RECUNOASTEREA STATELOR N DREPTUL INTERNAIONAL PRIVIT LA GRANIA DINTRE ACT DISCREIONAR I LEGALITATE JURIDIC INTERNAIONAL

Lect.univ dr. Anca Piuescu, Facultatea de tiine Politice

Abstract: Member recognition act in international law is considered to be the states right, outcoming from his souvereignity, never his obligation in his relations with another subject of law. Nevertheless, in international relations and international law, a state has to be recognized by the others subjects of law in order to express his external existence. If doesnt recive recognition from any other state, it is, pacticaly, impossible for this entity to became a subject of international law, a real state. But, this member recognition act is often granted regarding political or economical interes, opportunities, and so it became discretionary. The political international circumstances can be crucial for this kind of act. Kosovo is a case of international disputes in this political and juridical issue.

Keywords: member recognition act, discretionary act, states characters, Kosovos recognition act

Recunoterea unui stat n dreptul internaional reprezinta actul unilateral care emana de la un stat, prin care acesta constata aparitia sau existenta altui stat, pe scena vietii internationale. Actul recunoasterii reprezinta un act de suveranitate al statelor, un drept al unui stat si nu o obligatie a acestuia. n literatura de specialitate se discuta valoarea actului de recunoastere internationala a noului stat si efectele sale. Recunoasterea este un act declarativ si nu un act constitutiv de drepturi, statul recunoscut nu dobndeste personalitate juridica din momentul recunoasterii sale, ci din cel al formarii sale ca stat. Prin actul recunoasterii, statul stabileste relatii

oficiale (diplomatice si consulare) cu statul care face obiectul recunoasterii. Recunoasterea poate fi expresa, atunci cnd recunoasterea se face printr-un act scris, oficial care este comunicat statului vizat; poate fi tacita, atunci cnd din comportamentul statului rezulta intentia sa de a recunoaste un alt stat ( de exemplu, ncheie un tratat cu acesta). Caracterul discretionar al recunoasterii n privina caracterului actului de recunoastere, n doctrina de specialitate au fost formulate opinii divergente. S-a susinut c recunosterea ar avea caracterul unui act politic discretionar din partea statului de la care eman, nelund n considerare criterii juridice ci considerente proprii, cum ar fi propriile interese politice, de securitate sau economice1. Este cazul nerecunoasterii sau recunoaterii n trepte, mai ni de facto i mai trziu de jure a constituirii Uniunii Sovietice dupa revoluia din decembrie 1918. Este adevrat c statul nu are nici o obligatie juridc n a recunoate un noi membru al societii statelor, el are o deplin libertate n a face sa u nu acest lucru. ns libertatea de apreciere n acordarea recunoaterii trebuie s fie in conformitate cu anumite principii i reguli juridice. Statele nu pot recunote o situaie international ce contravene normelor imperative ale ordinii internaionale, jus cogens, rezultnd, de plid din folosirea forei armate, deci dintr-un act illicit din puct de vedere al dreptului internaional (Doctrina Stimson, 1930. Declaratia referitoare la principiile dreptului internaional privind relaiile prieteneti si de cooperare dintr state ONU). Ilegalitatea situaiilor obinute prin for decurge din principiul nerecurgerii la fort n relaiile internaionale2. Deci recunoterea statelor, dei apare ca un drept discreionar al statului care urmeaz s recunoasc un alt stat n calitatea sa de nou subiect de drept internaiona emiterea sau refuzul emiteruu acestui act trebuie s se bazeze pe principii i norme general acceptate ale dreptului internaional.

