catecolamina de primă intenţie folosită în socul hipovolemic este dobutamina
B. Tratamentul hipovolemiei trebuie instituit de urgenţă
C. Administrarea antibioterapiei este absolut necesară la pacienţii cu şoc hipovolemic
:
 D. In peritonite, sursa pierderilor este unică (vărsaturi)
E. În cazul hemoragiilor în curs trebuie evaluată oportunitatea tratamentului chirurgical
F. Sursa pierderilor poate fi inaparentă
G. Tratamentul hipovolemiei trebuie instituit de urgenţă
H. Sursa pierderilor poate fi non hemoragică
I. Sursa pierderilor poate fi evidentă (ex.poliurie)
J. Sursa pierderilor trebuie identificată

Tratamentul socului hipovolemic se caracterizează prin:

A. Pacientii cu şoc hipovolemic trebuie frecvent ventilaţi mecanic cu presiune negativă
B. Repleţia volemică este componenta esenţială
C. Tratamentul etiologic stopează pierderile
D. Trebuie administrat de fiecare data medicaţie cu proprietăţi procoagulante
E. Repleţia volemica agresivă se efectuează doar în momentul în care este cunoscută
sursa pierderilor
F. Repleţia volemică trebuie începută imediat în prezenţa hipovolemiei
G. Trebuie precizat ritmul administrării în momentul în care se indică repleţia volemică
H. Tratamentul cauzal înseamnă tratamentul bolii de bază, care generează pierderile
I. Repleţia volemică se efectueză folosind doar cataterul venos central pentru ca şi cale
de administrare
J. Se va administra metoclopramid în cazul în care pacientul prezintă pierderi la nivel
intestinal

Legat de socul hipovolemic, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. Accesul venos central este prima opțiune pentru începerea resuscitării volemice
B. Soluţiile electrolitice cristaloide se pot administra doar pe cateterul venos central
C. Inserţia cateterului venos central este lipsită de complicaţii
D. Repleţia volemică trebuie iniţiată chiar dacă pierderile sunt în curs
E. În momentul administrării repleţiei volemice trebuie precizate obiectivele terapeutice
F. Soluţiile de repleţie volemică se pot administra pe cale intravenoasă centrală
G. Accesul venos periferic permite administrarea catecolaminelor pentru o durată mare
de timp
H. O buna opţiune pentru accesul venos periferic este vena jugulară interna dreaptă
I. Ritmul de administrare a soluţiilor de repleţie volemică depinde de caracterul
pierderilor
J. Soluţiile de repleţie volemică se administreză pe cale intravenoasă periferică

Sunt adevărate următoarele afirmaţii privind căile de administrare a soluţiilor de

:
repleţie volemică, în şocul hipovolemic:
A. Accesul venos periferic trebuie să fie multiplu în hipovolemia de grad III sau IV
B. Accesul venos periferic induce complicaţii majore
C. Pe cateterul venos periferic nu se poate administra soluţia de ser fiziologic
D. Gelofusine-ul se administrează doar pe cateterul venos central
E. Inserţia cateterului venos periferic este lipsită de complicaţii
F. Accesul venos periferic necesită materiale şi cunoștințe simple
G. Vena jugulară externă este uşor accesibilă
H. Se utilizează canule venoase periferice de calibru mare
I. În hipovolemia de grad IV resuscitarea volemică se face obligatoriu folosind cateter
venos central
J. Sangele şi derivaţii de sange se administreaza doar pe cateterul venos central

Sunt adevărate următoarele afirmaţii legate de accesul venos:

A. Se pot administra catecolamine pe o perioadă mare de timp folosind cateterul venos
central
B. Folosind accesul venos central se poate determina presiunea venoasă centrală
C. Accesul venos periferic poate induce complicaţii minore (hematom)
D. Accesul venos periferic nu trebuie adaptat dimensiunilor venelor disponibile
E. Accesul venos periferic are durată scurtă de instalare
F. Se pot administra catecolamine folosind accesul venos periferic pentru o durată de
maxim 48 de ore
G. Accesul venos central este sigur şi de durată
H. Accesul venos central nu permite monitorizarea tratamentului de repleţie volemică
I. Accesul vascular central este lipsit de complicaţii în cursul utilizării
J. Se pot administra substanţele hipertone folosind accesul venos periferic

Urmatoarele afirmaţii despre soluţiile volemice sunt adevarate:

