Sunteți pe pagina 1din 37

1 IDEEA EUROPEANA subiect examen sem I 2010-2011.pt Master rel.politice (Pt. Disciplina ISTORIA DIPLOMAIEI MODERNE, Prof. Univ.

Dr. ADRIAN POP) Sursa: http://uniuneaeuropeana.ilive.ro/istoriageneral.html Unitatea european este un concept obsesiv utilizat n prezent n mass-media, mediul universitar, politic romnesc i european n general. Ideea de unitate european nu este ns ceva nou, o creaie a noii gndiri europene, ci are rdcini adnci la nivelul istoriei continentului. La nceputuri ea a fost abordat din perspectiva gsirii unei soluii pentru evitarea conflictelor dintre statele batrnului continent i prin consecin pentru o via mai bun a populaiei. Platon a fost primul gnditor care a sustinut ideea pcii prin organizarea de confederatii. n acea vreme, confederatia cetatilor grecesti dispunea de institutii religioase si politice comune, forumul de solutionare a diferendelor dintre cetati constituindu-l Consiliul amfictionilor. n epoca romana, datorita prevalentei pornirilor razboinice, de cucerire, a fost parasita ideea de arbitraj, romanii neconcepnd ideea solutionarii n alt mod dect prin razboi a diferendelor dintre ei si popoarele considerate barbare. Pax romana aspiratia Romei avea n vedere unificarea ntregii Europe, dar sub dominatia romana. Aparitia unor fisuri din ce n ce mai accentuate duce la nlocuirea acestei unificari la nivel politic cu cea la nivel spiritual unitatea lumii crestine bazata pe ideea universalismului crestin. Numerosi apologeti ai crestinismului au subliniat unitatea crestina divina si pamnteana. Totusi, marea schisma din 1054 va determina si ruperea acestei unitati, va accentua rivalitatile politice, Biserica crestina neputnd, cu unele exceptii, sa devina o adevarata putere temporara, desi prin forta sa spirituala si revendica aspiratii teocratice. Realizata pentru o scurta perioada sub Imperiul carolingian, unitatea politica a unei mari parti a Europei se va destrama odata cu Pacea de la Verdun din 843 - care a avut ca rezultat mpartirea Imperiului Franc. n plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a pacii. Pierre Dubois a scris De recuperatione Terra Sanctae n care cerea o reforma a Bisericii, un nvatamnt laic si propunea organizarea unei federatii europene cu un organism central, un conciliu format din oameni ntelepti, priceputi, credinciosi si bogati pentru a fi feriti de corupere. n 1464, George Podebrady, regele Boemiei, elaboreaza un proiect de uniune a statelor europene, n scopul stavilirii pericolului otoman si l propune contemporanului sau Ludovic al XI-lea. n 1589, Albericus Gentilis propune si el un proiect de organizare a statelor pe baze juridice, iar n 1652 Hugo Grotius preconizeaza o asociatie internationala a principiilor crestini. Marele poet italian Dante Aligheri, n De monarchia, lucrare din anul 1303, preconiza o solutie de tip federalist a Europei, o pace universala prin subordonarea monarhilor europeni unui conducator suprem, unei unice si legitime autoritati. Sully, fostul ministru al lui Henric al IV-lea, i atribuie monarhului pe care l-a slujit idei care i apartin. Sub titlul Marele Proiect al lui Henric al IV-lea, el si dezvolta conceptia sa despre o Europa remodelata n cincisprezece state, sub umbrela unui consiliu comun, Consiliul foarte crestin. Emeric Cruce, contemporan cu Ludovic al XIII-lea, publica, n 1623, Nouveau Cyne, lucrare n care preconizeaza organizarea pacii internationale prin arbitraj, o adunare permanenta ar avea n acest scop sediul la Venetia si ar permite deopotriva mentinerea pacii si dezvoltarea schimburilor economice. William Penn, legislatorul viitoarei Pennsylvania propune n al sau Eseu pentru pacea actuala si viitoare a Europei, o schema cu o nfatisare n chip particular moderna, reprezentantii europeni ar fi reuniti ntr-o Dieta; deciziile ar fi luate cu o majoritate de trei patrimi incontestabila atingere a suveranitatilor si, mai ales, ele ar putea fi efectiv sanctionate, Dieta fiind dotata cu o forta armata. La nceputul secolului al XVIII-lea, Abatele de Saint-Pierre si leaga numele de faimosul Proiectul pentru a face pacea permanenta n Europa (1713), n care schiteaza imaginea unui Senat european care ar avea competente legislative si judiciare. n al sau Plan al unei paci universale si eterne, redactat n 1789, dar publicat abia n 1839, Jeremy

2 Bentham introduce o idee noua, care va fi confirmata adesea n epoca contemporana, cea a presiunii opiniei publice internationale. Bentham sugereaza, de fapt, crearea unei Diete care s-ar limita sa ofere avize si sa emita opinii n probleme de interes comun presupunndu-se ca opinia publica internationala ar fi suficienta pentru a nscrie aceste avize n realitate. Voltaire concepea unitatea continentului ca fiind realizabila de catre Frederic al II-lea, regele Prusiei. J. J. Rousseau vedea o republica europeana numai daca monarhii si vor abandona natura lor lacoma si belicoasa iar popoarele se vor emancipa si ca urmare vor deveni mai ntelepte. Unul din pionerii dreptului international, Emmerich Vattel scria ca Europa constituie un sistem politic, un corp format printr-o multitudine de relatii si interese si ca toate acestea fac din statele continentului un fel de republica ale carei membre, cu toate ca sunt independente, sunt unite prin intermediul interesului comun pentru a mentine ordinea si libertatea. Contele de Saint-Simon a expus n Despre reorganizarea societatii europene sau despre necesitatea si mijloacele de a reuni popoarele Europei ntrun singur corp politic, pastrnd fiecaruia independenta sa nationala utilitatea pe care ar avea-o instituirea unui parlament european. Perioada de convulsii care a urmat Revolutiei franceze a dus la aparitia mai multor proiecte de integrare europeana, unele ramase la stadiu ideatic, altele ajungnd la niste realizari efemere. n legatura cu cele din urma se poate cita situatia Imperiului napolonean. Astfel, n momentul sau maxim, Napoleon I era mparat al Frantei, n granitele fostei Galii romane avnd alipite si Olanda, Belgia, Piemont, Provinciile Ilirice, parti din regatul Prusiei, rege al Italiei, protector al Confederatiei Elvetiene si al Confederatiei Rhinului, al Marelui Ducat al Varsoviei, pe tronul Regatului Spaniol se afla unul din fratii sai, aceeasi situatie fiind si n cazul Westfaliei, iar n Reagatul Neapolelui se afla pe tron unul din maresalii sai, caz asemanator si cu Regatul Suediei. Iata cum vedea Napoleon situatia Europei daca nu ar fi intervenit dezastrul din campania din Rusia: Pacea de la Moscova desavrsea si ncheia expeditiile mele razboinice. Pentru marea cauza era sfrsitul hazardului si nceputul securitatii. Un orizont nou, lucrari noi, urmau sa se desfasoare, pentru bunastarea si prosperitatea tuturor. Sistemul european era ntemeiat; trebuia doar sa fie organizat. Satisfacut n privinta acestor mari probleme, linistit din toate partile, as fi avut si eu un congres si o sfnta alianta. Sunt idei care mi-au fost furate. n aceasta reuniune a tuturor suveranilor, am fi tratat n familie despre interesele noastre si am fi avut o alta greutate n fata popoarelor.. El ar fi pus n aplicare si urmatoarele la nivelul ntregului continent european: un cod european, o curte de casatie europeana care sa ndrepte greselile pentru toti, aceeasi moneda sub nfatisari diferite, aceleasi greutati, aceleasi legi. Spunea el: n acest fel, n curnd Europa ar fi format cu adevarat un singur popor si fiecare, oriunde ar fi calatorit, s-ar fi gasit tot timpul n patria comuna . Secolul XIX este, prin excelenta, secolul unor propuneri federaliste. La Congresului pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo rosteste celebrele cuvinte: Va veni ziua cnd armele vor cadea din mini si bombele tunurilor vor fi nlocuite cu cuvntul si cu dreptul de vot universal al popoarelor ... va veni o zi cnd tunurile nu se vor mai vedea dect prin muzee, si lumea se va mira ca au fost vreodata cu putinta. Si va veni ziua cnd vom vedea doua grupari uriase: Statele Unite ale Europei si Statele Unite ale Americii dndu-si mna prieteneasca peste ocean .... n 1878, juristul elvetian Johann Kaspar Bluntshchli avanseaza ideea unei confederatii a statelor europene, condusa de un consiliu federal cuprinznd delegati ai tuturor statelor europene si un Senat, nsumnd delegatii parlamentare din partea tuturor statelor membre ale confederatiei. Alt Proiect pentru pace eterna este cel al lui Immanuel Kant din 1875, a carui influenta asupra presedintelui Woodrow Wilson va fi considerabila. Preconiznd stabilirea unei Societati a Natiunilor pe baza unui Stat de Drept international, Kant schiteaza o veritabila teorie pacifista si internationalista. El ncearca, pentru prima data, studierea stiintifica a cauzelor razboiului, propunnd cerinta conformitatii constitutionale a statelor membre, el leaga pentru prima oara democratia si internationalismul.

3 Imediat dupa primul razboi mondial problema organizarii Europei n calitate de continent, de regiune a lumii, ncepe sa fie limpede perceputa. n acest context apar doua conceptii privind constructia Europei: o simpla cooperare care sa menajeze suveranitatile statale existente sau o depasire a suveranitatilor printr-un proces de unificare, de integrare a Europei. Contele Coudenhove-Kalergi, publica la Viena, n 1922, manifestul Paneuropa n care arata: Problema Europei se reduce la doua cuvinte: unificare sau prabusire . n 1926, el reuneste la Viena congresul constitutiv al Uniunii Paneuropene, la care iau parte 2000 de persoane. Initiativa cea mai spectaculoasa a epocii a fost cea luata de Aristide Briand n cadrul Societati Natiunilor, cnd, la 7 septembrie 1929, a propus Adunarii generale a Societatii Natiunilor sa creeze, ntre statele europene, o legatura federala, dar fara sa se aduca atingere suveranitatii acestor state, propunere n urma careia Aristide Briand a primit sarcina sa prezinte un memorandum asupra organizarii unui regim de uniune federala europeana. Raspunsurile guvernelor la acest document prezentat la 1 mai 1930 au fost prudente, iar in unele cazuri chiar negative. Spre sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial, n Europa ocupata, numeroase miscari de rezistenta s-au pronuntat n favoarea unei viitoare unitati europene. Odata recstigata pacea, Winston Churchill revine asupra aceleiasi teme cu prilejul unei conferinte la Universitatea din Zrich, pe 19 septembrie 1946, unde propunea constituirea unor State Unite ale Europei, spunnd printre altele: Noi trebuie sa cream ceva de genul Statelor Unite ale Europei. Primul pas este formarea unui Consiliu al Europei. Daca la nceput nu toate statele Europei vor sa intre n Uniune, trebuie ca noi sa lucram pentru a alatura si uni acele state care o doresc si o vor. n 1948, sub egida Comitetului pentru Coordonarea International a Miscrilor privind Unificrii Europei se reuneste, la Haga (Olanda), Congresul European. Este prezidat de Winston Churchill si particip 800 de delegati. Participantii recomand crearea unei Adunri Europene Deliberative si a unui Consiliu Special European, care s aib n atributii pregtirea integrrii economice a trilor europene. Delegatii cer si adoptarea Cartei Drepturilor Omului si a unei Curti de Justitie care s asigure aplicarea Crtii. ***

Ideea europeana si Consiliul Europei Conceptul geografic de Europa cuprinde, n mod conventional spatiul de la Atlantic la M. Urali. Conceptul istoric de Europa include spatiul istoric al evolutiei societatii umane ce a creat actuala civilizatie europeana si e legat de Conceptul cultural de Europa, care defineste o cultura europeana a unitatii n diversitate, avnd ca fundamente comune mostenirea istorica a culturii grecesti, a civilizatiei romane, a spiritualitatii crestine, a parlamentarismului modern, a stiintei si tehnicii moderne, dupa cum arata si filosoful Andrei Marga. n sfrsit, conceptul institutional al Europei cuprinde binecunoscutele structuri europene: UNIUNEA EUROPEAN(UE). Este a&# 22222s1819w 351;adar usor de

4 observat ca Romnia apartine Europei geografice, istorice si culturale - si nimeni nu contesta acest lucru. Nu apartine nsa Uniunii Europene si civilizatiei capitaliste occidentale. Ideea europeana nu este o inventie a epocii noastre.Dezbaterea intelectuala asupra ideii de Europa are o istorie de 28 de secole, de la Hesiod pna n zilele noastre. Aceasta dezbatere a relevat multitudinea de sensuri atribuite conceptului de Europa: Europa geografica, Europa ca civilizatie, Europa unitatii politice sub diferite forme 1[1]. Constructia unei Europe unite s-a ncercat fie n jurul ideii crestine, sub forma de Respublica Christiana, fie prin forta armelor sub forma imperiilor lui Carol cel Mare, Napoleon si Hitler, fie sub forma unitatii n diversitate prin recunoasterea de catre statele suverane a unui drept public european, al tratatelor, care sa asigure echilibrul european, fie ca Europa unita prin consimtamntul reciproc. Europa unita prin consimtamntul reciproc a fost gndita de-a lungul secolelor, n diferite variante, de personalitati ilustre, precursorii UE: Dante, regele Podiebrand al Boemiei, Henric IV, abatele de Saint-Pierre, Napoleon I si Napoleon III, Giuseppe Mazzini, Victor Hugo, Paul Valery, Kossuth Ortega y Gasset, R. Coudenhove-Kalergi, Aristide Briand, si creatorii integrarii europene Jean Monnet si Robert Schuman, Charles de Gaulle, Jacques Delors, Altiero Spinelli, Helmuth Kohl. O anumita conceptie de Europa unita prin consimtamntul reciproc devine azi o realitate vie prin integrarea europeana postbelica, ce raspunde unor necesitati concrete ale lumii contemporane2[2]. O transpunere n realitate a unei alte conceptii de Europa unita prin consimtamntul reciproc s-a ncercat nsa mai nti n perioada interbelica, prin Proiectul Briand de Uniune Europeana. Personalitate politica de anvergura, premierul francez Aristide Briand a acceptat presedintia de onoare a miscarii paneuropene conduse de contele austriac Richard Coudenhove-Kalergi si a ridicat ideea paneuropeana la rang de politica de stat. Proiectul Briand de Uniune Europeana reprezinta momentul n care, pentru prima data n istorie, ideea de Europa unita prin consimtamntul reciproc a fost promovata, din sfera utopiilor intelectuale, n sfera politicii guvernamentale si a relatiilor internationale. Pentru prima data n istorie, guvernul unei mai mari puteri a promovat aceasta idee n mod oficial pe scena internationala, cernd tuturor statelor europene sa se pronunte solemn asupra sa si sa construiasca mpreuna o Uniune Europeana. Prin aceasta, Proiectul Briand a declansat cea mai ampla dezbatere de pna atunci a ideii de Europa unita n toate tarile Europei, la nivelul guvernelor si parlamentelor, al partidelor politice si presei, al elitelor politice si intelectuale, al societatii n ansamblul ei3[3]. Invitata sa devina membru fondator al Uniunii Europene n anul 1930, Romnia si-a asumat solemn aceasta optiune si a actionat efectiv pentru realizarea sa4[4]. Planul Briand a fost lansat mai nti la Adunarea Societatii Natiunilor din septembrie 1929. La 17 mai 1930, Franta a remis oficial celorlalte 26 de state europene membre ale Ligii Natiunilor, Memorandumul guvernului francez asupra organizarii unui regim de uniune federala europeana (redactat n fapt de catre Alexis Lger la 1 mai 1930), care dezvolta ideile Proiectului Briand. Conceptele de Uniune Europeana, Comunitate Europeana, Piata Comuna, libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalurilor, uniune politica, uniune economica, problema prioritatii politicului sau economicului toate au fost lansate de Proiectul Briand n 1930 si au fost preluate n limbajul comunitar postbelic, acoperind astazi realitati institutionale. Briand concepea Uniunea Federala Europeana ca o organizatie de cooperare politica si economica paneuropeana. 1 2 3 4