Raluca Miga-Beteliu, Drept international. Introducere n dreptul internaional public. Ediia a III-a, Ed. ALL BECK, Bucureti, 2003, p.104; 2 Ibidem;

Controverse prinvind declararea unilateral a independenei a provinciei Kosovo Majoritatea statelor din comunitatea international recunosc noul stat creat, n frunte cu S.U.A i Marea Britanie. Cum se justific, ns pentru Kosovo, nclcarea Cartei O.N.U. (Serbia fiind membru cu drepturi depline al comunitii internaionale), a Tratatului de Pace de la Paris (1946), a Documentului Final al Conferinei de la Helsinki (1975) i a rezoluiei 1244 a Consiliului de Securitate al Naiunilor Unite? Cu ce le nlocuiesc statele care recunosc independena Kosovo? Cu ideea "dreptului popoarelor la autodeterminare", lansat de Wilson (dar i de Lenin) n 1917-1918, pentru a permite dezmembrarea imperiilor multinaionale europene? n cazul acesta s-ar putea ajunge chiar la solutii absurde, precum acordarea populaiei chineze din cartierele NewYork-ului la dreptului de autodeterminare? Principiul integritii teritoriale, element intrinsec al principiului suveranitii statelor, a fost ncalcat prin declaratia unilateral de independen a Kosovo i contravine cu dreptul internaional, acceptat si respectat de statele, de forurile europene i mondiale. Stabilitatea n Balcanii occidentali a fost ubrezita, desi UE ncerca demult o calmare i o emancipare a ntregii zone pentru o viitoare integrare european a statelor de acolo Serbia, Croaia, Muntenegru, Bosnia i Albania. Nu este deloc lipsit de semnificatie faptul ca Slovenia, a sprijinit adoptarea consensual a unei poziii comunitare favorabile recunoasterii independentei Kosovo. Desprinderea unilateral de fosta Iugoslavie a Sloveniei i Croaiei, la nceput, apoi a Bosniei-Hertegovina a avut loc in anii 1990, pe fondul unui rzboi de secesiune in Balcanii de Vest, dupa cderea comunismului n Europa rsriteana i dispariia URSS. O perioada favorabil, cnd astfel de declaratii de independenta unilateral puteau prea absolut firesti. Slovenii, croaii, muntenegrenii, bosniacii sau albanezii din teritoriu nu formau un popor. Regimul lui Tito i-a adunat intre granitele unui singur stat federal i i-a numit iugoslavi. Recunoasterea3 declarrii unilaterale a independenei i a nou creatului stat Kosovo, nu o face Uniunea European n ansamblul ei, ci fiecare stat membru n parte, conform legislatiei nationale. Cazul Kosovo constituie un exemplu al lipsei de coeren n politica extern a Uniunii Europene4. n acest moment, este aproape nesemnificativa chestiunea legalitatii
3 4

Horia Roman Patapievici, Autonomizarea Europei, n Idei n Dialog, nr.3/2008; Idem;

Kosovo nici c, de fapt, va fi un stat dependent. Primeaza nsa cazul UE. La fel ca i n situatii anterioare, Uniunea nu reuseste sa dea dovada de seriozitate i coeren n chestiunile de politica extern a Uniunii Europene. n privina rzboiului din Irak, dilema acceptarii sau respingerii avea un referent ceva mai ndepartat, initial parc mai putin periculos i ingrijortor, pn la marile atacuri teroriste. Acum scandalul este chiar n prag, butoiul cu pulbere al Europei tinde iarasi sa arunce in aer tot ce poate atinge. Franta, Germania, Italia sau Marea Britanie marile tari membre s-au grabit sa recunoasca statul suveran si independent Kosovo. Spania si Romnia, nu. Ctre marginile de apus i de rasarit ale Europei o astfel de recunoastere poate s devina usor un precedent5.

Poziia Romniei n recunoterea Kosovo Romnia nu recunoate noul stat european. Pentru Bucureti, Kosovo rmne n continuare o regiune din Serbia, independena proclamat fiind ilegal, dup cum se exprima eful statului. Argumentele autoritilor romne snt urmtoarele: independena a fost declarat unilateral (nu a existat o nelegere ntre regimul de la Belgrad i liderii de la Pristina), a fost anunat n absena unei rezoluii a Consiliului de Securitate al ONU (din cauza opoziiei Rusiei) i, ca urmare a acestei declaraii de independen, se asigur drepturi colective unei minoriti, lucru pe care Romnia l consider a fi n contradicie cu normele internaionale. Poziia Bucuretiului contrasteaz cu cea a majoritii statelor europene. Unele dintre motivele oficiale pot fi discutate. Romnia invoc azi lipsa unei rezoluii a Consiliului de Securitate al Naiunilor Unite pentru a accepta apariia unui nou stat pe harta Europei, dar nu a fost ntotdeauna aa. Nu a existat, de exemplu, o rezoluie a ONU atunci cnd avioanele NATO au bombardat Iugoslavia n 1999, iar Romnia i-a deschis atunci spaiul aerian pentru avioanele aliate. Nu a existat rezoluie ONU nici n 2003, cnd o coaliie condus de Statele Unite a atacat Irakul lui Saddam Hussein. i atunci, Romnia se afla n prima linie a celor care susineau intervenia american. Faptul c independena6 a fost declarat unilateral nu mpiedica majoritatea statelor europene i a marilor democraii mondiale
6

