Cuprins Introducere 1.

Caracterizarea psihologic a limbajului non-verbal___________

1.1 Definirea limbajului ca proces psihic_______________________

1.2 Analiza comparativ a limbajului verba i non-verba_____ 1.3Problema msurrii i evalurii limbajului non-verbal___________ 2.Conceptul de gen n psihologia contemporan_____________
2.1Discuii prividn diferenele dintre gen i sex________________________ 2.2Masculinitate/feminitate________________________________________ 3.Sutdiul experimental al limbajului non-verbal al diferenelor de gen n utilizare LNV___________________________________________________________ 3.1. Obiectivul cercetrii ............................................................................... 3.2 Ipoteza ..................................................................................................... 3.3. Metodologia cercetrii ............................................................................ 3.4. Eantionul ............................................................................................... 3.5. Prezentarea datelor i a rezultatelor cercetrii ........................................ 19

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

Introducere
Limbajul non verbal - limbaju trupului este o tem foarte vehiculat n ultimele decenii n domeniul psihologiei. Este aproape incredibil c n decursul evoluiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele non-verbale ale comunicrii au nceput s fie studiate mai intens abia n anii '60, iar publicul a luat cunotin de existena acestora numai n 1970, o dat cu apariia crii lui Julius Fast despre limbajul trupului. Ea a fost un rezumat al muncii depuse pn atunci de savanii behavioriti n domeniul comunicrii non-verbale, dar muli dintre semenii notri nu au aflat nici astzi de existena limbajului trupului si cu att mai puin de importana acestuia n viaa lor. Charlie Chaplin si muli ali actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu ndemnare a comunicrii non-verbale; aceasta a fost pe atunci singura metod disponibil a ecranului. Fiecare actor era considerat bun sau ru n msura n care izbutea s utilizeze gesturile i alte semnale ale trupului pentru a comunica eficient. Cnd filmul vorbit a devenit popular, iar aspectelor non-verbale ale jocului li s-a acordat mai puin atenie, muli actori ai filmului mut au intrat n anonimat, triumfnd cei cu mai bune disponibiliti verbale. n domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai important lucrare aprut nainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tiprit n 1872, The Expression of the Emotions in Man and Animals (Exprimarea emoiilor la om i la animale). Ea a avut un rol fecund asupra studiilor moderne consacrate expresiilor faciale i limbajului trupului n general, multe din ideile i observaiile lui Darwin fiind validate de ctre cercettorii moderni din ntreaga lume. De atunci, cercettorii au observat i nregistrat aproape un milion de semne i semnale non-verbale. Dup constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7 la sut sunt verbale (numai cuvinte), 38 la sut sunt vocale (incluznd tonalitatea vocii, inflexiunea i alte sunete guturale), iar 55 la sut sunt mesaje non-verbale. Profesorul Ray Birdwhistell a fcut estimri similare n privina cantitii comunicaiilor non-verbale ntre oameni. Dup aprecierile sale, o persoan obinuit, de-a lungul unei zile, vorbete efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propoziie obinuit dureaz n jur de dou secunde i jumtate. Lucrarea deplin este alctuit din 3 capitole.n primul capitol se va discuta noiuni generale de limb limbaj, asemnrile i deosebirile dintre limbajul verbal i nonverbal , precum i dintree i metode de msurare i evaluare a limbajului nonverbal . n capitolul 2 vor fi discutate conceptele de gen i sex masculinitate i feminitate. Iar n ultmul capitol capitolul 3voi vorbi despre studiul experimental al Limbajului non-verbal, adic obiectivul, ipoteza, metodologia cercetrii i interpretarea datelor obinute in cadrul cercetrii.

1.Caracterizarea psihologic a limbajului non-verbal

1.2 Definirea limbajului ca proces psihic

Limbajul este instrumentul cel mai important al gndirii si al contiinei. Pentru a nelege mai bine ce este limbajul vom face o distincie, ntre limbaj i limb, astfel limbajul este un sistem de comunicare bazat pe sunete articulate, pe cnd limba este limbajul unei comunitai, ( De exemplu: limba romn este limbajul comunitaii romne.) La nivel animal exist, o form de limbaj elementar nearticulat, care const n cteva semne, care pot atrage atenia celorlali membrii ai speciei, cu privire la anumite situaii favorabile sau periculoase,(Leibniz, denumea o parte dintre aceste sunete, sunete onomatopeice, limbajul cinelui, al pisicii, etc.). Omul plecnd de la acest limbaj natural, limbaj cu care a fost i el dotat a dezvoltat un sistem de comunicare complex, bazat pe sunete articulate ce alctuiesc diferite limbi. Tabel.1 Prezentarea comporativ a conceptelor de limb i limbaj Limba Este sitem de semne i reguli Este elaborat de o comunitate Are carcater abstract Este studiat de lingvistic Limbajul Este proces psihic Este elaborat de o persoan anume Are carcater concret Este studiat de psihologie

Limbajul reprezint modul n care se asimileaz, se integreaz i funcioneaz limba la nivel individual. El se subordoneaz procesului i activitii de comunicare, comportamentului semiotic. Din punct de vedere psihologic i psihofiziologic, funcia semiotic exprim capacitatea parial nnscut, parial dobndit a omului de a folosi semne sau simboluri (semnificani) ca nlocuitori" ai obiectelor (semnificate) i de a efectua cu ajutorul lor combinaii i transformri n plan mental. Graie acestei funcii designativ-reprezentaionale, activitatea mental dobndete un suport propriu i o autonomie relativ n raport cu cmpul perceptiv imediat i cu imaginile senzoriale, nscriindu-se pe traiectoria abstractizrii, generalizrii i formalizrii.

Funciile limbajului
Psihologia contemporan consider c limbajul ndeplinete o multitudine de funcii, dintre care cele mai importante sunt trei: funcia de comunicare, funcia cognitiv i funcia reglatoare. Funcia de COMUNICARE - este cea mai importanta si implica existenta a minim 2 persoane ce realizeaz un schimb de informaii.

Limbajul n aceast funcie constituie un proces de stabilire i gestionare a relaiilor dintre oameni cu ajutorul limbii Pot fi identificate trei avantaje pe care limbajul si comunicarea le aduc omului: Ii permite sa triasc alturi si mpreuna cu alii, sa ia poziie fata de alii, s se adapteze situaiilor noi, s in seama de experiena altora, sa o asimileze, dac e cazul i e necesar. Prin comunicare, individul se face cunoscut altora, dar i siei, i corijeaz o serie de percepii si atitudini eronate, se introspecteaz si se poate nelege mai bine pe sine. Comunicarea rspunde nevoii omului de fi apreciat, prin intermediul ei el atrage atenia altora asupra sa, implicit, afirmndu-se i punndu-se n valoare. Psihologul rus A< A. Leontiev numete limbajul n funcia lui de comunicare activitate verbal. Funcia cognitiv- limbajul joac rolul de mijlocitor al proceselor psihice cognitive i face posibil declanarea i buna desfurare a acestor procese. Funcia reglatoare sau pragmatic- limbajul ca si instrument de influenare a aciunilor si comportamentelor celorlali (autosugestie / persuasiune, manipulare), Luria, un mare psiholog rus, afirma c voina se produce prin limbaj. Omul i adreseaz siei anumite porunci i se determin prin cuvinte autostimulatoare s ndeplineasc ceea ce i-a propus.

Raporturile dintre limbaj si celelate procese psihice

Limbajul ca si activitate psihica se afla in strnsa legtura cu celelalte fenomene si procese psihice, dar si cu cele motorii. Percepiile si reprezentrile dobndesc semnificaie prin verbalizare; Memoria de lunga durata este garantata de formulrile verbale; Vorbirea si scrisul presupun deprinderi motorii foarte complexe, o conduita atenta si voluntara; Pentru imaginaie cuvintele sunt purttoare de imagini ce vor fi supuse combinaiilor diverse; Limbajul si gndirea sunt activiti separate, dar independente; limbajul este un instrument, vehiculator al gndirii, care inseamna coninut informational, idee, semnificaie.