5 Consideram ca institutiile Uniunii Federale Europene aveau caracter interguvernamental (nu supranational), erau specifice pentru o uniune de state sau o confederatie de state (nu pentru o federatie sau un stat federal) si copiau ntocmai institutiile Ligii Natiunilor. Cele trei institutii ale Uniunii Federale Europene erau: Conferinta europeana (analoaga Adunarii Generale a Ligii Natiunilor), Comitetul european (analog Consiliului Ligii Natiunilor) si Secretariatul (analog Secretariatului Ligii Natiunilor). Capitala Uniunii Federale Europene si sediul tuturor institutiilor sale trebuia sa fie la Geneva, ca si sediul Ligii Natiunilor. Subliniem ca Briand proiecta o Uniune Europeana de tip confederativ, cu caracter interguvernamental, nu supranational. Guvernul Romniei s-a pronuntat oficial pentru o Uniune Europeana prioritar economica bazata pe suveranitatea, egalitatea si integritatea statelor nationale. Mai mult, guvernul Maniu a promovat o strategie proprie de integrare paneuropeana, dinspre Europa centralsud-estica spre cea occidentala. Comparativ, integrarea europeana postbelica va ncepe n Europa occidentala. nsa n 1930, Romnia a actionat pentru o ntelegere regionala central-sud-est-europeana care sa se extinda la nivel paneuropean. Acesta a fost scopul conferintelor de la Bucuresti, Sinaia si Varsovia, din vara anului 1930, care au structurat Blocul Statelor Agrare. Reprezentantul autorizat al acestui Bloc a fost ministrul Virgil Madgearu, care a fost mandatat de cele opt state ale regiunii sa le sustina interesele n procesul de proiectare si edificare a Uniunii Europene. Madgearu si-a ndeplinit acest mandat n cadrul dezbaterilor Ligii Natiunilor din septembrie 1930. Tot atunci, Titulescu a fost ales presedinte al Adunarii Societatii Natiunilor, care a dezbatut Planul Briand de Uniune Europeana. Alegerea sa tocmai n acest moment nu a fost ntmplatoare, deoarece Titulescu era cunoscut ca un militant activ pentru ideea de Uniune Europeana. El a a pledat n favoarea Planului Briand la Universitatea Cambridge, unde a spus ca nu de revizuirea frontierelor are nevoie omenirea, ci de spiritualizarea frontierelor existente. Remarcam ca spiritualizarea frontierelor este azi o realitate n Spatiul Schengen. Ministrul de externe G.G. Mironescu a contribuit decisiv la formularea unei politici favorabile a Micii ntelegeri fata de proiectul paneuropenist francez. Mironescu a condus diplomatia romneasca n sustinerea activa a Planului Briand si n promovarea strategiei graduale de constructie paneuropeana. El a exprimat aceasta pozitie a tarii si n fata Adunarii Ligii Natiunilor, n sesiunile din septembrie 1929 si septembrie 1930. El este autorul raspunsului pozitiv al Romniei la Memorandumul Briand. Pentru contributia activa a Romniei la opera de ntemeiere a Uniunii Europene s-au pronuntat n 1929-1931 att cei doi prim-ministri, Maniu si Mironescu, ct si toti ministrii guvernului PN, dintre care i mentionam pe Mihalache, Madgearu, Gafencu, Manoilescu, Condeescu, Halippa, Costachescu, Popovici. Programul paneuropenist al guvernului a fost inclus de doua ori n mesajul tronului, fiind aprobat de ambele camere ale Parlamentului (dominat de PN). n noiembrie 1930, n mesajul tronului catre Corpurile Legiuitoare, regele Carol II, avndu-l alaturi pe printul mostenitor Mihai, a exprimat optiunea Romniei pentru Uniunea Europeana. Raspunznd la mesajul tronului, Parlamentul tarii a votat doua motiuni de sustinere pentru crearea nentrziata a Uniunii Europene. n anii 1930-1932, Romnia a fost membru activ al Comisiei de Studiu pentru Uniunea Europeana, n cadrul careia a sustinut energic tentativa de constructie economica europeana. Titulescu a propus solutii economice concrete n interesul tarilor agrare din Europa Centrala si de Sud-Est, pentru depasirea crizei de supraproductie. Comisia a adoptat aceste solutii si a reusit ncheierea unei conventii privind instituirea Societatii Internationale de Credit Agricol Ipotecar. Rezolutiile Comisiei nu s-au aplicat din lipsa de vointa politica a marilor puteri. La nivelul elitei politice si intelectuale a Romniei interbelice s-a realizat un consens de principiu privind aderarea la ideea de Uniune Europeana. n favoarea unei integrari paneuropene prioritar politice s-a exprimat principalul partid de opozitie, PNL, prin vocile lui I.G. Duca, C. Argetoianu, Mircea Djuvara, Vespasian Pella. Partidul Social-Democrat si-a

6 asumat programatic ideea de Uniune Europeana n 1927. n 1930, presedintele PSD C.Titel Petrescu a reiterat nazuinta social-democratilor romni si europeni de fondare a UE. Aceasta nazuinta devenise obiectiv programatic al Internationalei Socialiste nca din 1926. Partidul Maghiar din Romnia, reprezentat de Ugron Istvn si Jakabffy Elemr dorea o Uniune Europeana n care sa se garanteze drepturile minoritatilor. n Parlamentul Romniei, ideea paneuropeana a fost promovata pentru prima data n iulie 1926, de senatorul averescan de Trgu-Mures, Octavian Taslauanu. Nicolae Iorga era presedintele Uniunii Paneuropene Romnesti. Din rndurile clerului ortodox, Nichifor Crainic si Ioan Lupas s-au pronuntat pentru Europa unita crestina, n favoarea careia au adus argumente biblice. Un catalizator al dezbaterii temei a fost Institutul Social Romn, influenta institutie culturala apropiata cercurilor guvernamentale si monarhiei. Institutul s-a angajat ntr-un program menit sa aduca o contributie romneasca la proiectarea si realizarea Uniunii Europene si a organizat importante conferinte pe aceasta tema, antrennd reprezentanti de seama ai elitelor politice si culturale. Remarcam rolul presedintelui Institutului, academicianul Dimitrie Gusti, care a demonstrat c formarea Europei unite este o necesitate sociologica obiectiva. Atitudini proeuropene s-au exprimat n toata presa romneasca: n ziarele centrale Universul, Adevarul, Curentul, Cuvntul, Dreptatea, Argus, Viitorul, Neamul Romnesc, Socialismul, ndreptarea, n publicatiile clujene Patria si ara Noastra, n prestigioasele reviste culturale Convorbiri literare, Viata romneasca, Gndirea, dar si n manualele de istorie interbelice. Manualele erau elaborate de istorici prestigiosi, iar profesorii interbelici puteau sa le vorbeasca elevilor despre Planul Briand. Presa era capabila si sa influenteze opinia publica romneasca n crearea unui sentiment proeuropean de masa, n masura n care aproape toate ziarele sustineau Planul Briand. Consideram ca influentele gazete Adevarul, , Cuvntul, Argus, Dreptatea, Patria devenisera adevarate tribune ale ideii de Uniune Europeana, n favoarea careia faceau o propaganda ferventa. Toate marile ziare independente scriau aproape zilnic n 1930 despre Uniunea Europeana familiarizndu-si cititorii cu demersurile ntreprinse pentru organizarea acesteia. Ziarul Universul abunda n informatii, dar exprima cteva atitudini rezervate, din perspectiva suveranitatii nationale.. Sustinnd politica lui Carol II, ziarul Cuvntul al lui Nae Ionescu, a pledat cu insistenta pentru Planul Briand n 1930. Dar n 1932, Nae Ionescu se va pronunta categoric mpotriva oricarei idei de UE, afirmnd ca Europa nu exista. Esecul Planului Briand, Al Doilea Razboi Mondial, si instaurarea regimului totalitar comunist au deturnat radical preocuparile oamenilor si au sters Planul Briand din memoria colectiva. Dar cercetarea surselor releva o ampla receptare a ideii Uniunii Europene n societatea romneasca interbelica si un covrsitor curent de opinie n favoarea sa. Aceasta tema am dezvoltat-o n teza mea de doctorat, demonstrnd ca romnii au o traditie istorica proeuropeana5[5]. Asadar, fortele profunde ale Romniei (partidele, presa, opinia publica) au sustinut politica proeuropeana a guvernului tarii. Romnia si romnii si-au asumat ideea de Uniune Europeana n 1930. Evident, ei nu au fost nici primii, nici singurii adepti a ideii, deci nu este vorba de protocronism. Romnii si au locul lor n istoria ideii de Europa Unita si n galeria precursorilor integrarii europene. Planul Briand a esuat, fiind prea naintat pentru acea vreme, iar omenirea a cunoscut atrocitatile celui de-Al Doilea Razboi Mondial. n conditiile Razboiului Rece, Winston Churchill n 1946 a tinut celebrul sau discurs de la Zurich n care chema la crearea Statelor Unite ale Europei (n completarea discursului de la Fulton n care a lansat razboiul rece si conceptul de Cortina de Fier). Concomitent s-au 5***

7 dezvoltat o serie de miscari proeuropene dupa o tipologie ideologica: crestin-democrata (incluzndu-i pe parintii Europei Robert Schuman, Konrad Adenauer, Jean Monnet, Alcide de Gasperi, P.H. Spaak), social-democrata, conservatoare (Churchill), liberala. Au participat si romni emigrati precum G. Cioranescu, Gr. Gafencu. Militantii pro-europeni s-au ntrunit n Congresul de la Haga(1948). Un an mai trziu (1949) s-a creat Consiliul Europei. Consiliul Europei este un organism interguvernamental, nu supranational, avnd mai degraba o forta morala, fiind departe de a fi un bloc politico-militar ca NATO sau economico-politic ca UE. Consiliul Europei se ocupa cu promovarea drepturilor omului si a democratiei n Europa. Sub egida sa s-au ncheiat conventii importante - Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Conventia privind Drepturile Minoritatilor, s-a adoptat faimoasa Recomandare 1201, s-au garantat drepturile homosexualilor. Fireste ca la Consiliul Europei a putut adera si Romnia n 1993, respectnd drepturile omului si valorile democratiei. Dar aceasta este departe de a fi totul: Consiliul Europei nu nseamna nca integrare europeana, desi mpartasirea valorilor sale este absolut indispensabila integrarii europene propriu-zise. Consiliul Europei are sediul la Strasbourg si are ca institutii Consiliul de Ministri, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, Secretariatul, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de pe lnga Consiliul Europei, Comisia Europeana a Drepturilor Omului etc. Romnia are deputati n Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei la Strasbourg. Curtea Europeana a Drepturilor Omului de pe lnga Consiliul Europei judeca procese privind casele nationalizate din Romnia.

Ideea unitii europene- Prof.univ. dr. Augustin Fuerea: Analizat din perspectiva apariiei, n timp, a ideii de unitate n spaiul european, este imposibil s nu observm faptul c aceasta este plasat n mod diferit de ctre juristi, economisti, filosofi, sociologi, psihologi si, nu n ultimul rnd, de ctre istorici, istorici care nici ei nu sunt unanimi cu privire la originile unei astfel de idei, respectiv a unui astfel de demers. Fiind vorba despre dimensiunea istoric a Uniunii Europene, nu-i putem ignora chiar pe istoricii care vorbesc despre ideea de unitate la nivel european nc din Antichitate, ori identific unele evenimente care au avut loc n acest spaiu cu nceputurile unei astfel de uniti sau o deplaseaz ctre prima jumtate a secolului XX1.

8 Uniunea European este forma actual a construciei comunitare, care a nceput n anul 1952. Istoria demonstreaz c a fost nevoie s treac un secol pentru ca discursul2, premonitoriu si profetic, rostit de Victor Hugo n anul 1849, s se transforme din utopie n realitate. Dac ar trebui s facem trimitere la legitimarea preocuprilor romnilor si ale Romniei n materia apariiei si evoluiei ideii de unitate european nu am putea face abstracie de prezena marelui diplomat romn Nicolae Titulescu ntr-un astfel de context, personalitate care, n calitatea sa de presedinte al Societii Naiunilor, a contribuit major la consolidarea tezei unificrii europene, dar si la ndeprtarea pericolului unui nou conflict mondial. Astzi, pare greu de crezut, chiar uluitor, faptul c, n urm cu mai bine de 70 de ani3, din Romnia pornea un apel esperanto pentru realizarea Statelor Unite ale Europei, apel care, asa cum arat autorii lucrrii Organizaii europene si euroatlantice4, prin clarviziunea lui depseste frontierele imaginaiei.

n acest sens, Stelian Scunas, Aspecte istorice ale civilizaiei europene ca premise ale ideii de unitate european, n Analele Universitii Romno-Germane din Sibiu, nr. 3/2004: Spaiul european, leagn al uneia din marile civilizaii ale lumii, s-a confruntat cu ideea de unitate chiar din perioada antichitii, cnd Roma, prin campaniile sale militare, se pare c urmrea un asemenea deziderat. n continuare arat c Europa, prinesa mitologic, frumoasa fiic a regelui Agenor (Regele Tirului, n antica Fenicie) a fost si ea obiect de disput cauzat de frumusee. Chiar Zeus, ndrgostit de ea, a rpit-o si a dus-o n Creta (aici, Europa a nscut pe Minos, Radamante si Sarpedon), iar chipul ei pictat a nfrumuseat multe din palatele Antichitii. Crestinii sunt cei care, mai trziu, au delimitat mai precis continentul european, dndu-i acest nume princiar (Cartea Genezei, cf. Sf. Ieronim si Sf. Ambrosie, sec. IV fiii lui Noe primesc n stpnire cte un teritoriu: Sem, fiul cel mare, primeste Asia, al doilea fiu Ham, primeste Africa, iar Iafet, al treilea fiu, primeste Europa).
2

Va veni o zi n care toate naiunile continentului, fr a-si pierde calitatea lor de entiti distincte si glorioasalor individualitate, vor face tot posibilul s se grupeze ntr-o unitate superioar, constituind fraternitatea european. Va veni o zi n care vor fi alte cmpuri de btaie - cele ale pieelor deschise ideilor. Va veni o zi n care bombele vor fi nlocuite cu voturi.

De ce? Pentru c fiecare dintre cele 10 puncte ale apelului, n zilele noastre, a dobndit ori, n cel mai ru caz, tinde s dobndeasc un veritabil caracter real: Europeni! 1. Cu toat opoziia si contra tuturor, avei ncredere n Uniunea European5.

