Sunteți pe pagina 1din 3

Avangarda

A scrie despre avangarda literar nu este o ntreprindere uoar. () Heterogen, pulverizat, adesea haotic, avangarda sfideaz, prin nsi natura sa, descrierea, clasificarea, definiia precis astfel i ncepe Adrian Marino articolul despre avangard din Dicionar de idei literare. Privita cu suspiciune atunci cand nu e cu dispret, invidiata atunci cand nu e persiflata, literatura romaneasca de avangarda nu a putut fi, cu toate acestea, ignorata si redusa la tacere. Peste tot in Europa unde se manifesta, avangardele sunt istoria unui decalaj, aceea intre noua sensibilitate, recomandata insistent de catre protagonisti, si aceea a publicului lor, format in jurul valorilor traditionale. In mod paradoxal avangardele incearca sa se faca auzite dispretuind publicul, contrariindu-l, ocandu-l, ceea ce explica mentinerea avangardelor si a reprezentantilor acestora in marginea societatilor respective. Avangardele artistice din primele decenii ale secolului alXXlea au facut din Europa un continent unificat, in care nu existau un centru si o periferie, centrul fiind simultan in toate capitalele sale. Scriitorii si artistii avangardelor au creat un fond comun de idei, sintagme, expresii, detectabile in scrierile lor. Aparitia si raspandirea avangardelor in Europa nu se face prin imitatie, ci printr-un proces spontan. Pana la aparitia suprarealismului francez al lui Andre Breton, existau mai multe centre de iradiere a ideilor avangardiste: Paris cu Alfred Jarry, Apollinaire, impresionistii, Marinetti care lanseaza futurismul; Dresda cu grupul Die Brucke; Moscova cu rayonismul lui Mihail Larinov, din 1910; Bucuresti cu revista Simbolul din 1912, cu Tristan Tzara, Ion Vinea, Marcel Iancu si scrierile lui Urmuz; Londra cu vorticismul lui Ezra Pound, 1914; Sankt-Petersburg, pentru suprarealismul lui Kasimir Malevich, 1915; Zurich, Cabaretul Voltaire pentru Dada, 1916, cu Hugo Ball, Tristan Tzara si Marcel Iancu. Fenomenul avangardist cuprinde doua atitudini extreme: ruptur, negare radical a traditiei cultural-literare si aspiratia catre o absoluta nnoire a limbajului, catre o constructie pe teren virgin. Aceasta miscare (si nu scoala literara sau artistica) a fost considerata o miscare de oc, de ruptura si deschidere in acelasi timp. Conceptul de avangarda nu poate fi definit riguros. Intr-un sens fundamental, toate miscarile de avangarda, ne spune Eugen Ionesco, pot fi definite in termeni de ruptura si opozitie fata de formele artei premergatoare. Daca primele semne ale orientarilor de avangarda se pot descoperi inca din perioada dinaintea primului razboi mondial, despre o miscare propriu-zisa de avangarda litarara nu se poate vorbi in Romania decat in perioada interbelica, in anii 20-30, iar revistele literare din acea perioada depun marturie intr-un mod complex despre aceasta miscare, ca stare de spirit in plina desfasurare. Prima si una din cele mai importante reviste ale avangardei romanesti, avand cea mai lunga viata, Contimporanul, apare la 3 iunie 1922 sub directia lui Ion Vinea, iar grupul format ulterior in jurul lui Vinea si al lui Marcel Iancu avea sa-si aroge meritul pionieratului si al rezistentei in atitudinea de fronda. Apropiate ca orientare sunt si revistele Punct(1924-1925), Integral(1925-1927), care cer violent ruperea de traditii si acord la zi cu fenomenul artisic contemporan. Neacceptarea in practica artei a atitudinilor extremiste la aceste publicatii vor strni atacul revistelor suprarealiste Unu (1928-1932), Urmuz (1928), Alge(1930-1931; 1933). Dadaismul, unul dintre curentele de avangarda, cultiva antiliteratura, antimuzica, antipictura, inventnd cele mai nstrunice tehnici de creaie, toate avnd la baz

