Sunteți pe pagina 1din 53

COD DE PROIECTARE PENTRU STRUCTURI IN CADRE DE BETON ARMAT INDICATIV NP 007-97

1. GENERALITATI

Prezentul Cod cuprinde prevederi referitoare la proiectarea structurilor in cadre de beton armat ale cladirilor.

1.1. Domeniul de aplicare al Codului

Prezentul Cod se aplica la proiectarea structurilor in cadre de beton armat monolit, prefabricat sau in solutii mixte, in constructiile civile si industriale avand orice mod de distributie a elementelor si regimuri de inaltime pana la 40 m sau 15 niveluri. El nu se refera la structurile in cadre care conlucreaza cu peretii structurali de beton armat (sisteme duale) si nici la cele constituite din cadre cu panouri de umplutura. Pentru structurile cladirilor cu regim de inaltime de peste 40 m sau 15 niveluri, pentru cladirile cu plansee tip dala groasa sau tip ciuperca, precum si pentru structurile unor constructii industriale speciale (buncare, silozuri, turnuri de extractie etc.) Codul de fata va fi utilizat cu caracter de recomandare sau cu titlu informativ, pe langa prevederile din actele normative specifice. Prevederile se refera cu precadere la proiectarea unor constructii noi; cu titlu informativ, ele pot fi utilizate ca elemente de referinta in evaluarea unor construct.ii existente.

1.2. Definitii

1.1.1. Structurile in cadre de beton armat sunt cele la care incarcarile verticale si orizontale sunt preluate si transmise fundatiilor (sau infrastructurii) in totalitate printr-un sistem spatial de stalpi si grinzi (rigle).

1.1- in sensul prezentului Cod sunt considerati stalpi elementele portante verticale la care raportul intre dimensiunile sectiunii transversale (b si h in fig.1.1) respecta conditia:

h/b<5

(1.1)

(b si h in fig.1.1) respecta conditia: h/b<5 (1.1) Fig. 1 1.3. Clasificarea structurilor in cadre

Fig. 1

1.3. Clasificarea structurilor in cadre de beton armat Clasificarea structurilor in cadre de beton armat se face in functie de criterii care determina diferentieri privind aplicarea prezentului Cod, dupa cum urmeaza:

1.2.1. Dupa destinatia constructiei: ,

cadre pentru constructii civile;

• cadre pentru constructii industriale.

1.2.2. Dupa numarul de niveluri:

• cadre pentru constructii parter:

• cadre pentru constructii etajate cu inaltime redusa (P+1E

P+4E);

• cadre pentru constructii etajate cu inaltime medie (P+5E

P+12E);

• cadre pentru constructii etajate inalte (peste P+12E).

1.2.3. Dupa modul de distributie al elementelor structurale:

cadre ortogonale;

• cadre dispuse dupa directii oarecare;

• structuri tubulare in cadre (tub perimetral, tub in tub, tuburi multiple).

1.2.4. Dupa modul de executie:

• cadre din beton armat monolit;

• cadre din elemente prefabricate de beton armat;

• cadre mixte (din elemente monolite si elemente prefabricate de beton armat).

1.4 Acte normative complementare Prezentul Cod de proiectare se va utiliza impreuna cu prevederile din actele normative care precizeaza aspecte specifice de calcul si alcatuire, cum ar fi (lista nu este exhaustiva):

STAS 10107/0-90 Constructii civile si industriale. Calculul si alcatuirea elementelor din beton, beton armat si beton precomprimat.

STAS 10101/1-91 Actiuni in constructii. Greutati tehnice si incarcari permanente.

STAS 10101/2A1-91 Actiuni in constructii. Incarcari datorite procesului de exploatare.

STAS 10107/1-91 Constructii civile, industriale si agricole. Calculul si alcatuirea planseelor din beton armat si beton precomprimat. Prevederi generale.

STAS 10107/2-91 Constructii civile, industriale si agricole, plansee curente din placi si grinzi din beton armat si beton precomprimat. Prescriptii de calcul si alcatuire.

STAS 10107/3-91 Constructii civile, industriale si agricole, plansee cu nervuri dese din beton armat si beton precomprimat. Prescriptii de calcul si alcatuire.

STAS 10107/4-91 Constructii civile, industriale si agricole, plansee casetate din beton armat. Prescriptii de calcul si alcatuire.

STAS 3300/1-85. Teren de fundare. Principii generale de calcul.

STAS 3300/2-85 Calculul terenului de fundare in cazul fundarii directe.

Normativ pentru proiectarea antiseismica a constructiilor de locuinte, social-culturale, agrozootehnice si industriale. Indicativ P100-92.

Normativ privind proiectarea si executarea lucrarilor de fundatii directe la constructii. Indicativ

P10-86.

Normativ pentru executarea lucrarilor din beton si beton armat. C 140-86.

Lista actelor normative complementare se va actualiza in raport de revizuirea sau modificarea acestora

2. ALCATUIREA DE ANSAMBLU

2.1. La stabilirea formei si alcatuirii de ansamblu a constructiilor cu structura in cadre se recomanda formele in plan regulate, compacte si simetrice, cu distributii uniforme ale maselor si rigiditatilor in plan si pe inaltimea aceluiasi tronson.

Pentru constructiile etajate cu inaltime medie si pentru constructiile inalte, amplasate in zonele seismice A+D (conform Normativului P100-92), se recomanda a se evita formele in plan neregulate sau complicate, cum sunt constructiile in forma de I, L, T, U, Y cu aripi lungi, care pot determina solicitari suplimentare in zonele de discontinuitate sau ca efect al momentului de torsiune generala. Daca respectarea conditiei nu este posibila pentru ansamblul constructiei se recomanda tronsonarea prin rosturi seismice sau se va tine cont, la proiectare, de consecintele ce decurg din nerespectarea acestei recomandari. Se vor evita modificarile bruste de rigiditate pe inaltimea constructiei. Se admit retrageri de la un nivel la altul daca, prin acestea, caracteristicile dinamice, de deformabilitate si de rezistenta ale constructiei nu sunt sensibil modificate. In cazul realizarii de retrageri pe inaltimea constructiei se va urmari limitarea efectelor de torsiune generala indusa de actiunea seismica, prin variatii mici ale pozitiilor centrului maselor si al centrului de rigiditate intre etaje, respectiv prin prevederea de retrageri seismice.

mai uniforma. Se

recomanda ca rigiditatile structurii pe directiile principalesa fie cat mai apropiate. Grinzile in consola sunt admise cu conditia evitarii unor interactiuni necontrolate cu elemente structurale sau cu peretii de umplutura din planuri perpendiculare pe axul consolei.

2.2.Distributia stalpilor in planul constructiei se recomanda sa fie cat

2.3. Planseele structurilor in cadre pot fi realizate in orice solutie constructiva care asigura conditiile functionale, de rezistenta si de deformabilitate. Se recomanda ca planseele sa fie astfel alcatuite incat incarcarile verticale sa fie transmise pe doua directii (la riglele de cadru adiacente tramei), pentru a se evita diferentele mari de solicitari si de dimensiuni intre acestea. In acest scop se va urmari, pe langa alcatuirea adecvata a planseelor, realizarea unor structuri la care marimile deschiderilor sa fie apropiate de cele ale traveelor. Se recomanda a se evita prevederea de goluri mari in plansee sau alte alcatuiri ale acestora care pot determina reducerea sensibila a rigiditatii sau rezistentei lor in plan orizontal. In cazurile in care asemenea alcatuiri nu pot fi evitate se vor lua masuri pentru a se asigura planseelor capacitatea de rezistenta necesara preluarii eforturilor generate de efectul de saiba.

.2.4.Scarile si peretii de la golurile de ascensor se recomanda sa fie alcatuite astfel incat sa nu constituie elemente de rigidizare a structurii si sa nu realizeze interactiuni defavorabile cu aceasta.

2.5. La distributia si alcatuirea peretilor despartitori se vor avea in vedere, pe langa conditiile functionale, si cele referitoare la evitarea unor interactiuni necontrolate sau defavorabile cu structura principala de rezistenta precum si limitarea degradarii lor in cazul actiunilor seismice de intensitate corespunzatoare nivelului de protectie antiseismica avut in vedere de catre normele specifice. In acest sens se vor examina si se va decide asupra aplicarii uneia din urmatoarele solutii posibile:

a) Realizarea peretilor din materiale cu deformabilitate ridicata sau cu alcatuiri care sa conduca la separarea lor de cadre; b) Realizarea unei alcatuiri de ansamblu care sa asigure limitarea deplasarilor orizontale date de actiunea seismica astfel incat sa se previna degradarea peretilor de umplutura si sa evite avarierea elementelor cadrelor (stalpi si rigle) ca urmare a conlucrarii acestora cu peretii de umplutura;

c)

Acceptarea degradarii peretilor de compartimentare, in cazul cutremurelor puternice, cu luarea masurilor corespunzatoare pentru evitarea prabusirii acestora.

2.6. La alegerea sistemului de fundare se vor lua in considerare urmatoarele:

(i)

Daca constructia va fi sau nu prevazuta cu subsol. Extinderea subsolului in plan si adancime;

(ii)

Natura terenului de fundare si nivelul apei freatice.

(iii)

Conditiile de fundare ale constructiilor invecinate (daca este cazul);

(iv)

Ponderea incarcarilor seismice in stabilirea eforturilor de la baza constructiei. Functie de factorii enumerati, se pot lua in considerare urma-toarele solutii:

a) Fundarea stalpilor pe fundatii directe de suprafata (fundatii izolate, talpi continui, radiere) sau pe

fundatii de adancime. (piloti, barete); b) Realizarea unei infrastructuri printr-un sistem de pereti structurali pe inaltimea subsolului sau, uneori, si a unuia sau mai multor niveluri de la partea inferioara a constructiei, conlucrand cu planseele invecinate si cu talpile sau radierul de fundatie. Se recomanda realizarea unei infrastructuri rigide in special la constructiile solicitate preponderent de actiunile seismice (cladiri inalte si cu dimensiuni reduse in plan,amplasate in zone cu seismicitate ridicata) sau a celor fundate in conditii dificile de teren.

2.7. Dupa caz constructiile vor fi fragmentate prin rosturi, care pot avea urmatoarele functiuni:

- rosturi de dilatare/contractie;

- rosturi seismice;

- rosturi de tasare. Se va urmari pe cat posibil sa se realizeze cumulat functiunile impuse de conditiile particulare de amplasament, forma in plan, elevatie etc. Dimensiunea rosturilor se va stabili astfel incat sa se evite interactiunile necontrolate intre tronsoanele alaturate.

3. CONDITII GENERALE DE PROIECTARE

3.1. Conditiile generale de proiectare precizeaza cerintele de performanta structurala care, daca sunt respectate, asigura sistemului structural o comportare favorabila sub incarcarile gravitationale, climatice si seismice, un nivel controlat de siguranta in exploatare si la starile limita ultime, conditii favorabile de executie, de intretinere si de reparare/consolidare (in cazul producerii unor degradari sau avarii).

3.2. indeplinirea conditiilor generale de proiectare (a cerintelor de performanta structurala), la care se refera prezentul capitol, se realizeaza prin:

a) Conceptia generala de proiectare care sa asigure alegerea unor sisteme structurale adecvate conditiilor functionale (destinatie, regim de inaltime, forma in plan si elevatie, deschideri, travei, inaltimi de etaj s.a.), de amplasament (zona seismica, zona climatica, teren de fundare, vecinatati) si de executie (perioada si durata de executie impuse, disponibilitati de utilaje si de forta de munca), specifice constructiei;

b) Respectarea prevederilor prezentului Cod de proiectare si a actelor normative complementare

privind calculul si alcatuirea tuturor componentelor sistemului structural si ale elementelor nestructurale;

c) Utilizarea metodelor de calcul structural (calculul eforturilor si deplasarilor in diferite stadii de lucru) adecvate irnportantei constructiei, tipului si caracteristicilor sistemului structural, conditiilor de amplasament;

d) Efectuarea, in situatiile justificate din punct de vedere tehnic si economic, a unor cercetari experimentale pe modele sau pe prototipuri realizate la scara naturala si/sau a unor studii analitice aprofundate care sa precizeze - cat mai apropiat de realitate - particularitatile sistemului structural in toate stadiile semnificative de comportare.

3.3. Conditii de rezistenta si stabilitate

3.3.1. Toate elementele sistemului structural vor fi dimensionate sau, dupa caz, verificate la

starile limita ultime (de rezistenta si stabilitate) in conformitate cu prevederile din STAS 10107/0-

90, cu ale celorlalte acte normative specifice, precum si cu cele ale prezentului Cod.

3.3.2. Din punctul de vedere al dimensionarii, alcatuirii si armarii se vor diferentia zonele curente

ale elementelor si zonele plastice potentiale. Stabilirea zonelor plastice potentiale si evaluarea lungimii lor de calcul, in sensul STAS 10107/0-90, pct. 1.2.5. se vor face in conformitate cu prevederile prezentului Cod.

3.4. Conditii de rigiditate

3.4.1. Sistemul structural, in ansamblul sau, precum si elementele sale componente vor respecta conditiile de limitare a deplasarilor dupa cum urmeaza:

a) Grinzile cadrelor (riglele) ca si grinzile de rulare (cand acestea fac parte din sistemul structural)

vor fi verificate la starea limita de deformatie in conformitate cu prevederile din STAS 10107/0- 90 pct.3.9, punand conditia ca, sub incarcarile de exploatare, sageata lor sa nu depaseasca valoarea admisa.

b) Deplasarile relative de nivel maxime (incluzand si componenta post-elastica) date de fortele seismice orizontale vor respecta prevederile Normativului PI00-92, pct. 6.2.4, precum si cele din prezentul Cod.

3.4.2. Se recomanda ca rigiditatile la deplasari laterale ale cadrelor (considerate independente)

precum si ale sistemului structural, pentru constructiile situate in zonele seismice A+E sa respecte

urmatoarele conditii:

a) Rigiditatea cadrelor considerate independente sa fie cat mai uniforma. In acest sens se recomanda ca perioadele corespunzand modului fundamental de vibratie, calculate pentru cadrele independente si ansamblul constructiei, sa fie cat mai apropiate.

b) Rigiditatile relative de nivel se recomanda sa nu prezinte variatii mari pe inaltimea constructiei; variatia locala brusca a rigiditatii relative de nivel este admisa in conditiile considerarii in calcule a efectelor determinate de aceasta.

3.5.1.

Pentru a obtine un mecanism favorabil de disipare a energiei la actiuni seismice se va

urmari ca, la cutremurele de intensitate ridicata (vezi pct. 2.3. din Normativul PI00-92) sa se respecte urmatoarele:

a) Deformatiile plastice sa apara la inceput in rigle si numai ulterior sa apara - eventual - in stalpi;

b) Se pot admite incursiuni reduse in domeniul post-elastic in terenul de fundare;

c) Nodurile cadrelor, planseele (lucrand ca diafragme orizontale) precum si eventualele elemente

de ductilitate redusa sa fie solicitate numai in domeniul elastic de comportare al materialelor; d) Infrastructurile si fundatiile vor fi solicitate - de regula - numai in domeniul elastic. In situatii justificate se pot admite incursiuni in domeniul post-elastic de comportare si in unele elemente ale infrastructurii, cu luarea masurilor adecvate de asigurare a ductilitatii acestora ca si a posibilitatii de reparare post-seism.

3.5.2. Indeplinirea cerintelor de la pct. 3.5.1 se face prin ierarhizarea adecvata a capacitatilor de

rezistenta ale celor trei componente ale sistemului structural (suprastructura, infra-structura fundatii, teren de fundare) precum si ale elementelor structurale (stalpi, rigle, noduri, pereti de infrastructura, fundatii etc.). Metode practice de proiectare in vederea indeplinirii acestor cerinte sunt date in cap. 6 al prezentului Cod.

3.6. Conditii privind ductilitatea locala si evitarea ruperilor cu caracter casant Posibilitatea de dezvoltare efectiva a unui mecanism favorabil de disipare a energiei la actiuni seismice (pct. 3.5) este conditionata de realizarea unei ductilitati locale suficiente a zonelor plastice precum si de evitarea producerii unor ruperi premature, casante, ale elernentelor structurale. In acest scop, se vor respecta , urmatoarele conditii:

a) Prin dimensionare, alcatuire si armare se va asigura zonelor plastice potentiale din rigle si stalpi o capacitate ridicata si stabila de deformare post-elastica, fara o scadere semnificativa de capacitate portanta si/sau rigiditate sectionala la cicluri repetate de incarcari-descarcari in domeniul plastic de comportare.

b) Prin dimensionarea, alcatuirea si armarea elementelor structurale (rigle, stalpi, noduri, fundatii, elemente ale infrastructurii) se vor evita ruperile premature, uneori cu caracter casant, care ar impiedica realizarea mecanismului proiectat de disipare de energie. Se vor evita:

- ruperile in sectiunile inclinate datorate actiunii fortelor taietoare;

- separari ale elementelor in lungul unor planuri de lunecare prefisurate (rosturi de turnare la

elernente monolite, rosturi dintre elemente prefabricate, interfata intre elemente prefabricate si

suprabetonare); - pierderea ancorajului armaturilor si degradarea conlucrarii beton/armatura in zonele de innadire;

- ruperea specifica elementelor incovoiate subarmate;

- depasirea limitei admise pentru inaltimea zonei comprimate.

