Percepia

Comparativ cu senzaia, percepia constituie un nivel superior de prelucrare si integrare a informaiei despre lumea extern i despre propriul nostru Eu. Superioritatea const n realizarea unei imagini sintetice, unitare, n care obiectele i fenomenele care acioneaz direct asupra organelor noastre de sim sunt reflectate ca totaliti integrale, n individualitatea lor specific.Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formrii unei imagini perceptive st activitatea zonelor asociativintegrative ale analizatorilor i interaciunea dintre diverii analizatori. n funcie de specificul mecanismului care le realizeaz, vom distinge astfel imagini perceptive monomodale (cuprinznd informaia extras i prelucrat de ctre un singur analizator) i imagini perceptive plurimodale (cuprinznd informaia extras i prelucrat de mai muli analizatori).Perceperea unuia i aceluiai obiect prin mai muli analizatori este, evident, mai eficient dect perceperea doar printr-un singur analizator. Datorit specializrii funcionale relativ nguste, fiecare analizator nu poate s reflecte realitatea dect fragmentar, unilateral. Orice obiect concret, orict ar prea de simplu, posed o multitudine de aspecte, nsuiri i relaii, care nu pot fi surprinse toate de ctre un singur analizator. Diversificarea analizatorilor a fost impus, n cursul evoluiei, de necesitatea cuprinderii unei game mai ntinse de nsuiri i laturi ale realitii obiective, pentru o mai bun adaptare la influenele ei. Dar tocmai pentru ca valoarea adaptativ a percepiei s devin mai mare, s-a impus tot att de necesar ca principiul diferenierii i specializrii s fie ntregit cu principiul interaciunii i integrrii plurimodale. Superioritatea calitativ pe care o dobndete percepia uman, se datoreaz, n bun parte, tocmai dezvoltrii funciei integrrii plurimodale i interaciunii dintre imaginile monomodale i cele plurimodale. Imaginea perceptiv nu se realizeaz ca o ntiprire mecanic de tip pasiv a amprentelor obiectului n creier. Ea este rezultatul unui proces activ, orientat i subordonat unor scopuri concrete ale activitii de cunoatere (teoretice) sau practice. ntotdeauna, desfurarea percepiei este susinut i mijlocit de o serie de operaii pe care le efectum cu i asupra obiectului perceput: aciuni de deplasare, de aezare-ordonare, de probare-msurare, de descompunere etc. Graie acestor aciuni, imaginea perceptiv dobndete adecvarea i precizia necesare n reglarea optim a comportamentului i activitii.n condiiile percepiei cotidiene, avem impresia ca percepia se realizeaz automat i instantaneu, de ndat ce stimulul acioneaz asupra unui analizator sau a altuia. n realitate, procesul perceptiv este unul de desfurare fazic, avnd urmtoarele faze: orientarea, detecia, discriminarea, identificarea i interpretarea. Percepia este guvernat de o serie de legi generale, aplicabile tuturor modalitilor senzoriale i tuturor situaiilor reale. Enumerm pe cele mai importante: legea integralitii-structuralitii, legea selectivitii, legea constanei perceptive, legea semnificaiei i legea proiectivitii. Pe lng formele simple ale percepiei, exist i formele complexe: percepia spaiului, a timpului, a micrii.

