Ministerul Educaiei i Tineretului Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea tiine Economice Catedra Finane i Bnci

Teza de an
Mecanismul financiar al ntreprinderii (n baza datelor GIANIS IMPEX S.R.L.)

Ceban Victor Gr. FB802 Coordonator tiinific Caprian Iulia dr. hab. prof. univ.

Chiinu, 2010

CUPRINS
Introducere...3 Capitolul I. ........................................................................................................7
1.1. 1.2.

..............................................................7 .................................................................15

Capitolul II......23 2.1. ...............................................................................................................23 2.2. ................................................36 2.3. ............45 Capitolul III. ................................................50 3.1. ................50 3.2. .................................................................................................55 3.3. .........................................................................................64 ncheiere.70 Bibliografia75 Anexe..79

INTRODUCERE Mecanismul financiar are o importanta deosebita n organizarea si conducerea activitatii financiare si este pus n miscare prin tehnici specifice ce sunt utilizate n procesele de creare si derulare a fluxurilor si ciclurilor financiare,n constituirea si utilizarea surplusurilor,n acoperirea necesarului global de finantare. Mecanismul financiar trebuie sa fie utilizat astfel nct sa se dea un impuls desfasurarii unei activitati rationale,asigurarii rentabilitatii,eficientei si nlaturarii riscurilor,satisfacerii necesitatilor de consumuri si ntretinerii unui sistem de cointeresare si stimulare a salariatilor.O ntreprindere se caracterizeaza prin detinerea de capital,punerea n miscare a unei functii de productie si participarea la schimbul cu exteriorul. Desfasurarea eficienta si ritmica a activitatii ntreprinderii impune adaptarea continua la mediul competitional, ceea ce presupune adaptarea la schimbarile tehnologice, anticiparea frecventelor schimbarii n preferintele consumatorilor, identificarea activitatilor pe care ntrepridnerea le poate desfasura mai bine dect concurentii ei,adaptarea continua a structurii financiare pentru ca costul mediu ponderat al capitalului sa nu fie superior rentabilitatii estimate. Pentru rezolvarea acestor aspecte importante, aparatul managerial trebuie sa faca o apreciere justa, reala a starii financiare a ntreprinderii, trebuie sa cunoasca modificarile ce se petrec n societate, cerintele consumatorilor interni si externi, situatia pe piata de capital. n acest scop, se foloseste analiza financiara care contribuie la cunoasterea situatiei a ntreprinderii, a factorilor si cauzelor care au determinat-o n vederea fundamentarii obiectivelor strategice de mensinere si de dezvoltare a ntreprinderii intr-un mediu concurential. Astfel, lucrarea data este structurata n 2 capitole. n primul capitol este relatat continutul si tipologia mecanismului financiar,sunt descrise fuctiile si principiile finantelor ntreprinderii si sunt evidentiate fluxurile si ciclurile financiare. Al doilea capitol este consacrat structurii financiare a ntreprinderii ceea ce reclama o analiza temeinica, iar agentii economici si societatile bancare calculeaza anumite rate de ndatorare ce permit examinarea compozitiei capitalurilor. Deasemenea n acest capitol se face o analiza a structurii financiare a ntrepriderii Gianis Impex S.R.L. n baza indicatorilor.

Capitolul I. Abordarea teoretica a temei tezei de an.