Masuri minimale pentru realizarea acestor conditii sunt prevazute in STAS 10107/0-90, fiind reluate si completate si in prezentul Cod.

3.7. Conditii specifice structurilor prefabricate sau mixte

La proiectarea structurilor prefabricate sau mixte se vor lua in considerare urmatoarele recomandari:

a) Fragmentarea structurii in elemente prefabricate va urmari, pe cat posibil, obtinerea de elemente prefabricate cu forme simple, adecvate transportului, manipularii si montajului; in acest sens sunt recomandate elementele prefabricate liniare sau de suprafata;

b) Pozitionarea imbinarilor sa fie astfel incat executia lor sa fie cat mai simpla iar stabilitatea si rezistenta elementelor prefabricate si a structurii (inclusiv in faze intermediare de montaj sau executie) sa fie asigurata;

c) Prevederea unui numar suficient de legaturi care sa asigure:

- stabilitatea structurii pentru orice combinatie de incarcari; - comportarea avantajoasa a elementelor la incarcari verticale si orizontale; cand se prevad imbinari fara continuitate, elementele structurale se impart in:

• elemente neparticipante la preluarea actiunii seismice (cu eforturi neglijabile induse de

seism);

• elemente participante la preluarea actiunii seismice. Observatie:

Elemente participante sunt cele in care actiunea seismica induce solicitari importante si in care se localizeaza zonele plastice potentiale. Conditiile precizate la pct 3.3, 3.4.1.b, 3.4.2, 3.5 si 3.6 se refera, in cazul structurilor prefabricate, la elementele participante la preluarea actiunii seismice.

d) Dimensionarea, alcatuirea si armarea elementelor structurale (prefabricate, mixte si monolite) si a imbinarilor va avea in vedere realizarea conditiilor de rezistenta, stabilitate si deformabilitate in toate fazele intermediare de executie, montaj, manipulare precum si in situatia finala a constructiei.

4. PROIECTAREA PRELIMINARA A ELEMENTELOR STRUCTURALE (PREDIMENSIONAREA)

4.1. Evaluarea incarcarilor verticale Incarcarile verticale pe plansee se stabilesc in conditiile prevazute in normele in vigoare (STAS 10107/0-90, STAS 10101/ OA-91, STAS 10101/1-91, STAS 10101/2-91, STAS 10101/2A1-91, STAS 10101/21-91 etc). Actiunile verticale pe rigle constau in greutatile lor proprii si din reactiunile transmise de plansee sau incarcari aplicate direct (pereti, sarcini suspendate etc.). Incarcarile pe rigle distribuite triunghiular sau trapezoidal se pot considera, in etapa de predimensionare, ca incarcari uniform distribuite. Incarcarile echivalente vor avea intensitatea astfel incat sa conduca la aceeasi rezultanta ca si incarcarea "reala" (fig. 4.1.a). Incarcarile concentrate pe rigle se pot echivala, in faza de predimensionare, cu incarcari uniform distribuite in conditiile precizate in fig. 4.1.b. Evaluarea fortelor axiale in stalpi se poate face functie de suprafata de planseu aferenta stalpului si numarul de niveluri ale constructiei. 4.2. Stabilirea formei si dimensiunilor initiale ale riglelor se va face cu luarea in considerare a urmatoarelor criterii:

a) inaltimea sectiunii riglelor este conditionata de deschiderea lor; de spatiul liber acceptat in exploatarea constructiei precum si de raportul dintre rigiditatea stalpilor si a riglelor.

b) Pentru simplificarea executiei riglelor cadrelor din beton monolit se recomanda sectiunile de forma dreptunghiulara iar dimensiunile acestora (b, h) sa fie multiplu de 50 mm. Pentru riglele prefabricate se pot accepta si alte forme ale sectiunii transversale.

se pot accepta si alte forme ale sectiunii transversale. Fig. 4.1 c) Se recomanda ca inaltimea

Fig. 4.1

c) Se recomanda ca inaltimea sectiunii riglelor (h), in raport cu deschiderea (L), sa indeplineasca conditia:

h/L>l/12

Raportul dimensiunilor sectiunii transversale a riglelor se recomanda sa respecte conditia:

h/b<3

(4.2)

(4.3)

'

4.3. La stabilirea formei si dimensiunilor initiale ale sectiunii stalpilor se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

a) De regula stalpii din fatade vor avea latime constanta pe toata inaltimea constructiei si retrageri

numai la interior.

b) Dimensiunile sectiunii transversale a stalpilor se iau multiplu de 50 mm.

Retragerile (reducerea sectiunii) se recomanda sa nu se faca concomitent pe ambele directii; pe

inaltimea constructiei se recomanda ca retragerile sa nu fie prea dese (la 2-3 niveluri). Dimensiunea minima admisa este 300x300 mm 2 in situatii justificate dimensiunea minima se poate lua 250x250 mm 2 .

c) Pentru respectarea conditiilor de rigiditate si rezistenta la incarcarile orizontale se va proceda

prin incercari, modificand dimensiunile stalpilor si/sau ale riglelor. Conditiile de rigiditate la fortele seismice de calcul sunt cele prevazute in normativul PI00-92, pct.6.3.3.

d) Pentru stalpii constructiilor amplasate in zonele seismice A-E definite in Normativul PI00-92 se

va evita realizarea de proportii specifice elementelor scurte (stalpi scurti). Se considera stalpi scurti, stalpii la care raportul dintre distanta H 0 (fig. 4.2. a si b) si inaltimea sectiunii (h) este:

H 0 /h<2 unde:

(4.4)

H

0 = M cap /Q asoc ;

h

= inaltimea sectiunii transversale a stalpului.

In acelasi scop, se va urmari ca prin modul de dispunere a zidariei in panourile de cadru (parapeti, goluri de ferestre etc.) sa nu se ajunga la comportari specifice stalpilor scurti (fig. 4.2.c).

la comportari specifice stalpilor scurti (fig. 4.2.c). Fig.4 2 5. CALCULUL EFORTURILOR SECTIONALE 5.1.

Fig.4 2

5. CALCULUL EFORTURILOR SECTIONALE 5.1. Particularitati de comportare si calcul ale structurilor in cadre din beton armat

5.1.1. Calculul eforturilor in structurile in cadre de beton armat se poate face pnn metode cu

diferite grade de complexitate, clasificate astfel dupa gradul de fidelitate cu care reflecta comportarea sub incarcari a structurii.

5.1.2. Structurile in cadre din beton armat au, sub incarcari, urmatoarele particularitati de

comportare:

(i)

Lucreaza sub forma de cadre spatiale.

(ii)

Rigiditatea sectionala a elementelor (grinzi, stalpi) depinde de mai multi factori: tipul de

solicitare, nivelul de solicitare, durata de actiune a incarcarii, conlucrarea cu alte elemente (placi, elemente de inchidere), modul de armare etc. Valorile admise in calculele curente (vezi pct. 6.3.2) sunt valori conventionale, medii, acceptabile, mai ales, pentru calculul eforturilor din incarcari exterioare. Pentru calculul deplasarilor, al eforturilor din temperatura, contractie, tasari de

reazeme, precum si al eforturilor de ordinul II, in situatiile in care aceste marimi sunt semnificative, se pot lua in considerare valori ale rigiditatii sectionale deduse din modele analitice mai complexe sau din incercari.

(iii) Sub incarcari crescatoare, in structurile din cadre din beton armat se dezvolta deformatii

plastice care pot genera redistributii importante ale eforturilor fata de cele determinate in ipoteza comportarii elastice. (iv) Nodurile structurilor in cadre din beton armat pot fi realizate cu continuitate totala (in cazul structurilor din beton armat monolit), cu continuitate partiala sau fara continuitate (articulate). Modul de realizare, caracteristicile de rezistena si de rigiditate ale nodurilor influenteaza sensibil starea de eforturi in structurile in cadre din beton armat.

(v)

Structurile in cadre din beton armat cu stalpi zvelti, in sensul celor precizate m STAS 10107/0- 90 la pct. 3 2.6, prezinta cresteri semnificative ale eforturilor ("eforturi de ordinul II" sau "efectul P-A"), atat sub incarcari gravitationale cat si sub cele seismice.

(vi) Interactiunea intre cele trei componente principale ale sistemului structural:

- suprastructura (structura in cadre)

- infrastructura si fundatiile

- terenul de fundare poate avea, de la caz la caz, o influenta semnificativa sau neglijabila asupra distributiei eforturilor. Conditiile de proiectare a infrastructurilor si fundatiilor sunt precizate in capitolul 10 al prezentului Cod.

5.1.3. In selectarea metodelor de calcul al efortunlor, proiectantul va tine cont de urmatoarele:

a) Ponderea estimata a factorilor enumerati la pct. 5.1.2 (sau a altor factori semnificativi) in realizarea starii de eforturi in structura. b) Categoria de importanta a constructiei si gradul ei de repetitivitate. c) Caracteristicile geometrice si mecanice ale sistemului structural (deschideri, travei, forma in plan si elevatie, modul de realizare - monolit, prefabricat, mixt etc.). d) Tipul si performantele instrumentelor de calcul disponibile (pentru calcul automat, respectiv pentru calcul manual).

5.2. Schematizarea structurii pentru calcul 5.2.1. Cadrele de beton armat se schematizeaza in calculul static prin reducerea elementelor componente (rigle si stalpi) la axele lor, corespunzand pozitiei centrului de greutate a sectiunilor transversale (fig. 5.1.a). Nodurile se considera, de regula, punctuale; in calculele mai detaliate sau daca AM > 0.15M (fig. 5.1 b) se considera dimensiunea finita a nodului. In calcule se va tine seama de excentricitatile determinate de dezaxarea prin variatiile de sectiune ale stalpilor. Stalpii cadrelor etajate din beton armat monolit, la care variatiile de sectiune intre etaje sunt pana la 100 mm si sub h/4, se pot considera cu axul rectiliniu.

la 100 mm si sub h/4, se pot considera cu axul rectiliniu. 5.2.2. Deschiderile si inaltimile

5.2.2. Deschiderile si inaltimile de calcul se determina functie de pozitiile axelor stalpilor si grinzilor.

La cadrele care au rigle articulate (din elemente prefabricate, etc.), inaltimea de calcul a stalpilor se masoara pana la intradosul riglei dispuse pe directia de calcul, in dreptul sectiunii de rezemare pe stalp. Sectiunile de incastrare a stalpilor la nivelul infrastructurii se considera astfel:

- stalpii rezemati pe fundatii, la fata superioara a acestora;

- stalpii care fac corp comun cu peretii structurali de beton armat (de exemplu peretii de inchidere

de la subsol etc.) se considera incastrati pe directia de calcul longitudinala peretelui, la nivelul limitei superioare a acestora, iar pe directie perpendiculara planului peretelui la nivelul fundatiei. –stalpii care fac corp comun cu pereti din beton armat dispusi pe doua directii (stalpi in puncte de intersectie a peretilor) se considera incastrati la nivelul cotei superioare a peretilor. Daca peretii

sunt dezvoltati diferit pe inaltime, stabilirea legaturilor la nivelul infrastructurii se face cu luarea in considerare si a prevederilor din aliniatul precedent.

- in situatiile in care infrastructura este sub forma unei cutii rigide realizata din pereti structurali dispusi pe doua directii conlucrand cu planseele si cu fundatiile, in calculul static, sectiunea stalpilor de la nivelul planseului care margineste superior infrastructura se poate considera cu deplasarile orizontale impiedecate.

- rigiditatile sectionale ale elementelor se vor considera in calcul conform Anexei A a prezentului Cod, tinand cont si de precizarile din aliniatul (ii) al pct. 5.2.1.

5.3. Incarcari. Mase de nivel 5.3.1. incarcarile verticale pe rigle pot fi:

- permanente

- temporare (cvasipermanente si variabile);

- exceptionale.

Incarcarile pe rigle provin din reactiunile planseelor, din greutatile proprii ale riglelor si din

incarcarile aplicate direct pe acestea (pereti, sarcini suspendate, utilaje tehnologice etc.). Distributia reactiunilor planseelor pe rigle se determina functie de alcatuirea acestora.

5.3.2. Incarcarile temporare pe rigle se vor considera, in calculul structural, cu distributii alternante (in sah) pentru determinarea solicitarilor extreme in sectiunile riglelor si stalpilor. Pentru constructiile amplasate in zonele seismice A+D se pot considera urmatoarele distributii ale incarcarilor temporare:

- distributii alternante (in sah) pentru determinarea momentelor extreme in sectiunile din campul riglelor; pentru determinarea momentelor in sectiunile din dreptul reazemelor ,incarcarile se considera distribuite in toate deschiderile;

- in cazurile in care incarcarile temporare reprezinta mai putin decat 50% din incarcarea totala pe planseu se admite sa se ia in considerare numai distributia acestora pe toate deschiderile structurii. 5.3.3. Pentru calculul la actiuni seismice, structurile in cadre de beton armat se schematizeaza - de regula - ca sisteme dinamice cu mase discrete, conform prevederilor din Normativul PI00-92 (sisteme cu numar finit de grade de libertate dinamica). Masele vor fi concentrate astfel incat sa reflecte cu suficienta acuratete comportarea dinamica reala a sistemului. La structurile etajate din beton armat monolit masele vor fi concentrate in nodurile cadrelor. La structurile din elemente prefabricate se vor stabili pozitiile maselor concentrate, prin rationamente inginaresti, tinand cont de alcatuirea generala a structurii, de rezemarile reciproce ale elementelor si de modul de realizare a imbinarilor nodurilor.

In masa totala de nivel se vor lua in considerare masele tuturor elementelor (structurale si nestructurale) antrenate in oscilatiile dupa gradele de libertate dinamica semnificative ale sistemului, la care se adauga incarcarile temporare de lunga durata.

5.4. Calculul eforturilor in grupari fundamentale de incarcari

5.4.1. Calculul la incarcari verticale se poate face- prin urmatoarele metode:

a) Calcul elastic simplificat admite urmatoarele ipoteze:

- Structura este cons terenul de fundare poate avea, de la caz la caz, o influenta semnificativa sau neglijabila asupra distributiei eforturilor. Conditiile de proiectare a infrastructurilor si fundatiilor sunt precizate in capitolul 10 al prezentului Cod. iderata ca fiind formata din cadre plane dispuse dupa directiile principale. Pentru stalpi se vor considera eforturile rezultate din calculul cadrelor pe directiile principale. - Cadrele plane, de pe cele doua directii, se pot considera, de regula, a fi cu noduri fixe (se neglijeaza efectele deplasarilor laterale asupra eforturilor). - Cadrele incarcate predominant nesimetric sau la care efectele deplasarilor laterale sunt semnificative se vor considera in calcule cu noduri deplasabile (hale cu poduri rulante, cadre cu rigle frante sau rezemate articulat si excentric pe stalpi etc). La cadrele etajate, se poate calcula separat fiecare nivel, neglijandu-se influenta deformatiilor unui nivel asupra starii de eforturi in celelalte niveluri (fig. 5.2). Observatii:

1. Dupa caz, in calcul se pot admite una sau mai multe dintre ipotezele simplificatoare enuntate

anterior.

2. Ipotezele simplificatoare admise conduc la neandeplinirea riguroasa a conditiilor de echilibru in

anumite elemente (sau zone) ale structurii.

3. Calculul elastic simplificat este specific calculului manual (efectuat prin metode iterative de tip Cross) si este admis la tipurile de constructii precizate la pct. 5.5.3 a si b. In situatiile in care rezulta eforturi semnificative ca urmare a deformatiilor impuse (variatii de temperatura, tasari de fundatii etc.), la dimensionarea elementelor structurale se vor considera si aceste actiuni.

elementelor structurale se vor considera si aceste actiuni. Fig.5.2. b) Calculul elastic spatial modeleaza structura ca

Fig.5.2.

b) Calculul elastic spatial modeleaza structura ca un sistem spatial de bare (rigle si stalpi) cu comportare elastica; modelarea este specifica calculului automat prin programe de tipul ETABS, CASE, SAP etc.

c) Calculul post-elastic, accepta redistribuirea eforturilor determinate prin calculul elastic (metoda a sau b) ca urmare a deformatiilor post-elastice ale sectiunilor. Metoda consta in alegerea unor valori ale momentelor, diferite de cele calculate elastic, intr-un numar m de sectiuni critice:

m<n+1 (unde n este gradul de nedeterminare statica a structurii) astfel incat sa se respecte urmatoarele conditii:

(i)

Introducand articulatii in cele m sectiuni critice sa nu rezulte mecanisme locale cu mai mult de un grad de libertatecinematica.

