Analiza Numerica - Curs

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANT A
FACULTATEA DE MATEMATIC
A SI INFORMATIC
A
Prof. univ. dr. CONSTANTIN POPA Lect. univ. drd. ELENA PELICAN
ANALIZA NUMERIC
A
Constant a 2006
Introducere
Lucrarea de fat a si propune sa prezinte principalele tehnici de aproxi-
mare din analiza numerica clasica. Ea are la baza cursurile, seminariile
si laboratoarele din acest domeniu t inute de autori n perioada 1991-2004
la specializarile de matematica, informatica si inginerie din Universitatea
Ovidius din Constant a. Bagajul de cunostint e matematice necesare parcur-
gerii lucrarii se rezuma la cursurile de analiza matematica , algebra liniara
si ecuat ii diferent iale ordinare care se t in, n mod uzual n anii I si II (semes-
trul I) la toate specializarile ment ionate mai sus. Prezentarea respectivilor
algoritmi este nsot ita de un minimum de considerat ii teoretice care asi-
gura atat nt elegerea proprietat ilor si comportarii lor n aplicat ii cat si o
baza pentru abordari ulterioare ale unor extinderi si generalizari.

In lucrare
au fost prezentate metodele clasice din diverse capitole ale analizei nume-
rice, insistandu-se pe sublinierea ideilor fundamentale legate de algoritmii
respectivi. Astfel, abordarea unor variante moderne si mbunatat ite va
mai usor de realizat pentru cititorii interesat i. Seturile de exercit ii care
ncheie ecare capitol cont in complemente, dezvoltari si aplicat ii practice
ale metodelor descrise. Detalii legate de anumite demonstrat ii, extinderi
ale metodelor prezentate sau solut ii ale unor exercit ii se pot gasi n lucrarile
[22], [23], [24], [21], [20].
i
Notat ii
IN mult imea numerelor naturale
Z mult imea numerelor ntregi
IR mult imea numerelor reale
C mult imea numerelor complexe
IR
n
, C
n
spat iile euclidiene n dimensionale real,
respectiv complex
IN
, Z
, IR
, C
IN
= IN 0; analog pentru celelalte

IR[X] mult imea polinoamelor n nedeterminata X,
cu coecient i numere reale
gradP gradul polinomului P
C
n
([a, b]) mult imea funct iilor denite pe [a, b], de n ori derivabile,
cu derivata de ordin n continua
C
([a, b]) mult imea funct iilor denite pe [a, b], indenit derivabile
/
n
(K) mult imea matricelor patrate de dimensiune n 1
cu elemente din corpul K,
unde K este IR sau C; pentru K = IR vom nota
prin /
n
a
i
sau (A)
i
linia i din matricea A /
n
a
ij
sau (A)
ij
elementul de pe pozit ia (i, j) din matricea A /
n
.
z
i
sau (z)
i
componenta de pe pozit ia i din vectorul z IR
n
detA determinantul matricei A /
n
tr(A) urma matricei A /
n
(tr(A) = a
11
+ +a
nn
)
A
t
transpusa matricei A /
n
diagd
1
, . . . , d
n
matrice diagonala cu elementele d
1
, . . . , d
n
pe
diagonala principala
diag(A) matricea diagonala ce are pe diagonala principala
elementele de pe diagonala matricei A
k(A) numarul de condit ionare al matricei inversabile An
raport cu o norma data | |;
k(A) = |A| |A
1
|
(A) spectrul unei matrice A /
n
(valorile proprii)
(A) raza spectrala a unei matrice A /
n
((A) = max[[, (A))
ij
simbolul lui Kronecker
O(h
n
) marime de ordin h
n
Cuprins
1 Reprezentarea numerelor n calculator. Erori de calcul 1
1.1 Reprezentarea p-adica a numerelor reale . . . . . . . . . . . 1
1.2 Reprezentarea numerelor reale n calculator. Erori de rotun-
jire si trunchiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.3 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2 Calculul valorilor funct iilor elementare. 12
2.1 Schema lui Horner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.2 Schema lui Horner generalizata . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3 Dezvoltari n serie Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3 Aproximarea solut iilor ecuat iilor si sistemelor de ecuat ii ne-
liniare 21
3.1 Metoda bisect iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3.2 Metoda coardei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3.3 Metoda aproximat iilor succesive pe IR . . . . . . . . . . . . 26
3.4 Metoda lui Newton pe IR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3.5 Metoda aproximat iilor succesive si metoda Newton pentru
sisteme de ecuat ii neliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3.6 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4 Aproximare, interpolare si derivare numerica 35
4.1 Aproximarea cu polinoame Bernstein . . . . . . . . . . . . . 36
4.2 Interpolare cu polinoame Lagrange . . . . . . . . . . . . . . 37
4.3 Funct ii spline cubice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
4.4 Derivarea numerica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
4.5 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
5 Integrare numerica 45
5.1 Formule de cuadratura de tip Newton-Cotes . . . . . . . . . 46
5.1.1 Aproximarea integralelor pe IR . . . . . . . . . . . . 46
5.1.2 Aproximarea integralelor pe IR
2
. . . . . . . . . . . . 53
ii
5.2 Formule de cuadratura cu noduri Gauss . . . . . . . . . . . 55
5.2.1 Formule de tip Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . 55
5.2.2 Formule bazate pe polinoame Legendre . . . . . . . 57
5.2.3 Formule de tip Gauss pentru integrale duble . . . . . 57
5.3 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
6 Aproximarea solut iilor ecuat iilor diferent iale ordinare 62
6.1 Metode de tip Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
6.2 Metode de tip Runge-Kutta . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
6.3 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
7 Metode directe pentru sisteme liniare 70
7.1 Metoda eliminarii a lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
7.2 Descompunerea LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
7.2.1 Condit ii suciente pentru ca EG sa funct ioneze fara
pivotare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
7.3 Descompunerea Choleski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
7.4 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
8 Aproximarea valorilor si vectorilor proprii 82
8.1 Metoda Jacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
8.2 Metoda puterilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
8.3 Metoda puterilor inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
8.4 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Bibliograe 89
Capitolul 1
Reprezentarea numerelor n
calculator. Erori de calcul
1.1 Reprezentarea p-adica a numerelor reale
Denit ia 1 Fie (a
n
)
n
IR si S
n
=
n
k=1
a
k
, n 1. Daca sirul (S
n
)
n1
este convergent la un numar x IR spunem ca seria

n1
a
n
este convergenta
si are suma x si scriem
n1
a
n
= x. (1.1)
Atunci S
n
se numeste suma part iala de rang n, iar a
n
termenul general (de
rang n) al seriei.
Denit ia 2 Daca

n1
a
n
= x este o serie convergenta denim cantitatea
R
n
= x S
n
, n 1 (1.2)
numita restul de ordin n al seriei. Evident ca
lim
n
R
n
= 0. (1.3)
Propozit ia 1 (i) Daca

n1
a
n
este convergenta, atunci lim
n
a
n
= 0.
(ii) Avem relat ia
R
n
= lim
k
_
_
n+k
j=n+1
a
j
_
_
. (1.4)
1
(iii) Daca

n1
a
n
si

n1
b
n
sunt serii de numere reale pozitive, seria

n1
b
n
este convergenta si exista n
0
1 si c > 0 astfel ncat
a
n
c b
n
, n n
0
, (1.5)
atunci si seria

n1
a
n
e convergenta.
Corolarul 1 Fie p IN, p 2 si (a
n
)
n
0, 1, ..., p-1. Atunci seria
n1
a
n
p
n
este convergenta.
Observat ia 1 Orice numar real a se poate exprima n scrierea zecimala
a = a
0
, a
1
a
2
a
3
...... (1.6)
n care a
1
, a
2
, ... se numesc cifre zecimale (a
i
0, 1, . . . , 9, i IN),
iar a
0
este partea ntreaga a lui a (notata n continuare prin [a]). Chiar
si pentru a Q n scrierea (1.6) pot aparea o innitate de cifre zecimale
(numere periodice). Scrierea pozit ionala (1.6) este echivalenta din punct
de vedere matematic cu
a = a
0
+
n1
a
n
10
n
, (1.7)
seria din dreapta ind convergenta n baza corolarului anterior.
Observat ia 2 Scrierea (1.6) nu este unica a IR. De exemplu pentru
a = 1/2 avem
a = 0.5 = 0.49999.... (1.8)
Rezultatul care urmeaza generalizeaza considerat iile anterioare pentru orice
baza p IN, p 2 (pentru demonstrat ii vezi [22]).
Teorema 1 (i) Orice numar real [0, ) admite o reprezentare de
forma
= a
0
+
n1
a
n
p
n
, (1.9)
cu a
n
0, 1, .., p 1, n 1.
(ii) Scrierea (1.9) este unica daca si numai daca
,=
k
p
n
, k, n IN. (1.10)
2
Corolarul 2 Toate armat iile din enunt ul Teoremei 1 raman valabile si
pentru numere (, 0).
Observat ia 3 Din Teorema 1 rezulta ca scrierea (1.9) nu afecteaza va-
loarea (ca numar real) a part ii ntregi sau part ii zecimale a numarului .
Reprezentarea (1.9) se va nota prin a = a
0
, a
1
a
2
a
3
......
(p)
(vezi (1.6)).
Pentru numerentregi obt inem o scriere similara cu (1.9), data de urmatorul
rezultat.
Corolarul 3 Fie Z. Atunci exista n 1 (care depinde de ) si
b
0
, b
1
, ..., b
n
0, 1, ..., p 1 unic determinat i astfel ncat
=
n
k=0
b
k
p
k
. (1.11)
Denit ia 3 Fie p N, p 2. Denim
Q
p
= p
k
n [ k, n Z, (1.12)
numita mult imea numerelor practice (n baza p).
Teorema 2 Mult imea Q
p
este densa n IR.
1.2 Reprezentarea numerelor reale n calculator.
Erori de rotunjire si trunchiere
Vom prezenta pentru nceput cateva chestiuni cu privire la reprezenta-
rea numerelor reale n virgula mobila (vezi pentru detalii [19], [25]). Pen-
tru numere ntregi, a Z, reprezentarea se face exact, n baza p = 2, pe
un anumit numar n de bit i ce depinde de sistemul de calcul folosit. Vom
exemplica n continuare pentru cazul n = 8. Astfel, pentru a = 5, repre-
zentarea ar (conform corolarului 3)
0 0 0 0 0 1 0 1
Daca a este negativ, de exemplu a = 5, se utilizeaza metoda codului
complementar, adica n locul lui a se reprezinta numarul
a = 2
8
+a. (1.13)
In cazul nostru a = 2
8
5 = 256 5 = 251 va avea reprezentarea
1 1 1 1 1 0 1 1
3
Acest tip de reprezentare, desi exacta, impune limitari ale valorilor nume-
relor ce pot nregistrate.

Intr-adevar avem
[ a [ 2
n1
1. (1.14)
In acest fel toate numerele ntregi pozitive, respectiv negative vor avea
0, respectiv 1 pe prima pozit ie din stanga (ceea ce permite implicit recu-
noasterea semnului lor). Fie acum a IR Z, a > 0. Din Teorema 1
(pentru p = 2) rezulta
a = a
0
+
n1
a
n
2
n
. (1.15)
Daca a
0
> 0, e m cel mai mare numar natural cu proprietatea ca
2
m
a
0
(1.16)
si n
0
dat de
n
0
= m+ 1. (1.17)
Atunci, din (1.11), (1.16), (1.15) si (1.17) rezulta
a = (
n1
a
n
2
n
) 2
n
0
. (1.18)
De asemenea, din denit ia lui n
0
obt inem ca
a
1
,= 0. (1.19)
Daca a
0
= 0, atunci denim direct n
0
ca ind cel mai mare numar negativ
cu proprietatea ca n scrierea (1.18) este ndeplinita condit ia (1.19).
Figura 1.1: Reprezentarea pe 32 bit i
Exemplul 1 Pentru a = 0, 000101001
(2)
avem n
0
= 3 si a = 2
3
0, 101001
(2)
. Cantitat ile
M
a
=
n1
a
n
2
n
(1.20)
4
si
C
a
= 64 +n
0
(1.21)
se numesc mantisa (normalizata), respectiv caracteristica numarului
a. Daca a IR Z, a < 0 se utilizeaza schema anterioara pentru b =
a > 0. Astfel, reprezentarea unui numar a IR Z (pe 32 de bit i) se va
face ca in Figura 1.1.
Observat ia 4 Reprezentarea caracteristicii pe 7 bit i impune restrict ia
0 C
a
127 (1.22)
sau
64 n
0
63 (1.23)
ceea ce determina limitari ale valorilor maxime si minime ale lui a.
Observat ia 5 Deoarece numarul de bit i afectat i mantisei este nit re-
zulta ca numerele cu care lucreaza un calculator electronic constituie o
submult ime a mult imii numerelor practice din sect iunea 1.1.
Limitarea (zica) a numarului de pozit ii pentru mantisa determina aparit ia
erorilor de trunchiere si de rotunjire (la introducerea datelor reale sau n
urma operat iilor aritmetice elementare). Regulile uzuale de transformare a
unui numar real ce se utilizeaza de obicei sunt urmatoarele: daca numarul
a are n mantisa mai mult de 24 de cifre binare a
i
, i 1 atunci
1. daca a
25
= 0 se nregistreaza a
1
, a
2
, ..., a
24
neschimbate.
2. daca a
25
= 1 si a
k
= 0, k 26 se procedeaza ca n cazul 1.
3. daca a
25
= 1 si k 26 astfel ncat a
k
= 1 se adauga o unitate la
a
24
si se opereaza modicarile respective n mantisa (spre stanga).
Erorile ce apar n cazurile 1. si 2. se numesc erori de trunchiere, iar cele
din cazul 3. erori de rotunjire. Aparent, ele se concentreaza asupra
pozit iei 24 din mantisa, dar valoarea absoluta a numarului a poate afec-
tata chiar n pozit ii din stanga virgulei dupa cum vom vedea n exemplele
urmatoare.
Exemplul 2 Fie a = 1001, 11 . . . 1
. .
21 pozit ii
n baza 2.

In scrierea (1.18) vom avea
n
0
= 4, a
25
= 1 si a
k
= 0, k 26. Atunci, conform regulii 2 de mai sus,
a va trunchiat la valoarea
a = 1001, 11 . . . 1
. .
20 pozit ii
5
Exemplul 3 Fie a = 1001, 11 . . . 1
. .
22 pozit ii
n baza 2.

In scrierea (1.18) vom avea
n
0
= 4, a
25
= 1, a
26
= 1, a
k
= 0, k 27.
Conform regulii 3, a va rotunjit la valoarea a = 1010, 00....0.
Exemplul 4 Fie a = 1 . . . 1
. .
24 pozit ii
0100, 01 n baza 2.

In scrierea (1.18) vom
avea n
0
= 28, a
25
= 1. Conform regulii 1, a se trunchiaza la valoarea
a = 1 . . . 1
. .
24 pozit ii
0000, 00....
Exemplul 5 Fie a = 1 . . . 1
. .
25 pozit ii
0 1 0 0, 0 1 n baza 2.

In scrierea (1.18)
vom avea n
0
= 29, a
25
= 1, a
26
= 0 dar a
27
= 1. Atunci, conform regulii 3,
a se va rotunji la valoarea
a = 1 0 . . . 0
. .
24 pozit ii
00000, 00....
Pentru a masura efectul acestor rotunjiri si trunchieri vom introduce
cateva not iuni specice.
Denit ia 4 Fie a, a IR. Vom numi eroare absoluta de aproximare a
lui a si vom nota cu a cantitatea
( a) =[ a a [ . (1.24)
Daca a ,= 0, cantitatea
( a) =
( a)
[ a [
(1.25)
se va numi eroare relativa de aproximare a lui a prin a. Vom numi
cifre semnicative toate cifrele din scrierea zecimala (n baza 10) a unui
numar, ncepand cu prima diferita de zero din stanga. O cifra semnicativa
a aproximarii a a lui a se va numi exacta daca eroarea absoluta ( a) nu
depaseste unitatea ordinului respectivei cifre.
Exemplul 6 Fie numerele
a = 2, 003450; a = 2, 0034400.
Atunci
( a) = 0, 00001,
toate cifrele lui a sunt semnicative, dar exacte sunt doar 2, 0, 0, 3 si
primul 4.
6
Observat ia 6 Pentru exemplele 2 5 de mai nainte, erorile absolute de
aproximare sunt urmatoarele(n ordine).
Exemplul 2 ( a) = 2
21
Exemplul 3 ( a) = 2
22
Exemplul 4 ( a) = 2
2
Exemplul 5 ( a) = 2
3
+ 2
2
Valorile corespunzatoare exemplelor 4 si 5 sunt incomparabil mai mari
(chiar ngrijoratoare!) decat cele din exemplele 2 si 3. Totusi, trebuie sa
t inem cont si de valoarea absoluta a numerelor din exemplele 4 si 5.

Intr-
adevar, daca am calcula n aceste cazuri erorile relative am obt ine valori
cam de acelasi ordin cu cele absolute corespunzatoare exemplelor 2 si 3.
Acest fapt explica si necesitatea introducerii not iunii de eroare relativa. Ea
este un fel de eroare procentuala care arata ce parte reprezinta eroarea
absoluta dinntregul numar (adica eroarea absoluta ( a) = 8, 25 din exem-
plul 5 este mare teoretic vorbind, dar ea nu afecteaza esent ial numarul a
care are o valoare absoluta foarte mare 10
10
). Acelasi lucru se ntampla
si la numere foarte mici, dar n sens invers.
Exemplul 7 Fie numarul
a = 0, 0 . . . 0
. .
24 pozit ii
1 0 . . . 0
. .
23 pozit ii
101
n baza 2.

In scrierea (1.18) vom avea n
0
= 24, a
25
= 1, a
27
= 1, deci
conform regulii 3, a se va rotunji la valoarea
a = 0, 0 . . . 0
. .
24 pozit ii
1 0 . . . 0
. .
22 pozit ii
1.
In acest caz avem ( a) = 2

51
3 si ( a) = 2
25
Exista diverse variante de studiu teoretic al propagarii erorilor de calcul
(vezi [25], [19] si referintele lor). Acestea nsa nu fac obiectul lucrarii de
fat a. Trebuie totusi sa punctam cateva aspecte importante:
a) Toate aceste studii prezinta n nal majorari pentru erorile absolute,
respectiv relative ce apar n urma introducerii datelor si a operat iilor ele-
mentare.

