Sunteți pe pagina 1din 8

CURS 1 Definirea termenilor Cultura e un fenomen social foarte complex aproape imposibil de prins intr-o def initie; asa

se sexplica faptul ca toate incercarile de a defini cultura dupa sch ema logica clasica s-au dovedit daca nu imposibile, cu siguranta unilaterale. Conceptele de CC sunt plurisemsantice. Diferiti analisti ai fenomenului culturii folosesc in sensuri variate atat termenul de cultura cat si pe cel de civilizat ie. S-a stabilit astfel un inventar al sensurilor termenilor de CC folosite in d iferite lucrari si s-au gasit aproximativ 200 de sensuri diferite pt acesti term eni. Aceasta situatie poate conduce la o serie de confuzii. In cuida acestei multitud ini de sensuri, cercetatotrii fenomenului cultural folosesc de obicei termenul d e cultura pentru a desemna creatiile sufletesti, spirituale, sistemele de idei s i valori, iar termenul de civilizatie pt a desemna creatiile materiale, mijloace cu care omul isi adapteaza mediul inconjurator. De exemplu Simion Mehedinti in Civilizatie si cultura defineste cultura drept suma tuturor creatiilor sufletesti, intelectuale, etice si estetice, iar civilizatia drept suma tuturor creatuulor tehnice care ajuta la adaptarea omului la mediul geografic. Ovidiu Dramba in Istoria culturii si civilizatiei delimiteaza cultura ca referindu -se la ansamblul aptitudinilor, actelor si operelor limitatela domeniul spiritul ui si intelectului, iar civilizatia ca totalitatea mijloacelor cu ajutorul caror a omul se adapteaza mediului fizic si social. De fapt pluralitatea de sensuri pentru cei doi termeni ca si confuziile care se nasc adesea in folosirea lor provin in cea mai mare parte din provenienta celor 2 concepte. De exemplu germanii intrebuinteaza pt faptele de civilizatie termenul kultur, ia r francezii pt faptele de cultura termenul civilisation. Termenul cultura provine din latinescul culturae, numai ca in antichitate oamenii foloseau acest termen cel mai adesea in intelesul original de cultivare a pamant ului ca actiune de transformare a naturii, sens care in multe limbi romanice s-a perpetuat pana azi. Celalalt inteles al culturii, cultura animi si opusul lui cult ura agri ca educatie a spiritului provine din mediile intelectuale ale Romei anti ce. Etimologic, civilizatie deriva din latina clasica unde adjectivul civilis si subst antivul civilitas desemneaza calitatile generale ale cetateanului in relatiile cu ceilalti cetateni, anume politetea si amabilitatea. Conceptele de CC nu trebuie depasite, nu trebuie gandite dual, temeiul lor trebu ind a fi cautat in unitatea lor doarece fiecare termen isi are sensul in celalal t. Cultura este nesemnificativa daca nu se regaseste in calitatea relatiilor din so cietate, din civilizatie, iar civilizatia este lipsita de importanta daca nu pot enteaza cultura. Deci cele 2 concepte se supun in procesul lor de definire si principiului incomp letitudinii in sensul ca nici unul nu-si ajunge siesi, fiecare face trimitere la celalalt pentru a se defini. Intre cultura si civilizatie, spun unii autori, nu poate fi un raport de fatala succesiune sau evolutie paralela absoluta, nici de subordonare sau incluziune, c i mai degraba o relatie de interactiune(doar mintea noastra le separa in plan re al, constituind fenomene ingemanate).

