STRESUL

Stresul este o provocare directa a instinctului de supravietuire ce declanseaza reactii fizice si chimice, apare brusc si cu o mare intensitate si este provocat de frica. De foarte multe ori cand suntem stresati ne simtim coplesiti de o senzatie puternica numitapanica . Aceasta este rezultatul unei puternice secretii de adrenalina-hormonul produs de glandele suprarenale . Aceste glande sunt controlate de sistemul nervos. Cauzele stresului la locul de munca Cu toate ca exista nenumarate cazuri in care locul de munca este unul placut, in care mergi cu placere, exista totusi anumiti factori care intervin in activitatea de rutina si provoaca, ceea ce specialistii numesc boala secolului: stresul. Cu cat nivelul de stres este mai mare, cu atat angajatul incepe sa se confrunte cu probleme si la locul de munca (oboseala, pierderea capacitatii de concentrare, scaderea performantelor, iritare, demoralizare, pierderea interesului pentru activitatile de la birou etc.). Desi multi specialisti considera ca stresul este natural, intensitatea cu care acesta se manifesta, in cazul multor angajati, transforma aceasta stare in una negativa, cu efecte puternice in viata profesionala, dar si personala a acestora. De exemplu, orice tensiune poate genera o stare de stres, cu toate ca nu toate tensiunile sunt negative. Unele dintre ele pot energiza corpul, punand sangele in miscare si mintea la contributie. Modul in care individul percepe tensiunea respectiva si o gestioneaza este cel care faciliteaza sau nu instalarea starii de stres. Dar ce anume poate determina aparitia stresului la locul de munca? Pe langa factorii personali (oboseala, graba, teama, probleme de sanatate, senzatia de pierdere a controlului, excese etc.) care intervin si care accentueaza o tensiune transformand-o in stres, exista la locul de munca si o serie de surse specifice care pot genera astfel de stari: Prea multe sarcini efectuate in acelasi timp Toate joburile au stipulate in fisa de post o serie de responsabilitati, sarcini, activitati si actiuni specifice. Numai ca, in situatia in care angajatul ajunge sa desfasoare simultam mai multe astfel de indatoriri, fiecare avand o importanta deosebita si necesitand multa atentie si/sau mult efort, persoana in cauza are sanse mari sa se confrunte cu o stare de stres generata de teama de a nu gresi in niciuna dintre activitatile sale.
1

Presiunea deadline-urilor Termenele limita de predare pot deveni extrem de stresante mai ales pentru cei care nu si-au gestionat in mod corect timpul si actiunile si ajung sa fie presati de timp. De asemenea, deadline-urile pentru proiectele la care colaboreaza si alte persoane care nu si-au indeplinit sarcina la timp, poate deveni o sursa de stres pentru angajatul care, cu toate ca si-a indeplinit sarcinile, nu poate preda lucrarea conform cererilor conducerii. Lipsa unei bune pregatiri sau instruiri pentru activitatea desfasurata. Exista nenumarate situatii in care unele persoane sunt puse sa faca anumite activitati cu toate ca nu au pregatirea aferenta sau nu li s-a facut o instruire adecvata. In aceste conditii, este si firesc ca persoana respectiva sa fie suprasolicitata, ceea ce ii determina o stare de stres accentuata de greutatea desfasurarii actiunilor. Prea multi sefi In momentul in care o persoana are mai multi superiori, fiecare dintre acestia cerandu-i o serie de rapoarte sau actiuni, unele care se suprapun sau chiar intra in contradictie, angajatul devine dezorientat, nemaistiind cui i se subordoneaza si ce anume are de facut. Incertitudine Atunci cand angajatul, fie nu are siguranta locului de munca sau fie cand nu stie foarte clar ce anume are de facut sau care este ierarhia in organizatia din care face parte, stresul se instaleaza extrem de usor. Lipsa unor bune conditii de lucru Conditiile fizice de la locul de munca pot deveni stresante mai ales atunci cand exista prea mult zgomot de fond, bruiaj, vibratii, lumina slaba, temperatura prea scazuta sau prea ridicata (sau variatii ale temperaturii), spatiu redus, neaerisit, expunere la substante toxice, lipsa echipamentelor necesare etc. Oricare dintre acestea poate determina aparitia stresului, reducand, in acelasi timp, si satisfactia la locul de munca. Politica organizationala si/sau tipul de management Modul in care functioneaza organizatia si tipul de management se reflecta si in starea generala a angajatilor. O companie care are un management echilibrat si orientat spre angajat, va avea salariati relaxati, productivi si atrasi de ceea ce fac. In schimb, un management autoritar, o politica rigida si nepermisiva va insufla in permanata angajatilor o starea de teama care se finalizeaza prin stres. Neintelegeri intre angajati In momentul in care intre doi angajati exista o serie de neintelegeri care nu sunt indepartate, starea de tensiune care apare este o sursa sigura de stres atat pentru cei implicati, cat si pentru restul angajatilor care fac parte din colectivul respectiv. In aceasta situatie, conducerea ar trebui sa intervina pentru detensionare, fie prin lamurirea problemei, fie prin separarea partilor combatante.
2