9 2. Cu ocazia alegerilor naionale, nu votai dect pentru un partid care militeaz n favoarea crerii unei zone economice unificate6. 3. Difuzai pe lng parlamentele naionale europene ideea instituirii unui Parlament comun7. 4. Cerei constituirea unei armate europene comune8 si introducerea unei monede unice9. 5. Cerei un statut autonom pentru state, regiuni si orase n cadrul Statelor Unite ale Europei10. 6. S se studieze ntr-un spirit european11. 7. Respectai celelalte naionaliti12. 8. Luptai pentru a elibera economia de povara birocraiei. 9. Luptai pentru legi si instituii care permit dezvoltarea social13. 10. Cine se bate pentru Uniunea European favorizeaz pacea mondial14. n acelasi spirit poate fi invocat si romanul Omul de mine, adus, n discuie, n mod inspirat, de ctre aceiasi distinsi autori n paginile aceleasi lucrri, roman aprut la Editura Cugetarea, n anul 1942 sub condeiul editorului si scriitorului Petre Georgescu-Delafras15. n aceast lucrarea, autorul vorbeste despre organizarea Europei ntr-un mare stat federal cu o singur conducere politic si economic, pstrndu-si mai departe specificul lor etnic, vor folosi pentru comunicare o singur limb internaional si o singur moned european. Din pcate, aceste mesaje nu au avut ecoul asteptat n Europa, astfel nct, nc o dat, continentul a fost devastat de un rzboi nimicitor, avnd consecine nefaste pentru statele europene. Dup cum cu toii stim, la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial economia Europei era distrus aproape n ntregime. Pe fondul unei pci fragile, politicienii vremii ncearc s prentmpine reizbucnirea rzboiului. Astfel, n anul 1945, la numai cteva sptmni de la capitularea Germaniei naziste si nainte de lansarea bombei de la Hiroshima, reprezentanii a cincizeci de state au semnat, la San Francisco, Carta Naiunilor Unite. Un an mai trziu (1946), la 19 septembrie, Winston Churchill, n, deja, celebrul discurs inut n aula Universitii din Zurich, vorbea despre necesitatea existenei unor asa numite State Unite ale Europei. n martie 1947, Belgia, Franta, Luxembourg, Olanda si Marea Britanie semneaz, la Bruxelles, Tratatul Uniunii Occidentale. Primvara anului 1947 a fost marcat de Planul american Marshall, creat n scopul reconstruirii economiei europene, prin acordarea de ajutor tuturor rilor din regiune. Blocada Berlinului de ctre URSS survenit n primvara anului 1949, a fcut s creasc si mai mult tensiunea n Europa; drept urmare, la 4 aprilie 1949, principalele ri ale Europei de Vest mpreun cu Statele Unite ale Americii au pus bazele securitii lor colective prin semnarea, la Washington, a Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). n anul 1949, sase ri din estul Europei (Uniunea Sovietic, Bulgaria, Polonia, Romnia, Cehoslovacia si fosta Germanie Democrata) au semnat acorduri de ajutor economic reciproc (COMECON). Iugoslavia, din cauza faptului c a prsit blocul stalinist, nu a devenit membr COMECON. La 5 mai 1949 se semneaz, la Londra, Statutul Consiliului Europei, iar la 5 ani dup instalarea pcii pe continentul nostru, reconcilierea ntre fostii inamici era, nc, foarte

10 departe. n contextul mai sus amintit, Germania a devenit un subiect de rivalitate ntre Est si Vest. Statele Unite doreau o accelerare a relansrii continentului, dar se auzeau voci care cereau renarmarea Germaniei pentru a face fata pericolului sovietic. Dificultilor politice li s-au adugat si cele economice: blocaje economice, cererea se diminua, preturile scdeau si productorii erau pe cale de a constitui un Cartel pentru a limita concurena pe pia. Astfel, noua problem, crucial, cu care se confrunta Europa a fost aceea de a evita greselile trecutului si de a pune bazele unei pci durabile ntre naiunile care se aflaser mult vreme n conflict. Soluia, se aprecia n mod just, era ca raporturile dintre Frana si Germania s cunoasc un nou nceput, nceput caracterizat prin realizarea unei strnse legturi ntre acestea. Constituirea Comunitilor Europene Ceea ce n prezent pare, probabil, a fi fost un lucru evident pentru rezolvarea situaiei,problema se complica si mai mult, n condiiile Rzboiului Rece. Astfel, n dificilul moment al primverii anului 1950 lui Robert Schuman, pe atunci ministru al afacerilor externe din Frana, i este ncredinat, de ctre omologii si din Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, o misiune foarte important, si anume aceea de realizare a unui plan care s duc la reintegrarea Germaniei Federale n concertul european. Pentru a-si ndeplini sarcina, Robert Schuman recurge la geniul inventiv al unui om necunoscut nc marelui public, dar cu o experien excepional, acumulat n urma unei ndelungate cariere internaionale - Jean Monnet16. Ideea lui Jean Monnet - plasarea produciei franco-germane de crbune si oel sub responsabilitatea unei autoriti supreme comune, independente, n cadrul unei organizaii deschise participrii si altor state europene - este acceptat fr rezerve de Robert Schuman, astfel c, la 9 mai 195017, proiectul este fcut public sub numele de Declaraia sau Planul Schuman. Planul abordeaz, ntr-o manier nou, problema construciei europene si impune principiul supranaionalismului. Metoda propus de ctre Jean Monnet, si anume integrarea comunitar, acorda prioritate integrrii sectoriale si celei economice, n detrimentul celei globale si, respectiv, politice. A fost, deci, abandonat schema tradiional a cooperrii economice ntre state, propunndu-se o formul nou, numit integrare, n care statele transfer unele competene proprii n domenii bine delimitate ctre o nou entitate supranaional, creat prin voina suveran a statelor. Robert Schuman si-a nsusit propunerea lui Jean Monnet si a transferat-o n zona responsabilitii politice. Cancelarul Konrad Adenauer a primit cu mult entuziasm propunerea si a aprobat-o fr rezerve.

11

Pentru ca iniiativa francez, devenit ntre timp o iniiativ franco-german, s-si pstreze toate sansele de a se transforma n realitate, trebuia s se acioneze repede. Frana convoac, la 20 iunie 1950, la Paris, o conferin interguvernamental a crei presedinie era asigurat de ctre Jean Monnet. rile Benelux-ului si Italia au rspuns apelului si s-au ntrunit la masa negocierilor. Cu aceast ocazie, Jean Monnet preciza spiritul care trebuia s nsoeasc discuiile: Noi suntem aici pentru a realiza o oper comun, nu pentru a negocia avantaje, ci pentru a cuta avantajele noastre n avantajul comun18. La 18 aprilie 1951, Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui si Oelului a fost semnat si ncheiat pentru o durat de 50 de ani19. El a fost ratificat de cele 6 state semnatare (Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg). La 10 august 1952 a intrat n vigoare tratatul si, la aceeasi dat, nalta Autoritate, prezidat de Jean Monnet, s-a instalat la Luxemburg, ncepndu-si activitatea. Relansarea european, pus n discuie prin Conferina european de la Messina (1-2 iunie 1955), a condus la depsirea crizei. O negociere a fost angajat pe baza Raportului Spaak, din 21 aprilie 1956. Raportul avea drept tem principal crearea a 2 uniuni: pe de o parte, o uniune economic general si, pe de alt parte, o uniune n domeniul utilizrii pasnice a energiei atomice. Negocierile au nceput prin nfiinarea a dou noi Comuniti. Tratatele instituind Comunitatea Economic European20 (ce viza realizarea unei piee comune generalizate) si Comunitatea European a Energiei Atomice21 (ce urmrea o solidaritate sectorial), au fost semnate la 25 martie 1957, intrate n vigoare n anul 1958, pentru o perioad nedeterminat. Astfel, pe fondul cutrilor generate de necesitatea gsirii unor noi soluii pentru dezvoltarea economic au aprut cele 3 Comuniti Europene: Comunitatea European a Crbunelui si Oelului, n 1951/1952, iar Comunitatea Economic European si Comunitatea European a Energiei Atomice, n 1957/1958. Pentru ca cele trei organizaii nou aprute s poat funciona, Tratatele institutive au

12 prevzut pentru fiecare un sistem instituional, sistem care, nu se suprapune schemei clasice mostenite de la Montesquieu. n acest sens, alturi de puterea legislativ, cea executiv si de puterea judectoreasc, Comunitile dispun si de o instituie cu atribuii de control politic. Astfel, originalitatea sistemului instituional realizat de Jean Monnet const n recunoasterea, ntr-un act constitutiv, a unei a patra puteri: cea de control politic. Asa cum am precizat, pentru a exista si pentru a funciona, Comunitile au dobndit un sistem instituional propriu, dup cum urmeaz: 1. Comunitatea European a Crbunelui si Oelului dispune de: un Consiliu Special de Ministri (instituia decizional), o nalt Autoritate (executivul), Adunarea Comun (instituia cu atribuii de control politic) si de o Curte de Justiie (instituia jurisdicional); 2. Comunitatea Economic European a fost dotat cu urmtoarele instituii: Consiliul (legislativul), Comisia (executivul), Adunarea (controlul politic) si Curtea de Justiie (instituia jurisdicional); 3. Comunitatea European a Energiei Atomice, la rndu-i, avea urmtorul sistem instituional (identic cu cel al CEE): Consiliul (legislativul), Comisia (executivul), Adunarea (controlul politic) si Curtea de Justiie (instituia jurisdicional). Ulterior, instituiile similare ale celor trei Comuniti au fuzionat.

2. Apariia Uniunii Europene Odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Maastricht22, Europa unit, gndit de ctre Jean Monnet o Europ a cooperrii pasnice ntre statele europene devine o Europ care trebuie s respecte libertatea si identitatea tuturor popoarelor ce o compun. Astfel, numai prin unirea popoarelor sale, Europa si va putea controla destinul si dezvolta un rol pozitiv n lume. UE este n slujba cetenilor si; pstrndu-si propriile valori, tradiii si propria limb, cetenii europeni ar trebui s se simt n largul lor n ceea ce putem numi casa european. Pn nu demult23, Comunitile Europene erau singurele organizaii internaionale de integrare economic. Spre deosebire de organizaiile de cooperare economic, unde statele membre colaboreaz ntre ele pentru ca economiile lor s prospere, organizaiile de integrare economic presupun punerea n comun a economiilor statelor membre pentru ca statele nsele, cetenii lor s prospere. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene24 este cel care a pus bazele Uniunii Europene. Astfel, la art. A se prevede faptul c Prin prezentul Tratat, naltele Pri Contractante instituie ntre ele o Uniune European, denumit n continuare Uniune. Tot textul Tratatului

13 este cel care ofer si o definiie a ceea ce nseamn Uniunea European, si anume: Uniunea are la baz Comunitile Europene, precum si politicile si formele de cooperare prevzute n prezentul Tratat, adic politica extern si de securitate comun (PESC) si cooperarea n domeniul justiiei si afacerilor interne (JAI)25. Viitorul Uniunii Europene st sub semnul Tratatului de la Lisabona, Tratat care este de natur s aduc modificri eseniale.

BIBLIOGRAFIE [1] Isaac, Guy, Droit communautaire gnral, PUF, Paris, 1999. [2] Monnet, Jean, Mmoires, Ed. Fayard, Paris, 1976. [3] Popescu, Andrei, Jinga, Ion, Organizaii europene si euroatlantice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001. [4] Rodrigues, Stphane, Lavenir de lUnion europenne en questio(s), n Cahiers de Droit europen, nr. 3-4, 2001. [5] Scunas, Stelian, Aspecte istorice ale civilizaiei europene ca premise ale ideii de unitate european, n Analele Universitii Romno-Germane din Sibiu, nr. 3/2004. [6] Les pres de lEurope, Actes du Colloque International, 2000, Bruxelles, Ed. Bruylant.

ISTORIA IDEII EUROPENE (I). DE LA ORIGINI LA SFRSITUL SEC. AL XVIII-LEA Ideea european origini intelectuale Relaiile strnse, pasnice sau conflictive, dintre statele europene, au condus la apariia unor idei, planuri si programe privind apropierea statelor, unirea lor n aliane temporare sau permanente si chiar constituirea unor blocuri europene (rareori extinse si n afara Europei), de tip confederativ sau federativ. Ansamblul acestor planuri si programme care au la baz ideea necesitii unirii statelor europene poart denumirea generic IDEEA EUROPEAN. Rdcinile ndeprtate ale ideii europene pot fi cutate n renasterea conceptului de imperiu n evul mediu occidental (ncepnd cu domnia lui Carol cel Mare), precum si n crestinarea ntregii Europe n primele secole ale mileniului al II-lea. n evul mediu,

14 termenul care evidenia unitatea profund a Europei (apusene) crestine era cel de respublica christiana, asupra creia si disputau supremaia papii si mpraii. n comparaie cu termenii generici christianitas (crestintate) si respublica christiana, termenul Europa era relativ puin folosit n evul mediu. El nu dispare, totusi, fiind prezent n mprejurri semnificative. Astfel, cronicarul Isidor Pacensis, care tria n Spania arab la nceputul secolului al VIIIlea, descrie btlia de la Tours pe care arabii au purtat-o mpotriva armatelor lui Carol Martel, ca pe o confruntare dintre musulmani si armata europenilor. Semnificativ este mai ales faptul c termenul Europa apare de mai multe ori n legtur cu imperiul lui Carol cel Mare, care reusise s-si ntind hotarele din Catalonia pn la Dunrea Mijlocie, n Panonia. Carol era glorificat n termeni retorici ca Europae veneranda apex (venerabila coroan a Europei), sau ca rex, pater Europae (rege, tatl Europei). Despre ntinsul su imperiu se afirma c include tota occidentalis Europae (toat Europa occidental). nceputul ideii europene se afl cteva secole mai trziu, ntr-o perioad de mari transformri, reprezentat prin centralizarea primelor state n Europa apusean, declinul autoritii papale si formarea unei concepii noi despre suveranitate. Primii reprezentani (sec. XIII- XVI) Pierre Dubois Primul reprezentant al ideii europene pe cale de constituire si un mare precursor al gndirii europene n alte domenii a fost francezul Pierre Dubois (c.1250-1320). El a urmat studii juridice la Universitatea din Paris, unde i-a ascultat pe Toma dAquino si pe Siger de Brabant. n lucrrile sale a prezentat planuri foarte avansate pentru vremea n care a trit, dominate de ideea reformrii bisericii catolice si diminurii rolului papei n comparaie cu suveranitatea laic exprimat de rege. Gndirea lui are ns multe contradicii si ambiguiti, ca si cea a contemporanului su Dante, oscilnd ntre concepii moderne si reminiscene medievale. Astfel, Dubois propunea reformarea Bisericii si a mnstirilor, era mpotriva celibatului clerului, susinea educaia fetelor, crora urmau s li se predea toate cunostinele, inclusiv medicina, argumenta ct de util este cunoasterea limbilor vorbite n contrast cu cele clasice, care dominau atunci viaa cultural. Pe plan politic, Dubois era partizanul statului centralizat francez si al regelui su Filip al IV-lea, pe care l-a sftuit s devin mprat, ntr-un moment favorabil, n 1308. Cea mai important lucrare a lui Pierre Dubois este De recuperatione Terre Sancte (Despre recuperarea Pmntului Sfnt -1306). Scopul declarat al lucrrii era organizarea unei noi cruciade pentru recucerirea Pmnturilor Sfinte de la musulmani dar dorina real a autorului era de a-i deschide calea lui Filip al IV-lea ctre o dominaie european. Att scopul declarat, ct si cel real, se ascundeau ns n spatele unui Plan ambiios de asigurare a pcii ntre statele crestine. ns, pentru ca pacea s domneasc nu este suficient s i se laude calitile si nici mcar s existe angajamente de a o pstra, scria Dubois. Rzboiul trebuie mpiedicat prin instituii potrivite. Trebuie organizat arbitrajul internaional. Pentru a mpiedica rzboaiele ntre statele crestine, Dubois propune deci formarea unui tribunal internaional, alctuit din experi, de preferin laici, care s judece si s decid asupra conflictului, pe baza documentelor si martorilor. Papei i se rezerva dreptul de a modifica hotrrile tribunalului. Aceste hotrri erau obligatorii si nerespectarea lor era urmat de grave sanciuni.

