Sunteți pe pagina 1din 28

Cuprins

Cuprins.................................................................................................................................1 1.Conceptul de cretere economica..................................................................................2 2.Politica de crestere economica(PCE)-definitie si caracteristici........................................4 3.Teoria neoclasica si teoria moderna a cresterii economice...............................................7 4.Factorii determinanti si obiectivele Politicii de Crestere Economica.............................11 5. Instrumente ale politicii de crestere economica.............................................................13 6.Pactul de Crestere si Stabilitate.......................................................................................15 7.Beneficiile si costurile cresterii economice....................................................................16 8.Constrangeri si oportunitati ale politicii de crestere economica.....................................19 9.Strategii de crestere economica la nivelul Uniunii Europene.........................................20 Strategia Lisabona 2010.....................................................................................................20 10.Strategia Europa 2020...................................................................................................21 11.Convergenta reala si convergenta nominala.................................................................23

Politici de crestere economica


1

1.Conceptul de cretere economica


Conceptul de cretere economica este formulat ca atare numai de secolul al XXlea, dar in mod neexplicit economiti au studiat probleme de macroeconomie in legatura cu diviziunea muncii la scara sociala. Inca din secolul al XVIII-lea problemele creterii economice au concentrat atenia economitilor ca demersuri incipiente privind funcionarea economiei; studiul problemelor macroeconomice a fost abordat de A. Smith i D. Ricardo vizand diviziunea sociala a muncii. In prima parte a secolului al XX-lea cercetarea macroeconomica s-a intensificat pe fondul crizelor economice. Keynes propune un macromodel economic pentru ieirea din criza. Dupa Al II-lea Razboi Mondial neokeynesienii realizeaza sinteza intre concepia dinamica i abordarea macroeconomica. Se contureaza Teoria creterii economice, de care s-au ocupat economiti renumii, ca Paul Samuelson, Franois Perroux i alii. Creterea economica este un proces complex care vizeaza sistemul economic in ansamblul i dinamica lui. Prin coninutul ei, inseamna o evoluie pozitiva, ascendenta a economiei naionale, fara a exclude oscilaiile conjuncturale i chiar anumite regresii temporare. Se folosesc chiar termenii de cretere economica zero i cretere economica negativa. Termenul de cretere economica zero a fost folosit pentru prima oara intr-un raport pentru clubul de la Roma i avea semnificaia unei situaii in care rezultatele economice absolute i populaia totala sporesc in acelai ritm, incat nivelul rezultatelor pe locuitor ramane constant. Creterea economica negativa evideniaza acea situaie in care rezultatele macroeconomice pe locuitor au tendina de scadere, meninandu-se totui sub control o serie de corelaii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficienei i bunastarii. Aadar creterea economica releva acele modificari care au loc in sporirea rezultatelor macroeconomice care nu sunt exprimate independent, ci in stransa legatura cu factorii ei determinani. Aceti factori sunt: -factorul uman (cantitativ i calitativ, drept capital uman); 2

-factorul material (atat ca investiii, cat i capitalul real existent); -factorul informaional tehnic (avand in prezent rol decisiv). Rezultatele creterii economice pot fi masurate prin indicatori sintetici i acetia sunt: -produs intern brut (PIB); -produs naional brut (BNB); -venit naional, atat pe total cat i pe locuitor (VN). Ca proces macroeconomic, creterea economica nu surprinde modificarile calitative din structura economiei i nivel de trai, aspecte puse in evidena de conceptul de dezvoltare economica. Caracteristicile procesului creterii economice in prezent sunt: -se desfaoara pe baza unui amplu proces de formare a unui mod tehnic de producie nou, caracteristic societailor din Al III-lea Val; -se contureaza un tip de cretere preponderent intensiva; are legatura cu calitatea vieii. Tipurile de cretere economica -tipul extensiv, corespunzand laturilor cantitative ale factorilor direci ce contribuie la formarea P.N.B.; -tipul intensiv, corespunzand laturilor calitative. El este propriu in special economiilor avansate. Cele doua aspecte nu sunt exclusive, alternand in evoluia economica a unei ari. Dezvoltarea economica surprinde simultan aspecte cantitative, calitative i structurale ale evoluiei economice, in corelaie cu evoluia demografica i problematica generala a omului, ca i cu evoluia echilibrului ecologic. Ideea de baza ce definete dezvoltarea economica este cea de schimbare, de transformare a structurilor in economie; a comportamentului sistemului economic, a raportului dintre activitaile umane i mediul inconjurator. Conceptul de dezvoltare economica este multidimensional.

In primul rand, dezvoltarea economica implica in sine creterea economica; nu exista proces de dezvoltare economica fara o cretere a rezultatelor macroeconomice pe termen lung. In al doilea rand, dezvoltarea economica are o conotaie istorica ampla; ea surprinde procesul trecerii economiei unei societai umane date, de la o forma inferioara de evoluie spre alta superioara, inclusiv numeroasele zig-zag-uri temporare determinate de diferite conjuncturi istorice. In al treilea rand, dezvoltarea economica poate fi definita, intr-un sens mai restrans, ca dezvoltarea factorilor de producie, respectiv dezvoltarea principalelor componente ale economiei in cadrul unui spaiu naional-statal. In al patrulea rand, noiunea de dezvoltare economica se refera, mai ales in prezent, cu deosebire la progresele realizate in raporturile dintre agenii economici i mediul economic al acestora la structurile nu numai tehnice, ci i sociale i psihosociale ale produciei i la mediul naional. Procesul creterii economice are anumite interferene i cu procesul reproduciei largite. Deosebirea eseniala dintre aceste procese consta in aceea ca reproducia largita evideniaza doare reluarea produciei pe o scara mai mare, prin acumularea de capital, in timp ce creterea economica releva i factorii utilizai in acest scop, combinarea i substituirea factorilor de producie.

