Ce este SIDA?

SIDA este o afectiune provocata de virusul imunodeficientei umane, HIV, care ataca si distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Sistemul imunitar este sistemul natural de aparare pe care il are organismul si care-i permite sa lupte impotriva tuturor tipurilor de agresiuni, in special impotriva infectiilor. HIV este un virus obisnuit. Oricine poate sa fie infectat. Tinar, batrin, femeie sau barbat, heterosexual sau homosexual, monogam sau poligam, oricine poate fi o victima daca nu se protejeaza. Nu exista imunitate. O persoana este afectata de SIDA cand virusul a deteriorat sistemul de aparare al organismului, distugand celulele care ne protejeaza impotriva infectiilor, scazand rezistenta la alte afectiuni, dand voie infectiilor si cancerelor sa se dezvolte. Infectiile, cancerele si alte boli invadeaza organismul rezultatul fiind moartea. Pentru a se reproduce, HIV trebuie sa patrunda intr-o celula a sistemului imunitar. Virusul patrunde in organism prin contact sexual, prin contaminare cu sange infectat sau de la mama infectata la fat, in timpul sarcinii, al nasterii si al alaptarii. HIV poate fi prezent in lichidele biologice, ca sange, sperma, secretii vaginale si laptele matern. Transmiterea prin sange infectat cu virusul imunodeficientei umane (HIV) presupune : -transfuzii de sange sau produse de sange necontrolate, contactul involuntar cu sangele altei persoane. Atentie in cazul unor accidente sau acordarea primului ajutor unei persoane ranite. Chiar daca pielea intacta reprezinta o bariera naturala este bine sa se manifeste prudenta sau sa se ia toate masurile de siguranta (de ex. manusi chirurgicale de unica folosinta) -injectii cu ace si seringi reutilizate fara a fi, in prealabil, sterilizate. Atentie consumatori de droguri injectabile -interventii de orice fel cu instrumente taioase sau care inteapa si care sunt murdarite de sange provenind de la o persaona infectata cu HIV. Atentie la "fratii de cruce", tatuaje facute de amatori, perforarea lobilor urecilor pentru cercei. Nu imprumuta periuta de dinti, lama de ras, briciul, trusa de unghii

Transmiterea pe cale sexuala este cea mai frecventa modalitate de raspandire a infectiei. Toate practicile sexuale neprotejate sunt potential infectante : vaginala, anala, orala. -raportul homosexual sau heterosexual anal cu o persoana infectata implica cea mai mare probabilitate de infectare (statisticile arata ca este de 5 ori mai mare decat contactul vaginal) deoarece zona anala este sensibila iar leziunile pot apare foarte usor -cercetarile arata ca raporturile heterosexuale vaginale au o probabilitate de transmitere diferita, in functie de sexul persoanei infectate : de la barbat la femeie de 20 % si de la femeie la barbat de 10% -cu toate ca in cazul sexului oral (felatie sau cunnilingus) probabilitatea de infectare este mult mai scazuta decat in cazul sexului anal sau vaginal, el reprezinta un risc ce nu trebuie trecut cu vederea. In cazul felatiei, ingerarea spermei creste probabilitatea de contaminare -sarutul in general nu constituie o cale de transmitere a virusului imunodeficientei umane (HIV) - cantitatea de virus din saliva este insuficienta pentru a putea infecta. Totusi exista riscul transmiterii virusului in anumite conditii : sarutul umed, pasional poate provoca leziuni prin muscaturi ale buzelor sau limbii. Prezenta sangelui in saliva face ca aceasta sa devina contagioasa. In aceste situatii virusul imunodeficientei umane (HIV) poate fi transmis prin sarut. Atentie la sangerarile din cavitatea bucala produse de leziuni ale mucoasei Transmiterea de la mama la copil, numita transmitere perinatala, poate avea loc in timpul sarcinii prin strabaterea placentei de catre virus, in timpul nasterii sau prin alaptare. Virusul imunodeficientei umane (HIV) nu se transmite prin : aer (respiratie, tuse, stranut), atingere, pupaturi (sarut "uscat"), imbratisare, alimente, apa, bai sau wc-uri publice, stranduri, intepaturi de tantari sau alte insecte, de la pisici, caini sau de la pasari de apartement, prin folosirea in comun a rechizitelor, jucariilor, tacamurilor si veselei. Chiar daca virusul imunodeficientei umane (HIV) este prezent in saliva, urina, secretii nazale, lacrimi, fecale, cantitatea este insuficienta pentru a putea infecta. Virusul imunodeficientei umane (HIV) nu se transmite prin saliva, urina, secretii nazale, lacrimi, fecale daca acestea nu contin sange. Prezenta intr-o colectivitate a unei persoane seropozitive nu constituie un pericol pentru persoanele sanatoase atat timp cat nu exista conditiile de transmitere a infectiei.