Formele limbajului Limbaj pasiv - cand doar receptam mesaje si le descifram;

Limbaj activ - cand vorbim efectiv;

Limbaj extern - se adreseaz celor din jurul nostru, fie oral fie in scris; Limbaj intern - forma cea mai evoluata a limbajului - prin interiorizarea limbajului oral (cel care se desfoar in mintea noastr); constituie instrumentul de lucru al gndirii; e mijlocul de elaborare a ideilor, judecailor, raionamentelor;

Limbajul verbal reprezint limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor. Limbajul nonverbal este limbajul care folosete alta modalitate de exprimare dect cuvntul (gesturi, mimica etc). Limbajul paraverbal este o forma a limbajului nonverbal, o forma vocala reprezentata de tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale.

Raportul celor trei forme de limbaj verbal nonverbal i paraverbal n comunicarea cotidian

Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:

Verbal Paraverbal Nonverbal

Dintre acestea, nivelul verbal (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.). Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

1.2 Analiza comparativ a limbajului verba i non-verbal

4.2 Limbaj verbal - limbaj nonverbal n comunicarea interuman Revenind la aspectele actuale ale comunicrii umane, se poate constata c cercetrile se orienteaz, pe lng studierea componentei verbale i asupra celei nonverbale, att vocale (tonul vocii, calitii vocale, ritm, intensitate, onomatopee etc.), ct i ne-vocale (gesturi, posturi, expresii faciale, atitudini comportamentale, etc.). Conform estimrilor unor studii relativ recente, din totalul mesajelor, aparinnd comunicrii umane, aproximativ 7% sunt verbale (cuvinte), 38% vocale, incluznd, pe lng cele deja menionate, tonalitatea vocii, inflexiunile, alte sunete guturale, oftat, suspin, rs, accent, intonaie etc.), restul de 55% reprezentnd mesaje non-verbale. [33; p.109]. n conversaie, componenta verbal este sub 35%, iar comunicrile non-verbale peste 65%. Cercettorii sunt de acord c limbajul verbal este n mod preponderent folosit pentru transmiterea informaiilor n timp ce limbajul nonverbal exprim atitudini interpersonale, stri psihice afective etc., dei uneori ele sunt folosite i pentru a nlocui mesajele verbale. Desigur, aceast ultim ipostaz are n vedere comunicarea oral n care partenerii se gsesc ntr-o situaie comun i ntr-o poziionare fa-n-fa, n care exist posibilitatea raportrii la situaia dat i la tot ceea ce se afl n jur. n acest caz persoana concret a emitorului i receptorului servete nu numai ca "actor" al comunicrii dar i ca "obiect" al acesteia. Pe lng omiprezena lui n comunicarea direct i a importanei de necontestat pe care o are, limbajul non-verbal are un rol covritor i ndeplinete funcii multiple n anumite comunicri cum este cea didactic ori comunicarea prilejuit de negocieri, n general n toate aciunile ntreprinse cu oamenii i asupra oamenilor. 4.3 Limbajul verbal 4.3.1 Relaia limb - limbaj - limbaj verbal. Nu putem s ne referim la limbajul verbal fr a ne opri asupra instrumentului prin care acesta funcioneaz - limba - cu care de altfel a fost mult vreme confundat. Ferdinand de Saussure (Cours de linguistique gnrale, 1922) a fost cel care a evideniat, pentru prima, oar distincia fundamental pentru studiul comunicrii umane dintre limb (Langue) i vorbire (Parole). n concepia sa, limba constituie un sistem existent n mod virtual n contiina unei comuniti lingvistice determinate, sub forma unui ansamblu de convenii adoptate de corpul social, care permite indivizilor exercitarea facultii limbajului. Actualizarea limbii se realizeaz sub forma vorbirii, ce constituie cea de a doua latur a limbajului - i anume latura concret, de manifestare practic a posibilitilor lingvistice ale indivizilor. Deci vorbirea are un caracter individual, n timp ce n limb predomin componenta social. Reluat n discuie de ctre muli dintre marii lingviti ai secolului nostru, distincia limb -vorbire face i obiectul preocuprilor cercetrii romneti, limba, constituit ca sistem, fiind considerat ca etalonul comun folosit de o colectivitate i totodat ca oper a ntregii societi, fiind pentru individ un dat obiectiv, exterior persoanei care i-o nsuete i o utilizeaz. 4.3.2 Eficientizarea codului lingvistic. Fiind instrument dar i form concret de manifestare, n cadrul limbajului verbal limba reprezint n ultim instan un cod ce trebuie cunoscut i stpnit de partenerii la comunicare, altminteri transmiterea de informaii nu se poate realiza. Astfel prin limbajul verbal ce i este caracteristic, comunicarea uman depinde de folosirea limbii/a codului lingvistic care, n manifestarea sa, este deseori vag, imprecis, i nu lipsit de capcane. Pentru realizarea unei comunicri optime se impune eficientizarea aspectelor vulnerabile dar i a celor la care se poate apela n siguran: Aspectul cel mai important n acest sens l constituie capacitatea de adaptare a codului la registrul interlocutorilor. n aceast direcie se are n vedere CE se spune i CUM se spune. Deci selecionarea

informaiei semnificative din noianul de informaii se realizeaz printr-o corect evaluare a variabilelor contextuale. Dintre aceste variabile vom meniona: - adecvarea masajului la scopul comunicrii (informare; influenare; descriere de stri emotive etc.); - tipul relaiei dintre parteneri (oficial-neoficial; ncredere-nencredere; ostil-prieteneasc etc.); - contientizarea nevoilor emitorului n comunicare pentru adaptarea mesajului la acestea; - estimarea nevoilor receptorului adaptnd mesajul n acest sens;

nivelul de cunotine ale E i R privind mesajul i adaptarea corespunztoare a mesajului; interesul manifestat de E i R fa de subiectul mesajului; atitudinea pozitiv / negativ a E fa de R i viceversa; corelarea mesajului cu timpul alocat de interlocutori;

- respectarea normelor impuse de sistemul socio-cultural al interlocutorului. Conform concepiei lui D.K.Berlo (The Process of Communication, 1960), n cadrul unei societi exist numeroase sisteme socio-culturale n care activeaz anumite "norme" nescrise de care emitorul trebuie s fie contient i s in seama pentru emiterea corect a mesajului. 4.3.3 Metacomunicarea i limbajul verbal. Ci de eficientizare a acesteia. Legat de limbajul verbal i anunndu-l ntr-un fel pe cel non-verbal, metacomunicarea se refer la modalitatea de a sugera un mesaj practic neexprimat, ca atare: metacomunicarea apeleaz la tonul limbajului verbal dar fr a transmite o informaie n accepiunea cunoscut. Limba include numeroase elemente ce pot fi considerate ca fcnd parte din metacomunicare, i, o dat contientizate, ele pot contribui la mbuntirea comunicrii. Printre cele mai importante pot fi amintite: a) Alegerea cuvintelor n mod adecvat poate contribui la realizarea unui mesaj pozitiv. n acest sens se recomand eliminarea cuvintelor parazite, a pleonasmelor, a abundenei de sinonime, cu alte cuvinte a exprimrii ce tinde mai mult s impresioneze dect s exprime. b) Realizarea unui raport corect ntre exprimarea abstract i cea concret. Opiunea pentru un nivel ridicat de abstraciuni poate produce o diminuare a eficienei mesajului prin nenelegerea sau receptarea eronat a acestuia de ctre receptor; dimpotriv, un mesaj exprimat la un nivel prea concret poate deveni neinteresant pentru un receptor avizat. Deci, pentru eficiena mesajului, nivelul de abstractizare sau concretee a acestuia trebuie adaptat la situaie/receptor. c) Folosirea adecvat a jargonului. Deosebit de eficient n cadrul comunicrii ntre specialiti, folosirea vocabularului specific unui anumit jargon va deveni un mesaj criptic pentru nespecialiti intimidndu-i i blocnd comunicarea. d) Folosirea prudent a eufemismelor/disfemismelor. Substitute ale unor cuvinte ce ar putea fi considerate ofensatoare, eufemismele ncurajeaz o comunicare pozitiv dar abundena lor poate goli comunicarea de coninut, fcnd-o pretenioas i ndeprtnd-o de ceea ce nseamn eficiena unei comunicri directe. n schimb disfemismele (exprimrile dure, jignitoare) induc n mod clar n comunicare un caracter negativ, evitarea lor fiind recomandabil. e) Realizarea unei utilizri corecte a sensurilor conotative fa de cele denotative ale cuvintelor. Sensul denotativ exprim nelesul direct, specific ce servete la identificarea obiectului sau noiunii, n timp ce sensul conotativ are o natur evaluativ determinat de contextul n care este folosit cuvntul ct i de folosirea individual de ctre emitor. ntruct sensul conotativ reprezint o reflectare a valorilor i percepiilor individuale, cuvintele trebuie atent selecionate i adecvate situaiei n aa fel nct un