Actualitatea temei cercetrii. Una din cele mai importante direcii care contribuie la realizarea
activitii de ntreprinztor este perfecionarea mecanismului financiar, scopul cruia const n crearea condiiilor economico-financiare prielnice pentru dezvoltarea stabil a agenilor economici. Dup prerea noastr, aspectul metodic privind asigurarea funcionrii i dezvoltrii stabile a ntreprinderilor n baza mecanismului financiar este studiat insuficient. Necesitatea efecturii schimbrilor complexe ale relaiilor financiare direcionate spre sporirea eficienei funcionrii ntreprinderilor, antrenarea acestora n dezvoltarea sectorului real al economiei i soluionarea problemelor sociale demonstreaz actualitatea temei prezentei teze de an. Problemele stabilitii financiare se calific ca cele mai importante probleme att financiare, ct i general economice. Stabilitatea (viabilitatea) financiar insuficient poate conduce att la lipsa mijloacelor necesare ntreprinderilor pentru dezvoltarea produciei, la insolvabilitatea acestora i chiar la faliment. Activitatea practic demonstreaz c ntreprinderile stabile sub aspect financiar snt orientate spre adaptarea la condiiile de pia complicate, evidenierea i utilizarea optim a prioritilor sale concureniale, majorarea valorii de pia. ns pentru o mare parte din ntreprinderi este caracteristic instabilitatea financiar, ceea ce este legat nu att de deficitul mijloacelor financiare, ct de nivelul sczut al managementului financiar. Starea actual a gestionrii finanelor agenilor economici mpiedic promovarea ulterioar a reformelor n Republica Moldova, exercit o influen negativ asupra tuturor ramurilor sistemului financiar al rii i potenialului economic al acesteia. n acest context, este evident influena mecanismului financiar asupra proceselor de reglare a stabilitii financiare, ntruct anume aceasta contribuie la realizarea eficient de ctre finane a funciilor sale. Din aceste considerente, prezenta tez este actual att sub aspect teoretic, ct i sub aspect practic.

Partea teoretica a temei cercetarii

1Definitie: Mecanismul financiar = asamblul de structuri, forme organizatorice, metode,principii si parghii specifice domeniului financiar. 2Definitie: Prin mecanisme financiare ale intreprinderii se inteleg metodele, parghiile, instrumentele si procedurile de formare si gestionare a capitalurilor. Ele au o importanta deosebita in organizarea si conducerea activitatii financiare si sunt puse in miscare prin tehnici specifice ce sunt utilizate in procesele de creare si derulare a fluxurilor si ciclurilor financiare, in constituirea si

utilizarea surplusurilor, in acoperirea necesarului global de finantare. Mecanismul financiar are urmatoarele carecteristici: - are un caracter predominant pragmatic, reflectand cadrul organizatoric de manifestare a relatiilor financiare sub forma lor concreta de fluxuri financiare. - cuprinde o serie de mecanisme partiale, corespunzatoare diferitelor tipuri de fonduri si diferite categorii de fluxuri aflate intr-o stransa interactiune. - este alcatuit dintr-o serie de mecanisme de o complexitate mai redusa corespunzatoare fondurilor sau grup de fonduri de natura financiara existente, iar functionalitatea sa e conditionata de comportamentul fiecarui mecanism interconectat. Mecanismele financiare sunt foarte numeroase, dintre care evidentiem : Mecanismele formarii si utilizarii fondurilor proprii; Mecanismele privind autofinantare, creditare; Mecanismul amortizarii mijloacelor fixe; Mecanismele ciclurilor de investitie si exploatare; Mecanismele relatiilor cu bugetul statului; Mecanismele circuitului capitalului; Mecanismul formarii si utilizarii surplusului monetar; Aceste mecanisme trebuie sa fie utilizate astfel incat sa se dea un impuls desfasurarii unei activitati rationale, asigurarii rentabilitatii, eficientei si inlaturarii riscurilor, satisfacerii necesitatilor de consum si intretinerii unui sistem de cointeresare si stimulare a salariatilor. O intreprindere se caracterizeaza prin detinerea de capital, punerea in miscare a unei functii de productie si participarea la schimburi cu exteriorul. Mecanismul financiar este de asemenea o component de baz a mecanismului de funcionare a economiei naionale Potenialul economic al unei ri, posibilitile acesteia de a satisface nevoile sociale, locul pe care l ocup n economia mondial i msura participrii la diviziunea internaional a muncii, ca i independena rii, depind de modul n care resursele materiale, umane i financiare sunt atrase i folosite n circuitul economic, de modul de organizare i conducere a proceselor economice, de mecanismul de funcionare a economiei naionale. Fiecare economie naional are propriul su mecanism de funcionare, care poate s prezinte att similitudini, ct i deosebiri fa de mecanismele altor economii, astfel: 1. condiionri istorice comune sau obiective politice, sociale, economice sau de alt natur asemntoare sau foarte apropiate, cum sunt: forma de proprietate dominant;