Ce este tuberculoza?(T.B.C.)
1. Ce este tuberculoza ? Tuberculoza este boala infecto-contagioasa cu evolutie cronica, provocata de bacilul Koch (bacilul tuberculozei) si care poate afecta toate organele corpului, cu precadere plamnii. 2. Care este cauza ? Boala este provocata de infectarea cu un microb, bacilul Koch. Tuberculoza primara este determinata de infectia cu Micobacterium Tuberculosis, transmisa pe cale aeriana de la om la om. Prin scaderea apararii imunitare, se constituie terenul nefavorabil pe care se reactiveaza infectiile cu acesti microbi ai tuberculozei. Principalii factori de risc care duc la slabirea organismului sunt: - vrsta naintata, - alcoolismul, - subnutritia, - SIDA, - diabetul zaharat, - tratamentele cu prednison (corticoterapia), - leucemia, limfoamele maligne, - operatiile pe stomac (gastrectomia), - tratamentele cu substante citostatice (pentru cancer), - silicoza. 3. Care sunt simptomele tuberculozei ? Tuberculoza pulmonara primara apare, frecvent, fara simptome si, eventual, se manifesta ca si o stare gripala. n cazuri cu evolutie grava, se manifesta prin: - febra, - transpiratii nocturne, - tuse si expectoratie, - apa la plamni (revarsat pleural), - o eruptie pe piele (eritem nodos). Dupa vindecare si, eventual, reinfectie, tuberculoza pulmonara postprimara se manifesta prin: - tuse cronica, - transpiratii nocturne, - lipsa poftei de mncare (anorexie) cu scaderea greutatii, - diminuarea capacitatii de munca,

- tuse cu expectoratie sanguinolenta (cu snge, cu urme de snge), - dureri toracice. 4. Care este tratamentul n tuberculoza ? Tratamentul trebuie sa se faca cu doze mari, cu mai multe antibiotice deodata si cu medicamente la care bacilii sa nu fie rezistenti. Tratamentul unei tuberculoze trebuie prelungit foarte mult, uneori peste un an, si chiar peste un an si jumatate. Medicamentele antituberculoase utilizate sunt: izoniazida, rifampicina, streptomicina, etambutolul, pirazinamida. Alimentatia bolnavului trebuie sa fie, n primul rnd, variata si sa cuprinda toate felurile de alimente. Ea trebuie sa contina att produse bogate n albumine (carne, peste, brnza, ou), ct si fainoase, dulciuri, grasimi si verdeturi. 5. Ce trebuie facut pentru a preveni mbolnavirea ? Alimentatia si igiena sunt conditii de baza pentru ca un organism sa fie sanatos. Trebuie crescuta puterea de aparare a organismului,pentru a face fata agresiunii bacilare. Pentru ca sursa de infectie o constituie oamenii bolnavi si animalele bolnave de tuberculoza, un prim si important mijloc de preventie este tratamentul bolnavilor, pentru a face sa scada astfel posibilitatea contactarii bolii de catre persoanele sanatoase de la contactii tuberculosi (sputa bolnavilor de tuberculoza contine un numar enorm de bacili).