sens denotativ s nu transmit n mod neintenionat un sens conotativ ofensator / contradictoriu ateptrii receptorului, influennd astfel comunicarea ntr-un sens negativ. Folosirea adecvat a exprimrilor pozitive fa de cele negative. Este de ateptat ca o afirmaie pozitiv s creeze un impact pozitiv asupra receptorului (dei implicaiile sale pot avea i un caracter negativ) a crui eficien funcioneaz numai n funcie de capacitatea de percepere a receptorului. (de exemplu: "Reprezentantul nostru v va vizita sptmna viitoare" implic sensul negativ c reprezentantul nu va putea efectua vizita pn sptmna viitoare). n cazul n care un sens negativ poate fi decelat ntr-o afirmaie pozitiv, este preferabil ca realitatea s fie exprimat simplu i direct, uneori prin introducerea unor cuvinte cu sens negativ (regretm, din pcate, ne pare ru etc.). g) Dei cuvntul reprezint unitatea de baz a comunicrii nu este suficient s selecionm corect cuvintele pentru a fi eficieni; ele trebuie combinate adecvat pentru realizarea impactului optim asupra receptorului i aceasta presupune o solid nelegere a limbii i capacitatea de a o folosi. n acest sens folosirea adecvat a structurilor gramaticale este esenial i aici putem meniona printre altele preferina pentru utilizarea diatezei active, mai dinamic i mai clar dect cea pasiv, acordul verb-subiect/pronume etc., care nclcate pot produce nenelegerea mesajului, realizarea unor construcii paralele etc. h) Unitatea, coerena mesajului, legtura ntre idei, organizarea ideilor sunt cerine la fel de importante pentru construirea sistematic a mesajului n ansamblul su,ca produs final al comunicrii ntr-un tot unitar. Comunicarea n forma sa verbal este de o mare complexitate, iar realizarea unui mesaj cu adevrat eficient nu se produce de la sine, ci este rezultatul strdaniei emitorului, a unei discipline riguros exersate i a unei nsuiri adecvate a codului lingvistic. 4.4 Limbajul non-verbal f) Dup cum s-a mai artat, putem comunica i cu ajutorul semnelor i simbolurilor etc. ce pot fi i neverbale. Se comunic nonverbal chair prin simpla prezen (felul cum arat interlocutorul), prin lucrurile din jur sau prin felul cum sunt alese sau aranjate i aceasta se ntmpl fr ca persoana s doreasc sau s-i dea seama. Este important de subliniat c este practic imposibil s fie blocat comunicarea nonverbal, aa cum se ntmpl cu cea verbal. Exist mai multe tipuri de comunicare nonverbal: - senzorial, bazat pe ceea ce se recepioneaz prin intermediul simurilor; - estetic, care are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistic, prin care se comunic emoii artistice; simbolic / folosirea nsemnelor legate n general de un anumit statut social, profesie, religie etc.

4.4.1 Caracteristicile i funciile comunicrii non-verbale. Fa de comunicarea verbal, cea non-verbal prezint mai multe caracteristici: a) n primul rnd ea este o realitate a relaiilor interumane evident pentru orice observator al vieii sociale; privind un grup de vorbitori sau imagini filmate se poate obine un numr semnificativ de informaii asupra indivizilor observai ct i asupra mesajului pe care i-l transmit, chiar fr a avea acces la elementele lingvistice ale acestuia.

b) Apoi comunicarea non-verbal este o constant a relaiilor interumane, ea manifestndu-se, indiferent de intenia emitorului; prin atitudinea exteriorizat - voit sau nu - sunt emise mesaje n mod constant, ele reprezentnd o surs permanent de informare. c) Prin comunicarea non-verbal se transmit ndeosebi strile afective, n timp ce conceptele, abstraciunile apeleaz prioritar la mijloace lingvistice.

d) Comunicarea non-verbal implic un anumit grad de ambiguitate; dei n multe situaii acest tip de comunicare poate transmite sensuri revelatoare, n altele poate fi suficient de ambigu iar unele interpretri pot s nu fie ntru totul corecte. Deci, pentru a deslui corect un sens al comunicrii non-verbale trebuie s se in seama i de context, de desfurarea relaiei cu emitorul, ct i de propria stare afectiv n momentul respectiv. e) Comunicarea non-verbal poate transmite mesaje cu sensuri diferite n funcie de educaia sau de cultura creia i apariin interlocutorii. De aceea, interpretrile date unor comportamente nonverbale pot fi destul de diferite n funcie de mediul din care provin indivizii; situaiile de acest gen devin i mai evidente n cazul apartenenei interlocutorilor la culturi diferite, cnd un anumit semnal poate fi interpretat greit sau poate fi perceput ca lipsit de sens. Acest tip de comunicare funcioneaz n diferite moduri, fie independent de mesajele verbale, fie corelate cu acestea. n ambele situaii, comunicarea non-verbal ndeplinete numeroase funcii: a) b) c) Repetarea: ntrete un mesaj verbal (gestul care ntovrete cuvintele); Substituirea: nlocuiete exprimarea verbal a unei stri de spirit (bucurie, tristee etc.); Complementaritatea: completeaz i precizeaz tipul de relaie n care se afl interlocutorii (superioritate, inferioritate, stnjeneal etc.);

d) Accentuarea: subliniaz anumite pri dintr-un mesaj verbal ntr-o comunicare direct; n acest caz inflexiunile, nlimea vocii au o importan deosebit. Apoi gesturi cu mna, ridicare din umeri etc. e) f) Ajustarea: indic disponibilitate/deschidere spre dialog (gesturi, posturi, coborrea vocii pentru a invita partenerul spre exprimarea replicii); Contrazicerea: se constat existena unor "mesaje duble" (verbale - non-verbale) care se contrazic reciproc, uneori n mod evident, alteori subtil.

Cercetrile n domeniu relev faptul c n situaia n care se surprinde o inconsisten ntre mesajele verbale i cele non-verbale, acestea din urm sunt considerate ca fiind mai importante i chiar mai convingtoare dect primele. 4.4.2 Modaliti de comunicare non-verbal. Fiinele umane au la dispoziie numeroase posibiliti de a comunica non-verbal: gesturi, posturi, expresii ale feei i ochilor, vocea, atingerea, vestimentaia, proximitatea, teritorialitatea, ambientul etc. Examinarea detaliat a acestora ne deprteaz de demersul pe care ni l-am propus. De aceea vom ncerca s ne referim pe scurt la unele dintre acestea. Astfel, posturile ne comunic mesaje asupra atitudinii tensionate sau relaxate a interlocutorilor, care corespund fie unor situaii de ameninare sau de ncredere, fie unor poziii de subordonare sau superioritate n contextul social etc. Gesturile exprim n principal stri afective avnd funcia de "mesaj dublu". De multe ori, tiind c faa i poate "trda", interlocutorii se controleaz n acest sens, dar alte gesturi-realizate incontient-sunt indicii sigure asupra sentimentelor trite n momentul respectiv. Faa i ochii, prin complexitatea expresiilor posibile pot transmite o mulime de mesaje, dar n acelai timp descifrarea acestora este la fel de complicat, din cauza multitudinii de emoii resimite de fiina uman (team, mnie, dezgust, fericire,