2.Politica de crestere economica(PCE)-definitie si caracteristici


Intr-o formulare larg accesibila , politica de crestere economica reprezinta actiunile si masurile intreprinse de stat pentru cresterea PIB-ului pe o perioada mai mare de timp. In esenta, PCE este o problema de alocare a resurselor la nivelul societatii in vederea dezvoltarii economico-sociale.In societatea contemporana, PCE se sprijina si trebuie sa porneasca de la conceptul de crestere durabila.Ca atare, ea vizeaza toate componentele si elementele caracteristice cresterii durabile.In concordanta cu aceasta, PCE la nivel national are drept caracteristici definitorii:

1)stabilirea tintelor de dezvoltare pe termen lung, a caror atingere permite realizarea telului final- ridicarea calitatii vietii , respectiv bunastare materiala si spirituala intr-un mediu natural sanatos; 2)identificarea, orientarea si dimensionarea resurselor necesare pentru atingerea tintelor.Este vorba de resurse materiale, umane, financiare, informationale.Oricat de generoase ar fi obiectivele,ele nu pot fi atinse in lipsa resurselor corespunzatoare.Orientarea si dimensionarea resurselor comporta o foarte mare responsabilitate din partea factorilor decidenti, fiind in cauza resursele societatii.In aceasta actiune, se impune respectarea urmatoarelor principii; -sporirea capacitatii de a asimila rapid tehnicile de varf(informationale); -rationalitatea economica cele mai bune rezultatea sa fie obtinute cu cele mai reduse resurse si protectia mediului; -echitatea intre generatii, prin temporizarea alocarii si folosirii resurselor de catre fiecare generatie; 3)elaborarea strategiilor si a programelor de actiune in concordanta cu tintele propuse si optiunea fortelor social-politice.Pornind de la interesele majore ale natiunii,PCE trebuie sa asigure conditii pentru respectarea lor permanenta ; 4)Initiatorii si realizatorii PCE la nivel national sunt reprezentati de autoritatea statala, care isi exercita acest atribut prin organisme specializate( institute de cercetare,organizatii nonguvernamentale etc).La lansarea PCE participa insa si multi agenti nonguvernamentali intr-un parteneriat public-privat, intrucat este imposibil ca imensele fonduri necesare pentru punerea in miscare a PCE sa poata fi asigurate numai din resurse publice.Atragerea agentilor privati se poate realiza prin stimularea initiativelor si a altor masuri care maresc interesul capitalului privat pentru cooperarea cu capitalul public.In contextul unor astfel de parteneriate, este posibil ca anumite grupuri sociale cu interese specifice(sindicate, organizatii profesionale,patronate)sa influenteze puterea publica si sa obtina un statut privilegiat in alocarea resurselor , fara o justificare reala.Asemenea distorsionari in alocarea resurselor pot fi limitate sau preintampinate prin aplicarea unui sistem de gestionare a resurselor cresterii bazat pe principii si reguli stricte, nediscriminatorii;

5)

promovarea

unui

sistem

echitabil

de

distribuire

rezultatelor

cresterii.Finalitatea sociala a cresterii economice, marcata de ridicarea calitatii vietii, presupune nu numai un trend ascendent , fara sincope, a produsului social, ci si repartizarea echitabila a acestuia, care sa preintampine polarizarea sociala.PCE trebuie sa puna in functiune intrumente capabile sa asigure accesul tuturor grupurilor sociale la un trai civilizat,evitand insa egalitarismul.Neglijarea problemelor de distributie , considerandca este suficienta cresterea produsului social , este profund daunatoare pentru cresterea durabila, intrucat influenteaza negativ chiar bazele acesteia respectiv stimularea preocuparilor pentru autoperfectionarea factorului uman si participarea acestuia la efortul de crestere economica; 6)mentinerea unui echilibru intre efectele imediate si cele de durata ale cresterii economice , evitand astfel atat disparitati sociale provocate de preocuparea excesiva pentru sporirea imediata a productiei,cat si riscurile reducerii ratelor de crestere in viitor prin suprasolicitarea resurselor in prezent.PCE fiind o politica cu un orizont mai indelungat , efectele ei, de regula, nu sunt vizile pe termen scurt, cu atat mai mult, cu cat ele sunt opacizate de probleme distributiei.In schimb, ele sunt si trebuie sa fie pregatite treptat de efecte imediate cu bataie lunga. 7)telurile si modalitatile de infaptuire sunt diferite in timp si spatiu.Multitudinea si diversitatea componentelor sale diminueaza mult posibilitatea ca purtatorii PCE sa atace frontal si in aceeeasi masura toate componentele.Dimpotriva, prioritatile si oportunitatile pot fi diferite, in functie de o serie de factori interni.Important este sa se pastreze echilibrul intre laturile PCE si sa se evite posibile disfunctionalitati; 8)Infaptuirea practica a PCE necesita un cadru institutional adecvat care vizeaza nu doar organisme ,institutii, organizatii, ci si reglementari juridice,principii ,reguli de comportament si de participare la viata economico-sociala, educatie, norme etice si morale si chiar conduita ideologica.Toate acestea reprezinta matricea in care exista si functioneaza PCE.De aceea, nici un element apartinand acestui cadru nu trebuie ignorat sau minimizat. PCE este ,asadar, o componenta prioritara a politicii economice.Ea reprezinta ansamblul de principii si norme , de obiective strategii si actiuni de promovare a cresterii durabile la nivel national,regional sau global. 6

Realizarea propriu-zisa a politicii de crestere economica are loc printr-o serie de politice sectoriale (politica agrara, comerciala, industriala, monetara, sociala, fiscala) care ajuta la cresterea economica durabila. Intre aceste politici sectoriale exista atat raporturi de complementaritate cat si raporturi concurentiale. Asadar PCE presupune coordonarea politicilor sectoriale tinandu-se cont si de activitatile de la nivelul microeconomic si de cadrul producerii bunurilor si serviciilor. Statul nu poate interveni direct pe piata insa poate impune o serie de masuri si instrumente care sa atraga orientarea actiunilor microeconomice la politica de creste durabila. Sursele cresterii economice: Cercetarea economica sugereaza ca patru dintre cei mai importanti determinanti ai cresterii productiei totale sunt, dupa cum urmeaza: 1)Cresterea fortei de munca-apare atunci cand populatia creste sau rata de participare sporeste; 2) Investitiile in capitalul uman, cum ar fi educatia formala si experienta la locul de munca; 3)Investitiile in capitalul fizic ,cum ar fi in fabrici, masini, transporturi si facilitati de comunicare; 4)Schimbarile tehnologice ,determinate de inovatii care introduc noi produse, noi moduri de productie a produselor existente si noi forme de organizare a afacerilor 5)Mediul institutional adecvat aproape toate aspectele institutiilor unei tari pot spori sau determina utilizarea eficienta a resurselor naturale si umane ale unei societati. 6)Rolul adecvat al Guvernului care trebuie sa furnizeze reteaua pentru economia de piata :drepturile de proprietate bine definite ,asigurate impotriva confiscarii arbitrare,securitatea si forta contractelor.