DISTRAGEREA ATENTIEI Distragerea atentiei este opusul concentrarii. Distragerea atentiei este rezultatul actiunii diferitelor stimuli, care determina interesele persoanei intr-o alta directie, de exemplu: aparitia si instalarea oboselii, diminuarea interesului si aparitiei plictiselii etc. Distragerea atentiei se mai poate intampla si in cazul reactualizarii de catre un stimul direct, a unor interese legate de cele trei capitole ale vietii. Problema atentiei a facat obiectul unor cercetari in laboratoarele de psihologie experimentala deoarece este un proces psihic relativ usor de masurat. Au fost elaborate importante studii si cercetari stiintifice pentru a fi identificati factorii care intervin in scaderea vigilentei concentratiei si in descoperirea mijloacelor ce pot intretine atentia concentrata la un nivel cat mai inalt. Rezultatele au aratat ca mai ales in cazul unor operatii monotone, atentia scade rapid, dincolo de o durata de 20 de minute se instaleaza oboseala. S-a constatat ca starile afective au un rol important in stabilirea atentiei si ca ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de invatare. De asemenea, interesul este tendinta de a da atentie unor obiecte, persoane sau situatii, de care suntem atrasi si in care gasim satisfactii. Tot el stimuleaza dorinta de a continua o experienta inceputa, in timp ce aversiunea duce la abandonare si respingere. Cercetarile psihologice experimentale analizeaza, pe langa stabilitatea atentiei, si fenomenele de distragere, distributie si comutare a acesteia. Pentru a intelege capacitatea de mentinere a atentiei in conditii perturbatoare, (zgomot, surse de lumina, monotonie, oboseala, stari emotionale etc.), trebuie sa stim ca orice act de atentie consta in forma unei dominante prin concentrarea excitatiei intr-un anumit focar si inhibarii altor centri subdominanti. Astfel, daca in timpul desfasurarii unei activitati unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificand concentrarea atentiei. De aici recomandarea psihologilor ca in anumite situatii sa nu se lucreze in liniste absoluta: o muzica in surdina melodioasa (stimulent complementar) nu stanjeneste munca, ci o favorizeaza. Dar stimulii complementari puternici sunt inhibitori si perturbatori in mentinerea atentiei, ei reduc energia activitatii dominante si determina aparitia unei noi reactii de orientare , a unei noi dominante (muzica puternica, stridenta, insotita de un text care ne antreneaza emotional distrage atentia). Gradul de distragere a atentiei depinde de motivatia, de interesul pe care il avem pentru activitatea desfasurata si de noutatea si varietatea acesteia. Atentia concentrata poate fi mentinuta si in cazul in care activitatea este automatizata, deprinderile sunt bine consolidate sau cand suntem obisnuiti, adaptati sa lucram in prezenta unor excitanti perturbatori specifici locului de munca.

Somnul
Pe parcursul unei singure zile inima noastra inregistreaza 100 000 de batai si sangele nostru parcurge aproximativ 30 de milioane de km de artere, vene si capilare. Pe langa asta tot intr-o singura zi rostim aproximativ 4000 de cuvinte, respiram de aproape 20.000 de ori, grupele noastre musculare majore sunt mobilizate de 750 de ori iar 14 milioane de celule nervoase sunt puse la munca. Este mai mult decat evident ca omul are nevoie de odihna! Odihna este cea care ne ofera conditii pentru a "ne reincarca bateriile deja consumate", cu alte cuvinte adevarata odihna ne regenereaza! Un aspect foarte important al odihnei este reprezentat de somn, deoarece pe parcusul acestuia majoritatea functiilor organismului sunt regenerate.

Insa ce inseamna odihna? Odihna inseamna mai mult decat somn, aceasta poate fi reprezentata si de schimbarea activitatilor zilnice, de scaparea stresului cauzat de probleme de la locul de munca, de o plimbare in aer liber, de a face ceea ce ne face cu adevarat placere, de a citi o cartea sau de a rasfoi o revista sau de a face orice altceva ce ne poate relaxa si ne poate limpezi mintea. In secolul nostru, totul se petrece cu o viteza uluitoare, careia oamenii obisnuiti, stresati se lupta sa-i faca fata. Cu totii avem nevoie de timp pentru a ne odihni adecvat si pentru a ne pregati sa luptam contra oboselii cronice. Conform studiilor specializate sistemul nervos ofera un randament maxim dupa o noapte de somn. De aici si explicatia de ce posibilitatea de intelegere a lucrurilor mai complexe si mai profunde este mai mare dimineata decat seara. Totodata cei care se culca la ore tarzii nu ofera organismului lor sansa de a se reface dupa o zi solicitanta. Durata medie de somn este intre 6 si 8 ore, iar ora la care ar trebuie sa ne indreptam catre pat nu ar trebuie sa depaseasca miezul noptii, insa aceastea depind de ceasul biologic al fiecarui individ. Astfel cand organismul nostru ne ofera semnale precum: incapacitatea de concentrare, reactii lente, cascatul la intervale mici de timp, toropeala precum si comunicare deficitara, este cazul sa ne indreptam spre dormitor. Odata ajunsi in dormitor trebuie sa fim siguri ca spatiul in care organismul nostru este supus regenerarii este unul optim.