tristee etc.) ct i a vitezei cu care expresiile se succed. Totui masca exagerat a unor triri afective, surprinderea unor expresii fugare ntr-un moment n care interlocutorul se crede neobservat, sau a unor expresii contradictorii, pot fi indicii asupra mesajului real. Chiar vocea, prin ea nsi, ne poate transmite mesaje clare prin modul cum se comunic - ton, vitez, volum, nlime, numrul i lungimea pauzelor; accentul, este de asemenea, deosebit de important n semantica frazei. Atingerea implic de asemenea propriile sale semnificaii, diferene considerabile constatndu-se de la o cultur la alta. Vestimentaia, dei poate avea i semnificaii ambigue, este folosit de unii indivizi pentru a transmite celorlali mesaje clare asupra propriei lor persoane (statut social, profesiune, atitudini personale etc.). Proximitatea (folosirea zonei din imediata apropiere) ne d de asemenea indicii asupra tipului de mesaj pe care un individ dorete s-l comunice. n acest sens antropologul Edward I. Hall definete patru asemenea zone (distana de intimitate, personal, social i public). Desigur acestea difer n funcie de tipul de cultur. Teritorialitatea (spaiul fix asupra cruia avem un "drept") comunic de asemenea foarte mult n legtur cu statutul social al indivizilor. Ambientul poate determina un anumit tip de comunicare prin crearea unei atmosfere de confort sau disconfort pentru interlocutori, cu toate consecinele ce deriv de aici. 4.4.3 Codarea-decodarea comunicrii non-verbale. Avnd n vedere caracteristicile comunicrii non-verbale se poate constata o anumit dificultate n tratarea acestei probleme. Exist serioase preocupri n acest sens din partea cercettorilor i s-au publicat chiar numeroase "dicionare" ale limbajului non-verbal care i propun s interpreteze i s ofere repere pentru folosirea adecvat a acestui tip de comunicare. n acest sens pot fi semnalate anumite aspecte ce trebuie avute n vedere, mai ales n cazul unei abordri pragmatice a problemei: Pentru codarea-decodarea corect a elementelor de limbaj nonverbal este necesar utilizarea/interpretarea acestora n contextul tuturor celorlalte elemente verbale/non-verbale. Codarea-decodarea limbajului non-verbal difer sub multe aspecte nu numai de la individ la individ, ci i de la o profesie la alta, de la o colectivitate la alta, de la cultur la cultur, deci trebuie realizate n sfera acestora. Codarea-decodarea limbajului non-verbal se realizeaz n funcie de caracteristicile individuale, de educaie, experiena de via etc. a emitorului/receptorului de mesaj.

Pentru mbuntirea acestui tip de comunicare, n special n anumite cazuri/profesiuni este necesar contientizarea sa de ctre emitor/receptor, un permanent auto-control al manifestrilor non-verbale i supravegherea impactului creat de acest tip de mesaje asupra interlocutorilor. Msura n care o persoan stpnete limbajul nonverbal, n care l ine sub control, se pare c este dependent de trsturi de personalitate - temperamentale, caracteriale, volitive - i n mod cert de exersarea comportamentului dezirabil pentru anumite situaii de comunicare. 4.4.4 Interdependena verbal-nonverbal n comunicarea interuman. n tratarea acestei probleme vom considera desigur mprejurarea n care cei doi interlocutori se afl ntr-o comunicare fa-n-fa, deci prezeni ntr-o situaie comun n care se pot vedea i urmri unul pe cellalt. n acest caz pot avea loc mai multe situaii: a) folosirea paralel a celor dou coduri care alterneaz n uniti separate, independente n cursul comunicrii. Astfel fie c unul completeaz cele exprimate de cellalt sau dimpotriv ele apar ca disonante ("una spun i alta fac"); b) folosirea simultan a codurilor; suprapunerea lor adaug un plus stilistic ori de informare real; ntrete prin non-verbal cele exprimate verbal - fiind util pentru consolidare; c) folosirea concomitent, codurile fiind nlnuite n aceeai faz; deci mijloacele de exprimare verbal pot fi nlocuite n cursul enunului oral cu indicaii mimico-gesticulatorii, care sunt

intercalate n vorbire, formnd un corp comun cu acestea; elementul non-verbal este integrat n enunul verbal, devenind element al frazei (ele nlocuiesc fie cuvinte, fie propoziii). Aadar, n cursul comunicrii emitorul poate avea un comportament foarte nuanat, adaptat la diversele situaii, recurgnd la alegerea "lexical"/"morfologic" a mimelor, foarte bine ncadrat n situaie; receptorul este atent la diveri indicatori -uneori de mare detaliu - care i sunt dai n cursul unor mesaje decodate pe baza unei ndelungate practici a comunicrii.

1.3

Problema msurrii i evalurii limbajului non-verbal

Cum putem evalua limbajul non-verbal si ce nsemana acest lucru? Putem privi sub 2 aspecte 1. n ce modalitate perosna utilizeaza limbajul non -verbal, gesturile, mimca sunt pronuntate emoiile sunt exrprimate la extreme sau sun tot timpul controlate prin efort contient 2. i ct de bine poate interpreta limbajul non-verbal persoanelor din jur( mimica, posturile, gesturile altor persoane) Vom analiza mai detaliat al doilea aspect . Spiritul de observaie i capacitatea de a descifra limbajul non verbal se observa pe cteva nivele: 1. Recunoatere emoiilor din expresiile faciale; 2. Depistarea geturilor precum si diferenelor interculturale n decodarea unuia i acelasi gest(Gestul degetul mare si cel aratator formind un cerc are numeroase semnificaii, In Europa si S.U.A. va inseamna ok , in Brazilia Turcia va fi o o insluta de ordin sexual, homosexualist, iar n Japonia va nseamna bani ); 3. Depistarea corecta a semnificaiei posturilor; 4. Sesizarea tonalitii i ritmului vocii.

Ce simt aceste persoane , fericire fric , furie sau tristee?

Iti imaginez sa nu fii capbil sa intelegi ce simte o persoana. Pare atit de evident , insa unii oameni au problem cu acesta. Dup Mehrabian 93 % a emotiilor noaste sunt transmise prin intermdiul limbajului non-verbal(expresii faciale tonul i ritmul vocii, posturi i gesturi) Si majoritatea oamenilor identifica destul de bine manifesterile non-verbale ale emoiilor Altele au

o problema cu acesta Persoanele cu autizm, schizofrenia, depresie sunt puini capbili in decodarea limbajului non-verbal. V prezint mai jos un chestionar la recunoasterea emoiilor din expresiile faciale.

Chestionar nonverbal Recunoterea emoiilor din expresiilor faciale

Condiia : Mai jos sunt prezentate o list de 18 imagini cu diverse expresii faciale. Idenitificai emoia ( fericire, tristee, furie, dezgust, uimire, fric ) sau combinaia de emoii ( dezgust-furie, fric-uimire,fericire-uimire) sau chiar i expresia facial neutr . Scriei rspunsul n drept cu fiecare imagine. Fii ateni una i aceeai emoie se poate repeta i nu indicai alt emoie sau combinaie de emoii dect cele enumerate ( fericire , tristee furie, dezgust, uimire, fric i combinaiile : dezgust furie, fric-uimire, fericire-uimire). Putei indica nu doar emoia pe care o recunoatei dar i intensitatea ei ( Ex. Fericire moderata, extrem) . Timp acordat 20 min. Imaginea 1

_________________________

Imaginea 2

_____________________________

Imaginea 3

_______________________________

Imaginea 4

_______________________________

Imaginea 5

________________________________________

Imaginea 6

_________________________________________

Imaginea 7

__________________________________

Imaginea 8

________________________________

Imaginea 9

_______________________________________

Imaginea 10

______________________________________

Imaginea 11

___________________________________________

Imaginea 12

____________________________________

Imaginea 13

_______________________________________

Imaginea 14

________________________________

Imaginea 15

___________________________________

Imaginea 16

_________________________________________

Imaginea 17

___________________________________________

Imaginea 18

_______________________________________

Interpretarea imaginilor
Imaginea 1 frica Sprncenele sunt ridicate i aduse spre centru Pleoapa supersioa este ridicata Pleopa inferioara adus puin n sus i ncordat Buzele ntredeschise i tensionate puin trase spre direcia urechilor