(ii)

Dand deplasari virtuale care sa antreneze cele m sectiuni critice, lucrul rnecanic determinat de

momentele alese in fiecare dintre aceste sectiuni ("momente plastice") sa fie de semn contrar lucrului mecanic determinat de incarcarile exterioare. Eforturile in celelalte sectiuni ale structurii se determina pe baza conditiilor de echilibru. Diferentele intre momentele calculate elastic si cele calculate cu admiterea redistributiilor post- elastice nu vor depasi 30% din valoarea momentelor calculate elastic (in oricare sectiune a structurii). 5.4.2. In selectarea metodei de calcul, pe langa conditiile specificate la pct. 5.1.3, se vor avea in vedere urmatoarele:

a) Calculul elastic simpliflcat se aplica fara erori mari la structurile regulate, fara nesimetrii pronuntate si la care nu exista incarcari temporare importante (cum ar fi cele date de poduri rulante grele, sau de greutatea unor utilaje etc. amplasate excentric pe structura). b) Se recomanda a se adopta calculul post-elatsic numai in situatiile in care aplicarea sa conduce la avantaje certe economice sau de executie, cum ar fi: evitarea aglomerarilor de armatura pe reazeme, simplificarea detaliilor de armare, scaderea cantitatii de armaturi.

c)

Nu se recomanda folosirea calculului postelastic atunci cand , eforturile date de incarcarile temporare sunt mai mari decat dublul celor date de incarcarile permanente.

5.5. Calculul eforturilor in grupari speciale de incarcari (actiuni seismice)

5.5.1. Analiza structurala la actiuni seismice denumita, in prezentul capitol, "Calculul la actiuni

seismice" cuprinde: determinarea fortelor seismice, a eforturilor si deplasarilor produse de actiunile

seismice in punctele caracteristice ale structurii precum si procedee specifice de stabilire a eforturilor de dimensionare in scopul indeplinirii conditiilor generale de proiectare de la pct.3 al prezentului Cod.

5.5.2. Metodele de analiza structurala la actiuni seismice se clasifica si se caracterizeaza

conform tabelului 5.1, adaptat dupa Normativul P100-92.

5.5.3. Metoda de analiza structurala denumita in Normativul P1OO-92 "Metoda curenta de

proiectare (Metoda A)" este obligatorie, cel putin ca etapa preliminara, pentru toate structurile in cadre. Cand este asociata unui model structural plan, metoda se poate aplica pentru calculul eforturilor si deplasarilor in vederea dimensionarii si verificarii conditiei de limitare a deplasarilor laterale pentru urmatoarele tipuri de constructii curente (clasa III si IV de importanta conform Normativului P100-92):

a) Constructii cu un singur nivel cu structura realizata din cadre regulate, ortogonale, fara

denivelari. Calculul structural poate fi efectuat manual sau automat.

b) Constructii etajate cu inaltime redusa sau medie conform clasificarii de la pct.1.2.2, cu structura

din cadre regulate, ortogonale, avand pe fiecare directie cadre identice sau a caror rigiditate la deplasari laterale nu difera cu mai mult de 20% si plansee care satisfac ipoteza de saiba orizontala rigida, cu conditia utilizarii calculului automat pentru deteminarea modurilor proprii de oscilatie, a eforturilor si a deplasarilor (pentru cadrele plane considerate) si a introducerii corectiilor pentru a tine cont de efectul torsiunii globale. Pentru constructiile care nu se incadreaza in cele de la pct. a si b, modelul structural plan poate fi utilizat numai pentru calcule de predimensionare. Asociata unui model structural spatial, metoda curenta de proiectare (metoda A) poate fi utilizata pentru dimensionarea si verificarea structurilor in cadre ale constructiilor etajate curente, cu inaltime redusa si medie, fara restrictii in ceea ce priveste forma in plan sau elevatie, respectiv modul de dispunere si alcatuire a cadrelor, cu conditia utilizarii calculului automat.

5.5.4 Metoda de analiza structurala denumita in Normativul P1OO-92 "Metoda de proiectare

bazata pe considerarea proprietatilor de deformare neliniara a structurii (Metoda B)" cuprinde doua categorii de procedee:

a) Analiza dinamica cu considerarea proprietatilor post-elastice de deformare a sectiunilor, la actiuni seismice modelate ca o miscare a bazei descrisa prin accelerograme (inregistrate la cutremure precedente sau generate artificial) este denumita, pe scurt, in prezentul Cod "Analiza dinamica post-elastica". Este procedeul cel mai avansat de cuantificare a comportarii structurilor de beton armat la actiuni seismice, insa aplicarea lui este supusa urmatoarelor limitari:

- necesita programe si echipamente de calcul adecvate;

- necesita un grad ridicat de calificare a utilizatorului precum si un efort tehnic substantial pentru pregatirea si introducerea datelor si pentru interpretarea rezultatelor. Din aceste motive procedeul este mai costisitor decat oricare altul;

- procedeul este asociat, in prezent, modelelor structurale plane; utilizarea modelelor structurale spatiale implica dificultati majore datorita insuficientei datelor privind comportarea sectiunilor de beton armat supuse unor stari complexe, spatiale, de eforturi precum si datorita necesitatii de a folosi programe de calcul si echipamente greu accesibile.

b) Calculul static in domeniul post-elastic de comportare, la incarcari gravitationale constante (fixe) si incarcari orizontale crescatoare monoton, proportionale cu fortele seismice conventionale ("Calcul biografic"). Procedeul pune in evidenta in limitele ipotezelor simplificatoare admise - succesiunea formarii articulatiilor plastice, valorile fortelor orizontale corespunzatoare formarii articulatiilor plastice succesive,deplasarile laterale si rotirile in articulatiilor plastice corespunzatoare acestor forte orizontale .

6. DIMENSIONAREA / VERIFICAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE

6.1. Stabilirea diagramelor infasuratoare ale eforturilor sectionale

6.1.1. Elementele componente ale structurilor in cadre se dimensioneaza (verifica) la starile limita ultime conform prevederilor din STAS 10107/0-90. Eforturile sectionale de calcul se stabilesc in conditiile precizate in prezentul Cod. 6.1.2. Diagramele de momente infasuratoare pe rigle se stabilesc pe baza rezultatelor calculului static si a urmatoarelor conditii:

a) Sectiunile semnificative de calcul de la extremitatile riglelor corespund sectiunii de la fata reazemului (fig 5.1.b). b) Situatiile de solicitare considerate corespund gruparilor fundamentale (GF) si speciale (GS) de incarcari. Se vor considera diagramele de momente corespunzatoare din GF si diagramele de momente din GS pentru act.iuiri seismice pe directia riglei, in ambele sensuri. Principiul aplicarii metodei este indicat in fig. 6.1. Daca sectiunile potentiale de plastificare a riglei (la momente negative) sunt dirijate la distanta de nod (pct. 11.1, fig. 11.2), eforturile in sectiunea de la fata stalpului si in axul reazemului se determina in functie de momentele capabile din articulatiile plastice.

Tabel 5. Caracterizarea metodelor de analiza structurala la actiuni seismice

Nr.

Mctoda de

analiza

Metoda

de

Metoda actiunii

Caracteristici dc baza ale modelului structural

Stabilirea eforturilor de dimensionare

 

Modul dc respectare a conditiilor dela

crt.

structurala

calcul

al

seismice

 

pct.3

eforturilor

lege fizica

actiunea

Modelul

elementul

M

N

Q

seismica

structural

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

1

Metoda

A metoda

Static elastic

Forte

liniar elastic

Pseudo-

Plan+

corectie

rigle

Eforturi calcul

 

asociate

3.3.

Dimensionare

la

eforturile

din

curenta

de

convetionale

dinamice

pentru.

static

momente-

coloanele 9-ll.

 

proiectare

conform

Torsiune

lor

3.4. Vcrificarea deplasarilor relative de

P100-92

generala

capabile

nivel (P 100-92. pct.6.2.4)

 

stalpi

majorate

fata

 

asociate

Indirect,

eforturile din col.9-11.

3.5.

prin

dimensionare la

noduri

de

static

calcul

M cap rigle

3.6. Indirect prin respectarea prevederilor de alcatuire.

2

Static

post-

Idem

Ideal

elasto-

idem

idem

rigle

modificate

cu

   

Idem

elastica

plastic

stalpi

±30%

fata

de

calculul

elastic

alculll

claslie

 

Static e!astic

Idem

Liniar elastic

idem

spatial

Identic cu 1

4

Metoda B

Slatica

Forte

conv.

Neliniara

Static

a) plan

 

Se stabilesc:

 

Metoda bazata pe considerarea proprietatii de

neliniara

Distribuite

b) spatial

a) Mecanismul structural de plastificare (pt. Distributia de forte orizontale);

similar

cu

fortele

de

 

inertie

in

 

Deformare

raspuns elastic

b) Capacitatea de deformare si ductilitatea structurii.

Inelastica

a

structurii

5.

Dinamica

Accelerograme

neliniara

dinamic

a) plan

 

a)

mecanismul

 

structural

de

neliniara

b) spatial

plastificare;

 

b)

cerintele de deformare si

ductilitate in articulatiile plastice.

 
si ductilitate in articulatiile plastice.   Fig. 6.1. 6.1.3. Stabilirea diagramelor de forta taietoare

Fig. 6.1.

6.1.3. Stabilirea diagramelor de forta taietoare infasuratoare pe rigle are in vedere evitarea

ruperilor casante, prin cedari in sectiuni inclinate, in cazul unor cutremure de mare intensitate care conduc la solicitari peste limita de comportare elastica a elementelor.

Stabilirea valorilor fortei taietoare asociate momentelor capabile (Q as ) se face cu relatia:

Q

as =(

( st c ap . M dr . M + ) g r . c
(
st
c ap .
M dr .
M
+
)
g r
.
c ap . g r .
1
n
ld
l
+
g
+ 1,2
p
) l
1
2

(6.1.)

In aplicarea relatiei (6.1) se vor lua in considerare urmatoarele precizari:

se determina in functie de armaturile efective din rigla si

de armatura din placa (paralela cu armatura longitudinala din rigla si dispusa in latimea de placa

3h

- Q se determina pentru ambele sensuri ale actiuni seismice pe directia riglei

- g n este incarcarea permanenta (echivalenta) pe rigla, cu valoarea normata, iar p ld este incarcarea temporara (echivalenta) de lunga durata (se va respecta conditia: l,2p ld <<p n ).

- l 1 = distanta intre sectiunile in care se formeaza articulatiile plastice, pentru sensul de actiune seismica considerat. Observatii:

- Calculul momentelor capabile in sectiunile de plastificare ale riglelor se poate face fara

considerarea eventualelor solicitari axiale de intindere, determinate de conlucrarea cu zidaria de umplutura sau cu planseul lucrand ca saiba. Daca incarcarile pe rigla nu sunt uniforme, in relatia (6.1) termenul corespunzator incarcarilor verticale din GS se va considera prin fortele taietoare date de sarcinile verticale dispuse pe distanta (l 1 ); modul de determinare a distantei l 1 este indicat

in fig.6.2.

Valorile diagramei de momente capabile ale riglei se vor stabili astfel incat sa se evite formarea de

articulatii plastice in camp (l 1 l 0 )

- momentele capabile M

st

p

3

+ h

dr .

p

st . c ap gr

.

.

,

M

dr . c ap gr

.

.

,

, considerand rezistentele de calcul ale armaturii (R a ) majorate cu 25%

de calcul ale armaturii (R a ) majorate cu 25% Fig 6 .2. Calculul pe baza
de calcul ale armaturii (R a ) majorate cu 25% Fig 6 .2. Calculul pe baza

Fig 6 .2.

Calculul pe baza relatiei (6.1) nu este aplicabil riglelor articulate la noduri si in cazurile in care, la constructii cu clasa de importanta III, amplasate in zone seismice F, sau clasa IV in zone seismice

E si F, momentele maxime la extremitatile riglei rezulta din actiuni in GF; in aceste situatii

diagramele de forta taietoare infasuratoare se obtin in conformitate cu cele aratate la pct. 6.1.2. (suprapuneri de efecte).

6.1.4. Diagramele de momente incovoietoare infasuratoare in stalpi se determina astfel:

a) La constructiile avand clasa III de importanta si amplasate in zone seismice F, sau clasa IV in

la extremitatile stalpului rezulta din actiuni in

zone seismice E si F, daca momentele maxime de

GF de incarcari, diagramele de momente infasuratoare pe stalpi se obtin prin suprapunerea efectelor celor mai defavorabile. Structurile la care stalpii au schema statica de consola verticala (noduri articulate cu riglele), la determinarea diagramelor de momente infasuratoare se vor considera situatiile de solicitare cele mai defavorabile din GF si GS de incarcare. b) In situatiile care nu se incadreaza in prevederile de la pct. a, pentru stabilirea diagramelor infasuratoare in stalpi se vor considera momentele incovoietoare determinate prin calcul im GF si GS de incarcari si corectii stabilite functie de mo-mentele capabile in rigle, pentru asigurarea conditiilor de formare a unor mecanisme favorabile de disipare a energiei induse de miscarea seismica. Momentele incovoietoare im sectiunile extreme ale stalpilor,corespunzatoare GS de incarcari, se determina cu relatia:

M=k M M s

Mcap g r

.

/

M

gr s

M

(6.2)

La aplicarea relatiei (6.2.) se vor considera urmatoarele:

momentul incovoietor in stalp in GS de incarcari, considerand actiunea

M s

seismica pe directiile principale

suma momentelor capabile in sectiunile in care apar articulatiile plastice la

nivelul considerat, determi-nate pentru acelasi sens de rotire si in conditiile precizate in observatia de la pct. 6.1.3, fara majorarea rezistentei armaturilor din rigle;

. suma algebrica a valorilor momentelor incovoietoare corespunzatoare,

obtinute in GS de incarcari; semnele momentelor M s gr . se stabilesc functie de sensul rotirii pe nod;

k M

ale sectiunii stalpului;

M

M

c ap . gr .

s

gr

coeficient cu valorile;

1.4

pentru constructii amplasate in zonele seismice 'A-C;

1.2

pentru constructii in zonele D-F;

1.0. pentru sectiunile de incastrare si de la ultimul nivel al stalpului

(acoperis/terasa)

Observatie:

si M . se refera la riglele cadrului care se calculeaza, posibil a se plastifica.

In cazul cadrelor plane se accepta, de regula, ipoteza plastificarii tuturor riglelor cadrului de la nivelul considerat; in celelalte cazuri, se vor stabili, prin rationamente ingineresti, riglele posibil a se plastifica, iar suma se va extinde la acesle rigle.

M

c ap gr

.

s

gr

6.1.5. Diagramele de forte taietoare infasuratoare in stalpi se determina astfel:

a) La constructiile avand clasa de importanta III, amplasate in zone seismice F, sau clasa IV in zone seismice E si F, daca fortele taietoare maxime pe stalpi rezulta din actiuni din GF de incarcari, diagramele de forta taietoare infasuratoare pe stalpi se obtin prin suprapunerea

efectelor celor mai defavorabile. Daca la structurile cladirilor mentionate in aliniatul precedent, fortele taietoare maxime in stalpi corespund GS de incarcari, pentru determinarea fortelor taietoare de dimensionare (Q), se va considera relatia:.

Q = 1.2 Q s

(6.3)

unde:

Q s = forta taietoare din GS de incarcari;

b) La structurile cu stalpi avand schema statica de consola verticala (noduri articulate cu riglele), pentru determinarea fortelor taietoare de dimensionare (Q) se va considera valoarea:

Q s

Q =1.2

unde:

Q M

S

CAP ST

.

.

M

S

forta taietoare din GS de incarcari;

(6.4)

M

cap.st. momentul capabil in stalp;

M

s

momentul in stalp in GS de incarcari.

c) In situatiile care nu se incadreaza in prevederile de la pct. a si b, determinarea fortelor

taietoare de dimensionare se face cu relatia:

Q

=

1.2

Q

S

M

cap . gr

.

M

s

gr .

cu limitarile:

Q

(

M

S

+

M

l

)

c ap . st .

c ap . st .

H OE

(6.5)

(6.6)

si

Notatiile in relatiile 6.5 ÷6.7 sunt:

Q

M

respectiv inferioara a stalpului, determinate corespunzator fortei axiale din ipoteza de incarcare

considerata;

H OE =inaltimea libera a stalpului;

=coeficientul de reducere a fortei seismice, dat in normativul PIOO-92, pct 5.3.6. 6.1.6. Stabilirea fortelor axiale de calcul in stalpi se coreleaza cu situatiile de incarcare care au determinat valorile maxime ale momentelor incovoietoare. in verificarea stalpilor se vor considera si situatiile de incarcare care determina fortele axiale maxime si minime, carora li se vor asocia momentele incovoietoare corespunzatoare. La stabilirea fortelor axiale in GF de incarcari se vor considera si prevederile din STAS

= valorile momentelor capabile in sectiunile de la extremitatea superioara,

Q J Q s / K

(6.7)

s =forta taietoare in GS de incarcari;

s

c ap

st .

, M

l

c ap . st

.

10101/2A1-91.