Care sunt conditiile necesare unui spatiu optim pentru somn? temperatura camerei trebuie sa fie setata la 18-20 de grade ; camera trebuie sa fie aerisita cu minim 15 min inainte de a merge la culcare; salteaua trebuie sa fie de calitate superioara, pentru ca doar un produs bun poate sa-ti ofere un confort maxim (sustinerea coloanei in pozitie naturala, eliminarea centrilor de presiune , mentinerea temperaturii corpului , evitarea efectului de balans); reducerea sau ecranarea surselor generatoare de electrosmog ("fum electric" provenit de la prize, calculatoare, telefoane mobile, antene GSM, ceas desteptator electronic, etc). Undele electromagnetice provenite de la aceste aparate iti pot afecta calitatea somnului si pot dauna organismului, astfel: aparitia migrenelor, slabirea sistemului imunitar fapt care favorizeaza aparitia diferitelor boli. este recomandat ca lenjeria patului sa fie din tesaturi si materiale naturale

 este recomandata reducerea mediului propice dezvoltarii alegernilor (capusele de praf de casa - acarienii, mucegaiul) prin mentinerea cureteniei si a aerisirii permanente atat a camerei cat si a saltelei!

10 sfaturi pentru un somn linitit E cald ziua, dar noaptea e de-a dreptul sufocant. Te-ai sturat s nu poi dormi bine din cauza zpuelii din camera ta? Libertatea i spune ce s faci ca s nu te mai trezeti la miezul nopii lac de ap i s ai parte de un somn linitit. 1. Ia-i o pijama din bumbac Bumbacul absoarbe transpiraia. De aceea, e recomandat s dormi numai n pijamale din bumbac. Lenjeria de pat trebuie s fie, de asemenea, din fibre naturale. Evit s foloseti aternuturi din materiale sintetice, n care te ncingi imediat. 2. Las ferestrele deschise E recomandat s ii ferestrele nchise ziua i deschise noaptea. Chiar dac e cald, prin recircularea aerului se produce curent, ceea ce nseamn c vei avea parte de mai mult rcoare. Dac ai jaluzele sau draperii, trage-le pe timpul zilei, ca s nu intre soarele n dormitor. 3. Rcorete camera nainte de culcare Nu face greeala s dormi cu aerul condiionat pornit, pentru c riti s te mbolnveti. Cel mai bine este s dai drumul la aparat nainte cu o jumtate de or de a te culca, timp suficient pentru ca dormitorul s se rcoreasc. Dac ai ventilator, poi s-l lai pornit atta vreme ct nu e orientat spre tine. 4. F un du cldu F un du cldu nainte de culcare - nu fierbinte, nici rece, c vei transpira i mai ru. Folosete un gel de du al crui miros tii c te relaxeaz. Nu te da cu deodorant i nu te parfuma nainte s te bagi n pat. 5. Bea un ceai sau un pahar cu lapte cald Un ceai de tei la temperatura camerei sau un pahar cu lapte cldu te va relaxa i te va ajuta s ai un somn uor. 6. Nu face sport seara Ai observat c pleci de la sal plin() de energie? Ei bine, de asta e recomandat s faci sport dimineaa, nu seara! Adrenalina prezent n organism dup o or de exerciii te va mpiedica s ai un somn linitit. Seara poi s faci cel mult cteva exerciii de stretching, pentru relaxare. 7. Mnnc uor la cin Un stomac plin de mncare = insomnie sau somn agitat, cu comaruri i cu treziri dese. Este indicat s iei o cin uoar, fr mncruri grele, grase, cu cel puin trei ore nainte de a te bga n pat. O sup sau o salat ar trebui s fie de ajuns. 8. Evit alcoolul Evit s bei alcool cu trei ore nainte de a te culca. Vei avea un somn agitat i vei transpira. n plus, teai putea trezi cu dureri de cap. Ce mai, aproape sigur nu te vei odihni cum trebuie! 9. Relaxeaz-te ncearc s lai grijile deoparte cnd te pregteti de somn i f ceva ce tii c te relaxeaz. Instaleaz-te confortabil n fotoliu sau pe canapea i uit-te la televizor, citete o carte sau o revist ori ascult muzic n surdin. 10. Renun la cafea Dup ora 16.00, renun s mai bei cafea, ness, cola sau ceai negru, pentru c te-ar putea ine treaz() pn-n zori. nlocuiete-le cu ap plat cu lmie sau cu sucuri din fructe proaspt stoarse.