sistemul de conducere a economiei naionale (pe baza legilor i principiilor specifice sistemul de repartizare a rezultatelor muncii (n funcie de gradul de participare la capitalul regimul politico-ideologic (democratic, totalitar); participarea la aliane politice, militare sau la uniuni economice, constituite dup criterii

economiei de pia sau a planului de stat cu caracter imperativ); social, de munca depus sau o form mixt);

regionale, de interese etc. 2. deosebirile dintre mecanismele economice sunt determinate, n principal, de: potenialul de resurse de care dispune economia naional; structura social, gradul de maturizare a relaiilor sociale de producie, a suprastructurii i a gradul de independen a economiei fa de strintate (respectiv proporia de acoperire a obiectivele de politic economic urmrite pe termen mediu i lung.

democratismului economic; necesarului de materii prime, resurse energetice, specialiti, tehnologii i capital din surse interne); Mecanismul economic reprezint ansamblul metodelor i instrumentelor de conducere i/sau reglare, de ctre factorii de conducere societali a funcionrii economiei naionale, mpreun cu obiectivele ce guverneaz aceast conducere i/sau reglare i ntregul sistem organizaional prin intermediul cruia o efectueaz. n rile cu economie de pia, i cu att mai mult n cele aflate n perioada de tranziie ctre economia de pia, statul, prin instituiile i organele sale, are un rol foarte important, acionnd, pe de o parte, ca autoritate public, iar pe de alt parte, ca productor i consumator de bunuri i servicii. Nu toate modalitile de influenare a activitii economice de ctre stat au caracter financiar sau produc efecte financiare, ci numai: constituirea i repartizarea fondurilor de resurse financiare publice; participarea statului la activiti economico-financiare n calitate de agent economic, de folosirea prghiilor financiare, a normelor i normativelor financiare.

asigurator, bancher etc.; Prin urmare, mecanismul de funcionare a economiei naionale cuprinde o serie de componente de natur financiar, care mpreun formeaz mecanismul financiar. Mecanismul financiar cuprinde ansamblul structurilor, formelor, metodelor, principiilor i prghiilor economico-financiare prin intermediul crora se constituie, repartizeaz i utilizeaz fondurile financiare publice necesare ndeplinirii funciilor i sarcinilor statului.

n structura sa, mecanismul financiar cuprinde urmtoarele componente: a) b) c) d) e) sistemul financiar; prghiile financiare utilizate de stat pentru influenarea activitii economice; metodele administrative, de conducere folosite n domeniul finanelor; cadrul instituional, alctuit din instituii i organe cu atribuii n domeniul finanelor; cadrul juridic, format din legi, ordonane, hotrri de guvern i alte reglementri cu caracter

normativ n domeniul finanelor. Sub aspect noional, termenul de mecanism este adaptat la sfera activitii economice prin preluare din fizica mecanic, atribuindu-i-se o semnificaie de angrenaj menit s serveasc derulrii normale a proceselor economice. n plan economic, incluznd i componenta financiar, aceast noiune semnific, ntr-un sens larg, un cadru organizatoric de conducere i derulare a proceselor economice i sociale, ntre care i cele financiar-monetare. Considerat distinct, mecanismul financiar vizeaz ansamblul fluxurilor bneti din economia naional, dar el poate fi abordat la niveluri diferite de funcionare a acesteia. Un asemenea angrenaj este compus din procese, tehnici i instrumente de nfptuire i reglare a fluxurilor bneti, urmrind s rspund cerinelor desfurrii normale a fluxurilor i proceselor reale. O expresie direct a funcionrii sale este activitatea financiar concretizat prin operaiuni i fluxuri bneti exprimate ntr-o moned sau alta ce se deruleaz ntre participanii la producerea, repartiia i consumul de utiliti. Bazate pe relaiile dintre participanii la procesul reproduciei, asemenea operaiuni i fluxuri bneti sunt, n acelai timp, financiar-monetare, iar mecanismul respectiv poate fi numit financiar-monetar. Rolul major ndeplinit de acesta marcheaz pregnant viaa economic i societatea modern, fcnd din mecanismul financiar-monetar o component de prim plan a mecanismelor economico-sociale. Indiferent de nivelul organizatoric la care funcioneaz, acest mecanism reflect folosirea banilor n funciile ce revin acestora, inclusiv micarea valorii sub forma sumelor de bani, n baza relaiilor financiare, pentru constituirea i distribuirea (utilizarea) fondurilor bneti-financiare. ntr-o accepiune simplificatoare, mai pragmatic, mecanismul financiar poate fi definit i ca un mod de organizare i conducere a fluxurilor bneti-financiare, n coresponden cu fluxurile reale ce se realizeaz ntr-o economie. Dar, n aceast optic, mecanismul financiar-monetar ofer cadrul organizatoric-funcional al derulrii fluxurilor financiar-monetare, punnd n prim plan caracterul subiectiv al construciei sale, fr a se putea nega ns suportul su obiectiv, ce decurge din interdependena fluxurilor n