In plus, cel put in din punct de vedere teoretic, se demonstreaza
ca aceste majorari sunt optimale, n sensul ca exista situat ii cand ele sunt
atinse. De exemplu, n cazul sumei a doua numere a, b IR, daca a,
b sunt
doua aproximari ale lor, se poate demonstra ca (vezi [25]).
( a +
b) ( a) + (
b) (1.26)
7
si ca exista a,
b astfel ncat n (1.26) sa avem egalitate.

b)

In urma acestor studii teoretice apar si unele reguli de aranjare a
calcului astfel ncat cumularea erorilor de calcul sa e minima. De exemplu
ntr-o suma este mai bine sa grupam mai ntai termenii dupa ordinul de
marime si/sau dupa semn. Acestea nsa au n gene-
ral un efect relativ. Esent ial este ca algoritmii care se utilizeaza sa e
optimizat i din punct de vedere al ecient ei (vezi sect iunile urmatoare).
c) Ret inem totusi ideea propagarii si acumularii de erori de calcul ceea
ce ndeamna la o anumita doza de prudent a n abordarea etapei nale a
unei probleme de analiza numerica, aceea a calcului efectiv al aproximarilor
respective.
d) Spre deosebire de mult imea numerelor reale care este innita si fara
goluri /spat ii liberentre numere (adicantre oricare doua numere reale
diferite, exista ntotdeuna un altul si pentru orice numar real dat exista un
altul mai mare si unul mai mic decat el) mult imea numerelor reprezentaten
virgula mobila (machine numbers) este nita (existand un cel mai mare/
cel mai mic numar (pozitiv)) si este discreta. Astfel, mult imea numerelor
reale normalizate n virgula mobila se deneste ca
T
B,t
= M B
E
/M, E Z, M = 0 sau B
t1
[M[ < B
t
B - se numeste baza si este un numar natural mai mare sau egal cu 2, t -

numarul de zecimale, M - mantisa, iar E - exponentul.
Mult imea numerelor reprezentate n calculator (pe scurt, numere masina)
se deneste astfel:
/
B,t,,
= g T
B,t
, E
unde B, t , - sunt date de construct ia sistemului de calcul (nu sunt
memorate explicit si nu pot schimbate). Pentru ecare numar de masina
se memoreaza doar valorile M si E care reprezinta de fapt numarul M B
E
.
In formatul IEEE (Institute for Electrical and Electronic Engineers)

adoptat din 1985 de majoritatea producatorilor de microcomputere, se fo-
loseste B = 2, iar precizia poate single (t = 24), double (t = 53) sau ex-
tended (t = 64) (de exemplu, pentru reprezentarea numerelor extended,
primul bit este de semn, urmeaza 11 bit i pentru exponent/caracteristica si
ultimii 52 de bit i pentru mantisa).
Doua numere masina consecutive sunt g = M B
E
si g
= (M + 1)B
E
,
iar distant a relativa dintre ele este:
g g
g
=
1
M

1
B
t1
In /
B,t,,
exista:
8
cel mai mare numar masina pozitiv, L = (B
t
1)B
cel mai mic numar masina pozitiv, s = B

t1
B
Toate numerele care apar n calcule si sunt n intervalul (s, s) nu pot

reprezentate si drept urmare, sunt setate cu 0 (mesaj de underow), iar
numerele mai mari ca L sau mai mici ca L determina oprirea efectuarii
calculelor (mesaj de overow).
In formatul IEEE,
t s L
Single 24 149 104 1.18E 038 3.40E + 038
Double 53 1074 971 2.23E 308 2
1024
Extended 64 16445 16320 2
16382
2
16384
e)

In conformitate cu standardele IEEE, rezultatul unei operat ii arit-
metice elementare a (+, , , /) este cel mai corect posibil n sensul ca
este rotunjit la cel mai apropiat numar masina. Daca si / nu sunt
critice din punct de vedere al erorii, + si pot produce surprize din
cauza anularii bit ilor semnicativi datorate scaderii numerelor foarte apro-
piate ca valoare. De exemplu, pentru a = 2.145648xx si b = 2.145611xx
si folosind reprezentarea pe 6 bit i, valoarea exacta pentru c = a b este
0.000037xx; valoarea lui a n reprezentarea pe 6 bit i este a = 0.214564xxx
iar a lui b este

b = 0.214561xxx si deci c = a
b = 0.000003xxx, ceea ce
conduce la eroarea relativa
[c c[
[c[
=
[0.000037 0.000003[
[0.000037[
=
0.000034
0.000037
=
34
37
= 0.(918).
Urmatorul exemplu se refera la situat ii n care asociativitatea adunarii nu
mai are loc. Astfel, n reprezentarea pe 6 bit i, avem
(1 + 1000000) 1000000 = 1000000 1000000 = 0
iar
1 + (1000000 1000000) = 1 0 = 1.
1.3 Exercit ii
1. Fie integrala I
n
=
_
1
0
x
n
e
x
10
dx pentru n natural. Pentru n = 0,
valoarea integralei este usor de calculat si este egala cu I
0
= 10e
0.1
10 1.05170918075647624811707826490.
Pentru n > 0, integrala se poate calcula folosind urmatoarea formula
recursiva (rezultata din integrarea prin part i)
I
n
= 10e
0.1
10nI
n1
.
9
Din pacate nsa, folosind aceasta formula, obt inem rezultate care nu
sunt conforme cu realitatea, acest algoritm ind numeric instabil.
(a) Scriet i un program C care calculeaza I
n
pentru n = 0, 1, .., 6 si
foloseste rotunjirea la p = 3, 6, 9, 12 zecimale n calcule. De ase-
menea programul trebuie sa aseze o coloana cu va-
lori cat de exacte posibil, adica calculate fara extra rotunjiri. Ca-
zul p = 0 semnica faptul ca nu s-a aplicat nici o extra rotunjire
(vezi funct ia de rotunjire de mai jos, pentru detalii). Tabelul va
trebui sa aiba formatul de mai jos (cu valorile corespunzatoare
date de programul de calcul).
p=0 p=3 p=6 p=9 p=12
n=0 1.051709e+00 1.100000e+00 1.051700e+00 1.051709e+00 1.051709e+00
n=1 5.346174e-01 1.00000e-01 5.347000e-01 5.346172e-01 5.346174e-01
n=2
n=3
n=4
n=5
n=6
Chiar daca rotunjirea cu o anumita precizie nu este realizata de
o funct ie standard a limbajului de programare ales, ea poate
obt inuta, de exemplu, cu ajutorul unei rutine de tipul urmator.
double eround(double x, int p)
int d;
double temp;
if (x == 0[[p <= 0) return x;
/*nu face nimic daca p 0(nu rotunjeste) sau x = 0*/
/*(ar calcula lg 0, nu convine)*/
d = (int)(log 10(fabs(x)));
if (fabs(x) > 1) p ;
/*ajusteaza p (p se poate modifica ^n functie de */
/*variabila care este apelata prin valoarea ei */
/* absoluta)*/
temp = rint(x ttpo(p d));
/*modificare si rotunjire x */
return ((double)temp ttpo(d p));
/*remodificare si returnare valoare*/
Aceasta rutina are urmatorul efect: eround(x,p) ntoarce va-
loarea lui x rotunjita la p zecimale seminicative. Va trebui sa
apelat i aceasta funct ie de ecare data cand o operat ie n virgula
10
mobila ar putut sa schimbe numarul zecimalelor seminica-
tive, avand ca efect rotunjirea noii valori la p ze-
cimale semnicative.
(b) Calculat i cat mai exact urmatoarea integrala:
J
n
=
_
1
0
x
n
e
x
10000
dx
pentru n = 6. Explicat i tehnica folosita si rezultatele obt inute.
2. Fie y = x sin x. Se stie ca pentru valori mici ale lui x, sin x x
si deci scaderea lor poate duce la surprize neplacute. Cum poate
acest lucru evitat?
Indicat ie. Se dezvolta n serie Taylor sin x (vezi sect iunea 2.3) si se
folosesc formulele
_
_
t
1
=
x
3
6
t
n+1
=
t
n
x
2
(2n + 2)(2n + 3)
, n 1.
Astfel, notand s
n
=
n
k=1
t
k
, obt inem
_
s
1
= t
1
s
n+1
= s
n
+t
n+1
.
3. Aproximat i e
5
prin:
(a) e
5
i=0
(5)
i
i!
=
9
i=0
(1)
i
5
i
i!
(b) e
5
=
1
e
5

1
9
i=0
5!
i!
Valoarea aproximativa de referint a pentru e
5
n acest exercit iu este
6 74 10
3
. Care din formulele de mai sus da un rezultat mai bun
si de ce?
11
Capitolul 2
Calculul valorilor funct iilor
elementare.
2.1 Schema lui Horner
Fie P(x) = a
0
x
n
+ a
1
x
n1
+ ... + a
n
, n 1 un polinom cu coecient i
reali si R xat. Nu este indicat ca pentru valori mai mari ale lui n,
calculul valorii P() sa se efectueze direct n expresia lui P(x) ( datorita
erorilor de rotunjire ce pot aparea la calculul puterilor x
n
). Modalitatea
uzuala de calcul se bazeaza pe un algoritm simplu, dar ecient, carenlatura
neplacerile ment ionate anterior - schema lui Horner data de urmatoarea
secvent a de operat ii aritmetice elementare
b
0
= a
0
, b
i
= a
i
+b
i1
, 1 i n, P() = b
n
. (2.1)
Observat ia 7 Pe langa simplitatea schemei de calcul remarcam si faptul
ca b
0
, ..., b
n1
reprezinta coecient ii catului mpart irii lui P la x (n
ordinea descrescatoare a puterilor lui x) b
n
= P() ind restul mpart irii.
De multe ori n algoritmii de calcul este nevoie ca, dupa o schimbare de
variabila de forma x = y + sa se determine coecient ii noului polinom n
variabila y.
Q(y) = P(y +) = A
0
y
n
+... +A
n
(2.2)
Algoritmul utilizat n acest sens este urmatorul: Pentru y = 0, din relat ia
P(x) = Q(y) = P(y +) (2.3)
rezulta
A
n
= P(). (2.4)
12
Fie P
1
(x) polinomul dat de
P(x) = (x )P
1
(x) +P() (2.5)
Pentru y = x , din (2.2) rezulta
P(x) = (x )[A
0
(x )
n1
+... +A
n1
] +P() (2.6)
de unde, folosind unicitatea lui P
1
, obt inem
P
1
(x) = A
0
(x )
n1
+... +A
n1
(2.7)
si, pentru x =
A
n1
= P
1
(). (2.8)
Rat ionamentul se reia punand
P
1
(x) = (x )P
2
(x) +P
1
(). (2.9)
Astfel, coecient ii A
n
, A
n1
, ..., A
0
din (2.2) vor dat i de relat iile
A
k
= P
nk
(), k = n, n 1, ..., 0 (2.10)
unde am notat P
0
(x) = P(x), iar polinoamele P
1
, ..., P
n
sunt cele obt inute
succesiv n schema anterioara.
Exemplul 8 Fie P(x) = x
4
8x
3
+ 5x
2
+ 2x 7 si = 2. Algoritmul
prezentat anterior poate scris concentrat ca in Figura 2.1. Astfel, n
raport cu (2.2) si (2.10) obt inem
Q(y) = P(y + 2) = y
4
19y
2
42y 31.
Figura 2.1: Schema lui Horner
13
2.2 Schema lui Horner generalizata
Conform teoremei de mpart ire cu rest, dat ind polinomul Q cu coeci-
ent i reali si grad(Q) 1 exista doua polinoame cu coecient i reali C,
respectiv R, cu grad(R) < grad(Q) astfel ncat
P(x) = C(x)Q(x) +R(x). (2.11)
In cazul grad(Q) = 1, conform observat iei din sect iunea 2.1, putem deter-
mina coecient ii lui C si valoarea lui R (n acest caz R = 0 sau grad(R) = 0)
fara a efectuampart irea, cu ajutorul schemei lui Horner. Aceeasi problema
se poate pune nsa si pentru grad(Q) 2. Avem doua situat ii distincte.
Cazul 1. Q are toate radacinile reale. Atunci problema se poate
rezolva prin aplicari succesive ale algoritmului din sect iunea anterioara.
Vom ilustra acest lucru printr-un exemplu. Fie Q(x) = (x a)(x b). Din
(2.11) rezulta
P(x) = (x a)(x b)C(x) + (x +) (2.12)
si pentru a determina coecient ii lui C, si aplicam schema lui Horner
relativ la mpart irea lui P la x a. Obt inem
P(x) = (x a)C
1
(x) +
1
(2.13)
Repetam apoi pasul anterior cu C
1
n locul lui P si x b n locul lui x a,
obt inand
C
1
(x) = (x b)C
2
(x) +
1
, (2.14)
de unde, folosind (2.13) rezulta
P(x) = (x a)(x b)C
2
(x) +
1
(x a) +
1
. (2.15)
Dar deoarece polinoamele C si R din (2.11) sunt unic determinate, din
(2.15) obt inem
C(x) = C
2
(x), =
1
, =
1
a
1
. (2.16)
Extinderea la cazul general
Q(x) = (x a
1
)...(x a
n
) (2.17)
este imediata.
Cazul 2. Q are si radacini complexe. Deoarece Q are coecient i
reali aceste radacini sunt perechi de forma a ib. Problema revine atunci
14
la a construi un algoritm care sa permita determinarea coecien- t ilor lui
C si , din relat ia
P(x) = (x
2
+b
1
x +b
0
)C(x) +x + (2.18)
fara a efectua mpart irea propriu-zisa (n (2.18) factorul x
2
+ b
1
x + b
0
are
radacinile a ib). Vom construi n continuare un asemenea algoritm, nu-
mit schema lui Horner generalizata, plecand de la relat iile ce apar ntre
coecient ii polinoamelor din (2.18). Pentru simplitatea expunerii, vom con-
sidera cazul particular P(x) = a
3
x
3
+ a
2
x
2
+ a
1
x + a
0
.

In urma efectuarii
mpart irii, obt inem n (2.18)
C(x) = a
3
x + (a
2
a
3
b
1
), (2.19)
= a
1
a
3
b
0
b
1
(a
2
a
3
b
1
), (2.20)
= a
0
b
0
(a
2
a
3
b
1
). (2.21)
Notand
b
1
= b
1
,
b
0
= b
0
, (2.22)
formam urmatorul tablou
a
3
a
2
a
1
a
0
0 0 a
3
b
0

b
0
(a
2
+a
3
)
0 a
3
b
1

b
1
(a
2
+a
3
b
1
) 0
(2.23)
Observam ca suma termenilor de pe coloanele 1, 2, 3, 4 reprezinta chiar
coecient ii lui C(x) si , din (2.18)-(2.21). O analiza mai atenta ne
conduce la urmatorul algoritm de construct ie a coecient ilor din tabloul
(2.23). Sa consideram mai ntai tabloul init ial
a
3
a
2
a
1
a
0
0 0
13

14
0
22

23
0
(2.24)
n care elementele
22
,
13
,
23
,
14
sunt necunoscute. Ele se determina n
felul urmator:
22
=suma elementelor de pe coloana 1 nmult ita cu

b
1
;
13
=suma elementelor de pe coloana 1 nmult ita cu

b
0
;
23
=suma elem. de pe coloana 2 nmult ita cu

b
1
;
14
= suma elem. de pe col.2 nmult ita cu b
0
.
Deducem astfel urmatorul algoritm - dat ind polinomul
P(x) = a
n
x
n
+a
n1
x
n1
+... +a
0
,
15
se efectueaza urmatorii pasi:
Pasul 1. Se formeaza tabloul urmator
a
n
a
n1
. . . a
nj+1
. . . a
1
a
0
0 0 . . .
1j
. . .
1n

1,n+1
0
22
. . .
2j
. . .
2n
0
1
= a
n

2
. . .
j
. . .
n

n+1
(2.25)
n care cunoastem a
n
, a
n1
, . . . , a
1
, a
0
, iar
2
, . . . ,
n+1
reprezinta sumele
elementelor de pe coloanele 2, . . . , n + 1 din tabel.
Pasul 2. Coecientii
ij
se calculeaza astfel
22
= a
n
(b
1
),
iar pentru j = 3, . . . , n
_

1j
=
j2
(b
0
)
2j
=
j1
(b
1
)
(2.26)
1,n+1
=
n1
(b
0
).
Pasul 3. Valorile a
n
,
2
, . . . ,
n1
reprezinta coecient ii puterilor lui x (n
ordine descrescatoare) ale catului C(x) din (2.18), iar , sunt date de
=
n
, =
n+1
(2.27)
Observat ia 8 Combinand cele doua scheme de tip Horner (clasica si ge-
neralizata) putem determina catul si restul mpart irii lui P la orice polinom
unitar Q.

In plus, ambii algoritmi sunt usor de programat.
2.3 Dezvoltari n serie Taylor
Denit ia 5 Fie I = (, ) IR, f : I IR o funct ie de clasa C
, n
N
si I xat. Expresia
T
n
(x; ) = f() +
f
()
1!
(x ) +. . . +
f
(n)
()
n!
(x )
n
, x I (2.28)
se numeste polinomul Taylor de grad n n jurul lui asociat funct iei f,
iar
R
n
(x; ) = f(x) T
n
(x, ) (2.29)
restul Taylor de ordin n. De asemenea vom nota cu
n0
f
(n)
()
n!
(x )
n
(2.30)
16
sau
f() +
f
()
1!
(x ) +. . . +
f
(n)
()
n!
(x )
n
+. . . (2.31)
seria Taylor n jurul lui a funct iei f.
Se cunosc urmatoarele rezultate (vezi pentru detalii [26]).
Teorema 3 (Formula Taylor cu restul Lagrange)
Pentru f, I, ca mai nainte, pentru orice x I, exista > 0 cuprins
ntre x si astfel ncat
f(x) = T
n
(x; ) +
(x )
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(). (2.32)
Corolarul 4 (Formula McLaurin)
In ipotezele teoremei 1, daca 0 I, atunci

f(x) = T
n
(x; 0) +
x
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(), x I (2.33)
Teorema 4 (Reprezentarea n serie Taylor)
Fie f : I = (, ) IR de clasa C
si [a, b] I presupunem ca M > 0

astfel ncat

f
(n)
(x)
M, x [a, b], n 0. (2.34)

Atunci, (a, b) seria Taylor a lui f n jurul lui converge uniform pe
[a, b] la f. Vom nota aceasta prin
f(x) =
n0
f
(n)
()
n!
(x )
n
, x [a, b] (2.35)
sau
f(x) = f() +
f
()
1!
(x ) +. . . +
f
(n)
()
n!
(x )
n
+. . . (2.36)
Observat ia 9 Din (2.29) si (2.32) obt inem pentru R
n
(x; ) exprimarea
R
n
(x; ) =
(x )
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(), (2.37)
cu x I si ntre x si .
Observat ia 10

In (2.32) n locul lui se poate pune +(x ),
cu (0, 1).
17
Observat ia 11 Funct iile elementare admit exprimari de tipul (2.32) sau
(2.33) sau dezvoltari de tipul (2.36) pe anumite intervale I IR. Aceste
dezvoltari pot utilizate pentru calculul aproximativ al valorilor acestor
funct ii. Vom prezenta n continuare aceste lucruri n cazul catorva funct ii
elementare uzuale.
Funct ia exponent iala
Funct ia exponent iala f : IR (0, ), f(x) = e
x
admite dezvoltarea
(de tip (2.33))
e
x
= 1 +x +. . . +
x
n
n!
+R
n
(x), (2.38)
valabila pentru orice x IR cu R
n
(x) dat de
R
n
=
e
x
(n + 1)!
, (0, 1). (2.39)
Pentru x [1, 1] din (2.38) si (2.39) rezulta
[e
x
T
n
(x; 0)[ = [R
n
(x)[
e
(n + 1)!
, (2.40)
care reprezinta o buna evaluare a priori a erorii de aproximare a valorii
exacte e
x
prin valoarea polinomului Taylor T
n
(x; 0). Pentru [x[ 1 avem
x = [x] +q, q [0, 1) (2.41)
si
e
x
= e
[x]
e
q
. (2.42)
Pentru e
[x]
procedam astfel: folosind (2.38), cu evaluarea (2.40) obt inem o
buna aproximare a lui e sau 1/e (dupa cum x > 0 sau x < 0) si cu aceasta
calculam e
[x]
prin nmult iri succesive. Pentru e
q
se utilizeaza direct (2.38).
Observat ia 12

In evaluarea valorilor polinomului Taylor din (2.38), pen-
tru a evita calculul factorialelor calculam T
n
(q; 0) prin
T
n
(q; 0) = u
0
+u
1
+. . . +u
n
, (2.43)
unde u
i
se obt in recursiv prin
u
0
= 1, u
k
=
q u
k1
k
, k = 1, . . . , n (2.44)
Funct ia logaritmica
Pentru x (1, 1] avem
ln(1 +x) = x
x
2
2
+
x
3
3

x
4
4
+. . . + (1)
n+1
x
n
n
+. . . (2.45)
18
De asemenea, pe acelasi interval, ln(1+x) admite si o reprezentare de tipul
(2.28) (2.29) n care restul de ordin n este dat de
R
n
(x) =
x
n+1
n + 1

(1)
n+1
(1 +x)
n+1
, (0, 1). (2.46)
Existansa urmatoarele dezavantajen ceea ce priveste utilizarea dezvoltarii
(2.45) cu restul dat de (2.46) pentru aproximarea valorilor funct iei ln(1+x) :
1. domeniul limitat de valori x (1, 1] 1 +x (0, 2];
2. pentru [x[ apropiat ca valoare de 1 se stie ca seria (2.45) converge
foarte ncet, iar evaluarea erorii data de (2.46) conduce la valori
mult prea mari ale lui n (pentru o buna aproximare).
Aceste inconveniente pot eliminate prin cateva transformari efectuate
asupra dezvoltarii (2.45) (care se bazeaza pe convergent a uniforma a seriei
respective). Astfel, pentru x (1, 1) din (2.45) rezulta
ln(1 x) = x
x
2
2

x
3
3
. . .
x
n
n
. . . (2.47)
Prin scaderea relat iilor (2.47) si (2.45) obt inem
ln(
1 x
1 +x
) = 2(x +
x
3
3
+
x
5
5
+. . .) (2.48)
Pentru z =
1x
1+x
, cum x (1, 1), obt inem z (0, ) si din (2.48)
ln z = 2
__
1 z
1 +z
_
+
1
3
_
1 z
1 +z
_
3
+. . .
_
. (2.49)
Observat ia 13 Dezvoltarea (2.49) este valabila pentru orice z (0, ),
deci tot domeniul de denit ie al funct iei ln z.
Vom analiza acum restul n dezvoltarea (2.49). Stim ca z > 0,
m IN, t [
1
2
, 1], unic determinat i, cu proprietatea
z = 2
m
t. (2.50)
Atunci
ln z = ln(2
m
t) = m ln 2 + ln t = m ln 2 2
n
k=1
2k1
2k 1
R
n
(), (2.51)
19
cu (0, 1/3] dat de
=
1 t
1 +t
. (2.52)
Observand ca
2
1
2

9
4
, (2.53)
rezulta pentru R
n
() urmatoarea evaluare
R
n
() = 2
_

2n+1
2n + 1
+

2n+2
2n + 3
+. . .
_
< 2

2n+1
2n + 1
(1 +
2
+
4
+. . .) =
2

2n+1
2n + 1
lim
p
2p
1
2
1
=

2n+1
2n + 1

2
1
2
deci, folosind si (2.53)
R
n
() <

2n+1
2n + 1
9
4
, (0, 1/3]. (2.54)
Astfel numarul ln z se va aproxima prin
ln z m ln 2 2(u
1
+. . . +u
n
), (2.55)
unde
u
k
=

