Fondul Monetar Internaional

Fondul Monetar Internaional este o instituie financiar internaional care a fost creat n urma Conferinei Naiunilor Unite de la Bretton-Woods (SUA). Statutul acestei instituii, al crei sediu se afl la Washington, a fost adoptat la 22 iulie 1944, n urma Conferinei Monetare i Financiare Internaionale de la Bretton-Woods, la care au participat 45 de state i a intrat n vigoare la 27 decembrie 1945. Acest statut prevede c Fondul Monetar Internaional este o instituie cooperativ cu deplin personalitate juridic, alcatuit dintr-un sistem de organe de conducere, avnd un buget propriu i un mecanism procedural de decizie i de interpretare a propriului statut, al crei rol este de a promova cooperarea monetar internaional, stabilitatea valutar i ncheierea unor acorduri valutare care s asigure stimularea creterii economice i asigurarea unui grad ridicat de ocupare a forei de munc, precum i de a acorda asistena financiar temporar rilor membre, n condiii adecvate, n vederea ajustrii balanelor de pli ale acestora. nfiinarea unei astfel de instituii a fost necesar n vederea soluionrii problemelor economice (legate n principal de deteriorarea schimburilor comerciale) i monetare internaionale (instabilitatea cursurilor de schimb), grav afectate de cel de-al doilea rzboi mondial. Ulterior, necesitatea existenei i funcionrii acestei instituii a fost cauzat de apariia i extinderea crizelor financiare la nivel internaional, care impun instaurarea unei ordini internaionale n domeniul financiar i monetar menite s reglementeze i s limiteze fluctuaiile cursurilor de schimb, paritatea monedelor i mrimea deficitului balanei de pli externe, precum i liberalizarea pieelor financiare i a contului de capital. Fondul Monetar Internaional este interesat nu numai de problemele economice i financiare ale fiecarei ri membre, ci de funcionarea Sistemului Monetar Internaional n ansamblul su. Statutul Fondului Monetar Internaional mparte membrii n dou categorii, i anume: membrii de origine (rile care au participat la Conferina de la Bretton-Woods din iulie 1944) i ali membrii (rile care au aderat la FMI dup data de 31 decembrie 1945). Nu sunt membri FMI pn n

prezent urmtoarele ri: Andorra, Nauru, Malta, Sahara de Vest, Cuba, Coreea de Nord, Liechtenstein, Vatican, Kosovo si Taiwan. Activitatea FMI a nceput la 1 martie 1947, iar numrul rilor membre a crescut de la 70, n anul 1946, la 185 n anul 2008. Aceast evoluie ilustreaz o cretere important a numrului de membrii precum i a interesului pentru aceast instituie, mai ales dup anul 1990, cnd multe ri foste comuniste au nceput o serie de reforme structurale importante n vederea orientrii economiilor lor spre economia de pia i au solicitat s devin ri membre ale FMI pentru a beneficia de sprijinul acestui organism financiar.

Drepturile i obligaiile rilor care ader la Fondul Monetar Internaional

rile membre FMI au urmtoarele drepturi: - s efectueze tranzacii i operaii cu Fondul Monetar Internaional (tranzaciile se refer la schimburi de active monetare, iar operaiile reflect utilizrile sau ncasrile de active monetare); - s cumpere sume n valute liber utilizabile sau n DST n schimbul unor sume n moneda naional n vederea echilibrrii balanei de pli; - s participe la adoptarea deciziilor n cadrul FMI; - s primeasc alocari de DST; - s adere la Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD). O ar membr a FMI are urmatoarele obligaii cu titlu general: - s furnizeze date economice i financiare necesare derulrii operaiunilor cu Fondul; - s elimine restriciile n domeniul plilor i transferurilor pentru tranzaciile internaionale curente; - s elimine practicile monetare discriminatorii; - s asigure, la cerere, convertibilitatea sumelor n moneda proprie deinute de celelalte state.

