Sunteți pe pagina 1din 7

2.2.1.2.

Contabilitatea reducerii capitalului social


Reducerea capitalului social se practică de societăţile comerciale în următoarele situaţii:
- se acumulează pierderi semnificative de la un exerciţiu la altul care nu pot fi acoperite pe
seama altor elemente de capital propriu;
- mărimea capitalului social este supradimensionată în raport cu volumul de activitate
desfăşurată.
În cea de-a doua situaţie societatea se confruntă cu o reducere a randamentului financiar al
titlurilor de capital emise (reducerea mărimii dividendelor acordate pentru o acţiune). Pentru a nu se
confrunta cu o retragere “în masă” a asociaţilor, ca urmare al randamentului redus al titlurilor deţinute,
societatea preferă să restituie o parte din valoarea aporturilor la capital, prin răscumpărarea unui
anumit număr de titluri 1 şi anularea acestora. În acest mod, masa profitului se împarte la un număr mai
redus de titluri, ceea ce conduce la o creştere a randamentului financiar al unui titlu.
Exemplu: La o societate comercială pe acţiuni AGA hotărăşte reducerea capitalului social de la
200.000 lei la 150.000 lei. Reducerea capitalului social are drept scop:
a)- acoperirea pierderilor înregistrate în anii precedenţi;
b)- rambursarea unei părţi din aporturile iniţiale la capitalul social;
c)- răscumpărarea unei părţi din acţiuni şi anularea acestora; preţul de răscumpărare a titlurilor
este de: i) 52.500 lei;
ii) 49.000 lei.
a) înregistrarea reducerii capitalului social pentru acoperirea pierderilor:
a. 1012 “Capital subscris = 117 “Rezultatul reportat” 50.000 50.000
vărsat”
b) 1) Plata către acţionari a sumei reprezentând rambursările din aportul la capital
b1. 456 “Decontări cu = 5121 “Conturi la bănci în lei”/ 50.000 50.000
acţionarii/ asociaţii privind 5311 “Casa în lei”
capitalul”
2) Diminuarea capitalului social cu valoarea rambursărilor efectuate.
b2. 1012 “Capital subscris = 456 “Decontări cu acţionarii/ 50.000 50.000
vărsat” asociaţii privind capitalul”
c) răscumpărarea acţiunilor în vederea anulării acestora
ci. 1091 “Acţiuni proprii = 5121 “Conturi la bănci în lei”/ 52.500 52.500
deţinute pe termen scurt” 5311 “Casa în lei”
cii. 1091 “Acţiuni proprii = 5121 “Conturi la bănci în lei”/ 49.000 49.000
deţinute pe termen scurt” 5311 “Casa în lei”
Anularea acţiunilor proprii răscumpărate
ci. % = 1091 “Acţiuni proprii deţinute 52.500
pe termen scurt”
1012 “Capital subscris 50.000
vărsat”
6583 “Cheltuieli privind 2.500
activele cedate şi alte
operaţii de capital”

1
Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalului propriu.
cii. 1012 “Capital subscris = % 50.000 -
vărsat”
1091 “Acţiuni proprii deţinute 49.000
pe termen scurt”
7583 “Venituri din vînzarea 1.000
activelor şi alte operaţii de
capital”