2k1
2k 1
, k = 1, . . . , n. (2.56)
Observat ia 14

In (2.55) u
k
se calculeaza ca n (2.56), iar pentru ln 2 se
utilizeaza o valoare anterior calculata cu sucient de mare precizie (de ex.
100 zecimale exacte).
Observat ia 15 Din (2.54) si (2.56), deoarece
2
1/9 rezulta
R
n
()
1
4
u
n
, (2.57)
relat ie care ne permite sa evaluam precizia de aproximare chiar n timpul
calculului expresiei din (2.55).
20
Capitolul 3
Aproximarea solut iilor
ecuat iilor si sistemelor de
ecuat ii neliniare
Aproximarea solut iei (unice) (a, b) a unei ecuat ii neliniare de
forma f(x) = 0, unde f : [a, b] IR este o funct ie data, se realizeaza n
urmatoarele etape:
1. construct ia unui sir (x
n
)
n0
[a, b] astfel ncat x
n
;
2. evaluarea erorii printr-o formula de tipul
[x
n
[ E(n) 0, n
Vom regasi aceste aspecte la metodele bisect iei, coardei, contract iilor si
tangentei (a lui Newton) ce vor prezentate n capitolul de fat a.
3.1 Metoda bisect iei
Fie f : [a, b] IR, continua astfel ncat f(a)f(b) < 0. Presupunem,
n plus, ca radacina a ecuat iei f(x) = 0 este unica n (a, b). Consideram
urmatorul algoritm: e I
0
= [a
0
, b
0
] = [a, b] si x
0
=
a
0
+b
0
2
.
(a) Daca f(a)f(x) < 0, atunci b
1
= x, a
1
= a si luam I
1
= [a
1
, b
1
] = [a, x].
(b) Daca f(x)f(b) < 0, atunci a
1
= x, b
1
= b si luam I
1
= [a
1
, b
1
] = [x, b].
(c) Daca f(x) = 0 nseamna ca = x ; STOP.
Repetand rat ionamentul, se obt in intervalele I
2
= [a
2
, b
2
], . . . , I
n
= [a
n
, b
n
], . . .
cu proprietat ile
a
0
a
1
. . . a
n
. . . (3.1)
21
b
0
b
1
. . . b
n
. . . (3.2)
f(a
n
)f(b
n
) < 0, n 0, (3.3)
adica I
n
= [a
n
, b
n
] si
b
n
a
n
=
b a
2
n
. (3.4)
Teorema 5 (i)

In condit iile anterioare, avem
lim
n
a
n
= lim
n
b
n
= .
(ii) Daca denim
n
=
a
n
+b
n
2
, n 0 atunci avem
[
n
[
b a
2
n
, n 0.
Demonstrat ie. Din (3.1) si (3.2) si a
n
b
n
rezulta
a
n
(a
0
, b
n
), b
n
(a
n
, b), n 0,
adica sirurile (a
n
)
n0
si (b
n
)
n0
sunt marginite. Cum sirurile sunt si mo-
notone rezulta ca lim
n
a
n
= si lim
n
b
n
= . Cum a
n
b
n
, n 0
obt inem . Vom arata ca = . Presupunem prin absurd ca < si
e
0
=

3
. Din convergent ele ment ionate anterior rezulta pentru =
0
a
n
n
1
IN astfel ncat [a
n
[ <
0
, n n
1
, (3.5)
b
n
n
2
IN astfel ncat [b
n
[ <
0
, n n
2
, (3.6)
b
n
a
n
=
b a
2
n
0 n
3
IN astfel ncat b
n
a
n
<
0
(3.7)
pentru orice n n
3
. Atunci, pentru n n
0
= max(n
1
, n
2
, n
3
) au loc
simultan relat iile (3.5) - (3.7). Atunci rezulta
0
< a
n
<
0
,
0
< b
n
<
0
, n n
0
.
Sumand inegalitat ile din stanga, se obt ine
2
3
( ) = 2
0
< b
n
a
n
( )
22
deci

3
< b
n
a
n
, n n
0
ceea ce este n contradict ie cu (3.7). Ramane atunci ca = . Apoi,
trecand la limita n (3.3) obt inem f()f() 0 adica f() = 0 si cum
era unica solut ie din (a, b) obt inem = , deci concluzia de la punctul (i).
Cea de-a doua parte a teoremei rezulta direct din considerat iile anterioare.
Observat ia 16 Inegalitatea din teorema 5 (ii) permite o evaluare a erorii
de aproximare. De exemplu, daca dorim sa aproximam cu o eroare mai
mica decat 10
6
solut ia ecuat iei x = e
x
folosind metoda bisect iei, pro-
cedam astfel: consideram f(x) = x + e
x
; f
(x) = 1 + e
x
> 0, x IR,
deci f este strict crescatoare si cum f(0)f(1) < 0 rezulta (1, 0).
Atunci conform punctului (ii) avem ca [
n
[
1
2
n
10
6
n 20.
Va deci sucient sa se calculeze aproximat ia x
20
prin metoda bisect iei
pentru a avea eroarea dorita.
3.2 Metoda coardei
Fie f : [a, b] IR de doua ori derivabila pe [a, b] cu
f(a)f(b) < 0 (3.8)
si
f
(x) f
(x) ,= 0, x [a, b]. (3.9)

Lema 1 Avem urmatoarele echivalent e
(i) f(a) f
(a) < 0 f(b) f
(b) > 0;
(ii) f(a) f
(a) > 0 f(b) f
(b) < 0.
In raport cu proprietatea (3.9) si Lema 1, din cele 4 cazuri posibile la

capetele intervalului [a, b] raman doar doua.

In raport cu aceste doua cazuri
are loc urmatorul rezultat privind convergent a metodei coardei.
Teorema 6

In ipotezele (3.8)(3.9) si t inand cont de Lema 1, unica solut ie
a ecuat iei f(x) = 0 poate obt inuta ca limita sirului strict monoton din
[a, b] denit astfel:
(i) daca f(a)f
(a) < 0 atunci

_
x
0
= a
x
n+1
= x
n
f(xn)
f(xn)f(b)
(x
n
b), n 0
; (3.10)
23
Figura 3.1: Cazurile posibile pentru metoda coardei
(ii) daca f(b)f
(b) < 0 atunci

_
x
0
= b
x
n+1
= x
n
f(xn)
f(xn)f(a)
(x
n
a), n 0
. (3.11)
24
Teorema 7 Daca 0 < m
1
[f
(x)[ , x [a, b], atunci avem evaluarea

[x
n
[
[f(x
n
)[
m
1
, n 1.
Demonstrat ie. Aplicand teorema lui Lagrange pe intervalul [x
n
, ], obt inem
un z (x
n
, ) astfel ncat f() f(x
n
) = ( x
n
) f
(z). Atunci
[ x
n
[ =
[f(x
n
)[
[f
(z)[

[f(x
n
)[
m
1
, n 1
si teorema este demonstrata.
Observat ia 17 Formula din Teorema 7 permite o evaluare a posteriori a
erorii de aproximare (dupa calculul lui x
n
).
Observat ia 18 Denumirea metodei coardei provine din interpretarea sa
geometrica (vezi de exemplu gura 3.2, pentru f(a) < 0, f
(a) > 0). Avand

deja calculata iterat ia x
n
, adica cunoscand punctul A
n
(x
n
, f(x
n
)) urmatoa-
rea iterat ie x
n+1
se obt ine ca intersect ia dintre axa Ox si coarda A
0
A
n
.
Formula (3.10) (respectiv (3.11)) se obt ine scriind ecuat ia dreptei A
0
A
n
si
egaland pe y cu 0.
Figura 3.2: Interpretarea geometrica a metodei coardei
Exemplul 9 Sa se aproximeze radacinile reale ale ecuat iei x
3
6x
2
+
10x = 4 utilizand metoda coardei. Fie f(x) = x
3
6x
2
+ 10x 4. Cu
25
sirul lui Rolle, aam ca radacinile
1
,
2
,
3
ale lui f sunt toate reale si
se gasesc n intervalele (0, 1), (1, 3) si respectiv (3, ). Vom exemplica
pentru
1
(0, 1). Radacinile ecuat iei f
(x) = 3x
2
12x + 10 = 0 sunt
x = 2
_
2
3
; atunci f
(x) > 0, f
(x) < 0, x [0, 1] si f(1)f
(1) < 0.
Conform Teoremei 6 (ii) vom construi sirul x
0
= 1,
x
n+1
= x
n
f(x
n
)
f(x
n
) f(0)
(x
n
0), n 0
cu x
n

1
. Cum f
este strict descrescatoare si pozitiva pe [0, 1], rezulta

m
1
= inf
x[0,1]
[f(x)[ = f
(1) = 1. Folosind formula anterioara calculam

primii trei termeni din sir prin
x
1
= 1
f(1)
f(1) f(0)
(1 0) = 0, 8
x
2
= 0, 8
f(0, 8)
f(0, 8) f(0)
(0, 8 8) 0, 68
x
3
= 0, 68
f(0, 68)
f(0, 68) f(0)
(0, 68 0) 0, 63
si cu evaluarea din teorema 7 rezulta ca
[
1
x
3
[ [f(0, 63)[ < 0, 15.
3.3 Metoda aproximat iilor succesive pe IR
Denit ia 6 Fie g : [a, b] IR. Un punct p [a, b] se numeste punct x
pentru g daca g(p) = p.
Funct ia g se numeste -contract ie pe [a, b] daca (0, 1) astfel ncat
[g(x) g(y)[ [x y[ , x, y [a, b]. (3.12)
Observat ia 19 Daca g este o -contract ie si are un punct x, atunci el
este unic.

Intr-adevar, dac a am avea p
1
, p
2
ca puncte xe pentru g ar
rezulta
[p
1
p
2
[ = [g(p
1
) g(p
2
)[ [p
1
p
2
[ ,
deci (cum < 1) p
1
= p
2
.
26
Observat ia 20 Daca g : [a, b] IR este derivabila si [0, 1) astfel
ncat
(x)
, x [a, b] (3.13)
atunci g este o -contract ie (se aplica teorema lui Lagrange pe un interval
[x, y] [a, b]).
Observat ia 21 Daca g : [a, b] [a, b] este continua, atunci g are un punct
x.

Intr-adevar, e h : [a, b] IR, h(x) = g(x) x. Cum h(a) = g(a) a >
0 si h(b) = g(b) b < 0 rezulta h(a) h(b) 0 si cum h este continua,
exista p [a, b] astfel ncat h(p) = 0, adica g(p) = p.
Teorema 8 (Metoda aproximat iilor succesive)
Fie g : [a, b] [a, b] o -contract ie, [0, 1). Atunci x
0
[a, b], sirul
(x
n
)
n0
dat de
x
n
= g(x
n1
), n 1 (3.14)
converge catre unicul punct x p al lui g.

In plus, avem evaluarea
[x
n
p[
n
(b a), n 1. (3.15)
Demonstrat ie. Avem succesiv
[x
n
p[ = [g(x
n1
) g(p)[ [x
n1
p[ . . .
n
[x
0
p[
n
(b a), n 0.
Trecand la limita n aceasta inegalitate, obt inem
lim
n
[x
n
p[ (b a) lim
n
n
= 0,
deci exista lim
n
x
n
= p si teorema este demonstrata.
Observat ia 22 Rezultatul din Teorema 8 este valabil si pentru funct ii
g : M M, g -contract ie pe M IR, M mult ime nchisa. Se poate arata
(vezi [26] si Teorema 11) ca n acest caz are loc evaluarea
[x
n
p[

n
1
[x
0
x
1
[ , n 1. (3.16)
Exemplul 10 Sa se calculeze

5 cu o eroare 10
2
utilizand metoda
aproximat iilor succesive.
Fie g : (0, ) (0, ), g(x) =
1
2
(x +
5
x
). Din tabelul de variat ie al
funci ei g, rezulta ca

5 este punct de minim global si, totodata punct x
27
pentru g. Deci g((0, )) [
5, ), dar g nu este o -contract ie pe (0, ).

Vom restrange n acest caz domeniul lui g astfel ca g sa e -contract ie pe
noul sau domeniu. Se arata ca g este o
1
2
contract ie pe [
5, ). Astfel
denim g : [
5, ) [
5, ) si din Observat ia 22 pentru x

0
= 5/2
(de exemplu) si x
n
= g(x
n1
) = . . . = g
n
(x
0
) obt inem ca

5 x
n

(
1
2
)
n
1
1
2
x
0
1
2
(x
0
+
5
x
0
)
=
1
2
n1
x
0
2

5
2x
0
=
1
2
n1
1
4
=
1
2
n+1
, n 1.
Cum
1
2
n+1
10
2
implica n 6, nseamna ca

5 este aproximat prin x
6
cu o eroare mai mica decat 10
2
, unde x
6
= g(x
5
) = . . . = g
6
(x
0
).
3.4 Metoda lui Newton pe IR
Fie f : [a, b] IR de clasa C
2
([a, b]). Presupunem ca ecuat ia f(x) = 0
are o unica solut ie [a, b].
Figura 3.3: Interpretarea geometrica a metodei lui Newton
Din interpretarea geometrica a metodei (x
n
este intersect ia tangentei
la gracul lui f n (x
n1
, f(x
n1
)) cu axa Ox - vezi gura 3.3) se deduce
formula de recurent a
x
n
= x
n1
f(x
n1
)
f
(x
n1
)
, n 1. (3.17)
Teorema 9 (Metoda Newton)
(i)

In condit iile anterioare, daca n plus
f
() ,= 0 (3.18)
28
atunci > 0 astfel ncat pentru orice x
0
[ , +], sirul (x
n
)
n1
dat
de (3.17), converge la .
(ii) Daca m
1
, M
2
> 0 sunt date de
m
1
= inf
x[a,b]
(x)
> 0, M
2
= sup
x[a,b]
(x)
(3.19)
atunci avem evaluarile
[ x
n
[
M
2
2m
1
(x
n
x
n1
)
2
, n 1, (3.20)
[ x
n
[
M
2
2m
1
( x
n1
)
2
, n 1. (3.21)
Observat ia 23 Un dezavantaj al acestei metode este alegerea aproximat iei
init iale x
0
care trebuie sa satisfaca condit ia x
o
[ , + ] , valorile
si neind cunoscute a priori. Acest neajuns este eliminat de urmatorul
rezultat.
Teorema 10 (Metoda tangentei)
Fie f : [a, b] IR, de doua ori derivabila astfel ncat f(a)f(b) < 0, f
(x) ,=
0 si f
(x) ,= 0, x [a, b]. Atunci sirul (x

n
)
n0
dat de (3.17) cu x
0
[a, b]
astfel ncat
f(x
0
)f
(x
0
) > 0,
converge (strict monoton) la , unica solut ie a ecuat iei f(x) = 0.
Exemplul 11 Sa se aproximeze solut iile reale ale ecuat iei e
x
+2x +1 = 0
utilizand metoda tangentei. Fie f : IR IR, f(x) = e
x
+ 2x + 1. Cu sirul
lui Rolle aam ca ecuat ia are o singura radacina reala x
(1, 0). Cum

f
(x) > 0, f
(x) > 0, x [0, 1], se construieste sirul

x
0
= 0, x
n
= x
n1
f(x
n1
)
f
(x
n1
)
x
.
Se observa ca f(0)f
(0) > 0. Obt inem

x
1
= 0
f(0)
f/(0)
=
2
3
0.6666666,
x
2
=
2
3

f(
2
3
)
f/(
2
3
)
0, 7383188,
m
1
= inf
x[1,0]
(x)
(1)
= e
1
+ 2 2, 3678905
29
M
2
= sup
x[1,0]
(x)
(0)
si conform (3.20) avem

[x
x
2
[
m
2
2m
2
[x
2
x
1
[
2
0, 001084.
3.5 Metoda aproximat iilor succesive si metoda
Newton pentru sisteme de ecuat ii neliniare
In aceasta sect iune vom prezenta extinderi ale metodelor aproximat iilor
succesive si Newton pentru aproximarea solut iilor sistemelor de ecuat ii ne-
liniare de forma F : D IR
n
IR
n
, cu n 2.
Denit ia 7 Fie (0, 1) xat, D IR
n
domeniu, o aplicat ie
g : D IR
n
IR
n
se numeste -contract ie daca
|g(y) g(x)| |x y| , x, y D
(unde | | este o norma pe IR
n
). Un element p D se numeste punct x
al lui g daca g(p) = p.
Teorema 11 (Metoda aproximat iilor succesive pe IR
n
)
Fie D R
n
, D domeniu nchis, [0, 1), g : D IR
n
o -contract ie si
x
0
D. Denim x
k+1
= g(x
k
), k 0 si presupunem ca x
k
D, k 0.
Atunci avem
(i) Sirul (x
k
)
k0
converge la unicul punct x p al lui g n D;
(ii) Avem evaluarea
|x
k
p|

k
1
|x
1
x
0
| , n 1. (3.22)
Teorema 12 Fie D IR
n
compacta, g : D IR
n
o -contract ie astfel
ncat x
0
D, x
1
= g(x
0
) D si
dist((x
1
, FrD)
d
1
,
unde d este diametrul lui D. Atunci, pentru orice k 0, x
k
D.
Observat ia 24 Daca D IR
n
nchis astfel ncat V o vecinatate a lui D,
g : D IR
n
cu g C
1
(V ) si (0, 1) astfel ncat |g
(x)| x D,
atunci g este o -contract ie.

Intr-adevar, aplicand teorema cresterilor nite
(vezi [26]) avem ca
|g(x) g(y)| |x y| sup
[x,y]
_
_
g
()
_
_
|x y| , x, y V.
30
Exemplul 12 . Fie funct ia g : [1, 2] [0, 1] IR
2
, data de g(x, y) =
(1 +
3x
2
+y
2
20
,
2x
2
+ 5y
2
20
). Sa se arate ca g este -contract ie n raport cu
||
. Obt inem ca
g
(x, y) =
_
_
_
_
3x
10
y
10
x
5
y
2
_
_
_
_
.
Cum toate cele patru funct ii care apar sunt pozitiv crescatoare obt inem
_
_
g
(x, y)
_
_
= max
(x,y)D
3x
10
y
10
x
15
y
2
= max
3 2
10
+
1
10
,
2
5
+
1
2
=
max
7
10
,
9
10
=
9
10
[0, 1).
si conform Observat iei 24, g este o
9
10
-contract ie pe [1, 2] [0, 1].
Vom da fara demonstrat ie urmatorul rezultat (pentru detalii vezi [6] si [22]).
Teorema 13 (Metoda Newton-Raphson)
Fie F = (F
1
, . . . , F
n
) : D IR
n
IR
n
, x
0
D, h > 0 astfel ncat
B[x
0
, h] D. Daca sunt ndeplinite condit iile:
(i) F
(x
0
)
1
=
0
si |
0
| A
0
;
(ii) B
0
> 0 astfel ncat
_
_
0
F(x
0
)
_
_
B
0

h
2
;
(iii) C
0
> 0 astfel ncat
max
1kn
max
1in
n
j=1
2
F
k
(x)
x
i
x
j
C
0
, x B[x
0
, h]
(iv)
0
= 2nA
0
B
0
C
0
< 1.
Atunci sirul denit de metoda Newton x
k+1
= x
k
(F
(x
k
))
1
F(x
k
),
k 0 este bine denit si converge la un element B[x
0
, h] care este
solut ie a sistemului de ecuat ii F(x) = 0.
Observat ia 25 Spre deosebire de metoda aproximat iilor succesive, metoda
Newton nu necesita nici o transformare a sistemului init ial.