3.Teoria neoclasica si teoria moderna a cresterii economice

Cresterea economica ,stabilitatea si coeziunea sociala

sunt procese

complementare in modelul european.Politicile macroeconomice si de coeziune bine concepute fundamenteaza o crestere economica sustinuta.In acelasi timp un ritm ridicat de crestere economica conduce la stabilitate economica si coeziune sociala pe termen lung. Prin accentul pus pe randamentele descrescatoare ale factorilor de productie, teoriile clasice si neoclasice ale cresterii au conferit stiintei economice caracterul de stiinta pesimita.Teoriile moderne ale cresterii economice sunt mai optimiste, deoarece subliniaza potentialul nelimitat al progresului tehnic ,indus de cunostinte ,pentru a economisi toti factorii de productie si deoarece pledeaza pentru randamente crescatoare ale investitiilor.Noua economie europeana este o economie informationala ,ce se sprijina pe tehnologia informatiei.Noua economie pune in valoare resurse neconventionale greu epuizabile sau inepuizabile cum sunt potentialul de cunoastere si capacitatea de inovare a capitalului uman. TEORIA NEOCLASICA A CRESTERII ECONOMICE -considera ca economia este stabila si tinde spre deplina folosinta; -modelele neoclasice pornesc de la microeconomie ,de la preferintele gospodariilor, functiilor de productie ale firmelor,structura pietelor; -investitiile au un efect pe termen scurt asupra venitului national prin cererea agregata;efectele lor pe termen lung se manifesta prin cresterea venitului potential; -economisirile reduc consumul si cererea agregata si de aceea reduc venitul national pe termen scurt ,insa pe termen lung ,economisirea finanteaza investitiile ce conduc la o crestere a venitului potential; -exista randamente descrescatoare ale factorilor de productie; -pe termen lung ,modificarile tehnologice reprezinta principala cauza a cresterii economice, impreuna cu investitiile in capital si in noile tehnologii; -cresterea economica ,cresterea gradului de ocupare si redistribuirea venitului in societate sunt obiective independente si potential conflictuale.

TEORIA MODERNA A CRESTERII ECONOMICE -trateaza schimbarea tehnologica ca pe o variabila endogena care raspunde la semnale de piata;difuzarea tehnologiei este de asemenea endogena; -unele teorii moderne ale cresterii furnizeaza efecte crescute pe masura ce investitiile cresc pe cont propriu.Aceste investitii confera externalitati; -exista randamente crescatoare ale factorilor de productie; -cresterea economica ,cresterea gradului de ocupare si redistribuirea venitului in societate sunt interconectate. Modele neoclasice de crestere exogena 1.Modelul Harrod-Domar Modelul porneste de la presupuneri esentiale, si anume:venitul national al unei tari este proportional cu stocul sau de capital si cea de-a doua presupunere :o crestere in stocul de capital vine de la economiile populatiei care sunt presupuse a reprezenta o proportie data din venitul national.Modelul stabileste un echilibru particular care trebuie sa se instaureze intre venituri,economii, investitii si productie, in contextul in care se urmareste sa se obtina o crestere stabila si angajare deplina.Se disting trei rate de crestere:rata garantata ,rata reala si rata naturala.Rata de crestere garantata, daca are loc, va lasa toate partile satisfacute sau le va determina sa faca in asa fel incat sa mentina aceeasi rata de crestere.Rata reala de crestere este rata efectiva de crestere .Rata naturala de crestere este rata maximala de crestere data de cresterea populatiei,acumularea capitalului,imbunatatirile tehnologice.Atingerea nivelului ocuparii depline presupune ca productia sa creasca la rata naturala,iar pentru a se atinge o cale echilibrata de crestere se impune ca rata naturala sa fie egala cu rata garantata. Procesul de crestere optima ar avea loc atunci cand ar exista egalitatea: G=Gn=Gw Modelul a fost criticat din cauza faptului ca nu ia in considerare situatia in care nu exista capital.Principala constrangere a modelului este nivelul relativ scazut al capitalului 9

in tarile slab dezvoltate, astfel ca mai multe investitii si deci mai multe economisiri ,in unele situatii, erau aproape imposibile.Astfel modelul nu poate fi aplicat tarilor slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare. 2.Modelul Solow Se bazeaza pe stabilitatea cresterii si demonstreaza ca daca o economie se deplaseaza de la starea de echilibru care corespunde ocuparii depline,ea va trece printr-o perioada de tranzitie si va ajunge din nou in aceasta stare.Modelul Solow deduce ca tarile cu rate similare de economisire,de depreciere a capitalului si de crestere a populatiei vor converge la nivele de trai similiare.Tarile cu un stoc mai mic de capital vor cunoaste o crestere mai mare decat tarile cu un stoc initial al capitalului mai mare,aceasta datorita convergentei absolute.Tarile converg spre aceeasi rata de crestere,in conditiile in care rata economiilor ,rata de crestere a populatiei si deprecierea capitalului sunt identici.De aceea, ulterior a aparut conceptul de convergenta conditionata,care presupune controlarea starilor stationare,contabilizand efectele parametrilor care pot sa difere intre tari si apoi examinarea convergentei. Modele de crestere economica endogene Tendinta randamentelor descrescatoare este eliminata prin difuzarea cunostintelor intre producatori si a efectelor pozitive ale capitalului uman care acompaniaza acest proces.Cresterea perpetua este posibila datorita randamentelor de scara crescatoare sau a externalitatilor in procesul de acumulare,care garanteaza ca productivitatea marginala a factorilor ,in procesul de acumulare,nu se anuleaza pe masura ce cantitatea lor creste.Noile modele ale cresterii endogene se disting prin diversitatea surselor pe care le invoca,fiecare model de crestere endogena fiind axat pe un anumit factor,ceilalti fiind ignorati sau retinuti constant.Modelele de crestere economica endogene sunt modele care privesc cresterea in contextul economiilor deschise.Aceasta inseamna ca ,pe langa efectele interne asupra productivitatii muncii,cresterea endogena rezulta si din efectele externe ,pe care acumularea capitalului uman le antreneaza 10