2.2.1.3. Contabilitatea majorării capitalului social şi a primelor legate de capital


Societăţile comerciale care doresc să-şi extindă activitatea, ceea ce necesită folosirea unor
resurse de finanţare suplimentare, optează în general pentru majorarea capitalului social, prin
emisiunea de noi acţiuni sau părţi sociale. La stabilirea preţului de vânzare (valorii de emisiune) a
noilor titluri, societatea emitentă trebuie să respecte următoarea corelaţie:
VN ≤ VE ≤ VMC, în care:
VMC = Capitaluri proprii/Număr de titluri
Dacă noile titluri emise sunt oferite subscriitorilor la nivelul valorii nominale, reflectarea în
contabilitate o operaţiilor de majorare a capitalului social este identică cu cele prezentate la
constituirea acestuia. În situaţia în care cedarea titlurilor se face la un preţ superior valorii nominale,
diferenţa între valoarea de emisiune şi valoarea nominală reprezintă prima de capital.
Primele legate de capital reprezintă elemente ale capitalurilor proprii şi rezultă în urma
operaţiunilor de majorare a capitalului social prin emisiunea de noi acţiuni, fuziunea cu alte societăţi şi
conversia datoriilor în acţiuni.
În funcţie de natura lor, primele legate de capital apar sub forma primelor de emisiune, de
fuziune, de aport şi de conversie a obligaţiunilor în acţiuni.
Prima de emisiune apare în cazul unor noi emisiuni de acţiuni sau părţi sociale cu aporturi în
lichidităţi şi se determină ca diferenţă între preţul de vânzare al noilor titluri şi valoarea nominală a
titlurilor acordate în schimbul aportului primit. Din punct de vedere economic, prima de emisiune este
corelată cu valoarea celorlalte elemente de capital propriu (altele decât capitalul social), existentă la
data emisiunii noilor acţiuni sau părţi sociale, având menirea de a asigura condiţii de egalitate la
obţinerea viitoarelor dividende, atât pentru acţionarii noi, cât şi pentru cei vechi.
Prima de fuziune apare cu ocazia majorării capitalului social prin fuziune şi reprezintă diferenţa
între valoarea bunurilor primite în urma fuziunii şi valoarea nominală a titlurilor de capital cedate
pentru aceste aporturi.
Prima de aport apare în cazul aporturilor în natură calculându-se ca diferenţă între valoarea
bunurilor primite ca aport în natură şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale cedate în
schimbul acestor aporturi.
Majorarea capitalului social al societăţilor comerciale se poate realiza şi prin conversia
obligaţiunilor (datoriilor financiare de natura împrumuturilor obligatare) în acţiuni, cu acordul
creditorilor (posesorii obligaţiunilor). În averea întreprinderii are loc o reducere sau dispariţia unui
element al capitalului permanent (împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni) şi sporirea capitalului
propriu (capitalul social).
Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni apare în cazul în care există o astfel de clauză în
prospectul (contractul de emisiune) al obligaţiunilor, iar obligatarul îşi exercită dreptul de
preschimbare a titlurilor de credit în titluri de capital. Această primă se determină ca diferenţă între
valoarea cu care se reduce împrumutul obligatar şi valoarea nominală a acţiunilor acordate în schimbul
obligaţiunilor retrase.
În contabilitate, operaţiunile ce privesc primele de capital sunt evidenţiate cu ajutorul contului
de pasiv 104 “Prime legate de capital”, care înregistrează în credit primele constituite cu ocazia
3

emisiunii, fuziunii, aportului la capital şi din conversia obligaţiunilor în acţiuni, iar în debit sumele
utilizate din primele de capital. Soldul creditor reflectă primele de capital neutilizate.
Debit 104 “Prime legate de capital” Credit
101 - Primele legate de capital, încorporate în acesta - Primele stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii, 456
106 - Primele de capital transferate la rezerve aportului la capital şi/sau din conversia
obligaţiunilor în acţiuni
S.F.C. - Primele de capital neîncorporate încă la
capitalul social sau la rezerve

Contul 104 se dezvoltă pe mai multe conturi sintetice de gradul II, în funcţie de natura primelor
de capital, şi anume:
- 1041 “Prime de emisiune”;
- 1042 “Prime de fuziune”;
- 1043 “Prime de aport”;
- 1044 “Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni”.