CURS 2 Schimbarile din epoca moderna au imbogatit sensul notiunii de cultura. Un rol im portant l-a avut miscarea romantica prin orientarea catre cercetarea valorii cul turilor, a traditiilor si obiceiurile diferitelor popoare. Din sec 19, cultura a devenit obiect de studiu datorita explorarilor etnografice a culturilor primit

ive si populare. Prin largirea si sistematizarea creatiilor umane, asa cum au ev oluat ele de-a lungul timpului, s-au dezvoltat alaturi de filozofia culturii ca disciplina autonoma, noi discipline particularede sine statatoare precum: etnogr afia si antropologia culturala, psihologia si sociologia culturii care legitimea za stiintific, culturologia, o teorie generala despre cultura si aporturile aces tora cu civilizatia. In epoca contemporana exista 2 tendinte in definirea culturii: Restrangerea conceptului la unele din cele mai elaborate valori din sfera artist icului si stiintificului Extrapolarea fara discernamant a acestui concept la intreaga viata sociala Marele sociolog roman Dimitrie Gusti ofera 3 acceptii ideii de cultura: Cultura obiectiva prin care intelegea un sistem de bunuri culturale ce formeaza stilul unei epoci(date de creatiile literar-artistice, descoperirile stiintifice de aparitia unui cult religios) Cultura institutionala prin care includea statul, biserica, scoala, armata, orga nizatii economice, stiintifice, artistice Cultura personala ce semnficia atitudinea personala fara de opera de cultura, ra portul viu dintre persoane si valoarea culturala Problema hotaratoare in analiza culturii e relatia natura-societate-cultura.Intr -un anumit sens am putea defini cultura ca o sinteza intre natura si societate . De exemplu Andre Marlaux definea cultura ca fiind acel moment in care umanul se desprinde de biologic. Cultura in genere se defineste ca fiind totalitatea valorilor spirituale creata de omenire in parcursul practicii sale social-istorice si care reprezinta progre sele realizate in cunoasterea naturii, societatii si a definirii insasi a fiinte i umane. In sfera ei, cultura include atitudinile, actele, operele limitate la d omeniul spiritului si intelectului care deservesc satisfacerea memoriilor spirit uale si intelectuale. In acest sens, dpdv istoric, culturii ii apartin operele d e stiinta, filosofie, istorie, literatura, muzica, arhitectura, sculptura, pictu ra, arte decoratice, etc. Totodata ea include datinile si obiceiurile, credintel e si practicile religioase asa cum au evoluat ele de-a lungul mileniilor. Fiecare cultura reprezinta expresia unei anumite societati, iar studierea atitud inilor si comportamentelor individului se face pe fundalul unei culturi specific e. Dpdv al propriei dinamici, cultura include in mod firesc urmatoarele elemente esentiale constitutive: Cunoasterea; cultura fiind un act de cunoastere, receptare si selectare a unui i mens flux informational, cu un rezultat cognitiv al activitatii practice. Acest moment al culturii e deosebit de important intrucat nimeni nu se poate realiza c a personalitate fara a asimila un bogat si selectat volum de cunosctinte fara a cunoaste o anumita mostenire culturala. Valoarea semnifica raportarea rezultatelor cunoasteruii la nevoile, trebuintele si aspiratiile omului, aprecierea lor critica in functie de interesele social-um ane Creatia este momentul de salt calitativ de la un fapt natural la unul cultural. Creatia este insasi principiul de geneza al valorii Comunicarea care inseamna generalizarea sociala si asimilarea critica a valorilo r culturale, realizarea functiei sociale a culturii Dpdv al functionalitatii, cultura se clasifica:element cultural, complex cultura l, tip de cultura, aria culturala, modelul cultural. Elementul cultural este unitatea de baza, cea mai simpla a unei culturi, el dese mnand orice produs cultural care incorporeaza o valoare. Complexul cultural e alcatuit dintr-un ansamblu de elemente culturale, corelate functional si stilistic intre ele. El determina un anumit sistem cultural care g enereaza un anumit tip de cultura. Tipurile de cultura se clasifica functie de anumite criterii: Criteriul temporal-istoric: cultura antica, medievala, renascentista, moderna, c ontemporana Criteriul spatial-geografic: zona de afirmare a unei culturi: greaca, egipteana, etc. Criteriul tipologic culturi primitive, arhaice, evoluate