Resursele FMI sunt constituite din cotele-pri depuse de statele membre, care dein ponderea cea mai ridicat n totalul acestora i sunt susceptibile la modificri periodice, precum i din mprumuturile contractate de FMI. Cotele-pri depuse de statele membre reprezint participarea financiar a fiecrei ri, iar mrimea acestora influeneaz puterea de vot a fiecrei ri, accesul la facilitile de credit oferite de FMI i mrimea alocrilor de Drepturi Speciale de Tragere (DST) pentru fiecare ar membr. Mrimea cotei de participare la resursele Fondului a fost stabilit iniial, n dolari americani, n funcie de dimensiunea economic a rii respective n cadrul economiei mondiale, lundu-se n considerare o serie de indicatori economici importani i anume: - 2% din venitul naional brut; - 5% din rezervele de aur i de dolari SUA; - 10% din media importului; - 10% din variaia maxim a exportului; - suma elementelor de mai sus, majorat cu ponderea exportului mediu n venitul naional. Potrivit statutului iniial, cota-parte trebuia vrsata n aur i n moneda naional, astfel: - partea vrsat n aur (pn n anul 1979 aceast tran a fost numit trana-aur) reprezenta partea cea mai mic dintre 25% din cota i 10% din rezervele oficiale nete n aur i dolari. Ea putea fi vrsat la alegere n DST sau valute acceptate de Fond; - partea vrsat n moneda naional reprezenta diferena pn la completarea cotei, de regul 75% din mrimea acesteia. Sumele n moneda naional a unei ri aflate la dispoziia Fondului i care depesc acest procent reflect datoria rii n cauz fa de Fond, iar sumele cu care disponibilitile Fondului n moneda unei ri sunt mai mici dect acest nivel reflect datoria Fondului fa de ara respectiv.Vrsmintele n moneda naional a unei ri sunt reflectate n conturile deschise pe seama Fondului la banca centrala a rii membre. De mrimea cotelor-pri depinde puterea de vot a membrilor FMI, deoarece numrul de voturi atribuit unui stat este proporional cu capitalul subscris de acesta la Fond. Totui, indiferent de mrimea cotei-pri subscrise, o ar membr dispune

de 250 de voturi, la care se adauga cte un vot suplimentar pentru fiecare parte din cota sa echivalent cu 100.000 DST. n urma reuniunii anuale a membrilor FMI din luna septembrie 1997 s-a luat decizia majorrii cu 45% a cotelor rilor membre i a unei noi alocri de DST. Aceast majorare a reprezentat un factor esenial de cretere a capacitii rilor membre de a beneficia de resurse financiare mai nsemnate de la FMI. Funciile Fondului Monetar Internaional Preocuprile FMI sunt legate att de asigurarea echilibrului valutar al rilor membre ct i de administrarea Sistemului Monetar Internaional. Pornind de la obiectivele Fondului Monetar Internaional, care vizeaz susinerea expansiunii i a creterii echilibrate a comerului internaional i promovarea dezvoltrii economice a rilor lumii, fiecare ar membr este chemat s implementeze politici economice i financiare care s asigure creterea economic n condiii de stabilitate a preurilor i s elimine factorii care perturb echilibrul financiar i valutar. Aceste obiective ale Fondului Monetar Internaional se realizeaz prin urmtoarele funcii: a) supravegherea politicilor cursurilor valutare practicate de rile membre i adoptarea unor principii specifice n vederea orientrii rilor membre spre astfel de politici. Supravegherea politicilor financiar-valutare internaionale a constituit scopul iniial al Fondului, care se manifest i n prezent prin supravegherea politicilor promovate de rile membre, politici care trebuie sa fie n concordan cu obligaiile acestora, prevzute n Statut. Aceste ri sunt obligate s colaboreze cu Fondul i cu ceilali membri pe probleme de natura financiar-valutar i de politica macroeconomic; b) acordarea de asisten tehnic rilor membre. FMI acord rilor membre asistena tehnic n domenii diverse, cum sunt politicile fiscale i monetare, balana de pli externe, sistemul bancar etc. n ultima perioad se constat o diversificare din ce n ce mai mare a asistenei tehnice, concretizat n: trimiterea gratuit de specialiti n domeniile de expertiz ale FMI, asigurarea de consultan n domeniul politicilor economice i financiare, sprijin n elaborarea i implementarea politicilor valutare i fiscale, susinerea crerii unor instituii financiare (nfiinarea de bnci centrale i a trezoreriilor), sprijin n revizuirea i chiar elaborarea legislaiei n domenii specifice, asistena gratuit n domeniul colectrii i prelucrrii datelor statistice i perfecionarea funcionarilor publici s.a. Asistena tehnic reprezint

