Sunteți pe pagina 1din 1

Lumea operei lui Ioan Slavici creste direct dintr-o realitate reprezentativa pentru marginea vestica a Ardealului, intr-un

sfarsit de secol al XlX-lea. Scriitorul, adept al realismului, curent aparut navalnic si masiv la orizontul esteticii literare a timpului, nu face mari eforturi de inventie narativa, ci desprinde din via secvente reprezentative, cele mai multe infuzate cu semnificatii Romanul urmareste destinul Marei , precupeata de la Radna, si al copiiilor ei, Persida si Trica, pe parcursul trecerii acestora spre vrsta adulta. Desi vaduva (sotul ei Brzovanu, care ct a trait a fost "mai mult crpaci, dect cizmar"), eroina reuseste, datorita spiritului ei ntreprinzator, sa duca o viata prospera, mascata de zgrcenia si de permanentele ei vaicareli. Desi personajul Mara , ocupa n carte un spatiu mai putin extins dect fiica ei, Persida, totusi , figura precupetei dein Radna domina ntregul roman prin forta ei, prin pregnanta trasaturilor si prin complexitate. Mara este un presonaj, la care se raporteaza si celelalte si care prin ponderea lui reprezinta un factor de echilibru. nsusi portretul ei fizic sugereaza masivitate, stabilitate: "Muiere mare , spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vnt, Mara sta ziua toata sub satra n dosul mesei pline de poame si de turt dulce." Sufletul ei este dominat de doua pasiuni :pentru copiii sai si pentu agonisirea de bani.. Inventiva, aceasta gaseste totdeauna modalitatea se a-si realiza planurile, n ceea ce-i priveste pe copiii cu cat mai putina cheltuiala, determinnd-o pe maica Aegidia s-o tina pe Persida aproape gratis, iar pe cojocarul Bocioaca sa plteasca scutirea lui Trica de armata. Simbolica pentru echilibrul afectiv al Marei ntre dragostea pentru copii si iubirea de bani este existenta celor trei ciorapi, n care eroina si pastreaza economiile: "Unul pentru zile de batrnete si pentru nmormntare, altul pentru Persida, si al treilea pentru Trica." Cnd trebuie sa faca o investitie mai importanta, cum este aceea pentru arendarea podului de peste Mures, Mara ia bani din ciorapul destinat Persidei, ilustrnd astfel o anume zgrcenie, vizibila si n gesturile care nsotesc punerea banilor la pastrare: " Cnd poate sa puna florinul ia-l saruta, apoi ramne asa, singura, cu banii ntinsi pe masa, sta pe ganduri si ncepe n cele din urma sa plnga. " Ca si alte personaje ale lui Slavici, Mara est caracterizata de orgliul care la ea mbraca forma mndriei de a-si fi facut stare prin munca ei proprie, si a orgoliului matern : "Tot n-are nimeni copii ca mine !" repeta n diferite mprejurari personajul, si aceasta exclamatie plina de satisfactie domina romanul cu frecventa unul laitmotiv, aparnd chiar n situatiile n care comportarea copiilor o supara la nceput pe mama. Aceasta capacitate a energicei Mara de a trece peste conflictele care o opun uneori copiilor ce i nesocotesc vointa ( fuga Persidei cu Natl , n rolare lui Trica ) o caracterizeaza drept o fire adaptabila pentru care imperativele realitatii nseamna mai mult decat sa le nesocoteasca. Datorita capacitatii ei de a lua viata asa cum este, Mara a fost considerata a fi "viata nsasi, patimasa, puternica, lacoma, rea, generoasa, vorace si darnica ; animata de tensiinile cele mai obscure, dar si ndrumata de elanurile cele mai nobile ; neiertatoare, aspra, severa si blnda."(M. Popescu )