In plus, viteza
de convergent a a metodei Newton este mult mai buna decat cea data de
metoda aproximat iilor succesive (convergent a patratica fat a de convergent a
liniara; vezi pentru detalii [12]).
Observat ia 26 Lasand la o parte determinarea aproximat iei x
0
si a bilei
B[x
0
, h] pe care sunt date condit iile ce asigura convergent a, metoda Newton
31
prezinta unele dezavantaje. Astfel, la ecare itert ie trebuie calculat i F(x
k
)
si F
(x
k
) si, de asemenea, trebuie rezolvat sistemul F
(x
k
) y = F(x
k
), ceea
ce nseamna efort computat ional mare si poate duce la acumularea de erori.
Aceste inconveniente pot nlaturate folosind metoda Newton simplicata
(modicata) pe care o prezent am n continuare.
Teorema 14

In condit iile Teoremei 13, sirul denit de
x
k+1
= x
k
(F
(x
0
))
1
F(x
k
), k 0
converge la un element B[x
0
, h] care este solut ie a sistemului de ecuat ii
F(x) = 0.
Exemplul 13 . Fie sistemul
_
_
x
x
2
20

y
20
= 2
y
y
2
20

x
20
1 = 0
si
D = (x, y) IR
2
, (x
5
2
)
2
+ (y
3
2
)
2
< 2.
Sa se verice daca sunt ndeplinite condit iile din teorema de convergent a
de la metoda Newton relativ la aproximat ia init iala (x
0
, y
0
) = (
5
2
,
3
2
).
Fie F : D IR
2
, F(x, y) = (x
x
2
20

y
20
2, y
y
2
20

x
20
1). Avem
succesiv (n raport cu | |
vectoriala si matriceala):
(i) calculam
0
= (F
(x
0
, y
0
))
1
si aam A
0
=
180
127
;
(ii) calculam apoi |
0
F(x
0
, y
0
)| si aam B
0
=
81
254
;
(iii) calculam C si aam C =
1
10
.
In plus, pentru constanta

0
avem
0
= 2nA
0
B
0
C
0
<
1
5
< 1
deci, se poate aplica Teorema 13.
32
3.6 Exercit ii
1. Aproximat i radacinile ecuat iei

x = cos x pe [0, 1] prin x
3
dat de
metoda bisect iei.
2. Aproximat i radacinile ecuat iei x
3
7x
2
+ 14x 6 = 0 prin metoda
bisect iei cu o eroare mai mica decat 10
2
pe intervalele
(a) [0, 1], (b) [1, 3.2], respectiv (c) [3.2, 4].
3. Aproximat i
3
25 prin metoda bisect iei cu o eroare mai mica decat

10
4
.
4. Sa se discute dupa parametrul real m numarul de radacini reale pen-
tru ecuat ia [ ln x[ m
x = 0. Pentru m = 2, aproximat i radacina

subunitara folosind metoda bisect iei cu o eroare mai mica de 10
3
.
5. Aproximat i
3
25 prin metoda aproximat iilor succesive cu o eroare mai

mica decat 10
4
. Comparat i rezultatul cu cel obt inut la exercit iul 3.
6. Aproximat i radacinile urmatoarelor ecuat ii prin metoda aproximat iilor
succesive cu o eroare mai mica de 10
5
(a) 3x
2
e
x
= 0;
(b) x cos x = 0;
(c) x =
5
x
2
+ 2;
(d) x =
2 e
x
+x
2
3
;
(e) x
2
+ 10 cos x = 0.
7. Funct ia f(x) = tgx 6 are ca radacina pe
1
arctg6 0.447431543.
Fie p
0
= 0 si p
1
= 0.48. Aproximat i aceste radacini prin x
10
dat de
(a) metoda coardei;
(b) metoda bisect iei.
Prin care din cele doua metode se obt ine o eroare mai mica?
8. Sistemul neliniar
_
x
2
10x +y
2
+ 8 = 0
xy
2
+x 10y + 8 = 0
33
poate adus n forma
_
_
x = g
1
(x, y) =
x
2
+y
2
+ 8
10
y = g
2
(x, y) =
xy
2
+x + 8
10
unde g = (g
1
, g
2
) : D IR, cu D = (x, y) IR
2
, 0 x, y 1.5.
(a) Aratat i ca g are un unic punct x pe D.
Indicat ie. Se va arata mai ntai ca g este o - contract ie pe D
n raport cu | |
, apoi ca g(D) D.
(b) Determinat i numarul minim de iterat ii necesare astfel ca eroarea
aproximarii prin metoda contract iilor sa e mai mica decat 10
6
.
34
Capitolul 4
Aproximare, interpolare si
derivare numerica
Se vor analiza n cadrul acestui capitol urmatoarele doua probleme impor-
tante ale analizei numerice.
Problema 1 Data ind o funct ie f : [a, b] IR cu anumite proprietat i,
sa se determine un polinom P IR[X] astfel ncat
|f P| , (4.1)
unde | | este o norma pe spat iul vectorial al funct iilor f : [a, b] IR, iar
e o precizie data.
Problema 2 Data ind o funct ie f : [a, b] IR, diviziunea : (a = x
1
<
x
2
< ... < x
n
= b), sa se determine o funct ie : [a, b] IR polinomiala
sau polinomiala pe bucat i astfel ncat
f(x
i
) = (x
i
), i = 1, ..., n (4.2)
si
|f | . (4.3)
Problema 1 se refera la aproximarea unei funct ii prin funct ii polinomiale,
iar cea de-a doua la interpolarea si aproximarea unor funct ii prin polinoame
sau funct ii ce sunt polinomiale pe intervale. Se folosesc funct ii polinomiale
sau polinomiale pe bucat i pentru ca valoarea funct iei ntr-un punct se poate
calcula foarte simplu (vezi Capitolul 2, Schema lui Horner).

In cazul Pro-
blemei 2, funct ia f este de cele mai multe ori cunoscuta doar n punctele
diviziunii .
35
4.1 Aproximarea cu polinoame Bernstein
Incepem aceasta sect iune cu un rezultat auxiliar.

Lema 2 Pentru x IR si n IN sunt adevarate urmatoarele egalitat i.
(i)
n
k=0
kC
k
n
x
k
(1 x)
nk
= nx;
(ii)
n
k=0
k
2
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
= nx +n(n 1) x
2
;
(iii)
n
k=0
(nx k)
2
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
= nx(1 x).
Teorema 15 Fie f : [0, 1] IR, continua si (B
n
)
n1
un sir de funct ii
polinomiale denite prin
B
n
(x) =
n
k+0
f
_
k
n
_
C
k
n
x
k
(1 x)
nk
, x [0, 1]. (4.4)
Atunci sirul (B
n
)
n1
converge uniform la f pe [0, 1].
Observat ia 27 Polinomul B
n
(x) se numeste polinom Bernstein de or-
din n asociat funct iei f pe intervalul [0, 1].
Extinderea aproximarii date de Teorema 15 la un interval arbitrar [a, b] este
prezentata n rezultatul urmator.
Teorema 16 Fie f : [a, b] IR continua. Atunci exista (P
n
)
n1
un sir de
polinoame cu coecient i reali astfel ncat |f P
n
|
0, n .
Demonstrat ie. Fie (B
n
)
n1
polinoamele Bernstein din Teorema 15 aso-
ciate funct iei F : [0, 1] IR, F (t) = f (a +t (b a)) si
P
n
(x) = B
n
_
x a
b a
_
, x [a, b].
Folosind Teorema 15 obt inem succesiv
|f B
n
|
= sup
x[a,b]
[ f (x) P
n
(x) [= sup
t[0,1]
[ F (t) B
n
(t) [0, n
ceea ce ncheie demonstrat ia teoremei.
Observat ia 28 Teorema 16 poate extinsa n modul urmator (pentru
demonstrat ii vezi [6], [22]): daca f : [a, b] IR, f C
k
([a, b]), atunci
(P
n
)
n1
un sir de polinoame astfel ncat |f
(i)
P
(i)
n
|
0, pentru
i = 0, ..., k.
36
Observat ia 29 Asa cum rezulta din demonstrat ia Teoremei 15, convergen-
t a sirului (B
n
)
n1
este foarte lenta, ceea ce reprezinta un dezavantaj pen-
tru aproximarea cu polinoame Bernstein.

In plus, nu avem posibilita-
tea evaluarii a priori a diferent ei [ f B
n
[. Dar, avantajul metodei
consta n faptul ca x [a, b], B
n
(x) este o combinat ie convexa a va-
lorilor f
_
k
n
_
, k = 0, ..., n, proprietate ce pastreaza alura (shape) funct iei
f (adica intervalele de convexitate si concavitate).
Observat ia 30 Cum B
n
_
k
n
_
,= f
_
k
n
_
, rezulta ca polinomul Bernstein nu
are proprietatea de interpolare (4.2), ci doar pe cea de aproximare data de
Teorema 15.
4.2 Interpolare cu polinoame Lagrange
In aceasta sect iune ne vom referi la Problema 2. Astfel, ind date valorile lui
f n n puncte distincte x
i
, i = 1, ..., n, se pune problema aproximarii printr-
un polinom al carui grac sa treaca prin punctele A
i
(x
i
, f (x
i
)) , i =
1, ..., n (vezi gura 4.1). Urmatorul rezultat ne asigura ca exista un astfel
de polinom.
Figura 4.1: Interpolare polinomiala
Teorema 17 Fie f : A IR IR si x
1
, ..., x
n
A puncte distincte.
Atunci exista si este unic determinat polinomul P IR[X] de grad cel mult
n 1 astfel ncat
f (x
i
) = P (x
i
) , i = 1, ..., n. (4.5)
37
Polinomul P poate reprezentat sub forma
P (x) =
n
j=1
f (x
i
)
n
i=1
x x
i
x
j
x
i
, x IR. (4.6)
Denit ia 8 Polinomul
L
n
(f; x) =
n
j=1
f (x
j
) L
n,j
(x) . (4.7)
se numeste polinomul de interpolare al lui Lagrange asociat funct iei
f si punctelor x
i
.
Fie : [a, b] IR polinomul unitar de grad n denit de dat de
(x) = (x x
1
) ... (x x
n
) . (4.8)
In punctele x
i
, i = 1, . . . , n, L
n
(f; x) are proprietatea de interpolare (4.2);
n celelalte puncte x [a, b] are loc urmatorul rezultat (ce asigura n anu-
mite condit ii si proprietatea de aproximare).
Teorema 18 Daca f C
n
([a, b]), atunci x [a, b], x ,= x
i
, pentru
i = 1, ..., n, exista
x
[a, b] astfel ncat
f(x) L
n
(f; x) =
f
(n)
(
x
)
n!
(x) . (4.9)
Lema 3 Daca h = max
i=2,...,n
[ x
i
x
i1
[> 0, atunci
||

h
n
4
(n 1)!
Demonstrat ie. Fie x [a, b] xat arbitrar si i 1, . . . , n astfel ncat
x (x
i1
, x
i
) . Atunci avem
[ (x x
i1
) (x x
i
) [
(x
i
x
i1
)
2
4

h
2
4
. (4.10)
Cum nsa, pentru j 1, . . . , i 2 avem
[ x x
j
[= x x
j
(i j) h, (4.11)
38
iar pentru j i + 1, . . . , n
[ x x
j
[= x x
j
(j i + 1) h, (4.12)
din (4.10)-(4.12) obt inem
[ (x) [ h
i2
(i 1)!
h
2
4
h
ni
(n i)! (n 1)!
h
n
4
si teorema este demonstrata.
Din Teorema 18 si Lema 3 obt inem urmatorul rezultat.
Teorema 19

In condit iile din Teorema 18, are loc relat ia
|f L
n
(f; ) |

|f
(n)
|
4n
h
n
. (4.13)
Observat ia 31 Daca f C
([a, b]), |f
(n)
|
M, n 1 si h < 1
atunci din (4.13) rezulta ca
|f L
n
(f; ) |
0, n
adica sirul polinoamelor Lagrange converge uniform la f, ceea ce nseamna
ca aceste polinoame au si proprietatea de aproximare (4.1).
Observat ia 32 Un mare dezavantaj al aproximarii cu polinoame Bern-
stein sau Lagrange este faptul ca gradul polinomului creste odata cu numarul
de puncte din [a, b]. Acest lucru face ca valoarea polinomului ntr-un punct
sa se calculeze cu mult efort si erori de calcul mari. Acest inconvenient
poate eliminat prin utilizarea funct iilor polinomiale pe bucat i. Un exem-
plu n acest sens este prezentat n sect iunea urmatoare.
4.3 Funct ii spline cubice
Denit ia 9 Se numeste funct ie spline cubica o funct ie g de clasa
C
2
([a, b]), polinomiala de grad 3 pe bucat i, cu urmatoarele propietat i
g[
[x
i1
,x
i
]
(x) = g
i
(x) =
3
l=0
a
i
l
(x
i
x)
l
, i = 1, ..., n, (4.14)
g (x
i
) = f (x
i
) ; (4.15)
g
(x
i
) = f
(x
i
) ; (4.16)
39
g
(x
i
) = f
(x
i
) ; (4.17)
g
(a) = g
(b) = 0, (4.18)
unde a = x
0
< x
1
< < x
n
= b este o diviziune a intervalului [a, b].
Observat ia 33 O funct ie g ce verica relat iile (4.14) (4.18) se numeste
funct ie spline cubica libera, iar daca n loc de relat ia (4.18) se impun
condit iile
g
(a) = f
(a) , g
(b) = f
(b) , (4.19)
g se numeste funct ie spline cubica xata.
Urmatorul rezultat asigura, n condit iile date existent a unei funct ii spline
cubice (libere).
Teorema 20 Exista si este unica o funct ie spline cubica libera.
Observat ia 34 Un rezultat analog se demonstreaza pentru existent a unei
funct ii spline cubice xate (vezi (4.19)). Pentru detalii si extinderi ale
not iunii de funct ie spline se poate consulta lucrarea [23].
4.4 Derivarea numerica
Necesitatea derivarii numerice apare direct legata de situat iilen care funct ia
f : [a, b] IR are o expresie prea complicata sau cand valorile ei sunt
cunoscute doar n punctele x
0
, x
1
, ..., x
n
ale unei diviziuni a intervalului
[a, b]. Dar operatorii de derivare numerica apar si n construct iile schemelor
cu diferent e nite utilizate n aproximarea solut iilor ecuat iilor cu derivate
part iale (vezi [11]). Prin derivare numerica nt elegem determinarea unei
formule de calcul care sa aproximeze valoarea derivatei lui f ntr-un punct
din intervalul [a, b] si evaluarea erorii de aproximare. Asemenea formule se
obt in de obicei plecand de la o funct ie de interpolare asociata lui f si divi-
ziunii . Vom prezenta n aceasta sect iune o varianta care utilizeaza inter-
polarea Lagrange. Fie deci f : [a, b] IR si : a = x
0
< x
1
< ... < x
n
= b
o diviziune echidistanta a lui [a, b],
x
i+1
x
i
= h =
b a
n
i = 1, ..., n 1, (4.20)
x [x
i
, x
i+1
] [a, b] arbitrar xat si q 0 dat de
q =
x x
0
h
. (4.21)
40
Daca : [a, b] IR este polinomul
(x) = (x x
0
) (x x
1
) ... (x x
n
) (4.22)
atunci avem
(x) = h
n+1
q (q 1) ... (q n) , (4.23)
(x
i
) = (1)
ni
h
n
(i)! (n i)! (4.24)
Sa notam
(q, n) = q (q 1) (q 2) ... (q n) (4.25)
si e L
n+1
(x) polinomul Lagrange de interpolare
L
n+1
(x) =
n
i=0
f (x
i
)
(x x
0
) ... (x x
i1
) (x x
i+1
) ... (x x
n
)
(x
i
x
0
) ... (x
i
x
i1
) (x
i
x
i+1
) ... (x
i
x
n
)
.
(4.26)
Utilizand notat iile si formulele anterioare, un calcul simplu ne arata ca
L
n+1
(x) =
n
i=0
(1)
n1
f (x
i
)
i! (n i)!

(q, n)
q i
. (4.27)
In plus, din (4.21) rezulta

x = x(q) = x
0
+hq, x
q =
dx
dq
= h. (4.28)
Fie

L
n+1
(q) polinomul n variabila q dat de
L
n+1
(q) = L
n+1
(x(q)) . (4.29)
Din (4.28) si (4.29) obt inem
d
dx
(L
n+1
(x)) =
d
dq
_
1
h
L
n+1
(q)
_
=
1
h
n
i=0
(1)
ni
f (x
i
)
i! (n i)!
d
dq
_
(q, n)
q i
_
. (4.30)
Fie R
n+1
(x) dat de
R
n+1
(x) = f (x) L
n+1
(x) . (4.31)
Din teorema 18 rezulta ca daca f este de clasa C
n+1
([a, b]) exista
x
(a, b)
astfel ncat
R
n+1
(x) =
f
n+1
( (x))
(n + 1)!
(x) . (4.32)
41
Daca f este de clasa C
n+2
pe [a, b] derivand n raport cu x relat ia si
nlocuind x cu x
i
rezulta
R
n+1
(x
i
) =
1
(n + 1)!
(x
i
) f
n+1
() =
(1)
ni
h
n
i! (n i)!
(n + 1)!
f
n+1
(
x
) (4.33)
Din (4.31) obt inem atunci
f
(x
i
) = L
n+1
(x
i
) +R
n+1
(x
i
) , i = 0, ..., n. (4.34)
Partea dreapta a egalitat ii 4.34 reprezinta o formula de derivare numerica
pentru f n punctele diviziunii n care R
n+1
(x
i
) reprezinta restul de
aproximare. De exemplu, pentru n = 2 obt inem
L
3
(x) =
1
2
f (x
0
) (q 1) (q 2) f (x
1
) q (q 2) +
1
2
f (x
2
) q (q 1)
L
(x) =
1
h
[
1
2
f (x
0
) (2q 3) f (x
1
) (2q q)]
si resturile de aproximare de ordin 2
R
3
(x
0
) =
1
3
h
2
f
(3)
(
0
) , R
3
(x
1
) =
1
6
h
2
f
(3)
(
0
) , R
3
(x
2
) =
1
3
h
2
f
(3)
(
2
) .
Deci
f
(x
0
)
1
2h
((3) f (x
0
) + 4f (x
1
) f (x
2
)) ,
f
(x
1
)
1
2h
(f (x
0
) +f (x
2
)) ,
f
(x
2
)
1
2h
(f (x
0
) 4f (x
1
) + 3f (x
2
)) ,
toate aproximarile ind de ordin 2.
Observat ia 35 Modul n care aplicam rezultatele anterioare este urmato-
rul. Fiind dat x (a, b) arbitrar consideram un interval [, ] (a, b) ce
cont ine pe x. Consideram apoi o diviziune a acestui interval = x
0
< x
1
<
... < x
N
= astfel ncat x sa e unul din punctele diviziunii. Aplicam apoi
rat ionamentele anterioare pentru [, ] si diviziunea considerata. De obicei
luam
N = 2, = x
0
= x , = x
2
= x +, x
1
= x,
unde > 0 este ales n raport cu precizia dorita.
42
4.5 Exercit ii
1. Folosind polinomul de interpolare Lagrange aproximat i:
(a) f(8.2) daca se dau nodurile de interpolare x
0
= 8.1,
x
1
= 8.3, x
2
= 8.4, x
3
= 8.7 si f(x) = (x + 1)e
x
.
(b) f(0.8) pentru x
0
= 0.6, x
1
= 0.7 x
2
= 0.9, x
3
= 1.0 si
f(x) = sin(x
2
2).
2. Comparat i rezultatul obt inut la exercit iul 1 cu valoarea exacta.
3. Comparat i diferent ele ntre rezultatul obt inut la exercit iul 1 si rezul-
tatul obt inut la exercit iul 2 cu eroarea data de teorema 17.
4. Aproximat i f(1.12) prin polinomul Lagrange corespunzator daca
f(1.0) = 0.1924, f(1.05) = 0.2414, f(1.10) = 0.2933, f(1.15) =
0.3492.
5. Sa se construiasca polinomul Lagrange ce interpoleaza funct ia f(x) =
x
5
n nodurile x
0
, x
1
, si x
4
, unde x
i
=
i
6
, i = 0, . . . , 6.
Indicat ie. P
0,1,4
(x) =
(xx
1
)(xx
4
)
(x
0
x
1
)(x
0
x
4
)
f(x
0
) +
(xx
0
)(xx
4
)
(x
1
x
0
)(x
1
x
4
)
f(x
1
) +
(xx
0
)(xx
1
)
(x
4
x
0
)(x
4
x
1
)
f(x
4
)
Observat ia 36 O alta metoda de a construi polinomul de interpolare
(Lagrange) este metoda diferent elor nite a lui Newton. Astfel,
P
n
(x) poate scris ca:
P
n
(x) = f[x
0
] +
n
k=1
f[x
0
, x
1
, ..., x
k
](x x
0
)...(x x
k1
)
unde f[x
i
] = f(x
i
) este diferent a nita de ordin 0,
f[x
i
, x
j
] =
f[x
j
] f[x
i
]
x
j
x
i
, i < j este diferent a nita de ordinul 1
si, n general
f[x
i
, x
i+1
, ..., x
i+j
] =
f[x
i+1
, x
i+2
, ..., x
i+j
] f[x
i
, x
i+1
, ..., x
i+j1
]
x
i+j
x
i
este diferent a nita de ordinul j.
6. Folosind polinoamele de interpolare Newton descrise mai sus, aproximat i
f
_
1
3
_
daca se dau f(1.0) = 1, f(0.75) = 0.421875, f(0.5) =
0.125 si f(0.25) = 0.015625
43
7. Daca P
n
(x) = f[x
0
] +f[x
0
, x
1
](x x
0
) +a
2
(x x
0
)(x x
1
)+
+a
3
(x x
0
)(x x
1
)(x x
2
) + ... + a
n
(x x
0
)(x x
1
)...(x x
m1
)
aratat i ca a
2
= f[x
0
, x
1
, x
2
]. Cat este a
3
?
8. Determinat i funct ia spline cubica xata cu proprietat ile f(0) = 0,
f(1) = 1, f(2) = 2 si S
(0) = S
(2) = 1.
9. Daca punctele (x
i
, f(x
i
))
i=1,n
sunt asezate pe o dreapta, ce se
poate spune despre funct ia spline cubica (libera sau xata) atasata
funct iei f?
Indicat ie. Utilizat i exercit iile ?? si 8.
10. Fie f : [a, b] IR si nodurile x
0
= a < x
1
< x
2
= b. O funct ie spline
patratica este o funct ie S cu proprietatea:
S(x) =
_
a
0
+b
0
(x x
0
) +c
0
(x x
0
)
2
, x [x
0
, x
1
]
a
1
+b
1
(x x
1
) +c
1
(x x
1
)
2
, x [x
1
, x
2
]
astfel ncat S(x
i
) = f(x
i
), i = 0, 2, S C
1
[x
0
, x
2
] Sunt suciente
aceste condit ii pentru a determina funct ia S? Ce se poate spune
despre solut ia obt inuta daca cerem ca S C
2
[x
0
, x
2
]?
44
Capitolul 5
Integrare numerica
Fie f : [a, b] IR o funct ie continua. Pentru a calcula integrala denita
_
b
a
f(x)dx se pot utiliza mai multe metode, ca de exemplu
1. se foloseste denit ia integralei cu suma Riemann sau cu sumele Dar-
boux;
2. daca se cunoaste o primitiva F a lui f, se foloseste formula Leibnitz-
Newton
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a);
3. se dezvolta f n serie Taylor n jurul punctului x
0
[a, b], adica
f(x) =
n=0
a
n
(x x
0
)
n
,
iar apoi se integreaza seria data termen cu termen pe [a, b].
Dar, de multe ori, aceste metode sunt sau foarte laborioase sau chiar im-
posibil de aplicat, deci impracticabile chiar si pentru unele funct ii simple
cum ar
f : [0, 1] IR; f(x) = e
x
2
; g : [0, ] IR; g(x) = sin(x
2
).
In aceste cazuri, se aproximeaza valoarea integralelor cu o suma de tipul