L. Blaga imparte cultura in cultura minora(copilaria unei culturi)si cultura maj ora(maturitatea ei). T. Vianu foloseste notiunile de cultura partiala si totala. Aria culturala desemneaza regiuni si zone etnoculturale in care se gasesc cultur i inedite ca esenta si asemanatoare ca forma(aria culturii europene). Modelul cultural indeplineste o functie normativa fara de celelalte culturi pe c are le influenteaza. In fiecare epoca istorica exista culturi si civilizatii rep rezentative care le influenteaza pe celelalte. Finalitatea oricarui act de cultura o reprezinta creatia de valori, lumea valori lor fiind deosebit de bogata si complexa. Valorile reprezinta un raport intre un obiect(bun material, creatie spirituala, un principiu, o idee, un comportament) si un subiect care apreciaza obiectul respectiv. Obiectul devine obiect al valo rizarii in virtutea calitatilor pe care le are, iar subiectul apreciaza aceste c alitati, in masura in care ele satisfac anumite trebuinte de ordin material sau spiritual. Valorile se pot calsifica dupa natura obiectului in: Valori economice: avutie, proprietate Valori politice: democratie, dreptate, pluritate Valori stiintifice: adevar, certitudine, obiectivitate Valori religioase: viu, sacru, profan Valori sportive: fair-play Valorile fundamentale ale umanitatii sunt: Adevarul ca valoare de cunoastere Binele ca valoare morala Frumosul ca valoare estetica Libertatea ca valoare folosofic-politica Dupa criteriul stabilitatii sunt valori perene si valori cu o arie restransa de cunoastere, iar dupa gradul de impact cu societatea, valori sociale si valori in dividuale

CURS 3 Comunicare si cultura. Caracteristici Cultura inseamna comunicare, iar comunicarea inseamna cultura afirma Edward Hall, de unde rezulta ca cele doua concepte sunt inseparabile. Comunicarea ca interact iune sociala este procesul prin care indivizii din aceeasi cultura sau din cult uri diferite isi transmit reciproc mesajele. Intregul proces este influentat de cultura careia ii apartin deopotriva emitatorii si receptorii. Cum, cand, unde, in ce fel, prin ce mijloace se comunica sunt chestiuni dictate de cultura fiecar uia. Orice cultura are anumite caracteristici: Cultura nu este innascuta, cu invatata Invatarea este cea mai importanta caracteristica a culturii. Cultura se dobandes te prin invatarea de catre oameni inca de la cele mai fragede varste, mai intai a lucrurilor elementare pentru supravietuire, apoi pe masura dezvoltarii ca diin te biologice si sociale, insusirea acelor norme, atitudini, comportamente etc. c are sunt considerate dezirabile de catre cultura proprie. Invatarea culturala are loc in mai multe feluri: prin interactiunea cu ceilalti, prin observare, prin imitare ca si prin alte mijloace cum sunt contactul din pr iviti, utilizarea tacerii si a spatiului, prin invatarea limbii materne, prin pr