form bneasc, cu cele natural-materiale. Din aceast perspectiv, construcia mecanismului financiar echivaleaz cu crearea componentelor de structur necesare funcionrii sale normale. Totodat ns, mecanismul financiar poate fi abordat, att la nivel macroeconomic, ca un mecanism global, ct i la alte niveluri de organizare i desfurare a activitii financiare, inclusiv la nivel microeconomic. Astfel, pentru nivelul macroeconomic, mecanismul financiar se reprezint prin ansamblul de relaii i tehnici, cu principii, forme i instrumente specifice de organizare i conducere a ntregii activitii financiare, implicit a fluxurilor financiar-monetare, ce se deruleaz n ntreaga economie. Conceput global, ca ansamblu al proceselor i instrumentelor de conducere i reglare a fluxurilor bneti, la nivel macro, mecanismul financiar-monetar poart amprenta sistemului social-economic n care funcioneaz, iar construcia sa se afl sub incidena politicii generale promovate de ctre grupurile care dein puterea n stat. n acest sens, se impune observaiei constatarea c un asemenea mecanism poate fi privit i ca un rezultat al deciziilor de politic financiar-monetar, care, la rndul lor, ar trebui s se fundamenteze pe cerine ale legitilor economice i pe criterii de optimizare adecvate. n mod obinuit, aceste decizii mbrac forme ale reglementrilor privind activitatea financiar. n raport cu mutaiile ce au loc n politica economic i financiar, mecanismul financiar nregistreaz modificri structurale, ce vizeaz adaptarea la noul cadru al activitii economice, fie din mers, prin eliminarea unor elemente sau adugarea altora, sau chiar, n cazul unor schimbri radicale, prin nlocuirea mecanismului financiar cu altul adecvat noilor condiii. Astfel, transformrile presupuse de tranziia la economia de pia au nsemnat i o nlocuire a mecanismului economic i financiar specific economiei socialiste cu un mecanism ce tinde s se adapteze la economia de pia. Crearea i adaptarea mecanismului financiar la condiiile concrete impuse de necesitatea funcionrii normale a economiei necesit un complex de decizii ce vizeaz fie unele laturi ale activitii financiare, fie ntreaga activitate financiar. Scopul principal ce trebuie urmrit este favorizarea derulrii normale a fluxurilor reale din economie, n concordan cu obiectivele dezvoltrii generale a societii i cu cele proprii entitilor de la nivel microeconomic. Abordat la acest nivel mecanismul financiar-monetar se constituie ca o component a mecanismului economic global, care, la rndul su, prezint particulariti generate de tipul de economie existent n timp i spaiu. Din acest punct de vedere, chiar n societatea modern, se pot distinge cel puin dou variante; una este caracteristic economiei de pia liber, bazat,

