Sunteți pe pagina 1din 3

INTEGRAREA ECONOMICA SI GLOBALIZAREA Activitatea economica este marcata, in timp, de schimbari, de transformari care acum au devenit mai numeroase,

mai ample, mai profunde. Dintre acestea s-a impus atentiei, prin dimensiuni si consecinte, internationalizarea procesul prin care actiunile sau actele economice, productia si piata, altadata locale sau zonal-nationale, depasesc tot mai mult spatiile nationale si devin internationale, expresia participarii economice din tari diferite. Aceasta tendinta, existenta totusi de multa vreme, s-a accentuat o data cu formarea si dezvoltarea pietei mondiale. Ea este ilustrata in mod deosebit de: Cresterea ponderii comertului exterior in produsul intern brut al tarilor lumii; Extinderea fara precedent a investitiilor interne; Cresterea vertiginoasa a tranzactiilor pe piata scimburilor valutare; . Daca avem in vedere modul de manifestare si intensitatea fenomenlui, in cadrul internationalizarii distingem doua forme fundamentale: a. integrarea economica ansamblul proceselor prin care doua sau mai multe tari realizeaza un spatiu economic comun mai eficient sub anumite aspecte sau in ansamblul sau; b. globalizarea economiei procesul prin care actele economice, economia devin expresia participarii la un sistem de relatii care au loc la scara mondiala; Vecinatatea statelor faciliteaza internationalizarea economiei; granitele comune si apropierea reprezinta factori importanti in acest sens. Dar, pe langa acestia, mai trebuia sa existe si interese economice si politice comune pentru ca internationalizarea sa ajunga la parametrii de astazi Cand dezvoltarea economiilor unor tari din aceeasi zona geografica si a relatiilor dintre ele a atins un nivel ridicat si un anumit grad de complexitate au aparut si interese economice si politice comune, legate de adancirea colaborarii si cooperarii dintre ele pe plan economic, social, cultural, politic. Intr-un asemenea context istoric favorabil s-au creat numeroase forme de integrare diferentiate dupa intensitatea pe care o au. Astfel, integrarea poate implica intreaga economie sau numai anumite segmente ale acesteia si doar sub unele aspecte. In primul caz, se spune ca integrarea este globala, iar in cel de al doilea, ca este sectoriala sau pe anumite produse. Cu cat numarul statelor participante la integrare se mareste si cu cat intensitatea integrairii creste, se contureaza necesitatea unor structuri organizatorice si juridice permanente, inzestrate de statele respective cu autoriteatea corespunzatoare aducerii la indeplinire a colaborarii si cooperarii specifice procesului de integrare. Efectul cresterii eicientei economice in procesul integrarii este insotit si de alte fenomene precum: intensificarea conurentei in interiorul noilor piete marite, cresterea puterii de negociere a gruparilor integrationiste, transformarile structurale pentru a atenua diferentele dintre zonele spatiului integrat, care devin acum mai vizibile.

Procesul prin care economia ca activitate devine expresia participarii la un sistem de relatii a unitatilor economice s-a globalizat, cuprinzand in prezent toate economiile nationale se numeste globalizare. Acest proces denumit globalizarea economiei s-a accelerat, in mod deosebit, dupa 1985 o data cu prabusirea comunismului si este adesea perceput ca expresia modernizarii si viitorului bazat pe tehnologii de varf, capialuri si locuri de munca bine calificate. Multe guverne sunt acum preocupate sa adopte strategii prin care economiile lor sa se inscrie in procesul modernizarii prin intermediul globalizarii. Aceasta percepere are, uneori, caracter radical dar a inceput sa fie si 1