4.Factorii determinanti si obiectivele Politicii de Crestere Economica


PCE este motivata de un complex de fenomene si factori care reclama implicarea statului in procesele de crestere durabila. a)In contextul economiei de piata,PCE este conceputa ca un instrument eficace.Cu toate acestea, ea nu se poate bizui numai pe mecanismele pietei.Este necesara o imbinare a mecanismelor pietei cu functia reglatoare a statului, de o corectare reciproca.In procesul cresterii durabile statul si piata se prezinta ca factori de influenta complementari si nu opusi, statul avand rolul de a garanta ordinea economiei de piata, iar piata are misiunea de a valida eficacitatea actiunilor statului. b)Apare adesea si este de neevitat nevoia de a se substitui initiativa privata in producerea unor bunuri de utilitate colectiva sau publica(ordinea publica, securitatea personala, apararea nationala, reteaua rutiera )unde, datorita ineficientei alocative, capitalul privat nu se angajeaza,lasand pe seama autoritatii statale asemenea responsabilitati. c)Stabilitatea la nivel macroeconomic ,presupusa de cresterea durabila, nu se rezuma numai la echilibre strict economice( preturi,circulatie monetara,balanta de plati), ci necesita si asigurarea echilibrului in plan social si ecologic. d)Cresterea durabila necesita mentinerea si sporirea unor puternice stimulente care sa atraga agentii economici si sa sustina interesul lor pentru procesele de crestere.In sfera acestor stimulente se inscriu nu doar recompensarea muncii ci si crearea conditiilor optime de ridicare a calitatii vietii.

Obiectivele PCE Obiectivele sau tintele PCE reprezinta finalitatea actiunilor intreprinse in vederea infaptuirii ei.Ele vizeaza perspective si se stabilesc pentru un orizont mai mare de 11

timp.Fixarea obiectivelor se afla in responsabilitatea factorilor decidenti care au incidente cu procesele de crestere durabila.In stabilirea obiectivelor se porneste de la conditiile specifice in care are loc cresterea durabila.De aceea, ele sunt diferite de la tara la tara si de la o etapa la alta.Se au in vedere nivelul atins in dezvoltarea economico-sociala a tarii, potentialul de crestere existent,necesitatile societatii si urgenta lor, posibilitatile de mobilizare a resurselor si de sporire a randamentelui lor, conjunctura interna si intenationala. Astfel obiectele PCE se impart in 3 categorii si anume: -obiective economice; -obiective sociale; -obiective ecologice Obiectivele economice sunt cele care capata o expresie concreta mai bine conturata si pot fi mai usor masurate.Cuprind doua mari categorii si anume cele care privesc activitatile pe plan intern si cele care privesc activitatile pe plan extern si cele care privesc relatiile economice externe. In prima categorie de obiective se inscriu tinte care privesc rezultatele economice globale:PIB-ul sau venitul pe locuitor.In corelatie cu acestea sunt obiective cu impact direct asupra cresterii durabile :investitiile si formarea de capital si efectele utilizarii lor,oferta globala de bunuri si servicii.O serie de obiective vizeaza activitati cu influenta indirecta asupra cresterii durabile, dar cu mare aport la mentinerea stabilitatii macroeconomice, cum sunt: circulatia monetara, executia bugetara, distribuirea veniturilor,datoria publica. In a doua categorie de obiective regasim activitatile generate de relatiile economice externe: comertul exterior, miscarile de capital care se regasesc in balanta de plati externe, investitii externe. In afara obiectivelor care privesc volumul activitatilor, PCE fixeaza si obiective cu impact restructurant asupra activitalor, in sensul adaptarii acestora la imperativele cresterii durabile si altele care se refera la calitatea bunurilor si serviciilor si perspectivele capacitatii lor concurentiale pe piata interna si externa. Obiectivele sociale se refera la utilizarea resurselor umane si ocuparea fortei de munca.Exprimate prin indicatori legati de locurile de munca si oferta de munca,aceste 12

obiective pot fi masurate destul de concret si riguros.In schimb, exista altele care nu pot avea decat o exprimare aproximativa, cum ar fi nivelul educatiei, al instructiei, al informarii,al formarii profesionale, al sanatatii, al folosirii timpului liber, al echitatii si asistentei sociale.Aceste obiective sunt foarte importante pentru succesul PCE si de asemenea este important modul in care sunt distribuite si folosite rezultatele economice in plan social. Obiectivele ecologice Acest tip de obiective are o insemnatate deosebita in PCE pentru realizarea cresterii durabile.Foarte mult timp minimalizate sau chiar ignorate, obiectivele ecologice revin cu forta unor factori care conditioneaza succesul sau esecul oricarei activitati.Ele se concretizeza in tinte de protectie a mediului si conservare a naturii, de asigurare a diversitatii biologice si a utilizarii durabile a resurselor neregenabile.In societatea contemporana, multe dintre obiectivele ecologice nu mai pot fi realizate de fiecare tara in parte, impunand conlucrarea mai multor tari sau chiar interventia coordonatoare a unor organisme internationale

5. Instrumente ale politicii de crestere economica


Cresterea prin stimularea cererii agregate Variatia cererii are un rol foarte important in evolutia structurii si volumului activitatii economice. Conform lui Keynes cererea de pe piata nu poate acoperi in totalitate ocuparea fortei de munca si cresterea economica, asa ca statul are datoria de a corecta cu scopul de a stimula cererea efectiva. Guvernul trebuie sa franeze tendinta de scadere a cererii prin actiuni ce au rolul de a creste investitiile si consumul. Cererea de consum se modifica numai in functie de venitul disponibil al consumatorilor si in functie de inclinatia lor spre consum. In timpul recesiunii, cererea agregata scade ceea ce duce la o restrangere a afacerilor, la scaderea productiei si , de asemenea la scaderea veniturilor. Daca are loc o scadere a cererii atunci cresterea preturilor este stopata, capacitatile de productie nu mai sunt folosite la potentialul lor 13

real, costurile cresc ,iar costurile de productie si somajul scad. Daca cererea creste are loc o crestere a preturilor si productia este stimulata. Instrumentele de stimulare a cererii agregate: Stimularea acordarii creditelor; Cresterea cheltuielilor publice; Reducerea ratei de referinta a dobanzii; Reducerea impozitelor si taxelor.