eferinta pentru activitatea fizica sau intelectuala, prin modul in care este pre ferabil sa se rezolve conflictele etc. Toate aceste lucruri ca si multe altele s unt invatate in mod inconstient prin interactiunea cu alti oameni in cadrul unor grupuri sociale si institutii, formale sau informale precum: familia, scoala, b iserica, grupul de prieteni, colegi, etc. De asemenea cultura se invata din pove sti si folclor, fie ca este vorba de cultura populara traditionala, fie ca e vor ba de vechi mituri. Cultura se invata si din arta, din obiectele si operele de a rta plastica pe care le-a produs o anumita civilizatie. Cultura este transmisa din generatie in generatie Pentru ca o cultura sa existe este necesar ca ea sa transmita mesajele si elemente le esentiale. De aceea cultura este un continuu proces de comunicare, de transmi tere a ceea ce se numeste mostenirea culturala. Totodata, noile obiceiuri, valor i, principii, comporamente, si altele, trebuie de asemenea sa fie comunicate fie carui individ din acea cultura, ceea ce se realizeaza prin interactiunile social e. Cultura se bazeaza pe simboluri Abilitatea unei culturi de a crea simboluri ajuta la invatarea culturala de la individ la individ, de la grup la grup. Dupa cum se stie, orice poate deveni un simbol: o imagine, un gest, un cuvant, o piesa de imbracaminte, etc. din momentu l in care prin acord tacit, social si cultural i se acorda o anumita semnificat ie. Comunicarea simbolica, ca o parte componenta a comunicarii sociale si cultur iale, ii ajuta pe oameni sa isi organizeze experientele in forma unor categorii abstracte si sa se exprime prin verbalizare si comunicare nonverbala dar si prin alte mijloace sau suporturi: carti, filme, etc. Comunicand simboluri, o cultura se pastreaza si totodata se transmite de la o generatie la alta. Cultura este suspusa schimbarii Culturile sunt siteme dinamice supuse schimbarii prin confruntarea permanenta cu informatia din surse exterioare, contacte interculturale ce determina schimbari in orice cultura. Culturile sunt foarte usor fortate sa se altereze din cauza u nor razboaie de ocupatie, dezastre naturale, etc. Desi orice cultura e supusa sc himbarii, structura ei primara rezista la modificari majore. Spre exemplu schimb arile in moda vestimentara, in obisnuinta de hrana, calatorie, locuire, apartin unui set de valori ce se schimba de la o epoca la alta intr-o cultura. In schimb , valori ca cele asociate eticii, muncii, timpului liber, practicile religioase, atitudinea fata de cele doua sexe, sunt atat de adanc inradacinate incat presis ta de la o generatie la alta sau de-a lungul mai multor generatii. Cultura este etnocentrica Etnocentrismul desemneaza conditia celor care considera ca felul lor de a fi, de a actiona sau de a gandi trebuie sa fie preferat celorlalti, fiind insotit de s entimentul apartenentei organice a individului la un grup si de constiinta super ioritatii valorii acestuia in raport cu celelalte. Etnocentrismul este asociat c u intoleranta si xenofobia, rasismul si cu stigmatizarea. In toate defintiile date etnocentrismului, este prezenta ideea ca propria cultur a reprezinta masura tuturor lucrurilor. Aceasta este insotita totodata de o apre ciere exagerata a propriilor valori si de tendinta de subapreciere a valorilor c are stau la baza culturii straine considerata inferioara. Etnocentrismul se manifesta in forme active si pasive. Formele pasive sunt expresii simplificate si elemente ale reprezentarilor social e care se manifesta mai ales ca prejudecati si stereotipuri. Prejudecatile infue lteaza procesele de comunicare prin faptul ca angajeaza o atitudine negativa fat a de un grup sau membrii unui grup, atitudine bazata pe o generalizare eroanta s i rigida. Sunt modalitati de evaluare preluate mecanic si care ofera un sistem d e explicatii impartasite in cadrul unui grup social, etnic, national sau religio s. Prejudecatile apar in diferite grupuri culturale, mentin o situatie de fapt s i actioneaza ca bariere psihologice. Stereotipurile sunt generalizari invatate de obicei negative in legatura cu un g rup si care raman fixate in minte si sunt vehiculate de indivizi. Numite si subst itute ale observatiei, ele apar spontan din dorinta de a schematiza si rationaliz a, in principiu fiind necesare deoarece raspun unor necesitati de facilitare a c unoasteriii. Stereotipurile descriu anumite situatii generalizandu-le si netinan

