Sunteți pe pagina 1din 8

FORMAREA STATULUI ROMANI SI A SISTEMULUI DE DREPT MODERN Unirea principatelor Moldova si Valahia intr-un stat national unitar Sec.

XIX-lea este considerat destul de important pentru unirea nationala a romanilor. Congresul de la Paris (1856) a reunit puterile europene in vederea elaborarii tratatului de pace menit in a incheia razboiul Crimeii. Tratatul continea si dispozitii referiotare la Principatele Romane: 1. trecerea Principatelor sub garantia marilor puteri Europene, astfel avind ca scop inlaturarea protectoratului rusesc, dar ele (principatele) ramineau in continuare sub suzeranitatea Inaltei Porti. 2. se prevedea revizuirea Regulamentelor Organice conform dorintelor romanilor. 3. convocarea, in fiecare Principat, a cite un Divan adHoc reprezentind toate clasele societatii. 4. Moldovei i-au fost retrocedate tinuturile Izmail, Bolgrad si Cahul, care in 1878 au fost, din nou, reanexate Rusiei. In septembrie, 1857, si-au efectuat lucrarile Divanurile adHoc care au hotarit: a) Unirea Principatelor intr-un stat unitar b) Recunoasterea autonomiei Principatelor c) Numirea unui principe strain d) Formarea unui organ reprezentativ si constitutional Aceste prevederei au fost discutate de catre puterile Europene la Conferinta de la Paris (1858) care a hotarit: I. unirea Moldovei si Valahiei sub forma Principatelor Unite II. dar fiecare Principat sa aiba organul sau de conducere III. Domnul sa fie numit dintre paminteni IV. Trebuia sa se formeze si unele organe unice, cum ar fi: a) Curtea de Casatie Unica b) Conducerea Armatei c) Comisie Centrala la Focsani (care trebuia sa se ocupe cu elaborarea proiectelor de legi comune) Puterile Europene nu s-au implicat amanuntit in procedura de alegere a Domnitorului, ceea ce a favorizat Principatele Romane. Astfel, la 5 ianuarie 1859, Adunarea Electiva din Moldova l-a ales in calitate de domnitor pe Alexandru Ioan Cuza, iar la 24 ianuarie-Cuza este ales domnitor si in Valahia. Astfel, statele romanesti s-au unit in mod personal. Cuza a infaptuit treptat unificarea organelor centrale ale statului: in guvernul Moldovei erau numite si persoane originare din Valahia, si invers in Adunarile Elective ale fiecarui principat erau alesi deputati din ambele principate a creat o retea unica de transport, posta, serviciu sanitar comun, etc. organele centrale ale ambelor Principate contactau direct si nu prin ministerele de externe Cuza a facut un singur Guvern in decembrie 1861 A fost convocata o singura Adunare Electiva Practic, de la inceputul anului 1862 uniunea personala s-a transformat in uniunea reala sta statul national Romania a devenit stat unitar o data cu crearea unui sistem unic de drept. Realizarea statului national unitar a fost meritul tuturor paturilor sociale, a intregii natiuni. Reformele democratice se loveau insa de rezistenta marilor proprietari funciari, astfel Adunarea Electiva respingea proiectele de legi reformatoare si foarte des acorda vot de blam guvernului. La 2 mai 1864, cind Adunarea Electiva a refuzat sa voteze proiectul de lege electorala, prim-ministrul Kogalniceanu, din ordinul domnului, a dat citire decretului de dizolvare a Adunarii. Mai tirziu, printr-o adresare catre popor, s-au aprobat 2 legi, care au confirmat hotarirea poporului de a merge pe calea reformelor democratice: 1. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris-se baza pe principiul separatiei puterilor in stat si a permis adoptarea legilor care au stat la baza sistemului de drept modern in Romania, cum ar fi: legea rurala legile de administrare locala legile de organizare judecatoreasca 2. Legea electorala Reformele interne ale marelui domn al Unirii, Alexandru Ioan Cuza, i-au adus multi dusmani, in special din rindurile mosierimii expropriate si a unor oameni politici, care il invinuiau de dictatura. Pe fundalul acestor imprejurari, s-a

creat un complot care l-a silit pe Cuza, in noaptea de 11 februarie 1866, sa semneze actul de abdicare de la tron.