Cresterea prin stimularea ofertei agregate Neolibaralii considera ca politica de crestere prin oferta se bazeaza pe factorii ce influenteaza cresterea productiei si pe utilizarea lor eficienta. Cresterea ofertei si a productie poate influenta in mod pozitiv nu numai criteriile economice,ci si pe cele de ordin social, politic etc. Politica de crestere prin oferta foloseste instrumente prin intermediul carora agentii economici si intreprinzatorii sunt stimulati sa creasca productia si oferta. Numarul locurilor de munca pe care le asigura performantele aparatului tehnic de productie dimensioneaza ocuparea, iar de aceasat depinde merimea ofertei. Cresterea ofertei poate fi sustinuta printr-o: stabilitate legislativa mai ridicata; un mediu concurential stabil, predictibil (functionalizarea Consiliului Concurentei); stimularea economiilor si a investitiilor interne; reducerea contributiilor sociale pentru a creste gradul de ocupare a fortei de munca; stabilirea riguroasa a drepturilor de proprietate; reducerea costurilor de tranzactie; utilizarea taxelor si a subventiilor pentru a elimina efectele externalitatilor negative; 14

un proces eficient de restructurare si privatizare, insotit de stimularea aplicarii politicilor industriale active; predictibilitate in reforma fiscala; acordarea ajutoarelor de stat numai in concordanta cu legislatia europeana in domeniu; cresterea mobilitatii fortei de munca prin conceperea unui Cod al Muncii nemarcat de prevalente ideologice si care sa admita flexibilitatea pietei muncii si sa genereze responsabilizarea actorilor economiei;

intrarea si iesirea libera pe/de pe piata a agentilor economici (mai ales liberalizarea iesirilor din sistem). strategii coerente de atragere a investitiilor straine directe; Cresterea productiei si a ofertei nu poate insa sa rezolve toate problemele si

dezechilibrele. Ofertei trebuie sa-i corespunda o cerere pe masura. Daca oferta nu-si gaseste piata de desfacere, atunci cresterea ei ramane o tinta fara finalitate. Aceasta poate fi unul din motivele pentru care in multe tari, in practica, se imbina elemente ale politicii de crestere prin oferta cu elemente ale politicii de crestere prin cerere.

6.Pactul de Crestere si Stabilitate


Prin Tratatul de la Maastricht din 1992, se cerea ca membrii potentiali ai zonei euro sa aiba un deficit bugetar de maxim 3% din PIB. S-a ajuns astfel la un acord numit Pactul de Crestere si Stabilitate, care lansa decizia de mentinere a deficitelor pe termen nelimitat si numai in imprejurari exceptionale" si pe timp limitat" unul mai mare. Functionarii FMI au calculat ca o tara. medie din UE care se afla in echilibru fiscal, cand PIB-ul sau era situat la nivelul potential, ar avea tendinta de a ajunge la un deficit de 3% in cazul unui decalaj al PIB-ului de 5%. In analiza facuta de expertii FMI, se arata: In orice caz, preocuparile legate de efectele potential restrictive asupra capacitatilor tarilor de a pune in aplicare politici fiscale anticiclice trebuie sa fie puse in legatura cu constrangerile impuse de deficitele mari din multe tari ale 15

Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, disciplina marita, necesara aderarii la pact, poate permite foarte bine un rol stabilizator mai mare in ceea ce priveste politico fiscala, decat a fast posibil in cele mai multe dintre aceste tari de-a lungul a mai multor ani. In acelasi timp, realizarea unui grad superior de stabilitate a preturilor, impreuna cu atentia concentrata a Sistemului European de Banci Centrale asupra conditiilor din zona euro, spre deosebire de influenta dominanta a conditiilor economice germane asupra politicii monetare in tarile participante la mecanismul ratelor de schimb (ERM), ar putea permite politicii monetare sa joace un rol stabilizator mai mare decat in trecut pentru zona euro ca intreg." Existenta procesului de crestere economica conduce la posibilitatea generarii unor venituri mai mari pentru menaje; posibilitatea generarii de cerere pentru furnizarea bunurilor publice de catre guvern (sistem legal, infrastructura etc.); posibilitatea furnizarii unei educatii coerente, unei procetcii sociale eficace, finantarii cheltuielolor cu sanatatea.

7.Beneficiile si costurile cresterii economice


Politica de crestere economica genereaza o serie de beneficii si avantaje pentru societate, in general, insa pentru a putea fi aplicate instrumentele acesteia, trebuiesc suportate anumite costuri. Aceste costuri sau cheltuieli realizate in prezent pot aveam efecte pozitive dupa o perioada mai mare de timp. 7.1 Beneficiile cresterii economice Avantajele politicii de crestere economica sunt resimtite atat de fiecare individ in parte, cat si de intreaga economie nationala. Se disting trei mari avantaje de care vor beneficia tarile ce vor aplica politicile de crestere economica:

Cresterea si standardele de viata. Este evident faptul ca o crestere economica va atrage dupa sine si o crestere a nivelului de trai. Pentru reducerea saraciei politicile de crestere economica ar putea fi foarte eficiente. Cresterea si stilul de viata.

