CUNOASTEREA COMUNA VIS-A-VIS DE CUNOASTEREA STIINTIFICA

CUNOASTEREA COMUNA, CUNOASTEREA STIINTIFICA ,PROBLEME SOCIALE, CERCETARE, ARGUMENTE, SUBIECTIVA, OBIECTIVA, SELECTIVA, FALS GENERALIZARE, PREJUDECATI Termenul de cunoastere se refera atat la activitatea de producere a cunostintelor, cat si la ansamblul rezultatelor acestei activitati. In primul sens, sunt luate in considerare facultatile sau capacitatile de cunoastere ale mintii noastre si functionarea lor, iar in al doilea, sunt avute in vedere cunostintele gata constituite: notiunile, judecatile, teoriile. Cunoasterea este acea procesualitate, prin care omenirea isi dezvolta capacitatea de a se raporta la zone tot mai extinse ale existentei. Ea se amplifica prin reorganizari succesive care, initial, au loc in interiorul comunitatilor umane disparate. Pe masura ce interactiunea dintre acestea se diversifica, cunoasterea devine o performanta a domeniului ontic al umanului. Ea se autonomizeaza in antroposfera, prin specializarea unor subiecti, prin obiectivarea si tezaurizarea entitatilor semantice cognitive, prin dezvoltarea unor raporturi tot mai complexe intre subiectii cunoscatori, domeniile de referinta ale proceselor cognitive si constructiile semantice cognitive, obiectivate. La o astfel de procesualitate concura institutii, ce se specuakuzeaza treptat, pentru a facilita procesele cognitive, conservarea, transmiterea, utilizarea si reconsiderarea lor. Prin cunoastere, omul patrunde asadar, in structurile tot mai profunde ale realitati, descoperind si formuland in limbaj uman, legile care guverneaza existenta si dezvoltarea obiectelor si fenomenelor, realizand totodata explicatia si prevederea evenimentelor. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica Intelegerea dependentei cunoasterii de intreaga evolutie a societatii si a omului este relevata de puternica legatura intre cunoasterea comuna, definita prin nivelele perceptiv si emiric si cunoasterea stiintifica, fundamentata pe nivelul teoretic, fara a se reduce insa la acesta. Cunoasterea comuna este rezultatul activitatii cotidiene, obisnuite a omului si se manifesta sub forma cunostintelor elementare, fragmentare si nesistematice, transmise de la o generatie la alta, fara existenta unei pregatiri sau specializari deosebite. Ea se realizeaza prin capacitati cognitive normale,

de inzestrare naturala a omului si de formare a sa, ca subiect intr-o colectivitate, generalizarile fiind facute in functie de interesele imediate si de actiunile individuale sau colective. De aceea cunoasterea comuna se caracterizeaza printr-un inalt grad de nemijlocire si intuitivitate imbinand elemente eterogene (cognitive si afective, logice si extralogice, obiective si subiective), fapt pentru care este lipsita de rigoare si ordine metodologica. Opereaza de cele mai multe ori la nivelul aparentelor, fiind necritica fata de evidentele inselatoare si detasata de problema criteriilor de decizie in ceea ce priveste adevarul. Este rezultatul unor obisnuinte si certitudini provenite din activitatea de colectivitate. In acelasi timp insa, cunoasterea comuna a unui individ oarecare depinde de specificul activitatilor profesionale, de necesitatea uneia sau alteia din facultatile lui cognitive. Iata de ce in cunoasterea comuna este prezent elementul inefabil, necomunicabil conceptual, ca si reflexia sa in limbaj, sub forma supradeterminarilor, a implicitului, a vagului. Domina in limbajul comun latura perceptiv-aparebta a obiectului si cea reactional-emotionala a subiectului. Incoprorand deopotriva elemente ale unei atitudin practice fata de lume si resurse de expresie emotionala, limbajul natural poate fi conceput ca o structura generica, plecand de la care se diferentiaza si capata specificitate limbajele specializate ale stiintei si culturii. Ele au caracter mai tehnic si sunt ireductibile la limbajul nascut spontan din jocul schimburilor umane. Cunoasterea stiintifica apare ca o anumita treapta a dezvoltarii societatii, urmarind descoperirea legilor, esentelor, structurilor profunde ale obiectului ei. E slecializata si untilizeaza un limbaj specific (caracteristic fiecare discipline stiintifice in parte), ca si o aparatura tehnica adecvata. Are un caracter sistematic si metodic, rezultatele sale fiind organizate in sisteme logice, inchegate, autonome fata de obiect si avad continuturi cognitive desubiectivizate, cu o seminifcatie precisa (caracter denotativ). Detine mijloace si procedee proprii de testare si validare a cunostintelor, supunandu-se unor exigente logice si ,practic, experimentale de verificare, Creeaza obiecte si modele abstracte ale caror studiu duce la obtinerea unor cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predictiva. Teoria stiintifica, forma tipica si complexa a cunoasteri stiintifice este un ansamblu organizat de cunostinte, de propozitii declarative, cu o anumita valoare de adevar, structurate intr-un sistem deductiv, care descrie si explica unitar desfasurarea proceselor si fenomenelor dintr-un domeniu oarecare al realitatii. Mecanismul elaborarii teoriei are ca momente principale urmatoarele: - studiul analitic al informatiilor, delimitarea riguroasa a obiectului si metodelor cercetarii, stabilirea unui ansamblu de propozitii verificate experimental;

- selectarea din cadrul ansamblului a unui grup de propozitii, considerate elementare, care exprima legi obiective, principii. Ele vor fi formulate intr-o maniera generala, universal afirmativa.