15 Planul lui Pierre Dubois nu a avut urmri practice, dar are o mare importan pentru deschiderea unei linii de gndire care face legtura ntre meninerea pcii si apropierea dintre statele europene. Remarcabil este si faptul c Pierre Dubois a fost primul (dup informaiile existente n prezent) care a conceput un astfel de plan, cu importante (dar nu exclusive) elemente laice. n ce msur si-a depsit Dubois epoca se poate constata si din faptul c abia peste mai mult de 150 ani au fost reluate idei similare cu ale sale, dar n noi condiii si cu scopuri mai ambiioase. Gheorghe de Podiebrad n centru acestui nou capitol din istoria ideii europene s-a aflat regele Boemiei, Gheorghe de Podiebrad, care a trit ntre 1420 si 1471 si a domnit din 1458 pn la moarte. Cu puin timp nainte de urcarea sa pe tron, n 1453, Mahomed al II-lea cucerea Constantinopolul si puterea otoman ntrit amenina Europa central. La fel ca Pierre Dubois, Gheorghe de Podiebrad avea caliti care-l ridicau deasupra epocii in care a trit. Mic nobil, el avea caliti politice si militare care l-au nlat pe scara social. Regent la 31 de ani, ales rege al Boemiei de Diet la 38 de ani, printr-un vot unanim, ntr-o epoc n care talentul personal conta mult mai puin dect nobleea familiei, Gheorghe de Podiebrad reusea prin propriile fore, un organizator cu idei moderne care ne duce cu gndul, ntr-o oarecare msur, la Napoleon (Bernard Voyenne). Regele Boemiei provenea din grupul husiilor moderai si, prin aceasta apartenena, el era adept al cauzei naionale cehe mpotriva germanizrii si adept al reformrii Bisericii. Gheorghe de Podiebrad a avut drept consilier un misterios aventurier francez, Antoine Marin(sau Marini), refugiat la curtea sa, care i-a propus un plan ndrzne, pentru emanciparea popoarelor si regilor prin organizarea unei noi Europe. Planul adoptat de regele Podiebrad era numit Congregatio Concordiae (asocierea armoniei) si prevedea realizarea unei aliane defensive a crestintii mpotriva turcilor. Asocierea avea la baz, ca si n proiectul lui Pierre Dubois, organizarea pcii ntre statele membre. Era o confederaie bazat pe sprijinul reciproc. Dac ntre state aprea un conflict, arbitrajul era obligatoriu, iar dac hotrrea nu era respectat urmau sanciuni militare din partea celorlali membri. Proiectul prevedea deci un organ de arbitraj, care n proiectul studiat avea un caracter permanent. Fiecare stat avea drept de vot. Sediul alianei urma s se schimbe din 5 n 5 ani:mai nti era stabilit la Basel, apoi n Frana si dup aceea n Italia. Regele Boemiei a obinut sprijinul Poloniei si Ungariei. n vara anului 1464, Podiebrad si-a trimis solul, pe Albrecht Kostka n Frana unde domnea puternicul si abilul Ludovic al XI-lea. La 18 iulie 1464 a fost semnat la Dieppe numai o conferin amical. Era un esec,care a pus capt planului ambiios al lui Gheorghe de Podiebrad. n 1466 regele Boemiei a fost excomunicat de noul pap Paul al II-lea, pentru c nu a acceptat revenirea trii sale sub autoritate catolic, abandonnd privilegiile obinute anterior de husii. Cauzele esecului planului su european sunt nsa n interesele divergente ale statelor vizate si in faptul c regele ceh si aroga o iniiativ, de unitate crestin, rezervat pn atunci papalitii. Nu ntmpltor in 1470 papa Paul al II-lea, dusmanu lui Podiebrad a trimis soli la Ludovic al XI-lea cu propunerea fondrii unei Confrerii a pcii universale. Planul original al lui Gheorghe de Podiebrad nu s-a pstrat, ins cronicarul Phillippe de Comines a reinut ideile cuprinse n el. Importana lui este ns foarte mare. Planul era nu numai mai complex dect cel al

16 lui Pierre Dubois, dar, pentru prima dat se ncerca si punerea lui n aplicare, realizare practic. De aceea Congregatio Concordiae, proiectul regelui Gheorghe de Podiebrad rmne ca moment de referin n istoria ideii europene. Ideea european a avut si alt form de manifestare n afara de planuri sau proiecte de apropiere ntre statele continentului. Este vorba de formarea unei constiine europene pornind de la reapariia si folosirea n diferite contexte, a denumirii continentului nostru. Termenul Europa si european sunt tot mai des folosii ncepnd din secolul al XVI-lea. Gnditorii secolului al XVI-lea Secolul al XVI-lea este un prim secol al modernitii n care se ntresc statele centralizate, se ncheie Renasterea, apare Reforma religioas, continu descoperirile geografice si se constituie primele imperii coloniale: Europa este n centrul dezvoltrii si stiinifice si europenii strbat oceanele lumii ajungnd pe toate continentele. n acest context istoric, conceptele medievale christianitas si republica christiana sunt nlocuite de EUROPA, chiar dac expresia republica christiana se va mai folosi nc n tratatul de pace de la Utrecht din 1714. ns, chiar in 1578 schimbarea amintit intrase in constiina public pentru c n Thesaurus geographicus al lui Abraham Ortelius la cuvntul CRESTINI se preciza: vidi Europeos (vezi europeni), ceea ce nsemna c n zilele noastre crestinii se numesc pe ei nsisi europeni. Dup analiza lui Peter Burke, termenul EUROPA (care l nlocuia pe cel de CRESTINTATE n contextul laicizrii vieii) a ndeplinit atunci trei funcii: 1. era folosit pentru a le da europenilor un sentiment al existenei comune n faa ameninrii din afara n special din partea turcilor; 2. cltorii europeni au fost convinsi din ceea ce au vzut n alte locuri de superioritatea civilizaiei europene n raport cu situaia de pe alte continente; 3. multiplele aspecte divergente de pe continent vor conduce repede la ideea c unitatea si securitatea sunt necesare pe continent. ntrebuinarea tot mai frecvent a cuvntului EUROPA, n diferite contexte, ncepnd din secolul al XVI-lea este amplu documentat. Astfel, florentinul Pier Francesco Giambullari public Historia dellEuropa (1566) si spaniolul Alfonso Ulloa, Historia de Europa (1570). ns deosebit de important este lucrarea umanistului spaniol Juan Luis Vives (1492-1540) De Europae disidiis et bello turcico dialogus (Dialog despre disputele din Europa si rzboiul cu turcii,1526), care nu numai c foloseste cuvntul Europa n titlul operei sale, dar ofer si expresie puternic a convingerii superioritii europene. Avem...foarte curajoasa si prea puternica Europ, n care, prin nelegere (per concordiam) am fi nu numai egali cu turcii, dar superiorii Asiei, lucru dovedit att prin geniul ct si prin spiritul popoarelor si prin cronicile faptelor svrsite, scrie Juan Luis Vives. ns, pentru a face fa primejdiei turcesti este necesar ncetarea conflictelor si unirea rilor crestine. n 1530, Erasmus din Rotterdam emitea ntr-o scrisoare prosperitatea Europei. Sebastian Munster scria si el n Cosmographia universalis c, desi Europa este cel mai mic dintre continente este cel mai avansat. Aceluiasi autor din secolul al XVI-lea i datorm celebra reprezentare grafic a Europei sub forma unei regine, care reuneste regiunile continentului ca pri ale corpului: Hispania-capul, Galia si Germaniapieptul, Italia si Dania-braele Si aceasta nu a fost singura

17 reprezentare antropomorf a Europei n acel secol. Nici n secolul al XVI-lea nu au lipsit proiectele de apropiere a statelor europene, chiar dac ideea european a avut si alte forme de manifestare. Spre exemplu, Guillaume de Cienna si Jean Sylvagius propuneau in 1513 convocarea la Cambrai a unui congres la care s participe mpratul Maximilian, regele Franei Francis I, regele Angliei Henric al VII-lea si suveranul arilor de Jos, Carol - viitorul Carol Quintul. Cei patru mari suverani si-ar fi promis reciproc pacea si ar fi impus-o n Europa. Evident congresul nu a avut loc Planul ducelui de Sully -1635 Un alt proiect celebru de unire a statelor europene ntr-o adevrat confederaie este cel cunoscut sub numele de marele plan al lui Henric al IV-lea. Autorul planului a fost n realitate Maximilien de Bthune, duce de Sully, fost ministru al lui Henric, ndeprtat din funcie de urmasul su, Ludovic al XIII-lea. Sully a lucrat la acest plan din 1620 pn n 1635 si i l-a atribuit marelui rege Henric al IV-lea pentru a-i da mai mult autoritate. n aceste condiii se poate observa c Sully a fost contemporan cu Emeric Cruc si este posibil ca el s fi fost influenat de lucrarea aprut n 1623. ns planul lui Sully, hughenot de religie era pe de o parte mai puin avansat dect al lui Cruc, pe de alt parte mai complex si ambiios n coninut. Limitrile sunt n primul rnd de natur religioas. Planul lui Sully respinge asocierea altor state n afar de cele crestine; chiar si n aceast privin nu sunt acceptate dect cele catolice, luterane si calviniste. Dac marele duce al Moscoviei refuz s-si schimbe religia va fi alungat din Europa. Cu att mai mult va fi gonit din Europa sultanul turcilor, deposedat de toate posesiunile de pe continent. De aici rezult a doua limitare: planul lui Sully are n vedere numai Europa. n schimb proiectul de confederaie al lui Sully era deosebit de complex si de ambiios, n coninut. Europa organizat politic dup ideile sale urma s cuprind: cinci monarhii elective (Sfantul Imperiu RomanoGerman, statele papale, Polonia, Ungaria si Boemia), sase monarhii ereditare (Frana, Spania, Anglia, Danemarca, Suedia si Lombardia) si patru republici suverane (Veneia, Italia, Elveia si Belgia). Prin suprafa si bogie statele urmau s fie aproximativ egale. Prin urmare, planul expunea n detaliu teritoriile pe care le cuprindea fiecare stat. n consecin erau prevzute si reorganizri teritoriale: Spania era redus la provinciile din peninsula iberic; Frana, Anglia, Damenarca si Suedia si pstrau frontierele, dar erau create regatul Lombardiei, republica italian, o republic a Belgiei si o republic elveian extins n FrancheComt, Alsacia si Tyrol. Reorganizarea teritorial a Europei era o mare noutate a planului conceput de ducele de Sully. n viziunea lui Sully cele cincisprezece state urmau s formeze o Republic prea crestin iar n fruntea acesteia el aseza un Consiliu prea crestin alctuit din patruzeci de membri (patru pentru statele mari si doi pentru cele mici). Consiliul va fi renoit din trei n trei ani si va avea sediul pe rnd, cte un an, n orasele Metz, Luxemburg, Nancy, Kln, Mainz, Trier, Frankfurt, Wrzburg, Heidelberg, Speyer, Worms, Strasbourg, Basel si Besanon. Pe lng acest consiliu central, planul mai prevedea nfiinarea altor sase consilii provinciale cu puteri limitate la o anumit regiune a Europei. Astfel, consiliul de la Danzig avea atribuii asupra statelor din nord est, consiliul de la Nrenberg era competent n Germania, cel de la Viena

18 avea puteri n Europa de est, consiliul de la Bologna avea autoritate asupra Italiei, cel de la Konstanz avea atribuii n Elveia si Lombardia, iar al saselea consiliu cu sediul ntr-un oras ce urma s fie stabilit n vestul Europei (probabil n Frana) primea competena pentru Frana Spania, Anglia si Belgia. Aceste consilii aveau competena de a rezolva toate diferendele dintre suverani si popor, sau dintre state. Deciziile consiliului central erau obligatorii pentru toate statele. Mai mult dect att, hotrrile consiliului limitau suveranitatea statelor. n plus, consiliul central putea s perceap impozite si organiza o puternic armat a confederaiei europene. Aceasta armat comun urma s aib 270.000 de infanteristi, 50.000 de clrei, 200 de tunuri si 120 de nave si galere. Ea trebuia folosit mpotriva turcilor pentru cucerirea unei pri din Asia si a Africii de nord. n plan economic, Sully considera c republica european trebuie s se bazeze pe libertatea comerului si propunea chiar suprimarea barierelor vamale. n ciuda limitelor sale religioase, planul ducelui de Sully este interesant prin cunostinele dovedite de autor n domeniul politicii internaionale si prin originalitatea unor idei. Iat un ultim exemplu al originalitii, dar si dovada intuiiei de care d dovad Sully. Pornind de la fapte istorice si de la realiti din vremea sa, el consider c n centrul confederaiei europene pe care o gndea este formarea unui puternic stat german, aliat firesc al Franei. Motiv pentru a-i ndemna pe germani s se uneasc n perioada cnd ducele de Sully concepea si completa complexul su plan pentru o Republic prea crestin Europa era ns dezbinat de interese divergente si pustiit, n chiar centrul ei - Germania de cel mai crncen rzboi de pn atunci. ntre 1618 si 1648 se desfsoar rzboiul de 30 de ani la care au participat aproape toate statele continentului din Spania pn n Transilvania si din Suedia pn n Italia. Rzboiul de 30 de ani a reprezentat victoria principiului statului suveran (reprezentat de Frana) n lupta cu ultimele ncercri de asigurare a hegemoniei Habsburgilor n spiritul universalismului catolic de sorginte medieval. Politica internaional de organizare a alianelor de state mpotriva acelui stat care prin puterea si ambiiile sale care prin puterea si ambiiile sale urmrea s le domine pe celelalte se numeste echilibrul european. Politica echilibrului a fost aplicat (si teoretizat) mai nti n Italia si a primit dimensiuni continentale n rzboiul de 30 de ani. Pacea de la Westfalia (1648) reprezint triumful politicii echilibrului european iar artizanul acestei politici n interesul Franei a fost cardinalul Richelieu urmat, cu succes, de Mazarin, pn la victoria din 1648. Politica echilibrului european, afirmat n secolele al XVI-lea al XVII-lea a fost o modalitate practic, efectiv, de formare a unei anumite constiine europene, prin dovada necesitii alianelor, colaborrilor, aciunilor politico-militare comune, convergente. Proiectul lui Comenius 1645 Revenim acum la proiectele privind asigura pcii si apropierea dintre state, pornind de la acest scop. Al treilea procent important din secolul al XVII-lea i aparine lui Jan Amos Komenski (latinizat Amos Comenius). Nscut n 1592 n Moravia el a murit n 1670 la Amsterdam si este cunoscut drept marele precursor al pedagogiei moderne. ns cunostinele sale vaste de filozofie, teologie si pedagogie urmau s fie cuprinse ntr-o vast oper, rmas neterminat, cu titlul Dezbatere

19 universal asupra reformrii problemelor umane. Pentru aceast lucrare, Comenius a scris la Elbing, n 1645, o introducere cu titlul Visul universal pe care a publicat-o abia n 1666. Comenius era un adevrat european pentru c a cltorit si a lucrat nu numai n ara n care s-a nscut, Cehia, ci si n Polonia, Suedia, Germania, Ungaria, Anglia si Olanda. A scris si publicat 154 de cri dintre care cea mai cunoscut este Didactica magna. n Visul universal, Comenius propune un fel de federaie universal cu trei instituii cheie. Una cultural, alta religioas si alta politic. Astfel, unificarea cunoasterii printr-un sistem pedagogic pedagogic perfecionat cdea n sarcina Consiliului Luminilor. Reconcilierea religioas era ncredinat unui Consistoriu. n sfrsit, problemele politice erau de competena Curii de Justiie internaional. ns desi universalismul gndirii sale l ndeamn pe Comenius s cuprind n proiectul su lumea ntreag, el se refer cu adevrat numai la crestintatea vremii sale, deci la Europa. El o mrturiseste explicit: cci scopul meu suprem este s-l fac cunoscut pe Christos tuturor popoarelor. De astfel, n Prefaa ctre europeni el scrie, probabil primul, despre patria noastr european. Ar fi greu s nu apreciem ct de mult se apropie Comenius de entuziastii federalisti europeni din secolul al XX-lea cnd scrie: Aceast Lumin trebuie dus la alte popoare n numele patriei noastre europene si, de aceea, mai trebuie s fim considerai ca niste cltori mbarcai pe aceeasi corabie.