Imaginea 2- dezgust+ furie Manifestarile nonverbale ale furiei i dezgustului n imagine Furie Dezgust Buzele strnse Buza superioar ridicat Pleoapele inferioare puin tesnionate Nasul este ridicat formnd riduri Pleoapele superioase sunt ncordat i aplecate Pleoapele superioase sunt ncordat i aplecate Sprncenele sunt coborte n poziia intermdiar dintre furie i fric

Imaginea 3 Expresie facial neutr

Imaginea 4 fericire extrem Obrajii ridicai Se formez riduri n jurulul ochilor Colutile ridicate Sunt ncordai muschii n jurul ochilor

Imaginea 5 tristee Pleoapele superioare sunt puin aplecate Colurile gurii sunt putin aplecate Privire pierdut

Imaginea 6 - uimire Sprncenele sunt ridicate i arcuite Pielea sub srpncene este ntins Se formiaz riduri orizontale pe frunte Pleopale superioare sunt ridicate , cele inferioare sunt aplecate Partea inferioar a maxilarului este aplecat, gura este nencordat.

Imaginea 7 furie Sprincenele sun aplecate i apropiate una de alta ntre sprncene se fomeaz riduri verticale Buze strnse puternic ce vorbete de intensitatea mare a furiei Furia cu buzele puternic nchise se manifetsa n cazul violenei fizice sau cnd person ncearc s rein dorina de a striga.

Imaginea 8 - dezgust Buza superioar ridicat Buza inferioar este deasemena ridicat i mpins pn la buza superioar sau este lsat i proeminent Nasul este ridat Obrajii ridicai Linii mai jos de pleaoapa inferioar iar nsi pleoapa este mpins n sus dar nu tensionat Fruntea este lsat cauznd lsarea n jos a pleoapei superioare a ochilor.

Imaginea 9 uimire+fericire Manifestarile nonverbale ale uimirii i fericirii n imagine Uimire

Ochi mrii Riduri orizontale pe frunte datorate ridicrii sprncenelor Gura ntredeschis

Fericire

Gura ntredeschis ns colurile gurii se redic i se aprie de urechi ntr-un ymbet

Imaginea 10 fric extrem Sprncenele sunt ridicate i puin apropiate una de alta Ridurile se observ doar n partea central a frunii i nu pe toat suprafaa ei. Pleaopele superioare sunt ridicate iar cele inferioare sunt tensionate i ridicate Gura deschise buzele sunt ncordate i colutirle gurii ntinse n pari

Imaginea 11- tristee moderta Colutirle gurii sunt aplecate Pleaopele superioare sunt aplecate Colurile sprincenilor sunt puin ridicate Imaginea 12 - uimirea Sprncene ridicate Ochi mrii Riduri orizontale pe frunte datorate ridicrii sprncenelor Gura ntredeschis Obrajii retrai puin

Imaginea 13 uimire +fric Manifestarile nonverbale ale uimirii i fricii n imagine Uimire Sprncenele sunt ridicate i arcuite Piel sub srpncene este ntins Pleopale superioare sunt ridicate Se formiz riduri orizontale pe frunte Fric Fric se manifest doar prin ridicare pleoapelor inferioare i tensionare lor

Imaginea 14 dezgust moderat(dispre) Colul gurii este ridicat doar dintr-o singur parte a feei.

Imaginea 15- fericire moderat Obrajii ridicai Se formez riduri n jurulul ochilor Colutile ridicate

Imaginea 16 furie
Sprncenele sunt coborte i unite

Apar linii vertical ntre sprncene Pleoapa inferioar este ncordat i poate fi sau nu ridicat Pleoapa superioar este ncordat i poate fi sau nu coborte de ctre aciunea frunii Ochii au o privire grea i un aspect ombat Buzele: strnse mpreun, cu colurile drepte

Imaginea 17 fric extrem Sprncenele sunt ridicate i puin apropiate una de alta Ridurile se observ doar n partea central a frunii i nu pe toat suprafaa ei. Pleaopele superioare sunt ridicate iar cele inferioare sunt tensionate i ridicate Gura deschis buele ntinse n jos n pari

Imaginea 18 fericire moderat Obrajii ridicai Se formez riduri n jurulul ochilor Colutile ridicate Muschii n jurul ochilor sunt tensionai

Cotarea testului
Pentru fiecare emoie idenitificat corect se acord 2 puncte Pentru fiecare emoie idenitificat incorect se scade un punct. Puctajul maximal posibil 42 de puncte.

2.Conceptul de gen n psihologia contemporan

Discuii prividn diferenele dintre gen i sex
Termenii sex i gender au nelesuri specifice, care sunt adesea confundate n folosirea zilnic. Sexul definete deosebirile biologice dintre brbai i femei. Genul identific relaiile sociale existente ntre brbai i femei. Gender n traducere din englez semnific gen social. Termenul sex include urmtoarele caracteristici: biologic, nscut, constant, universal. Termenul gen/ gender: social, comportament nvat, se schimb n timp, se schimb n cadrul culturii existente i de la o cultur la alta. Diferena sex gen / gender a fost teoretizat de psihologul Robert Stoller (1968). Astfel, genului atribuindu-se semnificaia de diferen construit i interpretat social i cultural ntre dou categorii sociale distincte: brbai i femei. Aceste diferene au totodat un caracter normativ, n sensul c cine nu se conformeaz rolului de gen este vzut() ca deviant() din natere sau socializat() inadecvat. Deci sexul opereaz cu distincia biologic (sex feminin, sex masculin), iar genul / gender cu cea social-cultural (feminitate, masculinitate). Tradiional, prima noiune se aplic pentru desemnarea particularitilor fizico-anatomice ale oamenilor, n baza crora fiinele umane se disting n femei i brbai. Sexul (adic particularitile biologice) omului se considera fundamentul i cauza primordial a deosebirilor psihologice i sociale dintre femei i brbai. Pe parcursul dezvoltrii aprofundate a cercetrilor tiinifice a devenit clar, c din punct de vedere biologic ntre femeie i brbat n calitate de fiine umane exist mai multe asemnri dect deosebiri. Paralel cu deosebirile de ordin biologic dintre oameni, exist divizarea rolurilor lor sociale, a formelor de activitate, deosebiri de comportament i n caracteristicile emoionale. Antropologii, etnografii i istoricii demult au stabilit relativitatea reprezentrilor tipic brbteti i tipic femeieti: ceea ce ntr-o societate se consider n exclusivitate pentru brbai (prin comportament, trstur de caracter), n alt societate este atribuit femeilor. Diversitatea de caracteristici sociale ale femeilor i brbailor care se constat n lume, identitatea caracteristicilor biologice ale oamenilor, ne permite s concluzionm c sexul biologic nu poate explica deosebirile privind diversele roluri sociale, existente n diferite societi. Astfel a aprut noiunea de gender care semnific totalitatea normelor sociale i culturale pe care societatea le impune oamenilor n funcie de sexul lor biologic. Nu sexul biologic, ci normele socio-culturale determin, n ultima instan, calitile psihologice, modelele de comportament, tipurile de activitate, profesile femeilor i ale brbailor. A fi femeie sau brbat n societate nseamn nu numai s posezi anumite particulariti biologice aceasta nseamn s ndeplineti anumite roluri de gen. Gen / Gender este un concept dinamic: nelesul su n orice mediu se schimb de-a lungul timpului i este influenat de o serie de concepte sociale specifice cum ar fi: rasa, etnia, vrsta,

clasa social i altele. n fiecare mediu gender este o categorie major n organizarea relaiilor sociale i culturale, dei responsabilitile specifice variaz de la o societate la alta.

tiai c:

Brbaii din clasele nobiliare ale Europei purtau ciorapi de mtase, bijuterii i pantofi cu tocul nalt? Ei au renunat la aceasta doar dup Revoluia Francez i ncepnd cu epoca victorian care a debutat n 1837. Femeile i brbaii au purtat acelai tip de mbrcminte pentru multe secole? Romanii i grecii antici purtau tunici, iar mbrcmintea tradiional n China, India, Japonia i Malaiezia a fost ntotdeauna unisex? n secolul al IV-lea d.C. femeile din lumea vestic purtau pantaloni adaptai dup modelul persan? La acel moment n istorie pantalonii erau considerai nepotrivii pentru brbai. La un moment dat n timpul Evului Mediu femeile i-au schimbat pantalonii cu rochii, astfel aprnd n vest moda difereniat pe sexe. La sfritul secolului al XIX-lea cnd unele femei au nceput s poarte pantaloni n public, erau considerate scandaloase i unele dintre ele au fost chiar arestate i nchise? Brbaii japonezi poart kimonouri, brbaii din Samoa poart saronguri, brbaii beduini poart robe largi? Brbaii din Amazonia, Bali, Egipt, Grecia, Hawaii, Kenya, Coreea, Samoa, Scoia i Tibet poart fuste. n civilizaia Maya doar brbaii purtau diferite ornamente i bijuterii considerndu-se c femeile nu au nevoie de aceasta deoarece cea mai mare bijuterie a lor este capacitatea de a nate?

Masculinitate/feminitate
In imaginea de sine a fiecaruia dintre noi are relief si cat de mult ne percepem ca posedand masculinitate sau feminitate. Conceptia psihologioca clasica arata ca, cu cat autodefinirea persoanei in termeni de masculinitate-feminitate corespunde mai mult cu trasaturile si comportamentele lui reale, cu atat multumirea de sine e mai mare. Identificarea -; in imaginea de sine -; cu tipificarile consacrate categorieie de sex din care faci parte este o premisa solida pentru o autoestimare ridicata e eului. Pe aceasta idee au fost construite si majoritatea testelor de masculinitate-feminitate. Ele cuprind itemi ce transcriu caracteristici ca dominanta, activism, initiativa, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrete (feminitate). Un aspect important al acestor teste este ca ele opun masculinitatea feminitatii, itemii ce reprezinta cele doua genuri fiind mutuali exclusivi (Sears et al., 1991). Incepand din anii 70, psihologii au revizuit modelul disjunctiv al masculinitatii-feminitatii si s-au intrebat daca nu exista indivizi care se vad pe ei insisi ca avand la cote ridicate atat atribute masculine, cat si feminine. S. Bem (1974) raspunde afirmativ si numeste respectivele persoane androginice (psihologic), combinand cuvintele grecesti andro (barbat) si gyne (femeie). Ea a construit si un inventar de rol de sex (Bem sex-role-inventory), in care din cele 60 de adjective utilizate, 20 sunt de masculinitate, 20 de feminitate si 20 neutre. Prin aplicarea inventarului la studentii din colegii, tipul androginic s-a confirmat empiric. Intr-o alta cercetare (Bernard, 1980) s-a aflat ca 40% din studenti se identifica pe sine in termeni traditionali, 25% sunt androgini, foarte putini identificandu-se cu sexul opus, dintre care 5% baieti si 12% fete, iar restul apar ca nediferentiati, un grup ce a obtinut scoruri scazute si la masculinitate si la feminitate, dintre care 29% baieti si 21% fete. Faptul ca multe persoane depasesc rigiditatea traditionala in identificarea de sine a rolurilor de sex prin modelul androgin poate duce la beneficii, printr-o mai mare flexibilitate si adaptabilitat comportamentala, in primul rand (Jose & McCarthy, 1988). Cercetarile au evidentiat consecinte pozitive si asupra pretuirii de sine (Whitley, 1988). A fi tare atat in domeniul masculinitatii, cat si in cel al feminitatii inseamna a fi valoros si a te pretui ca atare (self esteem). In societatile traditionale insa, unde comportamentul puternic diferentiat de rol de sex este o valoare, androginia apare mai mult ca un handicap decat un atu. De altfel, modelul androginic a fost criticat nu doar de aparatorii distinctivitatii psihosociale barbat-femeie, fie ei traditionalisti-conservatori (superioritatea barbatului), fie complementaristi, dar si dintr-o perspectiva epistemologica si filosofica mai larga. In primul rand, i se reproseaza ca prin operationalizarea sa metodologica, el nu poate surprinde complexitatea identificarilor, situatiile in care persoanele prefera ca anumite dimensiuni sa fie pe deplin masculine sau feminine, in timp ce pe altele sa se localizeze androginic. De pilda, o femeie se poate gandi la ea insasi ca fiind ambitioasa si independenta (masculinitate in personalitate), extrem de feminina in felul cum arata (miniona si voluptoasa) si sa se identifice ca androgina in rolurile sociale (mama grijulie si femeie de cariera profesionala sau politica). In al doilea rand, persoana in cauza si cei cu care interactioneaza ne ar trebui sa-si puna problema cata masculinitate si cata feminitate psihosociala exista in spiritualitatea si comportamentele sale, ci cat de valoroase, eficiente sunt atributele pe care le detine, deciziile si actele de conduita intreprinse. Altfel spus, optiunea dezirabila ar fi inspre transcendenta rolurilor de sex (Garnets & Pleck, 1979), adica nelegarea calitatilor si actiunilor unui individ de pozitia de gender. Transgresarea gender nu este insa usor de realizat datorita, cum s-a vazut, extraordinarei infuzari a stereotipiilor barbat-femeie in aproape toate culturile si segmentele populationale. Si sa mai reamintim ca respectivele stereotipii nu sunt neaparat false, multe dintre ele avand un referential biogenetic. In orice caz, reale sau nu, diferentele barbat-femeie au fost teoretizate, inscrise in cartile fundamentale ale diferitelor religii si astfel perpetuate, cum se intampla, de exemplu, in conceptia iudaico-crestina, unde rolul dominant al barbatului este decretat ca o axioma. Supunerea femeii fata de barbat este mai mult drastica in

fundamentalismul islamic. In intelegerea identificarii de sex e bine sa retinem urmatoarele planuri ale diferentelor barbatfemeie: cel al deosebirilor biologice de sex (anatomic, fiziologic, hormonal, etc.); de gender, categorizarea socioculturala in barbat-femeie, cu toate reprezentarile si conceptiile aferente; sexismul, in cadrul caruia, in virtutea respectivelor categorizari, se opereaza discriminari pe baza faptului ca esti de un sex sau altul -; sau ca nu esti distinctiv; identificarea de gender, adica conceptia proprie, intima, despre categoria careia apartii si cum; ceea ce declari (inclusiv in cercetari) in legatura cu identificarea personala de gender; cum te percep si te evalueaza ceilalti in raport cu statutul tau de gender. Aceasta enumerare nu epuizeaza toate variantele posibile -; cine sunt ceilalti, bunaoara? -; dar incearca sa arunce o lumina clarificatoare asupra unei probleme complexe si incitante. In arealul ei, un aspect aparte il constituie transexualitatea, cazurile in care indivizii apartin biologic unui sex, dar dezvolta psihologia si mentalitatea sexului opus. Si nu doar la modul abstract, ci identificandu-se total, de unde si dorita de a fi membru al categoriei respective de sex. De ce se intampla aceasta este inca un mister. Cel mai adesea, transexualii nu au nici un indice de anormalitate biologica. Genetic, hormonal si fiziologic sunt barbati sau femei, numai ca de la varste fragede sunt cuprinsi de sentimentul ca apartin, de fapt, celuilalt sex (Taylor et al., 1994). Este o situatie si traire dramatica pentru cei in cauza, psihoterapia nedovedindu-se fiabila, iar interventia chirurgicala de schimbare de sex, cu toate ca are rezultate psihologice promitatoare, isi are costurile si riscurile ei. In opinia mea, faptul ca transexualitatea a devenit o realitate recunoscuta doar in zilele noastre si initial in cultura euro-americana este inca o dovada pentru cat de mult depinde relatia corp-suflet si manifestarea ei de conditiile socioistorice.