1.Cunoastere comuna nu este cuprinsa intr-un corp sistematizat de cunostinte. Pe cand cunoasterea stiintifica va fi mereu cuprinsa intr-un corp sistematizat de cunostinte si moduri de a le produce.Va fi mereu o teorie stiintifica acceptata de mai mult persoane. 2.Este tacita si implicita deoarece pentru multe din explicatile pe care le dam zi de zi,de obicei nu avem argumente "valabile",concrete pe care sa ne bazam,vorim adeseori in necunostinta de cauza sau aparam anumite persoane fara ca macar sa frunizam anumite argumente. Pe cand cea stiintifica,rezultatele sunt mereu inregistrate si verificabile.Cunoasterea stiintifica presupune mereu o inregistrare si stocare a datelor ,dar si o verificare permanenta a acestora. 3.Este subiectiva ,emotionala si pasionala.Este mereu incarcata de sentimente si emotii ,de starea noastra de spirit,iar acestea ne fac mereu sa actionam inainte de a gandi "la rece".Spre exemplu apreciem mai bine niste haine care sunt din colectia firmei ce ne lac noua ,decat daca le vedem intr-un second-hand sau orice alt magazin ce nu ne place.Iar acest fenomen poate fi interpretat diferit de persoane diferite. In cunoasterea stiintifica nu se intampal acest lucru deoarece aceasta este obiectiva ,iar pentru a realiza acest caracter obiectiv cunoasterea stiintifica se bazeaza mereu pe analize,chesionare,grile...tocmai pentru ca opinile sa fie ridicate la un nivel general si nu la unul personal. 4.Este de multe ori selectiva si fals generalizatoare.Se intampla des ca informatile care nu ne intereseaza sa contravina parerilor noastre ,iar atunci aceastea se minimalizeaza sau se ignora. Apoi ele mai sunt generalizatoare.Daca cumva se intampla sa mergem la un magazin ,iar vanzatoarele sa nu se ocupe de noi,sa sa se uite mai de sus la noi.....mai tarziu noi vom spune ca toate vanzatoarele sunt superficiale. Bineinteles ca la cunoasterea stiintifica se schimba ideea deoarece aceasta se va ocupa de gasirea unor dovezi pentru a demonstra faptul produs.Iar aceasta va evita mereu generalizarea pripita . 5.Se bazeaza de multe ori pe prejudecati.De multe ori tindem sa ne placa anumite lucruri ,sau sa ne imbracam intr-un anumit fel doar pentru opinia prietenilor sau ceor care conteaza pentru noi.Daca cumva ne-am luat o geaca ,iar prietena noastra ne spune ca e urata si nu ne prinde.....este suficient pentru noi sa avem un motiv sa nu purtam geaca respectiva.[ma refer aici la anumite persoane,nu generalizez].

In demersurilesale,cunoasterea stintifica va cauta mereu o tactica a adoptarii unor explicatii ale faptelor abordate. 6.Este de foarte multe ori contradictorie.Acelasi fenomen poate fi judecat si explicat diferit de persoane diferite sau chiar de aceeasi persoana, in momente diferite.Totul consta in ideile care ne vin,de starea noastra de spirit,de agitatia sau linistea din jurul nostru si de multe altele care ne-ar putea sa ne schimbam opinia vis a vis de ceva. Cunoasterea stiintifica nu are constructii contradictorii iar chiar daca sunt anumite teorii ce explica acelasi fapt in alte variante ele nu vor fi contradictorii. 7.Este ,in unele cazuri inconsistenta in timp.De exemplu putem avea o parere proasta despre o colega noua care participa la o oranizatie de voluntari ,considerand-o o pierdere de vreme,iar daca intre timp o cunoastem mai bine,vom avea total alta parere. Pe cand in cunoasterea stiitifica ,teoriile nu isi vor schimba continuturile in functie de parerile

Cunosterea comuna

Cunoasterea stiintifica

Prin cunoasterea comuna se pot evidentia o serie de probleme sociale, care intra in atentiacercetatorului. Individul le vede ca pe o comanda sociala, ca probleme de interes public. In domeniul cercetarii sociale se intalnesc si orientari in care

Prin cunoasterea stiintifica se urmareste determinarea naturii fenomenelor si a modurilor de manifestare a legitatilor care guverneaza domeniul respectiv. Cunoasterea stiintifica se realizeaza in mod sistematic cu ajutorul unui instrumentar de lucru

cunoasterea comuna este luataca atare in incercarea de mult sau mai putin sofisticat, ceea ce a mai explicare a vietii sociale. In cercetarea sociala se condus la dezvoltarea unei metodologii de

pun problema depasirii stadiului simtului comun, cercetare. Obtinereade cunostinte adecvate deoarece acesta din urma nu furnizeaza informatiisuficiente pt explicare, intelegere si teoretizare, chiar daca este vorba de aspecte simpleale vietii sociale. Cunoasterea comuna este iluzorie. Ea este influentata de zestrea culturala primita prin socializare, are un caracter enciclopedic, este pasionala, limitata la experienta personala, apeleaza la sentimentul fals al liberului arbitru, preia opinii colective. Limitele cunoasterii comune: subiectivitatea, suprageneralizarea, confundarea legaturilor aparentecu cele reale, lipsa preciziei, increderea in falsul consens, ignorarea efectului deincadrare. Caracteristicile cunoasterii stiintifice: formularea de inferene (a trage concluzii mai generale privitoare la ceva care nu este observabil pornind de la datele colectate); procedurile sunt publice; concluziile sunt incerte (certitudine avem doar in credinta, nu instiinta); metoda este esentiala (unitatea stiintei consta in metoda, nu in materialul destudiu) Prin cercetarea sociologica se are in vedere deopotriva cercetarea (analiza) teoretica si cea empirica(concreta); cercetarea documentara, de laborator si de teren. reclama efectuarea unei cercetari stiintifice.