William Penn n ultimul deceniu al secolului al XVII-lea a fost redactat un proiect remarcabil de asigurare a pcii n Europa si de colaborare ntre statele continentului pe aceast baz. Planul era remarcabil asa cum era si autorul su: William Penn (1644-1718), fiul unui nobil bogat care devenise amiral. A fost trimis s studieze n Frana si la ntoarcerea n Anglia a devenit quaker, motiv pentru care a fost de mai multe ori nchis n Turnul Londrei. Penn a primit de la regele Carol al II-lea n schimbul unei datorii pe care o contractase de la tatl su un vast teritoriu n America de Nord, care va fi numit dup familia sa Pennsylvania. n consecin, la 37 de ani, n 1681, William Penn devine guvernatorul noului stat pe care l nzestreaz cu o constituie model pentru caracterul ei tolerant, democratic si pacifist, care va fi surs de admiraie pentru constituia SUA o sut de ani mai trziu Acesta era omul care ntr-o perioada de rgaz, n 1693, a redactat si publicat Eseu despre pacea prezent si viitoare a Europei. n Europa era o nou perioad de rzboaie. Ludovic al XIV-lea regele Franei ncerca s-si impun hegemonia, iar principiul echilibrului european folosit de precursorul su mpotriva Habsburgilor se ntorcea acum mpotriva Franei: alianele se formau pentru a-i opri expansiunea. Fapt remarcabil si bogat n consecine, prin William Penn ideea european ajunge pe continentul american. Proiectul lui Penn avea ca surs (recunoscut) de inspiraie Marele Plan al lui Henric al IV-lea, deci concepia lui Sully, dar n unele puncte se aseamn cu planul lui Cruc. William Penn propune si el constituirea unei Diete europene

20 pentru rezolvarea diferenelor si asigurarea pcii. El nu este de acord ns cu fantezista reorganizare teritorial, prevzut de Sully pentru a forma state relativ egale, optnd pentru meninerea statului quo-ului. Drept consecin, reprezentarea n Diet ar fi diferit n funcie de populaia si puterea economic a fiecrui stat. Astfel, Imperiul Germanic ar avea 12 delegai, Frana 10, Spania 10, Italia 6, Suedia 4, Polonia 4, Provinciile Unite(Olanda) 4, Danemarca 3, Portugalia 3, Veneia 3, cele treisprezece Cantoane( Elveia) 2, ducatele Holstein si Kurlanda unul. Dac Rusia si Imperiul Otoman ar participa, ceea ce pentru W. Penn era convenabil si just s-ar ajunge la 90 de delegai. Locul ntrunirii Dietei n prima sedin ar fi undeva n centrul Europei, iar pentru urmtoarele sesiuni ar stabili ea singur sediul. Pentru a evita probleme dificile de protocol privind ntietatea, autorul propunea ca sala s fie rotund si s aib mai multe intrri pentru a mpiedica orice nemulumire. Penn s-a gndit chiar si la limba n care vor avea loc dezbaterile. Nu voi spune mare lucru n legtur cu limba care va fi folosit n Dieta internaional, ns aceasta va fi cu siguran latina sau franceza. Prima ar fi foarte potrivit pentru juristi, ns a doua practic pentru oamenii de calitate. O problem esenial era n acest plan cea a votului. n aceast privin, Penn propunea ca nimic s nu se decid fr o majoritate de trei sferturi dintre membrii, sau, cel puin de jumtate plus sapte. Aspectul acesta al votului calificat sau convingtor era o noutate si corespundea progresului spiritual democratic n teoria politic a vremii. n partea final, ntr-o manier pragmatic William Penn prezint si combate obieciile ce pot fi prezentate mpotriva acestui proiect, dar si avantajele reale care ar rezulta din aceast propunere n vederea pcii. Avantajele ar fi, dup prerea lui nu mai puin de opt: 1. oprirea pierderii de viei omenesti; 2. ridicarea prestigiului crestinilor; 3. economia de bani pentru prini, ca si pentru popoare; 4. orasele cetilor si rile care sunt jefuite n timpul rzboiului vor fi protejate.; 5. usurarea si sigurana cltoriilor si comerului; 6. ncetarea ameninrii otomane prin includerea Imperiului n plan; 7. strngerea legturilor dintre familiile dominatoare europene si evitarea unui viitor conflict; 8. monarhii si ceilali conductori ai Europei ar fi putut s-si aleag soiile din dragoste si nu pentru avantaje politice, ceea ce ar fi condus la o via fericit pentru ei! Dup cum se vede, William Penn a folosit n susinerea planului su toate argumentele pe care le-a gsit convingtoare. Cu toate acestea era si el, reformatorul de succes, pregtit pentru o nereusit, motiv pentru a scrie la nceputul lucrrii: Am luat n discuie o problem care depsea puterile mele, dar care merit cu adevrat s fie dezbtut, avnd n vedere starea lamentabil a Europei. n ultimii ani ai secolului al XVII-lea, n condiiile rzboaielor iniiate de Frana lui Ludovic al XIV-lea, cuvntul Europa este mai des folosit, cu sens politic si, uneori cu accente propagandiste. Iat cteva exemple: un pamflet publicat n Anglia n 1677, la civa ani dup nceperea rzboiului, era intitulat: Europa o sclav dac Anglia nu-i rupe lanurile. Conductorul Olandei (si viitorul rege al Marii Britanii) Wilhelm de Orania se autocaracterizeaz drept pstrtorul libertii Europei. Iar n 1680 omul politic englez Henry Sydney i scria lui Wilhelm de Orania asigurndu-l c toat lumea se gndeste la el si l consider a fi singura care poate salva Anglia si asigura libertatea Europei. Aliana mpotriva lui Ludovic al XIV-lea s-a realizat sub steagul libertilor Europei. La

21 ntlnirile diplomatice din aceast perioad francezii vorbeau de Crestintate n timp ce englezii vorbeau n numele Europei. Documentele pcii de la Ryswick (1697), publicate n Anglia menioneaz n introducere c statele europene erau atunci ntr-un fericit echilibru si c Anglia si aliaii ei au rupt lanurile prin care libertatea Europei era nlnuit. Nu trebuie s ne imaginm c aceast diviziune terminologic ntre Crestintate si Europa a fost absolut n lupta propagandist din timpul rzboaielor lui Ludovic al XIV-lea. Regele nsusi folosea des cuvntul Europa, Interesele Europei, pacea Europei sunt expresii care revin foarte des n vocabularul su afirm J. B. Duroselle. De aceea putem accepta, cu rezerve pentru ultima parte, urmtoarea concluzie: Europa, care n secolul al XVI-lea era nc un sinonim oarecum neobisnuit pentru Crestintate, ajunge la sfrsitul secolului al XVII-lea termenul preferat, cel puin n cercurile anglo-olandeze si protestante (Pinn den Boer). Aceeasi concluzie este mai clar formulat de Heikki Mikkeli: n jurul anului 1700 termenul Europa era folosit n mod curent, n special n gndirea politic protestant, si nlocuise aproape complet mai vechiul Crestintate. Cu aceast premis, putem lua n discuie evoluia Ideii europene n secolul al XVIII-lea, secolul Luminilor si al revoluiei franceze din 1789, secolul n care laicizarea face pasi hotrtori si secolul n care apare un nou cuvnt, folosit deseori pentru a defini realitile europene - cuvntul civilizaie. Ideea european n secolul al XVIII-lea Dac secolul anterior se ncheiase prin publicarea unui plan de organizare european scris de un quaker (William Penn), secolul XVIIIlea se deschide tot prin prezentarea unui plan scris de un quaker. n 1710 John Bellers (1654-1725) scrie lucrarea Cteva motive pentru un stat european pe care i-o dedic reginei Ana si o adreseaz tuturor conductorilor din Europa. Planul lui Bellers se bazeaz pe un tratat care s stabileasc un statu-quo si prin care toate statele s renune la preteniile lor. Un parlament ntrunit anual ar fi baza pentru unirea statelor europene ntr-o confederaie. El ar adopta o legislaie comun pentru toate statele europene. Originalitatea propunerii lui Bellers cont ns n faptul c Europa urma s fie mprit n o sut de provincii sau cantoane. Fiecare provincie ar avea dreptul la un reprezentant n Dieta european, dar pentru fiecare 1000 de locuitori ar putea alege ali reprezentani: n plus fiecare provincie ar furniza confederaiei fie 1000 de soldai, fie nave, fie bani. Totusi, mprirea n provincii n-ar afecta existena si configuraia statelor europene. Prin propunerea sa deosebita Bellers a fost considerat un veritabil precursor al Europei regiunilor. n sfrsit, Bellers acord mare importan religiei ca factor de unificare a Europei. Propune o ntrunire general a crestinilor pentru a pune capt fragmentrii Bisericii. Totusi, el nu se arat intolerant pentru c susine c si rusii sunt crestini si, n plus, nici mcar musulmanii nu pot fi redusi la supunere prin for. O soluie ar fi, n opinia lui, s se extind aliana pcii nct s cuprind si aceste religii. Am prezentat pn acum mai multe planuri de asigurare a pcii si de constituire a unei confederaii europene (sau chiar universale). Pline de idei generoase, dar si de naivitate, de remarcabil intuiie, dar si de

22 ancorare n rigorile istorice ale epocii lor. Trstura lor comun este aceea c toate au fost destul de puin cunoscut la vremea lor si n deceniile care au urmat. Ele au fost cercetate si apreciate mai mult de savanii din ultimul secol. Proiectul Abatelui de Saint Pierre ns la nceputul secolului al XVIII-lea a fost elaborat un proiect care s-a bucurat de celebritate chiar n acel secol, fiind analizat si comentat mult mai serios dect cele anterioare. Autorul acelui proiect a fost abatele Charles Irne Castel de Saint Pierre (16581743). El s-a nscut n nordul Franei, n Cotentin. A fcut carier la Paris sub protecia lui Fontenelle si participnd la salonul marchizei de Lambert ajunge membru al Academiei (1695). n calitate de secretar al abatelui de Polignac a participat la congresul de pace de la Utrecht (1713). Exclus din Academie (1716) pentru c l-a criticat pe Ludovic al XIV-lea, a creat un club al dezbaterilor libere, care i-a adus alte probleme. Saint-Simion l caracterizeaz simplu n memoriile sale: Avea spirit, cultur si himere. Se spune c ultimul lui cuvnt a fost speran. Ocazia pentru publicarea proiectului la care se gndea de civa ani l-a gsit Saint-Pierre n congresul de pace care se pregtea la Utrecht. n 1712 a aprut la Kln, nesemnat lucrarea cu titlul Memoriu pentru a face pacea vesnic n Europa. n anul urmtor se public la Utrecht o ediie estimat la 2 volume, cu titlul Proiect pentru a face pacea vesnic n Europa, la care se adaug un al treilea volum n 1717 cu titlul Proiect pentru a face pacea vesnic ntre suveranii crestini. Lucrarea devenise stufoas si, n 1729 autorul public la Rotterdam un Rezumat, pe care n sfrsit l semneaz. Acesta din urm i era dedicat lui Ludovic al XV-lea. Ca surs de inspiraie, Saint-Pierre se raporta tot la Marele Plan al lui Henric al IV-lea. n proiectul su, Saint-Pierre pornea de la dou premize: 1. c organizarea Europei din timpul su nu va face dect s provoace rzboaie n permanen; 2. c echilibrul de putere ntre Casa de Frana si Casa de Austria nu va oferi suficiente garanii nici mpotriva rzboaielor externe, nici mpotriva rzboaielor civile. Pentru autorul planului rezolvarea ar fi foarte simpl si beneficiile pcii vesnice si ale comerului ntre state ar fi usor de obinut Ar fi de ajuns ca principalele state suverane din Europa s doreasc s ncheie un tratat de uniune si s organizeze un Congres permanent Pentru a fi mai convingtor el are si cteva exemple: unirea celor sapte Suveraniti din Olanda sau a celor treisprezece Suveraniti din Elveia sau a Suveranitilor din Germania. Examinnd situaia din Germania Saint-Pierre, ncreztor: nu vd mai multe dificulti n a forma Corpul European, n zilele noastre, dect au existat nainte cnd s-a constituit Corpul German, de a realiza n mare ceea ce este deja realizat n mic. Proiectul propriu zis pe care-l prezenta Saint-Pierre nu dovedea prea mult originalitate: el cuprindea propunerea semnrii unui tratat care s instituie o Societate sau o Uniune permanent ntre suverani. Statele urmau s fie reprezentate permanent n Congresul sau Senatul Uniunii, stabilit ntr-un oras liber. Saint-Pierre se limita la statele crestine, la Europa. ns statele din Asia si Africa puteau forma, la rndul lor, aliane care s semneze tratate cu Societatea european. Congresul nu se putea amesteca n guvernarea fiecrei ri, dar lucra pentru redactarea unor legi privind comerul care s asigure egalitatea si reciprocitatea pentru toate naiunile. Suveranii se angajau s nu fac si s nu accepte nici o modificare

23 teritorial si nu puteau s ia armele si s nceap un rzboi dect mpotriva celui care era declarat dusman al Societii europene. Orice disput dintre statele membre se va rezolva prin arbitraj, iar dac acesta nu este acceptat, prin decizia Congresului cu trei sferturi din voturi. Diferendele privind comerul urmau s fie soluionate de Camerele pentru meninerea comerului stabilite n diferite orase. Pentru Societatea european Saint-Pierre a avut n vedere fie 18, fie 24 de state. A oscilat dac s includ Rusia, dar n formula cu 24 de state a acceptat-o! Fiecare stat trebuia s aib cel puin 1.200.000 de locuitori pentru a fi acceptat. Dac nu avea aceast populaie se putea asocia cu alte state mici. Fiecare stat avea dreptul la un singur delegat n Congres. ns contribuia financiar la bugetul Societii era proporional cu veniturile statului. Societatea avea, la rndul ei, un ambasador n fiecare stat membru si un reprezentant n fiecare provincie. Dovedind mult rigoare, Saint-Pierre considera c cele mai importante prevederi ale planului su articolele fundamentale nu puteau fi modificate dect printr-un vot unanim. Celelalte articole importante sau articole utile puteau fi modificate cu o majoritate de trei sferturi. Dup cum se vede proiectul lui Saint-Pierre avea destule ambiguiti ns limitrile cele mai serioase erau cele referitoare la meninerea absolut a statu quo-ului, veritabil imobilism, la reprezentarea egal a statelor si la rolul exclusiv pe care-l acord intereselor suveranilor si prieteniei dintre ei. Totusi, proiectul lui Saint-Pierre a fost mult discutat, aducndu-i autorului o indiscutabil celebritate chiar dac n evaluarea proiectului su dominante sunt nencrederea si ironia. De la filozofi contemporani precum Leibnitz (preocupat si el de problema unitii europene n mai multe lucrri) si Voltaire (caustic si critic desi a schiat el nsusi un plan de pace) pn la luminatul rege al Prusiei, Frederic al II-lea, textele abatelui Saint-Pierre au provocat dezbaterea asupra posibilitilor si oportunitilor de realizare a unei cooperri europene fr precedent ns cel care a contribuit cel mai mult la celebritatea abatelui de SaintPierre si a proiectului su de pace vesnic a fost Jean Jacques Rousseau. De multe ori, n lucrrile contemporane despre Ideea european, proiectul lui Saint-Pierre este urmat de critica lui Rousseau, respectiv referiri la o lucrare sintetic, bine sistematizat (are numai 40 de pagini), n care Rousseau si exprim ideile: Estrait du project de paix perptuelle de M. labb de Saint-Pierre, publicat n 1761. La ea autorul va face o completare: Jugement sur la paix perptuelle, publicat n 1782, dup moartea autorului. Prerea lui Rousseau despre proiectul lui Saint-Pierre este mprit. Pe de o parte i critic naivitatea, simplitatea si idealismul. Pe de alt parte ns, el admir ideea n sine: Dac proiectul nu poate fi pus n practic, acesta nu se datoreaz faptului c el ar fi himeric. n realitate, oamenii sunt lipsii de chibzuin si este un fel de nebunie s fii nelept n mijlocul nebunilor. Rousseau consider c abatele greseste cnd si pune speranele n bunvoina prinilor. Acestia nu-si urmresc dect interesele personale, meschine iar suveranitatea este prin natura ei avid de putere. n consecin, Rousseau se concentreaz asupra demonstraiei c este n interesul prinilor s accepte o nou organizare si instaurarea pcii. Rezultatul este un plan care nu difer prea mult de cel al predecesorului su, numai c porneste de la alte premize si are alte concluzii. Concluzia este c ar fi probabil nevoie de o revoluie pentru a se crea n Europa o