aproximativ a cincea parte din bugetul operaional al FMI, iar finanarea acesteia se face att din resurse interne ct i externe (donaii primite); c) acordarea de asisten financiar rilor care se confrunt cu dificulti n echilibrarea balanei de pli. Aceast asisten consta n acordarea unei ri a dreptului de a cumpra cu moneda naional o moned a altei ri membre, cu obligaia acesteia de a-i rscumpra moneda naional la un anumit interval de timp. La acordarea unui credit de acest tip de ctre FMI unei ri membre sunt solicitate de la aceasta garanii speciale, care constau n obligaia guvernului rii beneficiare a mprumutului de a asigura realizarea anumitor indicatori de stabilitate macroeconomic, definii n cadrul strategiei proprii de relansare a economiei sau stabilitii n cooperare cu reprezentanii Fondului. Aceti indicatori macroeconomici vizeaz politica monetar, cea bugetar, cea fiscal i politicile structurale macroeconomice. De asemenea, ara beneficiar a creditului trebuie s ndeplineasc o serie de condiii, cum sunt: s fac dovada c valuta solicitat i este neaprat necesar pentru pli compatibile cu principiile FMI, s nu fi fost anterior declarat ca neadmis la resursele Fondului, din diverse motive, s fac dovada c i poate rscumpra propria moned la scadena mprumutului etc. Cele mai importante credite acordate de FMI sunt orientate spre rile cu un PNB/locuitor sczut. Activitatea de sprijin financiar a Fondului a fost extins n ultima vreme prin acordarea de ctre acesta a unor mprumuturi specifice i anume: - finantarea compensatorie, care se acorda in cazul unor variatii puternice ale preturilor unor produse primare, care pot avea ca efect provocarea de dezechilibre ale balantelor de plati externe; - finantarea stocurilor tampon, care se acorda tarilor in curs de dezvoltare care stocheaza produse primare in vederea reducerii ofertei excesive de pe pietele internationale, susceptibila sa conduca la prabusirea preturilor; - finantarea extinsa, care se acorda tarilor care se confrunta cu dezechilibre ale balantei de plati externe si care se confrunta cu dificultati in dezvoltarea economica etc.

Aciuni ale Fondului Monetar Internaional n Romnia

Romnia a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar International prin varsarea cotei sale de participare, la 15 decembrie 1972, Romania devenind in acel moment al 125-lea stat membru al FMI. Cota-parte de participare a Romaniei la Fond a fost de 1.030,2 milioane DST, care a reprezentat 0,48% din total. Varsarea acestei cote i-a conferit tarii noastre un numar de 10.552 voturi, reprezentand 0,49% din total. Romania dispune in prezent de disponibilitati la FMI care pot fi trase in urma unor acorduri stand-by, tragerile fiind posibile in limitele implementarii programelor de reforma convenite cu Fondul. Romania contribuie la luarea deciziilor in cadrul Consiliului Guvernatorilor al FMI prin guvernatorul BNR, Mugur Isarescu si ministrul finantelor, Varujan Vosganian, care indeplineste functia de guvernator supleant. Dupa aderarea sa la Fond, Romania a participat activ, in perioada 1972-1974, la lucrarile Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar in perioada 1974-1976 la lucrarile Comitetului interimar pentru modificarea statutului FMI.