A. Soluţiile electrolitice nu se folosesc pentru normalizarea volumului intravascular
B. Soluţiile cristaloide au tendinţa de a se distribui omogen în spaţiul extracelular
C. Soluţia Ringer este o soluţie cristaloida izotonă
D. Soluţia de ser fiziologic conţine o concentraţie de NaCl de 0,45%
E. Soluţiile coloide nu determină tulburări de coagulare
F. Soluţia Ringer este o soluţie cristaloida izotonă
G. Soluţiile cristaloide nu se folosesc în resuscitarea volemică din şocul anafilactic
H. Doar o 1/3 din volumul soluţiilor cristaloide izotone administrate rămâne intravascular
I. Soluţia Ringer lactat este o soluţie coloidă
J. Pentru normalizarea volumului intravascular sunt utilizate solutii cristaloide şi coloide
:
Despre soluţiile cristaloide sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Remanența intravasculară este redusă
B. Determina reacţii anafilactoide
C. Nu se pot administra în cazul politraumatismelor cu sangerare majoră
D. Administrate în cantitate mare nu determină edem tisular
E. Nu se administrează în cazul şocului spinal
F. Sunt scumpe
G. Au o capacitate mică de refacere a volumului intravascular
H. Sunt întotdeauna la îndemână
I. Soluţiile electrolitice hipertone au o oasmolaritate crescută
J. Pot fi teoretic administrate în cantități nelimitate

Despre soluţiile cristaloide sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Soluţiile cristaloide hipertone pot determina scăderea presiunii intracraniene
B. Soluţiile cristaloide hipertone au o remanență intravasculară de aproximativ 3 ore
C. Serul fiziologic conţine 154 mmol/l de Na si 154 mmol/l de Cl
D. Soluţia Ringer lactat este o soluție cristaloidă balansată
E. Induc rar reacții alergice
F. Soluţia Ringer conţine K
G. Serul fiziologic poate determina alcaloza metabolică hipercloremică
H. Serul fiziologic are o concentraţie de NaCl de 0.9%
I. Serul fiziologic are un ph alcalin
J. Soluţiile cristaloide izotone pot induce hipernatremie fără creșterea osmolarității
plasmatice

Despre soluţiile coloide sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Pot induce reacţii alergice
B. Efectul volemic este de durată
C. Pot fi administrate cantități nelimitate
D. Sunt soluţii macromoleculare
E. Au o capacitate de refacere a volumului intravascular mai bună comparatic cu soluţiile
cristaloide
F. Sunt ieftine
G. Nu interferă cu determinarea grupei de sânge
H. Pot determina insuficienţa renală hiperoncotică
I. Sunt întotdeauna la îndemâna
J. Nu determină tulburări de coagulare
:
Urmatoarele afirmaţiii legate de tratamentul hipovolemiei sunt adevărate:
A. Se urmăreşte diureza orar
B. In hipovolemie de grad IV se vor administra 1000 de ml solutie cristaloida intravenos
în 2 ore
C. Normalizarea aportului de oxigen la țesuturi duce la restabilirea metabolismului
anaerob
D. Corectarea hipovolemiei va duce la creşterea acidului lactic
E. Se urmăreste evoluţia statusului neurologic
F. Ritmul de administrare a soluţiilor de repleţie volemică depinde de severitatea
pierderilor
G. Solutiile de albumină au rolul de a reface presiunea coloid-osmotică a plasmei
H. Nu se folosesc soluţii coloide pentru resuscitarea volemică
I. Corectarea hipovolemiei va determina scăderea saturaţiei sangelui venos amestecat
J. Normalizarea semnelor clinice de hipovolemie este un obiectiv minim

Următoarele afirmaţii legate de tratamentul de suport al pacienţilor cu şoc

hipovolemic sunt adevărate:
A. În cazul pacieţilor hipovolemici se poate administra diuretic pentru profilaxia
insuficienţei renale
B. Dobutamina este necesară când există o afectare a contractilităţii miocardice
C. Pacienţii pot dezvolta injurie pulmonară acută şi să necesite suport ventilator
D. Atunci când corecţia hipovolemiei a fost tardivă nu este suficient normalizarea
volumului intravascular pentru restabilirea echilibrelor homeostatice
E. După corectarea hipovolemiei nu se folosesc vasoconstrictoare
F. Adrenalina este catecolamina de primă intenţie ce se foloseşte în socul hipovolemic
G. Suportul funcţiei renale se face prin normalizarea volemiei
H. Corectarea tulburărilor de coagulare se poate face prin administrarea de plasmă
proaspătă congelată, crioprecipitat
I. Vasoconstrictoarele nu se administrează în faza hiperdinamică a șocului hipovolemic
J. Suportul nutrițional nu este necesar