d cont de obiectul caruia i se aplica. Discriminarile care deriva din prejudecat i sunt modul de comunicare si relationare sociala prin care membrii unui grup is i atribuie o imagine de superioritate fata de alti membrii si alte grupuri. Pent ru a-si justifica prejudecatile si atitudini discriminatorii, oamenii, mai ales cei din grupurile dominante folosesc stereotipurile. Formele active ale etnocent rismului, precum rasimul sau xenofobia, tin de comportament, iar stereotipurile si prejudecatile servesc la justificarea unor actiuni si raporturi existente int re diferite grupuri rasiale, etnice, religioase sau culturale. A vorbi despre comunicarea interculturala in ziua de azi cand oamenii fi in cont act cu semenii lor din celalalt capat al lumii, printr-un click cu ajutorul tele foanelor mobile sau mass-media inseamna a dori sa ii cunoastem mai bine pe semen ii nostri, sa-i intelegem si sa-i acceptam si comunicarea dintre noi sa fie mai eficace. Globalzarea a facut din comunicarea interculturala un fapt inevitabil. Lumea de azi este supusa unor schimbari rapide, interactiunea dintre oameni capata noi di mensiuni. Contactul si comunicarea cu alte culturi sunt caracteristici dominante ale vietii moderne. Comunicarea intreculturala inseamna interactiunea directa d intre oamenii din diferite culturi. O definitie atotcuprinzatoare asupra intercu lturalitatii ne ofera Micheline Ray: Cine spune intercultural, spune in mod neces ar pornind de la sensul plenar al prefixului inter interactiune, schimb, deschid ere, reciprocitate, solidaritate obiectiva. Importanta prefixelor din notiunile de multiculturalism, comunicare intercultura la si raporturi transnationale este analizara de Christian Ghiordano care observ a ca prefixele multi, inter si trans poseda intre ele evidente afinitati dar si subtile diferente de conotatie.

CURS 4 Contactul dintre culturi Contactul dintre culturi poate fi indirect(prin tiparituri, media, prin exportul sau importul de produse culturale) sau direct(prin intalnirile dintre indivizi proveniti din culturi diferite). La contactul cu o alta cultura, individul traie ste experiente emotionale noi provenite din eforturile lui de adaptare la noul s istem de semne. Aceasta experienta imbraca 2 forme: ciocnirea culturala si socul cultural. Ciocnirea culturala are loc in timpul contactelor de scurta durata cu o noua cul tura cand individul are timp doar sa constate diferentele intre cultura sa si cu ltura gazda, manifesta un interes moderat fata de aceste diferente care il amuza sau il surprind. Socul cultural se refera la acea experiena emotionala si intel ectuala ce apare la cel care plasat accidental sau datorita unor activitati spec ifice in afara contextului socio-cultural initial resimte o puternica stare de d iscomfort si de stres existential. Experienta vietuirii intr-un nou mediu sociocultural poate declansa diferite reactii de frustrare sau de respingere, de dest ramare a identitatii, de revolta, de anxietate, de mirare sau chiar de fascinati e in fata experimentarii noului context. Socurile culturale au mai multe compone nte fiind determinate de diferite aspecte: Socuri legate de perceptia diferita a spatiului si timpului Socuri datorate diferentelor de rol si relationale din cadrul grupului familiar( rolurile sotilor, tipurile de familie, stilurle de atasament etc.) Socuri legate de tipurile diferite de sociabilitate(ospitalitatea, caracteristic ile schimbmurilor reciproce) Socuri datorate intalnirii cu ritualuri si credinte religioase diferite etc. Socul poate determina fie o mai buna cunoastere si insertie in cultura proprie, fie o stare de disolutie interioara ce conduce la o adaptare convenabila la cult ura straina. Termenul de soc cultural a fost introdus de antropologul american de origine fin