Dreptul constitutional Dupa detronarea lui Cuza au inceput demersurile pe linga casele domnitoare din Europa in vederea alegerii unui domn strain. La 10 mai 1866, Carol I depune juramint de credinta Romaniei, devenind domnitorul al Romaniei. Principalele acte fundamentale care se refera la dreptul constitutional erau: 1. Conventia de la Paris (1858) 2. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (1864) 3. Constitutia din 1866 Conventia de la Paris si Statutul Dezvoltator au incercat sa stabileasca principalele directii si reglementari care trebuiau sa le contina o viitoare Constitutie. In 1866 a fost votata o noua Constitutie inspirata dupa modelul Constitutiei Belgiene, care era considerata cea mai liberala Constitutie Europeana, consfitind lipsa de stat a deosebirilor dintre clase, indicind ca toti cetatenii sunt egali in fata legii 1. Constitutia era formata din 8 titluri si 133 de articole Proclama urmatoarele principii: 2. principiul separatiei puterilor 3. principiul guvernamintului reprezentativ (adica toate hotaririle trebuiau sa tina cont de dorintele poporului) 4. principiul suveranitatii nationale 5. principiul irevocabilitatii monarhului 6. principiul responsabilitatii ministerelor 7. principiul rigiditatii constitutionale 8. principiul suprematiei Constitutiei-insemna ca toate legile trebuiau sa corespunda Constitutiei si ca aceasta nu poate fi suspendata nici total si nici partial 9. garanta libertatea invatamintului si declararea invatamintului fara plata in scolile de stat 10. proclamarea drepturilor si obligatiilor persoanelor: egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii inviolabilitatea domiciliului si a scrisorilor libertatea constiintei ( a religiei) libertatea individuala libertatea cuvintului proprietatea este considerata sacra si inviolabila dreptul de a reclama in justitie faptele functionarilor publici care au lezat drepturile cetatenilor. Constitutia prevedea ca aceste drepturi pot fi exercitate doar de catre cetatenii romani. Conditiile de dobindire a cetateniei erau urmatoarele: adresarea guvernului cu cerere de naturalizare, in care se arata ce capital poseda, profesiunea sau meseria era absolut obligatoriu persoana sa locuiasca timp de 10 ani in tara, timp in care sa demonstreze ca ii este util tarii. De aceasta obligatie erau scutite persoanele care au adus in tara inventiuni, industrii, care au fundat stabilimente mari de comert sau industrie si cei care au servit sub drapel in timpul razboiului de independenta.

Dreptul administrativ Dreptul administrativ reglementeaza relatiile sociale din sfera administratiei de stat. Principalele izvoare ale dreptului administrativ erau in aceasta epoca: - Constitutia din 1866 - Legea pentru responsabilitatea ministeriala din 1879 - Legea pentru consiliile judetene - Legea comunala din 1864 Puterea executiva la nivel de tara ii apartine domnitorului (de la 1881-rege) si guvernului. Tronul se transmitea prin ereditate pe linie masculina. Regele, in cadrul monarhiei constitutionale indeplinea atributiile conform Constitutiei: - avea initiativa legislativa - sanctiona si promulga legile - intocmea regulamente cu privire la executarea legilor - confirma in toate functiile publice - conferea grade militare si decoratii - avea dreptul de amnistie si gratiere - putea incheia conventii cu alte state Ministrii : - erau numiti si revocati de domn (rege) - formau guvernul sub presedintia prim-ministrului - ei trebuiau sa fie din partea majoritara a partidului din Parlament - raspundeau atit pentru actele proprii cit si pentru actele domnitorului (regelui) Ministerele exercitau conducerea administrativa intr-un anumit domeniu de activitate, avind si functii de supraveghere asupra autoritatilor locale. 1. Ministerul de interne: - supraveghea administratia locala - asigura ordinea publica si siguranta statului 2. Ministerul de externe: - asigura desfasurarea relatiilor cu alte state 3. Ministerul Apararii Nationale 4. Ministerul Educatiei Nationale 5. Ministerul Agriculturii 6. Ministerul Industriei si comertului Conform Constitutiei din 1866, Romania era impartita in: 1. judete: o era ales consiliul judetean care lua decizii asupra unor probleme locale o organul executiv al consiliului era prefectul care era numit de rege 2. judetele-in plasi: o pretorii erau numiti de catre prefect sau ministerul de interne o pretorii aveau atributii de supraveghere asupra activitatii organelor comunale rurale o asigurau indeplinirea deciziilor organelor judetene 3. plasile-in comune (rurale su urbane): o administrarea era efectuata de un consiliu ales de alegatori in frunte cu primarul o primarul se ingrijea de bugetul comunei o primarul administra proprietatea comunala