Muzica in viata noastra

De cand ne stim pe pamant, muzica a fost un mijloc de influentare a comportamentului si emotiilor finite umane asa cum o dovedesc atatea date istorice ce arata ca numeroase civilizatii antice o foloseaua, unele considerand-o chiar ca o stiinta sacra. Aceasta utilizare terapeutica a muzicii a fost extrem de studiata de-a lungul ultimelor decenii si a continuat sa fie studiata. Aceste cercetari au permis sa se puna in evidenta ca ascultarea anumitor arii muzicale ar putea avea importante repercursiuni fiziologice si psihologice asupra organismului, in special la nivel cardio-vascular, respiratoriu, muscular si neuro-vegetativ, confirmand astfel folosirea seculara a acesteia. Astfel s-a descoperit ca tempo-urile rapide sau disonante accelereaza ritmul cardiac si respiratia, facand sa creasca presiunea arteriala, in timp ce tempo-urile lente calmeaza ritmul cardic si scad presiunea arteriala. Rezultatele acestor numeroase studii medicale i-au permis muzicii sa devina o disciplina terapeutica muzicoterapia care astazi are locul sau in aproape 400 de spitale frantuzesti, in centre de ingrijire europene, ca terapie complementara, uneori chiar exclusiv in cazul diverselor patologii grave cand ea devine indicata. Muzica ocupa, de asemenea, ceea ce cunoastem prea putin un loc important in vindecarea a numeroase tulburari mai putin severe, aflate in raport cu un anumit grad de izolare si a unei insuficiente sau chiar absente totale de comunicare, de care sufera atati oameni in mod obisnuit astazi. In aceste cazuri muzica se dovedeste mai eficace, caci permite schimbul sau impartirea printr-un alt mijloc decat cuvantul, caci acolo unde se opreste puterea cuvintelor incepe cea a muzicii care este linbajul universal prin excelenta, aceasta neadresandu-se inteligentei, ci atinge radacinile profunde ale fiintei umane in straturile stravechi ale creierului. Ca sa va dam un singur exemplu, iata ce au demonstrat cercetarile stiintifice in cazul influentei muzicii la fat, bebelus si copil. Deja din pantecele mamei, fatul este sensibil la vibratii si la sunetele care ii parvin. Inregistrate prin piele si aparatul auditiv, sunetele favorizeaza trezirea si dezvoltarea diverselor functii mentale si psihice. Astfel ca inca de la nastere, bebelusul este in masura sa recunoasca bucati musicale pe care le-a auzit frecvent in cursul graviditatii. Daca plange sau este agitat, este suficient sa ii punem o sonata, o simfonie, o melodie sau un cantec pe care iubeati sa-l auziti in cursul celor 9 luni de sarcina, pentru ca el sa-si manifeste interesul si sa se calmeze, caci aceasta muzica il face sa simta emotii direct legate de senzatia de protectie si securitate pe care o simtea in pantecele mamei. Acelasi lucru puteti sa-l faceti, daca adoarme greu, avand inca grija la volumul sonorului care trebuie sa aiba o doza rezonabila de decibeli pentru a nu rani sensibilitatea urechilor delicate. In afara acestor