16

Atunci cand venitul unei familii creste ,membrii acesteia sunt tentati sa consume mai mult si astfel sa-si asigure accesul la importante elemente care sa le imbunatateasca calitatea vietii. Pe masura ce venitul mediu creste este normal ca indivizii societatii sa-si schimbe modelele de consum. Cresterea si redistribuirea venitului. Cand este adusa in discutia problema redistribuirii venitului nu toata lumea beneficiaza de cresterea economica in acelasi mod. Multi dintre cei cu o situatie materiala proasta nu sunt nici macar luati in evident in randurile fortei de munca si de aceea nu vor lua parte la aceasta redistribuire. Altii isi pierd locurile de munca ca urmare a schimbarilor tehnologice , in special cei mai in varsta considera ca este dificil sa se recalifice pentru o slujba care este mai putin atractiva decat cea pe care au pierdut-o. Din aceasta cauza politicile de redistribuire sunt necesare daca trebuie combatuta saracia. Daca venitul existent trebuie sa fie redistribuit, standardul de viata al unor indivizi trebuie sa scada. Insa, cand exista crestere economica si cand sporul venitului este distribuit, este posibil sa se reduca inegalitatile de venit, fara sa se reduca venitul altcuiva. Toate aceste beneficii trebuiesc estimate si apreciate, insa de foarte multe ori intervin anumiti factori: perioada indelungata pentru care se elaboreaza si se aplica politicile de crestere economica, timp in care unele efecte se pot stinge nesincronizarea dintre costuri si efecte. Costurile se inregistreaza intr-o perioada, iar efectele apar mai tarziu existenta unor dificultati de indentificare, pentru ca unele efecte pot rezulta in urma efectuarii mai multor categorii de costuri

7.2. Costurile cresterii economice Din punctul de vedere al volumului costurilor pe care le solicita,PCE se situeaza pe unul dintre primele locuri.Caracterul costisitor decurge din faptul ca realizarea ei necesita mobilizarea unui volum insemnat de resurse limitate ale societatii pe un orizont 17

indelungat, in vederea cresterii produsului social, ameliorarii calitatii vietii pentru intreaga populatie si mentinerea echilibrului om-natura. Costul politicilor de crestere economica este reprezentat de cheltuielile cu consumul de resurse pe care le face generatia prezenta pentru a asigura productia si consumul generatiilor viitoare. Acesta este, de fapt, un cost de oportunitate constituit din utilitati la care renunta si pe care le sacrifica generatia prezenta pentru a sustine politica de crestere durabila de care vor beneficia generatiile urmatoare. Costul cuprinde cheltuielile necesare elaborarii, proiectarii si aplicarii politicii de crestere economica. Acestea se refera la cheltuielile cu cererea si functionarea cadrului legislative si institutional, pentru elaborarea strategiei si programelor, precum si cele pentru indeplinirea lor. In afara de aceste chieltuieli directe , mai sunt si numeroase cheltuieli indirect, care nu pot fi riguros identificate si masurate, dar sunt indevitabile (cheltuieli provocate de externalitati, de poloarea mediului, de intarzieri in rezolvarea unor probleme de educatie si sanatate). Aceste cheltuieli poarta denumirea de costuri reziduale. Costurile cu politica de crestere economica economice si costuri noneconomice. 1. Costurile economice sunt , de obicei, vizibile, perceptibile si masurabile. Costurile economice vizeaza urmatoarele zone de interes: promovarea instrumentelor politicii de crestere economica intretinerea institutiilor angajate in politica de crestere economica cercetarea-dezvoltarea investiile in capitalul tehnic educatia, instruirea, formarea profesionala protectia mediului cu prind doua categorii: costuri

Regula de baza in stabilirea costurilor este evitarea situatiilor de impovarare a populatiei cu cheltuieli prea mari, care afecteaza nivelul de trai al generatiei prezente. Costurile politicii de crestere economica se suporta de la bugetul public si de catre contribuabili. Populatia participa la costurile politicii de crstere economica prin :

18

impozite si taxe ( unele platite ca obligatie fiscala iar unele se regasesc in pretul produselor cumparate).Are loc o contributie inegala la PCE, datorata inegalitatii veniturilor si a consumului. economiile existente in sistemul bancar , care sunt atrase si folosite de puterea publica 2. Costurile noneconomice sunt reprezentate de o serie de costuri sociale, culturale, de protectie a mediului, etc. Cele mai multe costuri din aceasta categorie apar ca sacrificii,daune, prejudicii pe care le suporta populatia, renuntand sau amanand satisfacerea unor cerinte si nevoi. Este vorba despre sacrificii si renuntari colective pe care le face intreaga populatie. Sunt insa si sacrificii personale, renuntari la unele alternative pe care le fac familiile si unele personale.

8.Constrangeri si oportunitati ale politicii de crestere economica


Crestere economica in aceasta perioada este strans legata de conditiile actuale ale economiei romanesti. Romania nu a inregistrat progrese in ceea ce priveste convergenta reala cu nivelul venitului pe locuitor din UE, dar nici indeplinirea criteriilor de convergenta nominal nu a fost mai eficienta pentru anul 2010. In perioada 1.1-30.09.2010 Produsul intern brut s-a redus cu 1,9% comparativ cu perioada corespunzatoare din anul 2009 conform INSS. Scaderea a fost determinata , in mod semnificativ, de reducerea volumului de activitate si , in consecinta, a valorii adaugate brute din constructii(-13,3%), agricultura, vanat si silvicultura; pescuit si piscicultura (-5,4%) si servicii (-2,2%).Valoarea adaugata bruta din industrie a inregistrat o crestere cu 4,8 procente. Veniturile din diferite zone regionale , din cauza recesiunii, sunt in scadere, dar pentru anul 2011 se preconizeaza o crestere economica. In cazul Romaniei este intersant de studiat convergenta beta,care se refera la reducerea decalajelor fata de tarile UE. Economistii sunt de acord ca procesul de catching up necesita: - rate inalte de economisire - imbunatatirea pregatirii fortei de munca si a standardelor educationale - cresterea competitivitatii exporturilor 19

- coeziune sociala si crestere rapida a productivitatii factorilor de productie Una din prioritatile principale ale Romaniei este sa realizeze o crestere economica de tip catching-up, si mai apoi, o crestere economica sustenabila, proces ce este posibil numai daca o serie de alte preconditii sunt indeplinite, cum ar fi: stabilitate financiara, stabilizare macroeconomica, dezvoltarea sistemului financiar si imbunatatirea climatului de afaceri. Cresterea economica poate aparea fie din schimbari in productivitatea capitalului, a muncii, a tehnologiei sau dintr-o combinatie a acestora.