Fortele axiale in GS de incarcari se determina astfel:

- riglele de pe directia actiunii seismice, sau cu directii diferite de aceasta cu ±30°, se considera plastificate la nivelul tuturor planseelor; reactiunile transmise stalpului de aceste rigle se determina cu relatia 6.1. Se va verifica stalpul pentru ambele sensuri ale actiunii seismice, pe directiile tuturor riglelor; - reactiunea transmisa la stalp de riglele neplastificate corespunde GS de incarcari.

Pentru stalpii de colt (la care riglele au axele in plan inscrise intr-un unghi <120 0 ) se va determina si forta axiala corespunzatoare plastificarii tuturor riglelor.; in acest caz se va considera efectul indirect ( N) de compresiune.

N = N ld + N x + N y

(6.8)

Daca in stalpi rezulta forte axiale de intindere (| N| =

N x + N y

(Q) se pot determina acceptand ipoteza: M cap.stalp =0.

> N ld ),reactiunile riglelor

6.1.7. Redistribuirea momentelor incovoietoare intre extremitatile unui element

In situatiile in care rezulta suprasolicitari locale intr-un un element (rigla sau stalp), se admite redistribuirea momentelor intre extremitatile elementului in conditiile formulate la pct. 5.4.1.

(3).

Redistribuirea momentelor este admisa in urmatoarele conditii:

1) Redistribuirea momentelor intre extremitatile elementului sa fie mai mica decat 30% din momentele determinate de ipoteza comportarii elastice; 2) Pe elementele la care se opereaza redistribuiri de momente, forta taietoare determinata din actiuni seismice nu se modifica (se admit translatii ale diagramelor de momente incovoietoare ca in fig. 6.3).

ale diagramelor de momente incovoietoare ca in fig. 6.3). 6.2. Rigle de cadru Dimensionarea/verificarea riglelor de

6.2. Rigle de cadru Dimensionarea/verificarea riglelor de cadru se va efectua conform prevederilor din STAS 10107/0-90, pct.3. Riglele realizate din elemente prefabricate care conlucreaza cu suprabetonarea vor avea armaturile longitudinale dimensionate in situatiile de alcatuire si solicitare cele mai defavorabile; nu se insumeaza armaturile corespunzatoare unor faze diferite de alcuire a sectiunii sau de legaturi in imbinari. Armaturile transversale (etrieri) necesare pentru preluarea lunecarilor dintre prefabricat si suprabetonare nu se insumeaza cu armatura rezultata din efectul fortei taietoare, momentului de torsiune sau suspendarea incarcarilor. Verificarea deschiderii fisurilor si a deformatiilor la grinzile prefabricate care conlucreaza cu suprabetonarea va considera eforturile unitare in armaturile longitudinale suma eforturilor calculate pentru faza de montaj si faza finala. La riglele solicitate si la eforturi de intindere, armaturile longitudinale se vor calcula la intindere excentrica, iar elementul se va alcatui si arma in consecinta.

Se recomanda ca momentele capabile in rigle sa fie stabilite astfel incat, la actiuni seismice de

mare intensitate, distanta intre sectiunile de formare a articulatiilor plastice (l 1 ) sa respecte conditia

l 1 >=5/6l n unde:l n =distanta intre sectiunile in care se formeaza articulatiile plastice de moment negativ, corespunzator celor doua sensuri ale actiunii seismice.

6.3. Stalpi Dimensionarea/verificarea stalpilor se va efectua conform prevederilor din STAS 10107/0-90, pct. 3. Efectul de ordinul II (efectul P- Q) se va considera in conformitate cu prevederile din STAS 10107/0-90, pct.3.1.2 si 3.2.6. In calcule se va tine seama de efectul solicitarii la compresiune excentrica oblica (ca efect al solicitarii pe directii diferite de axele principale ale sectiunii). Momentele incovoietoare stabilite cu relatia 6.2, pct. 6.1.4, se asociazã cu momentele de pe alte directii, corespunzand incarcarilor din GS. Calculul la compresiune excentrica oblica se recomanda a fi efectuat cu programe de calcul automat, care iau in considerare diagramele S- pentru beton si armaturi prezentate la pct. 2.1.4 si 2.2.1.5. din STAS 10107/0-90 precum si modul real de alcatuire al sectiunii.

Pentru sectiunile dreptunghiulare se admite aplicarea procedeului simplificat de calcul precizat in Anexa B din STAS 10107/ 0-90.

6.4. Noduri de cadru

6.4.1. Prevederile prezentului Cod se aplica nodurilor de cadru ale structurilor de beton armat executate:

- monolit;

- integral prefabricat din fragmente de cadru care cuprind nodul si portiunile adiacente de grinzi si

stalpi, cu imbinari in zone departate de nod;

- cu stalpi monoliti si grinzi prefabricate oprite la fata nodului sau la o anumita distanta de acestea,

cu imbinari de continuitate. Prevederile se pot aplica, cu considerarea aspectelor specifice, si altor tipuri de structuri in cadre integral sau partial prefabricate, ale caror stalpi sunt continui in dreptul nodului si ale caror

imbinari sunt astfel alcatuite incat sa fie capabile sa preia si sa transmita eforturi unitare de compresiune si de forfecare prin beton. In cazul nodurilor a caror alcatuire se departeaza mult de solutia monolita, prezentele prevederi au un caracter orientativ, fiind necesare analize speciale si/sau incercari de laborator care vor fi stabilite, de la caz la caz, de proiectant.

6.4.2. Nodurile cadrelor trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:

a) sa aiba capacitatea de rezistenta la cele mai defavorabile solicitari, in orice stadiu si la orice combinatie de incarcari, la care sunt supuse elementele imbinate; b) sa nu prezinte reduceri semnificative de rigiditate sub eforturile corespunzatoare plastificarii elementelor adiacente sau a incarcarilor/descarcarilor repetate asociate actiunilor seismice;

c) sa asigure ancorajul armaturilor elementelor adiacente in orice situatie de incarcare, inclusiv in conditiile plastificarii acestora sau a incarcarilor/descarcarilor repetate generate de actiunile seismice . 6.4.3 Cerintele de la pct. 6.4.2 se realizeaza, dupa caz, prin proiectarea nodurilor in conformitate cu prevederile prezentului Cod sau prin utilizarea altor metode de calcul, alcatuire si armare confirmate de incercari concludente.

. 6.4.4. Nodurile se proiecteaza astfel incat sa poata prelua si transmite fortele taietoare care actioneaza asupra lor in plan orizontal Q h si in plan vertical Q v .

Fortele taietoare de calcul care actioneaza asupra unui nod de cadru (Q h si Q v ,) se deternaina din conditia de echilibru al eforturilor maxime ce iau nastere in elementele (stalpi si rigle) concurente in acel nod (fig. 6.4). La structurile in cadre spatiale, eforturile de calcul, stabilite conform celor de mai sus, vor fi considerate independent pe fiecare directie principala in parte.

6.4.5. Din punct de vedere al comportarii, calculului, alcatuirii si armarii se diferentiaza

urmatoarele categorii de noduri:

- noduri solicitate predominant de incarcari gravitationale (permanente si temporare);

- noduri solicitate predominant de actiuni seismice.

6.4.6. Nodurile solicitate predominant de incarcari gravitationale sunt nodurile cadrelor la

constructiile amplasate in zonele E si F definite in Normativul P1OO-92. Cerintele hotaratoare pentru. proiectarea acestor noduri sunt cele referitoare la ancorajul armaturilor longitudinale ale elementelor care converg in nod. In acest sens dimensiunile nodurilor

vor asigura realizarea lungimilor de ancorare prevazute in STAS 10107/0-90, pct. 6.2.1. Se vor adopta detalii constructive care sa asigure turnarea si compactarea corecta a betonului, prin evitarea aglomerarilor excesive de armaturi, iar in cazul nodurilor marginale putandu-se avea in vedere realizarea unor detalii ca in fig.11.9. Pe inaltimea nodului se vor prevedea cel putin armaturile transversale din zonele adiacente ale stalpilor.

armaturile transversale din zonele adiacente ale stalpilor. fig. 6.4. 6.4.7 . Nodunle solicitate predominant de actiuni

fig. 6.4.

6.4.7. Nodunle solicitate predominant de actiuni seismice sunt cele care nu se incadreaza in prevederile pct. 6.4.6 al prezentului Cod. Fortele taietoare de calcul, la care se,dimensioneaza aceste noduri, se vor determina cu urmatoarele relatii:

- forta taietoare orizontala

Q h = 1.25(A a st + A a dr )R a - Q s

unde:

A st a , A dr a ariile de armatura intinsa din sectiunile de la fata nodului a riglelor de pe directia de calcul;

Q s

- forta taietoarc verticala

-

(6.9)

forta taietoare de calcul in sectiunea de la fata nodului a stalpului superior.

(6.10)

Qv=Q h ,h g /h s

6.4.8. Forta taietoare orizontala in nod, determinata conform prevederilor pct. 6.4.7, se preia

prin beton si armaturi transversale, ale caror contributii se insumeaza:

Q h < Q hn + Q hb

unde:

(6.11)

Q

ha

este forta taietoare preluata de catre armaturile transversale (orizontale) in nod, care se calculeaza cu relatia:

Q

ha = A h R n

(6.12)

A h

este suma ariilor armaturilor transversale din nod (etrieri, agrafe) care indeplinesc simultan

urmatoarele conditii:

- intersecteaza planul potential de cedare (pe diagonala nodului), fig. 6.4.

- sunt situate in latimea nodului b n,

- sunt dispuse intre armaturile longitudinale superioare si inferioare din grinzi;

- ramurile etrierilor neperimetrali, dispusi pe directia solicitarii, au lungimile mai mari decat

h s / 3.

Q hb

este forta taietoare preluata de catre beton, care se calculeaza cu relatia:

Qhb = [(0.5+n)A'3 /AaJQh

(6.13)

A 1 2 si A n sunt ariile de armatura comprimata si, respectiv, intinsa din grinda adiacenta nodului, pentru care rezulta cel

mai mic raport A 1 2 /A a ; se va respecta A 1 2 /A a <1;

n = N/(b n h n R c ).

La verificarea nodurilor la forta taietoare Q h se va respecta conditia:

Q h <=5b n h n R c

(6.14)

6.4.9. In cazurile in care, prin respectarea prevederilor de la pct. 6.1 si 6.3 ale prezentului Cod,

se evita aparitia articulatiilor plastice in capetele de stalp ce converg in nod, forta taietoare verticala in nod Q v , determinata conform pct. 6.4.7, este preluata de catre beton si armaturile verticale din nod, cu conditia realizarii prevederilor de alcatuire prevazute la pct. 11.3.

7. VERIFICAREA CAPACITATII DE DEFORMARE POSTELASTICA

7.1. Conditii generale

7.1.1 Capacitatea de deformare plastica se poate verifica la nivelul:

-sectiunilor critice ale elementelor cadrului;

- elementelor componente ale cadrului;

- structurii.

7.1.2 Capacitatea de deformare plastica la nivelul sectiunii se exprima prin raportul dintre curbura ultima si cea corespunzatoare initierii curgerii in armatura intinsa, denumit factor (indice) de ductilitate sectionala

7.1.3 Capacitatea de deformare plastica la nivelul elernentului se exprima prin raportul dintre deformatia semnificativa ultima a elementului si deformatia respectiva, corespunzatoare initierii curgerii armaturii, denumit factor (indice) de ductilitate de element. In situatiile in care se accepta ipoteza dezvoltarii concentrate a deformatiilor plastice, in articulatii plastice (punctuale), factorul de ductilitate de element se exprima ca raport ale rotirilor in articulatia plastica.

7.1.4 Capacitatea de deformare plastica la nivel de structura, in ansamblul ei, se cxprima ca

raport de deplasari orizontale corespunzatoare stadiului ultim (colaps) si celui considerat a corespunde inceputului comportarii posl-elastice (semnificative) a structurii.

7.1.5 In afara de valorile relative ale capacitatii de deformare plastica, definite la pct.7.1.2, …

7. 1.4, vor fi determinate si valori absolute corespunzatoare deformatiilor/deplasarilor ultime.

7.1.6 Compararea factorilor de ductilitate si a deformatiilor deplasarilor ultime cu cerintele

corespunzatoare, rezultate din calculul dinamic post-elastic, sau din spectre seismice post-elas- tice, reprezinta verificarea explicita a comportarii post-elastice a structurilor in cadre solicitate seismic.

7.1.7 Verificarea comportarii post-elastice a structurilor in cadre, in conditiile specificate la

pct.7.1.6, se efectueaza obligatoriu in situatiile in care proiectantul nu respecta integral prevederile privind ierarhizarea capacitatilor de rezistenta specificate la capitolul 6 al prezentului Cod, pentru

Aceasta verificare este recomandabil a fi

constructiile amplasate in zonele seismice A

efectuata in situatiile in care proiectantul considera necesar a avea date mai complete, explicite,

privind comportarea post-elastica a structurii.

D.

7.2 Verificarea la nivelul sectiunii si elementului

7.2.1 Verificarea capacitatii de deformare plastica la nivelul sectiunii se face prin trasarea curbei

moment-cu.rbura prentru elementele solicitate la incovoiere pura, sau cu forta axiala. Relatia moment-curbura se poate obtine cu programe specifice de calcul automat sau, in mod simplificat, prin procedeul expus in anexa B a prezentului Cod.

7.2.2 Pentru verificarea capacitatii de deformare in articulatiile plastice, se va admite ca

deformatiile plastice se dezvolta de lungimile plastice l p , calculate cu urmatoarele relatii:

l p = 0.75 h (la rigle)

(7.1)

l p = 0.70 h (la stalpi) unde: h = inaltimea sectiunii transversale a elementului (rigla sau stalp). In situatiile in care se utilizeaza detalii de alcatuire si armare care nu se incadreaza in practica curenta, sau daca cuantificarea deformatiilor plastice este hotaratoare pentru evaluarea comportarii structurii, lungimea zonelor plastice se va stabili pe baza unor incercari concludente.

7.2.3 Capacitatea de rotire in articulatiile plastice se determina considerand curburile calculate conform pct. 7.2.1 si lungimea zonelor plastice conform precizarilor de la pct. 7.2.2. Rotirea ultima in articulatia plastica ( W u ) se determina cu relatia:

W u ( X u

---

X c ) l p

(7.2)

8. VERIFICAREA LA STAREA LIMITA DE DEFORMATII

8.1. Grupari fundamentale de incarcari

Calculul la starea limita de deformatie a elementelor, subansamblelor sau a ansamblului structurii se efectueaza in conformitate cu prevederile din STAS 10107/0-90, pct. 3.9 si cu cele ale prezentului Cod.

Conditiile privind deformatiile grinzilor rezemate pe stalpi, sub actiuni verticale, se pot verifica admitand ca elementul are reazeme netasabile. Sagetile verticale ale grinzilor rezemate pe console (cu exceptia consolelor scurte ale stalpilor prefabricati), se determina luand in considerare si deformatiile proprii ale elementelor de rezemare. In cazul grinzilor prefabricate la care schema statica (legaturile, deschiderea) si/sau sectiunea activa se schimba in fazele de montaj si finala, deformatiile totale se obtin prin insumarea deformatiilor calculate pentru fiecare etapa. Deformatiile in plan orizontal ale grinzilor (grinzi de rulare etc.) se calculeaza considerand si deformatiile elementelor portante verticale (stalpi etc.).

8.2. Grupari speciale de incarcari

Calculul deformatiilor sub actiuni din gruparile speciale de incarcari implica efectele incarcarilor

seismice orizontale. Dimensionarea elementelor cadrelor se realizeaza in conditiile respectarii prevederilor privind calculul la starea limita de deformare din normativul PIOO-92, pct. 6.2.3. Determinarea deformatiilor (deplasarilor) orizontale ale cadrelor se recomanda sa se realizeze cu programe adecvate de calcul automat. Daca s-a considerat un model de calcul bazat pe fortele seismice echivalente si pe comportarea elastica a materialelor, deplasarile nodurilor corespunzatoare fortelor seismice de cod se majoreaza cu valoarea 1/ K . Pentru situatiile in care prezentul cod permite efectuarea calculului static prin schematizarea structurii sub forma de cadre plane, calculul deplasarilor se va efectua conform precizarilor de la pct.8.2.1 si 8.2.2.

8.2.1 Ipoteze de calcul Pentru calculul deplasarilor laterale ale cadrelor se accepta urmatoarele ipoteze:

a) Actiunile corespund gruparii speciale de incarcari, fortele seismice de calcul fiiind considerate

dispuse (succesiv) pe directiile principale ale constructiei.

b) Rigiditatile elementelor cadrului se determina considerand modulul de rigiditate sectionala

K = E b I b

(8.1)

Daca sistemul constructiv al planseelor sau prevederea unor goluri mari in acestea conduc la saibe deformabile in raport cu cadrele, calculul deformatiilor se va face considerand comportarea spatiala a structurii (cadre si plansee deformabile in planul lor) d) In situatiile in care se admite efectuarea calculului plan, efectul momentului de torsiune generala se poate considera prin amplificarea deformatiilor de translatie determinate pentru fortele seismice de calcul, cu coeficientul a i (relatia 8.2):

d

1 + S eR

c i

i

)

F

c i

R d

c i

2

i

a I = (

(8.2)

unde:

S - forta seismica totala pe constructie;

e - excentricitatea de calcul medie (distanta intre centrele de greutate si rigiditate); d i - distanta dintre centrul de rigiditate si planul cadrului "i"; R ci - rigiditatea la forte laterale a cadrului "i"; F ci - suma fortelor orizontale aplicate cadrului "i";

R

c i

d

2 - se determina pentru ansamblul structurii.

i

Observatie:

corectiile date de coeficientul a i se aplica eforturilor/ deformatiilor determinate din actiunea fortelor seismice orizontale (fara considerarea incarcarilor verticale din gruparea speciala). e) Deplasarile laterale se determina fara considerarea aportului panourilor de zidarie inramata asupra rigiditatii structurii.

