1.

Neoliberalismul

In rezumat, neoliberalismul reprezinta o noua formulare a doctrinei clasice si n eoclasice la care evolutia istorica a faptelor impunea, prin noile realitati, in timpul si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In incercarea de adaptare si primenire, scopul esential a ramas apararea valoril or fundamentale ale liberalismului : respectul libertatii, piata libera, proprie tatea privata, interesul individual, profitul ca mobilitate a actiunilor economice. Pt a reabilita aceste valori, liberalii perioadei interb elice si imediat postbelice au avut de dat o batalie pe multiple planuri in inte rior si exterior. In interior era de facut o analiza relativ la laissez-faire-ul absolut, care a cauzat sau nu mare criza, aceasta, in contextul in care parerile din interior erau diverse. In exterior era de luptat cu keynes ismul, corporatismul, socialismul. Din aceasta confruntare, liberalismul a iesit mai imblanzit si obligat sa accepte ca: - Ordinea naturala poate veni in conflict cu ordinea sociala atunci cand se joac a exclusiv cartea laissez-faire-ului - Peisajul economico-social nou nu mai gaseste corespondent fidel si explicatie in structurile teoretice ale liberalismului traditional - Inegalitatile flagrante de avere si pozitie sociala, spre care duce, din pacat e, liberalismul pur, pun in discuti pacea sociala. Liberalismul nu mai detine o pozitie de monopol nici teoretic, nici practic. Realismul pozitiilor noi adoptate nu s-a situat la aceeasi amplitudine ci cu nua nte deosebitoare de la o tara la alta si de la un economist la altul. Cu toate a cestea, o nota comuna a caracterizat pozitia lor si tocmai aceasta este cea care a dat contur si fizionomie doctrinei liberale si an ume : intransigenta fata de valorile perene ale liberalismului, credinta in bine facerile pe care le-a adus si pe care le va aduce lumii sistemul economiei de piata si refuzul de a crede ca anumite carente in function area acestuia duc inevitabil la socilism. Rabatul/cedarea si amendamentul tot in nota comuna se plaseaza la doua rubrici: intai recunoasterea nevoii ca ordinea naturala sa fie dublata de o ordine juridi ca. In alti termeni mana invizibila a lui Smith trebuie sa-si gaseasca o dublura pamanteana cu grija si scopul de a aduce un plu s de justitie sociala. A doua : neoliberalii admit o anumita doza de interventie statala. Indiferent cum si in ce termeni trebuia facut acest lucru, scopul este clar definit si anume de a ajuta pita acolo unde aceasta nu gaseste solutii , in plus de a evita aparitia discrepantelor insuportab ile de avere daunatoare echilibrului social. Pt a nu lasa dubii cu privire la doza si natura interventiei statale, neoliberal ii, prin Ludovic Erdhard, au lansat lozinca economiei sociale de piata. Prin ea s-a urmarit a se preciza ca statul, prin parghiile cunoscute, indeosebi pe calea fiscului este acceptat si de dorit sa intervina pe canalul socialului s a opereze redistribuiri acolo si atunci cand aceastea sunt absolut necesare daca, in nici un caz, actiunea statului nu trebuie sa vize ze mecanismele interne ale pietei.