atit judetul cit si comuna aveau personalitate juridica

DREPTUL CIVIL SI LEGISLATIA MUNCII Dupa unirea Principatelor in domeniul legislatiei civile se cerea infaptuirea nu numai a unei codificari unice ci si a unei codificari moderne de drept civil. Alexandru Ioan Cuza a cerut Comisiei de la Focsani sa alcatuiasca un Cod Civil. Acest Cod a fost criticat de junimisti deoarece nu a reglementat problema razeasca si mosneneasca, insa a fost laudat de alti autori. Si astazi Codul Civil este principalul izvor de Drept Civil. Codul civil a fost semnat in 1864 dat a intrat in vigoare in 1865. Ca izvoare a dreptului civil au fost: a) Codul lui Napoleon b) Proiectul Codului Italian in care se tinea cont de criticile aduse codului Francez. Codul Civil: avea 1914 articole era alcatuit dintr-un titlu preliminar si 3 carti: a) I carte-despre persoane b) II carte-despre bunuri c) III carte-despre diferitele moduri, prin care se dobindeste proprietatea. Codul asigura libertatea personala a individului Asigura protectia proprietatii private Asigura egalitatea juridica a cetatenilor in fata legii Interzicea incheierea contractelor de prestare a muncii pe un termen nedeterminat Capacitatea juridica a individului era in dependenta de virsta, sex si sanatate psihica In materie de obligatii, Codul reiesea din urmatoarele principii: a) libertatea si egalitatea partilor in contract b) autonomia de vointa c) egalitatea in fata legii Codul recunoastea 4 izvoare ale obligatiilor: a) contractele b) delictele c) cvazicontractele d) cvazidelictele Codul se ocupa si de modul de stingere a obligatiilor: a) prin plata b) prin novatiune (inlocuirea unei obligatii vechi prin alta mai noua) c) prin confuziune (reunirea asupra uneia si aceleiasi persoane a calitatilor incompatibile, de ex.:creditorul a devenit mostenitorul debitorului). Codul reglementa diferite contracte: a) cumparare-vinzare (era calificat ca contract consensual, ce prevedea obligatii reciproce din partea ambelor parti) b) locatiune (erau de 3 tipuri: locatiune a lucrurilor locatiune a serviciilor locatiune de antrepriza a intreprinderilor) c) societatea d) mandatul