24 federaie. Dar este de dorit o revoluie? se ntreab Rousseau. Saint-Pierre a fost numit primul mare propagandist pentru pace pentru c ideile sale au avut un rsunet att de mare. Considerm c celebritatea lui Saint-Pierre se datoreaz att operei sale ct, mai ales, epocii sale, secolul al XVIII-lea. Era, cum s-a putut observa, secolul prieteniei dintre filozofi si principi, secolul n care lectura devine o obisnuin, nu mai puin secolul lui Voltaire, Rousseau, Montesquieu nainte de a examina Ideea european prin opera acestor mari filozofi am dori s revenim, pentru concluzii la opera lui Charles Irne Castel de Saint-Pierre. n lucrarea sa apare, pentru prima dat, cu insistena atributului european, european: Societatea european, Universitatea european, Corp european, Tribunal european, Congres european.Este dovada unei reale constiine europene Si apoi, era oare abatele un idealist sau un naiv incurabil? La criticile aduse operei sale, el a rspuns: Sunt de acord, c probabil arbitrajul european s nu se formuleze dect pas cu pas, cu grade de neperceput si n dou sute de ani. Peste dou secole era creat Societatea Naiunilor, instituie complex de aprare a pcii, cooperare si organizare a arbitrajului. Tot aprndu-se, Saint-Pierre scria: n prezent nu este vorba dect de a ncepe liga, printr-un congres, la Haga sau n alt parte. n 1948, federalistii europeni au organizat la Haga marele congres european care a avut un rol important n iniierea construciei europene, locul fiind ales, probabil, n semn de respect pentru marele precursorDeci, ce a fost Saint-Pierre: un idealist naiv sau un vizionar? Filozofia Iluminist Revenim acum la problema ridicat mai sus: cum se exprim Ideea european n opera marilor filozofi din Secolul Luminilor. Am vzut c unii dintre ei (Rousseau, Voltaire) si-au folosit imaginaia si pentru a schia planuri federaliste si pacifiste. Evident ns c nu aici era noutatea si contribuia lor fundamental ntr-o epoc de schimbare profund a viziunii despre om si societate. Culi, sceptici si cu dezvoltat spirit critic ei au fcut observaii si constatri mai mult dect proiecte ambiioase. Iar constatarea lor merge pe linii convergente: exist o unitate european profund, iar Europa este continentul cel mai evoluat. Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1685-1755) A fost printre cei mai reprezentativi gnditori din Secolul Luminilor. Mare teoretician al liberalismului el a susinut separarea puterilor n stat, rolul legislaiei n evoluia social si monarhia constituional . Cea mai cunoscut lucrare a sa este Spiritul legilor (1748). El mprtsea totodat cosmopolitismul destul de rspndit n vremea sa nainte de a fi francez sunt o fiin uman spunea si refuza s dea unui prin sfaturi care ar ruina alte state! Cltor pasionat, el avea deja o imagine european cnd scria c Germania exist pentru a cltori acolo, Italia pentru a sta ctva timp acolo, Anglia pentru a gndi acolo, iar Frana pentru a tri acolo. Montesquieu este convins de superioritatea Europei. Aceasta se datoreaz nti condiiilor geografice, n special climei. Ca teoretician al determinismului geografic, face n Spiritul legilor o comparaie ntre Europa - teritoriu al libertii si Asia supus servituii. ns mai mult dect pe geografie el pune pre pe cultur, ca, de altfel, toi marii gnditori ai secolului al XVIII-lea si face o legtur direct, cauzal, ntre cultur si dezvoltare. Iar din analiz Europa este favorizat: Si dac vrem s aruncm o privire asupra situaiei actuale din lume, vom vedea c, pentru acest motiv (cultura ei), Europa domin celelalte pri ale lumii si este n prosperitate, n timp ce restul lumii geme n

25 sclavie si mizerie; tot asa cum Europa este mai luminat n mod proporional, n msura n care celelalte pri sunt acoperite de o noapte grea. ns mai mult dect aceste judeci evaluative, care dovedesc existena unei constiine europene, sunt importante aprecierile filozofului cu privire la unitatea Europei, pentru c ele se raporteaz chiar la esena Ideii europene. ntr-o lucrare intitulat Despre puterea statelor, Montesquieu scrie: Un prin crede c va fi mai mare prin ruina unui stat vecin. Din contr. Lucrurile stau altfel n Europa nct toate statele depind unele de altele. Frana are nevoie de bogia Poloniei si a Moscoviei, tot asa cum Guyenne are nevoie de Bretagne si Bretagne de Anjou. Europa este un stat compus din mai multe provincii. Deci, el consider c statele europene sunt ntr-o situaie comparabil cu cea a provinciilor Franei. Franois-Marie Arouet, zis Voltaire (1694-1778) A folosit raionalismul pentru a combate intolerana, prejudecile, privilegiile si abuzurile. Spirit critic, satiric, chiar caustic a tratat cu scepticism si ironie tot ce i s-a prut depsit sau utopic, lipsit de realism. Pornind de la aceste premize, scria Voltaire Trebuie s examinm starea n care suntem si nu starea n care nu putem fi. Totusi, Voltaire privea Europa cu mai mult optimism. Modul n care privea el problema nu era prea diferit de cel al lui Montesquieu. n Discurs preliminar la poemul lui Fontenoy, (1745), Voltaire scria: Popoarele Europei au principii de umanitate care nu se gsesc n alte pri ale lumii, ele sunt mai legate ntre ele; au legi care le sunt comune, toate Casele domnitoare sunt aliate; supusii lor cltoresc tot timpul si pstreaz ntre ei relaii reciproce. Europenii crestini sunt la fel cum erau grecii: poart rzboaie ntre ei, dar chiar n aceste conflicte pstreaz att de mult decennct adesea un francez, un englez sau un german care se ntlnesc prima dat par s se fi nscut n acelasi oras. Civa ani mai trziu, n 1752, n Secolul lui Ludovic al XIV-lea, Voltaire observ: Europa depseste n toate privinele celelalte pri ale lumii se poate privi Europa crestin ca un fel de mare republic mprit n mai multe state, unele monarhii, altele mixte, acestea aristocratice, celelalte populare, ns toate semnnd unele cu altele, toate avnd acelasi fond religios, chiar dac este divizat n mai multe secte, toate avnd aceleasi principii de drept public si de politic, necunoscute n alte pri ale lumii. n sfrsit, n lucrarea lui fundamental, Eseu asupra moravurilor si spiritului naiunilor, din 1769, grandioas ncercare de istorie universal de la Carol cel Mare la Ludovic al XIII-lea, el vorbeste de Europa noastr. Jean Jacques Rousseau (1712-1778) Al treilea mare filozof al epocii a fost Jean Jacques Rousseau (17121778). Fiul unui modest ceasornicar elveian, fr s fi putut face studii organizate ntr-o instituie de nvmnt, ros de contradicii si de pesimism, hituit pentru ideile sale, plin de pasiune n a-si descrie nefericirea, Rousseau a fost o excepie n Secolul Luminilor. Un precursor al Revoluiei franceze pe care a influenat-o mai mult dect oricare altul, dar si precursor al romantismului. Problemele pe care le

26 analizeaz n opera sa sunt cele fundamentale; raportul dintre individ si societate, relaia dintre cetean si Putere, modul de educare al copiilor, originile statului si altele la fel. ntre preocuprile sale nu a lipsit tema unitii europene, fie ca observaie general, fie subordonat cercetrii federalismului. Despre federalism, n general, el si-a propus s scrie o lucrare distinct, considerndu-se inventator al domeniului. Ar fi fost o continuare a crii sale Contractul social, pe care el o consider prima parte dintr-un tratat voluminos despre Instituiile Politice. Nu se stie ce s-a ntmplat cu lucrarea planificat despre federalism, dac a fost cumva scris sau nu. Rousseau si exprim ns observaiile despre unitatea profund a Europei n Extras din proiectul de pace vesnic al abatelui de SaintPierre. Acolo, el constat c situaia din Europa este deplorabil, dac o privim prin prisma conflictelor: nu se ncheie un rzboi local dect pentru a ncepe unul general si nu se fac uniuni dect mpotriva altora. Rezolvarea este ntr-o confederaie: Dac exist un mijloc de a ndeprta aceste periculoase contradicii, el nu poate fi altul dect o form de guvernmnt confederativ, care, unind popoarele prin legturi comparabile cu cele care-i unesc pe indivizi, s i supun pe toi, n mod egal, autoritii legii. Pentru a fi convingtor, Rousseau foloseste exemple istorice, demonstrnd c ideea confederaiilor se ntlneste nc din antichitate (la greci, etrusci, latini si gali). Totusi cele mai mari dovezi de nelepciune le gseste autorul n epoca sa prin Corpul germanic, liga helvetic si Provinciile Unite olandeze. Apoi Rousseau nu imagineaz un nou proiect confederativ si pacifist ci, condus de realism, Rousseau constat c n afar de confederaiile constituite se pot forma, n mod tacit, altele, mai puin evidente, dar nu mai puin reale, bazate pe unitatea de interese, prin asemnarea dintre obiceiuri si prin alte circumstane care stabilesc relaii strnse ntre popoare divizate. Aceasta este situaia Europei, consider filozoful n acest mod toate statele din Europa formeaz ntre ele un fel de sistem care le uneste printr-o singur religie, prin acelasi drept internaional, prin obiceiuri, prin cultur, prin comer si printr-un fel de echilibru care este consecina necesar a tuturor acestor lucruri si care, fr ca cineva s se gndeasc s-l pstreze, nu va fi, totusi, att de usor de rupt cum crede mult lume. n continuare, Rousseau scrie o adevrat od a Europei, evideniind att calitile, ct si unitatea continentului. adugai la aceasta situaia deosebit a Europei, la fel de populat peste tot, la fel de fertil pretutindeni, mai bine unit n toate prile ei, amestecul continuu de interese pe care legturile de snge si cele privind comerul, artele, coloniile le-au stabilit ntre suverani,mulimea rurilor si varietatea cursului lor,care fac toate comunicaiile mai usoare, pasiunea locuitorilor pentru miscare, astfel nct ei cltoresc tot timpul si se mut de mai multe ori unii la alii; inventarea timarului si gustul general pentru cultur, stabilind ntre ei o comunitate de studiu si de cunoastere. Cu aceste condiii nzestrat, Europa nu este numai o colecie ideal de popoare care n-au n comun dect un nume cum se ntmpl n Asia sau n Africa. Europa este mai mult o societate real, avnd religia ei, obiceiurile si tradiiile ei, chiar legile ei, de care nici unul din popoarele care o compun nu se poate ndeprta fr s provoace, imediat, tulburri. n 1771, un grup de patrioi polonezi l-au rugat pe Rousseau s redacteze un plan de Constituie pentru ara lor aflat n decaden, considernd c n organizarea ei de pn atunci se afl cauza declinului. El a terminat lucrarea doi ani mai trziu si a publicat-o cu titlul Consideraii cu privire la guvernarea Poloniei si asupra reformei acesteia

27 proiectate n 1772. n comparaie cu frazele att de consistente si frumoase despre unitatea Europei, lucrarea aceasta provoac o ciudat surpriz. Att de comentate contradicii sau inconsecvene ale lui Rousseau apar si aici. n aparen, imaginea pe care o schieaz despre unitatea profund a Europei este aceeasi. Rousseau scrie Nu mai exist astzi francezi, germani, spanioli nici chiar englezi, orice s-ar spune; nu mai sunt dect europeni. Toi au aceeasi gusturi, aceleasi pasiuni, aceleasi obiceiuri...[] Un francez, un englez, un spaniol, un italian, un rus, sunt toi, aproape, acelasi om. Noutatea consta ns n modul de interpretare a cestor fapte, a acestor realiti deoarece Rousseau pur si simplu regreta aceast uniformitate, considernd c ea se datoreaz n bun parte nvmntului si recomanda o soluie simpl pentru salvarea Poloniei: polonezii s fie pregtii ca polonezi, s se ataseze rii lor! Vreau ca, nvnd s citeasc ei s citeasc lucruri despre ara lor; ca la zece ani s-i cunoasc toate produsele; ca la doisprezece ani s-i stie toate provinciile, toate drumurile, toate orasele; ca la cincisprezece ani s-i stie toat istoria, iar la saisprezece ani toate legile n acest sens se rezolv contradicia lui Rousseau. Dup ce a fost profetul attor lucruri si aprtorul attor cauze, acum era profet al naionalismului, care se nstea ncet la sfrsitul secolului al XVIII-lea si cruia i aparine, de drept, n Europa, secolul urmtor, naionalism care va deveni o piedic major n calea integrrii europene Existena acestei noi direcii de subliniere a superioritii si unitii Europei era ntrit prin caracteristicile Secolului Luminilor, prin cosmopolitismul su, prin rolul unificator al limbii franceze, prin redescoperirea plcerii de a cltori. ns nu au lipsit din acel secol nici proiectele pentru organizarea pcii si strngerea legturilor dintre state. Alte proiecte privind pacea si cooperarea european: n acel secol au fost concepute destule planuri de acest fel. Mai degrab a fost vorba de un progres de internaionalizare a procesului de redactare a lor. Un alt proiect l are autor pe cardinalul italian Giulio Alberoni (16641752). Aventurier plin de talent si imaginaie, Alberoni si-a nceput cariera ca trimis al micului ducat de Parma la Madrid si a devenit episcop de Malaga, cardinal si prim-ministru al primului rege spaniol din dinastia Bourbon, Filip al V-lea. Dup ce a fost ndeprtat din funcia de la Madrid (n 1719) s-a ntors n Italia. Acolo a scris si publicat lucrarea Proiect al Cardinalului Alberoni pentru a reduce Imperiul Turc la supunere fa de principii crestini si pentru mprirea ntre ei a cuceririlor fcute de acela. Autorul propunea colaborarea crestinilor catolici, protestani si ortodocsii n lupta mpotriva turcilor, dar l excludea pe pap, cu care era n conflict personal. Mai prevedea formarea unui Congres european la Regensburg (unde se afla din 1663 sediul permanent al Dietei Imperiului RomanoGerman) care s joace rolul de arbitru permanent ntre statele europene. Civa ani mai trziu, n Germania, este publicat o lucrare cu titlul Republica crestin general n Europa, Mecklemburg, 1752, avnd ca autor pe Dr. Eobald Toze. Analiznd proiectele lui Sully si Saint-Pierre, el le consider irealizabile pentru c vin n contradicie cu principiul suveranitii de stat. Totusi, vede rezolvarea problemei n educarea spiritului de dreptate, dragostei fa de aproape si stpnirii de sine.