principial, pe procesele de autoreglare (ca trstur definitorie), iar cea de a doua corespunde fostelor economii de tip etatist - socialist, reglate administrativ prin plan. Privit retrospectiv, mecanismul economic, inclusiv cel financiar-monetar specific economiei etatiste (socialiste), era conceput ca un ansamblu de procese, tehnici i instrumente de reglare centralizat (de ctre stat) a ntregii activiti. El a fost axat pe structurarea i dimensionarea acesteia prin prevederi obligatorii de ndeplinit, folosind ca instrument fundamental de reglare a tuturor fluxurilor reale i financiare, un sistem de planuri, cu corolarul su - planul naional unic. Contestarea rolului reglator al pieei libere, n acest tip de economie, a statuat obligativitatea conducerii ntregii activiti, inclusiv financiare, prin balane i planuri aprobate de organisme de stat i menite s dimensioneze i s regleze toate fluxurile reale, respectiv cele financiar-monetare, de constituire i distribuire (utilizare) a fondurilor bneti. Comparativ, n condiiile unei autentice economii de pia, mecanismul economic este bazat pe procesele de autoreglare ce decurg din legitile acesteia, condiionnd modul de concepere i funcionare ale mecanismului financiar-monetar. Elemente ale acestuia, aflate ntr-un eventual dezacord cu cerinele de derulare normal a activitii financiare, se pot corecta prin msuri de influenare a economiei, crendu-se cadrul organizatoric favorabil autoreglrii fluxurilor bneti. Totui, chiar n limitele acestui tip de economie, crearea cadrului adecvat derulrii fluxurilor financiar-monetare, care echivaleaz cu nsi construcia mecanismului financiar, se afl i sub impactul doctrinei economice ce st la baza guvernrii n fiecare ar. Sub acest aspect, este relevant diferenierea ce decurge din cele dou mari curente ale doctrinei economice moderne: keynesismul i monetarismul. Primul, orientat spre un intervenionism statal mai pronunat, presupune adoptarea unui mecanism mai complex, cu elemente de implicare mai profund a statului n reglarea fluxurilor financiar-monetare. Al doilea, axat pe doctrina neoliberal a ofertei privilegiaz iniiativa privat i promoveaz un mecanism mai simplu, axat pe autoreglarea fluxurilor financiar-monetare, limitnd reglementrile presupuse de intervenia statului. La nivel microeconomic, cel mai reprezentativ este mecanismul financiar al ntreprinderii, prin care se realizeaz procesele de procurare, alocare i utilizare a resurselor bneti, corespunztor activitii specifice fiecrei entiti de acest fel. Mecanismul financiar al ntreprinderii se definete, la rndul su, ca un ansamblu al proceselor de conducere i reglare a activitii financiare a ntreprinderii, respectiv a fluxurilor financiare la care particip aceasta. El se concretizeaz n metode, forme, instrumente i procedee tehnice de formare i utilizare a capitalurilor, de constituire i utilizare a altor fonduri bneti administrate de ntreprindere, corespunztor obiectivelor acesteia.

Mecanismul financiar prezint diferite grade de complexitate determinate de procesele constituirii, distribuirii i utilizrii fondurilor bneti-financiare la diverse nivele i structuri la care se administreaz asemenea fonduri. Sub acest aspect, este de admis necesitatea conceperii i funcionrii unor mecanisme de mai mic complexitate, corespunztoare fiecrui tip de fondfinanciar administrat, dar asamblate n mecanismul financiar global. n acest sens, mecanismul financiar global reprezint un ansamblu de mecanisme individuale corespunztoare diferitelor tipuri de fonduri bneti existente n economie sau segmentelor activitii financiare a ntreprinderii (al fondului bugetar, al fondului de rulment, al autofinanrii, al fondurilor pentru investiii, etc.). Astfel, mecanismul financiar-monetar de nivel macroeconomic asambleaz mecanismele tuturor tipurilor de fonduri bneti corespunztoare relaiilor financiare ce se manifest, la acest nivel, distingndu-se: mecanismul bugetului de stat, mecanismul creditului, mecanismul asigurrilor etc. Potrivit fiecrui tip de fond financiar, mecanismul respectiv asigur conducerea i reglarea fluxurilor de constituire i distribuire a resurselor, respectiv a celor de intrare i ieire la i de la fondul financiar respectiv. n aceste sens este de admis c, indiferent de nivelul la care este privit mecanismul financiar, un principiu fundamental ce trebuie respectat n organizarea i conducerea fluxurilor financiar-monetare const n asigurarea echilibrrii fluxurilor de intrare cu cele de ieire de la fondul respectiv. Privit din acest unghi, mecanismul financiar-monetar global se poate defini i ca un ansamblu de mecanisme financiare interconectate, de complexitate mai redus. n mod implicit, trebuie admis, de asemenea, c modul de funcionare a fiecrui mecanism interconectat se integreaz n funcionarea mecanismului financiar global i, in acelai timp, influeneaz performanele de funcionalitate obtenabile pe ansamblu. Baza obiectiv pentru construcia i funcionarea mecanismului financiar o constituie fluxurile reale, care sunt determinante pentru desfurarea fluxurilor financiare. Mutaiile produse n derularea fluxurilor reale influeneaz direct asupra funcionrii i adesea impun modificri adecvate n mecanismul financiar-monetar. Dar n cadrul acestor raporturi de condiionare nu este exclus nici relaia invers, n sensul influenrii condiiilor de realizare a fluxurilor reale prin caracteristicile funcionrii mecanismului financiar-monetar. Deficienele de concepere i funcionare ale mecanismului financiar antreneaz perturbri ale fluxurilor reale, de unde decurge necesitatea unei mbuntiri continue a mecanismului financiar. Este deosebit de important, n acest sens, cunoaterea structurii fluxurilor financiarmonetare, deoarece diferitele componente ale acestora repercuteaz diferit n modul de funcionare a