Drepturile i obligaiile Romniei ca ar membr a Fondului Monetar Internaional

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi: - dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu anul 1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare sistematica; - dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din resursele generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in conditii mult mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in

schimb o serie de conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura de debitor fata de Fond; - dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita faptului ca FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a putut beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979; - dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine un numar de voturi corespunzator cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercita prin intermediul unui grup format din 12 tari (Armenia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezinta si interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI; - dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale; In urma aderarii la FMI, tara noastra si-a asumat si o serie de obligatii, si anume: - subscrierea si varsarea cotei-parti de capital; - convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata de dolarul american; - sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in relatiile economice internationale; - sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari membre; - sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar privitoare la detinerile oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor si a exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele. Incepand cu anul 1972, tara noastra a incheiat pana in prezent cu Fondul Monetar International 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor economice. Aranjamentele stand-by incheiate de Romania cu Fondul Monetar

International pana in anul 1989 Pana in anul 1989, Romania a incheiat cu FMI trei acorduri stand-by, primul fiind semnat dupa trei ani de la momentul aderarii Romaniei la aceasta institutie. Acordurile stand-by sunt acorduri incheiate cu FMI prin care tarile membre au dreptul de a cumpara o suma intr-o anumita valuta de la FMI, in cursul unei perioade date, cu conditia respectarii de catre acestea a unor criterii si conditii stabilite prin programul elaborat si aprobat de Consiliul Executiv al FMI.

Primul acord stand-by al Romaniei cu FMI a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 si a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfasurandu-se pe o perioada de 12 luni, in care Romania a primit 95 de milioane DST. Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 si a fost incheiat pe 8 septembrie 1978,Romania primind 64,1 milioane DST. Cel de-al treilea acord, in valoare de 1.102,5 milioane DST a fost incheiat pe 15 iunie 1981, insa a fost reziliat dupa 30 de luni de la semnarea lui, pe 14 ianuarie 1984, dupa ce Romania a reusit sa traga de la FMI suma de 817,5 milioane DST. De retinut ca pana la sfarsitul anilor 90, Romania nu avea datorii externe nici fata de celelalte state si nici fata de FMI, imprumuturile primite fiind achitate esalonat, in mai multe transe. Dupa anul 1990, relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International au cunoscut o imbunatatire permanenta, ca urmare a eforturilor depuse de autoritatile romane in acest sens. Incepand cu anul 1991 a fost deschisa o reprezentanta permanenta a FMI la Bucuresti, care desfasoara o gama larga de activitati in scopul asigurarii implementarii de catre autoritatile romane a recomandarilor de politica economica ale Fondului, de a mentine legaturi stranse intre organele de conducere ale FMI si autoritatile din Romania, precum si la asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Incheierea acordurilor cu FMI dupa anul 1990 a fost o necesitate pentru Romania, care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare (circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare in vederea solutionarii problemelor balantei de plati si procurarii de capitaluri de pe pietele internationale. Dupa 1990, Romania a incheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima transa. Diferentele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat si suma trasa efectiv s-au datorat atat conditiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi transe din acord, cat si nerespectarii de catre Romania a programului de reforma.Primul aranjament stand-by a fost incheiat cu Fondul pe o durata de 12 luni si a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5 milioane DST, care a inclus si trageri in cadrul facilitatii de finantare compensatorie (imprumuturi acordate tarilor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi sau o crestere temporara avolumului importurilor) pentru componenta import de titei. El a avut drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat in 1990, si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar si conturarea unui cadru legislativ si institutional specific