Supravegerea prin camere de luat vederi Efectul big brother este extrem de puternic mai ales in prima faza in care angajatii constientizeaza faptul ca fiecare miscare le este urmarita si analizata prin intermediul camerelor de luat vederi. Stresul se instaleaza in timp datorita presiunii psihologice exercitate de sistemele de urmarire. Oboseala este starea de slabiciune generala a organismului datorita unui efort, fizic sau intelectual. Oboseala, fie musculara, fie cerebrala, se manifesta prin tulburari ale atentiei, ale perceptiei, ale actitatii psihomotrice, prin scaderea randamentului efortului depus, prin greseli in executarea actitatilor desfasurate. Din punct de vedere subiectiv, senzatia de oboseala este mai mult sau mai putin vaga: o slabiciune generala, care nu poate fi definita si localizata, cu o tonalitate ce variaza de la sentimentul nevoii de repaos pana la stari chinuitoare. Oboseala normala, fiziologica, are caracterul unei reactii de aparare a organismului si este insotita de o dificultate de concentrare, de reducere a oiciunii fizice si spirituale, semnaland necesitatea repaosului. Oboseala nu este o boala, ea nu are decat temporar consecinte asupra organismului. Oboseala fiziologica, dupa o munca desfasurata rational, procura deseori un sentiment de multumire, de satisfactie. Este vorba de acea satisfactie a omului care a reusit sa scoata din mintea si mainile lui un lucru bun, cu care se mandreste. Aceasta il face sa se simta multumit, satisfacut, cu toate ca este obosit. Oboseala fizica se datoreaza acumularii in muschi a acidului lactic si a acidului uric, produsi ai meolismului incomplet al glucidelor, iar cea intelectuala unei insuficiente oxigenari a creierului. Oboseala si surmenajul sunt doi termeni care adesea se confunda. Desigur, ambele stari au aceeasi origine depasirea masurii de efort fizic sau intelectual , dar evolutia si efectele lor asupra organismului difera foarte mult Intr-adevar, orice munca, chiar si cea facuta cu placere, conduce dupa un interval de timp, mai lung sau mai scurt, la oboseala. Senzatia de oboseala este asemenea senzatiilor de foame, de sete, un semnal de alarma. Ea avertizeaza asupra pericolului la care este supus organismul in cazul ca nu i se acorda atentie si nu se iau masurile necesare pentru inlaturarea acestei stari. La omul obosit atentia nu se mai poate concentra, el face din ce in ce mai multe greseli in activitatea pe care o desfasoara, puterea de munca ii scade si apar durerile de cap. In urma unui repaus suficient, a odihnei sau a somnului, toate simptomele inceteaza si subiectul isi poate relua activitatea, fara sa-si pericliteze sanatatea. Asadar, orice munca expune la oboseala. Cand starea de oboseala ramane irntre limite normale, nu exista insa nici un pericol. Ea stimuleaza organismul si confera individului un sentiment de
3