28 Merit s fie reinut si planul regelui polonez Stanislaw Leszczynski (1704-1709 si 1733-1736), care a fost si duce al Lorenei (1736-1766). Ideea sa era de a se crea o uniune a republicilor europene n frunte cu regele Franei. Este cuprins ntr-un manuscris gsit la Nancy, care dateaz din 1748. Un alt plan de asigurare a pcii n Europa a realizat francezul Ange Goudar ntr-o lucrare publicat la Rotterdam, n 1757, cu titlul Pacea n Europa nu se poate instaura dect n urma unui lung armistiiu: de cavalerul G. Noutatea adus de el era c stabilea o legtur ntre economie si rzboi, afirmnd c bogiile sunt nervii rzboiului. Ca soluie pentru asigurarea pcii el propunea un armistiiu de douzeci de ani, care s linisteasc pasiunile rzboinice ale suveranilor europeni. n 1767 apare la Leipzig un volum intitulat Construcia noilor state, avnd ca autor pe J.H.von Lilienfeld. Si el propunea convocarea unui Congres al statelor crestine ns mergea mai departe cernd ca statele s transfere suveranitii ctre acest si ca un Tribunal Suveran s impun n state un cod de drept internaional si s stabileasc forele armate care s aplice sanciunile stabilite de Congres. Mai poate fi amintit si proiectul vicontelui dArgenson care propune formarea unui Tribunal european n care Frana s dein rolul de arbitru. n sfrsit, Jeremy Bentham, unul dintre fondatorii utilitarismului, a scris n perioada 1786 1789 o carte de drept internaional intitulat Principii ale legii internaionale, care va fi publicat postum, n 1843. n partea a patra a lucrrii, prezint si el un proiect de instaurare a pcii numit Un plan pentru pacea universal si vesnic. Planul su se referea la Europa, nu la ntreaga lume, si n special la Marea Britanie si Frana, statele cele mai importante n concepia autorului. Pentru instaurarea pcii, Bentham propunea constituirea unor instituii europene: o Diet sau un Congres, n care fiecare stat va avea doi reprezentani si o Curte de Justiie. Congresul avea un rol deliberativ si de sanciune moral, iar Curtea avea funcii de arbitraj. De altfel, autorul acorda un rol central n planul su opiniei publice si n special presei. Nu era ns singurul element de originalitate. Bentham mai propunea: renunarea la colonii, reducerea narmrilor si abandonarea diplomaiei secrete, idei care vor fi readuse n dezbatere n secolul al XX-lea n afar de instaurarea pcii, care era principalul obiectiv al propunerii sale, filozoful englez se dovedea federalist european convins cnd se ntreba: De ce n-ar putea exista fraternitate european asa cum exist Dieta german sau Liga helvetic? n anul cnd Bentham si termin lucrarea, 1789, izbucneste Revoluia n Frana. Secolul se va ncheia peste un deceniu, dar n Europa era deja o alt epoc: de schimbare a structurilor sociale vechi de secole, de nlocuire a suveranitii monarhului, de drept divin cu suveranitatea popular, de impunere a principiilor libertii,egalitii si fraternitii. Ideile Revoluiei s-au rspndit (uneori duse de armatele franceze) de la Lisabona la Moscova si de la Stockholm la Bucuresti.
Bibliografia Paun Nicolae; Paun Ciprian Adrian - Istoria Constructiei europene, EFES, ClujNapoca, 2000 Courty; Guillaume Devin - Construca european, Editura C.N.I. "Coresi" SA, Bucuresti Dutu Alexandru - Ideea de Europa si evolutia constiintei europene, Editura ALL SURSA : http://www.unibuc.ro/uploads_ro/48340/1298/U2.pdf

ANDREI PLEU, despre Europa :

29 Europa a fost candva unita printr-un idiom, printr-o credinta, printr-o politica S-ar putea ca toate aceste ipoteze sa contina o parte de adevar. In ce ma priveste, as adauga doua explicatii, pornind de la ideea ca excesul retoric, verbalizarea incontinenta a temei unificarii europene, sunt, ntr-un anumit sens, fenomene psihanalizabile. Ele camufleaza, pe de o parte, o difuza insatisfactie cu privire la temeiul ultim al efortului integrator, iar pe de alta, constiinta latenta a unui artificiu procedural care mineaza ntreaga operatiune. Le voi lua pe rand. 1. Un proiect de anvergura unificarii europene are nevoie de un liant pe masura. Sub ce idee tutelara vrem unificarea? Proiectul n sine e vechi. Europa a fost unita candva, fie prin folosinta unui idiom nivelator (latina n Evul Mediu, franceza mai tarziu, engleza astazi), fie prin universalitatea credintei: Respublica christiana, n variantele ei imperiale: Bizantul la rasarit, Sfantul Imperiu Romano-German la apus. Ideea unei unificari de natura politica are, si ea, o istorie venerabila, de la Henric al IV-lea la Winston Churchill, de la Saint-Simon si Napoleon Bonaparte, la Aristide Briand si Coudenhove-Kalergi. Pana si la noi, n Romania, gandul unei simfonii a puterilor europene s-a conturat nca de la nceputul secolului XIX. Un carturar al momentului (Eufrosin Poteca) visa, profetic, o Europa, care sa se ntinda "de la Portugalia pana la Siberia". Fata de toate acestea, cu ce noutate venim? Primul raspuns ar fi ca am facut pasul de la utopie, sau de la proiectul abstract, la realitate. Uniunea Europeana exista, spiritul comunitar s-a institutionalizat. Europa - numele unui admirabil proiect, spatiul catorva sumbre esecuri Criteriul unificarii e, nsa, deocamdata, unul predominant economic si financiar. Europa unita e - sau tinde sa fie - o piata bine organizata. Se imagineaza o sumedenie de facilitati comerciale, monetare, vamale, care sa faca viata ntreprinzatorilor mai usoara si pe aceea a europenilor mai geometrica. Incercarea nu e lipsita de interes si a dat deja rezultate semnificative. Intrebarea care se pune e n ce masura aceasta reforma mai curand administrativa e la naltimea proiectului politic si spiritual numit "unificarea europeana". Filosofi ca Jrgen Habermas, istorici ca Philippe Aries, politicieni ca Lionel Jospin si multi altii declara exigente mai nalte: Europa nu poate fi redusa la ntelepciunea negustorilor de legume, si daca e sa fie o "piata comuna", atunci adevarata ei marfa ar trebui sa fie cultura, respectiv o anumita clasa de valori. Se face, n acest sens, ncercarea de a nlocui vechea uniformitate religioasa a continentului, cu un soi de "religie profana", aceea a drepturilor omului si a guvernarii democratice. Domeniul de valabilitate al acestei religii depaseste nsa frontierele Europei si, ca atare, nu poate constitui atributul ei specific. In plus, valorile de acest tip, adoptate de multa vreme n Occident, nu s-au dovedit suficient de viguroase si de consistente pentru a actiona persuasiv asupra aspirantilor la integrare veniti dinspre est. Revolutia Franceza a ncalcat n mod sangeros drepturile omului pe care tocmai le proclamase, votul democratic l-a adus la putere pe Hitler, iar Europa valorilor seculare, de dupa iluminism, Europa moderna, a economiei de piata si a democratiilor parlamentare a produs doua razboaie mondiale si doua variante de totalitarism criminal, cu efectul dramatic al propriei ei scindari, din care cu greu cauta sa-si revina.

30 Uitam, uneori, ca Europa nu e numai numele unui admirabil proiect, al unui nobil spatiu de emulatie, ci si acela al catorva sumbre esecuri, din care nu s-a nvatat destul. Prin urmare, pentru a reinventa unitatea europeana, trebuie sa avem ceva mai mult spirit critic si ceva mai multa imaginatie. Ma grabesc sa spun ca nici tarile candidate nu au, n aceasta privinta, un punct de vedere mai nuantat. Strivite de urgenta sincronizarii, haituite de exigentele acquis-ului comunitar, ele nteleg integrarea europeana tot ca pe o cursa cu caracter economic. Exista, e drept, si mici ajustari legislative (care includ, de-a valma, drepturile minoritarilor, reclamele de tigari, protectia animalelor s.a.), dar accentul cade pe speranta unui nivel de trai mai bun. Pentru majoritatea populatiei est-europene, integrarea nseamna, sa nu ne facem iluzii, capatuire si nimic mai mult. O mana de intelectuali, dublati de o cohorta de demagogi, vorbesc, uneori, si despre cultura. Trebuie sa asumam o "identitate culturala" europeana, despre care, nsa, nu avem decat un concept destul de vag. Esticii tind sa faca din cultura un atu rentabil, ntrucat e mai greu de masurat. "Stam rau cu economia, dar daca vesticii ar sti ce cultura avem, ar cere sa se integreze n Europa Rasariteana." n realitate, n Est ca si n Vest, asistam la ceea ce Adam Michnik numea undeva o vertiginoasa "Disneyland-izare" culturala. Europa penduleaza ntre americanizare brutala si antiamericanism provincial. Unitatea culturala europeana e, asadar, mai curand un concept de criza decat unul regulator. Sa rezumam: vrem o Europa unita, dar nu putem depasi nivelul unor operatiuni de infrastructura. Ne lipseste viziunea, marea idee restauratoare, marele simbol ntemeietor. Ceea ce riscam sa obtinem este o splendida cochilie vida, o Europa aratoasa, dar fara interioritate. Stiind asta, chiar si cei mai cinici tehnicieni ai unificarii nu pot fi scutiti de oarecari accese de mauvaise conscience. Iar pentru a le uita, ei organizeaza mari adunari festive n care se vorbeste, se vorbeste mult si triumfal, despre miracolul integrarii, despre "casa comuna" a Europei, despre un vis pe cale de a se mplini. Suntem gata sa participam cu ncredere la aceasta manevra terapeutica. Dar sa nu programam mari performante nainte de a fi cu adevarat vindecati. Unificare, integrare, dez-estizare 2. Se vorbeste mult pe tema unificarii europene si dintr-un alt motiv. Termenii discursului sunt, uneori, ambigui, iar scenariul propus suna, n etapele lui, artificial. Caracteristic e faptul ca nu se face distinctia cuvenita ntre "integrare" si "unificare". Cand Vaclav Klaus, fostul prim-ministru al Cehiei, a ncercat sa o faca, conformismul comunitar s-a simtit jignit. Or, e limpede ca integrarea fostelor tari comuniste n mecanismul politico-economic al Vestului e o operatiune legitima si necesara, de vreme ce, dupa al doilea razboi mondial, cele doua parti ale continentului au avut un grafic de dezvoltare asimetric. Estul a ramas n urma si la margine, prin urmare Estul trebuie recuperat, integrat, readus la ritmul "normalitatii". Dar n vreme ce "integrarea" pune accentul pe substratul comun al "partilor" aflate n joc, "unificarea" subntelege tocmai ideea unei dramatice separari. Unifici ceea ce e despartit. In realitate nsa, ceea ce e gandit ca despartit nu se poate unifica decat trudnic si artificial. Integrarea vizeaza un ntreg. Unificarea presupune dualitate.

31 Or, daca Europa are un sens, sensul acesta e tocmai integritatea ei organica, diversitatea armonica a corpului ei geografic si spiritual. Corpul acesta, traumatizat de efectele segregationiste ale razboiului ultim, are nevoie de un tratament recuperator. Inainte de asi reintegra toate membrele, el ramane un corp bolnav. Unificarea prefera sa vorbeasca nu despre un ntreg dezechilibrat care si cauta echilibrul, ci despre o parte sanatoasa a ntregului care face sacrificiul de a se uni cu o parte bolnava, atat de bolnava ncat nu mai are nimic n comun cu restul. "Europa" ajunge sa nsemne, astfel, o bucata de Europa. Un poet sarb, Adam Puslovici, a spus-o mai transant: "Europa sta ntr-un picior!" si invita piciorul taiat la unificare. Pe acest fundal, tarile candidate au sfarsit ntr-un grav complex de exterioritate. Ele merg spre Europa, adica spre ceva care se afla n alta parte, undeva la distanta, n alta dimensiune. E un fel de a spune ca pentru a ajunge n Europa, trebuie sa te decizi sa pleci din Est. Unificarea e pur si simplu - expresia apartine sociologului roman Pavel Cmpeanu "dez-estizare", adica simplificare suprarealista a cardinalitatii: Estul, compromis, dispare. Pe harta nu mai raman decat directiile norocoase, respectiv Vestul, Nordul si, cu oarecare indulgenta, Sudul. n loc de unificare, se foloseste, uneori, si cuvantul "largire", nca si mai echivoc. Cum sa "largesti" o unitate istorica, teritoriala, culturala, cum sa largesti un organism viu fara sa-l ucizi? Oricat de bine intentionata, ideea generoasa a "unificarii europene" sufera, cum vedem, de pe urma unei reflexii insuficiente si a unor formulari superficiale si nefericite. Daca exista, Europa nu trebuie "unificata", ci doar egalizata respiratoriu, integrata n parametrii firescului. Verbiajul de care aminteam la nceput cauta, nsa, sa dea iluzia unei terminologii legitime si a unei doctrine coerente, acoperind cu rumoarea sa nonsalanta o problematica mai complicata si mai dureroasa. Discursuri si premii Ma opresc aici. Constat, satisfacut dar totodata stingherit, ca am reusit, de bine-de rau, sa produc nca un discurs despre Europa. Pana la urma, gandindu-ma la onoarea si bucuria care mi se fac, la marea figura fondatoare a luxemburghezului Joseph Bech, la prestigiul mostenirii lui Alfred Toepfer, la bunavointa calda a celor de fata, oameni importanti si prieteni adevarati, la prezenta solidara a lui Heinz Hertach, la inteligenta euforizanta a lui Iso Camartin si la placerea - pe care mi-o ngaduie acest premiu - de a oferi o sansa de desavarsire academica unei tinere cercetatoare pe care pariez cu toata ncrederea, gandindu-ma, asadar, la toate acestea, nu ma pot abtine sa declar ca, daca discursurile despre Europa au nca multe fatete discutabile, premiile n general si premiile pentru activitate proeuropeana n special sunt un lucru foarte bun... N-am nici o obiectie! Premiile au, poate, dezavantajul de a nchide evolutia premiantilor ntr-o trecatoare efigie. Dar ele deschid, n acelasi timp, noi orizonturi de dezbatere si aduc, n melancolia cotidiana a institutiilor, un scurt si fraged episod de fraternitate. SURSA : http://www.revista22.ro/unitatea-europeana-trebuie-reinventata-90.html Alte comentarii despre Ideea european : Darie Cristea : IDEEA EUROPEAN EUROPA LUI CHARLEMAGNE SAU EUROPE LUI PRODI ?