Insuficiența respiratorie acută:

A. Este de tip 1 când PaO2 este scăzut și PaCO2 este crescut
B. Este prezentă atunci când PaO2 >60 mmHg sau PaCO2 > 55 mmHg
C. Cauze frecvente pentru insuficiența respiratorie tip 2 sunt pneumonia, edemul
pulmonar cardiogen și embolia pulmonară
D. Tipul 1 se datorează șuntului intrapulmonar dreapta-stânga sau alterărilor raportului
ventilație/perfuzie (V/Q)
:
 E. În tipul 1 ventilația alveolară nu este suficientă pentru a înlătura dioxidul de carbon
F. Este de tip 1 când PaO2 este scăzut și PaCO2 este normal sau scăzut
G. Este prezentă atunci când PaO2 < 60 mmHg sau PaCO2 > 55 mmHg
H. Constă în schimb gazos pulmonar afectat, ce determină hipoxemie
I. Este de tip 2 când PaO2 este scăzut și PaCO2 este crescut
J. Tipul 2 se datorează șunturilor dreapta-stânga sau alterărilor raportului
ventilație/perfuzie (V/Q)

Tabloul clinic al insuficienței respiratorii acute constă în următoarele semne și

simptome:
A. Tahicardie
B. Respirație paradoxală - compartimentele abdominal și toracic se deplasează în
direcție opusă
C. Respirație paradoxală - compartimentele abdominal și toracic se deplasează în
aceeași direcție
D. Febră
E. Tiraj abdominal
F. Tahipnee
G. Imposibilitatea poziției șezânde
H. Bradicardie
I. Agitație, neliniște, alterarea stării de conștiență
J. Utilizarea musculaturii respiratorii accesorii

Următoarele afirmații despre monitorizare în insuficiența respiratorie sunt

adevărate:
A. O valoare normală a saturației periferice de oxigen exclude hipoventilația și
hipercapnia
B. Capnografia nu este utilă pentru confirmarea corectitudinii intubației orotraheale
C. Capnografia nu permite evaluarea eficienței ventilației
D. Capnografia permite detectarea modificărilor hemodinamice acute (ex. scăderea
bruscă a debitului cardiac)
E. Capnografia reprezintă analiza concentrației dioxidului de carbon din sângele arterial
F. Pulsoximetria este un indicator sensibil pentru modificările oxigenării
G. Capnografia este utilizată pentru monitorizarea continuă a end-tidal CO2 , care
aproximează PaCO2
H. Capnografia permite detectarea problemelor acute ale căilor aeriene
I. Valorile normale ale pulsoximetriei nu exclud posibilitatea hipoventilării și a
hipercapniei
:
 J. Valorile pulsoximetrei pot fi inexacte la pacienții cu perfuzie tisulară periferică scăzută

Despre analiza gazelor sanguine în insuficiența respiratorie sunt adevărate:

A. Interpretarea corectă necesită cunoașterea istoricului și vârstei pacientului, a
concentrației de oxigen inspirat și a temperaturii
B. Raportul PaO2/FiO2 este util în evaluarea funcției respiratorii
C. Conținutul de oxigen din sangele arterial depinde in principal de valoarea PaO2
D. Trebuie efectuată pentru a ghida oxigenoterapia
E. Este utilă în gradarea severității insuficientei respiratorii
F. Valoarea PaO2 oferă date despre cantitatea de oxigen fixată pe hemoglobină
G. Trebuie luate în considerare modificările echilibrului acidobazice și modificările
oxigenării în interpretarea rezultatelor
H. Bulele de aer din seringă trebuie înlăturate, deoarece cresc în mod fals valorile PaCO2
I. Proba poate fi analizată în orice moment după recoltare
J. Setările parametrilor ventilatori nu sunt utile în interpretarea rezultatelor

Următoarele valori ale parametrilor fiziologici sunt considerate normale:

A. PaO2 = 60-70 mmHg în aerul ambiental
B. SpO2 = 86-90%
C. PaO2 = 80-100 mmHg în aerul ambiental
D. pH= 7,3-7,4
E. PaCO2 = 36-46 mmHg
F. SpO2 = 95-100%
G. Raport PaO2/FiO2=500
H. Frecvența respiratorie 12-18 respirații /minut
I. PaCO2 = 46-55 mmHg
J. PaCO2 = 30-40 mmHg