mecanismului financiar. Avnd n vedere particularitile acestor fluxuri financiare, inclusiv sub aspectul intercondiionrilor cu fluxurile reale, pentru funcionarea mecanismului financiar este revelatoare diferenierea celor dinti pe urmtoarele tipuri: de contrapartid; decalate; multiple; autonome. Primul tip de fluxuri financiar-monetare se intercondiioneaz, n mod direct i imediat, cu realizarea fluxurilor reale corespondente; cele dou categorii de fluxuri avnd loc concomitent, n sensuri opuse i la dimensiuni valorice egale, ceea ce favorizeaz derularea lor continu. Al doilea tip de fluxuri financiar-monetare presupun un ecart temporal fa de fluxurile reale (produse n prealabil). n acest caz, are loc un decalaj ntre momentele de realizare ale celor dou fluxuri i implicit crearea de datorii i de creane pentru participanii la relaiile de schimb. n anumite condiii, ruptura ce se produce ntre fluxurile reale i cele financiare poate deveni o premis nefavorabil funcionrii mecanismelor economiei, antrennd ntrzieri n derularea celor din urm, i putnd conduce la apariia fenomenului de blocaj financiar. La rndul lor, fluxurile financiar-monetare multiple sunt caracterizate prin participarea unor intermediari financiari, care preiau creanele (rezultate prin apariia decalajului dintre ele i fluxurile reale), transfernd sumele cuvenite vnztorilor i urmnd a le recupera de la datornici, la o dat ulterioar. n aceste condiii, are loc o multiplicare a fluxurilor financiare n raport cu cele reale i o redistribuire a resurselor bneti ntre mai muli participani, cu posibile efecte benefice asupra funcionrii mecanismului economic, inclusiv a celui financiar-monetar. n fine, fluxurile autonome se caracterizeaz printr-o anumit independen de cele reale i sunt specifice operaiunilor de mprumut, presupunnd momente i sensuri specifice de derulare, de la creditor la debitor (n momentul acordrii sumei mprumutate) i invers (cu prilejul rambursrii ei). Avnd ca obiect organizarea i reglarea fluxurilor financiar-monetare, mecanismul financiar reprezint un ansamblu de structuri i forme de nfptuire a activitii financiare, cu relaii, principii, metode, instrumente, organe decizionale, modele i tehnici de dimensionare i dirijare a acestor fluxuri, incluznd i reglementrile referitoare la efectuarea operaiunilor bneti. Mecanismul financiar reprezinta totalitatea parghiilor, instrumentelor si procedurilor de formare, colectare si gestionare a capitalurilor si fondurilor intreprinderii. Mecanismele financiare au importanta deosebita atat in organizarea cat si in conducerea activitatii financiare. Prin intermediul acestora se pun in miscare urmatoarele categorii de fluxuri financiare :

- fluxuri financiare in contrapartida - fluxuri financiare decalate sau intarziate

- fluxuri financiare multiple - fluxuri financiare autonome.