32 Probabil cel mai celebru personaj mediatic al ultimului deceniu, Europa a avut foarte mult de ctigat dintr-o cvasifantomatic existen. Ca i concept, ea s-a (re-) constituit n anii 90, exploatnd deschiderea spre Occident a fostelor state comuniste ale Estului. Ca realitate, ea nu a existat niciodat i nici nu va exista, chiar dac presupunem c Uniunea European va fi un succes total i va marca, din acest punct de vedere, propriul sfrit al istoriei. Cci, n ciuda unei aparente i voite echivalene a celor doi termeni, ei nu nseamn deloc acelai lucru i, n plus, fiecare n parte nseamn mult prea mult pentru a fi nelei la fel de toat lumea. Febra europenismului nu este deloc o noutate. Ea a fost un fenomen de proporii n secolul al XIX-lea, la fel n perioada interbelic, atunci cnd se cutau soluii pentru redresarea continentului dup ocul Marelui Rzboi. Aceasta este ns i perioada n care, pe fondul rivalitilor dintre puterile continentului, europenismul este neles diferit, de exemplu, la Berlin sau Viena, fa de Paris i Londra. Legat de Europa apar mai multe concepte paralele. Cel mai celebru dintre acestea este Mitteleuropa (la rndul lui su concept destul de confuz) a crui opoziie cu paneuropenismul reflect n bun msur o parte din cauzele celor dou rzboaie mondiale. Mai largi sau mai restrnse, toate Europele care au circulat atunci (i care circul i acum) prin pres i dezbaterile politice au ncercat s caute o form concret de manifestare. Lucru reuit n martie 1948, cnd, prin Tratatul de la Bruxelles, BENELUX, Frana i Marea Britanie nfiinau Uniunea Occidental, axat pe probleme de securitate 1. Ulterior (1954), aceasta se transform n Uniunea Europei Occidentale, pentru a-i pierde, treptat, funcionalitatea. Contribuia acestor instituii la ceea ce azi numim U.E. nu este, n raport cu altele, deosebit de semnificativ, dar ele au meritul de a aduce n prim plan eticheta de uniune european. Trecerea de la uniunea occidental la uniunea Europei Occidentale este de asemenea interesant. De fapt, dup o scurt perioad de timiditate generat de eecul dureros al Paneuropei, dar i de izbucnirea violent a Mitteleuropei, anii 50 readuc numele continentului pe tratatele i instituiile internaionale. Doar c se acord atenie prioritar cooperrii economice i, mai mult teoretic, securitii comune apar, astfel, Comunitatea European a Crbunelui i Oelului, Comunitatea European a Energiei Atomice, Comunitatea European de Aprare etc. Sintagmele la mod sunt Casa Comun a Europei i Europa europenilor, revenindu-se la mai vechiul monopol occidental asupra conceptului de Europa, de data aceasta, pentru delimitarea de SUA i URSS. Paradoxal, la fel cum state avnd, unul

33 fa de cellalt, o tradiie deloc neglijabil a conflictului (ca Frana i Germania) reconstruiesc istoria comun ca un ir de accidente nefericite, idei ca Mitteleuropa i Europa ajung s se sprijine una pe cealalt (de exemplu, atunci cnd, n anii 80, intelectualitatea din Ungaria, Polonia i Cehoslovacia iau imaginat o Europ Central care s i opun URSS-ului 2 i s i apropie de standardele occidentale). Apariia Uniunii Europene (dup Tratatul de la Maastricht, noiembrie 1993) reafirm vocaia jumtii vestice (n sens larg) a continentului de a monopoliza ideea european. Partea amuzant a procesului const nu att n dorina est-europenilor de a se integra n UE (chestiune ce are la baz dorina lor de a adera la un anumit tip de aranjament instituional i economic perceput ca reuit), ci aceea de a intra n Europa. Renviat n anii 90, Europa apare cu raportul dintre latura instituional i coninut schimbat. Dac n secolul XIX i n prima jumtate a secolului XX ea era o idee n jurul creia o serie de personaliti au creat tot felul de proiecte fanteziste, ea apare acum ca o reea de instituii pentru care se caut un coninut spiritual. De data aceasta, ea deriv din UE, dar este prezentat ca o realitate fundamentat istoric: lucrnd mpreun, europenii au gsit unitatea pierdut i niciodat rectigat dup cderea marelui imperiu al lui Charlemagne scrie Romano Prodi 3. nsi cartea lui Romano Prodi se numete Un idea dell Europa / Europe as I See It (titlul traducerii n englez), fcnd, deci referire la Europa, nu la Uniunea European, dei, atunci cnd trateaz problema industriei europene sau a omajului n Europa se refer, de fapt, strict la UE 4. Asta ca s nu mai vorbim de moneda unic european. Nevoia Europei de a se revendica istoric o mpinge s i caute rdcinile, cum am vzut, pn la Carol cel Mare sau chiar la Imperiul Roman. Pn i bancnotele euro sunt prinse n acest proces de reconstruire a istoriei, ele cutnd s redea simboluri ale continentului, din antichitate pn astzi. Cu toate aceste eforturi, arhitecii Uniunii nu pot s nu constate, cu amrciune, cum construim drumul nainte pentru instituiile europene () dar nimeni nu tie cum s recreeze sufletul Europei. Acesta este, ntr-adevr, un semn de slbiciune. Nu exist o cultur dominant () i nu exist filosofi, gnditori sau formatori de opinie ca referine de nivel continental 5. O mrturisire remarcabil, pn la urm, a lui Prodi: Goethe, Beethoven etc. pot aparine Europei fr ca prin aceasta s fie ai Europei Uniunii Europene. A exagera importana specificului european sau a-l trece pe Iulius Caesar pe lista prinilor fondatori ai U.E. o va pune pe aceasta din urm ntr-o poziie ridicol mai degrab dect s-i aduc

34 respectabilitate i legitimare istoric. Este important s rmn foarte clar c Europa este un concept creat de modernitate, ajuns la apogeul utilizrii sale n a doua jumtate a secolului al XIX-lea i renviat, apoi, n perioada interbelic i dup 1990, dar de fiecare dat ntr-un context specific. Trebuie de asemenea avut n vedere faptul c Europa de azi nu are prea multe n comun cu cea de la 1848, pentru simplul motiv c acum nu primeaz ideea, sufletul, ci constructul, organizaia: exist riscul ca valorile i cultura european s secondeze pieele financiare europene 6. Apoi, echivalena dintre Europa i Uniunea European, devenit azi un adevr absolut, este un indicator sigur al faptului c utilizarea conceptului se nscrie n regula raportului puterecultur. Simpla imposibilitate de a defini precis Europa face ca mrimea continentului s fie ajustat dup fluxurile istoriei. Rusia, folosit azi ca limit a Europei, a avut momente, precum cel de dup nvingerea lui Napoleon, n care europenismul ei nu a fost negat de nimeni. Astzi, tendina este configurarea continentului dup posibilitile i inteniile de extindere ale UE. Nimic altceva dect o metod de asociere a stimulilor pentru a vinde ideea european n haina Uniunii. O alt ipostaz a Europei acestor ani este cea de obiect de studiu. Dac autoreflexivitatea Europei a aprut, secolele imediat trecute, odat cu contientizarea (sau inventarea?) unitii sale spirituale, n pres, n literatur, filosofie, politic, etc., ultima perioad impune ideea ca obiect de studiu n coli i ca subiect pentru manuale i reader-e gen Understanding the European Union 7. Este clar c noua utilizare a conceptului de Europa este deja o instituie n sine. De aici nu putem trage dect o singur concluzie: Europa apare azi ca justificare a Uniunii Europene, ca un fond fr de care aceasta nu va rmne dect o simpl serie de acorduri regionale economice i de securitate, fie ele orict de eficiente (i cam fiecare continent are aa ceva: America de Nord-NAFTA, Africa de Vest-ECOWAS, America de Sud-Mercosur, Asia-ASEAN). Alturi de ea, exist i o Europ discursiv, mai bine zis, programatic, predicat n discursul politic, mass-media, coal, tocmai pentru a susine identitatea Europei cu Uniunea European. Europenismul apare deci, nu numai ca idee i stare de spirit, ci i ca un discurs specific. Fcnd o paralel, considerm noi, binevenit, principala critic adus conceptului de naiune const n negarea existenei realitii pe care o desemneaz nainte de epoca modern. Punndu-se semnul egal ntre naiune i apariia statului naional, acest tip de comunitate devine un detaliu al istoriei, o form de organizare ca multe altele. Paradoxal, pe msur ce se ncearc, astfel, deconstruirea

35 naiunii, suprastructura european se creeaz tocmai prin inventarea propriei consistene istorice i prin negarea apartenenei sale stricte la modernitate. Sedus i abandonat, Europa spiritual nu poate fi luat n seam la o analiz serioas asupra conceptului prezent de Europa: Europa nseamn multe lucruri n zorii secolului XXI. nseamn o imens pia unic i un mediu de afaceri competitiv i stimulativ (), nseamn un model social fundat pe drepturi individuale () nseamn o mare putere ce poate juca un rol semnificativ pe scena mondial () i, n plus, n anii din urm, Europa a nsemnat, mai mult dect orice altceva, provocarea monedei unice. 8 Optimist, Romano Prodi nira toate aceste caracteristici, drept compensaie pentru neputina de a gsi sufletul Europei. Uniunea European9 apare, deci, ca un caz particular de Europa, nici pe departe cel mai reuit din punct de vedere spiritual. Momentul apariiei sale este, ns, prielnic. SURSA : http://geopolitica.ro/userfiles/file/Revista_arhiva_pdf/1/rev_10_001.pdf ***

RICHARD VON COUDENHOVE-KALERGI i conceptul de unitate european De la Wikipedia, enciclopedia liber Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio, Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria) a fost un publicist, gnditor politic i militant federalist european de origine austriac. A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar n Japonia Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi i al soiei lui, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Mitsu Aoyama, 1874, d. 1941). i-a petrecut copilria n castelul familial din Pobovice, Boemia, apoi a studiat filosofie i istorie la prestigiosul colegiu vienez Theresanium, susinnd n 1916 teza de doctor in filosofie la Universitatea din Viena.[1] n 1915 s-a cstorit cu actria austriac Ida Roland Klausner (care a murit n 1951). n timpul celui de al Doilea Rzboi Mondial a emigrat mai nti n Elveia, iar apoi n SUA. n

36 1952 s-a cstorit cu elveianca Alexandra Grfin von Tiele, n. Bally, o fiic de medic din Solothurn (care a murit n 1968). S-a cstorit o a treia oar, n 1969, cu austriaca Melanie Benatzky Hoffmann, vduva compozitorului Ralph Benatzky. Una din surorile lui, Ida Friederike Grres, este cunoscut ca scriitoare, iar ziarista Barbara Coudenhove-Kalergi i este nepoat. Coudenhove-Kalergi a fost o personalitate ieit din comun, care din 1922 i pn la moartea sa n 1972 a luptat pentru ideea european, aflndu-se n perioada interbelic n mijlocul tututor iniiativelor privind crearea unei Europe unite. n 1923 Coudenhove-Kalergi propune un prim proiect de confederalizare a Europei, proiect expus n volumul PanEuropa. Tot n 1923 el va crea i Uniunea Pan-European - prima organizaie neguvernamental europeist de pe continent. Pentru Coudenhove-Kalergi Europa este o fraternitate uman ce mprtete viziuni comune. Motenitoare a unei bogate culturi i mari istorii, Europa, n viziunea sa, nu va putea s supraveuiasc vicisitudinilor vremii dect dac va ti s mbine armonios particularitile i interesele tuturor popoarelor de pe continent. El considera c rejectarea oricror prejudecati naionaliste, aprarea libertilor i consolidarea pcii snt, alturi de reconcilierea dintre Frana i Germania, pietrele de temelie ale unitii europene. De fapt Coudenhove-Kalergi a fost mai curnd un "confederalist european" i nu un veritabil federalist. Pan-Europa, spunea Coudenhove-Kalergi n discursul su la primul congres al Uniunii Pan-Europene de la Viena n octombrie 1926, refuza categoric hegemonia unui popor sau a unui stat european. Din punctual su de vedere, Europa unit se va produce doar ca o asociaie de state libere, plednd de fapt pentru o confederaie paneuropean. Numele acestei confederaii europene n care, spunea el, nici un popor nu i-ar sacrifica suveranitatea, ar fi Statele Unite ale Europei. Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi a fost tradusa in majoritatea limbilor europene (inclusiv n limba romn), apelul su cunoscnd la acea vreme un success umbrit poate doar de Apusul Occidentului lui Oswald Spengler. Cauzele crizei europene, propunerea unor soluii concrete i n special prezentarea primului model concret de edificare a unitii europene snt doar cteva din elementele ce fac din Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi o adevarat lucrare de profeie politic. n perioada interbelic mesajul su a fost ascultat i nsuit de numeroase personaliti politice i academice de pe continent, printre ei numrndu-se Konrad Adenauer, Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Winston Churchill, Aristide Briand, Gustav Stresemann, Carlo Sforza, Benedetto Croce, Denis de Rougemont, Salvador de Madariaga, Carl Burckhardt .a. Toi ei au gsit n ideile paneuropeiste ale lui Coudenhove-Kalergi sursele angajamentului lor european. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce a lansat n 1923 ideea unei uniuni economice franco-germane bazat pe crbunele renan i minereul de fier lorenez. Aceast idee a ajuns s fie tradus n via un sfert de secol mai trziu, n 1950, atunci cnd se crea prima comunitate european cea a crbunelui i oelului. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce l-a inspirat pe Aristide Birand s lanseze n 1929 primul proiect federal european n faa Societii Natiunilor din Geneva, proiect care n-a reuit doar din cauza degradrii relaiilor dintre protagonitii scenei politice europene. Tot el a fost cel ce a propus (nc n 1929) Oda Bucuriei din Simfonia IX a lui Beethoven n calitate de imn al Europei unite i tot el l-a inspirat pe Winston Churchill s lanseze apelul su la unitate europeana la Zrich n septembrie 1946. Proiectul geopolitic al lui Coudenhove-Kalergi este alternativa unui alt proiect geopolitic de amploare, cel al Mitteleuropei (Europei Mediane), lansat n 1914 de germanul Friedrich

37 Naumann. n proiectul su Coudenhove-Kalergi pornete de la necesitatea unei reechilibrri a geopoliticii globale, confederaia pan-european urmnd s fie o contrapondere puterii crescnde a Uniunii Sovietice pe de o parte i a Statelor Unite ale Americii i Marii Britanii pe de alt parte. Cu toatea acestea, Coudenhove-Kalergi rmne un prizonier al ideilor "mitteleuropene" ale lui Naumann i Kjellen, de moment ce modelul su paneuropean exclude din proiect att spaiul sovietic, ct i arhipelagul britanic. De altfel, britanicii nici n-au manifestat un interes prea mare pentru acest proiect, n timp ce n rile Europei Centrale, mai ales n Germania, Austria i Cehoslovacia, la apelul su s-a rspuns prin crearea imediat a unor secii naionale ale Uniunii Pan-Europene. Din punctul su de vedere pilonul viitoarei uniti europene trebuie s fie unul franco-german, iar fundamentul acestui proiect trebuie sa fie unul economic. Un prim pas n acest sens urma s-l reprezinte crearea unei industrii siderurgice commune franco-germane, idee ce-l va inspira pe Robert Schumann s lanseze Comunitatea European a Crbunelui si Oelului. n viziunea sa, o prim etap n edificarea unei confederaii europene consta n reunirea ntr-o conferin paneuropean, care ar favoriza cooperarea interguvernemental, mai ales n domeniile vamal, cultural i juridic. Ulterior, urma s fie semnat un acord de creare a unui spaiu vamal comun. Este interesant c Coudenhove-Kalergi pune accentul anume pe aspecte juridice i economice, considernd c unitatea european trebuie s aib anume un fundament pragmatic. El mai propunea ca aceast confederaie pan-european s dispun de un parlament bi-cameral o camer a deputailor i o camer a statelor. n acest context el pledeaz pentru o reprezentare echitabil a statelor, indiferent de faptul dac snt mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sarace. Europa lui CoudnenhoveKalergi nu era nicidecum o Europ metric, ci una valoric. Dup alipirea Austriei la Germania, n martie 1938, Coudenhove-Kalergi prsete Viena i dup un scurt sejur n Elveia se va instala n SUA, unde i s-a oferit o catedr la Universitatea din New York. Dar n pofida poziiei sale n mediul academic de peste ocean, Coudenhove-Kalergi, acest european prin excelen, prsete America imediat dup terminarea rzboiului, revenind n Europa, mai exact in Elveia, unde va locui pn la finele vieii sale. Odat rentors n Europa el incearc s reanimeze societatea civil proeuropean de pe continent i n primul rnd activitile Uniunii Pan-Europene. n 1946 discut despre acest lucru cu Winston Churchill, dar acesta din urm nu pare dispus s reanimeze Uniunea Pan-European, ci prefer s lanseze o nou structur, cu viziuni federaliste clare. Noua organizaie europeist, lansat ca i Consiliul Europei la Congresul de la Haga din 1948, avea s fie Micarea European. Coudenhove-Kalergi refuz iniial s adere la Micarea European, dar n 1952 el pete peste unele principii i devine preedintele ei de onoare. Ceva mai inainte de concilierea sa cu Micarea European, la 18 mai 1950, Coudenhove-Kalergi devine primul laureat al Premiului Carol cel Mare pentru contribuia sa la promovarea ideii europene. Totodat, CoudenhoveKalergi se apropie n aceast perioad de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europ a Naiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaionale promovate de Jean Monnet. n 1965 el prsete Micarea European care, n campania prezidenial din acel an s-a opus lui de Gaulle, sprijinindu-l pe Franois Mitterrand. [modific] Note ^ Groe sterreicher, Ueberreuter, Hrsg. und Autor Thomas Chorherr [modific] Bibliografie Oleg Serebrian, Coudenhove-Kalergi i geopolitica unitii europene, n "Politic i geopolitic", Editura Cartier, Chiinu 2004