9.Strategii de crestere economica la nivelul Uniunii Europene Strategia Lisabona 2010


Strategia Lisabona, cunoscuta si drept Agenda Lisabona sau Procesul Lisabona, este un plan de actiune si dezvoltare, adoptat de statele membre ale Uniunii in 2000, menit sa transforme economia europeana, pana in 2010, in "Cea mai dinamica si competitiva economie din lume, bazata pe cunoastere, capabila de dezvoltare durabila, oferind locuri de munca mai multe si mai bune, cu o mai mare coeziune sociala si care respecta mediul". In vederea cresterii nivelului de trai si a dezvoltarii economice, se impune aplicarea reformelor in cinci domenii-cheie: societatea cunoasterii, piata interna, mediul de afaceri, piata fortei de munca si protectia mediului inconjurator. Strategia de la Lisabona prevede, in egala masura, eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a serviciilor, persoanelor, marfurilor si capitalului pe teritoriul Uniunii Europene si aplicarea corecta si uniforma a regulilor concurentei si ajutorului de stat. Obiectivele strategice ale planului de redresare sunt: stimularea rapida a cererii si consolidarea increderii consumatorilor; diminuarea costurilor umane ale incetinirii cresterii economice si ale impactului acesteia asupra persoanelor celor mai vulnerabile. Multi lucratori si familiile acestora 20

sunt sau vor fi afectati de criza. Se pot intreprinde actiuni pentru a impiedica pierderea locurilor de munca iar apoi pentru a ajuta oamenii sa revina rapid pe piata muncii, in loc sa se confrunte cu somajul pe termen lung; sprijinul acordat Europei pentru a valorifica cresterea, atunci cand se va produce, astfel incat economia europeana sa fie in consonanta cu cererile competitivitatii si necesitatile viitorului, astfel cum au fost conturate in Strategia de la Lisabona pentru crestere si locuri de munca. Aceasta inseamna continuarea reformelor structurale necesare, sprijinirea inovarii si construirea unei economii a cunoasterii; accelerarea trecerii la o economie cu emisii scazute de carbon, fapt care va face ca Europa sa fie bine plasata pentru a-si aplica strategia de limitare a schimbarilor climatice si de promovare a securitatii energiei: o strategie care va incuraja noile tehnologii, va crea noi locuri de munca ecologice si va deschide noi posibilitati pe pietele mondiale in crestere rapida, va tine sub control factura de energie a cetatenilor si intreprinderilor si va reduce dependenta Europei de energia de peste hotare. Pentru indeplinirea acestor obiective, planul european de redresare economica este conceput pentru a: exploata sinergiile si a evita efectele colaterale negative prin intermediul unei actiuni coordonate; valorifica toate mijloacele de actiune politica, politicile fiscale, reformele structurale si financiare ale pietei si actiunile externe disponibile; asigura o coerenta deplina intre actiunile imediate si obiectivele UE pe termen mediu sau lung; lua pe deplin in considerare natura globala a problemei si a defini contributia UE la raspunsul international.

10.Strategia Europa 2020


Europa 2020 propune trei prioritati care se sustin reciproc: crestere inteligenta: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere si inovare; crestere durabila: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizarii resurselor, mai ecologice si mai competitive;

21

crestere favorabila incluziunii: promovarea unei economii cu o rata ridicata a ocuparii fortei de munca, care sa asigure coeziunea sociala si teritoriala. Comisia Europeana propune urmatoarele obiective principale pentru UE: 75% din populatia cu varsta cuprinsa intre 20 si 64 de ani ar trebui sa aiba un loc de munca; 3% din PIB-ul UE ar trebui investit in cercetare-dezvoltare (C-D); obiectivele 20/20/20 in materie de clima/energie ar trebui indeplinite (inclusiv o reducere a emisiilor majorata la 30%, daca exista conditii favorabile in acest sens); rata abandonului scolar timpuriu ar trebui redusa sub nivelul de 10% si cel putin 40% din generatia tanara ar trebui sa aiba studii superioare; numarul persoanelor amenintate de saracie ar trebui redus cu 20 de milioane. Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei prioritati - o crestere inteligenta, durabila si favorabila incluziunii - dar nu sunt exhaustive: pentru a sprijini realizarea acestora, va fi necesara intreprinderea unei game largi de actiuni la nivelul national, al UE si international. Comisia prezinta sapte initiative emblematice pentru a stimula realizarea de progrese in cadrul fiecarei teme prioritare: O Uniune a inovarii pentru a imbunatati conditiile-cadru si accesul la finantarile pentru cercetare si inovare, astfel incat sa se garanteze posibilitatea transformarii ideilor inovatoare in produse si servicii care creeaza crestere si locuri de munca; Tineretul in miscare pentru a consolida performanta sistemelor de educatie si pentru a facilita intrarea tinerilor pe piata muncii; O agenda digitala pentru Europa pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de mare viteza si pentru a valorifica beneficiile pe care le ofera o piata digitala unica gospodariilor si intreprinderilor; O Europa eficienta din punctul de vedere al utilizarii resurselor pentru a permite decuplarea cresterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scazute de carbon, pentru a creste utilizarea surselor regenerabile de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor si a promova eficienta energetica; O politica industriala adaptata erei globalizarii pentru a imbunatati mediul de afaceri, in special pentru IMM-uri, si a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide si durabile in masura sa faca fata concurentei la nivel mondial; 22

O agenda pentru noi competente si noi locuri de munca pentru a moderniza pietele muncii si a oferi mai multa autonomie cetatenilor, prin dezvoltarea competentelor acestora pe tot parcursul vietii in vederea cresterii ratei de participare pe piata muncii si a unei mai bune corelari a cererii si a ofertei in materie de forta de munca, inclusiv prin mobilitatea profesionala; Platforma europeana de combatere a saraciei pentru a garanta coeziunea sociala si teritoriala, astfel incat beneficiile cresterii si locurile de munca sa fie distribuite echitabil, iar persoanelor care se confrunta cu saracia si excluziunea sociala sa li se acorde posibilitatea de a duce o viata demna si de a juca un rol activ in societate.