n
i=1
i
f(x
i
) (5.1)
care se numeste formula de cuadratura.
45
5.1 Formule de cuadratura de tip Newton-Cotes
Daca f C
n
([a, b]), e t
1
, t
2
, ..., t
n
[1, 1] xat i si L
n
polinomul de
interpolare al lui Lagrange asociat lui f si punctelor
x
j
=
b +a
2
+
b a
2
t
j
, j = 1, .., n (5.2)
Cum L
n
aproximeaza pe f,
_
b
a
L
n
(x)dx va aproxima
_
b
a
f(x)dx. Eroarea
acestei aproximari este data de
r
n
(f) =
_
b
a
(f(x) L
n
(x))dx.
Din Teorema 18 avem ca
[f(x) L
n
(x)[
| f
(n)
|
n!
[
n
(x)[, x [a, b],
de unde, folosind formula anterioara rezulta ca
[r
n
(f)[
| f
(n)
|
n!
_
b
a
[
n
(x)[dx.
Cu schimbarea de variabila
x =
b +a
2
+
b a
2
t, t [1, 1] (5.3)
rezulta apoi
_
b
a
[
n
(x)[dx =
_
1
1
n
_
b +a
2
+
b a
2
t
_
b a
2
dt =
_
1
1
n
j=1
b +a
2
+
b a
2
t x
j
b a
2
dt =
_
b a
2
_
n+1
_
1
1
n
j=1
[t tj[dt
(s-a folosit relat ia (5.2)). Asadar
[r
n
(f)[
| f
(n)
|
n!
_
b a
2
_
n+1
1
_
1
n
j=1
[t t
j
[dt. (5.4)
46
Presupunand ca toate puctele t
j
, j = 1, .., n sunt distincte rezulta ca si
punctele x
j
, j = 1, .., n sunt distincte, iar din (4.7) obt inem
L
n
(x) =
n
j=1
f(x
j
)
n
i=1,i=j
x x
i
x
j
x
i
si
b
_
a
L
n
(x)dx =
n
j=1
1
_
1
f
_
b +a
2
+
b a
2
t
j
_
b a
2
n
i=1,i=j
t t
i
t
j
t
i
dt =
=
b a
2
n
j=1
f
_
b +a
2
+
b a
2
t
j
_
1
_
1
n
i=1,i=j
t t
i
t
j
t
i
dt. (5.5)
Deci
b
_
a
f(x)dx este aproximata de integrala (5.5), cu o eroare data de (5.4).
Teorema 21 (Formula dreptunghiurilor) Fie f:[a,b]IR, f C([a, b])
si : (a = x
0
< ... < x
n
= b) o diviziune echidistanta a intervalului [a, b].
Denim numarul
1
(f, n) prin
1
(f, n) =
b a
n
n
i=0
f
_
x
i
+x
i+1
2
_
. (5.6)
Atunci
1
(f, n) aproximeaza
_
b
a
f(x)dx cu o eroare majorata de
(b a)
2
4n
| f
. (5.7)
Demonstrat ie.

In relat ia (5.5), consideram n = 1 si t
1
= 0. Obt inem ca
b
_
a
f(x)dx
b a
2
f
_
b +a
2
__
1
1
1dt = (b a)f
_
b +a
2
_
,
cu o eroare majorata de
| f
1!
_
b a
2
_
2
1
_
1
[t[dt =
(b a)
2
4
|f
(5.8)
47
Asadar aplicand (5.8) pentru intervalul [x
i
, x
i+1
] vom avea
x
i+1
_
x
i
f(x)dx (x
i+1
x
i
)f
_
x
i
+x
i+1
2
_
=
b a
n
f
_
x
i
+x
i+1
2
_
,
(x
i+1
x
i
)
2
4
sup
x[x
i
,x
i+1
]
[ f
(x) [
(b a)
2
4n
2
|f
,
unde
x
i
= a +
b a
n
i, i = 0, ..., n.
Deci
b
_
a
f(x)dx =
n1
i=0
x
i+1
_
x
i
f(x)dx
b a
n
n1
i=0
f
_
x
i
+x
i+1
2
_
,
n
(b a)
2
4n
2
|f
=
(b a)
2
4n
|f
si teorema este complet demonstrata.

Observat ia 37 Formula (5.6) este exacta pentru |f
= 0 adica
pentru funct iile constante.
Figura 5.1: Metoda dreptunghiurilor
48
Observat ia 38 Relat ia
b
_
a
f(x)dx
b a
n
n1
i=0
f
_
x
i
+x
i+1
2
_
poarta numele de formula dreptunghiurilor, denumire care provine din
interpretarea geometrica pentru f 0.

Intr-adevar, daca D
i
este drept-
unghiul care are ca baza intervalul [x
i
, x
i+1
] si nalt ime f
_
x
i
+x
i+1
2
_
,
atunci
b
_
a
f(x)dx (adica aria de sub gracul lui f) poate aproximata cu
suma tuturor ariilor dreptunghiurilor D
i
, i = 0, ..., n 1 (vezi gura 5.1).
Exemplul 14 Sa se calculeze valoarea aproximativa a integralei
1
_
0
dx
1 +x
2
cu o eroare
1
40
, utilizand formula dreptunghiurilor.
Fie f : [0, 1] IR, f(x) =
1
1 +x
2
. Atunci f C
1
([a, b]), iar f
(x) =
2x
(1 +x
2
)
2
. Vom arata acum ca |f
1. Avem succesiv
2x
(1 +x
2
)
2
1
2x (1 +x
2
)
2
, x [0, 1]. Fie acum funct ia (x) = x
4
+2x
2
2x+1
0, x [0, 1], de unde
(x) = 2(2x
3
+ 2x 1) si folosind sirul lui
Rolle se obt ine ca
admite o singura radacina reala n (0,

1
2
) pentru ca
(0)
(
1
2
) < 0 si
este continua. Deci

(x) >
_
1
2
_
=
1
2
> 0, x
_
1
2
, 1
_
,
iar pentru
x
_
0,
1
2
_
, 2x 1 (1 +x
2
)
2
(x) 0, x
_
0,
1
2
_
si deci
(x) 0, x [0, 1] |f
1.
Determinam acum n astfel ncat
(1 0)
2
4n
1
1
40
si obt inem n 10. Luam
n = 10 n (5.6) si obt inem
_
1
0
f(x)dx
1
10
_
f
_
1
20
_
+f
_
3
20
_
+... +f
_
19
20
__
= 0.78560636
49
cu o eroare mai mica decat
1
40
. Cum nsa
1
_
0
dx
1 +x
2
= arctg(x)/
1
0
=

4
rezulta ca l putem aproxima pe prin 4 0.78560636 = 3, 14242534 cu o
eroare mai mica decat
1
40
dat a de metoda dreptunghiurilor.
Teorema 22 (Formula trapezelor) Fie f : [a, b] IR, f C
2
([a, b])si
: (a = x
0
< ... < x
n
= b) o diviziune echidistanta pentru [a, b]. Denim
numarul
2
(f, n) prin
2
(f, n) =
b a
n
n1
i=0
f(x
i
) +f(x
i+1
)
2
. (5.9)
Atunci
2
(f, n) aproximeaza
_
b
a
f(x)dx cu o eroare majorata de
(b a)
3
12n
2
|f
.
Observat ia 39 Formula (5.9) este exacta pentru |f
= 0, adica pentru
funct iile polinomiale de grad cel mult 1.
Figura 5.2: Metoda trapezelor
_
b
a
f(x)dx
b a
n
n
i=0
f(x
i
) +f(x
i+1
)
2
50
poarta numele de formula trapezelor, denumire care provine de asemenea
din interpretarea geometrica pentru f 0.
_
b
a
f(x)dx se aproximeaza cu
suma ariilor tuturor trapezelor T
i
, cu A(T
i
) =
b a
n

f(x
i
) +f(x
i+1
)
2
(vezi
gura 5.2).
Exemplul 15 Sa se aproximeze integrala
_
1
0
dx
1 +x
cu o eroare mai mica
decat
1
600
, folosind formula trapezelor.
Fie f : [0, 1] IR, f(x) =
1
1 +x
. Atunci [ f(x) [=
2
(1 +x)
3
2, x
(0, 1]. Determinam apoi pe n astfel ncat
(1 0)
3
12n
2
2
1
600
si obt inem
n 10. Astfel
_
1
0
f(x)dx
1
10
_
f(0) +f(1)
2
+f
_
1
10
_
+... +f
_
9
10
__
= 0.69377136,
deci
_
1
0
dx
1 +x
0.69377136
cu o eroare mai mica decat
1
100
. Cum nsa
_
1
0
dx
1 +x
= ln2 rezulta ca
ln 2 poate aproximat prin valoarea 0.69377136 cu o eroare mai mica decat
1
600
data de metoda trapezelor.
Teorema 23 (Formula Simpson) Fie f : [a, b] IR, f C
4
([a, b]), :
(a = x
0
< .. < x
n
= b) o diviziune echidistanta pe [a, b] si numarul
3
(f, n)
denit prin
3
(f, n) =
b a
6n
n1
i=0
_
f(x
i
) + 4f
_
x
i
+x
i+1
2
_
+f(x
i+1
)
_
. (5.10)
Atunci
3
(f, n) aproximeaza pe
_
b
a
f(x) dx cu o eroare majorata de
(b a)
5
2880n
4
|f
(1)
|
. (5.11)
Observat ia 41 Aceasta formula este exacta pentru |f
(4)
|
= 0 adica pen-
tru funct iile polinomiale de grad cel mult 3.
51
Figura 5.3: Metoda Simpson
_
b
a
f(x) dx
b a
6n
n1
i=0
_
f(x
i
) + 4f
_
x
i
+x
i+1
2
_
+f(x
i+1
)
_
(5.12)
poarta denumirea de formula Simpson sau a parabolelor si provine din
interpretarea geometrica pentru f 0 (vezi gura 5.3). Aria trapezului
curbiliniu ABCD este aproximata cu aria trapezului curbiliniu ABCFD
ce are drept una din laturile neparalele parabola CFD (de ecuat ie y =
ax
2
+bx +c) care este unica cu proprietatea ca
_

(ax
2
+bx +c) dx =

6
_
f() + 4f
_
+
2
_
+f()
_
. (5.13)
Aici, [, ] = [x
i
, x
i+1
].
Exemplul 16 Utilizand formula Simpson, sa se aproximeze integrala
_
1
0
dx
x + 1
, cu o eroare mai mica decat
1
10000
.
Fie f : [0, 1] IR, f(x) =
1
x + 1
cu f
(4)
(x) =
4!
(1 +x)
5
. Atunci |f
(4)
|
=
sup
x[0,1]
[4!(1+x)
5
[ = 4! = 24. Determinam apoi n astfel ncat
(1 0)
5
2880n
4
24 <
1
104
si obt inem n 4. Atunci
_
1
0
f(x) dx
1 0
6 4
_
f(0) +f(1) + 2
_
f
_
1
4
_
+f
_
2
4
_
+f
_
3
4
__
+
52
+4
_
f
_
1
8
_
+f
_
3
8
_
+f
_
5
8
_
+f
_
7
8
___
= 0.69315449
deci
_
1
0
dx
1 +x
0.69315449 cu o eroare majorata de 10
4
. Cum nsa
_
1
0
dx
1 +x
= ln2 rezulta ca ln 2 poate aproximat prin valoarea 0.69315459
cu o eroare mai mica decat 10
4
data de metoda Simpson.
Observat ia 43 Metoda Simpson se poate aplica n urmatoarea forma.
1. Se alege n IN
par;
2. Se mparte intervalul [a, b] n n subintervale de lungime egala. Pentru
h =
b a
n
, x
i
= a +ih, i = 0, . . . , n avem
_
b
a
f(x) dx =
n/2
i=1
_
x
2i
x
2i1
f(x) dx
n/2
i=1
h
3
[f(x
2i2
) + 4f(x
2i1
) +f(x
2i
)] ,
f C
4
([a, b]).
Observat ia 44 1. Formula anterioara este folositan aplicat ii sub forma
_
b
a
f(x) dx
h
3
_
_
f(a) + 2
(n/2)1
i=1
f(x
2i1
) + 4
n/2
i=1
f(x
2i1
) +f(b)
_
_
,
(5.14)
care se numeste formula Simpson compozita.
2. Ca si n cazul formulei Simpson, se poate arata (vezi [3], [16]) ca
eroarea n cazul formulei Simpson compozite este
b a
180
h
4
|f
(4)
|
.
3.

In acelasi mod se pot obt ine formula trapezelor compozita, res-
pectiv formula dreptunghiurilor compozita.
2
In sect iunea anterioara am prezentat formule de tip Newton-Cotes pentru

aproximarea integralelor pe IR. Formule analoage exista si pentru aproxi-
marea integralelor duble. Astfel, pentru a aproxima integrala dubla
_ _
D
f(x, y) dx dy
53
unde f : D IR este (cel put in) continua si
D = (x, y) IR
2
/a x b si c y d.
se poate folosi orice formula descrisa anterior. Pentru a aproxima prin
formula Simpson compozita, se aleg numerele pare n si m si se considera
discretizarea x
0
= a < x
1
< ... < x
n
= b, respectiv y
0
= c < y
1
< ... <
y
n
= d, unde h =
b a
n
, iar k =
d c
m
. Conform teoremei lui Fubini (vezi
[15], [26]) avem
_ _
D
f(x, y) dx dy =
_
b
a
__
d
c
f(x, y)dy
_
dx.
Atunci, aproximam mai ntai
_
d
c
f(x, y) dy. Astfel, din relat ia (5.14) avem
_
d
c
f(x, y)dy =
k
3
_
_
f(x, y
0
) + 2
(m/2)1
j=1
f(x, y
2j
) + 4
m/2
j=1
f(x, y
2j1
) +f(x, y
m
)
_
_
deci
_
b
a
_
d
c
f(x, y)dy dx =
k
3
_
_
_
b
a
f(x, y
0
) dx + 2
(m/2)1
j=1
_
b
a
f(x, y
2j
) dx+
+4
m/2
j=1
_
b
a
f(x, y
2j1
) dx +
_
b
a
f(x, y
m
) dx
_
_
.
Acum se aproximeaza ecare integrala n parte, luand x
i
= a + ih, i =
0, . . . , n. Pentru orice j = 0, . . . , m avem
_
b
a
f(x, y
j
)dy =
h
3
_
_
f(x
0
, y
j
) + 2
(n/2)1
i=1
f(x
2i
, y
j
) + 4
n/2
i=1
f(x
2i1
, y
j
)+
+f(x
n
, y
j
)] , deci
_
b
a
_
d
c
f(x, y) dy dx
kh
3
_
_
_
_
_
f(x
0
, y
0
) + 2
(n/2)1
i=1
f(x
2i
, y
0
)+
+4
n/2
i=1
f(x
2i1
, y
0
) +f(x
n
, y
0
)
_
_
+ 2
_
_
(m/2)1
j=1
f(x
0
, y
2j
)+
54
+2
(m/2)1
j=1
(n/2)1
i=1
f(x
2i
, y
2j
) + 4
(m/2)1
j=1
n/2
i=1
f(x
2i1
, y
2j
)+
+
(m/2)1
j=1
f(x
n
, y
2j
)
_
_
+ 4
_
_
m/2
j=1
f(x
0
, y
2j1
) + 2
m/2
j=1
(n/2)1
i=1
f(x
2i
, y
2j1
)+
+4
m/2
j=1
n/2
i=1
f(x
2i1
, y
2j1
) +
m/2
j=1
f(x
n
, y
2j1
)
_
_
+ [f(x
0
, y
m
)+
+2
(n/2)1
i=1
f(x
2i
, y
m
) + 4
n/2
i=1
f(x
2i1
, y
m
) +f(x
n
, y
m
)
_
_
_
_
_
.
Observat ia 45

In formula anterioara, termenii din suma se pot grupa si
aceasta se poate pune sub forma
hk
9
n
i=0
m
j=0
w
i,j
f(x
i
, y
j
).
Exemplul 17 Aproximat i I =
2.0
_
1.4
1.5
_
1.0
ln(x + 2y) dy dx, folosind formula
Simpson compozita pentru n = 4 si m = 2.
Avem h =
0.6
4
= 0.15, k =
0.5
2
= 0.25, deci
I
0.15 0.25
9

4
i=0
2
j=0
w
i,j
ln(x
i
+ 2y
j
) = 0.4295524387
; valoarea exacta (cu 10 zecimale) a integralei este 0.4295546265, ceea ce
nseamna ca eroarea este de ordinul 10
6
.
Observat ia 46

In mod analog pot deduse funct iile de cuadratura com-
pozite pentru metoda trapezelor pentru aproximarea integralelor duble si
funct iile de cuadratura compozite (trapeze si Simpson) pentru aproximarea
integralelor multiple (n 3) (pentru detalii vezi lucrarile [3], [16], [27]).
5.2 Formule de cuadratura cu noduri Gauss
5.2.1 Formule de tip Cebsev
Principalul dezavantaj al formulelor de integrare de tip Newton-Cotes este
acela ca gradul polinomului de interpolare folosit creste odata cu numarul
55
de puncte din diviziune si n plus, punctele sunt echidistante, deci, implicit
a priori xate, fara legatura cu unele proprietat i funct iei de sub integrala.
Aceste inconveniente pot eliminate prin considerarea formulelelor de
tip Cebsev.