efecte punctuale, ascultarea muzicii il ajuta sa-si dezvolte capacitatea de a asculta, de a se concentra, de a-si stimula creativitatea si de a intelege mai bine mediul inconjurator. Pentru un copil mic, cantecele de leagan, cantecele care il invata sa numere sau pur si simplu cantece ale copilariei sunt extrem de benefice, mai ales daca sunt cantate de catre mama, alegand un stil care se muleaza mai bine in functie de moment: un cantec de leagan in timpul unei faze de relaxare, un cantec antrenant si ritmat in faza de trezire. Aceste momente muzicale de comunicare ludica il fac sa traiasca numeroase experiente care ii stimuleaza enorm facultatea de a asculta, concentrarea si memoria, favorizand si simtul artistic. Nu exista nici o indoiala astazi ca muzica participa din plin la buna dezvoltare a functiilor de comunicare si creatie a presonalitatii unui copil. Muzicoterapia consista intr-o folosire judicioasa a muzicii, in care toate ramurile acesteia sunt folosite, luandu-se in calcul ritmul care are o influenta primordiala asupra afectivitatii, trairilor, tonalitatii si diversilor alti parametrii. Astazi putem spune ca este vorba de un adevata mijloc teerapeutic pentru mentinerea, ameliorarea sau restabilirea starii fizice, mentale si afective ale unei persoane oricare i-ar fi varsta provocand o stare afectiva agreabila si reconfortanta care ii da o senzatie de bine sau de mai bine si regland emotiile, ajutand oamenii sa treaca peste anumite blocaje psihice din subconstient. Tinand cont de interactiunea permanenta care exista intre psihicul nostru si partea fizica a corpului, este usor sa intelegem ca perceptia emotionala a sunetelor pe care le auzim poate avea repercursiuni positive sau negative asupra echilibrului nostru biologic, adica asupra sanatatii. Este deci foarte logic sa folosim aceasta actiune a muzicii asupra psihicului intr-un scop terapeutic, integrand in mediul nostru sonor cotidian si pe acelea la care suntem mai sensibili, fie intr-un cadru:

Preventiv, pentru a evita o influenta psihologica negative ce ar putea sa provoace un dezechilibru psihic, dezechilibru care antreneaza consecinte somatice deloc neglijabile. Curativ, pentru a ajuta revenirea la cel mai bun echilibru psihologic posibil in cadrul anumitor patologii grave, cum ar fi autismul si depresiile severe sau anumite boli cum ar fi hipertensiunea arteriala, obezitatea, maladia Parkinson, unde muzica este o terapie complementara si/sau de sustinere.

Muzica ajuta mai ales in numeroase tulburari foarte frecvent intalnite astazi: stari de stres, nervozitate, iritabilitate, anxietate, fobii, depresii nervoase, deprimari, tulburari ale somnului, spasmofilie, tulburari ale atentiei si dificultati scolare la copil, tulburari sexuale, astenii, surmenaj, conflicte afective familiale sau profesionale, timiditate sau anumite tulburari digestive. Muzicoterapia are, deci, un camp de indicatii extrem de vast, ce au in comun o imposibilitate sau o mare dificultate de a comunica. Ea constituie un plus deloc neglijabil la care trebuie sa ne gandim mereu pentru a ne relaxa.

Nu neglijati importanta muzicii pe care o ascultati zilnic. Adaptati-o la temperamentul vostru si la nevoile voastre emotionale. Este simplu, natural si fara nici un pericol. Va va aduce o posibiltate in plus de a va simti bine sau mai bine in mintea si corpul dvs.