economiei de piata. Memorandum-ul incheiat cu guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei prin: liberalizarea treptata a preturilor, eliminarea dobanzilor real-negative, stimularea procesului de economisire si a investitiilor, reducerea inflatiei, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate, devalorizarea cursului de schimb si introducereaunei rate de schimb flotante etc. Efectele pozitive urmarite nu au fost la nivelul asteptarilor: consumul de materii prime si energie a fost incurajat in continuare prin mentinerea unor preturi scazute, nerealiste, ritmul economisirii si alinvestitiilor interne a scazut, volumul productiei interne si-a continuat declinul, iar rata de schimb oficiala a leului fata de dolarul american a fost supraevaluata, o situatie mai buna inregistrand-o doar volumul investitiilor straine directe, care a cunoscut o oarecare crestere. Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe data de 29 mai 1992 pentru o suma de 314 milioane DST, care a inclus inca o facilitate de finantare compensatorie pentru importul de titei. Al doilea aranjament a avut ca obiective macroeconomice incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflatiei, mentinerea deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finantat fara consecinte inflationiste, stoparea declinului economic si redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare. La fel ca si in cazul primului aranjament, si in cadrul celui de-al doilea au fost respectate obiectivele cantitative doar in primele 3 trimestre de aplicare. Neindeplinirea obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili, atat interni cat si externi, printre cei mai importanti putand fi mentionati intarzierea procesului de privatizare si restructurare a economiei, inexistenta unei legislatii cu privire la proprietatea individuala, liberalizarea preturilor si a comertului fara infiintarea unor institutii care sa reglementeze relatiile de concurenta, liberalizarea salariilor fara asigurarea corelarii lor cu productivitatea muncii, ratele inalte ale dobanzilor, care au descurajat investitiile, supraevaluarea cursului de schimb al monedei nationale, indisciplina financiara etc. Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11 mai 1994 pentru o suma de 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de transformare sistematica (aceste facilitati sunt acordate tarilor aflate in tranzitie, care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati).

Masurile de reforma, partial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive, devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, controlul si reducerea inflatiei, stabilirea unor obiective cantitative clare in domeniul privatizarii si de restructurare a sistemului financiar-bancar (inclusiv de infiintare a bursei de valori), eliminarea subventiilor acordate de stat producatorilor ineficienti s.a. Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22 aprilie 1997 pe o perioada de 13 luni si pentru o suma de 301,5 milioane DST, care urma sa fie trasa in 5 transe trimestriale. Programul economic aprobat viza atingerea unor obiective importante: liberalizarea pietei valutare si a preturilor utilitatilor, mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), cresterea rezervelor BNR, sistarea creditelor discretionare, reducerea ratei inflatiei etc. Neindeplinirea obiectivelor asumate de guvernul roman a condus la atingerea unor performante slabe atat la nivel micro cat si macroeconomic. Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august 1999 pentru o suma de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reforma si stabilizare economica al guvernului Romaniei (care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scaderea in continuare a inflatiei, cresterea rezervelor valutare ale BNR, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, reducerea puternica a pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in procesul de atragere a capitalurilor straine). Al saselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31 octombrie 2001 pentru o suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica. Al saptelea acord stand-by (si ultimul) incheiat cu FMI a fost aprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o suma de 250 milioane DST. Acesta a fost un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 si a prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice neprevazute. In anul 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica, acordul a fost suspendat.

Concluzii

Colaborarea Romaniei cu FMI a avut un rol important in implementarea unor programe de reforma economica menite sa asigure liberalizarea economiei, reducerea inflatiei, scaderea somajului prin cresterea investitiilor, cresterea productiei, atragerea investitiilor straine prin liberalizarea pietei de capital si a fluxurilor monetare, restructurarea intreprinderilor nerentabile etc. FMI a jucat un rol activ in procesul de tranzitie din Romania, conditionand acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale in economia romaneasca. FMI poate fi considerat responsabil de realizarea tranzitiei in Romania si in celelalte tari foste comuniste in masura in care acestea au implementat programele de reforma in legatura directa cu respectarea conditionarilor impuse de aceasta institutie si cu dezideratele proprii fiecarei tari privind reforma economica. Pentru Romania, relatia cu FMI a fost uneori controversata, atat ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor promovate in tara noastra in diversele perioade ale tranzitiei, cat si a rigiditatii FMI in ceea ce priveste unele pachete de programe propuse, inadecvate structurii economiei romanesti.