landeza Kalvero Oberg. Socul cultural cunoaste mai multe faze: luna de miere cand individul manifesta fascinatie si optimism fata de noua cultura (savureaza mancarea, se bucura de calmul care domina societatea, i se par intere sante obiceiurile oamenilor, e fascinat de arhitectura locala) Dezorientarea cu care individul este bombardat de stimuli noi, diferiti de cei c are ii primea in cultura sa; este dezorientat, ii lipsesc reperele de interpreta re si integrarea acestor stimuli in sistem Ostilitatea, enervarea; sterotipurile sunt activate emotional iar diferentele fa ta de cultura originala incep sa fie percepute ca incoveniente(dorul dupa mancar ea de acasa, plictiseala intr-o comunitate considerata neinteresanta, cu obiceiu ri caraghioase si obositoare, melancolie la amintirea locurilor de acasa) Insanatosire si acceptare pe masura ce individul capata abilitatea de a se descu rca in noua societate, diferentele sunt luate ca atare, trecute in fundalul coti dian al existentei, acceptarea noului sistem de viata, integrarea in societate p rin adoptarea unor evenimente din noul mod de viata Biculturalitatea individul poate trai comfortabil in ambele culturi fara a fi st resat de schimbarea stimulilor diferiti pe care ii primeste din fiecare cultura Intoarcerea acasa revenirea la cultura de origine poate produce socul cultural i nversat caracterizat prin aceleasi faze Aculturarea si alienarea Confruntati cu socul cultural, cu inevitabile sentimente negative de nemultumire , frustrare, confuzie, indivizii pot ajunge la 2 tipuri de rezultat: aculturarea sau alienarea. Cele 2 rezultate depind atat de atitudinea initala pe care indiv izii le au in momentul contactului cu noua cultura si de strategiile de gestiona re a socului cultural. Aculturarea se produce cand atitudinile initiale ale individului sunt toleranta, acceptarea, increderea de sine. In gestionarea sentimentelor negative produse d e socul cultural, individul alege strategii integrative(observa, asculta, intrea ba, se conformeaza, face compromisuri). In felul acesta el va ajunge sa inteleag a noua cultura si sa se integreze sistemului ei in diverse moduri si grade. Acul turarea este procesul prin care indivizii sau grupurile care intra in contact di rect sunt atrasi treptat de sistemul de valori si practici ale unuia sau altuia dintre indivizi sau grupuri. Procesul de aculturare depinde de locul, scopul si durata contactelor dintre ind ivizii cu medii culturale diferite si cunoaste diverse grade de manifestare. Ast fel se obtin mai multe tipuri de aculturare: Colonizarea si invazia in situatiile de colonizare, populatia colonizatoare impu ne populatiei colonizate propria cultura; in situatiile de invazii, membrii cult urii invadate adopta unele elemente din cultura invadatoare Aculturarea unilaterala se produce in situatii de contact intre grupuri de parti cipanti la un eveniment Aculturarea bilaterala se produce in cadrul contactelor stabilite intre grupuri nationale inegale sau egale demografic; membrii culturilor se influenteaza recip roc in cadre diferite Aculturarea multilaterala are loc in cadrul contactelor stabilite intre numeroas e grupuri etnice inrudite din acelasi stat sau intre grupuri etnice diverse care locuiesc pe teritoriul aceluiasi stat. Contactul intre grupui nationale si grupuri extranationale(emigranti pe scurta d urata) grupurile minoritare observa diferentele fata de cultura lor de provenien ta si elemente din cultura gazda Alienarea culturala se produce atunci cand individul are atitudini initiale de s uspiciune, teama, neincredere, intoleranta. In gestionarea socului cultural, ind ividul alege strategii reactive(a se retrage). Cand indivizii nu sunt capabili s a se adapteze la noua cultura ei sufera un proces de alienare culturala ce se ma nifesta ca proces de devalorizare a culturii gazda si dorinta de intoarcere la c ultura de origine, individul avand sentimente de marginalizare sociala, furie. S entimentul dezradacinarii e parte a alienarii culturale.

