Comunicarea Farmacist-Pacient

Farmacistii isi exerseaza abilitatile de comunicare cu clientii. Prin stilul lor de comunicare se pot intampla doua lucruri: pacientii sa fie mai atenti la tratament sau dimpotriva sa-l ignore, sa-l refuse sau sa-l urmeze intr-un ritm propriu. Oamenii vor sa inteleaga de ce au nevoie de tratament, desi nu spun acest lucru cand intra in farmacie. Ei au nevoie ca cineva sa le indeplineasca nevoia de constientizare a situatiei si implicare in rezolvarea ei. Conform statisticilor , oamenii au nevoie sa auda un lucru de mai multe ori pentru a-l intelege si integra. Exemplu: Desi unele lucruri le-au aflat de la medical pe care l-au vizitat inainte, in general , oamenii simt nevoia sa auda acelasi lucru si din partea farmacistilor; aceasta situatie le confera siguranta si incredere. Majoritatea clientilor care intra intr-o farmacie , au asteptari negative din partea farmacistului , ei asteptandu-se ca farmacistul sa nu ia in considerare reteta , prescriind el insusi alte medicamente, medicamente mai scumpe. Din pacate, acest lucru se mai intampla, ajungandu-se la o lupta pentru putere intre farmacist si pacient, pacientul fiind reprezentantul medicului ; acest lucru afecteaza aderenta la tratament. Lucrurile pot fi aplanate daca farmacistul in loc sa accepte invitatia la lupta , el este atent la stilul de comunicare. In loc sa faca recomandari, mai intai asculta ce are de spus pacientul , astfel afland informatii valoroase. In acest fel clientul se va simti partener la discutie, receptionand o comunicare prietenoasa , in care nu isi are locul o lupta. Relatia farmacist-pacient trebuie sa fie o colaborare in care ambii membrii fac schimb de informatii si unde increderea reciproca este esentiala. Consilierea pacientului trebuie facuta cu ajutorul unui limbaj adecvat clientului si prin evitarea termenilor specifici. Cei mai multi oameni sunt sensibili la idea de

Page 1 of 2

a li se spune ce sa faca fara acordarea de explicatii. Ei vor coopera doar daca vor intelege de ce trebuie sa faca un anumit lucru si cum ii va ajuta. Un alt aspect il are politetea. Unii oameni fac eforturi pentru a atrage atentia a ceea ce au de spus si vor ca solicitarea lor sa para banala. Un exemplu de politete negative ar fi folosirea titlului professional de genul Doamna farmacist ajungand sa se piarda in exprimari Ma scuzati ca va deranjez sau As putea sa. Aceste exprimari sunt considerate de David Morand , professor asociat de management la Pennsylvani State University limbajul scuzelor. Politetea pozitiva este reprezentata de intrebari directe, constatari si complimente si pleaca de la premise ca discutia are loc intre doua personae egale. Politetea exagerata duce la ambiguitate si la pierderea atentiei de catre interlocutor; in aceasta capcana poate fi prins si farmacistul. Politetea negative este un mod de comunicare lipsit de respect. Cel ce o foloseste se pune intr-o pozitie de inferioritate. Este probabil o abilitate intreprinsa de cei care considera ca relatiile se pot desfasura doar pe vertical intre inferior si superior si nu pe orizontala intre doua persoane care impartasesc aceleasi valori.

Paslaru Iuliu Constantin 1 F1

Page 2 of 2