11.Convergenta reala si convergenta nominala


Unul dintre obiectivele de la Maastricht este reducerea disparitailor prin centralizarea politicii monetare, graie sistemului european de banci centrale, crescand interdependena dintre arile europene printr-o integrare economica i instituionala crescuta.Sunt acceptate doua mari tipuri de convergena macroeconomica: primul care acopera diversele dimensiuni ale convergenei reale; al doilea, pe care se bazeaza esenialul criteriilor pronunate in Tratatul de la Maastricht, calificat drept convergena nominala. Convergena reala reprezinta un obiectiv esenial al integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.Aceasta a stat in atenia cercetarilor aplicative din domeniul integrarii europene, precum i in atenia autoritailor decizionale din UE, implicate in conducerea i monitorizarea procesului de integrare. Conform Tratatului de la Maastricht, convergena reala ar desemna procesul de lunga durata al reducerii disparitailor nivelurilor de viaa, care constituie un obiectiv fundamental al Comunitaii1 Convergena reala se refera la nivelul de trai i poate fi perceputa cu ajutorul indicatorilor cum ar fi venitul naional sau Pib-ul pe cap de locuitor.In sens strict, convergena reala ar trebui sa desemneze o tendina de apropiere a nivelurilor de

John P. , Uniunea Europeana.Foarte scurta introducere, Editura BIC ALL,Bucuresti, 2005, pp.68-70

23

trai.Totui aceasta convergena reala s-a impus in cursul ultimilor ani mai mult in termeni de similitudini i de covariaii ciclice ale nivelurilor de cretere. Insa, spre deosebire de criteriile de convergena nominale, Tratatul nu face nicio referire la variabilele reale, cum sunt creterea PIB/locuitor, omajul sau deficitul comercial.Acestea au un rol important, avand in vedere ca problemele pe care le-a cunoscut mecanismul de schimb european, in special in timpul crizelor din 1992 i 1993, erau legate de divergenele fundamentale intre evoluiile variabilelor reale din statele membre2.Persistena unor divergene reale importante in cadrul Uniunii Monetare ar suscita fie presiuni de ordin politic, vizand excluderea arilor eretice, fie impunerea unor masuri fiscale suplimentare corective.Putem afirma astfel ca buna funcionare a Uniunii Monetare este legata de realizarea unei convergene reale in statele membre. Criteriile de convergena nominala care trebuie indeplinite pentru a intra in zona euro sunt aceleai care au fost urmarite i de restul statelor care fac parte deja din aceasta: criteriul stabilitaii (durabile a) preurilor rata inflaiei nu trebuie sa depaeasca, cu un an inaintea examinarii, cu mai mult de 1,5%, nivelul mediu inregistrat in acele state membre (cel mult trei) care au inregistrat cele mai bune performane in materia stabilitaii preurilor adica au rata inflaiei, calculata ca medie a indicilor preurilor de consum asupra unei baze comparabile, cea mai scazuta; criteriul de convergena a dobanzilor rata dobanzii nominale pe termen lung (10 ani) la obligaiunile de stat, in ultimul an inaintea evaluarii, sa nu depaeasca cu mai mult de 2% media dobanzilor la obligaiunile pe termen lung ale statului sau ale unor titluri comparabile, inand cont de diferenele intre definiiile naionale din acele state membre (cel mult trei) care prezinta cele mai bune rezultate in ceea ce privete stabilitatea preurilor (arile cu inflaia cea mai scazuta);

Christian, H. ; Jacques, L. ; Uniunea Europeana, Editura C.N.I.Coresi S.A., Bucuresti, 2002, p. 124

24

criteriul situaiei finanelor publice deficitul bugetar (al bugetului consolidat) sa nu fie excesiv, sa nu depaeasca 3% din PIB;

criteriul situaiei finanelor publice datoria publica sa nu depaeasca 60% din PIB sau raportul dintre datoria publica i produsul intern brut sa scada suficient 25

pentru a se considera ca se apropie de valoarea de referina intr-un ritm satisfacator;

criteriul participarii la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European moneda naionala sa fi facut parte dintr-un sistem de cursuri fixe (SME II) cel puin doi ani premergatori examinarii in vederea aderarii, cu respectarea marjelor normale de fluctuaie, fara sa cunoasca tensiuni grave i fara devalorizari, din propria iniiativa, ale monedei sale in raport cu moneda altui stat membru.

Pe langa aceste criterii de baza, se urmarete independena bancilor centrale naionale faa de guverne i se interzice finanarea monetara a deficitului bugetar. Dupa cum se observa, criteriile de convergena sunt orientate pe doua laturi importante: - cea monetara, vizand direct stabilitatea preurilor (rata inflaiei i rata dobanzii, dar i stabilitatea cursului valutar, independena bancilor centrale i interzicerea finanarii monetare a deficitului bugetar);

26

-cea a finanelor publice, reflectata in restriciile privind deficitul bugetar i datoria publica Convergena reala presupune un inalt grad de similaritate i coeziune intre statele membre ale UE i se poate evalua pe baza unor indicatori precum: gradul de deschidere a economiei, calculat prin raportarea sumei exporturilor i importurilor unei ari la PIB, ca marime procentuala; ponderea comerului bilateral cu arile membre ale UE in totalul comerului exterior al arii; structura economiei naionale contribuia sectoarelor la crearea PIB, exprimata procentual; O poziionare curenta a economiei romaneti in raport cu indeplinirea criteriilor de convergena nominala este prezentata succint in tabelul urmator: Criteriile de la Maastricht (Indicatori de convergena nominala) Indicatori de convergena nominala Criteriile Maastricht de la Romania 200 200 7 4,9 2008 5,9

6 Rata inflaiei (IAPC) (procente, medie <1,5 pp peste media 6,6 anuala) celor mai performani 3 2,2 12,4 2,6 membri UE (3,2%) Deficitul bugetului consolidat (procente sub 3% din PIB) Datoria publica (procente din PIB) sub 60% Cursul de schimb (RON/EUR) 15% (apreciere/depreciere procentuala max. faa de media pe 2 ani) Ratele dobanzilor pe termen lung <2 pp peste media celor 7,2 (procente pe an) mai performani trei membri UE (6,4%)

2,5 13,0 5,4

2,9 13,6 10,3

7,1

7,1

Bibliografie

27

Angelescu, Coralia- Politici economice, Ed Economica, Bucuresti,2009 Monica Ioana,Pop Silaghi-Romania in tranzitie,Ed Economica, Bucuresti,2006 http://www.bnro.ro/ http://www.insse.ro/cms/files%5Cstatistici%5Ccomunicate%5Cpib %5Cpib_trimIIIr2010.pdf http://www.subm.ro/ro/viziune_si_obiective_strategice.html http://www.dae.gov.ro/admin/files/Planul%20european%20de%20redresare %20economica.pdf Planul European de redresare economica http://www.scritube.com/economie/Conceptul-de-crestere-economic44682.php

28