8.2.2. Calculul practic al deplasarilor laterale In conditiile precizate la pct. 8.2.1, calculul deplasarilor laterale se poate efectua prin procedee de calcul liniar. Se recomanda utilizarea de programe de calcul automat, care determina deplasarile generale ale nodurilor (translatii si rotiri).

, se calculeaza in planul cadrului, considerand Q r conform fig.

r

H

e

Deplasarile relative de nivel

8.1:

=

r

st

1

i

x ,

(

L

st

x i

,

1

H

1

)

e

st

y ,

i

1

dr

y i

,

unde:

(8.3)

K - coeficientul de reducere a fortei seismice considerat in calcul (conform Normativului PIOO-

92, pct. 5.3.6;

-

st

x i

,

,

st

x i

,

1

,

st

y i

,

1

,

dr

y i

,

1

,

H e si L sunt precizate in fig.8

Deplasarile nodurilor sunt determinate in GS de incarcari. Verificarea deplasarii relative de nivel se va efectua la toate nivelurile.

8.3. Deformatii limita Deplasarile maxime rezultate din actiuni in gruparile fundamentale de incarcari se vor

8.3. Deformatii limita Deplasarile maxime rezultate din actiuni in gruparile fundamentale de incarcari se vor considera conform prevederilor din STAS 10107/0-90 pct.3.9 sau prescriptiilor specifice conditiilor de exploatare a constructiei.

In cazul actiunii seismice orizontale conditiile privind deplasarile relative de nivel maxime sunt diferentiate astfel:

a) in cazul structurilor cu pereti de umplutura din zidarie de caramida, corpuri din beton cu agregate grele sau usoare, sau alte materiale similare

r

H

e

<0.0035

b) in cazul structurilor cu pereti de compartimentare din materiale care pot urmari deformatiile structurii fara degradari semnificative, a celor cu panouri a caror legatura cu structura este de asa natura incat deformatiile structurii nu sunt transmise la pereti, precum si in cazul constructiilor fara pereti de umplutura

r

H

e

<0.007

c) in cazul constructiilor parter la care panourile de perete respecta conditiile de la pct. b

r

H

e

<0.01

Conditiile privind deplasarea relativa de nivel pot fi diferentiate pe inaltimea cladirilor etajate in .functie de solutiile constructive adoptate pentru elementele de compartimentare; in aceste situatii se vor respecta prevederile de la pct. 3.4.2. Daca conditiile privind verificarea la starea limita de deformatie nu sunt respectate se va mari rigiditatea structurii prin majorarea sectiunii stalpilor si/sau riglelor.

9. PROIECTAREA PLANSEELOR STRUCTURILOR IN CADRE

Planseele structurilor in cadre sunt solicitate:

- la incarcari verticale; - la incarcari orizontale, cand lucreaza ca saibe. Calculul la incarcari verticale este obligatoriu la toate structurile. Calculul la incarcari orizontale se'va efectua in situatiile prevazute la pct. 9.2 ale prezentului Cod 9.1. Calculul planseelor la incarcari verticale.

Actiunile verticale pe plansee se considera corespunzator gruparilor fundamentale de incarcari precizate in STAS 10101/1-91, STAS 10101/2A2-91, sau alte prescriptii.

in STAS 10107/1-91,

STAS 10107/2-91, STAS 10107/ 3-77, STAS 10107/4-77, sau alte prescriptii specifice, dupa caz.

Calculul si alcatuirea planseelor se va face in conditiile precizate

9.2. Calculul planseelor la incarcari orizontale.

Planseele structurilor in cadre de beton armat se calculeaza/verifica la incarcari orizontale in cazul constructilor amplasate in zonele seismice A-D (conform Normativului PI00-92) intr-una din urmpatoarele situatii:

- planseul face parte din infrastructura; - daca in planseu sunt goluri ale caror dimensiuni pe cel putin o directie depasesc 20% din dimensiunea corespunzatoare a planseului; - daca nu sunt respectate conditiile de alcatuire generala de la pct. 2.1, 2.2. 2.3, 2.4.; - daca planseele nu sunt din beton monolit (elemente prefabricate cu sau fara suprabetonare, alte solutii).

9.2.1 Incarcarile orizontale pe plansee considerate ca diafragme orizontale (saibe) se determina acceptand urmatoarele ipoteze:

a) saibele realizate din plansee de beton armat monolit sau elemente prefabricate masive cu imbinari de continuitate pe intreg perimetrul se considera nedeformabile in planul lor; b) incarcarile orizontale corespund fortelor capabile ale cadrelor se va considera actiunea seismica pe directiile principale ale structurii ca sarcina distribuita liniar, proportional cu masa, si echivalenta fortelor orizontale dezvoltate in cadre (fig 9.1); c) la structurile calculate in domeniul neliniar de comportare al materialelor, incarcarile pe saibe se determina corespunzator diferitelor etape de aparitie a articulatiilor plastice in structura; in aceste cazuri de verificare a saibelor de planseu, se vor considera rezistentele medii ale betonului si armaturii. Reactiunile cadrelor asupra saibelor se pot determina prin izolarea riglelor de la nivelul considerat.

si armaturii. Reactiunile cadrelor asupra saibelor se pot determina prin izolarea riglelor de la nivelul considerat.

9.2.2 Calculul eforturilor sectionale in saibe se face functie de solicitarile orizontale determinate conform pct 9.3.1, prin exprimarea echilibrului in sectiunea considerata. Eforturile sectionale semnificative pentru verificarea saibelor sunt momentele incovoietoare si fortele taietoare. Sectiunile de calcul se considera in dreptul cadrelor de pe directia de calcul considerata; in situatia unor distante mari intre cadre, se recomanda sa se considere in calcul si sectiunile intermediare dintre cadre, in care apar solicitari importante. Eforturile sectionale in saibe se determina corespunzator actiumi seismice pe directiile principale ale structurii si ambele sensuri de solicitare. Solicitarile in saibele cu rigiditate medie sau redusa se determina considerand incarcarile precizate la pct. b sau d, functie de rigiditatile elementelor structurale. 9.2.3 Verificarea planseelor la eforturile sectionale determinate de efectul de saiba se realizeaza diferentiat, functie de alcatuirea constructiva a acestora (plansee din placi de beton armat monolit, plansee din elemente prefabricate etc.). La verificarea planseelor se vor considera eventualele goluri (scari, curti de lumina etc.), care pot determina concentrari semnificative de eforturi. Planseele din beton armat monolit se verifica similar cu grinzile pereti (daca rezulta proportii corespunzatoare); solicitarile de intindere de la marginile planseului se vor considera concentrate in grinzile (riglele ) corespunzatoare. Planseele din elemente prefabricate se considera in calcul ca fiind formate din elemente independente sau care conlucreaza, functie de conditiile de transmiterea lunecarilor in rosturile dintre acestea. Imbinarile elementelor prefabricate pe reazeme se verifica si la solicitarile rezultate din efectul de saiba.

9.3. Structura de rezistenta a scarilor Structura de rezistenta a scarilor se considera diferentiata astfel:

• structura de rezistenta verticala a casei scarilor;

• structura de rezistenta a scarilor (podeste, rampe,grinzi de podest, grinzi de vang etc.). Prezentul Cod se refera numai la alcatuirea structurii de rezistenta a casei scarilor, realizata din cadre de beton armat. La alcatuirea generala a scarilor se vor considera recomandarile de pct. 2.4. In situatiile in care se prevad rigle de cadru intre nivelurile curente ale planseelor (de exemplu pentru rezemarea podestelor intermediare ale scarilor), se vor evita comportarile specifice stalpilor scurti; in acest scop se recomanda ca momentele capabile in sectiunile de la extremitatile riglelor sa fie suficient de mici astfel incat diagrama de momente incovoietoare pe stalp sa corespunda cu fig. 9.1. La proiectarea cadrelor adiacente casei scarilor se vor respecta prevederile privind calculul si alcatuirea cadrelor curente.

9.2.2 Calculul eforturilor sectionale in saibe se face functie de solicitarile orizontale determinate conform pct

9.2.2 Calculul eforturilor sectionale in saibe se face functie de solicitarile orizontale determinate

conform pct 9.3.1, prin exprimarea echilibrului in sectiunea considerata. Eforturile sectionale semnificative pentru verificarea saibelor sunt momentele incovoietoare si fortele taietoare. Sectiunile de calcul se considera in dreptul cadrelor de pe directia de calcul considerata; in situatia unor distante mari intre cadre, se recomanda sa se considere in calcul si sectiunile intermediare dintre cadre, in care apar solicitari importante. Eforturile sectionale in saibe se determina corespunzator actiumi seismice pe directiile principale ale structurii si ambele sensuri de solicitare. Solicitarile in saibele cu rigiditate medie sau redusa se determina considerand incarcarile precizate la pct. b sau d, functie de rigiditatile elementelor structurale.

9.2.3 Verificarea planseelor la eforturile sectionale determinate de efectul de saiba se

realizeaza diferentiat, functie de alcatuirea constructiva a acestora (plansee din placi de beton armat monolit, plansee din elemente prefabricate etc.). La verificarea planseelor se vor considera eventualele goluri (scari, curti de lumina etc.), care pot determina concentrari semnificative de eforturi. Planseele din beton armat monolit se verifica similar cu grinzile pereti (daca rezulta proportii corespunzatoare); solicitarile de intindere de la marginile planseului se vor considera concentrate in grinzile (riglele) corespunzatoare. Planseele din elemente prefabricate se considera in calcul ca fiind formate din elemente independente sau care conlucreaza, functie de conditiile de transmiteiea lucrarilor in rosturile dintre acestea.

Imbinarile elementelor prefabricate pe reazeme se verifica si la solicitarile rezultate din efectul de saiba.

9.3. Structura de rezistenta a scarilor Structura de rezistenta a scarilor se considera diferentiata astfel:

• structura de rezistenta verticala a casei scarilor; structura de rezistenta a scarilor (podeste, rampe, grinzi de podest, grinzi de vang etc.). Prezentul Cod se refera numai la alcatuirea structurii de rezistenta a casei scarilor, realizata din cadre de beton armat. La alcatuirea generala a scarilor se vor considera recomandarile de pct. 2.4.

In situatiile in care se prevad rigle de cadru intre nivelurile curente ale planseelor (de exemplu pentru rezemarea podestelor intermediare ale scarilor), se vor evita comportarile specifice stalpilor scurti; in acest scop se recomanda ca momentele capabile in sectiunile de la extremitatile riglelor sa fie suficient de mici astfel incat diagrama de momente incovoietoare pe stalp sa corespunda cu fig. 9.1. La proiectarea cadrelor adiacente casei scarilor se vor respecta prevederile pnvind calculul si alcatuirea cadrelor curente.

10. INFRASTRUCTURA SI FUNDATIILE

10.1. Generalitati Preluarea si transmiterea incarcarilor ce actioneaza asupra unei constructii se face prin sistemul structural constituit din trei componente principale: (1) suprastructura, (2) infrastructura si / sau fundatiile si (3) terenul de fundare. Aceasta pecizare este deosebit de importanta in cazul constructiilor supuse predominant actiunilor seismice intrucat, in acest caz, interactiunea celor trei componente este esentiala pentru intelegerea corecta a comportarii sistemului, in totalitate, si pentru dirijarea controlata a deformatiilor plastice. Infrastructura se considera acea componenta a sistemului structural care prezinta, in raport cu suprastructura, o crestere brusca, semnificativa, de rezistenta si de rigiditate. De obicei infrastructura este constituita dintr-un sistem de pereti, dispusi pe inaltimea subsolului (sau subsolurilor), care conlucreaza cu planseele care ii marginesc sau pe care ii strabat; in unele situatii, infrastructura se poate intinde si pe inaltimea unuia sau mai multor niveluri de la partea inferioara a constructiei. Fundatiile sant elementele structurale prin care se asigura rezemarea pe terenul de fundare a infrastructurii sau, in unele cazuri, direct asupra structurii in cazurile in care erista o infrastructura , aceasta conlucreaza cu fundatiile, prin intermediul carora reazema pe teren, formand o unica componenta structurala. Principiile proiectarii infrastructurilor si fundatiilor, conditiile de alcatuire si modelarea lor pentru calcul fac obiectul prescriptiilor specifice. Conditiile care pot determina alegerea sistemului de fundare sunt indicate la pct, 2.6. Structurile in cadre de beton armat pot avea urmatoarele solutii de alcatuire a infrastructurii si fundatiilor:

a) Structuri fara infrastructuri, la care rezemarea tuturor stalpilor se realizeaza direct pe fundatii. Fundatiile pot fi de suprafata sau adancime, izolate, continui sau radier. b) Structuri cu infrastructuri, la care sunt prevazute intre suprastructura (sistsmul de stalpi si grinzi) si fundatii, sisteme spatiale de pereti structurali, pe unul sau mai multe niveluri, concepute, calculate, alcatuite si armate astfel incat sa realizeze o crestere semnificativa de rigiditate si rezistenta. Pe inaltimea infrastructurii pot exista si stalpi rezemati direct pe fundatii. In aceste situatii de alcatuire (solutii curente la cladiri cu subsol), se va tine seama in calculul infrastructurii si de eforturile preluate de la stalpii care nu sunt in contact direct cu peretii (fig. 10.1 ). In cazul cladirilor de inaltime medie sau inalte, amplasate in zonele seismice A-D se recomanda ca infrastructura sa fie realizata ca un sistem casetat alcatuit din peretii de subsol, planseul peste

subsol iar la partea inferioara printr-un radier sau fundatii continui si placa armata legata de acestea. La constructiile amplasate in zonele seismice A-D (conf. Normativului PIOO-92) se va evita, de regula, realizarea de subsoluri partiale. Cand acestea nu pot fi evitate se va tine seama la calculul infrastructurii si suprastructurii de efectele de torsiune generala generate de excentricitatea infrastructurii fata de ansamblul structural. Planseul (planseele), in contact direct cu peretii de la subsol si fundatiile aferente, constituie elemente structurale componente ale infrastructurii.

elemente structurale componente ale infrastructurii. Fig. 10.1 10.2 Calculul infrastructurii Fundatiile si

Fig. 10.1

10.2 Calculul infrastructurii Fundatiile si infrastructura se verifica la actiunile corespunzand gruparilor fundamentale si gruparilor speciale de incarcari. Un model de calcul riguros implica considerarea ansamblului spatial suprastructura- infrastructura-teren de fundare, cu proprietati definite prin legi constitutive fidele comportarii reale a elementelor care alcatuiesc fiecare din cele trei componente. Se admite in cazul constructiilor etajate cu inaltime redusa si medie (definite conform pct. 1.2.2) sa se determine eforturile sectionale in elementele infrastructurii prin studiul echilibrului infrastructurii izolate, solicitate la fortele de legatura cu suprastructura si la presiunile care apar la nivelul talpii fundatiilor. In aceste cazuri presiunile pe terenul de fundare se determina functie de caracteristicile de deformabilitate ale terenului si ale infrastructurii. In cazul actiunilor corespunzand gruparilor fundamentale de incarcari, fortele de legatura considerate in calculul infrastructurii sunt cele rezultate din calculul suprastructurii. Pentru gruparile speciale de incarcari (actiuni seismice) se admite a considera ca reactiunile suprastructurii sunt asociate mecanismului structural de plastificare (M, Q, N). In situatiile in care calculul dinamic post-elastic este impus in prezentul Cod (pct. 5.1.3 si 5.4.2), fortele de legalura cu infrastructura vor fi cele rezultate din acest calcul. Fortele transmise de suprastructura cuprind si eforturile transmise prin plansee. Planseul peste subsol transmite la peretii infrastructurii forte de lunecare ca efect al reactiunilor orizontale ale stalpilor si al fortei seismice corespunzatoare masei concentrate la acest nivel. In situatiile in care se utilizeaza fundatii de adancime (piloti, barete etc.) in calculul elementelor infrastructurii se considera (in locul presiunilor pe teren) fortele care se dezvolta in fundatii. Calculul eforturilor in elementele infrastructurii se recomanda sa se efectueze cu programe de calcul automat care permit modelarea corecta a legilor constitutive pentru terenul de fundare si

infrastructura. De regula in acest scop se apeleaza la metoda elementelor finite; eforturile sectionale se obtin prin integrarea eforturilor unitare furnizate de programele de calcul (se admite modelarea comportarii elastice a materialelor). Pentru cazurile curente se poate modela infrastructura in calcul ca un sistem de grinzi pe mediu elastic. Daca infrastructura este in contact direct cu un singur planseu (placa) se admite neglijarea rigiditatii la torsiune, proprie a elementelor infrastructurii. Infrastructura (elementele componente: pereti, plansee) se dimensioneaza/verifica la starea limita ultima si la starea limita de deforrnatie. Dimensionarea elementelor va urmari de regula evitarea aparitiei deformatiilor plastice la nivelul infrastructurii. in acest scop momentele incovoietoare considerate in fortele de legatura cu suprastructura (in gruparile speciale de incarcari) vor fi determinate cu considerarea suprarezistentei armaturilor.