Sutdiul experimental al limbajului non-verbal al diferenelor de gen n utilizare LNV

Obiectivul cercetrii Cercetarea ncearc s evidenieze diferenele de gen n utilizarea Limbajului Non-verbal i anume ct de bine o persoan poate interpreta i decodifica manifestarile nonverbale n comunicare cu oamenii din jur

Ipoteza de cercetare Se presupune c persoanele de sex feminin sunt n general mai perspicace(capacitatea sa de a citi semnalele non-verbale) dect brbaii, i acest fapt justific ceea ce de obicei numim "intuiie feminin"..

Metodologia cercetrii Metoda(tehnica) de cercetare

Metoda de cercetare estea cea a chestionarului i psihometric

Chelcea definete chestionarul ca fiind "o tehnic i, corespunztor, un instrument de investigare constnd dintr-un ansamblu de ntrebri scrise i, eventual, imagini grafice, ordonate logic i psihologic, care, prin administrarea de ctre operatorii de anchet sau prin autoadministrare, determin din partea persoanelor anchetate rspunsuri ce urmeaz a fi nregistrate n scris."

Testul psihologic este o prob relativ scurt care permite cercettorului strngerea unor informaii obiective despre subiect, pe baza carora s poat diagnostica nivelul dezvoltrii capacitilor msurate i formula un prognostic asupra evoluiei lor ulterioare

Eantion : Cercetarea s-a realizat pe doua grupe de persone 10 persoane de sex feminin i 10 de sex masculin cu vrsta curpins ntre 19-23 de ani. Prezentarea datelor expreimentale :

Rezultatele personelor de sex masculin A2 Chest. 19 Nonverbal I.E 100 29 60 A3 32 100 A4 27 60 A5 28 80 A6 27 100 A7 30 140 A8 14 100 A9 21 100 A10 24 100 M. aritm. 25,1

35 30 25 20 15 10 5 0

A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7 A8 A9

Rezultatele personelor de sex feminin A11 Chest. 28 Nonverbal I.E 120 A12 30 85 A13 31 140 A14 17 60 A15 26 140 A16 20 45 A17 21 45 A18 30 85 A19 18 140 A20 27 80 M. aritm 24,8

35 30 25 20 15 10 5 0 REZ

A11 A12 A13 A14 A15 A16 A17 A18 A19

Conluzie
Studiind diferene de sex n utlizarea Limbajului nonverbal i anume n idenitificare emoiilor din expresiile facile am ajuns la concluzia c Att brbaii ct i femeile se descurc la fel de bine , Diferenele fiind minuscule. Astfel ipoteya de cercetare se nfirma. Probabil perspicacitatea femilor i intuiia lor superioar fa de cea a brbailor (capacitatea sa de a citi semnalele non-verbale ale altor persoane) se aobserv nemijlocit n comunicarea reala, deaorece dup constatrile cercetirlo din universitatea Harvard , efectuate cu ajutorul diagnostic RNM s+a demonstra c n timpul comunicrii la brbat sunt active de la 4-6 zone n creier pe cnd la femei 14-16 zone active. De aici se deduce i faptul c femeile atrag atenia la astfel de detalii precum limbajului trupului la un nivel mai superior dect brbaii.

BIBLIOGRAFIE

1. , (2009) , . 2. Milton Cameron(2005) , Comunicarea prin gesture i atitudini, Polirom , Bucureti 3. Mihai Golu(2007), Fundamentele psihologiei, Romnia de Mine, Bucureti. 4. Paul Ekman, Wallace V. Friesen(2003) Unmasking the Face, Malor Books, Cambridge. 5. http://lie2me.ru Enclipedia Emoiilor 6. Evelina Graur(2001), Tehnici de comunicare, Mediamira, Cluj-Napoca. 7. Negur Ion, Noiuni despre limb i limbaj 8. http://en.wordpress.com/tag/7-emotii-de-baza/ 9. Curic.I.( 2005) Pai spre ara Egalitii: o provocare pentru fete i biei, Elkon , Cluj-Napoca. 10.www.preferatele.com PROBLEMATICA GENDER (GEN) DIFERENTE PSIHOSOCIALE BARBAT-FEMEIE 11.Daniel Goleman(2001) Inteligen Emoional, Curtea Veche, Bucureti 12.Metode i tehnici de cercetare n psihologie , Universitatea Spiru Haret 13.www.scribd.comComnicare i limbaje 14.Paul Ekman(2003), Emotions Revealed,Times Books, New York 15. Recunoasterea emotiilor din expresiile faciale :Mecanisme psihologice si neurologice , Ralph Adopls ,Colegiul de Medicina al Universitatii Iowa, SUA articol.

Anexe 1
INTLIGENTA EMOIONALA (TEST) Alegei rspunsul care descrie cel mai bine reacia dvs. la urmtoarele scenarii. Rspundei pe baza a ceea ce ati fi vrut sa facei in realitae, nu cum credei dvs. ca trebuie sa fie raspunsul. Accentuiaz cu negru raspunsul . 1. Suntei intr-un avion care e lovit brusc de turbulenta si incepe sa se balanseze intr-o parte si in alta. Ce facei? a. Continuai sa citii sau sa va uitai la film dand putina atenie turbulentei. b. Devenii plin de grija fata de pericol urmarind stewardesa si citind fisa cu instruciuni in caz de pericol. c. Cate puin din a. si b. d. N-am observat nimic. 2. Ati luat in parc un grup de copii de 4 ani. O fetita incepe sa planga deoarece ceilali nu vor sa joace cu ea. Ce facei? a. Nu va amestecai, lasati copiii sa rezolve singuri problema. b. Vorbii cu ea si o ajutai sa gaseasca o modalitate de a-i face pe ceilali sa se joace cu ea. c. Ii spunei cu o voce blanda sa nu planga. d. ncercai sa-i distrageti atenia si sa-i aratati cateva lucruri cu care se poate juca. 3. Inchipuiti-va ca suntei student la un colegiu si sperai sa obinei o nota mare la un concurs, dar ati descoperit ca ati luat o nota proasta la mijlocul semestrului. Ce facei? a. Va facei un plan special pentru a imbunatati nota, hotarandu-va sa urmai planul. b. Hotarati sa fii mai buni in viitor. c. Va spunei ca nu conteaza mult ce ati facut la curs si va concentrai asupra altor cursuri la care notele dvs. Sunt mai mari. d. Mergei la profesor si incercati sa discutai cu el in scopul obstinerii unei note mai bune. 4. Imaginati-va ca suntei agent de asigurari si telefonai la clieni pentru prospectare. 15 persoane la rand au inchis telefonul si sunteti descurajat. Ce faceti? a. Ajunge pentru astazi - sperand sa avei mai mult noroc maine. b. Evaluai calitatile dvs. care poate submineaza abilitatea de a face vanzari. c. Incercati ceva nou la urmatorul telefon si incercati sa nu va blocati. d. Gasiti altceva de lucru. 5. Suntei managerul unei organizaii care incearca sa incurajeze respectul pentru diversitatea etnica si rasiala. Surprindeti pe cineva spunand un banc rasist. Ce faceti? a. Nu-l luati in seama - e numai o gluma. b. Chemati persoana in biroul dvs. pentru a o admonesta. c. Vorbiti direct si pe loc, spunand ca asemenea glume sunt nepotrivite si nu vor fi tolerate in organizatia dvs. d. Ii sugerati persoanei care a spus gluma sa urmeze programul de scolarizare privind diversitatea.