In acest sens consideram urmatoarea problema:
pentru f : [1, 1] IR continua, sa se determine punctele t
1
, ..., t
n

[1, 1] astfel ncat formula
_
1
1
f(t)dt = B
n
i=1
f(t
i
) =
4
(f, n) (5.15)
sa e adevarata pentru orice polinom de grad cel mult n. Scriind (5.15)
pentru polinoamele din baza canonica 1, x, x
2
, .., x
n
, pentru f = 1 rezulta
B =
2
n
, iar
4
(f, n) =
2
n
n
i=1
f(t
i
), (5.16)
unde t
1
, .., t
n
sunt solut iile (reale) ale sistemului de ecuat ii neliniare
_
_
t
1
+t
2
+... +t
n
= 0
t
k
1
+t
k
2
+... +t
k
n
=
n
2
1 (1)
k+1
k + 1
.....................................
t
n
1
+t
n
2
+.. +t
n
n
=
n
2(n + 1)
_
1 (1)
n+1
_
(5.17)
Observat ia 47 Punctele t
1
, ..., t
n
nu depind de funct ia f.
Observat ia 48 S. Bernstein a demonstrat (vezi [6]) ca pentru n = 8 si
n 10, sistemul (5.17) are si solut ii complexe, deci singurele cazuri posibile
sunt
n = 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9. (5.18)
Aceste valori sunt deja calculate si se gasesc n tabele. De exemplu, pentru
n = 2 radacinile sunt x
1
= 0.5773502692, x
2
= 0.5773502692, iar pentru
n = 3, x
1
= 0.7745966692, x
2
= 0.0000000000, x
3
= 0.7745966692.
Observat ia 49 Formulele de tip Cebsev sunt destul de precise si sunt utile
cand avem de calculat foarte multe integrale pe acelasi domeniu (vezi de ex.
discretizarile de tip element nit pentru ecuat ii cu derivate part iale, [4]).
Observat ia 50 Extinderea considerat iilor anterioare de la [1, 1] la un
interval arbitrar [a, b] IR, se face cu ajutorul schimbarii de variabila
x =
b +a
2
+
b a
2
t. (5.19)
56
5.2.2 Formule bazate pe polinoame Legendre
O alta metoda de tip Gauss se bazeaza pe utilizarea radacinilor polinoa-
melor Legendre P
0
(x), P
1
(x), ..., P
n
(x), ..., caracterizate de urmatoarele
proprietat i
1. oricare ar n, P
n
este polinom de gradul n.
2.
_
1
1
P(x) P
n
(x) dx = 0 pentru orice polinom P(x) de gradul cel mult
n 1.
3. Radacinile polinoamelor P
n
, n 0 sunt distincte, sunt n intervalul
(1, 1) si simetrice fat a de origine.
Observat ia 51 Primele cateva polinoame Legendre sunt
P
0
(x) = 1, P
1
(x) = x, P
2
(x) = x
2
1
3
, P
3
(x) = x
3
3
5
x
P
4
(x) = x
4
6
7
x
2
+
3
35
.
Este adevarat urmatorul rezultat (pentru demonstrat ie vezi [3]).
Teorema 24 Daca x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt radacinile polinomului Legendre
P
n
(x) si daca pentru orice i = 1, . . . , n denim numerele
a
i
=
_
1
1
n
j=1, j=i
x x
j
x
i
x
j
dx,
atunci pentru orice polinom de grad maxim 2n 1 avem
_
1
1
P(x) dx =
n
i=1
a
i
P(x
i
).
5.2.3 Formule de tip Gauss pentru integrale duble
Ca si n cazul integrarii cu noduri Newton-Cotes se pot folosi noduri de
tip Gauss si pentru aproximarea integralelor multiple (n 2). Ca noduri
Gauss se folosesc n acest caz radacinile polinomului Legendre prezentat
anterior.
Exemplul 18 Pentru a aproxima integrala din exemplul (17) adica
I =
_
2.0
1.4
_
1.5
1.0
ln(x + 2y) dy dx
57
transformam mai ntai dreptunghiul D = [1.4, 2.0] [1.0, 1.5] n
dreptunghiul

D = (u, v)/ 1 u 1 si 1 v 1; astfel rezulta
(vezi si (5.19))
u =
1
2 1.4
(2x 1.4 2) si v =
1
1.5 1
(2y 1 1.5),
de unde obt inem x = 0.3u + 1.7, y = 0.25v + 1.25 si
I = 0.3 0.25
_
1
1
_
1
1
ln(0.3u + 0.5v + 4.2)dvdu.
Pentru integrarea cu noduri Gauss pentru n = 3 vom folosi
u
0
= v
0
= x
3
= 0.7745966692
u
1
= v
1
= x
2
= 0
u
2
= v
2
= x
1
= x
3
= 0.7745966692,
deci
I = 0.075
3
i=1
3
i=1
a
3,i
a
3,j
ln(0.3x
i
+ 0.5x
j
+ 4.2) = 0.4295545313,
care aproximeaza integrala data cu o eroare de ordinul 10
9
, spre deosebire
de metoda Simpson compozit a, pentru care aveam doar 10
6
.
Observat ia 52 Daca n aceasta sect iune si n 5.1.2 ne-am referit la aproxi-
marea integralelor pe domenii dreptunghiulare, exista cazuri cand ne inte-
reseaza aproximarea integralelor pe triunghiuri. Acestea apar, de exemplu,
la discretizarea ecuat iilor cu derivate part iale prin metoda elementului nit
(vezi [4]).
Astfel, e triunghiul T cu varfurile A
i
(x
i
, y
i
), i = 1, 2, 3 si e M, N,
respectiv P mijlocul laturii A
1
A
2
, A
1
A
3
, respectiv A
2
A
3
, iar G baricentrul
(centrul de greutate) al tringhiului. Se stie ca
x
M
=
x
1
+x
2
2
, y
M
=
y
1
+y
2
2
,
x
N
=
x
1
+x
3
2
, y
N
=
y
1
+y
3
2
,
x
P
=
x
2
+x
3
2
, y
M
=
y
2
+y
3
2
si
x
G
=
x
1
+x
2
+x
3
3
, y
G
=
y
1
+y
2
+y
3
3
.
58
In [Ciarlet] sunt prezentate mai multe formule de cuadratura care sunt e-

xacte pentru anumite clase de funct ii. Daca notam cu A(T) aria triun-
ghiului T si cu f funct ia de integrat pe triunghiul T, avem la dispozit ie
urmatoarele formule de cuadratura
Formula 1.
_
T
f(x, y) dx dy
A(T)
3
[f(A
1
) +f(A
2
) +f(A
3
)] = A(T) f(G). (5.20)
Formula este exacta pentru polinoame de grad cel mult 1.
Exemplul 19 Daca f(x, y) = 1, x, y, atunci
_
T
f(x, y) dx dy (care re-
prezinta, de fapt aria A(T) a triunghiului T), este aproximata prin (5.20)
de valoarea
A(T)
3
(1 + 1 + 1) = A(T) 1 = A(T). Se conrma astfel exacti-
tatea formulei (5.20) ment ionata anterior.
Formula 2.
_
T
f(x, y) dxdy
A(T)
3
[f(M) +f(N) +f(P)] . (5.21)
Exemplul 20 Daca f(x, y) = xy, x, y, iar A
1
(0, 0), A
2
(0, 1), A
3
(0, 0),
atunci
_
T
f(x, y) dxdy ( a carei valoare exacta este data de
1
_
0
_
1x
_
0
xy dy
_
dx =
1/24), se aproximeaza prin (5.21) cu valoarea
A(T)
3
_
0
1
2
+
1
2
0 +
1
2

1
2
_
=
A(T)/12 = 1/24. Se conrm a astfel exactitatea formulei (5.21) pentru po-
linoame de grad cel mult 2.
Formula 3.
_
T
f(x, y) dx dy
A(T)
60
[3 (f(A
1
) +f(A
2
) +f(A
3
)) +
8 (f(M) +f(N) +f(P)) + 27 f(G)]. (5.22)
Exemplul 21 Cu triunghiul T ales ca n exemplele anterioare si funct ia
f(x, y) = x
2
y, se constata ca formula (5.22) este de asemenea exacta pentru
_
T
f(x, y) dx dy.
59
Vom remarca faptul ca n formulele prezentate mai sus, cu cat precizia
este mai mare, cu atat numarul de puncte n care trebuie calculata va-
loarea funct iei de integrat este mai mare. De aceea, n aplicat ii la metoda
elementului nit (unde numarul de triunghiuri din discretizare este foarte
mare: 10
5
10
6
, vezi [4]), trebuie gasita calea optima n ceea ce priveste
efortul de calcul.
5.3 Exercit ii
1. Sa se aproximeze
_
1
0
x
x
2
+ 1
dx prin metoda dreptunghiurilor cu o
eroare mai mica sau egala decat
1
400
.
2. Sa se aproximeze
_
1
0
ln(x
2
+ 1) dx prin metoda trapezelor cu o eroare
mai mica sau egala decat
1
2400
.
3. Sa se aproximeze
_
1/2
0
2x 1
x
2
+ 4
dx prin metoda dreptunghiurilor cu o
eroare mai mica sau egala decat
1
800
.
4. Sa se aproximeze
_
1/2
0
sin x
x
dx cu o eroare mai mica a decat 10
6
(a) dezvoltand mai ntai funct ia continua f :
_
0,
1
2
_
IR,
f(x) =
_
sin x
x
, x ,= 0
1 , x = 0
n serie Taylor si apoi integrand
termen cu termen (seria obt inuta ind uniform convergenta pe
_
0,
1
2
_
);
(b) prin metoda dreptunghiurilor;
(c) prin metoda trapezelor;
(d) prin metoda Simpson.
5. Sa se aproximeze
_
3
2
4x + 1
(x + 1)
3
dx prin metoda trapezelor cu o eroare
mai mica sau egala decat
1
2700
.
60
6. Sa se aproximeze
_
3
2
x
2
+x + 2
(x 1)
2
(x + 1)
2
dx prin metoda dreptun-
ghiurilor cu o eroare mai mica sau egala decat
1
3000
.
7. Aproximat i integralele urmatoare folosind metoda trapezelor
(a)
_
1.5
1
x
2
ln x dx
(b)
_
0.35
0
2
x
2
4
dx
(c)
_
/4
0
xsin x dx
pentru n = 2.
8. Reluat i exercit iul 7 folosind metoda Simpson cu n = 3.
9. Aproximat i urmatoarea integrala folosind noduri Gauss pentru n = 2
si apoi comparat i valorile obt inute cu valoarea exacta
(a)
_
1
0
x
2
e
x
dx,
(b)
_
/4
0
(cos x)
2
dx,
(c)
_
/4
0
e
3x
sin 2x dx.
10. Reluat i exercit iul 9 pentru n = 3.
11. Pentru m = n = 4, aproximat i integralele urmatoare folosind formula
Simpson compozita:
(a)
_
2.5
2.1
xy
2
dy dx;
(b)
_
0.5
0
e
yx
dy dx.
12. Reluat i exercit iul 11 pentru n = m = 2 folosind noduri Gauss.
61
Capitolul 6
Aproximarea solut iilor
ecuat iilor diferent iale
ordinare
Fie problema cu valori init iale
_
y
= f(t, y)
y(a) = ,
(6.1)
unde f : [a, b] I IR este continua, iar I IR este un interval. Prin
solut ie a problemei (6.1) se nt elege o aplicat ie y : [a, b] I de clasa C
1
ce
verica relat iile din (6.1), t [a, b].
Denit ia 10 Aplicat ia f se numeste Lipschitziana n raport cu a doua
variabila daca exista constanta L 0 astfel ncat
[f(t, y
1
) f(t, y
2
)[ L[y
1
y
2
[ , (t, y
i
) [a, b] I, i = 1, 2. (6.2)
Observat ia 53 Din teoria generala a a ecuat iilor diferent iale (vezi [3],
[22] si referintele lor) se stie ca o condit ie sucienta pentru a avea loc (6.2)
este ca
f
y
(t, y)
L, (t, y) [a, b] I. (6.3)

Teorema 25 Fie f : [a, b] IR IR continua si Lipschitziana n raport
cu a doua variabila. Atunci problema (6.1) are solut ie unica.
Denit ia 11 Problema (6.1) se numeste corect pusa daca are solut ie,
aceasta este unica si continu a n raport cu datele init iale, deci este stabila
la perturbat ii (adica, perturbat ii mici ale datelor init iale, f si determina
perturbat ii mici ale solut iei).
62
Teorema 26

In condit iile Teoremei 25, problema (6.1) este corect pusa.
Observat ia 54 Necesitatea introducerii not iunii de problema corect pusa
se datoreaza faptului ca, n mare parte, problemele de tipul (6.1) mode-
leaza niste fenomene zice reale. Astfel, expresiile pentru f si cont in
unele date/coecient i supuse erorilor de modelare (masuratori, aproximari
de modelare, etc).
Observat ia 55 Cu except ia unor cazuri particulare, problemele de tipul
(6.1) nu pot rezolvate exact (adica sa gasim o expresie analitica pentru
solut ie). De aceea se apeleaza de rezolvarea lor numerica, adica obt inerea
unei aproximari a solut iei exacte.
6.1 Metode de tip Taylor
Vom prezenta n continuare o clasa generala de metode pentru aproximarea
solut iei problemei (6.1). Fie = (a = t
0
< t
1
< ... < t
N
= b) o diviziune
echidistanta a lui [a, b], adica
h =
b a
N
, t
i
= a +ih, i = 0, . . . , N. (6.4)
Pentru h
0
> 0 xat, denim D = [a, b] IR [0, h
0
] IR
3
si consideram o
funct ie : D IR continua si Lipschitziana n raport cu a doua variabila,
adica L > 0 astfel ncat (t, w
i
, h) D, i = 1, 2
[(t, w
1
, h) (t, w
2
, h)[ L[w
1
w
2
[ . (6.5)
Presupunem n plus ca satisface condit ia de consistent a
(t, y(t), 0) = f(t, y(t)), t [a, b], (6.6)
unde y : [a, b] IR este solut ie exacta pentru problema (6.1). Consideram
urmatoarea metoda generala de aproximare a solut iei problemei (6.1)
_
w
0
=
w
i+1
= w
i
+h (t
i
, w
i
, h), i = 1, . . . , N.
(6.7)
Pentru metoda (6.7) denim
E
i
= y(t
i
) w
i
= y
i
w
i
, E = max
i=1,N
[E
i
[ (6.8)
care se numesc eroare locala absoluta, respectiv eroare globala ab-
soluta si masoara diferent a dintre aproximat iile w
i
si valorile exacte y(t
i
),
63
oferind o informat ie clara despre ecient a aproximarii date de (6.7). Con-
sideram de asemenea valorile
i
=
y(t
i
) y(t
i1
)
h
(t
i1
, y(t
i1
), h), i = 1, . . . , N, (6.9)
si
= max
i=1,N
[
i
[ (6.10)
numite eroarea locala de trunchiere, respectiv eroarea globala de
trunchiere. Acestea masoara abaterea de la egalitatea ce s-ar obt ine prin
introducerea valorilor exacte y(t
i
) n (6.7).
Denit ia 12 Spunem ca metoda (6.7) este de ordin daca exista c
0
si
constante pozitive, independente de N astfel ncat
E c
0
h
. (6.11)
Observat ia 56 Pentru anumite clase de metode de tip (6.7) este relativ
simplu sa gasim constantele c, independente de N astfel ncat
c h
. (6.12)
Urmatorul rezultat ne asigura ca pentru a avea o condit ie de tipul (6.11) e
sucient sa e ndeplinita o condit ie de tipul (6.12).
Teorema 27 Daca are loc (6.12), atunci avem
E h
c
L
_
e
L(ba)
1
_
, (6.13)
adica metoda (6.7) este de ordin .
Demonstrat ie. Din (6.7) obt inem
y(t
i+1
) w
i+1
= y
i+1
w
i+1
= y
i+1
w
i
h (t
i
, w
i
, h).
Cum nsa din (6.11) avem
y
i+1
= h
i+1
+h (t
i
, w
i
, h),
rezulta
y
i+1
w
i+1
= y
i
w
i
+h
i+1
+h[(t
i
, y
i
, h) (t
i
, w
i
, h)] .
Fie acum a
i
= [E
i
[ = [y
i
w
i
[ , i = 0, . . . , N. Folosind si relat ia (6.12)
rezulta
a
i+1
a
i
+h
+1
c +h L a
i
= a
i
(1 +hL) +c h
+1
,
64
de unde notand p = hL, q = c h
+1
, obt inem
a
i+1
a
i
(1 +p) +q (1 +p)
i+1
_
a
0
+
q
p
_
q
p
.
Dar
a
0
= [w
0
y
0
[ = [ [ = 0
si cum
(1 +x)
n
e
nx
, x 0 (1 +p)
i+1
e
(i+1)p
,
vom avea
a
i+1

q
p
_
e
(i+1)p
1
_
, i = 1, . . . , N,
adica
[E
i+1
[
c
L
h
_
e
(i+1)hL
1
_
c
L
h
_
e
(ba)L
1
_
,
deci
max
i
[E
i
[ = E
c
L
h
_
e
(ba)L
1
_
,
si teorema este complet demonstrata.
Vom prezenta n continuare o clasa de metode (bazate pe dezvoltari n
serie Taylor pentru f), pentru care sunt posibile evaluari de tipul (6.12).
Fie n acest sens, n 1 natural xat. Presupunem ca y C
n+1
[a, b] si
f C
n
([a, b] I). Dezvoltand pe y n serie Taylor n jurul punctului t
i
obt inem
y(t
i+1
) = y(t
i
+h) = y(t
i
) +hy
(t
i
) +
h
2
2
y(t
i
) +...+
h
n
n!
y
(n)
(t
i
) +
h
(n+1)
(n + 1)!
y
(n+1)
(), (t
i
, t
i+1
). (6.14)
Din proprietat ile funct iilor y, f si relat ia (6.1) obt inem
y
(k)
(t) = f
(k1)
(t, y(t)), t [a, b], k = 1, . . . , n, (6.15)
iar din (6.14) si (6.15)
y
i+1
= y
i
+h T
n
(t
i
, y
i
) +
h
n+1
(n + 1)!
y
(n+1)
(
i
) (6.16)
cu
T
n
(t
i
, y
i
) = f(t
i
, y
i
) +
h
2!
f
(t
i
, y
i
) +... +
h
n1
n!
f
(n1)
(t
i
, y
i
). (6.17)
Plecand de la (6.16)-(6.17) denim metoda Taylor de ordin n prin
_
w
0
=
w
i+1
= w
i
+h T
n
(t
i
, w
i
), i = 1, . . . , N 1.
(6.18)
65
Teorema 28 Daca M 0 este astfel ncat
y
(n+1)
(t)
M, t [a, b] (6.19)
si daca f, f
, .., f
(n1)
sunt Lipschitziene n raport cu a doua variabila
f
(k)
(t, y
1
) f
(k)
(t, y
2
)
[y
1
y
2
[ , (t, y
i
) [a, b] IR, (6.20)
i = 1, 2, k = 0, . . . , n 1 atunci, pentru metoda Taylor (6.18)
avem evaluarea
E h
n
M
n!
_
e
2(ba)
1
_
. (6.21)
Observat ia 57 Relat ia (6.21) ne spune ca metoda Taylor este de ordin n.
Pentru n = 1 obt inem metoda Euler
_
w
0
=
0
w
i+1
= w
i
+h f(t
i
, w
i
), i = 1, . . . , N 1.
(6.22)
care este de ordin 1.
Evaluarea (6.21) ne spune ca, pentru valori mari ale lui n, metoda Taylor
este foarte ecenta. Dar, practic aceasta ecient a poate estompata sau
chiar anulata de numarul mare si complexitatea calculelor necesare evaluarii
cantitat ii T
n
(t
i
, w
i
) din (6.17).
6.2 Metode de tip Runge-Kutta
Pentru a elimina inconvenientul precizatn sect iunea anterioara (cu pastrarea
unui ordin sucient de bun) au fost create metodele de tip Runge-Kutta.
S-a pus problema (de exemplu) sa construim o metoda de tipul (6.7) care
sa aiba un ordin mai mare ca 1 (metoda Euler), dar fara a folosi n calculul
lui w
i
derivatele funct iei f.

In continuare vom deduce o astfel de metoda
pentru n = 2. Din (6.17) rezulta
T
2
(t, y) = f(t, y) +
h
2!
f
(t, y)
sau utilizand (6.15)
T
2
(t, y) = f(t, y) +
h
2

f
t
(t, y) +
h
2

f
y
(t, y) f(t, y). (6.23)
Vom aproxima T
2
(t, y) printr-o expresia de forma
A f(t +, y +), A, , IR (6.24)
66
cu o eroare de ordinul O(h
2
). Dezvoltand (6.24) n serie Taylor de ordinul
2 obt inem
A f(t +, y +) = A f(t, y) +A
f
t
(t, y)+
A
f
y
(t, y) +A R(t +, y +), (6.25)
unde
R(t +, y +) =

2
2

2
f
t
2
(, ) +

2
f
ty
(, ) +

2
2

2
f
y
2
(, ) (6.26)
cu , ntre t si t + , y si y + , respectiv. Identicand coecient ii
derivatelor part iale n (6.23) si (6.25) rezulta (n mod unic) valorile A = 1,
=
h
2
, =
h
2
f(t, y). Se obt ine astfel metoda punctului de mijloc
_
_
_
w
0
=
w
i+1
= w
i
+h f
_
t
i
+
h
2
, w
i
+
h
2
f(t
i
, w
i
)
_
,
(6.27)
i = 1, . . . , N 1. Alte metode de ordinul 2 se pot obt ine daca n (6.24) se
folosesc combinat ii de forma
A f(t, y) +B f(t +, y + f(t, y)). (6.28)
Rezulta astfel metoda Euler modicata
_
w
0
=
w
i+1
= w
i
+
h
2
[f(t
i
, w
i
) +f(t
i
+h, w
i
+h f(t
i
, w
i
))] .
(6.29)
sau metoda lui Heun.
_
_
_
w
0
=
w
i+1
= w
i
+
h
4

_
f(t
i
, w
i
) + 3f(t
i
+
2
3
h, w
i
+
2
3
h f(t
i
, w
i
))
_
,
i = 1, . . . , N 1. Daca se folosesc expresii mai complicate n (6.28) se obt in
metode de tip Runge-Kutta de ordin mai mare. Varianta clasica a acestei
metode (care este de ordinul 4 daca y C
5
([a, b])) este urmatoarea (pentru
67
detalii si dezvoltari vezi [???])
w
0
=
k
1
= h f(t
i
, w
i
)
k
2
= h f(t
i
+
h
2
, w
i
+
k
1
2
) (6.30)
k
3
= h f(t
i
+
h
2
, w
i
+
k
2
2
)
k
4
= h f(t
i
+h, w
i
+k
3
)
w
i+1
= w
i
+
k
1
+ 2k
2
+ 2k
3
+k
4
6
, i = 1, . . . , N 1.
Observat ia 58 Metodele prezentate n acest capitol pot extinse si la sis-
teme de ecuat ii diferent iale ordinare de tipul (6.1) sau chiar la ecuat ii si
sisteme de ecuat ii de ordin superior (vezi [3]).
6.3 Exercit ii
1. Folosind metoda lui Euler, aproximat i solut ia problemei cu valorile
init iale urmatoare
(a) y
= te
3t
2y, t [0, 1], y(0) = 0 si h = 0.5;
(b) y
= cos 2t + sin 3t, t [0, 1], y(0) = 1 si h = 0.25;

(c) y
= 1 +
y
t
+
y
2
t
2
, t [1, 3], y(1) = 0 si h = 0.2.
2. Calculat i eroarea dintre solut ia exacta a problemei de la exercit iul 1
si cea data de metoda lui Euler la ecare pas.
3. Folosind metoda lui Taylor de ordinul 2 aproximat i solut ia problemei
cu valoarile init iale
(a) y
= te
3t
2y, t [0, 1], y(0) = 0 si h = 0.5;
(b) y
= 1 + (t y)
2
, t [2, 3], y(2) = 1 si h = 0.5;
(c) y
= cos 2t + sin 3t, t [0, 1], y(0) = 1 si h = 0.5.