Sectiunea de calcul a peretilor infrastructurii se va considera impreuna cu fundatiile si placa (placile) de planseu adiacente. Sectiunile (orizontale) din rosturile de turnare se verifica, In acest caz, la forta de lunecare conform STAS 10107/0-90, pct. 3.4.2. Functie de configuratia diagramei de momente incovoietoare, peretii de beton armat se considera pentru calcul astfel:

a) Grinzi de beton armat, in cazurile in care inaltimea de calcul a sectiunii (h) si distanta intre doua

puncte de inflexiune (L) respecta conditia

b) Grinzi pereti, in situatiile in care conditia 10.1. nu este indeplinita

Daca peretii infrastructurii sunt rezemati continuu pe pereti mulati se considera in calcul ansamblul acestora. La dimensionarea planseelor si fundatiilor se vor considera efectele cumulate din participarea acestora la preluarea eforturilor din infrastructura precum si cele proprii acestora.

h/L<0.5 .

(10.1.)

10.3. Calculul fundatiilor

. Conditiile privind presiunile pe terenul de fundare si de proiectare a fundatiilor sunt cele precizate;in normalivul PIO-86, STAS 3300/1-85 si STAS 3300/2-85. Solicitarile transmise la fundatii, corespunzator actiunilor din gruparile fundamentale de incarcari, se considera conform prevederilor din prescriptiile de proiectare precizate in aliniatul precedent.

Pentru gruparile speciale de incarcari, incluzand actiunea seismica, eforturile transmise la fundatii se determima astfel:

a) Eforturile rezultate din analize dinamice neliniare ale structurii.

b) Eforturile corespunzand mecanismului de plastificare al suprastructurii in cazul actiunilor

seismice. Pentru cazurile generale cand, de regula, la actiunea cutremurelor de mare intensitate sectiunile de la baza stalpilor se pot plastifica, momentele incovoietoare transmise fundatiilor sunt

asociate momentelor capabile ale stalpilor. Se va urmari ca prin dimensionarea adecvata

fundatiilor, sa se evite dezvoltarea deformatiilor plastice la nivelul terenului sau in elementele de

a

beton armat ale fundatiilor (mecanismul de disipare prin deformatii plastice a energiei induse de cutremur sa se dezvolte numai in suprastructura). Fortele taietoare sunt asociate momentelor incovoietoare in sectiunile de la baza stalpilor. Daca sub actiuni din gruparile speciale de incarcari terenul de fundare are deformatii remanente, infrastructura si/sau suprastructura se verifica la efectele tasarilor inegale.

11. ALCATUIREA SI ARMAREA STRUCTURILOR IN CADRE 11.1. Conditii de alcatuire a riglelor de cadru.

Alcatuirea si armarea riglelor se realizeaza in conformitate cu prevederile din STAS 10107/0-90 (pct 6.1, 6.2, 6.3 si 6.5) si din prezentul Cod (pct. 4.2, 6.2). Conditiile de alcatuire si armare sunt diferentiate intre sectiunile curente si zonele potential plastice. Se vor considera ca zone potential plastice sectiunile de la capetele tuturor riglelor indiferent de pozitia acestora in plan sau elevatie. Prevederile privind alcatuirea si armarea in zonele plastice potentiale se vor considera pe lungimile plastice indicate in Anexa J din STAS 10107/0-90 (pct J.3). Se recomanda ca la armarea riglelor de cadru, pe langa prevederile din STAS 10107/0-90, sa se respecte urmatoarele:

- Armaturile longitudinale sa fie dimensionate si dispuse astfel, incat din actiuni seismice de mare

intensitate, sectiunile potentiale de forrnare a articulatiilor plastice, pentru cele doua sensuri de

actiune, sa coincida.

- Riglele solicitate predominant din actiuni seismice vor avea armaturile longitudinale realizate ca bare drepte (nu se dispun bare inclinate).

- Daca, ca efect al incarcarilor verticale importante (forte concentrate mari etc.), sunt necesare armaturi inclinate, acestea se vor dimensiona functie de eforturile corespunzatoare gruparilor fundamentale de incarcari si se vor verifica in gruparea speciala.

- Nu se admite dispunerea de armaturi inclinate la marginea sectiunii riglei.

- Daca in fazele intermediare de lucru ale grinzilor prefabricate care conlucreaza cu suprabetonarea (decofrare, transport, manipulare si montaj) nu se respecta conditia

(11.1)

etrierii se vor dispune conform indicatiilor din fig.11.1. In situatiile in care se urmareste evitarea formarii de articulatii plastice in sectiunile din apropierea nodurilor, se recomanda dispunerea armaturilor longitudinale ca in fig.11.2. In cazul riglelor prefabricate care realizeaza cu stalpii noduri rigide se recomanda evitarea plastificarii imbinarilor, prin adaptarea solutiei din fig. 11.2. Dimensionarea riglei si a imbinarilor se va realiza (conform pct. 6:1.2) la eforturi (M, Q) stabilite functie de momentele capabile din sectiunile de aparitie a articulatiilor plastice.

.

Q/(bh„) + M/W, < 0,7R,

'

Fig.11.2 11.2. Conditii de alcatuire a stalpilor Alcatuirea si armarea stalpilor se realizeaza in conformitate

Fig.11.2

11.2. Conditii de alcatuire a stalpilor Alcatuirea si armarea stalpilor se realizeaza in conformitate cu prevedenle din STAS 10107/0- 90 si din prezentul Cod (pct. 4.3). In sectiunile potentiale de aparitie a articulatiilor plastice de la baza stalpilor se recomanda ca armatura longitudinala sa nu fie innadita prin petrecere sau sudura, fiind dispusa continuu, conform modelului din fig.11.4. In situatiile in care se admite innadirea prin petrecere a armaturilor longitudinale din stalp (STAS 10107/0-90, pct. 6.3), se recomanda utilizarea modelului din fig. 11.3. Masurile privind asigurarea capacitatii de deformare post-elastica (ductilizare) se vor aplica in sectiunile de incastrare a stalpilor (in fundatii, sau la nivelul superior al infrastructurii, precum si in zonele in care apar variatii mari ale sectiunii pe inatimea unui nivel (de exemplu la stalpii halelor cu poduri rulante, in dreptul grinzii de rulare etc.).

ale sectiunii pe inatimea unui nivel (de exemplu la stalpii halelor cu poduri rulante, in dreptul
11.3 Noduri de cadru La proiectarea nodurilor de cadru se vor respecta urmatoarele: - se

11.3 Noduri de cadru La proiectarea nodurilor de cadru se vor respecta urmatoarele:

- se recomanda ca axele elementelor adiacente nodului sa fie centrate in axul nodului; daca

aceasta conditie nu se poate realiza (noduri marginale, noduri de colt etc.) excentricitatea in plan orizontal nu va depasi 1/4 din latura corespunzatoare a sectiunii transversale a stalpului inferior; -' armaturile longitudinale din stalpi sau grinzi care se ancoreaza in nod se prelungesc de la planul median al nodului (perpendicular pe armatura) cu lungimea de ancorare determinata conform STAS 10107/0-90, pct. 6.2. Daca penlru ancorarea armaturilor sunt necesare bucle sau carlige,

aceslea se vor realiza intotdeauna in nod (fig. 11.5; 11.6, 11.7 si 11.10). Barele longitudinale din stalpul inferior se pot prelungi in stalpul superior prin graifuire (fig.11.2) daca devierea armaturilor in plan orizontal (d„) respecta conditia:

d 0 <(h gr -100)/6 [mmJ

unde:

(11.2)

.

h gr

inaltimea sectiunii transversale a riglei in dreptul armaturilor graifuite. Nodurile solicittate

predominant din actiuni seismice vor avea cel putin cate o armatura verticala intermediara pe fiecare latura nodului; daca armaturile din stalp sunt graifuite, fiecare bara se va amplasa la coltul unui etrier. La detalierea armaturii din nod se va avea in vedere realizarea spatiilor necesare turnarii si vibrarii betonului (nu se conteaza pe turnarea betonului in nod prin grinzi).

a) Bare longitudinale inferioare continue in grinzi Fig. 11.5 Nod central cu grinzi si stalpi

a) Bare longitudinale inferioare continue in grinzi

a) Bare longitudinale inferioare continue in grinzi Fig. 11.5 Nod central cu grinzi si stalpi cu

Fig. 11.5

Nod central cu grinzi si stalpi cu sectiuni transversale egale. Barele superioare se prevad continue prin nod; barele inferioare din grinzi se pot intrerupe

prin nod; barele inferioare din grinzi se pot intrerupe Fig. 11.6 Nod marginal. Ancorarea borelor longitudinale

Fig. 11.6

Nod marginal.

Ancorarea borelor longitudinale din grinda

Fig. 11.7 Nod central cu grinzi cu sectiunile transversale neegale. Ancorarea barelor longi-tudinale din grinzi.

Fig. 11.7

Nod central cu grinzi cu sectiunile transversale neegale.

Ancorarea barelor longi-tudinale din grinzi.

neegale. Ancorarea barelor longi-tudinale din grinzi. r - raza de curbura conform pct.1 d > dma

r - raza de curbura conform pct.1

d > dma

Fig 11 .8

Imunatatirea ancorajului barelor de armatura din grinzi prin prevederea unor bare transversal

de armatura din grinzi prin prevederea unor bare transversal Fig. 11.9 Nod marginal cu consola scurta.

Fig. 11.9

Nod marginal cu consola scurta.

Ancorarea armaturilor longitudinale in consola scurta prevazuta in acest scop.

Barele longitudinale din grinda se prevad continue prin nod.

Fig 11 10 Ancorarea barelor longitudinale din stalp, oprite in nod Fig 11.11 Imbinare inlre

Fig 11 10 Ancorarea barelor longitudinale din stalp, oprite in nod

Ancorarea barelor longitudinale din stalp, oprite in nod Fig 11.11 Imbinare inlre stalpi lati si grinzi

Fig 11.11

Imbinare inlre stalpi lati si grinzi inguste — detalii de armare.

inlre stalpi lati si grinzi inguste — detalii de armare. r> 3de (conform STAS 10107/0-90) si

r> 3de (conform STAS 10107/0-90) si > d (diametrul barei care se pnnde in ciocul etrierulul.)

Fig 1112 Delaliul pentru ciocul etrierului

10107/0-90) si > d (diametrul barei care se pnnde in ciocul etrierulul .) Fig 1112 Delaliul
Fig. 11.13 Solutii recomandate pentru alcatuirea (a)grinda compusa din elementul prefabricat si suprabetonarea de ta

Fig. 11.13 Solutii recomandate pentru alcatuirea

(a)grinda compusa din elementul prefabricat si suprabetonarea de ta nivelul placii'(solulte recomondata). (b)grinzi constituite numai din elermentele prefabricate h g =hgp, agrafele (etrieri} Se ia partea

capetelor grinzilor prefabricate

superioara sint pentru legatura cu monolilizarea, de regula de latime redusa, dintre placile prefabricate ale planseului.

ANEXA A: RIGIDITATI SECTIONALE PENTRU RIGLE SI STALPI

Pentru calculul eforturilor in cadrele de beton armat monolit de rigiditate sectionala se pot considera conforn prevederilor din Tabelul Al. Tabelul Al

I

ELEMENTUL

MODULUL DE RIGIDITATE

Rigle

0.6 E b I b

Stalpi comprimati

0,8 E b I b

Stalpi intinsi

0,2 E b I b

Modulul de elasticitate al betonului E se va lua conform STAS 10107/0-90, pct. 2.1.3.1.

Tabelul 7. Momentul de inertie I b al sectiuni echivalente se determina astiel:

• pentru elementele cu sectiune dreptunghiulara, momentul de inertie al sectiunii brute de beton;

• pentru grinzile cu sectiune T, momentul de inertie al sectiunii brute de beton la care latimea activa

de placa este jumatate din valoarea prevazuta in STAS 10107/0-90, Anexa A. Pentru verificarile la starea limita de deformatie si in situatiile in care valorile rigiditatii sectionale sunt hotaratoare asupra rezultatelor calculelor, se vor considera rigiditati sectionale rezultate din programe de calcul automat care definesc legea moment curbura, din cercetari experimentale concludente sau relatii de calcul mai exacte date in literatura de specialitate.

ANEXA B: CALCULUL DUCTILITATII DE CURBURA (SECTIONALE)

Stabilirea diagramei M- X si a indicelui de ductilitate sectionala

µ X se recomanda a se realiza

cu programe de calcul automat specializate. In situatiile in care nu sunt disponibile asemenea programe, calculul direct ("manual") va considera urmatoarele ipoteze:

• Rezistentele materialelor corespund valorilor lor medii, stabilite conform pct. 3.1.7 din STAS 10107/0-90; |

• Determinarea curburii de curgere ( se face considerand deformatiile si eforturile pe sectiune ca in fig. B.l.a.

• Curbura ultima se poate calcula conform situatiei, de B.l.b.

• Legile constitutive pentru beton si armatura (diagramele-

deformatii si eforturi pe sectiune, din fig.

_

.`) corespund prevederilor din STAS

10107/0-90, sau pot fi considerate simplificat ca in fig. B.l.c, unde valorile ultime ale deformatiilor

specifice sunt date pentru cazurile curente.

• In calcul se va considera si aportul armaturilor distribuite pe inaltimea sectiunii.

Indicele de ductilitate sectionala (

µ 0 ) se calculeaza cu relatia:

µ X= X u /X c

(B.l)

unde:

X u - curbura ultima, de rupere; X c - curbura in momentul initierii curgerii in armatura intinsa.

ultima, de rupere; X c - curbura in momentul initierii curgerii in armatura intinsa. BETON PRECOMPRIMAT

BETON PRECOMPRIMAT

ultima, de rupere; X c - curbura in momentul initierii curgerii in armatura intinsa. BETON PRECOMPRIMAT

ARMATURA

ultima, de rupere; X c - curbura in momentul initierii curgerii in armatura intinsa. BETON PRECOMPRIMAT

fig. B.1

COMENTARII LA CODUL DE PROIECTARE PENTRU STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

1. GENERALITATI

Prezentul Cod de proiectare cuprinde prevederi referitoare la proiectarea si calculul de rezistenta ale structurilor in cadre de beton armat ale cladirilor. Cerintele particulare, specifice structurilor in cadre sunt precizate in Codul de fata, iar pentru prevedenle cu caracter mai larg, generale, continute in prescniptii de rang superior, s-au facut trimiterile corespunzatoare.

Principalele etape ale proiectarii structurilor in cadre de beton armat sunt prezentate in fig. C.l.l

Alcatuirea de ansamblu a structuri

Alcatuirea elementelor structurale

Alcatuire noduri / Imbinari

Schematizarea structurii pentru calcul

Stabilirea incarcarilor

Calculul etorturilor si al deplasarilor

Verificarea conditiilor de rigiditate a ansamblului structurii

Verificarea elementelor structurale:

- stari limita: rezistenta deformatii deschideri de fisuri - ductilitate / mecanism structural de plastificare

Stabilirea detaliilor de alcatuire

Cap.2 si 3 (cap. 4)

STAS 10107/ 0-90, P10-86 STAS 10107/ 1.2.3.4-91 etc Cap. 11.3

Cap.5: pct 5.2, anexa

A

STAS 10101/ 1, 2A1-

91;

Pct. 1. 4;.5.3.

Pct 5.4; 5.5

P 100-92

Pct.3.4; 6.3.1; 6.3.2.

STAS 10107/ 0-90 ;

STAS 10107/ 1,2,3,4-

91 STAS 3300/ 1,2

;P10-86 Cap . 6 ,7 ,8,

10 etc .

STAS 10107/0-90.

STAS 10107/1.2,3.4-

91 P10-86.Cap. 11 etc

Fig. C.l.l.

C.l.l. Se considera structuri in cadre acele structuri care sunt alcatuite din stalpi si rigle si realizeaza preluarea si transmiterea integrala la terenul de fundare a incarcarilor verticale si orizontale ale constructiei (fig. C.1.2).

verticale si orizontale ale constructiei (fig. C.1.2). Fig. C.1.2. In sensul prezentului Cod, se intelege prin

Fig. C.1.2.

In sensul prezentului Cod, se intelege prin "cadre cu panouri de umplutura", solutiile constructive la care structura in cadre conlucreaza din punctul de vedere al rezistentei si / sau al rigiditatii cu pereti din zidarie sau din alte materiale, care modifica semnificativ comportarea cadrului.