puternic contestata. Factorii cei mai importnati care au actionat in favoarea globalizarii sunt : Inlaturarea reglementarilor care obstructionau investitiile transnationale Diminuarea evidenta a costului transporturilor si telecomunicatiilor, dezvolatrea si modernizarea acestora Liberalizarea mai ampla a pietelor de capital locale si internationale Globalizarea economiei este un termen care releva o dubla realitate: Internationalziarea pietelor de bunuri si de factori de productie Aparitia si inmultirea firmelor, indeosebi industriale, ce isi desfasoara activitatea simultan la scara mondiala Din punct de vedere economic, scopul globalizarii il constituie profitul si mentinerea in activitate a firmelor in conditiile in care cresc foarte mult cheltuilile cu cercetarea-dezvoltarea, durata de viata a produselor se diminueaza simtitor, a devenit necesara o retea densa de parteneri, exigentele de calitate sunt foarte mari si viteza de reactie la semnalele pietei se accelereaza. Prin globalizare se capteaza numeroasele avantaje ce decurg din diferentele ce exista intre economiile tarilor lumii, acestea constituind, de fapt, sursa profiturilor. Exista insa si aspecte negative: investitiile si obiectul activitatii lor nu corespund neaparat nevoilor tarilor in care actioneaza, aportul in tehnologii avansate este foarte limitat pentru ca cele mai complexe sunt rezervate tarilor de provenienta, pot sa nu mareasca productia dar inlocuiesc pe producatorii locali, pot constitui obstacole economice si politice pentru tarile in care actioneaza Eco Rezultatele activitatii economice se concretizeaza in bunuri materiale si servicii, care pot fi exprimate in unitati materiale fizice sau valorice. Acestea se masoara cu ajutorul indicatorilor economici, la nivel de firma, ramura sau tara. Rezultatele activitati unui agent economic sunt foarte importante pentru el si pentru cei cu care intra in relati de afaceri, dar au, in general, o semnificatie restransa, locala. Intrucat orice agent economic obtine rezultatele in contextul unor relatii cu altii, care, la randul lor, dezvolta multe alte legaturi, in cadrul circuitului economic, pentru orientarea fiecaruia devine necesara cunoasterea rezultatelor din intreaga economie nationala si chiar a celor din economiile altor state. Rezultatele de ansamblu agregate, ale activitatii economice, in tarile cu economie de piata sunt calculate si analizate statistic cu ajutorul a doua grupe de indicatori :produsul intern si produsul national. Notiunea de : a. Intern se refera la bunurile finale create de catre agentii economici care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii respective. b. National are in vedere bunurile finale care sunt create de agentii economici nationali indifeent daca isi desfasoara activitatea in propria tara sau in alte tari. Notiunea de: a. Brut se atribuie unui indicator atunci cand acesta include consumul de capital fix in calculul 2

productiei finale. b. Net se atribuie unui indicator atunci cand se elimina consumul capitalului fix din calculul productiei finale. Bunurile materiale si serviciile finale care sunt incluse in calculul acestor indcatori pot fi evaluate in : Preturile pietei Preturile factorilor de productie Venitul se creeaza prin activitatea agentilor economici. Insa fiecae agent economic se manifesta in viata in dbla calitate: de consummator si de producator de bunuri si servicii. Urmare a aacestei realitati, venitul disponibil al agentului economic va trebui sa se transforme in :cheltuieli pentru consum personal si cheltuieli in calitatea sa de intreprinzator. Consumul reprezinta folosirea de catre fiecare agent economic, inclusive statul, a unei parti din venit pentru cumpararea de bunuri materiale si servicii necesare satisfacerii nevoilor de viata si functionarii societati. Partea din venitul disponibil care depaseste marimea consumului reprezinta ECONOMIILE Venitul disponibil obtinut efctiv de catre posesorii factorilor de productie se foloseste pentru consum, iar partea care nu este consumata o reprezinte economiile. Econoiile se transforma in investiti contribuind la sporirea si modernizarea capitalului. Intrucat economiile nu sunt destinate consumului prezent, putem afirma ca transformarea lor in investitii reprezinata un sacrificiu din partea populaiei pentru a se bucura de un consum viitor mai bun. Deci, venitul se transforma in cheltuieli pentru consum si cheltuieli pentru echipament de productie si capital circulant. Prin INVESTITII se intelege totalitatea heltuielilor care se fac pentru achizitionarea si modernizarea bunurilor care au ca rezultat marirea capitalului. Daca avem in vedere sursa de finatare a investitiilor, deosebim: a. INVESTITIA NETA reprezinta partea din venitul disponibil cheltuita pentru formarea capitalului, adica pentru cresterea volumului capitalului fix si cresterea volumului stocurilor de capital circulant. b. INVETITIA DE INLOCUIRE este reprezentata de cheltuiala facuta din amortizare pentru inlocuirea bunurilor de capital fix scoase din functie, ca urmare a deprecierilor. Suma investitiilor nete si a investitiilor de inlocuire formeaza INVESTITIILE BRUTE ce contribuie la formarea bruta a capitalului. Desfasurarea concurentei in economia de piata transforma investitiile intr-un factor hotarator de promovare a progresului tehnic si, pe aceasta baza, de crestere economica.