a) Contabilitatea primelor de emisiune

Exemplu: O societate pe acţiuni s-a constituit cu un capital social de 50.000 lei, divizat în 10
mii de acţiuni, cu o valoare nominală de 5 lei/acţiune. AGA decide majorarea capitalului prin
emisiunea a 2.000 de acţiuni noi, al căror preţ de vânzare este de 6lei/acţiune.
În această situaţie, prima de emisiune (PE) este egală 1leu/acţiune:
(PE = VE – VN)
Valoarea cu care se majorează capitalul social este egală cu 10.000lei (2.000 acţiuni noi x
5lei/acţ.
În contabilitate se înregistrează:
1) subscrierea capitalului, cu primă de emisiune.
1. 456 “Decontări cu acţionarii/ = % 12.000 -
asociaţii privind capitalul”
1011 “Capital subscris nevărsat” 10.000
1041 “Prime de emisiune” 2.000
2) depunerea aportului subscris.
2. 5121 “Conturi la bănci în lei”/ = 456 “Decontări cu acţionarii/ 12.000 12.000
5311 “Casa în lei” asociaţii privind capitalul”
3) şi concomitent, formarea capitalului vărsat.
3. 1011 “Capital subscris = 1012 “Capital subscris vărsat” 10.000 10.000
nevărsat”
Observaţii: 1) În cazul vânzării acţiunilor sau părţilor sociale cu primă de capital, în creditul
contului 101 se va înregistra valoarea nominală a titlurilor de capital emise;
2) Dacă la majorările de capital cu intervenţia primei de capital aporturile sunt depuse (se
eliberează) în mai multe tranşe, prima de capital se încasează integral în prima tranşă.

b) Contabilitatea primelor de aport

Dacă avem în vedere exemplul precedent şi presupunem că societatea îşi majorează capitalul
prin aporturi în natură, respectiv, terenuri evaluate la valoarea de 5.000lei şi echipamente tehnologice
la valoarea de 7.000lei, iar numărul acţiunilor emise pentru a remunera acest aport este de 2.000, în
contabilitate se înregistrează operaţiunile:
1) Subscrierea acţiunilor cu primă de aport. Prima de aport (P.A.) este egală cu valoarea
aportului în natură (stabilită prin expertiză) (VA) – valoarea nominală a acţiunilor emise pentru a
remunera acest aport (VN).
PA = 12.000lei – 10.000lei = 2.000lei
1. 456 “Decontări cu acţionarii/ = % 12.000 -
asociaţii privind capitalul”
1011 “Capital subscris nevărsat” 10.000
1043 “Prime de aport” 2.000
2) depunerea aportului în natură:
2. % = 456 “Decontări cu acţionarii/ - 12.000
2111 “Terenuri” asociaţii privind capitalul” 5.000
2131 “Echipamente 7.000
tehnologice (maşini, utilaje şi
instalaţii de lucru)”
-şi concomitent, formarea capitalului vărsat.
3. 1011 “Capital subscris = 1012 “Capital subscris vărsat” 10.000 10.000
nevărsat”

c) Contabilitatea primelor de conversie a obligaţiunilor în acţiuni


Exemplu: La o societate comercială care are contractat un împrumut obligatar de 18.000lei, în
baza acceptării de către obligatari, AGA hotărăşte majorarea capitalului social printr-o emisiune
suplimentară de 3.000 acţiuni cu valoarea nominală de 5lei/buc. În urma operaţiei de conversie a
obligaţiunilor în acţiuni au loc următoarele efecte la nivelul situaţiei întreprinderii:
- o reducere a împrumutului obligatar cu 18.000lei;
- o creştere a capitalului social cu valoarea nominală a acţiunilor emise 15.000lei (3.000
acţiuni x 5lei/buc.);
- apare o primă de conversie a obligaţiunilor în acţiuni de 3.000lei (18.000lei - 15.000lei).
În contabilitate se înregistrează operaţiile:
1) Acceptarea conversiei de către obligatari (subscrierea capitalului):
1. 456 “Decontări cu acţionarii/ = % 18.000 -
asociaţii privind capitalul”
1011 “Capital subscris nevărsat” 15.000
1044 “ Prime de conversie a 3.000
obligaţiunilor în acţiuni”
2) Retragerea obligaţiunilor de la obligatari şi preschimbarea acestora în acţiuni:
2. 161 “Împrumuturi din = 456 “Decontări cu acţionarii/ 18.000 18.000
emisiuni de obligaţiuni” asociaţii privind capitalul”
3) Şi concomitent, formarea capitalului vărsat.
3. 1011 “Capital subscris = 1012 “Capital subscris vărsat” 15.000 15.000
nevărsat”
5