e) imprumutul f) depozitul

Casatoria (conform Codului Civil din 1865): Femeia casatorita avea capacitate juridica restrinsa, fiind reprezentata de sot (in justitie) Adoptiunea putea avea loc doar daca sotii nu aveau copii si diferenta dintre parintii adoptivi si copilul infiat sa fie de cel putin 18 ani. Copii adoptati erau egalati in drepturi cu cei nascuti in casatorie. Datorita Codului Civil, actele de stare civila au fost scoase din competenta bisericii si au fost atribuite autoritatilor laice. La baza casatoriei erau puse urmatoarele conditii: a) liberul consimtamint al partilor, pina la virsta de 21 de ani era necesar consimtamintul parintilor b) o virsta anumita-nu mai mica de 18 ani c) lipsa rudeniei chiar si a rudeniei prin alianta d) sotii divortati nu se mai puteau recasatori Continutul de baza al Codului se referea la proprietate: - Dreptul de proprietate ea formulat ca dreptul asupra unui lucru. - Posesiunea era determinata de stapinirea unui bun - Folosinta era formulata ca insusirea roadelor unui bun - Dispozitia se interpreta ca capacitatea de a hotari prin acte juridice asupra soartei acelui bun Codul reiese din cele 2 forme de mostenire: 1. mostenirea prin lege 2. mostenirea prin testament: testamentul putea fi efectuat in una din cele 3 forme legal constituite: - testamentul autentic (autoritatea judecatoreasca ii confirma autencitatea) - olograf (este scris in intregime si semnat de autor) - testamentul mistic sau secret (este scris de testator, sigilat si trimis tribunalului, care nu face cunostinta cu continutul lui ci doar autorizeaza ca actul este al unei persoane concrete. Legislatia muncii- a avut ca obiect reglementarea relatiilor de munca si cele strins legate de munca. - apar primele reglementari in privinta conditiilor de munca a minorilor si a femeilor - legile sanitare din 1885 - legea din 1894 despre interzicerea muncii de noapte si in subteran a minorilor (sub 14 ani) si a femeilor - la 1897 este stabilit repausul duminical si la sarbatorile anuale - la 1902 se prevedea posibilitatea incheierii contractului individual de munca si ucenie - din 1910 se prevede obligativitatea asigurarilor pentru patronii a caror intrepinderi aveau motoare - legislatia romana a recunoscut dreptul la greva ( nu pentru toate categoriile de muncitori si functionari, minierii si functionarii publici nu aveau acest drept) - legea intocmelilor agricole din 1866 prevedea relatiile contractuale de munca in sfera agara ( posibilitatea de a incheia un contract nu mai mare de 5 ani) Ca consecinta rascoalei taranesti din 1907 a fost Legea din 1907, care prevedea raspunderea reciproca a partilor in caz de incalcare a obligatiilor. - pentru proprietari pedeapsa era pecuniara - pentru tarani pedeapsa era privatiunea de libertate de la 15 zile la un an.

Dreptul penal Codul penal a fost elaborat in 1864 de o comisie de specialisti tinindu-se cont de Codul penal francez din 1810. Codul Penal Roman nu continea pedepse corporale, de mutilare si nici pedeapsa cu moartea. Era cea mai blinda lege penala din Europa din acea perioada. Principiile Codului Penal: 1. Legalitatea incriminarii ( adica nu exista infractiune sau pedeapsa nearatata in lege) 2. egalitatea tuturor in fata legii 3. legea penala nu are putere retroactiva (adica infractiunile savirsite sub codicile vechi se pedepseau dupa legile vechi, iar infractiunile prevazute de codicile vechi dar neprevazute de codul actual-nu se pedepseau) Codul Penal a impartit infractiunile in 3 categorii: 1. crime 2. delicte 3. contraventii Codul Penal era structurat in 3 carti: 1. cartea I-a cuprindea dispozitii privitoare la pedepse si felul pedepselor 2. cartea II-a cuprindea norme cu privire la crime si delicte 3. carte II-a cuprindea contraventii politienesti si pedepsele lor. Infractiunea reprezenta actiunea sau inactiunea doloasa (vinovata) pe care legiuitorul a sanctionat-o penaliceste. Codul prevedea urmatoarele faze ale infractiunii; 1. faza oratorica (cind ideea criminala este comunicata altuia) 2. faza preparatorie (cind are loc pregatirea materiala a crimei) 3. tentativa de crima-se pedepseste tentativa de delict-nu se pedepseste tentativa de contraventie-niciodata nu se pedepseste 4. infractiunea consumata Codul reglementa tentativa, concursul de infractiuni, recidiva, complicitatea, circumstantele atenuante. Starea psihica nenormala a infractorului si legitima aparare eliberau de pedeapsa. Virsta minora si virsta inaintata (mai multi de 60 de ani) atenuau pedeapsa In cazul concursului a mai multor infractiuni de natura diferita: se determina pedeapsa cea mai grea. In cazul concursului a mai multor infractiuni de aceeasi natura: se da maximumul pedepsei In cazul recidivei se pedepsea cu pedeapsa maxima. Daca au trecut 10 ani de la ultima infractiune, aceasta nu se considera recidiva. Complicii care ajutau la infaptuirea infractiunii primeau o pedeapsa mai joasa ca autorul Codul prevedea urmatoarele pedepse pentru crime: - munca silnica pe viata si pe termen (maximum 20 de ani) - recluzinea intr-o casa de munca - detentiunea mai mult de 2 ani - degradarea civica (destituirea de la orice oficiu public) - pierderea drepturilor politicie si sociale (interzicerea de a purta arma, de a fi inrolat in armata, de a fi in invatamint) Delictele se sanctionau: - prin privatiunea de libertate de la 15 zile pina la 2 ani Contraventiile politienesti: - se sanctionau prin amenda