1. Fluxurile de contrapartida se caracterizeaza prin inlocuirea imediata a unui activ real/fizic cu moneda si invers. Aceste fluxuri apar la achizitie cu plata imediata in numerar. 2.Fluxurile decalate apar atunci cand fluxurilor fizice nu le corespunde imediat aparitia unor fluxuri financiare. Astfel,echilibrul stocurilor este rupt, iar pentru restabilirea sa se impune aparitia unui activ financiar. Acesta se materializeaza intr-o creanta la furnizori si intr-o datorie la cumparator. Apare in cazul relatiilor de creditare comerciala.Creanta/datoria se va stinge la o data ulterioara. 3.Fluxurile multiple apar in situatia compensarii decalajelor dintre fluxurile fizice si cele financiare. Firma apeleaza la un tert pentru a-si transforma creantele in bani. Vanzarea-cumpararea unei creante reprezinta un proces financiar cu consecinte importante si care influenteaza desfasurarea normala a activitatii. Activele financiare constituie obievtul unor tranzactii a caror desfasurare este urmatoarea : bunurile vandute sunt transferate la cumparator (flux fizic/real) furnizorul vinde creanta unui tert si incaseaza valoarea acesteia,mai putin o anumita taxa (flux cumparatorul achita datoria care este fata de tert (flux financiar)

financiar) 4.Fluxurile autonome se degaja din operatiile financiare privind acordarea de imprumuturi, avand loc doar transferul de moneda. Aceste fluxuri dau nastere unor active financiare constituite din creante si datorii. Unele mecanisme financiare pot fi intelese mai bine daca sunt cunoscute ciclurile financiare. Un ciclu financiar este un ansamblu de operatiuni si proceduri care intervin intre momentul transferului monedei in bunuri/servicii pana in momentul in care moneda este recuperata. Activitatea intreprinderii trebuie sa se desfasoare astfel incat sa se poata obtine nu doar recuperarea volumului initial de moneda ci si generarea unui surplus monetar. In cadrul intreprinderii apar 3 cicluri financiare principale : ciclul de investitie-amortizare; ciclul de exploatare; ciclul operatiunilor financiare;

1.Ciclul de investitie-amortizare.Prin investitii se creaza un capital de productie de la care intreprinderea se asteapta sa contribuie la generarea unor venituri viitoare.

Investitia presupune o cheltuiala imediata si de amploare si consta in transferul monedei in active fizice. Odata creat,capitalul fizic incepe sa se deprecieze fizic si moral, iar procedurile, mecanismele si sistemele de amortizare au drept scop sa evalueze si sa recupereze aceasta depreciere prin adaugarea ei la costurile de productie.Suma de bani imobilizata initial se recupereaza treptat in timp ce valoarea activului inregistrat in bilant se va micsora cu uzura. Drept urmare, la sfarsitul perioadei de serviciu, va trebui sa existe o echivalenta a fluxurilor care poate fi obtinuta numai daca rezultatele pot acoperi si deprecierea corespunzatoare a activelor. 2.Ciclul de exploatare.Reprezinta ansamblul operatiunilor desfasurate pentru a atinge obiective esentiale. Acest ciclu cuprinde achizitionarea de bunuri/servicii, transformarea acestora in produse finite si comercializarea lor.Procesele de exploatare trebuie sa se deruleze continuu pentru a putea asigura o utilizare optima a factorilor de productie (L si K) si stocurilor. In fazele ciclurilor de exploatare, K imbraca diferite forme, circuland si transformandu-se permanent.Fluxurilor reale le corespund o serie de fluxuri financiare si un ansamblu de active financiare materializate in creante si datorii. 3.Ciclul operatiunilor financiare.Priveste operatiunile si procedurile de acordare si luare de imprumuturi si operatiunile de achizitie sau de vanzare a titlurilor de participatie. Toate aceste operatiuni dau nastere la fluxuri financiare, adica la intrari/iesiri de moneda.

Capitilul II Analiza financiar-economica a ntreprinderii