C.1.2. Conditia (1.1) limiteaza superior raportul intre laturile sectiunii transversale a stalpilor. Aceasta limitare este dictata de domeniul de aplicare al prezentului cod. Stalpii lamelari si peretii structurali (diafragme verticale) prezinta elemente specifice de comportare si calcul (deformatia limita a betonului comprimat, comportarea la compresiune excentrica oblica etc.), care nu pot fi extrapolate cadrelor curente. Pentru.aceste tipuri de structuri se vor aplica actele normative specifice.

C.1.3. Clasificarea conform numarului de niveluri trebuie privita diferentiat in raport cu zona seismica in care este amplasata constructia. Clasificarea nu subantelege neaparat un anumit tip de comportare din punctul de vedere al ponderii diferitelor actiuni , ci , de la caz la caz, serveste la precizarea anumitor caracteristici specifice. 2. ALCATUIREA DE ANSAMBLU C.2.1. Alcatuirea de ansamblu a structurii in cadre urmareste reducerea efectelor de torsiune generala datorita excentricitatii intre centrul de rigiditate si rezultanta fortelor seismice. Acest principiu trebuie respectat si in stadiul post-elastic de comportare al structurii, prin stabilirea capacitatilor de rezistenta proportional cu rigiditatea la forte orizontale (reducerea excentricitatii intre centrul de rezistenta si forta seismica rezultanta ).

C.2.2. In cazul constructiilor cu bovindouri, daca pereti din fatada pot constitui elemente de rigidizare la forte orizontale, grinzile (in consola) de sustinere se vor dimensiona si la eforturile rezultate din interactiunea cu acesti pereti.

C.2.3. Conditiile de rezistenta se lefera la:

a) preluarea si transmiterea incarcarilor gravitationale b) realizarea efectului de saiba orizontala rigida. Alcatuirile care pot determina reducerea sensibila a rigiditatii sau rezistentei, in plan orizontal, ale planseelor sunt, in special, cele corespunzatoare planseelor realizate din elemente prefabri- cate. Masurile pentru asigurarea acestor plansee a rolului de saiba orizontala sunt, de exemplu:

suprabetonarea cu un strat de beton de 4-6 cm., armat cu plase si /sau prevederea de centuri pe contur, prevederea de detalii care sa asigure transmiterea sigura a lunecarilor intre elementele prefabricate si preluarea momentelor incovoietoare dezvoltate in plan orizontal prin efectul de saiba. Deasemenea, dispunerea unor goluri mari in plansee, sau in zonele "sensibile". (fig. C 2.1) este de n.atura sa reduca rigiditatea si rezistenta saibei. Evaluarea cantitativa a solicitarilor generate de actiunile seismice, care apar in saibele orizontale realizate de plansee, este o problema dificila, care implica un grad ridicat de incerti- tudine. Calitativ se constata ca, la structurile regulate in cadre, avand rigiditati egale sau apropiate ale cadrelor, solicitarile in saibele orizontale sunt sensibil mai mici decat in cazul altor sisteme structurale, cum ar fi cele cu pereti structurali rari sau structurile duale (cadre conlucrand cu pereti structurali). Data fiind dificultatea determinarii riguroase a eforturilor maxume din saibe de preferat intotdeauna solutiile de alcatuirile clare , cu planseu la acelasi nivel pentru toata cladirea, goluri cat mai mici (amplasate la interior) etc.

cladirea, goluri cat mai mici (amplasate la interior) etc . Fig. C 2.1. Exemple de goluri

Fig. C 2.1. Exemple de goluri in plansee (saibe) amplasate defavorabil

C.2.4. Cadrele care marginesc casa scarii pot avea o rigiditate sporita fata de cadrele curente datorita prevederii unor grinzi suplimentare, la jumatatea inaltimii etajului, pentru rezemarea podestelor, precum si conlucrarii cu peretii de umplutura. In zona casei scarilor elemente

suplimentare de rigidizare pot constitui scarile si peretii golurilor de ascensor. In cazul actiunilor seismice, zonele cu rigiditate sporita se incarca mai mult decat cadrele curente fiind, astfel, expuse unei deteriorari pronuntate si deseori, necontrolata. In scopul evitarii sau dmnnuarii acestor concentrari de solicitare se vor avea in vedere masuri adecvate cum ar fi:

- rezemarea podestelor intermediare sa se faca pe riglele nivelului inferior, cu rosturi fata de stalpi;

- alcatuirea peretilor golurilor de ascensor sa se faca astfel incat acestia sa nu se incarce cu forte orizontale. In acest sens, se pot prevedea rosturi intre pereti si planseul superior, la fiecare nivel.

C.2.5. Punctul (b) se refera la:

- asigurarea unei rigiditati la deplasari laterale a cadrelor, in conformitate cu prevederile

Normativului P 100-92, astfel incat, in cazul unor cutremure puternice deplasarile in planul peretilor sa nu conduca la avarierea pronuntata a acestora;

- prevederea unor masuri de alcatuire care sa limiteze degradarea peretilor de zidarie si sa impiedice prabusirea lor (centuri si samburi din beton armat la peretii cu inaltimi sau cu lungimi mari, la calcane, aticuri inalte etc.);

- realizarea de detalii adecvate de prindere de structura sau de asigurare a rezistentei si stabilitatii

elementelelor prefabricate (panouri.de fatada, frontoane si pereti de inchidere la hale etc.);

- distribuirea cat mai simetrica in plan a peretilor care conlucreaza cu cadrele, limitandu-se efecte defavorabile de torsiune sau suprasolicitari locale ale unor cadre;

- relizarea unui raport intre capacitatile portante si rigiditatile cadrelor si peretilor de umplutura care sa asigure preluarea de catre elementele cadrelor a eforturilor generate de interactiunea cu peretii, evitandu-se pericolul unor avarii locale.

C.2.7. Rosturile de dilatare/ contractie si rosturile seismice nu traverseaza fundatiile; rosturile de

tasare trebuie sa separe complet intregul sistem structural al constructiei, prin urmare si fundatiile.

Latimea rosturilor seismice se determina conform Normativului PIOO-92,

pct.4.4.4.

3. CONDITII GENERALE DE PROIECTARE

C.3.1. "Cerintele de performanta structurala" constituie o parte din cerintele de performanta definite prin STAS 12400-89.

Se intelege prin "sistem structural" ansamblul de elemente care indeplinesc functia de a prelua si transmite actiuni (incarcari gravitationale, din vant, tasari diferentiate, actiunea seismica etc.). In mod general, sistemul structural are trei componente principale:

-

suprastructura;

-

infrastructura si fundatiile;

-

terenul de fundare.

-

C.3.2. Metodele de analiza structurala suntmetodele de determinare a eforturilor si deplasarilor in punctele caracteristice ale diferitelor componente ale sistemului structural. Ele au diferite grade

de complexitate dupa modul in care reflecta caracterul real al comportarii sistemului. Astfel, de exernplu, raspunsul structurii la actiuni seismice are, in general, un caracter spatial, post-elastic si dinamic. Metodele de analiza structurala la actiuni seismice, pentru structurile in cadre din beton armat, functie de modul in care este modelata actiunea si de fidelitafcea modelarii raspunsului au

grade crescatoare de complexitate de la (i) la (v) dupa cum urmeaza:

,

.

(i)

Calculul static elastic, plan, al fiecarui cadru, la incarcari seismice orizontale (conventionale) determinate pentru modurile proprii de vibratie semnificative, conform Normativului P 100-92 (pct .5.3);

(ii)

Calculul static, elastic, spatial al ansamblului suprastructurii la incarcarile seismice,orizontale, similare celor de la pct. (i). Calculul pune in evidenta efectele de torsiune generala precum si modul in care participa fiecare cadru, ce intra in alcatuirea suprastructurii, la preluarea fortelor seismice totale de nivel;

(iii) Analiza dinamica liniara, plana sau spatiala, a structurii la actiunea seismica modelata prin accelerograme (inregistrate sau generate artificial);

(iv) Calculul static sau post-elastic la incarcari seismice orizontale ce cresc monoton si la incarcari gravitationale constante;

(v) Analiza dinamica post-elastica.

Observatii:

1. Metodele (iv) si (v) se pot aplica, in principiu, atat structurilor plane cat si celor spatiale, rezultand o diversificare corespunzatoare a metodelor de calcul. Totusi, in practica, pentru

exprimarea conditiei de plastificare a sectiunilor de beton armat solicitate spatial (stare triaxiala de tensiuni) nu se dispune de date concludente astfel incat metodele de calcul post-elastic se aplica cu precadere structurilor plane. 2. Metodele (i) - (iii) se incadreaza, conform Normativului PIOO-92, in "Metode de proiectare curenta (metoda A)", iar metodelele (iv) si (v) in "Metode de calcul de complexitate superioara (metoda B)". Cerintele c si d se refera la necesitatea de "a alege metode de calcul si analiza, diferentiat pentru diferite categorii de constructii: pentru constructiile curente - metode curente, simplificate, de calcul; pentru constructiile cu inaltimi, deschideri incarcari, forme deosebite, amplasate in zone cu seismicitate ridicata sau cu conditii dificile de teren se vor alege metode mai complexe de calcul sau se va face apel la, incercari sau studii analitice speciale.

4. PROIECTAREA PRELIMINARA A ELEMENTELOR STRUCTURALE

C.4.1. In evaluarea incarcarilor verticale, la predimensionarea structurii, se pot admite simplificari/aproximari privind distributia acestora in lungul riglei. in cazurile curente se pot extinde unele schematizari ale incarcarii ca o sarcina uniforma si in calculele, de dimensionare/verificare la momente incovoietoare; pentru actiunea fortelor taietoare aceste schematizari ale incarcarii nu sunt admise.

C.4.2. Conditiile de la pct. 4.2.b. constitue o recomandare menita sa permita simplificarea cofrajului si turnarii betonului:

in situatiile in care sunt necesare alte forme ale sectiunilor de rigla (din considerente arhitecturale, inglobarea termoizolatiei etc.) se vor lua masuri care sa permita turnarea in bune conditii a betonului. Prevederile privind sectiunea transversala (relatiile 4.1 si 4.2) constituie conditii care pot fi considerate limitele admise; pentru a asigura o buna comportare a riglelor in domeniul post-elastic de comportare, raportul intre laturile sectiunii transversale se recomanda sa nu depaseasca limita:

h 2 b

(C.4.2)

C.4.3. Nu s-au precizat conditii privind forma sectiunii de beton a stalpilor ( b h ); in cazul

structurilor in cadre fara elemente de rigidizare suplimentare (hale cu portal, pereti etc.) se reco- manda sectiuni cat mai apropiate de forma patrata sau circulara.

C.4.3.d. Daca stalpii pot fi considerati incastrati la capete, conditia 4.4 devine:

H 4

h

(C.4.3)

unde: H = inaltimea stalpului.

5. CALCULUL EFORTURILOR SECTIONALE

C.5.1.1. Considerarea structurilor in cadre ca sisteme spatiale determina in elementele componente si deformatii de torsiune. Torsiunea generala a constructiei induce in stalpi efecte de torsiune iar rotirile nodurilor ( W x, W y ) provoaca deformatii de rasucire in riglele de pe directiile "y" respectiv "x". Se admite ca efectele acestor deformatii pot fi neglijate datorita rigiditatilor reduse la torsiune precum si a faptului ca sunt rezultate din conditii de compatibilitate a deformatiilor pe structura si nu din conditii de echilibru intre incarcarile exterioare si eforturile in structura. Efectul spatial realizat de transmiterea prin torsiune a eforturilor este relativ redus intrucat rigiditatea la torsiune a elementelor liniare din beton armat scade considerabil odata cu aparitia fisurilor (in stadiul II). Efectul spatial realizat prin legaturile orizontale create de plansee depinde de modul de alcatuire al acestora (saibe rigide, saibe semirigide sau plansee fara rigiditate semnificativa in planul lor).

C.5.1.2. Calculul eforturilor sectionale se recomanda a fi realizat cu programe de calcul automat; astfel, pe langa posibilitatea utilizarii unor procedee avansate de calcul, se permite reluarea facila a acestora in cazul modificarii sectiunii elementelor.

C.5.1.3. Echivalarea incarcarilor gravitationale pe deschiderea riglei va respecta si conditiile date la pct. C.4.1 si C.6.1.7.

6. DIMENSIONAREA/VERIFICAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE

C.6.1. Stabilirea diagramelor infasuratoare (M si Q) pe elementele cadrelor trebuie sa asigure atat capacitatea de rezistenta necesara cat si o dirijare favorabila a mecanismului structural de plastificare in cazul actiunilor seismice putemice. Stabilirea diagramelor infasuratoare se bazeaza pe cerintele privind dezvoltarea de articulatii plastice in sectiunile de la capetele riglelor si nu in stalpi sau noduri, precum si evitarea cedarilor premature la forta taietoare.

C. 6.1.2.b Pentru stabilirea diagramelor de eforturi se considera ca valori minime efectele corespunzand solicitarilor din gruparile fundamentale si speciale de incarcari. Pentru aceasta se vor considera toate ipotezele de incarcari plauzibile precum si efectele din actiuni seismice pe directiile principale ale constructiei. Situatiile de actiune seismica pe directii oblice (±45°) nu sunt impuse explicit (verificarea elementelor, pentru aceste situatii de solicitare, realizandu-se indirect). Pentru constructiile la care stalpii au scheme statice de console verticale (hale) etc, verificarea explicita la actiuni seismice pe directiile oblice este obligatorie. C.6.1.5. Stabilirea momentelor de dimensionare a stalpilor cu relatia (6.2). este menita sa evite formarea de articulatii plastice in stalpi si dirijarea acestora in riglele cadrelor. Verificarile facute prin analize dinamice post-elastice pe cadre plane au confirmat realizarea dezideratului mentionat. Trebuie mentionat ca in cazul considerarii comportarii spatiale a structurii, prin plastificarea riglelor de pe ambele directii, stalpii sunt solicitati la compresiune excentrica oblica corespunzator momentelor capabile ale riglelor; pentru acest nivel de solicitare, plastificarea stalpilor nu este

evitata prin calculul cu relatia (6.2). Un alt efect care poate conduce la dezvoltarea de zone plastice in stalpi este determinat de relativa imprecizie cu care este determinata forta axiala pe sectiune, care intervine cu pondere insemnata in calculul momentului capabil. Unele dintre componentele fortei axiale, greu de cuantificat in calcul, sunt: efectul cumulat al fortelor taietoare in riglele adiacente (efectul indirect a N), actiunea seismica verticala etc.

C.6.1.6. Avand in vedere pericolul cedarii casante la forta taietoare a stalpilor, pentru dimensionare s-au considerat fortele taietoare asociate momentelor capabile. Este necesar a se preciza ca, fata de eforturile de calcul rezultate din calculul prin metoda "A", admisa in Normativul PIOO-92, de regula corectiile (necesare pentru a tine seama de raspunsul "real") privind fortele taietoare in stalpi sunt mai mari decat ale mornentelelor incovoietoare. Verificarea la forta taietoare in sectiunile de incastrare a stalpilor va considera conditiile de calcul specifice zonelor de aparitie a articulatiilor plastice.

C.6.1.7. Deoarece forta axiala intervine cu pondere semnificativa in determinarea momentelor capabile si stabilirea capacitatii de deformare plastica a stalpilor se impune stabilirea cat mai riguroasa a valorilor de calcul, inclusiv a fortelor axiale extreme (N max , N min ). Forta axiala determinata de incarcarile gravitationale aplicate pe rigle (in GF sau GS) este influentata de deformatiile axiale neuniforme ale stalpilor (echivalente cu tasari de reazeme). Daca deformatiile axiale din stalpi la nivelul unei rigle (rigide) sunt mult diferite, pot apare modificari semnificative ale reactiunilor transmise stalpului. Acest efect nu poate fi considerat direct si pentru incarcarile gravitationale din greutatea proprie a planseelor, care se aplica in etape, functie de executia nivelelor. Fenomenul este influentat si de deformatiile de curgere lenta din stalpi si rigle, precum si de deformatiile infrastructurii sau tasarii fundatiilor. In aceste conditii complexe de comportare,este mai potrivit ca la determinarea fortelor axiale din incarcari gravitationale permanente sa se considere suprafetele de planseu aferente fiecarui stalp. In cazul actiunii seismice, fortele axiale din stalpi sunt asociate mecanismului structural de plastificare. Pentru stabilirea eforturilor axiale s-au considerat numai situatiile actiunii seismice pe directiile principale ale cadrelor ortogonale (sau ale riglelor, in cazul cadrelor dispuse pe directii oarecare). Similar calculului momentelor incovoietoare, nu s-a considerat explicit situatia actiunii seismice pe directii oblice (±45 0 ), cu exceptia stalpilor de colt. Ipoteza plastificarii simultane a tuturor riglelor adiacente unui stalp, posibila in cazul unor solicitari seismice extreme pe directie

oblica, nu a fost prevazuta. In literatura de specialitate, aceasta ipoteza nu este acceptata integral chiar in cazul actiunii seismice pe una din directiile principale ale constructiei, fiind operate reduceri ale efectului indirect a N (afectat de coeficientul c = 1 - 0.015 n e.s. , unde n e.s. este numarul de

niveluri superioare sectiunii de calcul; n e.s.