Ibidem ; Luca Niculescu, Kosovo, aa i pe dincolo, n Dilema Veche, nr.210, febr. 2008 ;

s o recunoasc. Kosovo tria de opt ani sub protectorat internaional i, de facto, era deja rupt de Serbia. Negocierile dintre Belgrad i Pristina erau mpotmolite. Istoria recent a fostului spaiu iugoslav este plin de rupturi i desprinderi. Au aprut state noi: Croaia, Slovenia, Macedonia, Bosnia Heregovina, Muntenegru. Cum le poi refuza kosovarilor ceea ce le-ai acceptat slovenilor? spunea un diplomat european7. Dincolo de motivele enunate de Romnia, mai exist i o serie de motive ce in de crearea unui precedent periculos n relaiile internationale pentru securitatea i linitea statelor care au pe teritoriul lor ntinse regiuni cu populaie minoritar caroate vor dori s si afirme dreptul la autodeterminare. Independena Kosovo ofer o ocazie i pentru alte regiuni separatiste, s se manifeste: Abhazia i Oseia de Sud n Caucaz, ara Bascilor n Spania, Nagorno-Karabach n Afganistan, Transnistria n Moldova. Conflictele ngheate risc astfel s se dezghee ntr-un sens nedorit, chiar dac toat lumea spune astzi c provincia Kosovo nu poate constitui un precedent: Kosovo este o regiune care s-a declarat independent dup 8 ani de protectorat internaional sub mandat ONU, lucru care nu se ntmpl nici n Abhazia, nici n Transnistria, nici n Oseia. Se pune ntrebarea ce se va ntampla atunci cnd cand, ici si colo in Europa, vointa populara a unei populatii majoritare dintr-un teritoriu redus ca dimensiuni va declara unilateral acelasi lucru? O eventuala rupere totala de Spania a bascilor sau catalanilor le-ar putea permite totui supravieuirea uoara ca state, fiindca aceste comuniti autonome sunt prospere i bine organizate institutional guvern, parlament, poliie locala. Etnic vorbind, nu exista o majoritate la fel de mare ca n Kosovo, dar exista lideri de partide nationaliste dispui sa proclame ca toi cetatenii respectivelor teritorii sunt aproape toti basci sau catalani. Romnia nu este singur n demersul su. Spania, Grecia, Cipru sau Slovacia au anunat, de asemenea, c nu vor recunoate, cel puin ntr-o prim faz, independena provinciei. Tuturor acestor ri le este team c, acceptnd independena, ar ncuraja micri separatiste pe propriul teritoriu. O astfel de preocupare exist probabil i la Bucureti, chiar dac nu este recunoscut oficial. ntradevr, ntre inutul Secuiesc i Kosovo deosebirile snt mai multe dect asemnrile. Chiar dac poziia sa contrasteaz cu cea a majoritii8, Romnia nu a stricat jocurile. Nu a mpiedicat adoptarea unei declaraii comune a minitrilor de Externe i nici nu i s-a fcut vreun repro. n general, Europa a artat c a nvat ceva din ruptura provocat de criza irakian n 2003. rile care nu recunosc independena Kosovo vor
7 8

Ibidem; Ibidem;

participa, chiar i simbolic, la fora pe care Uniunea European o trimite n zon. Romnia va avea i ea 175 de jandarmi i poliiti. Situaia este la limita legilor internaionale (cum poi trimite trupe ntr-o ar pe care nu o recunoti?)9.

Ibidem;