6. ncercai sa calmai un prieten infuriat pe un sofer care i-a taiat calea in mod periculos prin fata. Ce faceti? a. Ii spunei sa uite pentru ca totul e OK acum si ce s-a intamplat nu e mare lucru. b. Punei una din casetele lui favorite si incercati sa-l distrai. c. Ii dati dreptate considerand la fel ca si el si celalalt sofer s-au dat in spectacol. d. Ii relatati ca mai demult vi s-a intamplat si dvs. ceva asemanator si ca v-ati simtit la fel de furios ca si el, dar dupa aceea v-ati dat seama ca dupa stilul in care gonea celalalt sofer va ajunge curand la spitalul de urgenta. 7. Dvs. si partenerul de viata ati intrat intr-o discuie aprinsa care a escaladat intr-un meci de ipete. Suntei amandoi furiosi si recurgei la atacuri personale pe care nu le intelegeti si in care nu credeti, dar le continuati. Ce faceti? a. Luai o pauza de 20 minute si apoi reluai discuia. b. Opriti cearta in acel moment, taceti, nu conteaza ce spune partenerul dvs. c. Spuneti ca va pare rau si ii cereti partenerului sa-si ceara si el iertare. d. Va opriti la un moment, va dunati gandurile,apoi va precizati punctul de vedere asupra problemei. 8. Inchipuiti-va ca ati fost numit seful unei echipe noi de lucru care incearca sa gaseasca o solutie creativa la o problema de servici. Care este primul lucru pe care il faceti? a. Facei o agenda si alocai timp pentru discuii supra fiecarui aspect al problemei, asa veti realiza cea mai buna folosire a timpului. b.Cereti oamenilor sa-si faca timp pentru a se cunoaste mai bine intre ei. c. Incepeti prin a solicita fiecarei persoane idei privind rezolvarea problemei, cat timp ideile sunt proaspete. d. Incepeti printr-o sedinta de brainstorming" (dezlantuirea ideilor), incurajand pe fiecare sa spuna ce idee ii vine in minte, indiferent cat de fantastica" este. 9. Fiul dvs. de 3 ani este extrem de timid si a fost hipersensibil si puin infricosat de locurile si oamenii straini, de cand s-a nascut. Ce faceti? a. Accepati ca are un temperament sfios, timid si cautati modalitati de a-l proteja de situatii care l-ar putea tulbura. b. Il duceti la un psihiatru pentru copii pentru a-l incuraja. c. Il expuneti cu premeditare la mai multi oameni si locuri straine astfel incat sa-si poata infrange frica. d. Aranjati o serie neintrerupta de experiente competitive dar usor de realizat care-l vor invata ca poate relationa cu oamenii si poate umbla din nou prin locuri noi. 10. Considerai ca de mai muli ani ati dorit sa reincepeti sa invatati sa cantati la un intsrument la care ati incercat si in copilarie, iar acum, pentru distractie, v-ati hotarat in sfarsit sa incepeti din nou. Doriti sa va folositi cat mai eficient timpul dvs. Ce faceti? a. Va limitati la timpul strict de exercitiu in fiecare zi. b. Alegeti piese muzicale care va solicita mai mult abilitatea (care vi se par mai grele). c. Exersati numai cand in mod real aveti dispozitie. d. Incercati piese care sunt mult peste abilitatile dvs., dar pe care le puteti stapani cu un efort sarguincios.

COTAREA TESTULUI

a. b. c. d.

1 20p 20p 20p 0

2 0 20p 0 0

3 20p 0 0 0

4 0 0 20p 0

5 0 0 0 20p

6 0 5p 5p 20p

7 20p 0 0 0

8 0 20p 0 0

9 0 5p 0 20p

10 0 20p 0 0

Pana la 100p - punctaj sub medie 100p-125p - punctaj mediu 125p-175p - punctaj peste medie 200p - excepional.

DESCRIEREA TESTULUI DE INTELIGENTA EMOIONALA ELABORAT DE DANIEL GOLEMAN Testul este elaborat de Daniel Goleman, autorul cartii Intelegenta emoionala", aparuta in 1995. Testul este adaptat de Mihaela Rocco si consta in 10 intrebari ce prezinta unele situatii (ecenarii) in care se poate afla o persoana. Completarea testului are in vedere, pe de o parte, asigurarea pe cat posibil a transpunerii individului in situatia respectiva, iar pe alta parte, alegerea uneia dintre variantele de raspuns din cele patru posibile, care reprezinta unele modalitati concrete de a reactiona in situatiile indicate de intrebari. Scenariile continute de itemi sunt urmatoarele: Itemul 1. Persoana se afla intr-o situatie critica ce ii ameninta viata. Trei dintre variantele de raspuns privesc capacitatea de a f i constient de emotiile personale, de a cunoaste situatia din punct de vedere afectiv si de a raspunde adevcat, echilibrat la situatiile neobisnuite, critice sau stresante. Itemul 2. Un copil este foarte suparat, iar adultii care se afla in preajma lui incearca sa-l ajute sa depaseasca aceasta stare emotionala negativa. Parintii, educatorii sau adultii in general, cel care au nivel ridicat al inteligentei emotionale, folosesc situatie pentru a-i antrena emotional pe copii, ajungandu-i sa inteleaga de unde provine starea emotionala negativa (supararea), ce anume ii determina sa fie suparati, sa inteleaga ceea ce simt, sa observe alternativele pe care le pot incerca pentru a gasi solutiile adecvate. Itemul 3. Un subiect adult se afla intr-o situatie care trebuie sa fie modificata in vederea obtinerii unor beneficii. Acest item al testului se refera la motivatia proprie, intrinseca, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trece peste obstacole, frustrari si capacitatea de a urmari un scop. Este vizata speranta" ca dimensiune a inteligentei emotionale. Itemul 4. Scenariul prezentat se refera la o persoana care are esecuri repetate intr-o anumita directie. Doar una dintre variantele de raspuns se refera la gradul de optimism al persoanei, care o ajuta sa treaca peste piedici, sa continue, sa persevereze fara a se blama pe sine sau a se demoraliza.

Itemul 5. In situatia prezentata de test se urmareste comportarea persoanei fata de minoritati, atitudinea ei cu privire la diversitatea etnica, culturala, etc, doar una dintre variantele de raspuns indica modul optim de a crea o atmosfera deschisa diversitatii. Este vizata schimbarea prejudecatilor prin actiune asupra lor si prin adoptarea unui model democratic de stapanire a furiei. Itemul 6. Acest item se refera la modul in care se poate calma o persoana furioasa. Varianta corecta de raspuns se refera la capacitatea empatica a persoanei, la modalitatile de stapanire a furiei. Itemul 7. Reprezinta o situatie in care unul dintre personaje este stapanit de agresivitate, este manios. Cel mai indicat raspuns in cazul unei dispute puternice este sa ia o pauza, interval in care persoana se poate calma, si astfel nu mai distorsioneaza perceptia situatiei in care se afla, nu se mai lanseaza in atacuri violente pe care le regreta ulterior. Dupa aceasta perioada de relaxare, persoana respectiva poate fi mult mai bine pregtita pentru o discutie utila, productiva. Itemul 8. Intr-un colectiv de munca trebuie gasita o solutie pentru o problema delicata sau plicticoasa. Prin raspunsul dat se arata ca membrilor unei echipe trebuie sa li se asigure relatii armonioase, un climat psihic confortabil care sa le permita exprimarea ideilor personale intr-un mod natural degajat si creativ. Itemul 9. Un copil, un tamar sau un adult se poat afla in situaii relativ stresante datorita, pe de o parte, timiditatii lor personale, iar pe de alta parte situatiilor relativ noi neobisnuite, care le accentueaza starea de teama. Raspunsul corectvizeaza implicare persoanelor respective in situatii noi, atragerea lor in mod progresiv in relatii interpersonale. Itemul 10. Se arata ca o persoana care are initiativa schimbarilor in activitatea ei este mult mai pregatita sa se angajeze cu placere intr-un nou gen de actiune, invata mai repede cum sa obtina performante superioare.Este important ca cineva sa fie capabil sa incerce si altceva decat ceea ce face in mod curent, dezvoltandu-si astfel unele talente ascunse. Modul de notare si interpretare a rspunsurilor la testul de inteligenta emoionala consta in a aduna punctele corespunzatoare celor patru variante de raspuns de la cei zece itemi, dupa care se raporteaza punctajul obtinut la etalon.