Daca, urmare a efectului indirect, stalpii sunt solicitati la intindere (N 0), modulul de rigiditate sectionala se reduce apreciabil, fapt care conduce la redistribuirea eforturilor intre elemente. Pentru aceste situatii de solicitare s-a acceptat (simplificat) considerarea riglelor ca fiind articulate in dreptul stalpului solicitat la intindere (superior si inferior). Reactiunea acestora se va determina ca atare, pe schema statica cu rigle articulate in dreptul stalpilor intinsi.

20).

C.6.2. Conditia l l

C.6.4.

5

6

l l , este bazata pe considerentele de la C 11.1.

C.6.4.6. Nodurile interioare de cadru, solicitate predominant de incarcarile gravitationale, de regula sunt solicitate cu forte taietoare reduse (nesemnificative pentru dimensionare) ca atare in aceste situatii este suficienta prevederea privind asigurarea ancorarii armaturilor. In cazul nodurilor marginale sau de colt, daca riglele sunt putemic armate, pot fi semnificative verificarile specifice nodurilor solicitate predominant de actiuni seismice, relatia (6.9) fiind inlocuita cu:

Qh =

1.25 M M s d h Q g r s
1.25
M
M
s
d
h
Q
g r
s

(C.6.1)

unde: M s si M d sunt momentele din riglele de pe directia de calcul, cu semnele stabilite functie de pozitia armaturii intinse.

C.6.4.7. Conditiile de rezistenta la momente incovoietoare si forte axiale se considera realizate daca sectiunea (orizontala) de beton a nodului este identica cu a stalpului inferior (mai mare) si armaturile au asigurata ancorarea. Solicitarea nodurilor cu forta taietoare este semnificativa pentru dimensionarea sectiunii de beton si a armaturilor (longitudinale si etrieri) din nod. Este cunoscut ca la cutremurele de pamant din anii 1977, 1986 si 1990 nu s-au constatat degradari generalizate ale nodurilor structurilor in cadre, cu toate ca, de regula, acestea nu erau verificate explicit prin calcul. in prezent, datorita cresterii fortelor seismice de calcul din Normativul PIOO-92 in comparatie cu versiunile anterioare, deci si a momentelor capabile ale riglelor, se majoreaza corespunzator si fortele taietoare care solicita nodul cadrului.

8. VERIFICAREA LA STAREA LIMITA DE DEFORMATII

C.8.1. In verificarile la starea limita de deformatie sub actiunile din gruparile fundamentale de incarcari se vor considera rigiditatile sectionale (modulul de rigiditate) in conformitate cu prevederile din STAS 10107/0-90 sau valori obt.inute prin programe de calcul care modeleaza mai corect legile constitutive ale materialelor (beton, armaturi) si a conlucrarii dintre acestea. Este de preferat utilizarea de programe de calcul specializate care realizeaza integrarea curburilor "reale" pe lungimea elementelor. In cazul elementelor cu sectiune variabila (grinzi cu vute etc.) daca verificarea la starea limita de deformatie este hotaratoare asupra dimensionarii, se va aplica procedeul de calcul mentionat, in care pe lungimea elementului se vor considera cel putin cinci zone (boltari) pe care se definesc modulii de rigiditate sectionala. Calculul deformatiilor determinate de incarcarile verticale la plansee si riglele cadrelor in general se poate efectua considerand numai deformatiile proprii ale acestora daca elementele principale pe care reazema (grinzi principale sau stalpi) au deplasari mici. In anumite situatii particulare reazemele nu mai pot fi considerate fixe, deci in calculul deformatiilor trebuie considerat ansamblul structurii; prevederile din Cod precizeaza asemenea cazuri, care nu cuprind exhaustiv domeniul de interes. Elementele prefabricate la care sectiunile de beton sunt zvelte (ca urmare a utilizarii betoanelor de rezistenta ridicata etc.) sau la care o parte insemnata a incarcarii verticale actioneaza pe o

schema statica cu legaturi articulate la capete, verificarea la starea limita de deformatie poate fi semnificativa pentru dimensionare. Daca schema statica sau sectiunea activa se schimba in diferite faze intermediare, dupa montajul in pozitia finala sagetile totale se obtin prin insumarea sagetilor calculate in fazele intermediare (montaj, structura finala). Procedeul de calcul mentionat, in care se considera modulii de rigiditate prevazuti in STAS 10107/0-90 pct. 3.9 si 3.6.2, conduce la supraevaluarea efectului curgerii lente a betonului asupra deformatiei finale; se poate accepta ca aceasta ipoteza acoperitoare, compenseaza efectul defavorabil determinat de contractia betonului din monolitizarile nodurilor sau suprabetonare.

C.8.2. Proiectarea structurilor in cadre este conditionata si de necesitatea limitarii deplasarilor relative de nivel in cazul actiunii seismice. Prin limitarea deplasarilor se urmareste asigurarea globala a unor cerinte ca:

• limitarea degradarilor la peretii inramati (zidarii de umplutura);

• limitarea efectelor de ordinul II (efectul P- Q);

• reducerea diferentelor de rigiditate la forte orizontale intre etaje/cadre ca efect al degradarii

avansate a peretilor de la unele niveluri ale constructiei (prin degradarea peretilor inramati de la nivelurile inferioare structura in cadre se apropie de comportarea la actiuni seismice specifica structurilor ngide cu parter flexibil);

• limitarea efectelor de torsiune generala ca urmare a schimbarii pozitiei centrului de rigiditate (sau de rezistenta) al etajului/cladirii prin avarierea exagerata a unora dintre peretii de umplutura ai cadrelor. Aceste cerinte globale determina si principiul de baza pentru calculul deplasarii relative de nivel precum si modul de precizare a conditiilor limita.

C.8.2.1.b. Modulul de rigiditate sectionala stabilit conform relatiei 8.1, este folosit in calculul caractensticilor dinamice ale structurii (perioade de vibratie, moduri proprii etc.) si al deplasarilor

relative de nivel ( H

). Deoarece in Anexa 1 sunt date valori diferite ale modulului de rigiditate

e

sectionala, utilizate in calculul eforturilor (pct.5.2.2), rezulta ca fiind necesara efectuarea calculelor statice pentru cele doua conditii de rigiditate ale elementelor. Pentru cazurile curente, cadre de inaltime mica sau medie, se admite considerarea modulului de rigiditate conform relatiei 8.1; in aceste cazuri la stabilirea sectiunii de calcul a riglei se considera b p =0.

C.8.2.2. Deformatiile cadrelor induc in panourile de zidarie de umplutura o stare complexa de eforturi; efectele specifice lunecarilor au ponderea cea mai mare. Cazul general de deformare a panoului de zidarie de umplutura prezentat in fig. 8.1. evidentiaza metodologia de calcul in baza relatiei 8.3. Observatii:

• In fig. 8.1 toate deplasarile de noduri sunt pozitive;

• Deplasarile nodurilor se vor considera cu semnele corespunzatoare (+ /

);

• Calculul deplasarii relative de nivel se poate efectua, in principiu, in orice panou al etajului. In anumite situatii particulare pot exista diferente intre valorile deplasarilor relative calculate in diferite panouri (deschideri) la acelasi nivel al cadrului. De regula calculul deplasarii relative de

nivel se va efectua intr-o deschidere interioara, unde efectul deformatiilor axiale in stalpi (din forta axiala indirecta a N) este minim.

8.3. Deplasarile relative de nivel limita precum si fortele orizontale de calcul (din actiunea seismica), sunt cele precizate in Normativul PI00-92. Deplasarea relativa de nivel maxima, poate fi limitata superior functie de deformatiile limita admise de elementele de inchidere sau compartimentare (prinderile peretilor cortina etc.).

9. PROIECTAREA PLANSEELOR STRUCTURILOR IN, CADRE

C.9.2. Eforturile in saibele de planseu ale structurilor in cadre calculate in functie de actiunea seismica de cod si acceptand comportarea elastica a elementelor structurale, sunt de regula nesemnificative pentru dimensionare. Stadiul de solicitare post-elastic al cadrelor conduce la cresterea substantiala a solicitarilor in saibe ca efect al redistribuirii fortelor orizontale intre cadre.Un calcul riguros implica considerarea pentru fiecare nivel al stadiilor diferite de aparitie a deformatiilor post-elastice in structura; variatia rigiditatii cadrelor ca urmare a dezvoltarii treptate a articulatiilor plastice poate determina chiar schimbarea sensului fortelor orizontale la unele niveluri deci si a modului de solicitare al saibei. Calculul dinamic post-elastic sau procedeele de calcul biografic (aplicate pe scheme de calcul plan), permit determinarea fortelor de legatura cu saiba (prin diferentele intre fortele taietoare de etaj sau fortele de legatura intre cadre). Posibilitatea cresterii solicitarilor in saibe este sporita de existenta peretilor de compartimentare care rigidizeaza unele cadre.

10. INFRASTRUCTURA SI FUNDATIILE

C.10.2. Realizarea unei infrastructuri (partiale sau totale) la structurile in cadre este de natura sa creeze legaturi suplimentare (reazeme, incastrari) pentru stalpi la nivelul planseului peste infrastructura. Dimensionarea infrastructurilor trebuie sa considere in totalitate acest sistem de eforturi (momente concentrate si forte de lunecare transmise prin plansee). Structurile cu subsolul partial au, de regula, cote diferite de incastrare a stalpilor la baza. Daca asemenea alcatuiri nu pot fi evitate, in calcul se va modela cat mai fidel structura reala (suprastructura-infrastructura-teren de fundare), inclusiv in ce priveste realizarea mecanismului structural de plastificare. Structurile in cadre se dimensioneaza astfel incat, de regula, sa fie evitate incursiunile in domeniul post-elastic de comportare al terenului de fundare sau al infrastructurii si fundatiilor. Pentru realizarea acestui deziderat, la dimensionare in gruparile speciale de incarcari, se considera eforturile asociate mecanismului de plastificare al suprastructurii. C.10.3. Dimensionarea fundatiilor, considerate ca elemente de beton armat, de regula urmareste dirijarea aparitiei de deformatii plastice in suprastructura sau, eventual, la nivelul terenului de fundare. In acest scop dimensionarea fundatiilor se va face la valorile momentelor capabile din stalpi, sau la solicitarile transmise de infrastructura.

La dimensionarea fundatiilor de stalpi, care la nivelul planseului peste subsol au deplasarile orizontale impiedecate (subsol rigid), se vor considera momentele incovoietoare din sectiunile de la nivelul primului planseu al subsolului. Prin limitarea zonei active a fundatiilor izolate din Normativul PIO-86, rezulta ca in situatia in care stalpii sunt solicitati la intindere (urmare a efectului indirect), de regula acest tip de fundatie nu este adecvat, fiind necesare retele de talpi continui sau o infrastructura tip cutie rigida. Momentele capabile ale stalpilor se calculeaza considerand rezistentele de calcul ale armaturii - majorate cu 10%.

11. ALCATUIREA SI ARMAREA

C.11.1. Rezultatele analizelor dinamice neliniare efectuate pe un numar mare de structuri in cadre etajate, la care dimensionarea la momente incovoietoare respecta conditiile date in prezentul Cod si Normativul PIOO/92, arata ca, la actiuni seismice putemice, in sectiunile de la capetele majoritatii riglelor apar articulatii plastice; aceasta impune luarea de masuri adecvate pentru ductilizarea zonelor de plastificare (limitarea valorii b , asigurarea corespunzatoare la forta taietoare, evitarea flambajului armaturilor comprimate etc.). Conditiile constructive, date in acest sens in STAS 10107/ 0-90 si in prezentul Cod, urmaresc pe langa ductilizarea zonelor de aparitie a deformatiilor plastice si asigurarea unei degradari reduse a modulului de rigiditate si rezistentei in articulatiile plastice. Scaderea rigiditatii si capacitatii de rezistenta este de regula defavorabila sub multiple aspecte. Principalele prevederi de alcatuire a riglelor de cadru sunt date in STAS 10107/0-90 la pct. 6.1, 6.2, 6.3, 6.5, Anexa J etc. si nu au fost reluate in prezentul Cod. Precizarile suplimentare de la pct.11.1 au urmatoarele ratiuni:

- in situatiile in care momentele incovoietoare din incarcari gravitationale sunt comparabile cu cele din actiunea seismica este posibil ca sectiunile de plastificare a riglelor la momente pozitive sa apara in deschiderea acesteia, nu langa reazeme. Aceasta situatie conduce la formarea, in final, a 3 ÷4 articulatii plastice intr-o deschidere, cu cerinte mari de ductilitate si forte taietoare asociate momentelor capabile majorate (scade distanta l 1 ). Pentru evitarea acestora se recomanda ca, prin dimensionarea si dispunerea armaturilor de rezistenta de la partea inferioara a sectiunii riglei (alegerea convenabila a diagramei M cap ), sa se dirijeze articulatiile plastice de momente pozitive in sectiunile de plastificare la momente negative (pe o deschidere sa apara doua articulatii plastice).

- Pentru a controla cat mai bine formarea articulatiilor plastice in riglele de cadru solicitate

predominant din actiuni seismice este de preferat armarea cu bare drepte; armarea cu bare drepte si bare inclinate este specifica grinzilor incarcate gravitational. Daca armatura de la partea inferioara a sectiunii nu poate fi constanta pe deschidere (de exemplu din ratiunile prezentate in aliniatul precedent), acestea se pot intrerupe in camp, cu asigurarea corespunzatoare a lungimilor de ancorare si verificarea atenta a diagramei de momente (pozitive) capabile. La partea superioara cantitatea de armatura trebuie variata prin intreruperea calaretilor (variatia momentelor negative in diagrama infasuratoare este de regula mare). Este

de preferat ca dispunerea calaretilor sa se faca ca in fig. C.11.1.a; dimensionarea armaturii de la partea superioara in camp trebuie sa considere momentul precizat in fig. C.11.1.b.

- Daca nu se poate evita armarea cu bare inclinate, dispunerea acestora la marginea sectiunii transversale nu este recomandata (in portiunile curbe ale armaturilor, asupra betonului sunt transmise presiuni ridicate, care pot duce la fisurarea acestuia prin despicare in stratul de acoperire).

- Riglele prefabricate (cu suprabetonare) care in fazele intermediare de lucru sunt solicitate relativ puternic la forte taietoare si/sau momente de torsiune se recomanda a fi armate cu etrieri corect ancorati (etrierii de conectare prefabricat suprabetonare, daca inaltimea grinzii prefabricate (h gr.pref. ) este mica, nu au asigurata ancorarea corespunzatoare la partea superi- oara).

C.11.2. Conditiile de alcatuire pentru stalpi sunt considerate conform prevederilor dm STAS 10107/0-90, pct. 6.1, 6.2, 6.3, 6.4 etc. Masurile privind ductilizarea zonelor potentiale de aparitie a deformatiilor plastice sunt obligatorii in sectiunile de incastrare (deasupra fundatiilor sau a planseului superior al infrastructuriilor rigide). Aparitia de deformatii plastice in sectiunile mentionate este practic inevitabila; tinand cont de faptul ca in zonele de dezvoltare a deformatiilor plastice conlucrarea dintre beton si armatura este afectata, s-a recomandat evitarea innadirii prin petrecere a armaturilor longitudinale in aceste zone. Aceasta recomandare este valabila si in cazul innadirii armaturilor prin sudura (cu eclise, jgheab etc.), care pot avea comportari necontrolate la solicitari alternante in domeniul post-elastic.

la solicitari alternante in domeniul post-elastic. Fig. C.11.1. Daca in sectiunile de incastrare ale stalpilor,

Fig. C.11.1.

Daca in sectiunile de incastrare ale stalpilor, armaturile nu sunt continui, ca in fig. 11.4, innadirea prin sudura este obligatorie pentru barele cu diametre 16 mm. Intrucat aparitia deformatiilor plastice pe inaltimea stalpilor, in cazul unor actiuni seismice de mare intensitate, nu poate fi evitata cu certitudine, innadirea armaturilor longitudinale cu diametre 25 mm prin sudura este obligatorie. Innadirea prin suprapunere a armaturilor longitudinale din stalpi se va conforma prevederilor din STAS 10107/0-90, pct. 6.3.3. Modelul de innadirea prin petrecere a armaturilor longitudinale din fig.11.3 este curent aplicat in alte tari. El prezinta avantaje privind comportarea si capacitatea de rezistenta a stalpului, dar si de executie; ca atare se recomanda adoptarea acestuia in practica proiectarii. In portiunile de graifuire a armaturilor longitudinale din stalpi, etrierii trebuie indesiti corespunzator conditiilor specifice zonelor plastice potentiale, fiecare bara longitudinala fiind legata cu etrieri sau agrafe. In punctele de indoire a armaturilor graifuite etrieri se vor suda de barele longitudinale.