4. Folosind metoda lui Euler modicata aproximat i
(a) y
= te
3t
2y, t [0, 1], y(0) = 0 si h = 0.5
(b) y
= 1 + (t y
2
), t [2, 3], y(2) = 1 si h = 0.5
(c) y
= cos 2t + sin 3t, t [0, 1], y(0) = 1si h = 0.25

si comparat i cu valoarea exacta.
68
5. Sa se aproximeze solut ia urmatorului sistem de ecuat ii diferent iale
ordinare folosind metoda lui Runge-Kutta; comparat i rezultatul obt inut
cu solut ia clasica.
(a)
_
u
1
= 3u
1
+ 2u
2
(2t
2
+ 1)e
2t
, u
1
(0) = 1
u
2
= 4u
1
+u
2
+ (t
2
+ 2t 4)e
2t
, u
2
(0) = 1
pentru h = 0.2 si t [0, 1]
(b)
_
_
_
u
1
= u
2
u
3
+t , u
1
(0) = 1
u
2
= 3t
2
, u
2
(0) = 1
u
3
= u
2
+e
t
, u
3
(0) = 1
pentru h = 0.1 si t [0, 1]
6. Folosind metoda Runge-Kutta pentru sisteme, aproximat i solut ia urmatoarelor
ecuat ii diferent iale de ordin superior:
(a)
_
y
2y
+y = te
t
t , t [0, 1]
y(0) = y
(0) = 0
si h = 0.1
(b)
_
y
+ 2y
2y = e
t
, t [0, 3]
y(0) = 1, y
(0) = 2, y
(0) = 0
cu h = 0.2
69
Capitolul 7
Metode directe pentru
sisteme liniare
Se considera sistemul liniar
Ax = b. (7.1)
cu A /
mn
, b IR
m
si x IR
n
. Pentru a rezolva sistemul (7.1) exista
doua clase mari de metode:
1. metode directe, n care solut ia sistemului se obt ine dupa un numar
nit de pasi, posibil de evaluat a priori;
2. metode iterative, n care solut ia este limita unui sir de aproximat ii.
Metodele iterative vor studiate n Capitolul 8.

In prezentul capitol ne
vom ocupa de prezentarea unor metode directe de rezolvare.
7.1 Metoda eliminarii a lui Gauss
Inainte de a prezenta metoda eliminarii a lui Gauss (pe scurt, EG), vom
introduce unele not iuni si notat ii.
Denit ia 13 O matrice L /
n
se numeste inferior triunghiulara (pe
scurt, inf.) daca
l
ij
= 0, j > i, i = 1, . . . , n. (7.2)
Denit ia 14 O matrice U /
n
se numeste superior triunghiulara
(pe scurt, sup.) daca
u
ij
= 0, j < i, i = 1, . . . , n. (7.3)
70
Denit ia 15 O matrice D /
n
se numeste diagonala (pe scurt, diag)
daca
d
ij
= 0, j ,= i, i = 1, . . . , n. (7.4)
Vom nota cu L
i
linia i din sistemul (7.1), adica
a
i1
x
1
+a
i2
x
2
+ +a
in
x
n
= b
i
. (7.5)
Denit ia 16 Se numeste transformare elementara a sistemului (7.1)
oricare din urmatoarele operat ii
linia i adunata cu linia j se pune n locul liniei i
linia i nmult ita cu scalarul se pune n locul liniei i
liniile i si j comuta ntre ele
Vom nota aceste transformari prin
L
i
+L
j
L
i
; L
i
L
i
; L
i
L
j
. (7.6)
Avem urmatoarele rezultate (pentru demonstrat ii vezi [23], [24]).
Propozit ia 2 (i) Produsul a doua matrice inf. (respectiv sup.) este o
matrice inf. (respectiv sup.).
(ii) Daca o matrice inf. (respectiv sup.) este inversabila, atunci inversa
sa este, de asemenea, o matrice inf. (respectiv o matrice sup.).
(iii) Mult imea solut iilor sistemului (7.1) este invarianta la transformarile
elementare (7.6).
Vom prezenta n continuare metoda EG. Aceasta consta n urmatorii pasi:
1. Transformarea sistemului Ax = b ntr-un sistem

Ax =

b, cu

A matrice
superior triunghiulara si inversabila (atunci cand este posibil), adica
_
_
a
11
x
1
+ . . . + a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+ . . . + a
2n
x
n
= b
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
n1
x
1
+ . . . + a
nn
x
n
= b
n
transformari elem.
_
a
11
x
1
+ a
11
x
1
+ . . . + a
1n
x
n
=

b
1
a
22
x
2
+ . . . + a
2n
x
n
=

b
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
nn
x
n
=

b
n
cu a
ii
,= 0, i = 1, . . . , n.
71
2. Rezolvarea sistemului

Ax =

b prin metoda substitut iei napoi (bac-
kward substitution), adica
_
_
x
n
=

b
n
a
nn
x
i
=
1
a
i,i
_
_
b
i
j>i
a
ij
x
j
_
_
, j = n 1, . . . , 1.
Exemplul 22 Sa se rezolve prin metoda EG sistemul Ax = b, unde
A =
_
_
_
_
2 1 0 0
1 2 1 0
0 1 2 1
0 0 1 2
_
_
_
_
, iar b =
_
_
_
_
_
_
1
0
1
0
0
_
_
_
_
_
_
.
Avem succesiv
_
_
_
_
2 1 0 0 [ 1
1 2 1 0 [ 0
0 1 2 1 [ 1
0 0 1 2 [ 0
_
_
_
_
1
2
L
1
+L
2
L
2
_
_
_
_
_
2 1 0 0 [ 1
0
3
2
1 0 [
1
2
0 1 2 1 [ 1
0 0 1 2 [ 0
_
_
_
_
_
2
3
L
2
+L
3
L
3
_
_
_
_
_
2 1 0 0 [ 1
0
3
2
1 0 [
1
2
0 0
4
3
1 [
4
3
0 0 1 2 [ 0
_
_
_
_
_
3
4
L
3
+L
4
L
4
_
_
_
_
_
2 1 0 0 [ 1
0
3
2
1 0 [
1
2
0 0
4
3
1 [
4
3
0 0 0
5
4
[ 1
_
_
_
_
_
.
Sistemul

Ax =

b de mai nainte este _
_
2x
1
x
2
= 1
3
2
x
2
x
3
=
1
2
4
3
x
3
x
4
=
4
3
5
4
x
4
= 1
si se rezolva prin substitut ie napoi (x
4
=
4
5
, x
3
=
3
4
(x
4
+
3
4
),etc).
Daca acceptam si permutari de coloane n matricea A, un sistem de forma
(7.1) se poate aduce ntotdeauna la o forma superior triunghiulara

Ax =

b,
dar matricea

A poate singulara, deci etapa 2 de substitut ie napoi nu se
mai poate aplica. Vom exemplica acest lucru n cele ce urmeaza.
Exemplul 23 Rezolvat i prin EG sistemul
_
_
x
1
+ x
2
+ x
3
+ x
4
= 7
x
1
+ x
2
+ 2x
4
= 8
2x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
= 10
x
1
x
2
2x
3
+ 2x
4
= 0
72
_
_
_
_
1 1 1 1 [ 7
1 1 0 2 [ 8
2 2 3 0 [ 10
1 1 2 2 [ 0
_
_
_
_
L
2
L
1
L
2
L
3
2L
1
L
3
L
4
+L
1
L
4
_
_
_
_
1 1 1 1 [ 7
0 0 1 1 [ 1
0 0 1 2 [ 4
0 0 1 3 [ 7
_
_
_
_
C
2
C
3
_
_
_
_
1 1 1 1 [ 7
0 -1 0 1 [ 1
0 1 0 2 [ 4
0 1 0 3 [ 7
_
_
_
_
L
2
+L
3
L
3
L
4
L
2
L
4
_
_
_
_
1 1 1 1 [ 7
0 1 1 0 [ 1
0 0 -1 0 [ 3
0 0 2 0 [ 6
_
_
_
_
L
4
+2L
3
l
4
_
_
_
_
1 1 1 1 [ 7
0 1 1 0 [ 1
0 0 1 0 [ 3
0 0 0 0 [ 0
_
_
_
_
,
deci

A =
_
_
_
_
1 1 1 1
0 1 1 0
0 0 1 0
0 0 0 0
_
_
_
_
;

b =
_
_
_
_
7
1
3
0
_
_
_
_
.
Observam ca

A este superior triunghiulara, dar nu si inversabila.
Pentru a nlatura n considerat iile teoretice care urmeaza aceste situat ii si
a putea stabili clasa maximala de matrice pentru care putem aplica EG,
introducem urmatoarea not iune.
Denit ia 17 Spunem ca metoda EG funct ioneaza pentru sistemul (7.1)
daca acesta poate adus prin transformari elementare (7.6) la un sistem
cu matricea superior triunghiulara si inversabila.
Vom spunem ca EG funct ioneaza fara pivotare daca transformarea de
mai sus poate obt inuta fara permutari de linii.
Teorema 29 EG funct ioneaza daca si numai daca detA ,= 0.
Algoritm pentru EG (fara pivotare)
Algoritmul pentru metoda EG este urmatorul:
1. for j = 1 to n 1 do
for i = j + 1 to n do
m = a
ij
/a
jj
; /* a
jj
,= 0 */
a
ij
= 0;
for k = j + 1 to n + 1 do
/* coloana n + 1 cont ine termenul liber*/
a
ik
= a
ik
m a
jk
;
endfor
endfor
endfor
73
2. x
n
= b
n
/a
nn
;
for i = n 1 downto 1 do
sum = 0;
for j = i + 1 to n do
sum = sum+a
ij
x
j
;
endfor
x
i
= (1/a
ii
) (b
i
sum)
endfor
7.2 Descompunerea LU
Denit ia 18 Spunem ca matricea inversabila A /
n
admite o
descompunere LU daca exista matricele L si U /
n
, inversabile, cu
L = inf., si U = sup. astfel ncat A = LU.
Observat ia 59 Nu orice matrice inversabila admite o descompunere LU.
De exemplu, pentru A =
_
0 1
1 1
_
, nu exista matricele L si U astfel ca
A = LU (scriind cele 4 ecuat ii se obt ine un sistem incompatibil).
Observat ia 60 Daca exista descompunerea LU, ea nu este unica. De
exemplu, pentru A =
_
2 2
1 3
_
, doua descompuneri LU distincte sunt
L =
_
1 0
1
2
1
_
, U =
_
2 2
0 2
_
, respectiv
L =
_
2 0
1 2
_
, U =
_
1 1
0 1
_
.
Urmatorul rezultat stabileste o legatura importanta ntre EG si existent a
unei descompuneri LU (ce se obt ine prin EG).
Teorema 30 Daca EG funct ioneaza fara pivotare, atunci matricea A ad-
mite o descompunere LU.
Observat ia 61 Un exercit iu simplu ne spune ca matricea
_
L
(k)
_
1
este
de forma
74
_
L
(k)
_
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
.
.
.
.
.
.
1
m
k+1,k
.
.
.
m
k+2,k
.
.
.

m
n,k
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Exemplul 24 Determinat i o descompunere LU pentru matricea
A =
_
_
4 0 1
1 3 2
0 1 2
_
_
(a) folosind EG; (b) direct (prin identicare).
Solut ie. (a) Ne vom folosi de demonstrat ia Teoremei 30. Pentru aceasta,
efectuam prima etapa din algoritmul EG.
A =
_
_
4 0 1
1 3 2
0 1 2
_
_
L
2
1
4
L
1
L
2
_
_
_
_
4 0 1
1 3
7
4
0 1 2
_
_
_
_
L
3
1
3
L
2
L
3
_
_
_
_
_
4 0 1
0 3
7
4
0 0
17
12
_
_
_
_
_
=

A = U; L =
_
_
_
_
_
1 0 0
1
4
1 0
0
1
3
1
_
_
_
_
_
.
(b) A = LU =
_
_
l
11
0 0
l
21
l
22
0
l
31
l
32
l
33
_
_
_
_
u
11
u
12
u
13
0 u
22
u
23
0 0 u
33
_
_
cu u
ii
,= 0, l
ii
,= 0, i = 1, 2, 3.
Sistemul obt inut este format din 9 ecuat ii si are 12 necunoscute, ceea ce
nseamna ca trebuie sa punem noi condit ii suplimentare asupra a 3 necu-
noscute pentru a-l rezolva. Luam, de exemplu, u
11
= u
22
= u
33
= 2. Deci
avem de rezolvat sistemul
A =
_
_
l
11
0 0
l
21
l
22
0
l
31
l
32
l
33
_
_
_
_
2 u
12
u
13
0 2 u
23
0 0 2
_
_
care ne conduce la urmatoarele ecuat ii
4 = 2 l
11
l
11
= 2
0 = 2 u
12
u
12
= 0
75
1 = 2 u
13
u
13
=
1
2
1 = 2 l
21
l
21
=
1
2
3 = 2 l
22
l
22
=
3
2
2 =
1
4

3
2
u
23
u
23
=
2
3
(
1
4
2) =
7
6
0 = 2 l
31
l
31
= 0
1 = 2 l
32
l
32
=
1
2
2 =
7
12
2 l
33
l
33
=
1
2
(
7
12
2) =
17
24
Asadar, am obt inut n acest fel
L =
_
_
_
_
_
2 0 0
1
2

3
2
0
0
1
2

7
24
_
_
_
_
_
, U =
_
_
_
_
2 0
1
2
0 2
7
6
0 0 2
_
_
_
_
.
Observat ia 62

In cazul general, pentru rezolvarea sistemului obt inut la
punctul (b) anterior, se pot pune condt ii asupra unora dintre necunoscute
n mai multe moduri, dupa cum urmeaza:
1. Daca impunem ca l
ii
= 1, i = 1, . . . , n, atunci descompunerea LU
obt inuta se numeste descompunere de tip Doolittle (asa cum se obt ine,
de exemplu, prin eliminare Gauss; vezi punctul (a) de la exercit iul
anterior).
2. Daca impunem u
ii
= 1, i = 1, . . . , n, atunci descompunerea LU
obt inuta se numeste descompunere de tip Crout.
3. O alta varianta este l
ii
= u
ii
, i = 1, . . . , n.
Observat ia 63 Obt inerea unei descompuneri LU (atunci cand este posi-
bil) este foarte utila daca trebuie sa rezolvam mai multe sisteme liniare, care
au aceeasi matrice, adica Ax = b
k
, k = 1, . . . , N pentru ca odata obt inuta
o descompunere LU pentru A, vom rezolva sistemul LUx = Ly = b
k
n
doua etape
I. Ly = b
k
care se rezolva prin substitut ie nainte.
II. Ux = y care se rezova prin substitut ie napoi.
76
7.2.1 Condit ii suciente pentru ca EG sa funct ioneze fara
pivotare
Vom prezenta n aceasta sect iune cateva clase de matrice pentru care EG
funct ioneaza fara pivotare si deci, conform Teoremei 30 exista o descom-
punere LU a lui A. Mai ntai vom introduce cateva not iuni pe care le vom
folosi n continuare.
Denit ia 19 Spunem ca matricea A /
n
este diagonal dominanta
daca [a
ii
[
n
j=1,j=i
[a
ij
[ , i = 1, . . . , n.
Observat ia 64 Daca inegalitatea de mai sus este stricta, matricea se nu-
meste strict diagonal dominanta.
Teorema 31 Daca matricea A este inversabila si diagonal dominanta,
atunci EG funct ioneaza fara pivotare.
Exemplul 25 Matricea A =
_
_
_
_
2 1 0 0
1 2 1 0
0 1 2 1
0 0 1 2
_
_
_
_
satisface ipotezele
Teoremei 31, deci A admite o descompunere LU.
n
este simetrica daca
A = A
t
.
n
este pozitiv denita daca
Ax, x) > 0, x IR
n
0, unde x, y) =
n
i=1
x
i
y
i
.
Ment ionam n continuare doua rezultate referitoare la matrice pozitiv de-
nite (vezi de ex. [?], [24]).
Propozit ia 3 Matricea A /
n
este pozitiv denita daca si numai daca
k
> 0, k = 1, . . . , n, unde
k
este determinantul submatricei obt inute
prin intersect ia primelor k linii cu primele k coloane.
Propozit ia 4 Daca matricea A /
n
este pozitiv denita, atunci a
ii
>
0, i = 1, . . . , n.
Demonstrat ie

In Denit ia 21 luand x = e
i
= (0, ..., 0, 1, 0, ...0) IR
n
pentru un indice i xat arbitrar, se obt ine Ae
i
, e
i
) = a
ii
> 0, ceea ce
ncheie demonstrat ia.
77
Teorema 32 Daca matricea A /
n
este simetrica si pozitiv denita,
atunci EG funct ioneaza fara pivotare.
Exemplul 26 Matricea A =
_
_
_
_
_
_
2 1 0
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
. 1
0 1 2
_
_
_
_
_
_
n
satisface ipotezele Teoremei 32, deci EG funct ioneaza fara pivotare.
Urmatorul rezultat ne ofera o condit ie sucienta sa existe o descompunere
LU, fara a folosi metoda EG.
Teorema 33 Fie A /
n
; pentru t = 1, . . . , n 1,
notam cu A
t
matricea data de A
t
=
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1t
a
21
a
22
a
2t

a
t1
a
t2
a
tt
_
_
_
_
/
t
. Daca
det(A
t
) ,= 0 pentru orice t = 1, . . . , n 1, atunci exista o
descompunere LU pentru A.
Demonstrat ie. Vom demonstra prin induct ie dupa dimensiunea n 1 a
lui A. Pentru n = 1, armat ia este evident adevarata (a
11
= a b, a, b ,= 0).
O presupunem adevarata pentru matricele de o anumita dimensiune n 1
si demonstram pentru matricele de dimensiune n + 1.
Scriem pe A sub forma
A =
_
A
n
c
w
t
a
n+1,n+1
_
/
n+1
, (7.7)
cu c, w IR
n
-vectori coloana, a
n+1,n+1
IR si A
n
/
n+1
ce verica
ipoteza teoremei.
Din ipoteza de induct ie rezulta atunci ca exista L
n
/
n
matrice inferior
triunghiulara si inversabila si U
n
/
n
matrice superior triunghiulara si
inversabila astfel ncat A
n
= L
n
U
n
.
Vrem sa gasim matricele L
n+1
/
n
inferior triunghiulara si inversabila si
U
n+1
/
n
superior triunghiulara si inversabila cu proprietatea ca A
n+1
=
L
n+1
U
n+1
.
Pentru aceasta, e L
n+1
=
_
L
n
0
t
x
_
, x IR 0, 0, IR
n
U
n+1
=
_
U
n

0 y
_
, y IR 0, 0, IR
n
78
Vream sa aratam ca exista x, y IR, , IR
n
astfel ncat
A
n+1
= L
n+1
U
n+1

_
A
n
c
w
t
a
n+1,n+1
_
=
_
L
n
0
t
x
_
_
U
n

0 y
_
de unde obt inem L
n
U
n
= A
n
si
_
_
_
L
n
= c
U
n
= w
+x y = a
n+1,n+1
Primele doua sisteme au solut ie unica (L
n
, U
n
ind inversabile), deci ,
sunt unic determinate. Ultima ecuat ie are o innitate de solut ii cu x, y ,= 0.
Teorema este astfel complet demonstrata.
7.3 Descompunerea Choleski
Denit ia 22 Spunem ca A /
n
admite o descompunere Choleski
daca exista matricea L /
n
, inf. si inversabila astfel ncat A = L L
t
.
Teorema 34 Daca A /
n
este simetrica si pozitiv denita, atunci ea ad-
mite o descompunere Choleski A = L L
t
. Daca elementele de pe diagonala
matricei L sunt stricy pozitive, atunci descompunerea este unica.
Exemplul 27 Determinat i descompunerea Choleski (daca exista) pentru
matricea A =
_
_
3 0 1
0 2 1
1 1 3
_
_
(a) folosind o descompunere LU ca n demonstrat ia Teoremei 34;
(b) direct (prin identicare)
Solut ie. Matricea A este simetrica si pozitiv denita (veziPropozit ia 3),
deci admite o descompunere Choleski.
(a) A =
_
_
3 0 1
0 2 1
1 1 3
_
_
L
3
1
3
L
1
L
3
_
_
3 0 1
0 2 1
0 1
8
3
_
_
L
3
1
2
L
2
L
3
L
3
1
2
L
2
L
3
_
_
3 0 1
0 2 1
0 0
13
16
_
_
= U , iar L =
_
_
1 0 0
0 1 0
1
3
1
2
1
_
_
Fie D
1
= diagL = I
3
, D
2
= diag(U) =
_
_
3 0 0
0 2 0
0 0
13
6
_
_
.
Avem A = TDS = TDT
t
, unde