Despre oxigenoterapie sunt adevărate următoarele:

A. Hiperoxia poate fi benefică în primele ore de oxigenoterapie
B. Hipercapnia este mai periculoasă decat hipoxemia severă la pacienții cu BPOC
C. Hiperoxia poate provoca leziuni pulmonare datorită creșterii radicalilor liberi de oxigen
D. Oxigenoterapia se poate realiza în cursul ventilației mecanice
E. Saturațiile de oxigen între 90-92% sunt adecvate pentru majoritatea pacienților
F. Canulele nazale nu interferă cu alimentația și fonația
G. În cazul canulei nazale, concentrația de oxigen este fixă și predictibilă
H. Respirația bucală diluează concentrația inspiratorie de oxigen administrat pe canulă
nazală
:
 I. Valorile saturației periferice a oxigenului trebuie menținute constant și obligatoriu
peste 96%
J. Cu ajutorul măștii faciale simple, cu un debit de oxigen de 20-35 L/min, se pot atinge
concentrații inspiratorii de oxigen de 60-80%

Indicațiile suportului ventilator invaziv în insuficiența respiratorie sunt următoarele:

A. Frecvența respiratorie > 24 respirații/ minut
B. Traumatisme medulare la nivel lombar
C. Hipoxemia extremă, PO2 < 60 mmHg, în ciuda oxigenoterapiei
D. Hipoxemia extremă, PaO2 < 80 mmHg, în ciuda oxigenoterapiei
E. Traumatisme craniene, pentru cresterea fluxului sanguin cerebral
F. Traumatisme toracice importante (ex. contuzie pulmonară)
G. Frecvența respiratorie > 40 respirații/minut
H. Pacient cu alterarea statusului neurologic și incapacitatea de protecție a căii aeriene
I. Hipercapnie cu PaCO2 între 40-50 mmHg
J. Traumatisme medulare înalte

Despre intubația orotraheală a pacientului cu insuficiență respiratorie sunt

adevărate următoarele:
A. Medicația pentru resuscitare cardio-respiratorie trebuie să fie imediat disponibilă
B. Laringoscopia și intubația pot precipita aritmii cardiace, bradicardie sau chiar stop
cardiac
C. Pulsoximetria este singura metoda ce poate confirma intubația orotraheală
D. Este contraindicata administrarea miorelaxantelor
E. Intubarea unui bolnav critic este similară cu cea a unui pacient în sala de operație,
pentru chirurgie electivă
F. Pacientul trebuie preoxigenat cu oxigen 100% înainte de intubație
G. Administrarea anestezicelor cu durată scurtă de acțiune nu este indicată în
majoritatea cazurilor de urgență
H. Monitorizarea EKG și a saturației periferice în oxigen sunt opționale
I. EKG-ul și saturația periferică de oxigen trebuie obligatoriu monitorizate
J. Capnografia trebuie utilizată pentru a confirma intubația orotraheală

Printre complicațiile intubației oro-traheale se numără:

A. Obstrucția sondei datorită secrețiilor traheobronsice
B. Emfizem pulmonar
C. Leziuni laringiene
D. Pneumonie asociată ventilației mecanice
:
 E. Intubația într-o bronhie principală, în majoritatea cazurilor, cea stângă
F. Barotraumă
G. Intubația într-o bronhie principală, în majoritatea cazurilor, cea dreaptă
H. Intubația accidentală esofagiană
I. Volotraumă
J. Traumatisme ale căilor aeriene superioare

Despre complicațiile ventilației mecanice sunt adevărate următoarele:

A. Presiunea pozitivă intratoracică reduce întoarcerea venoasă
B. Metode de prevenție a pneumoniei asociată ventilației mecanice sunt menținerea
toracelui la 45o și decontaminarea orofaringiană
C. Presiunea pozitivă intratoracică creste întoarcerea venoasă
D. Supradistensia alveolară ameliorează hipoxemia si hipercapnia
E. Leziunile de tip barotraumă sau volotraumă se pot complica cu pneumomediastin sau
pneumotorax
F. Pneumonia asociată ventilației mecanice poate apare datorită aspirației secrețiilor
ororfaringiene in trahee
G. Supradistensia alveolară poate duce la eliberarea de mediatori inflamatori
H. Presiunea pozitivă intratoracică creste debitul cardiac
I. Ventilația mecanică determină o scădere a rezistenței vasculare pulmonare
J. Pneumotoraxul in tensiune la pacientii ventilati mecanic determină agravarea
hipoxemiei, hipercapniei, hipertensiune si tahicardie