2.2.2. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

Legislaţia contabilă românească şi Standardele Internaţionale de Raportare financiară prevăd


utilizarea costului istoric, ca tratament contabil, în evaluarea activelor, capitalurilor proprii şi
datoriilor unei întreprinderi. Pe de altă parte, obiectivul contabilităţii şi al situaţiilor financiare
anuale este de a prezenta “o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau
pierderii entităţii.” 2
În condiţiile în care, economiile în care activează întreprinderile sunt caracterizate de stabilitate
monetară, între evaluarea pe baza costului istoric şi reflectarea fidelă a realităţii nu apar
incompatibilităţi. Dacă economiile sunt caracterizate de instabilitate monetară, prin evaluarea
activelor, capitalurilor proprii şi datoriilor la costul istoric, informaţiile prezentate în situaţiile
financiare nu mai satisfac obiectivul de fidelitate, acestea fiind într-o măsură mai mare sau mai mică
denaturate. Din acest motiv, este necesară efectuarea la anumite intervale de timp a unor acţiuni de
reevaluare.
Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea
justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare,
membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este
determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită
activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înaintea
acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului avînd în vedere
valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.
La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată
astfel:
a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încît
valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă
este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma
corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă
este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.
Potrivit Ordinului M.F.P. nr. 1.752/2005, reevaluările trebuie efectuate cu suficientă
regularitate, astfel încît valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind
valoarea justă de la data bilanţului.
Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita
reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de
costuri şi valori calculate la date diferite. Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active
din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepţia situaţiei cînd nu există nici o piaţă activă
pentru acel activ. Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat din cauză că nu există o
piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanţ la cost, minus ajustările cumulate de
valoare. 3

2 *
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1752/17.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
* *
directivele europene, pct. 9.
3
O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) elementele comercializate sunt omogene;
b) pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vînzători interesaţi; şi
c) preţurile sunt cunoscute de cei interesaţi.
O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în
exploatarea unei entităţi. Exemple de grupe de imobilizări corporale sînt: terenuri; clădiri; maşini şi
echipamente; nave; aeronave etc.
Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată prin referinţă la o
piaţă activă, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei
reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.
În urma reevaluării rezultă diferenţe din reevaluare stabilite între valoarea reevaluată şi
valoarea la cost istoric, stabilită la data reevaluării. Rezervele din reevaluare reprezintă plusul de
valoare stabilit cu ocazia reevaluării activelor imobilizate de natura imobilizărilor corporale, plus care
trebuie să fie înscris în capitalurile proprii într-un post distinct, ca un subelement distinct în "Capital şi
rezerve". Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.
Rezervele din reevaluare nu pot fi utilizate pentru acoperirea pierderilor, acordarea de dividende sau
majorarea capitalului social.
Conform Ordinului M.F.P. nr. 1.752/2005, art.111, alin (4):
● Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta
se tratează astfel:
- ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi
rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;
sau
- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel
activ.
● Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează:
- ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci cînd în rezerva din reevaluare
nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare); sau
- ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi
rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă
rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.
În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru
fiecare element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informaţii:
a) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de valoare; sau
b) valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea
reprezentînd costul istoric şi, atunci cînd este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de
valoare.

Sumele reprezentînd diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate la reevaluare


trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere.
Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în
rezerve, atunci când acest surplus reprezintă un cîştig realizat.
Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit
rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din cîştig poate fi realizat pe măsură ce activul este
folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată
pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al
activului.
Nici o parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia
cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă
cîştig efectiv realizat.
Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar,
entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii:
a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;
7

b) diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar;
c) sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul
exerciţiului financiar, prezentîndu-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în
vigoare;
d) valoarea rezervei din reevaluare la sfîrşitul exerciţiului financiar.
Contabilitatea rezervelor din reevaluare se ţine cu ajutorul contului de pasiv 105 „Rezerve din
reevaluare”.
Debit 105 “Rezerve din reevaluare” Credit
211, 212, - Descreşterile faţă de valoarea contabilă netă, - Creşterea de valoare rezultată din 211, 212,
213, 214 rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale reevaluarea imobilizărilor corporale 213, 214
106 - Rezerva din reevaluare trecută la rezerve
S.F.C. - Rezerva din reevaluarea imobilizărilor
corporale