utilitate. Omul se simte obosit, dar este multumit de rezultatul muncii pe care a depus-o. Problema nu este deci de a suprima efortul, ci de a-l doza. Procesul muncii influenteaza favorabil starea psihica a omului, ii procura multumire si chiar bucurii. Surmenajul este consecinta unei activitati al carei ritm este exagerat si prelungit, fara momente de destindere, fara recuperarea fortelor. In cazul surmenajului, resursele fiziologice individuale sunt depasite si se trece in domeniul patologicului. Aspectele surmenajului sunt foarte diferite. Ele depind, in general, de activitatea desfasurata de subiect. Sindromul de epuizare constituie o afectiune cu evolutie progresiva. La inceput subiectul este instabil, are dificultati in procesul muncii, incepe sa se indoiasca din ce in ce mai mult de posibilitatile sale si prezinta o oboseala generala, resimtita indeosebi dimineata la sculare. Iritabilitatea face ca individul sa devina nervos, dificil, mereu grabit si uneori irascibil. El are o stare de oboseala continua, nu poate sesiza repede semnificatia unui text mai abstract, nu retine informatiile complexe, nu se poate concentra pentru o durata mai indelungata si se eschiveaza de la efort. Constatarea acestei situatii genereaza, uneori, impresia unei reduceri accentuate a capacitatii de munca si sentimentul ca recuperarea este imposibila. Bolnavul pierde progresiv increderea in sine din cauza sentimentului de incapacitate de care este stapanit. El nu mai are incredere in fortele proprii, se teme sa mai ia decizii si traieste intr-o totala nesiguranta. In acelasi timp, subiectul pierde increderea in colegii sai, se teme ca decaderea resimtita de el sa nu fie constatata si de altii si exploatata. Oboseala generala se resimte mai ales dimineata, la sculare. Ca urmare are loc o incetinire a ritmului de munca si de aici impresia ca volumul de lucru este tot mai mare, fapt ce suscita o stare obsesiva ce conduce la accentuarea surmenajului. Aparenta exterioara a individului ramane neschimbata. Subiectul se plange apoi de alte tulburari : insomnie, neliniste, tremuraturi, sentiment general de ingrijorare. De mentionat ca in aceasta perioada sunt suficiente cateva saptamani de repaus si o mai buna organizare a muncii pentru a readuce bolnavul la conditii normale de viata., surmenajul senzorial (mai ales vizual), surmenajul intelectual etc. Aceste masuri pot fi reglementate si prin politici nationale implementate prin legi sau regulamente de actiune. Toate aceste masuri sunt dedicate combaterii oboselii, cresterii randamentului de munca si scaderii riscului de a comite accidente de munca sau celui de boli profesionale. Intre ele am putea aminti: oferirea de apa minerala in conditiile unor temperaturi extrem de ridicate, de alimente nutritive in cazul unor activitati de munca mari consumatoare de efort ori desfasurate in conditii de mediu neprielnice..
4

Consecintele oboselii Consecinte fiziologice :scaderea tonusului, acumularea unor substante toxice, modificari ale pulsului si tensiunii arteriale, scaderea rezistentei organismului. Consecinte psihologice : disconfort psihic, tulburarea motricitatii, iriilitate, agitatie, scaderea functiilor cognitive (perceptii, memorie, gandire) Consecinte sociale : probleme familiale datorate iriilitatii, tulburari de integrare in colectivul de munca, costuri economice de refacere. Consecinte profesionale : scaderea randamentului, cresterea erorilor. De regula, in ciuda faptului ca tot mai multi angajati au dificultati emotionale cauzate de problemele de la serviciu, acestia apeleaza la psiholog abia dupa luni sau chiar ani de la aparitia simptomelor, dupa ce incearca, fara succes, sa faca fata singuri acestor probleme.