CURS 5 Exista 12 surse concrete si imediate de neintelegeri si gafe in comunicarea inte rculturala: tabuurile si simbolurile, conditia sociala a femeii in raport cu bar batul, maniera de a arata respectul, perceptia timpului si a spatiului, eticheta in afaceri, mesajele nonverbale, limba si translatorul, imbracamintea, argument atia si puterea de convingere, mediul politic si religios, prejudecatile si impo rtanta acordata cuvantului scris. Tabuuri si simboluri Cuvantul tabu este de origine polineziana si se refera la diferite interdictii c u caracter sacru a caror incalcare atrage automat sanctiuni divine sau sociale s evere. Tabuurile pot fi locuri sacre, persoane,gesturi si cuvinte, sau expresii a caror discutare este interzisa. Prin extensie de la tabuul de ordin religios, se admite si existenta unor tabuuri morale si sociale ce privesc obiecte, culori , numere, cuvinte, expresii verbale, gesturi, daruri si comportamente incredibil de variate de la o cultura la alta. Conditia femeii Statutul social al femeilor si relatiile barbat-femeie comporta abordari specifi ce in culturi si religii diferite. In Asia si in lumea islamului, statutul femei lor este categoric altul decat in lumea crestina occidentala. In multe tari isla mice, femeile se supun aproape neconditionat vointei barbatilor si sunt lipsite de putere de negociere in relatiile dintre sexe. Ele nu stau cu barbatii la acee asi masa si este exclus ca barbatul sa serveasca o femeie la masa sau sa ii aduc a apa cu atat mai putin sa negocieze cu ea de la egal la egal. Maniera de a indica respectul Problema care se ridica este aceea de a cunoaste modurile in care se manifesta r espectul fata de partener in aria sa culturala. Respectul poate fi indicat prin varsta, sex, statut social, rang ierarhic, titluri, daruri si onoruri, punctuali tate, imbracaminte, pastrarea distantei, atentia acordata zilelor de sarbatoare, orelor de rugaciune sau de siesta, prin gesturi specifice de plecaciune, contac t vizual moderat, postura trupului in picioare, etc. Perceptia timpului si spatiului Timpul e un indicator important al sentimentelor, atitudinilor si opiniilor part enerilor de negocieri. Un minut, o ora sau o zi nu au aceeasi semnificiatie in t oate culturile. Problema timpului priveste in special punctualitatea, amanarea, graba sau rabdarea si ordinea sosirii la intalnirile de afaceri. Conduita negoci atorilor in raport cu timpul tradeaza aria socio-culturala de origine. Arabii si latinii nu fac mare caz din punctualitate, pe cand balcanicii au obiceiuri biza ntine si pot fi chiar agasati de punctualitate si precizie. Eticheta afacerilor Eticheta si ritualul intalnirilor de afaceri prezinta numeroase "ciudatenii" cul

turale care pot da nastere la confuzii si gafe. Gestica Gestul de a da din cap poate avea seminificatii contradictorii in tari si cultur i diferite. In Bulgaria sau Albania de pilda, a da din cap sus-jos inseamna nu, iar a clatina din cap inseamna da. Gestul de a face cu ochiul are semnificatii c ontradictorii in tari diferite. Limba si translatorul Diferenta cea mai evidenta dintre doua culturi este data de limba. Indiferent de cultura, oamenii folosesc un amestec de limbaj verbal, limbaj al vocii si limba j al trupului cat si o sumedenie de alte simboluri vizuale si semnale acustice. Imbracaminte Ca regula generala tinuta conservatoare si protocolara in stil occidental nu rid ica probleme aproape nicaieri in lume. Tinuta de afaceri standard este practic o bligatorie in mediile de afaceri din Europa occidentala si Statele Unite. Etica si puterea de negociere Probleme care se ridica din acest punct de vedere privesc gradul de importanta p e care il au factorii subiectivi in presiunea si argumentatia specifica comunica rii interculturale. Contextul religios si politic Asemanator cu situatia de mai sus. Prejudecatile Problemele care se ridica din acest punct de vedere se refera la faptul ca adese a la inceputul negocierilor poate fi necesar si oportun sa se luptam pentru a de monta sau corecta parerile pe care alte popoare si culturi si le-au format in mo d mai mult sau mai putin eronat fata de noi. Eticheta cuvantului scris