Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
creierului. In cazul sindromului psihoendocrin, trebuie sa vedem existenta unor corelatii complexe care se silesc intre functiile glandelor endocrine si dezvoltarea personalitatii, precum si influenta tulburarilor acestora care pot afecta dezvoltarea personalitatii sau dinamica acesteia in cazul in care dezvoltarea este incheiata. Mai mult chiar, M. Bleuler insista asupra faptului ca raportul psihoendocrin are un dublu sens: tulburarile endocrine actioneaza asupra reactiilor personalitatii, la fel cum, la randul ei, personalitatea actioneaza asupra glandelor endocrine. Este important de subliniat si faptul ca glandele endocrine joaca un rol important in conurarea tipului psihosomatic (biotipul si psihotipul) al indidului respectiv. Cele mai importante glande care marcheaza tipologic, somatic si caracterial-temperamental persoana umana sunt hipofiza, tiroida, suprarenala si gonadele. Aceste aspecte se vor vedea mai tarziu, in "dispozitiile patologice" ca potentialitati de dezvoltare si aparitie a unor tulburari psihice ale indizilor respecti. Acceptand rolul important pe care sistemul endocrin il are in relatiile sale cu ata psihica, cu personalitatea indidului, sa revenim la sindromul psihoendocrin. Ceea ce caracterizeaza din punct de vedere psihopatologic aceasta entitate clinica sunt urmatoarele aspecte puse in edenta de M. Bleuler, in toate cazurile, indiferent de afectiunea endocrina primara la care facem referinta:
agitatie dezordonata. Psihozele tardive apar dupa mai multe saptamani de la data nasterii si sunt legate de o stare de epuizare fizica si psihica legata de perioada de lactatie. Din punct de vedere psihopatologic, aceste psihoze se caracterizeaza prin urmatoarele tipuri de tulburari: stari depresive trenante de factura depresiv-melancoliforma, la care se asociaza bufeuri delirante de autoacuzare, gelozie sau persecutie, tulburari oniric-halucinatorii sau un sindrom de automatism mintal. Nu sunt rare crizele melancoliforme cu tentative de suicid sau pulsiuni infanticide ale mamei.
1. Psihozele meolice
Psihozele meolice sunt tulburari psihice de intensitate psihotica determinate de stari toxice provocate de produse ale unor meolisme incomplete legate de suferinte ale unor organe tale in acest sens. Cele mai importante dintre acestea sunt insuficienta hepatica si insuficienta renala. la care se poate adauga si diabetul, cu toate consecintele sale. Insuficienta hepatica este insotita, de regula, de tulburari psihice. in sensul acesta, distingem o "insuficienta hepatica usoara" si o "insuficienta hepatica grava". Le vom prezenta in continuare.In cazul insuficientei hepatice usoare, bolnai prezinta o stare de astenie moderata, tulburari de dispozitie afectiva, uneori de alura melancoliforma (neurastenia biliara), puseuri de obtuzie mintala, cosmaruri nocturne, onirism halucinatoriu pe fond de somnolenta si accidente delirante episodice.In cazul insuficientei hepatice grave, manifestarile psihopatologice sunt mult mai severe, iar prognosticul este foarte rezervat (ciroza hepatica progresiva). Tulburarile psihice in aceste cazuri se caracterizeaza prinlr-o stare confuzionala cu obtuzie mintala, astenie marcata, cosmaruri, onirism, aparitia unui delir acut cu hipertermie. Tulburarile evolueaza catre o stare de coma profunda si ireversibila. in alte cazuri pot sa apara situatii de onirism cu agitatie, delir olent cu episoade convulsive terminate cu o stare de coma ireversibila. Insuficienta renala cu tulburari psihice apare in cazurile de nefrita cronica uremica. Din punct de vedere psihopatologic, aceasta se caracterizeaza prin urmatoarele tipuri de tulburari: astenie, bradipsihie, lentoare intelectuala, o stare de obtuzie mintala, cefalee, insomnii sau cosmaruri nocturne. In alte situatii, putem intalni episoade confuzionale acute cu agitatie, fuga, anxietate extrema, terifianta. In cazuri de azotermie severa apar somnolenta, astenie generala, coma. Diabetul este o afectiune care se insoteste constant de tulburari psihice. Cel mai adesea se noteaza starile depresive asociate cu o astenie fizica. Adesea, depresiile pot atinge gratatea melancoliei. Pot aparea stari confuzionale sau delirante, care sunt semne extreme ale unei evolutii clinice severe, cu un prognostic grav.
2. Psihozele carentiale
Psihozele carentiale sunt afectiuni cauzate de ataminoze ce determina atat tulburari somatice, meolice, cat si tulburari neurologice (parestezii, paralizii, tulburari de sensibilitate etc.) si tulburari psihice. Ne vom referi la tulburarile psihice intalnite in cursul ataminozelor. Cele mai importante tulburari din aceasta serie, din punct de vedere psihopatologic, sunt tulburarile cauzate de carenta de tamina PP (pelagra) si carentele de tamine din seria B. Cea mai cunoscuta in sensul acesta este pelagra. Tulburarile psihice din cursul pelagrei se caracterizeaza prin urmatoarele : o stare de astenic prelungita, urmata de o confuzie mintala agitata care aminteste de loul clinic al unui delir acut. Bolnavul este extrem de agitat, confuz, halucinat. in aceste conditii, poate comite acte de olenta absurde, irationale sau se poate chiar sinucide. Ataminozele din grupa B sunt in special cauze ale unor tulburari neurologice de tipul polincvritelor, paraliziilor, starilor de astenie, depresiei, somnolentei, torporii. Din cele prezentate mai sus se poate desprinde faptul ca psihozele meolice si carentiale pot constitui un grup clinico-psihiatric cu o conuratie psihopatologica proprie, destul de specifica. Ele sunt cauzate de tulburari ce recunosc cauze si mecanisme specifice, demonstrand, prin existenta lor, o interdependenta intre sfera somatica si ata psihica a persoanei umane. Psihozele endocrine si cele meolice si carentiale se inscriu, impreuna cu celelalte psihoze organice si toxice, in grupa psihozelor exogene. Aceasta grupa de tulburari psihice are o conuratie proprie, care se diferentiaza de cea a psihozelor endogene, asa cum am aratat deja mai sus.