D :=
_
_
_
3 0 0
0

2 0
0 0
_
13
6
_
_
_;
79
Factorul Choleski pentru matricea A este
L =
_
_
1 0 0
0 1 0
1
3
1
2
1
_
_
_
_
_
3 0 0
0

2 0
0 0
_
13
6
_
_
_ =
_
_
_
3 0 0
0

2 0
3
3
2
2
_
13
6
_
_
_;
(b) Din A = L L
t
=
_
_
l
11
0 0
l
21
l
22
0
l
31
l
32
l
33
_
_
_
_
l
11
l
21
l
31
0 l
22
l
32
0 0 l
33
_
_
=
_
_
3 0 1
0 2 1
1 1 3
_
_
l
2
11
= 3 l
11
=
2 l
32
= 1 l
32
=
1
3 l
21
= 0 l
21
= 0
3 l
31
= 1 l
31
=
1
3
0 = 0
l
2
22
= 2 l
22
=
2
1
3 = 1
1
2 = 1
1
3
+
1
2
+l
2
33
= 3 l
2
33
=
13
6
l
33
=
_
13
6
si deci factorul Choleski este n acest caz L =
_
_
_
3 0 0
0

2 0
1
3
1
2
_
13
6
_
_
_.
7.4 Exercit ii
1. Rezolvat i prin EG urmatoarele sisteme
(a)
_
_
_
x y + 3z = 2
3x 3y + z = 1
x + y = 3
(b)
_
_
x
1
2
y + z = 4
2x y z + t = 5
x + y = 2
x
1
2
y + z + t = 5
80
(c)
_
_
x
1
+ x
2
+ x
4
= 2
2x
1
+ x
2
x
3
+ x
4
= 1
x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
x
4
= 4
3x
1
x
2
x
3
+ 2x
4
= 3
2. Rezolvat i sistemul de la exercit iul 1, determinand mai ntai o descom-
punere LU pentru matricea A.
3. Determinat i care din urmatoarele matrice sunt (i) simetrice ; (ii)
pozitiv denite; (iii) strict diagonal dominante; (iv) inversabile.
(a)
_
2 1
1 3
_
; (b)
_
-2 1
1 -3
_
; (c)
_
_
2 1 0
0 3 2
1 2 4
_
_
.
4. Pentru A =
_
_
1 0
2 1
0 1 2
_
_
, gasit i si reale pentru care
(a) A este strict diagonal dominanta.
(b) A este simetrica.
(c) A este pozitiv denita.
5. Pentru matricea de la exercit iul 4, pentru = 2 si = 1 determinat i
o descompunere Choleski.
81
Capitolul 8
Aproximarea valorilor si
vectorilor proprii
Denit ia 23 Pentru o matrice A /
n
, numarul C se numeste
valoare proprie daca este r adacina a polinomului caracteristic, adica
P
A
() = det(AI
n
) = 0, (8.1)
iar x C
n
0 se numeste vector propriu corespunzator valorii proprii
daca
Ax = x. (8.2)
Vom nota cu (A) spectrul matricei A /
n
, adica mult imea valorilor
proprii, iar prin (A) raza spectrala a acesteia denita prin
(A) = max[[, (A). (8.3)
Denit ia 24 O matrice A /
n
se numeste diagonalizabila daca ea
este asemenea cu o matrice diagonala D /
n
, adica exista P /
n
inversabila astfel ncat
P
1
AP = D = diag(
1
, ...,
n
), (8.4)
si respectiv triangularizabila daca este asemenea cu o matrice U /
n
superior triunghiulara, adica exista S /
n
inversabila astfel ncat
S
1
AS = U. (8.5)
Vom nota aceste relat ii prin A D, respectiv A U.
82
Propozit ia 5 (i) Daca matricea A este diagonalizabila, atunci are loc
(A) =
1
, ...
n
si Ap
j
=
j
p
j
, unde p
j
reprezinta coloana j din matricea
P, j = 1, . . . , n.
(ii) Daca matricea A este triangularizabila, atunci (A) = u
11
, ..., u
nn
,
iar vectorii proprii pentru A sunt de forma Sx, cu x vector propriu pentru
matricea U.
Demonstrat ie (i) rezulta din (8.4) si din faptul ca, daca A P, atunci
(A) = (P) (Vezi Exercit iul 7).
(ii) Cum A U rezulta ca (A) = (U) (vezi Exercit iul 7). Dar (U) =
u
11
, ..., u
nn
(U ind matrice superior triunghiulara). Daca x
i
este vectorul
propriu corespunzator valorii proprii
i
, adica Ux
i
= u
ii
x
i
, atunci SUx
i
=
u
ii
Sx
i
, i = 1, . . . , n. Dar, AS = SU si deci ASx
i
= SUx
i
, adica ASx
i
=
u
ii
Sx
i
. Apoi, daca notam Sx
i
= y
i
obt inem ca Ay
i
= u
ii
y
i
, i = 1, . . . , n,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Urmatorul rezultat ne ofera o clasa importanta de matrice diagonalizabile
(pentru demonstrat ie vezi [2], [23]).
Propozit ia 6 Orice matrice simetrica este diagonalizabila prin interme-
diul unei matrice ortogonale.
In sect iunile urmatoare vom prezenta cateva metode de aproximare a va-

lorilor si vectorilor proprii pentru matrice (reale) simetrice.
8.1 Metoda Jacobi
Fie A /
n
simetrica. Atunci valorile ei proprii sunt reale si din Propozit ia
6 rezulta ca exista Q /
n
ortogonala astfel ncat
Q
t
AQ = D = diag(
1
, ...,
n
). (8.6)
Mai mult, daca notam cu q
i
coloana i din matricea Q atunci q
1
, ..., q
n
este un sistem ortonormal de vectori proprii pentru A, adica

Aq
i
=
i
q
i
i = 1, . . . , n; q
i
, q
j
) =
ij
. (8.7)
Ideea de la metoda Jacobi consta n a construi un sir de matrice (A
k
)
k1
cu A
1
= A si A
k
A, k 1 cu proprietatea
lim
k
A
k
= diag(
(1)
, ...,
(n)
), (8.8)
unde : 1, ..., n 1, ..., n este o permutare de indici.

In acest sens,
pentru 1 p q n xat i arbitrar, notam prin = (p, q, ) matricea
83
de rotat ie Givens denita prin (vezi de exemplu [23])
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
p q
1
.
.
.
1
cos sin
1
.
.
.
sin cos
1
.
.
.
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
p
q
(8.9)
Deoarece Q este ortogonala, daca denim matricea B /
n
prin
B =
t
A (8.10)
atunci avem (vezi Exercit iul 17 de la Cap. 8)
|B|
2
F
=
n
i,j=1
b
2
ij
=
n
i,j=1
a
2
ij
= |A|
2
F
. (8.11)
Lema 4 (i) Daca a
pq
,= 0, atunci exista si este unic
_
4
,

4
0 astfel
ncat
b
qp
= 0. (8.12)
(ii) Pentru de la (i) avem
n
i=1
b
2
ii
=
n
i=1
a
2
ii
+ 2a
2
pq
. (8.13)
Demonstrat ie. Evidenta. Metoda Jacobi pentru aproximarea valorilor
si vectorilor proprii ai matricei simetrice A este urmatoarea: se deneste
A
1
= A si se genereaza sirul de matrice (A
k
)
k1
prin
A
k+1
=
t
k
A
k
k
, k 1, (8.14)
unde
k
este de forma (8.9) cu =
k
dat de (vezi (??))
ctg2
k
=
a
k
qq
a
k
pp
a
k
pq
, (8.15)
84
(prin a
k
ij
am notat elementele matricei A
k
, k 1). Indicii p si q se aleg (n
cazul metodei Jacobi clasice) prin
[a
k
pq
[ = max
i=j
[a
k
i,j
[. (8.16)
Observat ia 65 La ecare iterat ie k 0, n matricea A
k
corespunzatoare
anulam elementul de pe pozit ia (p, q), alta decat cea de la pasul anterior.
Totusi, pe parcursul calculelor s-ar putea ca pe unele pozit ii (deja anulate)
sa apara din nou elemente nenule, acestea nsa au va-
lori (absolute) din ce n ce mai mici.
In ipotezele si cu construct iile anterioare sunt adevarate urmatoarele rezul-

tate (pentru demonstrat ii vezi [23]).
Teorema 35 (Convergent a valorilor proprii)
Sirul (A
k
)
k1
dat de metoda Jacobi clasica (8.14) (8.16) este convergent
la matricea
D = diag(
(1)
, ...,
(n)
) (8.17)
unde este o permutare a mult imii 1, ..., n, iar (A) =
1
, ...,
n
este
spectrul lui A.
Fie acum Q
k
/
n
matricea ortogonala
Q
k
=
1
2
...
k
, k 1 (8.18)
cu
k
din (8.14)-(8.15).
Teorema 36 (Convergent a vectorilor proprii)
Daca spectrul lui A cont ine valori proprii mutual distincte, atunci sirul
(Q
k
)
k1
din (8.18) converge la o matrice ortogonala ale carei coloane for-
meaza un sistem ortonormat de vectori proprii ai lui A.
Observat ia 66 Metoda Jacobi se refera doar la aproximarea valorilor si
vectorilor proprii pentru o matrice simetrica. Pentru matrice mai generale,
se pot consulta lucrarile [3], [5], [6] si [17].
8.2 Metoda puterilor
Fie A /
n
matrice cu proprietatea ca exista o singura valoare proprie de
modul maxim si exista o baza de vectori proprii, adica (A) =
1
, ...,
n
,
[
1
[ > [
2
[ ... [
n
[ (8.19)
85
si u
1
, ..., u
n
o baza n C
n
astfel ncat
Au
i
=
i
u
i
, i = 1, . . . , n (8.20)
Pentru k 1 arbitrar xat si x
0
C
n
de forma,
x
0
= a
1
u
1
+a
2
u
2
+... +a
n
u
n
, (8.21)
cu a
i
IR, i = 1, . . . , n, a
1
,= 0, denim
x
1
= Ax
0
, x
2
= Ax
1
, . . . , x
k
= Ax
k1
, (8.22)
deci
x
k
= A
k
x
0
. (8.23)
Deoarece a
1
,= 0, putem presupune fara a restrange generalitatea ca
x
0
= u
1
+a
2
u
2
+... +a
n
u
n
. (8.24)
Din (8.23) si (8.20) rezulta egalitatea
x
k
=
k
1
u
1
+
k
2
a
2
u
2
+ +
k
n
a
n
u
n
, (8.25)
care poate rescrisa sub forma
x
k
=
k
1
_
u
1
+
_
1
_
k
a
2
u
2
+ +
_
1
_
k
a
n
u
n
_
(8.26)
Cum
_
1
_
< 1, j = 2, . . . , n (vezi (8.19)), rezulta
_
1
_
k
k
0, pentru
orice j = 2, . . . , n. Din (8.26) obt inem ca x
k
este de forma
x
k
=
k
1
[u
1
+
k
], (8.27)
unde
k
0, k . Fie acum o funct ionala liniara si continua pe C
n
astfel ncat (u
1
) ,= 0. Din (8.27) rezulta (x
n
) =
k
1
[(u
1
) + (
n
)], deci
r
k
:=
(x
k+1
)
(x
k
)
=
1
_
(u
1
) + (
k+1
)
(u
1
) + (
k
)
_
1
adica
1
este aproximat prin elementele sirului (r
k
)
k1
si demonstrat ia este
completa.
Algoritmul de calcul pentru metoda puterilor este urmatorul.
Metoda puterilor
86
Introducet i n, A, x, N si o funct ionala linara si continua
for k = 1, . . . , N do
y = Ax
r = (y)/(x)
x = y/|y|
Aseaza k, x, r
endfor
Aseaza x.
Observat ia 67 Ultima valoare asata pentru r va aproximat ia pentru
1
, iar ultima valoare pentru x va aproximat ia pentru vectorul propriu
corespunzator valorii proprii
1
.
Exemplul 28 Fie A =
_
_
6 5 5
2 6 2
2 5 1
_
_
, x = (1, 1, 1), N = 28 si = x
2
.
Algoritmul dat de metoda puterilor va asa urmatoarele valori:
k = 0 x
0
= (1.00000, 1.000000, 1.0000000)
k = 1 x
1
= (1.00000, 0.333333, 0.333333) r
0
= 2.0
k = 2 x
2
= (1.00000, 0.111111, 0.111111) r
1
= 2.0
k = 3 x
3
= (1.00000, 0.407407, 0.407407) r
2
= 22.0
. . . . . . . . .
k = 6 x
6
= (1.00000, 0.824417, 0.824417) r
5
= 6.71508
. . . . . . . . .
k = 28 x
28
= (1.00000, 0.999977, 0.999977) r
27
= 6.00007
Pentru matricea A de mai nainte, raza spectrala este 6, iar un vector
propriu asociat (1, 1, 1)
t
.
8.3 Metoda puterilor inverse
Pentru calculul celei mai mici valori proprii n modul, se foloseste metoda
puterilor inverse. Astfel, e A inversabila si (A) =
1
, ...,
n
cu
[
1
[ [
2
[ ... [
n1
[ > [
n
[ > 0. (8.28)
[
1
n
[ > [
1
n1
[ ... [
1
1
[ > 0 (8.29)
si se foloseste n acest caz metoda puterilor pentru calculul lui
1
n
, aplicata
matricei A
1
, pentru care (A
1
) =
_
1
1
, ...,
1
n
_
.
Nu se recomanda calculul lui A
1
, ci n loc de x
k+1
= A
1
x
k
, se rezolva
87
sistemul Ax
k+1
= x
k
. Aceasta poate facuta n mod ecient folosind
metoda bazata pe descompunerea LU a lui A.
8.4 Exercit ii
1. Sa se arate ca doua matrice asemenea au acelasi spectru.
2. (Teorema lui Gershgorin) Pentru A /
n
, (A)
n
i=1
T
i
, unde
T
i
=
_
z C/ [z a
ii
[
n
j=1,j=i
[a
ij
[
_
.
(Aceasta teorema se mai numeste si teorema de localizare a valorilor
proprii)
3. Sa se arate ca orice matrice strict diagonal dominanta este inversabila.
4. Fie A matrice simetrica si pozitiv denita. Atunci I A este simetrica
si pozitiv denita (A) < 1.
5. Pentru A =
_
_
2 0 1
2 10 0
1 1 4
_
_
determinat i o valoare aproximativa
pentru (A) efectuand doi pasi ai metodei puterilor cu x
0
= (1, 1, 1)
t
si (x) = |x|
.
6. Determinat i complexitatea aritmetica a algoritmului de la metoda
puterilor.
88
Bibliograe
[1] Bakhvalov N., Methodes numèriques, Editions MIR, Moscou 1976.
[2] Branzanescu V., Stanasila O., Matematici speciale - partea I, Tipogra-
a Institului Politehnic Bucuresti, 1985.
[3] Bourden R. L., Faires J. D., Reynolds A. C., Numerical Analysis -
second edition, Prindle, Weber and Schmidt, Boston, Massachusetts,
1981.
[4] Ciarlet P.G., The nite element method for elliptic problems, North-
Holland, 1979.
[5] Ciarlet P.G., Introduction à lanalyse numerique matricielle et à
loptimisation, Masson, Paris,1982.
[6] Demidovici B.P., Maron I.A., Computational Mathematics, MIR Pu-
blishers, Moscow, 1981.
[7] Dragos L., Metode matematice n aerodinamica, Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 2000.
[8] Dragos L., Popescu M, Certain quadrature formulae of interest in ae-
rodynamics, Rev. Roum. Math. Pures Appl., XXXVII(7)(1992), pp.
587-599.
[9] Gantmacher F.R., The theory of matrices (vol. I si II), Chelsea Publ.
Comp., New York 1959.
[10] Golub G. H., van Loan C. F., Matrix computations - third edition, The
Johns Hopkins Univ. Press, Baltimore,1996.
[11] Hackbusch W., Elliptic dierential equations - Theory and numerical
treatment, Springer-Verlag, Berlin Heidelberg 1992.
[12] Henrici P., Elements of numerical analysis, John Willey and Sons,
Nwy York 1964.
89
[13] Householder A. S., The theory of matrices in numerical analysis, Blais-
dell Publ. Comp., New York, 1964.
[14] Juncu Gh., Popa C., Introducere n metoda multigrid - aplicat ii pe
calculator, Editura Tehnica, Bucuresti 1991.
[15] Kantorovici L.V., Akilov G.P., Analiza funct ionala (trad. din limba
rusa), Ed. St. si Encicl., Bucuresti 1986.
[16] Kinkaid D.R., Cheney W., Numerical Analysis: Mathematics of Scien-
tic Computing, Brooks/Cole Publishing Company, Pacic Groove,
California 1991.
[17] Meyer C.D., Matrix analysis and applied linear algebra, SIAM Phila-
delphia 2000.
[18] Micula Gh., Funct ii spline si aplicat ii, Editura Tehnica, Bucuresti
1978.
[19] Overton M.L., Numerical computing with IEEE oating point arith-
metic, SIAM Philadelphia 2001.
[20] Pelican E., Analiza numerica - complemente, exercit ii, programe de
calcul, va apare n Editura MatrixRom, Bucuresti, 2006.
[21] Popa C., Pelican E., Introducere n analiza numerica , Editura Matri-
xRom, Bucuresti, 2005.
[22] Popa C., Introducere n analiza numerica, Editura EUROBIT,
Timisoara 1996.
[23] Popa C., Analiza numerica matriceala, Editura EUROBIT, Timisoara
1996.
[24] Popa C. si colectiv., Analiza numerica. Complemente. Exercit ii. Pro-
grame de calcul, Tipograa Universitat ii Ovidius, Constant a 1996.
[25] Popoviciu T., Analiza numerica - not iuni introductive de calcul apro-
ximativ, Ed. Academiei Romane, Bucuresti 1991.
[26] Siret chi Gh., Calcul diferent ial si integral, vol. I si II, Ed. St. si Encicl.,
Bucuresti 1985.
[27] S uli E., Mayers D., An introduction to numerical analysis, Cambridge
University Press, 2003.
[28] Varga R., Matrix iterative analysis, Prentice Hall, New York,1962.
90
[29] Weiss R., Parameter-free iterative linear solvers, Mathematical Re-
search Series, 97, Akademie Verlag, Berlin, 1996.
[30] Young D. M., Iterative solution of large linear systems, Academic
Press, New York,1971.
91

Analiza Numerica - Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Numerica - Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANT A

= IN 0; analog pentru celelalte

In acest caz avem ( a) = 2

b astfel ncat n (1.26) sa avem egalitate.

B - se numeste baza si este un numar natural mai mare sau egal cu 2, t -

In formatul IEEE (Institute for Electrical and Electronic Engineers)

cel mai mic numar masina pozitiv, s = B

Toate numerele care apar n calcule si sunt n intervalul (s, s) nu pot

In ipotezele teoremei 1, daca 0 I, atunci

si [a, b] I presupunem ca M > 0

M, x [a, b], n 0. (2.34)

(x) ,= 0, x [a, b]. (3.9)

(a) < 0 f(b) f

(a) > 0 f(b) f

In raport cu proprietatea (3.9) si Lema 1, din cele 4 cazuri posibile la

(a) < 0 atunci

(b) < 0 atunci

(x)[ , x [a, b], atunci avem evaluarea

(a) > 0). Avand

(x) < 0, x [0, 1] si f(1)f

este strict descrescatoare si pozitiva pe [0, 1], rezulta

(1) = 1. Folosind formula anterioara calculam

5, ), dar g nu este o -contract ie pe (0, ).

5, ) si din Observat ia 22 pentru x

(x) ,= 0, x [a, b]. Atunci sirul (x

(1, 0). Cum

(x) > 0, x [0, 1], se construieste sirul

(0) > 0. Obt inem

si conform (3.20) avem

In plus, pentru constanta

25 prin metoda bisect iei cu o eroare mai mica decat

x = 0. Pentru m = 2, aproximat i radacina

25 prin metoda aproximat iilor succesive cu o eroare mai

Incepem aceasta sect iune cu un rezultat auxiliar.

In plus, din (4.21) rezulta

In aceste cazuri, se aproximeaza valoarea integralelor cu o suma de tipul

si teorema este complet demonstrata.

admite o singura radacina reala n (0,

este continua. Deci

In sect iunea anterioara am prezentat formule de tip Newton-Cotes pentru

In [Ciarlet] sunt prezentate mai multe formule de cuadratura care sunt e-

L, (t, y) [a, b] I. (6.3)

= cos 2t + sin 3t, t [0, 1], y(0) = 1 si h = 0.25;

= cos 2t + sin 3t, t [0, 1], y(0) = 1 si h = 0.5.

= cos 2t + sin 3t, t [0, 1], y(0) = 1si h = 0.25

In sect iunile urmatoare vom prezenta cateva metode de aproximare a va-

este un sistem ortonormal de vectori proprii pentru A, adica

In ipotezele si cu construct iile anterioare sunt adevarate urmatoarele rezul-

S-ar putea să vă placă și