Despre ventilația mecanică controlată sunt adevărate următoarele:

A. Ventilația mecanică cu volume reduse este recomandată la pacienții cu sindrom de
detresa respiratorie acuta
B. Poate fi realizată prin control de volum sau de presiune
C. Ventilația mecanică cu volume reduse nu este recomandată la pacienții cu sindrom de
detresa respiratorie acuta
D. Utilizarea presiunii pozitive la sfârșitul expirului (PEEP) este contraindicată
E. Este indicată o strategie de ventilație protectivă pulmonară cu volume curente de 6-8
ml/kg
F. Valoarea presiunii maxime acceptate în căile respiratorii este < 45-50 cmH2O
G. Este indicată utilizarea presiunii pozitive la sfârșitul expirului (PEEP)
H. Este indicată utilizarea volumelor curente de 10-12 ml/kg
I. Valoarea presiunii maxime acceptate în căile respiratorii este < 35-40 cmH2O
J. Ventilația mecanică controlată poate fi instituită doar în prezența efortului respirator
spontan
:
Despre presiunea pozitivă la sfârșitul expirului (PEEP) sunt adevărate:
A. PEEP scade fracția de șunt intrapulmonar
B. PEEP re-expansionează alveolele insuficient ventilate
C. PEEP poate determina scăderea întoarcerii venoase
D. PEEP determină scăderea rezistenței vasculare pulmonare
E. Nivele scăzute de PEEP=5-8 cmH2O sunt utilizate în mod uzual în ventilația mecanică
F. PEEP predispune la colaps alveolar
G. PEEP poate crește întoarcerea venoasă
H. Nivele scăzute de PEEP=0-1 cmH2O sunt utilizate în mod uzual în ventilația mecanică
I. PEEP crește fracția de șunt intrapulmonar
J. PEEP este indicat in cazul pacienților cu atelectazie pulmonară

Despre aplicarea presiunii pozitive în căile aeriene sunt adevărate următoarele:

A. HFNO (high flow nasal oxygen) este adesea greu tolerat de pacienți
B. Nu influențează complianța pulmonară
C. Crește efortul respirator, datorită presiunii pozitive
D. Aplicarea presiunii pozitive în căile aeriene se poate realiza doar non-invaziv
E. HFNO (high flow nasal oxygen) poate preveni deteriorarea funcției respiratorii și a
intubației orotraheale
F. Poate fi realizată prin intermediul unei măști faciale speciale etanșe la pacientul
conștient cu respirație spontană
G. HFNO (high flow nasal oxygen) poate fi utilizat doar înaintea intubării orotraheale
H. Poate fi obținută parțial prin administrarea unui flux ridicat de oxigen prin intermediul
unor canule nazale cu diametru mare (HFNO, high flow nasal oxygen)
I. Îmbunătățește complianța pulmonară
J. Scade efortul respirator

Despre ventilația protectivă pulmonară sunt adevărate următoarele:

A. Hipercapnia este foarte rar asociată
B. Volumele curente recomandate sunt 10-12 ml/kg greutate corporală ideală
C. Nu poate fi utilizată de rutină
D. Volumele curente sunt limitate la 4-8 ml/kg greutate corporală ideală
E. Previne închiderea și deschiderea repetată a alveolelor
F. Frecvența respiratorie poate fi crescută pentru a îmbunătăți eliminarea CO2
G. Presiunile de platou nu trebuie să depășească 30 cmH2O
H. Presiunile de platou nu trebuie să depășească 45 cmH2O
I. Este indicată doar în formele severe de sindrom de detresă respiratorie acută
J. Evită supra-distensia alveolară
:
Despre ventilația non-invazivă sunt adevărate următoarele:
A. Este indicată în cazul pacienților cu hipoxemie severă și obnubilare
B. Poate preveni intubația orotraheala
C. Poate re-expansiona segmentele pulmonare colabate
D. Este indicata la pacienții conștienți, cooperanți, capabili să își protejeze căile aeriene
E. Este indicata in edemul pulmonar cardiogen
F. Poate agrava acidoza respiratorie
G. Există un risc crescut de pneumonie asociată ventilației mecanice
H. Nu este indicată în cazul pacienților conștienți
I. Pune în repaus musculatura respiratorie, ameliorează dispneea
J. Tusea și expectorația sunt restricționate, crescând astfel riscul de retenție a
secrețiilor