incoerena, lipsa de logic, absurdul. Spiritul acesta de negare a valorilor consacrate se echilibreaz treptat printr-o tendin de cutare a unor formule artistice noi i de explorare a unor spaii tematice inedite: tehnica modern, visul, subcontientul etc. Iau natere, astfel, noi curente de avangard, dintre care mai importante sunt, n literatura romn, constructivismul i suprarealismul. Desi in Romania avangarda artistica incepe prin a fi predominant constructivista, ea manifesta deschideri spre toate celelalte forme sau curente de avangarda din lume, fiind o sinteza a acestora. Ideea esenial a constructivitilor era necesitatea unei corespondene ntre art i spiritul contemporan alt tehnologiei moderne, care inventeaz forme noi, concurnd natura. Programul suprarealismului urmrea ptrunderea artei n planul incontientului, al visului, al delirului, n acele spaii umane care scpau controlului contiinei. Tehnica de realizare artistic era dicteul automat, care consta n ncercarea de transcriere rapid a cuvintelor, propoziiilor, frazelor, ca i cum ar iei spontan din fluxul continuu al subcontientului Un document important al avangardei il reprezinta ,,Manifestul activist catre tinerime (Contimporanul, 1924), text care debuteaza abrupt, printr-o negatie violenta, un ton nu lipsit de asemanari cu al altor manifeste ale avangardei din Occident: ,, Jos Arta caci s-a prostituat! poezia nu este decat un teasc de stors glanda lacrimala a fetelor de orice varsta! Teatrul, o reteta pentru melancolia negustorilor de conserve; Literatura, un clistir rasuflat; Dramaturgia, un borcan de fetusi fardati; Pictura, un scutec al naturii, intins in saloanele de plasare; etc Aceste propozitii sunt violent negative, marcnd nivelul rupturii avangardiste fata de traditie, atacata in toate sensurile ei. Setul de respingeri priveste atitudinile conservatoare in arta si literatura, stagnarea in conventie si ,,reteta, respingand total diverse forme ale artei. De la poezie, dramaturgie, pictura si pna la arhitectura si chiar politica, totul este caracterizat lapidar, frapant, in expresii care sa ocheze. Romanul e condamnat la moarte in favoarea reportajului citadin, teatrul trebuie sa devina unul de pur emotivitate, artele plastice trebuie sa se elibereze de naturalism si sa exprime forme pure, iar manifestul se incheie cu un cuvant de ordine teribil ,,Sa ne ucidem mortii!. Mesajul general al Manifestului ... exprima nevoia generala de schimbare a viziunii artistice, dar mai cu seama dorinta de simplificare, de regasire a expresiei pure. De altfel, scriitorul revine la fiecare paragraf asupra acestei cerinte, pe care o considera capitala: simplificarea procedeelor pana la economia formelor primitive. Lasand la o parte ostentatiile specific avangardiste, acest text(scris de Ion Vinea, dar nesemnat) cuprinde specificul avangardei romanesti, acea vointa de sinteza moderna, cu elemente futuriste, expresioniste, cubiste, asa cum subliniaza si Matei Calinescu in ,,Antologia literaturii romane de avangarda. Manifestul... lui Ion Vinea nu are valoare literara, ci este important pentru ca marcheaza un moment nsemnat al evolutiei literaturii noastre, anume cel al sincronizarii ei cu literatura occidentala. Reprezentantii de seama ai avangardei romanesti sunt Ion Vinea, Saa Pan, Gr. Cugler, Tristan Tzara (devenit un nume de rasunet in lumea artistica a avangardei europene), Ilarie Voronca (poet cu o exceptionala imaginatie metaforica, ce a colaborat la toate revistele de avangarda si a editat revista 75HP), Sergiu Dan si Romulus Dianu (ambii practicnd un modernism ostentativ, scriind versuri ermetice, fara sintaxa si fara

logic, mai mult spirit de fronda decat talent), poeta Filip Corsa(scrie in Contimporanul versuri ingenioase, proza, cronici plastice si cinematografice), Gheorghe Dinu (Stefan Roll), care face parte din grupul de suprarealisti de la revista Unu. Geo Bogza, Miron Radu Paraschivescu, B. Fundoianu, precum si Paul Pun, Sesto Pals( ali poei, prozatori mai puin cunoscui), Ionathan X..Uranus (Mihai Avramescu),Virgil Teodorescu, Margareta Sterian, Gellu Naum, G. Ciprian, Ion Clugaru. Urmuz este considerat un premergator al avangardistilor si este recunoscut si publicat de catre acestia in revistele lor, unul dintre martirii avangardei, pe numele lui adevarat Demetru Demetrescu, care s-a sinucis n 1923, cnd avangarda abia se ncropea. n critica literara romneasca avangarda nu a fost bine primita, Ion Pop si Matei Calinescu scriind trziu, aproape n acelasi timp primele studii importante despre avangarda, cel dinti n 1969 (Avangardismul poetic romnesc), iar cel de-al doilea doua eseuri datnd din 1967. Care a fost de fapt contributia avangardei in literatura romana? Aparuta ca o reactie impotriva sistemelor de expresie depasite, impotriva structurilor stilistice traditionale, reprezentate de smntorism, dar mai ales impotriva continuturilor acestora, avangarda litarara de la noi, ca si in alte parti, nu a izbutit prin propriile forte sa treaca de faza negatiei si sa instaureze intr-adevar acele noi mijloace expresive in numele carora lupta. In literartura romana nu a jucat bun rol mare, ca in literaturile europene, dar nu este totusi lipsita de merite. Ea a contribuit la largirea contiintei literare, a pregatit terenul pentru ntelegerea unor noi forme artistice. In momentul in care traditionalismul excesiv a fost nfrant, ea nu mai are in cele din urma ce sa distruga, negatia ei nu mai are obiect real, devenind victima propriului ei suces. Pentru reprezentantii ei perioada avangardista coincide cu perioada lor de formare, creatia lor desfasurandu-se de fapt in afara limitelor stricte ale avangardei. De aceea putem spune ca versurile cele mai bune ale unor poeti ca t. Roll, Saa Pana, Constantin Nisipeanu, nu sunt nici dadaiste, nici constructiviste, nici suprarealiste, ci participa la esenta mai libera dect oricnd a lirismului modern. In fond, avangarda a fost prizoniera contradictiilor ei interioare, cci ea voia sa distruga literatura prin literatura, fiind forma cea mai grava pe care a luat-o, in epoca moderna, criza constiintei literare si criza functiei expresive a limbajului. In concluzie, avangarda reuseste sa prabuseasca mitul de origine romantica al litaraturii, dar necesitatea umana a expresiei nu putea fi infranta, si literatura a renscut din propria ei cenua, dobndind poate o contiint mai clar ca oricnd a ,,literaritii ei, si , prin aceata, o noua ncredere in forta si destinul ei ca expresie. Bibliografie: Adrian Marino, Dicionar de idei literare Matei Calinescu, ,,Antologia literaturii romane de avangarda. Ion Pop, Avangarda in literatura romana