se sanctionau prin inchisoare pina la 15 zile (pentru impiedicare circulatiei pe strada, tulburarea linistii publice pe timp de noapte, de tinerea in stare murdara a strazilor, a hogeagurilor, etc. ) Crime impotriva: - Constitutiei (impiedicarea de a vota, vinderea si cumpararea voturilor) - De inalta tradare (atitarea razboiului civil, rasturnarea guvernului tarii) - Impotriva intereselor publice (falsificarea monedei, a timbrului) - Impotriva intereselor particulare (omorul, furtul, s.a. )

DREPTUL PROCESUAL Justitia este exercitata de organele judecatoresti. Are scopul de a asigura fiecarui individ starea de legalitate, conform Constitutiei. I. Codul de procedura civila a fost adoptat odata cu Codul civil, adica in 1864 insa a intrat in vigoare in 1865. Se prevedeau urmatoarele instante: 1. judecatoria de plasa (nu a mai fost infiintata din cauza lipsei de cadre) 2. tribunalul de judet (avea componenta generala) 3. curtile de apel ( la inceput erau doar 4 : la Iasi, la Focsani, Bucuresti si Craiova) 4. Inalta Curte de Casatie si Justitie. Atacul deciziei judecatoresti avea urmatoarele cai: 1) apelul (cu ocazia asta se facea o noua judecata a fondului) 2) opozitia impotriva hotaririlor in lipsa 3) recursul (putea fi inaintat in Inalta Curte de Casatie si Justitie unde se evalua daca legea a fost bine aplicata si interpretata) Un proces judiciar civil: 1) chemarea in judecata 2) citarea persoanelor implicate (desi examinarea cauzei putea avea loc si in lipsa uneia din parti) Sedintele erau publice, orale si dezbaterile se petreceau in contradictoriu. Judecarea pricinilor putea avea loc prin mandatari, avocati sau la rind cu avocatii. Decizia se pronunta cu majoritatea de voturi. Cheltuielile judiciare erau reglementate de Codul de procedura civila. Probe in proces erau considerate: inscrisurile, probele cu martori, expertiza, cercetarea la fata locului, juramintul. II. Codul de procedura penala a fost adoptat in 1864. A fost insipirat din Codul francez din 1808 si legea pentru organizarea judecatoreasca din 1865. Instantele: 1) judecatoriile de plasa (contraventiile) 2) tribunalele de judet (delictele) 3) Curtile cu jurati (crimele). Curtile cu juri erau compuse din: a. Presedinte (consilier de la curtea de apel) b. doi membri (de la tribunalul de judet) c. un juriu de 12 persoane. 4) Curtea de apel (avea o sectie penala compusa din 5 membri si un presedinte) 5) Curtea de casatie (primea recursurile penale) Structura Codului de procedura penala: - dispozitii preliminare - cartea I (despre politia judiciara) - cartea II (despre judecata) Politia judiciara era exercitata de: a) comisari b) subcomisari de politie c) procurorii Curtilor (efectuau urmarirea penala, controlau activitatea politiei judiciare, supravegheau executarea sentintei) d) judecatori de instructie e) primari

f) subprefectii si ajutorii sai g) avocati (contribuia la aflarea adevarului ca aparator al inculpatului. Legea din 1902 a dat dreptul inculpatului de a avea un avocat in cursul infractiunii si de a comunica cu el dupa interogatoriu). Dupa Unire, a avut loc unificarea sistemului penitenciar prin Dectretul din 1862. in 1874 regimul penintenciar a fost reglementat: - executarea pedepselor trebuiau sa aiba un caracter egal pentru toti - cei privati de libertate prestau munci nu numai pentru indimidarea condamnatului ci si pentru redresarea lui morala, reintegrarea lui in societate deoarece banii cistigati ii erau returnati la libertate.

Erau prevazute niste minime de conditii: plimbare zilnica, 2 ore de lectura pentru carturari, vizita periodica a rudelor.

S-ar putea să vă placă și