Tratamentul insuficienței respiratorii acute include următoarele:

A. Măsuri de limitare a edemului pulmonar
B. Administrarea de oxigen suplimentar
C. Administrarea de droguri inotrop pozitive
D. Măsuri de creștere a travaliului musculaturii respiratorii
E. Repleție volemică agresivă
F. Administrare de droguri vasopresoare
G. Controlul secrețiilor
H. Administrarea de soluții coloidale de tip derivați de amidon
I. Eliberarea căilor aeriene
J. Tratamentul infecției pulmonare

Sindromul de detresă respiratorie acută poate fi definit prin:

A. Forma moderată - raport PaO2/FiO2= 100-200 mmHg cu PEEP > 5 cmH2O
B. In forma ușoară raportul PaO2/FiO2 =100-200 mmHg cu PEEP > 5 cmH2O
C. Prezența etiologiei cardiace - insuficiență ventriculară stângă ce cauzează edem
pulmonar acut
D. Presiune de ocluzie a arterei pulmonare > 18 mmHg
E. Prezența opacităților unilaterale, delimitate, triunghiulare pe radiografia toracică
F. Forma ușoară - raport PaO2/FiO2 =200-300 mmHg cu PEEP > 5 cmH2O
G. Presiune de ocluzie a arterei pulmonare < 18 mmHg
H. Excluderea etiologiei cardiace - insuficiență ventriculară stângă ce cauzează edem
pulmonar acut
I. Radiografie toracică cu infiltrate difuze, bilaterale
J. In forma severă raportul PaO2/FiO2 =200-300 mmHg cu PEEP > 5 cmH2O
:
Despre fiziopatologia sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) sunt
adevărate următoarele:
A. SDRA poate cauza tardiv fibroză pulmonară
B. Permeabilitatea vasculară si productia de surfactant sunt reduse
C. Fracția de șunt intrapulmonar și spațiul mort sunt crescute
D. Complianța pulmonară este crescută
E. Edemul pulmonar non-cardiogen este caracteristica principală
F. Fracția de șunt intrapulmonar și spațiul mort sunt scăzute
G. SDRA poate cauza precoce fibroză pulmonară
H. Complianța pulmonară este scăzută
I. Edemul pulmonar cardiogen este caracteristica principală
J. Se caracterizează prin permeabilitatea vasculară crescută și producție scăzută de
surfactant

Despre cauzele Sindromului de Detresă Respiratorie Acută (SDRA) sunt adevărate

următoarele:
A. Infarctul miocardic acut extins este o cauză frecventă de SDRA
B. Sepsisul este cea mai frecventă cauză extrapulmonară
C. Leziunea pulmonară asociată transfuziei (TRALI) este una din cele mai frecvente
cauze de apariție a SDRA
D. Vasculita pulmonară este o cauză pulmonară frecventă de apariție a SDRA
E. Edemul pulmonar cardiogen este principala cauză pulmonară de SDRA
F. Aspirația conținutului gastric este o cauză pulmonară frecventă
G. Embolia gazoasă sau cu lichid amniotic pot fi cauze pulmonare a SDRA
H. Sepsisul determină rareori SDRA
I. Pancreatita acută poate fi o cauză extrapulmonară a SDRA
J. Pneumonia este o cauză pulmonară frecventă de SDRA

Despre tratamentul Sindromului de Detresă Respiratorie Acută sunt adevărate

următoarele:
A. Include prevenția complicațiilor, de ex pneumonia asociata ventilației mecanice
B. Prin poziționarea pacientului în decubit ventral se poate realiza uniformizarea
ventilației alveolare
C. Poziția în decubit ventral a pacienților ventilați mecanic crește mortalitatea
D. Obiectivul terapiei volemice este obținerea unui bilanț pozitiv
E. Sunt indicate strategii protective de ventilație mecanică
F. Sunt indicate strategii restrictive de administrare a fluidelor
G. Administrarea diureticelor este contraindicată
:
H. Oxidul nitric inhalator poate ameliora hipoxemia prin efect vasoconstrictor pulmonar
I. Ventilația mecanică protectivă nu este indicată datorită riscului de colaps alveolar
J. Tratarea cauzei este prioritară
: