Sunteți pe pagina 1din 33

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA DDIINN BBUUCCUURREEŞŞTTII

FFAACCUULLTTAATTEEAA DDEE IISSTTOORRIIEE

RREEZZUUMMAATTUULL LLUUCCRRĂĂRRIIII DDEE DDOOCCTTOORRAATT CCUU TTIITTLLUULL

SSEECCUURRIITTAATTEEAA EEUURROO--AATTLLAANNTTIICCĂĂ LLAA SSFFÂÂRRŞŞIITTUULL RRĂĂZZBBOOIIUULLUUII RREECCEE

-- SSttaattuuttuull ggeeooppoolliittiicc şşii ooppŃŃiiuunniillee ddee sseeccuurriittaattee aallee RRoommâânniieeii --

CCoooorrddoonnaattoorr::

PPrrooff uunniivv ddrr CCOONNSSTTAANNTTIINN BBUUŞŞEE

BBuuccuurreeşşttii

22001100

DDooccttoorraanndd::

MMIIHHAAIILL DDOOBBRREE

PPLLAANNUULL LLUUCCRRĂĂRRIIII

Introducere

Capitolul I: Lumea postbelică şi problema Războiului Rece

1. Trăsăturile Războiului Rece

2. Limitele cronologice ale Războiului Rece

3. Disputa cu privire la responsabilitatea pentru declanşarea Războiului Rece

4. Evaluări preliminare. România în timpul şi la finalul Războiului Rece

Capitolul II: România în schema bipolarismului. Statut formal şi informal

1. Raporturile dintre puterile învingătoare în război şi determinarea locului României

în societatea internaŃională

1.1. SituaŃia României după alăturarea la coaliŃia NaŃiunilor Unite

1.2. Pregătirea şi semnarea Tratatului de pace de la Paris - 10 februarie 1947

1.3. România şi Planul Marshall

1.4. Integrarea în structura instituŃională a lumii comuniste

1.4.1. „Doctor fără voie” în cadrul Cominformului

1.4.2. Participarea la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc

1.4.3. România – membru fondator al Tratatului de la Varşovia

1.5. Reducerea dramatică a relaŃiilor cu lumea occidentală

1.6. Problema aderării la ONU

1.7. România şi Italia în politica marilor puteri: statut prin comparaŃie

2. De la supunere necondiŃionată faŃă de Moscova la “independenŃă” în politica externă

2.1. Anii `50 şi începutul distanŃării de URSS: retragerea trupelor sovietice din România

2.2. DivergenŃe cu Moscova şi deschiderea către Occident

2.2.1. Refuzul integrării în cadrul CAER

2.2.2. Conflictul chino-sovietic şi redescoperirea intereselor naŃionale

2.2.3. Relansarea raporturilor economice cu statele occidentale

2.2.4. O voce distinctă în cadrul ONU

2.2.5. Episodul Mănescu-Rusk

2.3. „DeclaraŃia de independenŃă” din aprilie 1964

2

2.4.

IndependenŃa în politica externă şi „comunismul naŃional”

2.4.1. Respingerea coordonării politicii externe a statelor socialiste

2.4.2. România deschide relaŃia cu RFG şi o menŃine pe aceea cu Israelul

2.4.3. Punctul de vârf al dizidenŃei: România şi criza cehoslovacă

2.5. România: mediator între Est şi Vest?

2.5.1. Canalul românesc în relaŃiile SUA-Vietnam

2.5.2. România şi relaŃiile americano-chineze

2.5.3. Implicarea României în relaŃiile israeliano-palestiniene

2.6. Aprofundarea relaŃiilor cu SUA

2.7. Redimensionarea raporturilor cu Tratatul de la Varşovia

2.8. România şi ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa

3. Izolarea internaŃională din anii ’80 şi criza regimului comunist în România

3.1. RelaŃiile regimului comunist român cu SUA şi avatarurile clauzei

3.2. Continuitate şi schimbare în relaŃiile cu lumea comunistă

3.3. CSCE şi erodarea rolului României în relaŃiile internaŃionale

3.4. De la răsfăŃul Occidentului la izolare

Capitolul III: Efectele încheierii Războiului Rece asupra securităŃii europene

1. ImplicaŃiile geopolitice ale încheierii bipolarismului

1.1. EvoluŃii ce au determinat prăbuşirea sistemului comunist

1.1.1. Procesele de schimbare din Europa centrală şi de est

1.1.2. 1989 - annus mirabilis

1.1.3. ExcepŃia care confirmă regula: baia de sânge din România

1.2. DispariŃia structurilor de cooperare ale lumii comuniste

1.2.1. Dizolvarea CAER

1.2.2. Dezintegrarea OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia

1.3. Sfârşitul unei ere: colapsul URSS

1.4. SUA între „Tezele Kennedy” şi „Noua Ordine Mondială”

2. EvoluŃii în abordarea securităŃii la sfârşitul Războiului Rece

2.1. Un test pentru noua ordine geopolitică: criza din Golful Persic

2.2. ConsecinŃe conceptuale ale sfârşitului bipolarismului

2.2.1. «Sfârşitul istoriei» şi «naŃionalismul postcomunist»

2.2.2. Raportul «centru-periferie» şi «comunitatea de securitate»

2.2.3. Securitatea europeană şi «noul arc de criză»

2.2.4. Renaşterea unui concept: Europa Centrală

3

2.3.

Noi factori de risc şi o concepŃie cuprinzătoare de abordare a securităŃii

2.4. Transformări în cadrul sistemului instituŃiilor de securitate

2.4.1. CSCE îşi depăşeşte condiŃia de „proces”

2.4.2. Un nou concept strategic NATO pentru relaŃia cu foştii adversari

2.4.3. Comunitatea Europeană devine Uniune şi vrea să fie actor politic

2.4.4. UEO în căutarea unei identităŃi şi apărare a europeană

2.4.5. Consiliul Europei şi „securitatea democratică”

3. Contextul de securitate al evoluŃiei statelor ex-comuniste din Europa Centrală şi de Est

3.1. Modificarea echilibrului geopolitic prin unificarea Germaniei

3.2. Dispute etnice şi naŃionaliste. Cazul iugoslav

3.3. EvoluŃii post-sovietice. Renaşterea Rusiei şi „străinătatea apropiată”

3.4. Noile democraŃii europene în căutarea securităŃii

Capitolul IV: OpŃiunile de securitate ale României ieşite din Războiul Rece

1. Viziuni programatice cu privire la securitatea României post-comuniste

1.1. Punctul zero: DeclaraŃia FSN din 22 decembrie 1989

1.2. PoziŃii prezidenŃiale şi programe guvernamentale la începutul anilor ’90

1.2.1. OpŃiunile programatice după primele alegeri libere (1990)

1.2.2. DirecŃii şi opŃiuni după alegerile din septembrie/octombrie 1992

1.3. Procesul de elaborare a deciziei politice privind integrarea euro-atlantică

1.3.1. Evaluări strategice anterioare dispariŃiei Tratatului de la Varşovia

1.3.2. Viziune românească cu privire la securitatea europeană post-1991

2. Discurs politic şi acŃiune practică pentru asigurarea securităŃii României

2.1. Participarea la alianŃe politico-militare

2.1.1. Problema unui aranjament de securitate în Europa centrală şi de est

2.1.2. NATO şi securitatea României

2.1.3. Perspectivele cooperării cu UEO

2.2. Cooperarea în cadrul organizaŃiilor regionale

2.2.1. Comunitatea Europeană şi securitatea României

2.2.2. Locul ocupat de Consiliul Europei

2.2.3. Rolul CSCE/OSCE ca structură europeană de securitate colectivă

2.3. Problema dezvoltării de structuri subregionale

2.3.1. Proiecte de cooperare în Balcani

2.3.2. Cooperarea în spaŃiul Mării Negre

2.3.3. Cooperarea Dunăreană şi importanŃa sa

4

2.3.4. Interesul României faŃă de alte structuri subregionale

2.4. RelaŃii bilaterale descărcate de ideologie

2.4.1. Rescrierea dificilă a relaŃiilor cu statele foste adversare

2.4.2. Începutul despărŃirii de stafiile trecutului în relaŃiile cu Ungaria

2.4.3. Dialog problematic cu URSS şi cu lumea ex-sovietică

2.4.4. RelaŃiile cu Moldova şi problema unificării

2.5. Un model românesc pentru protecŃia minorităŃilor naŃionale

2.6. Problema statutului de neutralitate

Concluzii: Statutul geopolitic şi perspectiva strategică a României post-comuniste Anexe Bibliografie

5

Argument

În timpul Războiului Rece statele au continuat să-şi planifice modalităŃile de asigurare a securităŃii în formule variate, care plecau, evident, de la experienŃa lor istorică şi de la datele statutului lor geopolitic. Înainte de toate, problema apartenenŃei la o alianŃă politico-militară reprezenta o formulă asiguratoare din această perspectivă. Sfârşitul Războiului Rece a bulversat ordinea instituită de bipolarism, a modificat echilibrele de putere, a introdus fermentul schimbării în sistemul internaŃional, întrucât, în mod paradoxal, exista „mai puŃină ameninŃare, dar şi mai puŃină pace” 1 . De aceea, statele care şi-au reconfigurat statutul internaŃional la încheierea Războiului Rece, adică fostele state comuniste din Europa centrală şi de est, printre care şi România, au început o perioadă de căutări febrile în vederea obŃinerii de „umbrele de securitate”. Această perioadă, deschisă de finalul Războiului Rece, a cuprins tot ultimul deceniu al secolului al XX-lea, dar marile opŃiuni ale noilor democraŃii central şi est-europene au fost făcute în primii ani post- bipolarism. Tratarea acestor probleme pentru cazul distinct al României formează obiectul acestei lucrări, al cărei titlu – „Securitatea euro-atlantică la sfârşitul Războiului Rece. Statutul geopolitic şi opŃiunile de securitate ale României” – îşi doreşte să acopere substanŃa unui elaborat ştiinŃific ce se plasează pe linia de frontieră dintre analiza istorică şi aceea din domeniul studiilor de securitate. Pornind de la aceste obiective, în structura lucrării sunt luate în considerare:

elementele definitorii pentru organizarea postbelică a lumii şi desfăşurarea Războiului Rece; modul de relaŃionare a regimului comunist de la Bucureşti – inclusiv dincolo de statutul formal asumat – cu încadrarea geopolitică ce i-a fost impusă de raporturile dintre superputeri; implicaŃiile profunde ale prăbuşirii regimurilor comuniste din Europa centrală şi de est pentru securitatea europeană, în general, şi pentru opŃiunile de securitate ale statelor ex-comuniste, în particular; dilemele politice şi strategice ale renaşterii democratice a României la sfârşitul Războiului Rece.

1 Formula a fost folosită de fostul secretar general NATO, Manfred Woerner (1934-1994), în cursul unui discurs Ńinut la Bruxelles în luna septembrie 1993.

6

ConsideraŃii asupra capitolelor lucrării

Primul capitol este dedicat problemelor vizând trăsăturile şi limitele cronologice ale Războiului Rece, după cum şi responsabilităŃile istorice pentru declanşarea acestuia, aşa cum sunt ele reflectate de dezbaterea ce a avut loc timp de mai multe decenii cu precădere pe celălalt mal al Atlanticului. Sunt delimitate consecinŃele Războiului Rece pentru securitatea internaŃională şi, în mod firesc, efectele sale asupra României. După aceste elemente de natură preponderent teoretică, în capitolul al doilea este supus analizei locul României în structura bipolarismului, de la asumarea poziŃiei formale de aliat în cadrul Tratatului de la Varşovia, cu tot ce aceasta a presupus ca regim de servitute faŃă de marele aliat de la răsărit, şi până la numeroasele acŃiuni de nuanŃare a acestei poziŃionări în cadrul unei politici externe „independente”, à tout azimuth, fără ca aceasta să fi presupus o negare a apartenenŃei la „lagărul comunist”. În finalul capitolului este prezentat falimentul politicii regimului comunist, deplin ilustrat de izolarea internaŃională din anii ‘80, atunci când lui Nicolae Ceauşescu i-au întors spatele până şi camarazii din Tratatul de la Varşovia. În fapt, în decurs de două decenii, România a parcurs în relaŃiile internaŃionale drumul de la extaz la agonie. Sunt perioade în care popoare mici pot face istorie mare, iar România a făcut după 1964, timp de o decadă, o asemenea istorie. Conducerea comunistă de la Bucureşti a beneficiat – dar într-o măsură mult mai mică şi poporul român – de percepŃia internaŃională pe care această politică a generat-o în mediul specific al Războiului Rece, iar onorurile cu care Nicolae Ceauşescu a fost primit pretutindeni în lumea civilizată au fost cea mai vizibilă expresie a acestei stări de fapt. Tot atât de vizibil a fost şi actul politic de notorietate internaŃională reprezentat de alegerea lui Corneliu Mănescu, în toamna anului 1967, în calitate de preşedinte al Adunării Generale ONU – primul demnitar comunist care a deŃinut o asemenea poziŃie –, act a cărui semnificaŃie profundă trebuie interpretată şi în cheia oferită de faptul că ministrului de externe de atunci al României i s-au deschis „porŃi” ale lumii diplomatice şi analitice internaŃionale pe care Bucureştiul nu le mai avusese după al doilea război mondial, iar în anumite privinŃe nu le-a mai avut nici după acel moment. S-a conchis că, în mod evident, România a rămas în toată această perioadă un stat angajat prin clauza apărării colective în cadrul Tratatului de la Varşovia. A fost deci un stat ce nu a putut imagina o altă alianŃă decât aceea la care participa de jure şi de facto. Dacă alianŃele în sens clasic nu-i erau accesibile – şi nici nu şi le dorea –, Bucureştiul a recurs la „apropieri şi cooperări de intensităŃi diferite, nefixate în tratate de alianŃe, generate de solidaritatea de interese, care

7

au dat mai multă consistenŃă cooperării politice decât un adevărat tratat de alianŃă” 2 . Acesta a fost sensul relaŃiilor speciale ale României comuniste cu SUA în anii ‘60 şi ’70, relaŃii susŃinute de apropierea şi de alŃi aliaŃi importanŃi ai Washingtonului. Toate aceste relaŃii, fără a fi alianŃe, au favorizat orientarea independentă a politicii externe a României, permiŃându-i să facă politică mare într-un anumit interval de timp. În acelaşi timp, sensul acestei politici nu a scăpat cancelariilor occidentale. De aceea, manifestarea dizidentă a României în relaŃiile internaŃionale a fost percepută şi ca având loc în condiŃiile în care „România a menŃinut legături formale, chiar dacă distante, cu Moscova” 3 . Mai mult chiar, „România şi-a menŃinut cu succes statutul de maverick în relaŃiile internaŃionale pentru mai bine de o decadă prin cunoaşterea exactă a momentului în care să reasigure Moscova cu privire la loialitatea sa” 4 . Este totodată semnificativ că, cu trecerea timpului şi în condiŃiile în care România era percepută ca „având unul dintre cele mai scăzute nivele de trai din Europa şi unul dintre partidele cele mai staliniste”, atitudinea de frondă a părŃii române în cadrul Tratatului de la Varşovia a ajuns să fie considerată ca reprezentând pentru Moscova „numai o bătaie de cap, iar nu o problemă” 5 . Vremurile însă se schimbă, iar raportul de forŃe între superputeri evoluează. Ceea ce la un anumit moment dat putea reprezenta pentru o mică naŃiune un argument de auto- susŃinere în faŃa „celor mari” risca, în condiŃii schimbate, să devină un element nesemnificativ sau chiar contra-performant. Astfel, politica de disidenŃă faŃă de Moscova, cu toate limitele ei bine înŃelese de către Occident, a dat rezultate atât timp cât la Moscova nu erau interlocutori acceptabili pentru interesele SUA şi ale aliaŃilor lor din NATO. România a fost curtată – vizitată sau acceptată – de toate marile personalităŃi ale vremii din lumea occidentală, fără ca amprenta ideologică a regimului comunist român sau politica sa în domeniul drepturilor omului să impieteze asupra acestor raporturi. Schimbarea de gardă de la conducerea URSS din martie 1985, odată cu preluarea puterii de către Mihail Gorbaciov, şi politica noii conduceri sovietice de destindere, denuclearizare şi menŃinere a păcii au făcut ca rolul României de intermediar să nu mai fie necesar. Acesta a fost în fapt finalul politicii deviaŃioniste a României. Este poate semnificativ faptul că după 1985 nici un lider occidental nu l-a mai acceptat pe Ceauşescu drept interlocutor şi că el nu mai era frecventabil nici măcar pentru liderii de stânga aflaŃi la putere în statele occidentale, un

2 Florin Constantiniu, „IndependenŃa naŃională şi politica de alianŃe în perioada postbelică (cazul României)”, în România şi politica de alianŃe. Istorie şi actualitate, IRSI, Bucureşti, 1995, p. 284.

3 R. Crockatt, op.cit., p. 211. Astfel, detaşarea României ar fi fost „mai puŃin absolută” decât politica celuilalt stat comunist care începuse să se „dezangajeze” faŃă de URSS, anume Albania.

4 Peter Osnos, „The Polish Road to Communism”, în Foreign Affairs, vol. 56, no. 1, October 1977, p. 219.

5 Martin McCauley, The Soviet Union 1917-1991…, p. 323.

8

exemplu în acest sens fiind chiar preşedintele francez, François Mitterand, de orientare socialistă, care după alegerea sa în luna mai 1981 nu s-a întâlnit, în această calitate, cu omologul român 6 . De altfel, până la căderea regimului comunist român în decembrie 1989, România a fost practic izolată. Pe această bază, capitolul al treilea este dedicat elementelor care au generat „primăvara naŃiunilor” din 1989, transformărilor de importanŃă istorică aduse de căderea regimurilor comuniste din Europa centrală şi de est şi consecinŃelor pentru securitatea internaŃională pe care aceste transformări le-au avut. În acest context, sunt analizate atât dispariŃia structurii internaŃionale ce conferea la acea dată garanŃii de securitate statului român (Tratatul de la Varşovia), cât şi reaşezarea teoretică a sistemului de securitate în spaŃiul european, în centrul căreia se afla impunerea unei concepŃii cuprinzătoare de securitate, care acorda importanŃă sporită factorilor de risc şi ameninŃărilor cu caracter nemilitar. AtenŃie este acordată modului în care ONU s-a racordat la noua ordine geopolitică în contextul crizei din Golful Persic din 1990-1991, după cum este analizat şi comportamentul organizaŃiilor ce aveau competenŃe în menŃinerea securităŃii în spaŃiul euro-atlantic şi care în noua situaŃie strategică defineau un sistem de „instituŃii interconectate”. Pe de altă parte, este analizat contextul de securitate al evoluŃiei statelor ex-comuniste din Europa centrală şi de est, de la modificarea echilibrului geopolitic pe care au produs-o atât unificarea Germaniei, cât şi destrămarea statelor comuniste multinaŃionale (URSS, Iugoslavia), şi până la problemele de securitate pe care le-a presupus reafirmarea disputelor etnice şi naŃionaliste în această regiune, cu expresia sa cea mai elocventă adusă de criza de succesiune post-iugoslavă. În finalul capitolului, se argumentează în susŃinerea ideii că, în condiŃiile în care URSS şi entităŃile care au apărut după dispariŃia acesteia au prezentat o situaŃie aparte, celelalte state componente ale fostelor instituŃii ale estului comunist au fost nevoite să-şi regândească de o manieră radicală modul de abordare a problemelor securităŃii. De altfel, în general, statele din Europa Centrală şi de Est care au scăpat de povara comunismului aderând la principiile de funcŃionare ale lumii democratice au parcurs după 1989 un drum, în esenŃă, comun, dar cu elemente specifice pentru fiecare Ńară în parte. Toate doreau să facă acea „întoarcere în Europa” pe care o invoca preşedintele cehoslovac Vaclav Havel în vizionarul discurs rostit în Seimul polonez în 25 ianuarie 1990. Astfel, în pofida evoluŃiei diverse în plan intern a fostelor state membre ale Tratatului de la Varşovia, s-a putut constata o notabilă convergenŃă a opŃiunilor lor de politică externă, cu precădere a acelora referitoare la

6 Ultima vizită în Occident a lui Ceauşescu a avut loc în octombrie 1984, în RFG.

9

satisfacerea nevoilor lor legitime de securitate. În consecinŃă, toate aceste state s-au pronunŃat ferm – este adevărat, în etape diferite – pentru integrarea în structurile economice, politice şi de securitate europene şi euro-atlantice. În 1993, ele se găseau într-o poziŃie egală în raport cu aceste structuri: toate încheiaseră acorduri de asociere la Comunitatea/Uniunea Europeană, fiindu-le recunoscută vocaŃia de a deveni membri ai acesteia prin hotărârile Consiliului European de la Copenhaga, din iunie 1993; toate erau state membre ale Consiliului Europei şi state participante CSCE; în sfârşit, toate deŃineau statutul de partener asociat în raport cu UEO şi, mai ales, toate îşi manifestaseră voinŃa politică de a adera la NATO şi iniŃiaseră o relaŃie instituŃionalizată cu această alianŃă. Pentru aceste state, integrarea în structurile instituŃionalizate ale lumii occidentale reprezenta deci un obiectiv prioritar, definind modul cel mai eficient de garantare a securităŃii lor. Cum s-ar putea explica această viziune comună cu privire la identificarea soluŃiilor pentru nevoilor lor şi la proiectarea dezvoltării lor în viitor? O explicaŃie întemeiată pe logică şi pe descifrarea corectă a raŃiunilor de funcŃionare a sistemului internaŃional poate conduce la interpretarea comportamentului fostelor state comuniste din Europa centrală şi de est potrivit paradigmei oferite de raportul „centru-periferie”. Toate aceste state se aflaseră în „centrul” sistemului internaŃional în timpul Războiului Rece din raŃiuni ce Ńineau de apartenenŃa la unul din cei doi poli ai marii confruntări ideologice Est- Vest, dar în aceeaşi măsură toate au fost „retrogradate” în „periferie” odată ce conflictul ideologic s-a încheiat, iar „centrul” sistemului internaŃional a încetat să mai fie unul bipolar, ci unul reprezentat de „comunitatea de securitate” a statelor şi instituŃiilor occidentale victorioase în Războiul Rece. De unde, toate aceste state au simŃit în mod firesc atracŃia „centrului”, în încercarea de a scăpa din strânsoarea „periferiei”, atât timp cât, potrivit analiştilor strategici, „centrul implică un nucleu dominant la nivel global de economii capitaliste, iar periferia un grup de state mai slabe din punct de vedere industrial, financiar şi politic care operează într-un cadru relaŃional construit de către centru”. Procesul de integrare în „centru” urma să se facă prin aderarea la structura instituŃională a acestuia, care presupunea îndeplinirea unor condiŃii, satisfacerea unor parametri care să asigure compatibilitatea statelor aspirante cu specificul lumii ai cărei membri îşi propuseseră să devină. Apropierea acestor state de „centrul” sistemului internaŃional pleca de la faptul că ele aveau potenŃiale economice diferite, importanŃă strategică diferită şi, nu în cele din urmă, legături diferite cu Ńările din Europa de Vest. De aceea, statele central şi est-europene au urmat tactici diferite în atingerea obiectivelor lor şi au dispus de o sferă de opŃiuni diferită în proiectarea abordările lor viitoare de securitate.

10

România s-a înscris şi ea în paradigma specifică celorlalte state din zona sa de apartenenŃă geopolitică. A făcut însă această opŃiune în ritmul determinat de trăsăturile sale economice, politice şi sociale specifice. În aceste condiŃii, cel de-al patrulea capitol porneşte de la modul în care autorităŃile României post-comuniste şi-au definit programatic şi în practica politică curentă căile de asigurare a securităŃii unui stat care nu numai că îşi schimbase în condiŃii dramatice natura regimului politic, dar şi rămăsese în afara unei structuri de apărare colectivă odată cu dispariŃia Tratatului de la Varşovia. Sunt apoi evaluate opŃiunile pentru proiectarea viitoarelor structuri de securitate ale României, în vederea sprijinirii politicii României de „întoarcere” la rădăcinile sale europene, fiind astfel analizate relaŃiile sale cu CSCE/OSCE, Comunitatea/Uniunea Europeană, Consiliul Europei, NATO şi UEO, poziŃia sa faŃă de organizaŃiile sub-regionale, evoluŃiile semnificative în relaŃiile bilaterale şi, în sfârşit, fezabilitatea unui statut de neutralitate. Din analiza întreprinsă rezultă că, întrucât anul 1989 a găsit România la momentul cel mai de jos al prestigiului său extern, „întoarcerea în Europa” s-a făcut, în aceste condiŃii, cu mult mai mare dificultate. Prima formulare a unui proiect de regenerare a societăŃii româneşti după înlăturarea regimului comunist, anume DeclaraŃia CFSN din 22 decembrie 1989, acorda puŃin spaŃiu problemelor de poziŃionarea internaŃională, limitându-se la precizarea, în cadrul paragrafului 9, că „Vom respecta angajamentele internaŃionale ale României şi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia”. Problemele tranziŃiei româneşti la democraŃie au făcut ca programul de guvernare aprobat de Parlamentul României după primele alegeri în regim pluripartidist să nu includă elemente precise legate de modul de asigurare a securităŃii naŃionale. SituaŃia avea să fie radical diferită după alegerile din septembrie 1992, întrucât programul de guvernare aprobat în 19 noiembrie 1992 fixa drept obiectiv primordial de politică externă „integrarea deplină în mecanismele vest-europene şi continuarea adaptării politicii externe, ca şi a acŃiunilor interne în sprijinul acestei politici, la spiritul european, dominant în ComunităŃile Europene, Consiliul Europei, Uniunea Europei Occidentale, precum şi la opŃiunea euro-atlantică promovată în cadrul AlianŃei Nord-Atlantice (NATO) şi CSCE”. Între cele două cicluri electorale s-au produs schimbări profunde, care reflectau evoluŃiile strategice de pe continent, determinate de dispariŃia Tratatului de la Varşovia şi a URSS şi de afirmarea în „centrul” arhitecturii de securitate europeană a sistemului de „instituŃii interconenctate”. De aceea, în intervalul dintre documentele programatice produse de alegerile din mai 1990 şi, respectiv, din septembrie/octombrie 1992 au reŃinut atenŃia cu

11

precădere o serie de elemente analitice interne aflate în atenŃia MAE, acestea fiind de natură să ofere o imagine mult mai nuanŃată cu privire la modul cum factorii decidenŃi români prefigurau aşezarea geostrategică a României. De fapt, elementele de configurare a politicii de securitate a României aşa cum sunt reflectate de documentele MAE s-au tradus în acŃiunile promovate de autorităŃile de la Bucureşti în cursul anului 1991. Aici sunt de semnalat o serie de evenimente distincte:

- propunerea României de constituire a unei „Uniuni a Statelor din Europa Centrală şi

de Est”, cu participarea statelor fost-comuniste din această zonă, dar exact în perioada în care Tratatul de la Varşovia îşi dădea obştescul sfârşit;

- încheierea tratatului de bază cu URSS, cu includerea între prevederile acestuia (în

celebrul deja articol 4) a „clauzei finlandizării”;

- formularea unei prime viziuni în plan extern cu privire la perspectivele securităŃii

europene, cu ocazia reuniunii de la Berlin a Consiliului de Miniştri al CSCE (iunie 1991); - desfăşurarea primei vizite în România a unui secretar general NATO (Manfred Worner), la începutul lunii iulie 1991. La acestea trebuie adăugată şi problema raporturilor cu Republica Moldova în anul care a fost marcat de declaraŃia de independenŃă (27 august 1991), recunoscută în aceeaşi zi de autorităŃile de la Bucureşti. Anul 1991 a fost fără îndoială un an de cumpănă pentru România, dar şi pentru securitatea europeană de ansamblu, fără ca el să fi adus însă clarificări în opŃiunile puterii de la Bucureşti. Din 1992, odată ce „oamenii bolnavi” ai Europei dispăruseră, a început să se producă accelerarea clarificărilor, la unele state fost-comuniste mai devreme, la altele mai târziu. Pentru România, în acel an s-au conturat o serie de reaşezări în raporturile cu structurile occidentale de securitate, ele fiind sintetizate de cea de-a doua vizită a secretarului general al NATO la Bucureşti, pentru deschiderea Centrului Euro-Atlantic (februarie 1992), de lansarea viguroasă a relaŃiilor cu Uniunea Europei Occidentale (în contextul reuniunii ministeriale de la Petersberg, din iunie 1992), dar şi de amplificarea relaŃiilor cu Comunitatea Europeană, care urmau să se concretizeze la începutul anului 1993, prin semnarea Acordului de Asociere a României la ComunităŃile Europene. De fapt, anul 1993, început sub auspiciile deja definite, avea să consemneze atât formularea netă a opŃiunilor pro-occidentale de către partea română, cât şi primele iniŃiative din partea structurilor de securitate occidentale (sau în limbajul vremii la Bucureşti, „organizaŃiile europene şi euroatlantice”). În relaŃia cu Comunitatea Europeană, care avea să devină Uniunea Europeană de la 1 noiembrie a acelui an, clarificările au venit în contextul

12

formulării explicite de către structurile comunitare a criteriilor de aderare cu prilejul Consiliului European de la Copenhaga, din 21-22 iunie 1993. Tot partea comunitară avea, însă, să fie şi sursa primei provocări pentru temeinicia asumării de către România a spiritului european, prin transformarea propunerii franceze de încheiere a unui „Pact de Stabilitate în Europa” – care îndemna statele candidate să-şi rezolve, înainte de aderarea la Uniune, problemele privind frontierele şi minorităŃile cu care ele se confruntau – într-o iniŃiativă a ComunităŃii/Uniunii ca întreg, aceasta devenind o adevărată „acŃiune comună” avant la lettre. Pe de altă parte, în relaŃia cu NATO transformările au venit în toamna acelui an, prin aprinderea dezbaterii cu privire la lărgirea alianŃei şi formularea, în acest context dar nu sub formă de condiŃionalitate, a iniŃiativei privind Parteneriatul pentru Pace. Toamna anului 1993 avea să aducă şi prima penetrare a României post-comuniste în cadrul instituŃiilor occidentale de securitate, prin aderarea la Consiliul Europei (7 octombrie 1993), deşi şi în acest caz atmosfera în care s-a realizat aderarea a fost afectată de disputa existentă la acea dată cu factorii de conducere ai organizaŃiei de la Strasbourg cu privire la interpretarea rolului Recomandării 1201 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la drepturile minorităŃile naŃionale. Toate aceste evoluŃii produse în anul 1993 în orientarea strategică a părŃii române aveau să fie de altfel reflectate în articolul pe care ministrul de externe de atunci, Teodor Meleşcanu, l-a publicat, în numărul din luna octombrie 1993 al revistei oficiale a AlianŃei Nord-Atlantice, NATO Review. SecŃiunea dedicată concluziilor sintetizează principalele idei susŃinute în cuprinsul lucrării. În acest context este abordată şi problema apartenenŃei României la spaŃiul central- european, o problemă cu caracter relaŃional, fiind important cum anume percepeau ceilalŃi actori din acest spaŃiu o asemenea aspiraŃie a părŃii române. Ori, întrucât statele central europene se auto-identificau reciproc într-o formulă ce asocia Germaniei statele din imediata sa vecinătate – Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Italia şi Austria –, orice aspiraŃie la un asemenea statut pentru România era evident exclusă. AspiraŃia avea însă un sens geopolitic bine definit pentru România, atât timp cât statele central-europene din Grupul Vişegrad erau favorite la aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, inclusiv pentru că erau tratate în raporturile cu aceste instituŃii ca un grup distinct, iar spaŃiul central-european avea continuitate teritorială cu spaŃiul acoperit de statele membre UE şi NATO. Treptat decidenŃii politici români au devenit conştienŃi că esenŃială era nu eticheta de stat central-european, ci consolidarea percepŃiei în lumea occidentală că în societatea românească apartenenŃa la această lume era văzută ca fiind apartenenŃa la o comunitate de valori specifice, care creaseră climatul de încredere existent între popoarele vestice şi se constituiseră în fundamente ale

13

succesului şi prosperităŃii lor. Ori, numai o asemenea proiectare a capabilităŃii României putea să conducă la anihilarea handicapului faŃă de Ńările Grupului Vişegrad şi, în consecinŃă, în menŃinerea şanselor României de integrare euro-atlantică şi, pe această cale, de identificare cu Europa. Care identificare nu trebuia văzută neapărat prin intermediul apartenenŃei la Europa Centrală, întrucât „există din punct de vedere istoric moduri diferite de apartenenŃă la Europa” 7 . SituaŃie care, din punct de vedere instituŃional, avea să se verifice un deceniu mai târziu prin aderarea României atât la NATO (2004), cât şi la Uniunea Europeană (2007). Lucrarea cuprinde un număr de 12 anexe, acestea fiind menite să ilustreze principalele date ale specificităŃii poziŃionării României în relaŃiile de securitate la sfârşitul Războiului Rece. De asemenea, lucrarea include o bibliografie din care rezultă că baza sa argumentativă îmbină fonduri documentare inedite, româneşti şi străine – din arhivele Ministerului Afacerilor Externe al României, al Italiei, dar şi din fondul de documente al Departamentului de Stat al SUA care au fost declasificate dar nu au fost încă publicate în colecŃia Foreign Relations of the United States –, cu documente diplomatice deja publicate şi documente oficiale (publice) cu caracter naŃional sau internaŃional. Un loc important îl ocupă şi lucrările de analiză istorică, politică, strategică, dar şi cu caracter memorialistic etc., care sunt relevante pentru problemele presupuse de sfârşitul Războiului Rece şi definirea noilor realităŃi strategice în spaŃiul european în anii ‘90 ai secolului trecut.

7 Jacques Rupnik, op.cit., p. 22.

14

Bibliografie

A. DOCUMENTE

a. Surse inedite

- Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al României: fondurile România – General (anii 1944-1948), Tratatul de la Varşovia (anii 1962-1965 şi 1988-1991), URSS (anii 1981, 1989-1991), CSCE (anii 1989-1991), Italia (anii 1945-1955).

- Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Italiei (Seria Afaceri Politice, fond România, anii 1945-1957).

- Arhiva Departamentului de Stat al SUA: documente declasificate – dar încă nepublicate

în colecŃia Foreign Relations of the United States – din baza electronică de date GALE

(Declassified Documents Reference System) a Centrului de Studii Americane din Roma.

b. Surse edite

- *** L'Alliance atlantique et l'OTAN, 1949-1999: un demi-siècle de succés, sous la

direction de Pierre Pascallon, Bruylant, Bruxelles, 1999.

- Lavinia Betea, „Ultima vizită a lui Nicolae Ceauşescu la Moscova”, I-II, în Sfera

Politicii, nr. 142, decembrie 2009, p. 82-88, şi nr. 143, ianuarie 2010, p. 86-92.

- A. Bloed (ed.), The Conference on Security and Cooperation in Europe. Analysis and Basic Documents, 1972-1993, Martinus Nijhoff Publishers, Dordrecht, 1993.

- Boutros Boutros-Ghali, Agenda pentru Pace. DiplomaŃia preventivă, Restabilirea

păcii şi MenŃinerea păcii. Raport al Secretarului General ca urmare a declaraŃiei adoptate la întâlnirea la nivel înalt a Consiliului de Securitate din 31 ianuarie 1992, AsociaŃia pentru NaŃiunile Unite din România, Bucureşti, 1993.

- Ovidiu Bozgan, Romania versus Vatican. PersecuŃia Bisericii Catolice din România

comunistă în lumina documentelor diplomatice franceze, Editura Sylvi, Bucureşti,

2000.

- *** A Cardboard Castle? An Inside History of the Warsaw Pact 1955-1991, edited

by Vojtech Mastny and Malcolm Byrne, CEU Press, Budapest, New York, 2005.

- I. Chiper, Fl. Constantiniu, A. Pop, Sovietizarea României. PercepŃii anglo-americane, Editura Iconica, Bucureşti, 1993.

- *** Cold War International History Project. BULLETIN, issue 1-16, Woodrow

Wilson International Center for Scholars, Washington D.C., 1992-2008.

- Fl. Constantiniu, A. Pop, Schisma roşie. România şi declanşarea conflictului sovieto- iugoslav (1948-1950), Editura Compania, Bucureşti, 2007.

- *** La contre-révolution et les événements d’Octobre en Hongrie, publié par le

Bureau d’Information du Conseil des Ministres de la République Populaire Hongroise, f.l., f.a.

- Dennis Deletant, Mihail Ionescu, „Romania and the Warsaw Pact: 1955-1989”, Cold War International History Project, Working Paper no. 43, Washington, April 2004.

- *** Documente Diplomatice Române, Seria a III-a, România şi Tratatul de la

Varşovia. ConferinŃele miniştrilor Afacerilor Externe şi ale adjuncŃilor lor (1966- 1991), Editura ALPHA MDN, Bucureşti, 2009.

- Simion Gheorghiu, „Politica externă post-decembristă a României (1991): «FraŃii nu

trebuie să locuiască în mod obligatoriu în acelaşi apartament»”, în Studii şi Materiale de Istorie Contemporană, vol. IX, 2010, p. 231-235.

- Jussi Hanhimaki, Odd Arne Westad, Cold War. A History in Documents and

Eyewitness Accounts, Oxford University Press, New York, 2003.

- Ion Iliescu, Momente de istorie, vol. I, decembrie 1989-iunie 1990, vol. II, iunie 1990- septembrie 1991, şi vol III, septembrie 1991-octombrie 1992, Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 1995-1996.

15

- Edward H. Judge, John W. Langdon, The Cold War: A History Through Documents,

Prentice Hall Inc., New Jersey, 1999.

- Corneliu Mihai Lungu, Mihai Retegan, 1956. Explozia. PercepŃii române, iugoslave şi

sovietice asupra evenimentelor din Polonia şi Ungaria, Univers Enciclopedic, Bucureşti,

1996.

- George C. Marshall, „«Against Hunger, Poverty, Desperation and Chaos»: the Harvard

Speech”, în Foreign Affairs, 76, 3, May/June 1997, p. 160-161.

- Adrian Năstase, România şi noua arhitectură mondială. Studii. AlocuŃiuni.

Interviuri, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1996.

- Idem, România după Malta. 875 de zile la Externe, vol. I-VII, FundaŃia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2006-2009.

- *** NATO Basic Documents, NATO Information Service, Brussels, 1976.

- Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantin Antip, România şi Tratatul de la

Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura PRO Historia, Bucureşti,

2005.

- Dumitru Preda, Mihai Retegan, 1989. Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor

comuniste europene, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2000.

- Gavriil Preda, Petre Opriş, România în organizarea Tratatului de la Varşovia. 1954- 1968, vol. I, INST, Bucureşti, 2008.

- Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de politică externă românească, RAO, Bucureşti, 1998.

- Idem, Război politic în blocul comunist. RelaŃii româno-sovietice în anii şaizeci. Documente, RAO, Bucureşti, 2002.

- Petre Roman, Mărturii provocate - Convorbiri cu Elena Ştefoi, Editura Paideia,

Bucureşti, 2002.

- *** România-Israel. 50 de ani de relaŃii diplomatice, vol. I, 1948-1969, Editura SYLVI, Bucureşti, 2000.

- *** România în anticamera ConferinŃei de Pace de la Paris. Documente, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1996.

- *** România la OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.

- *** România. Retragerea trupelor sovietice. 1958, coord. I. Scurtu, EDP, Bucureşti,

1996.

- *** România. ViaŃa politică în documente. 1945, coord. I. Scurtu, Bucureşti, 1994.

- *** România. ViaŃa politică în documente. 1946, coord. I. Scurtu, Bucureşti, 1996.

- *** România. ViaŃa politică în documente. 1947, coord. I. Scurtu, Bucureşti, 1994.

- Gale Stokes (editor), From Stalinism to Pluralism. A Documentary History of Eastern Europe since 1945, Oxford University Press, New York and Oxford, 1991.

- William Tilchin, Michael Kort, John Zawacki, The Cold War - A Documentary

Survey, McGraw Hill, 2008.

- *** „Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi amiciŃie între România şi Uniunea

Republicilor Sovietice Socialiste”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, XXV, 3- 4 (113-114), p. 255-262.

- *** Tratatul de la Varşovia, Ministerul Afacerilor Externe, Bucureşti, 1971.

- *** Tratatul de la Varşovia 1955-1980. Culegere de documente, Editura politică, Bucureşti, 1981.

- Al. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, RelaŃii internaŃionale în acte şi

documente, vol. II, 1939-1945, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976

- Al. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, RelaŃii internaŃionale în acte şi

documente, vol. III, 1945-1982, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

- David Welch, Modern European History 1871-2000. A Documentary Reader, Routledge, London and New York, 1999.

16

c. Documente, declaraŃii, comunicate

- Charter of Paris for a New Europe, Paris, 21 November 1990.

- Declaration on a Transformed North Atlantic Alliance, London, 6 July 1990.

- Declaration on Peace and Cooperation issued by the Heads of State and Government participating in the Meeting of the North Atlantic Council, Rome, 8 November 1991.

- Declaration of the Extraordinary Meeting of the WEU Council of Ministers with

States of Central Europe, Bonn, 19 June 1992.

- Declaration on the Rights of Persons Belonging to National or Ethnic, Religious and

Linguistic Minorities, United Nations, New York, 1992.

- DeclaraŃia cu privire la poziŃia Partidului Muncitoresc Român în problemele

mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964, Editura Politică, Bucureşti, 1964.

- Document of the Copenhagen Meeting of the CSCE Conference on the Human

Dimension, Copenhagen, 1990.

- Final Act of the Conference on Security and Cooperation in Europe, Helsinki, 1975.

- Framework Convention for the Protection of National Minorities, Strasbourg, 1995.

- Helsinki Summit Declaration - The Challenges of Change, 8 July 1992.

- Joint Communiqué of the Second meeting of the Ministers of Foreign Affairs of the Balkan states, Tirana, 24-25 October 1990

- North Atlantic Cooperation Council Statement On Dialogue, Partnership And

Cooperation, 20 December 1991.

- Petersberg Declaration of the WEU Council of Ministers, Bonn, 19 June 1992.

- Recommendation 1201 (1993) on an aditional protocol on the rights of national

minorities to the European Convention on Human Rights, Strasbourg, February 1993.

- Treaty on European Union, Maastricht, 7 February 1992.

B. LUCRĂRI MEMORIALISTICE

- Gheorghe Apostol, Eu şi Gheorghiu Dej, Bucureşti, 1998.

- Lavinia Betea, Maurer şi lumea de ieri: mărturii despre stalinizarea României, FundaŃia Culturală Ion Slavici, Arad, 1995.

- Eadem, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997.

- Eadem, Convorbiri neterminate. Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia Betea,

Polirom, Bucureşti, 2001.

- Silviu Brucan, GeneraŃia irosită. Memorii, Editurile Univers & Calistrat Hogaş,

Bucureşti,1992.

- Marcel Dinu, 42 de ani în diplomaŃie. Ambasador sub patru preşedinŃi, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

- Milovan Djilas, Conversations with Stalin, Harcourt Brace & Company, San Diego, New York, London, 1990.

- David B. Funderburk, Un ambasador american între Departamentul de Stat şi

dictatura comunistă din România 1981-1985, Editura Dacon, ConstanŃa,1994.

- Gheorghe Gaston Marin, În serviciul României lui Gheorghiu Dej. Însemnări din viaŃă, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 2000.

- Robert L. Hutchings, American Diplomacy and the End of the Cold War: An

Insider’s Account of U.S. Policy in Europe, 1989-1992, Woodrow Wilson Center Press, Washington, 1997.

- Ion Iliescu, RevoluŃie şi reformă, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994.

17

- Idem, Marele şoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004.

- George F. Kennan, Memoirs, 1925-1950, Pantheon, Boston, 1967.

- *** Khrushchev Remembers, Little Brown & Co., Boston, 1970.

- *** Khrushchev Remembers. The Last Testament, Little Brown & Co., Boston, 1974.

- *** Khrushchev Remembers. The Glasnost Files, Little Brown & Co., Boston, 1990.

- Sergei N. Khrushchev, Nikita Khrushchev and the creation of a Superpower, The

Pensylvania State University Press, 2000. - Roger Kirk, Mircea Răceanu, România împotriva Statelor Unite. DiplomaŃia Absurdului 1985-1989, SILEX, Bucureşti,1995.

- Henry Kissinger, White House Years, Little Brown and Co., Boston & Toronto, (1979).

- Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei, Institutul European, Iaşi, 1999.

- George Macovescu, Jurnal, vol. I, (1962-1982), Editura Domino, Bucureşti, 2006.

- Mircea MaliŃa, Tablouri din Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007.

- Idem, Între război şi pace, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

- *** The Memoirs of Richard Nixon, Arrow Books, London, 1979.

- Paul Niculescu-Mizil, România şi războiul americano-vietnamez, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 2008.

- Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Paideia, Bucureşti, 2000.

- CVR Schuyler, Misiune dificilă. Jurnal (28 ianuarie 1945-20 septembrie 1946),

Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997.

- Idem, „În culisele începuturilor războiului rece. Mărturii din România”, în Revista

Română de Studii InternaŃionale, XXV, 3-4 (113-114), p. 263-280, şi 5-6 (115-116), p.

391-406.

- Valeriu Tudor, În misiune la Paris. Însemnările unui diplomat român (1985-1989), Editura Cavallioti, Bucureşti, 2009.

- *** Witnesses to the Origins of the Cold War, edited by Thomas T. Hammond, University of Washington Press, Seattle and London, 1986.

C. INSTRUMENTE DE LUCRU

- Francesco Capotorti, Study on the Rights of Persons Belonging to Ethnic, Religious and Linguistic Minorities, United Nations, New York, 1991.

- *** Cartea Albă. Noiembrie 1992 – noiembrie 1996, Ministerul Afacerilor Externe, Bucureşti, 19 noiembrie 1996.

- Erica Irene Daes, Special Rapporteur, Status of the Individual and Contemporary International Law: Promotion, Protection and Restoration of Human Rights at National, Regional and International Levels, United Nations, New York, 1992.

- *** Patru ani de guvernare. Activitatea desfăşurată de Guvernul României în perioada noiembrie 1992 – noiembrie 1996, Bucureşti, 1996.

- Mircea Răceanu, Cronologie comentată a relaŃiilor româno-americane. De la

începutul cunoaşterii reciproce până la prăbuşirea regimului comunist în România, 1989, SILEX, Bucureşti, 2005. - Şerban Rădulescu-Zoner, Daniela Buşe, Beatrice Marinescu, Instaurarea totalitarismului comunist în România, Editura Cavallioti, (Bucureşti), 1995.

- Marco Rimanelli, Historical Dictionary of NATO and Other International Security

Organizations, Scarecrow Press, 2009.

- *** Strategic Survey 1989-1990, published by BRASSEY's for the IISS, London, 1990.

- *** Strategic Survey 1990-1991, published by BRASSEY's for the IISS, London, 1991.

- *** Strategic Survey 1991-1992, published by BRASSEY's for the IISS, London, 1992.

18

- *** Strategic Survey 1992-1993, published by BRASSEY's for the IISS, London, 1993.

- *** Tratatele politice de bază, IRSI, Bucureşti, 2003.

D. LUCRĂRI GENERALE

- Geoffrey Barraclough, An Introduction to Contemporary History, Penguin, London,

1969.

- Serge Berstein, Pierre Milza, Histoire de l’Europe contemporaine. Le XXe siècle (1919

à nos jours), Hatier, Paris, 1992.

- Hedley Bull, The Anarchical Society. A study of order in World Politics, Macmillan, London, 1977.

- Barry Buzan, People, States and Fear. An Agenda for International Security Studies in the Post-Cold War Era, Second Edition, Harvester Wheatsheaf, London, 1991.

- Barry Buzan, Ole Waever, Jaap De Wilde, Security: A New Framework for Analysis,

Lynne Rienner Publishers Inc., London, 1998.

- Peter Calvocoressi, Politica mondială după 1945, Editura ALLFA, Bucureşti, 2000.

- Georges Castellan, Histoire du Peuple Roumain, Éditions ARMELINE, Crozon, 2002.

- Jean Charpentier, Institutions internationales, Dalloz, Paris,1993.

- Carl von Clausewitz, On War, Penguin, London, 1984.

- Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

- Maurice Crouzet, Le Monde depuis 1945, Paris, 1974.

- Jean-Baptiste Duroselle, L’Europe de 1815 à nos jours. Vie politique et relations internationales, P.U.F., Paris, 1964.

- *** The Expansion of the International Society, edited by Hedley Bull and Adam

Watson, Clarendon Press, Oxford, 1984. - Stephen Fischer-GalaŃi, Dinu D. Giurescu, Ioan-Aurel Pop (coord.), O istorie a românilor. Studii critice, FundaŃia Culturală Română, Cluj-Napoca, 1998.

- Stephen Fischer-GalaŃi, România în secolul al XX-lea, Institutul European, Iaşi, 1998.

- Theodor Frunzetti, SoluŃionarea crizelor internaŃionale, Iaşi, Ed. Institutul European,

2006.

- Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre, Editura

Humanitas, Bucureşti, 1992.

- Jean Heffer, Michel Launay, Histoire contemporaine de 1945 à nos jours, Hachette,

Paris, 1975.

- Barry Hughes, Continuity and change in world politics, Englewood Cliffs, Prentice

Hall, 1991.

- Istoria României. Compendiu, coord. Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan, Institutul Cultural

Român, Cluj-Napoca, 2004.

- Tony Judt, Europa postbelică. O istorie a Europei de după 1945, Polirom, Bucureşti,

2008.

- Paul Kennedy, The Rise and Fall of the Great Empires. Economic Change and Military Conflict from 1500 to 2000, Unwin Hyman Ltd, London, 1988.

- Henry Kissinger, DiplomaŃia, Editura ALL, Bucureşti, 2010

- Charles W. Kingley, Jr. & Eugene R. Wittkopf, World Politics. Trend and Transformation, St. Martin's Press, New York, 1993.

- Walter Laqueur, L’Europa nel nostro tempo, Rizzoli, Milano, 1992.

- John J. Mearsheimer, Tragedia politicii de forŃă, Editura Antet, Bucureşti, 2004.

- Sergio Romano, Cincizeci de ani de istorie mondială. Pacea şi războaiele de la Yalta până în zilele noastre, Bucureşti, 1999.

- James Rosenau, TurbulenŃă în politica mondială, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.

19

- Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2001), Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 2002.

- Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Editura Paideia, Bucureşti, 1999.

- J.W. Young, Cold War Europe 1945-1989. A political history, Edward Arnold,

London, 1991.

- William Wallace, The Transformation of Western Europe, RIIA, Pinter Publishers,

London, 1990.

- Martin Wight, Power politics, RIIA, London, 1978.

E. LUCRĂRI SPECIALE

- Hannes Adomeit, „Russia as a Great Power in world affairs: images anad reality”, în

International Affairs, vol. 71, nr. 1, ianuarie 1995, p. 15-68.

- Olga Alexandrova, „Divergent Russian Foreign Policy Concepts”, în Aussenpolitik, 44,

4, 1993, p. 363-372.

- Mark Almond, An interim report on the situation in the Republic of Moldova, edited by The British Helsinki Human Rights Group, (London), March 1992.

- Gabriel Andreescu, Valentin Stan, Renate Weber, „Pactul de stabilitate în Europa: interesele României”, în Studii internaŃionale, vol. I, 1994, p. 5-10.

- Christopher Anstis, „CSCE Mark II: Back to Helsinki from Paris via Berlin and Prague”, în NATO Review, 40, 2, April 1992, p. 18-23.

- Mioara Anton, Ioan Chiper, Instaurarea regimului Ceauşescu, Bucureşti, 2003.

- Bogdan Antoniu, „The Origins of the Cold War: a Historiographical Review”, în Euro- Atlantic Studies, no. 3, 2000, p. 33-46.

- Anne Applebaum, „The Fall and Rise of the Communists: Guess Who's Running Central Europe?”, în Foreign Affairs, 73, 6, November/December 1994, p. 7-13.

- William Appleman Williams, The Tragedy of American Diplomacy, Delta Books, New

York, 1962.

- Idem, ”The Cold War Revisionists”, în The Nation, 16, 13 November 1967.

- Bruno Arcidiacono, „Gli alleati e l’armistizio della Romania: variazioni su un tema

italiano (settembre 1943-settembre 1944)”, în Storia delle relazioni internazionali, 1988, vol. 4, n. 2, p. 317-354.

- Eckart Arnold, „German foreign policy and unification”, în International Affairs, 67, 3, 1991, p. 453-471.

- Anders Aslund, „Russia's Success Story”, în Foreign Affairs, 73, 5, September/October 1994, p. 58-71.

- Ronald D. Asmus, „A United Germany”, în Foreign Affairs, 69, 2, Spring 1990, p. 63-

76.

- Nicolae Baciu, Agonia Romaniei 1944-1948, Editura Junimea, Iaşi, 1991.

- Jordan Baev, „1989: Bulgarian Transition to Pluralist Democracy”, în Cold War

International History Project. Bulletin, issue 12/13, Fall/Winter 2001, p. 165-180.

- Florian Banu, Liviu łăranu, Aprilie 1964. Primăvara de la Bucureşti. Cum s-a adoptat

DeclaraŃia de independenŃă a României?, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004.

- Ottavio Barié, „L’Inizio del cammino verso occidente. Il viaggio di De Gasperi negli

Stati uniti nel gennaio 1947”, în Studi trentini di scienze storiche, 1993, n. 4, p. 675-706.

- W. Bauwens, Luc Reychler, Arta prevenirii conflictelor, IRSI, Bucureşti,1996.

- Csaba Bekes, Melinda Kalmar, „The Political Transition in Hungary”, în Cold War

International History Project. Bulletin, issue 12/13, Fall/Winter 2001, p. 73-87.

- Andrew Bell-Fialkoff, „A Brief History of Ethnic Cleansing”, Foreign Affairs, 72, 3,

Summer 1993, p. 110-121.

20

- Michael R. Beschloss, Strobe Talbott, La cele mai înalte nivele. Relatare din culisele

puterii referitoare la sfârşitul Războiului Rece, Editura Elit, Bucureşti, 1995.

- Stefano Bianchini, Problema iugoslavă, Editura Bic All, Bucureşti, 2003.

- Robert Blackwill, „German Unification and American Diplomacy”, în Aussenpolitik, 45, 3, 1994, p. 211-225.

- Thomas Blanton, „When did the Cold War End?”, în Cold War International History

Project. Bulletin, no. 10, March 1998, p. 184-191.

- Arie Bloed, „Two Decades of the CSCE process: from Confrontation to Cooperation”, în

Arie Bloed (editor), The Conference an Security and Cooperation in Europe. Analysis and basic documents, 1972-1993, Dordrecht, Martinus Nijhoff Publishers, 1993, p. 1-118.

- Idem, „The CSCE and the protection of National Minorities”, în ODIHR Bulletin, t. 1, nr. 3, 1993, p. 1.

- Ken Booth (editor), New Thinking About Strategy and International Security, Harper

Collins Academic, London, 1991.

- John Borawski, „Partnership for Peace and beyond”, în International Affairs, vol. 71, no.

2, apr. 1995, p. 233-246.

- Philippe Bretton, „Ingérence humanitaire et souveraineté”, în Pouvoirs, vol. 57, 1993, p. 59-

70.

- Marjorie Ann Browne, „The United Nations Security Council – Its Role in the Iraq

Crisis: A Brief Overview”, Congressional Research Service. Report, 18 martie 2003.

- Silviu Brucan, „A fost intervenŃie sovietică în decembrie ’89 în România? Noi dezvăluiri din arhivele secrete americane şi sovietice”, în Adevărul, 25 ianuarie 2001.

- Zbigniew Brzezinski, Marea tablă de şah. SupremaŃia americană şi imperativele sale geostrategice, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.

- Idem, „The Consequences of the End of the Cold War for International Security”, în

Adelphi Paper, 265, I, iarna 1991-1992, p. 3-17.

- Idem, „Post-Communist Nationalism”, în Foreign Affairs, vol. 68, 5, Winter 1989/1990, p.

1-25.

- Idem, „America's New Geostrategy”, în Foreign Affairs, 66, 4, The Defense Debate, Spring 1988, p. 680-699.

- Idem, „Peaceful engagement in Eastern Europe”, în Foreign Affairs, 39, 4, July 1961, p.

642-654.

- William F. Buckley Jr., „Human Rights and Foreign Policy: A Proposal”, în Foreign Affairs, 58, 4, Spring 1980, p. 775-796.

- McGeorge Bundy, „From Cold War toward Trusting Peace”, în Foreign Affairs, Vol. 69, No. 1, America and the World 1989/90, p. 197-212.

- Steven L. Burg, „Coercive Diplomacy in the Balkans: The U.S. Use of Force in Bosnia and Kosovo”, în Robert Art, Patrick Cronin (eds.), The United States and Coercive Diplomacy, US Institute of Peace Press, Washington DC, 2003, p. 57-118. - Constantin Buşe, Nicolae Dascălu, DiplomaŃie în vreme de război (de la Carta

Atlanticului la Carta O.N.U.), Editura UniversităŃii Bucureşti, Bucureşti, 1995.

- Constantin Buşe, „Cold War Versus Euro-Atlantic Integration A Case Study”, în Euro- Atlantic Studies, 1, 1998, p. 41-56.

- Idem, „Februarie 1948, Praga: Antecedente şi consecinŃe”, în FaŃetele istoriei. ExistenŃe, IdentităŃi, Dinamici. Omagiu Academicianului Ştefan Ştefănescu, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2000, p. 481-492.

- Idem, Constantin Hlihor, „Security Paradigm Between Classic and Modern”, în Euro-

Atlantic Studies, nr. 7, 2004, p. 117-122.

- Audrius Butkevicius, „The Baltic region in post-Cold War Europe”, în NATO Review, vol. 41, no. 1, February 1993, p. 7-11.

21

- Barry Buzan, „New patterns of global security in the twenty-first century”, în International Affairs, 67, 3, 1991, p. 431-451.

- Idem, „The Present as a Historic Turning Point”, în Journal of Peace Research, 30, 4, 1995, p. 385-398.

- Idem, „Rethinking security after the Cold War”, în Cooperation and Conflict, 32 (1), March 1997, p. 5-28.

- James Caporaso, „Dependence, Dependency, and Power in the Global System: a

Structural and Behavioral Analysis”, în International Organization, vol. 32, n. 1 (Dependence and Dependency in the Global System), Winter 1978, p. 13-43.

- Giuliano Caroli, Nascita di una Democrazia Popolare. La Romania dal 1944-1950 nei rapporti dei diplomatici italiani, Edizioni Periferia, Cosenza, 1999.

- Hélène Carrère d’Encausse, Triumful NaŃiunilor sau sfârşitul imperiului sovietic, Editura Remember, Bucureşti, 1993.

- Agostino Casaroli, Il martirio della pazienza. La Santa Sede e i paesi comunisti

(1963-89), Einaudi, Torino, 2000.

- Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, POLIROM, Iaşi, 2002.

- Dan Cătănuş, Între Beijing şi Moscova. România şi conflictul sovieto-chinez, vol. I,

1957-1965, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2004.

- Pascal Chaigneau, „DesfiinŃarea Tratatului de la Varşovia şi consecinŃele sale pentru

securitatea europeană”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 25, 5-6, 1991, p. 301-

304.

- Traian Chebeleu, „Activitatea politico-diplomatică - componentă esenŃială a securităŃii naŃionale”, în Gândirea Militară Românească, 3, 2, 1992, p. 14-16.

- Chan Heng Chee, „The United Nations: From Peace-keeping to Peace-making?”, în

Adelphi Paper, 265, I, iarna 1991-1992, p.30-40.

- Ioan Chiper, „1948: «Lovitura de la Praga»”, în Dosarele Istoriei, nr. 5 (21), 1998, p. 5-8.

- Idem, „Februarie 1948: dr. Petru Groza la Moscova. O invitaŃie-surpriză”, în Dosarele

Istoriei, nr. 2 (18), 1998, p. 51-52.

- Idem, „De la disperarea lui Churchill la nemulŃumirea lui Stalin”, în Dosarele Istoriei, nr. 4 (32), 1999, p. 3-7.

- Robert Clawson and Lawrence Kaplan (eds.), The Warsaw Pact: Political Purpose & Military Means, Scholarly Resources, Wilmington (Delaware), 1982.

- Armand Clesse, Lothar Ruhl (editors), Beyond East-West Confrontation. Searching for a New Security Structure in Europe, Nomos Verlagsgesellschaft, Baden-Baden, 1990.

- Gheorghe Cojocaru, Colapsul URSS şi dilema relaŃiilor româno-române, Omega, Bucureşti, 2001.

- *** „Cold War Revisionism: The Major Historical Task”, în LEFT AND RIGHT: A

Journal of Libertarian Thought, Spring 1966, p. 17-30.

- Ion Constantin, „Geopolitică şi ideologie. Problema Basarabiei în contextul raporturilor româno-sovietice în epoca postbelică”, în E.I. Emandi, Gh. Buzatu, V.S. Cucu (eds.), Geopolitica, vol. I, Iaşi, 1994, p. 459-460.

- Fl. Constantiniu, Al. DuŃu, M. Retegan, România în război 1941-1945. Un destin în istorie, Editura Militară, Bucureşti, 1995.

- Florin Constantiniu, Mihail Ionescu, „Planul sovietic de comunizare a României, martie 1945”, în Revista istorică, vol. VIII, nr. 7-8, iulie-august 1993, p. 657-662.

- Florin Constantiniu, „România între 1944-1989”, în Stephen Fischer-GalaŃi, Dinu D. Giurescu, Ioan-Aurel Pop (coord.), O istorie a românilor. Studii critice, FundaŃia Culturală Română, Cluj-Napoca, 1998, p. 298-361.

- Florin Constantiniu, De la Războiul Fierbinte la Războiul Rece, Corint, Bucureşti,

1998.

22

- Idem, Doi ori doi fac şaisprezece. A început Războiul Rece în România?, Editura

Eurosong & Book, Bucureşti, 1997.

- Idem, „România, aliatul rebel”, în Dosarele istoriei, an IV, nr. 4 (32), 1999, p. 60.

- Idem, „IndependenŃa naŃională şi politica de alianŃe în perioada postbelică (cazul

României)”, în România şi politica de alianŃe. Istorie şi actualitate, IRSI, Bucureşti, 1995, p. 284-287.

- Idem, „Ceauşescu nu a semnat: România «un soldat indisciplinat» în Pactul de la

Varşovia", în Structuri politice în secolul XX, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2000, p.

557-560.

- Idem, „De la Carta Atlanticului la «Brâul de securitate» al URSS”, în Revista istorică, t. VIII, nr. 3-4, martie-aprilie 1997, p. 155-174.

- Gordon A. Craig, „The United States and the European Balance”, în Foreign Affairs, 55,

1, October 1976, p. 187-198.

- C. Cristescu, „Ianuarie 1951: Stalin decide înarmarea României”, în Magazin Istoric, t.

XXIX, nr. 10 (343), octombrie 1995, p.15-23.

- Richard Crockatt, The Fifty Years War. The United States and the Soviet Union in

World Politics 1941-1991, Routledge, London and New York, 1995.

- Stuart Croft, Terry Terriff, Critical reflections on security and change, Frank Cass & Co., London, 2000.

- Christopher Cviic, Remaking the Balkans, RIIA, Pinter Publishers, London, 1991.

- Ralf Dahrendorf, ReflecŃii asupra revoluŃiei din Europa, Humanitas, Bucureşti, 1993.

- Christian Daudel, „Geopolitique roumaine”, în La lettre de la FEDN, no. 9, 4e trimestre

1992.

- Dennis Deletant, Romania under Communist rule, Civic Academy Foundation,

Bucharest, 1998.

- Idem, Ceauşescu and the Security: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989, Hurst & Company, London, 1995.

- Idem, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliŃienesc, 1948- 1965, POLIROM, Iaşi, 2001.

- Idem, „New Light on Gheorghiu-Dej's Struggle for Dominance in the Romanian

Communist Party, 1944-49”, în The Slavonic and East European Review, vol. 73, no. 4, oct. 1995, p. 659-690.

- Marie Christine Delpal, Politique exterieure et diplomatie morale. Le droit d'ingerence humanitaire en question, Fondation pour les etudes de defense nationale, Paris, 1993.

- Jiri Dienstbier, „The Future of European Security. Prague Conference Confirms

Agreement on Basic Ideas”, în NATO Review, vol. 39, nr. 3, iunie 1991, p. 22-27.

- Peter van Dijk, „The Final Act of Helsinki - Basis for a Pan European System?”, în

Netherlands Yearbook of International Law, 11, 1980, p. 97-124.

- Mihail Dobre, „Moştenirea imperială a Rusiei şi securitatea europeană”, în Sfera

Politicii, nr. 14, februarie 1994, p. 7.

- Idem, „Uniunea Europeană, o idee istorică”, în Magazin istoric, XXVIII, nr. 7 (328),

iulie 1994, p. 28-30.

- Idem, „Geneza Pactului de Stabilitate în Europa. Vechile probleme şi noua Europă”, în

Sfera Politicii, nr. 19, august 1994, p. 14-15.

- Idem, „Pactul de Stabilitate şi problemele integrării europene”, în Sfera Politicii, nr. 27, aprilie 1995, p. 41-44.

- Idem, „Interesul naŃional al României. Repere istorice”, în Sfera Politicii, nr. 20,

septembrie 1994, p. 22-23.

- Idem, „CSCE la moment de bilanŃ”, în Sfera Politicii, nr. 21, octombrie 1994, p. 24-25.

- Idem, „Securitatea internaŃională şi încheierea Războiului Rece”, în Sfera Politicii, nr. 23, decembrie 1994, p. 12-13.

23

- Idem, „Destrămarea Uniunii Sovietice şi cazul special al Ńărilor baltice”, în Revista 22, Supliment, ianuarie 1995, p. 2.

- Idem, „1994 sub semnul contradictoriului. Cazul Europei”, în Sfera Politicii, nr. 24, ianuarie 1995, p. 20-21.

- Idem, „EvoluŃii geopolitice în Europa Centrală după încheierea Războiului Rece”, în

Sfera Politicii, nr. 31, septembrie 1995, p. 50-56.

- Idem, „Criza iugoslavă în 1995: începutul sfârşitului?”, în Sfera Politicii, nr. 34, ianuarie

1996, p. 30-34.

- Idem, „Extinderea structurilor occidentale”, în Sfera Politicii, nr.38, mai 1996, p. 41-45.

- Idem, „Romania and the OSCE: a complex relationship (I)”, în Euro-Atlantic Studies, nr.2, 1999, p. 123-127.

- Idem, „Post-Cold War European Security and the Developments on the Approach to

National Minorities Protection”, în Euro-Atlantic Studies, nr. 6, 2003, p. 83-97.

- Valeriu Florin Dobrinescu, România şi organizarea postbelică a lumii (1945-1947),

Editura Academiei, Bucureşti, 1988.

- Saki Dockrill, „Cooperation and Suspicion: the United States’ Alliance Diplomacy for the

Security of Western Europe, 1953-1954”, în Diplomacy & Statecraft, vol. 5, no. 1, March

1994, p. 138-182.

- Karen Donfried, Paul Gallis, ”European Security: The Debate in NATO and the European

Union”, Congressional Research Service. Report, 25 aprilie 2000.

- Carsten Due-Nielsen, „RelevanŃa teoriei pentru schimbările politice din Europa”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 25, 3-4, 1991, p. 281-282.

- LaurenŃiu-Cristian Dumitru, „Romanian Dissidence within the Warsaw Pact 1955-1968.

Perception on both Communist and Western Sides”, în Euro-Atlantic Studies, no. 10, 2006, p. 11-27.

- Pierre-Marie Dupuy, Droit international public, Éditions Dalloz-Sirey, Paris, 1992.

- Catherine Durandin, D. Tomescu, La Roumanie de Ceauşescu, éd. Guy Epand, Paris,

1988.

- *** East Germany: a Country Study, edited by Stephen R. Burant, Federal Research

Division, Library of Congress, (Washington), 1988.

- *** Eastern Europe in the 1970s, edited by Sylva Sinanian, Istvan Deak, Peter C. Ludz, Preager Publishers, New York, Washington, London, 1972.

- Jonathan Eyal, „A Europe fit for minorities”, în The Guardian, 26 martie 1992.

- Donald R. Falls, „Pregătirea retragerii trupelor sovietice”, în Magazin istoric, t. XXIX, nr. 5 (338), mai 1995, p. 48-53.

- François Fejtö, Histoire des démocraties populaires, vol I-II, Seuil, Paris, 1952-1969.

- Idem, La tragédie hongroise, ou une révolution socialiste anti-soviétique, Pierre Horay, Paris, 1956.

- Stephen Fischer-GalaŃi, Europa de Est şi războiul rece. PercepŃii şi perspective,

Institutul European, Iaşi, 1996.

- André Fontaine, Istoria Războiului Rece, vol. I-IV, Bucureşti, Editura Militară, 1992-

1994.

- Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Humanitas, Bucureşti, 1990.

- John Fry, The Helsinki Process. Negotiating Security and Cooperation in Europe,

National Defense University Press, Washington, 1993, - Edward Fursden, The European Defence Community: a History, Macmillan, Basingstoke, 1980.

- Francis Fukuyama, „The End of History?”, în The National Interest, n. 16, Summer 1989,

p. 3-18.

- Idem, „Democratization and International Security”, în Adelphi Paper, 266, part II, Winter 1991-1992, p. 14-24.

24

- Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauşescu, POLIROM, Iaşi, 2003.

- John Lewis Gaddis, Războiul Rece, RAO, Bucureşti, 2006.

- Idem, We Now Know: Rethinking the History of the Cold War, New York, 1997.

- Idem, „Containment: A Reassessment”, în Foreign Affairs, 55, 4, July 1977, p. 873-887.

- Idem, „Reconsiderations: Was the Truman Doctrine a Real Turning Point?”, în Foreign

Affairs, 52, 2, January 1974, p. 386-402.

- Idem, „Toward the Post-Cold War World”, în Foreign Affairs, vol. 70, 2, Spring 1991, p.

102-122.

- Raymond L. Garthoff, „When and why Romania distanced itself from the Warsaw Pact”,

în Cold War International History Project. Bulletin, vol. 5, Spring 1995, p. 111.

- Giancarlo Galli, Finanza bianca. La chiesa, i soldi, il potere, Mondadori, Milano, 2004.

- Paul E. Gallis, „NATO: Enlargement in Central Europe”, Congressional Research

Service. Report for Congress, Library of Congress, [Washington], 10 noiembrie 1994.

- Timothy Garthon Ash, „Germany’s Choice”, în Foreign Affairs, 73, 4, July-August 1994,

p. 65-81.

- Curt Gasteyger, „Swiss Neutrality: Obsolete or Obstinate? The Challenges of the Future”, în

Neutrals in Europe: Switzerland, The Swedish Institute of International Affairs, Stockholm,

1988, p. 47-55.

- Idem, „The Remaking of Eastern Europe's Security”, în Survival, 33, 2, March/April 1991,

p. 111-124.

- Idem, „The European Security and the New Arc of Crisis: Paper II”, în Adelphi Paper, 265,

I, iarna 1991-1992, p. 69-81.

- Idem, „Eastern Europe I: between reform and resignation”, în World Today, May 1992, p.

81-83.

- Charles Gati, „The «Europeanization» of Communism?”, în Foreign Affairs, 55, 3, April 1977, p. 539-553.

- Idem, „Gorbachev and Eastern Europe”, în Foreign Affairs, 65, 5, Summer 1987, p. 958-

975.

- Idem, „Eastern Europe on Its Own”, în Foreign Affairs, 68, 1, America and the World 1988/89, p. 99-119.

- Idem, „East-Central Europe: the Morning after”, în Foreign Affairs, 69, 5, Winter 1990- 1991, p. 129-145.

- Titu Georgescu, România între Ialta şi Malta, „Şansa” SRL, Bucureşti, 1993.

- Pierre Gerbert, „La relance européenne jusqu’à la Conférence de Messine”, în Enrico

Serra (ed.), Il rilancio dell’Europa e i trattati di Roma, Brussels, Bruylant, 1989, p. 61-

91.

- Victor Yves Ghebali, La diplomatie de la détente. La CSCE, d'Helsinki à Vienne,

1973-1989, Brulyant, Bruxelles, 1989.

- Idem, L’OSCE dans l’Europe post-communiste 1990-1996: Vers une identité paneuropéenne de sécurité, Brulyant, Bruxelles, 1996.

- Idem, „Les valeurs de la Grande Europe, produit du laboratoire politique de la CSCE”, în Relations Internationales, 73, printemps 1993, p. 63-80.

- Dinu C. Giurescu, „«DeclaraŃia» din aprilie 1964”, în Dosarele istoriei, an IX, nr. 4 (92), 2004, p. 14-17.

- Lord Gladwyn, „Western Europe Collective Defence”, în International Affairs, 51, 2,

aprilie 1975, p. 166-174.

- Mihail Gorbaciov, „După zece ani”, în Magazin istoric, t. XXXVI, nr. 2 (419), februarie

2002, p. 26-28.

- Armand Goşu, „Politica răsăriteană a României: 1990-2005”, în Contrafort, 1 (135), ianuarie 2006.

25

- Johanna Granville, „Dej-a-vu: Early Roots of Romania’s independence”, în East

European Quarterly, XLII, vol. 4, January 2009, p. 365-404.

- Istvan Gyarmati, „Keep Soviets on German Soil”, în Bulletin of the Atomic Scientists, 46, 5, June 1990, p. 10-11.

- James Goldgeier, Not Whether But When: the U.S. Decision to Enlarge NATO,

Brookings Institution Press, 1999.

- Yosef Govrin, RelaŃiile israelo-române la sfârşitul epocii Ceauşescu. Din însemnările

ambasadorului Israelului în România, EFES, Cluj-Napoca, 2007.

- Joseph Gow, The Triumph of the Lack of Will. International Diplomacy and the Yugoslav War, Hurst and Co, London, 1997.

- Francesco Guida, La Romania Contemporanea. Momenti e questioni di storia, Edizioni Nagard, Milano, 2003.

- Uwe Halbach, Heinrich Tiller, „Russia and its Southern Flank”, în Aussenpolitik, 45, 2, 1994, p. 156-165.

- Leo Hamon, „Le drame yougoslave”, în La lettre de la FEDN, no. 8, 2e trimestre 1992.

- Joseph F. Harrington, Bruce J. Courtney, RelaŃii româno-americane 1940-1990, Institutul European, Iaşi, 2002.

- Joseph F. Harrington, „Romania since ’89: case study in Romanian foreign policy, 1989- 1999”, în New England Journal of History, vol. 55, n. 3, 1999, p. 12-33.

- Joseph F. Harrington, Scott Karns, Edward Karns, „Primele o mie de zile ale politicii

externe a României: o perspectivă americană”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 27, 3-4, 1993, p. 181-197.

- John L. Harper, „Lessons of the Marshall plan for Eastern Europe”, în The International

Spectator: Italian Journal of International Affairs, vol. 33, no. 2, aprilie 1998, p. 149-

168.

- Magarditsch Hatschikjan, „Foreign Policy Reorientations in Eastern Central Europe”, în

Aussenpolitik, 45, 1, 1994, p. 52-60.

- Georges Haupt, „La génese du conflit sovieto-roumaines”, în Revue française de science politique, XVIII, 1968, nr. 4, p. 669-684.

- Elizabeth W. Hazard, Cold War Crucible: United States Foreign Policy and the

Conflict in Romania, 1943-1953, Boulder, New York, 1996.

- Agnes Heller, Ferenc Feher, De la Ialta la Glasnost, Editura de Vest, Timişoara, 1993.

- James Hershberg, „Who Murdered «Marigold». New Evidence on the Mysterious Failure of Poland’s Secret Initiative to Start U.S.-North Vietnamese Peace Talks, 1966”, Cold War International History Project, Working Paper no. 27, Washington, April 2000.

- Hans-Hermann Hertle, „The Fall of the Wall: The Unintended Self-Dissolution of East

Germany’s Ruling Regime”, în Cold War International History Project. Bulletin, issue

12/13, Fall/Winter 2001, p. 131-164.

- Constantin Hlihor, „The Actors within the Power Equation of the System of International Relations”, în Euro-Atlantic Studies, no. 3, 2000, p. 5-14.

- Idem, „The Post-Cold War Era: Romania and the Stability in the Balkans”, în Euro- Atlantic Studies, no. 4, 2001, p. 95-101.

- Erik Hoffmann, Frederic Fleron Jr., The Conduct of Soviet Foreign Policy, Aldine, New York, 1980.

- Stanley Hoffmann, „A View from at Home: The Perils of Incoherence”, în Foreign

Affairs, 57, 3, America and the World, 1978, p. 463-491.

- Idem, „The U.S. and Western Europe: Wait and Worry”, în Foreign Affairs, 63, 3,

America and the World, 1984, p. 631-652.

- Hans-Joachim Hoppe, „The Situation in Central and Southeast European Countries”, în Aussenpolitik, 45, 2, 1994, p. 134-145.

26

- Robert Hormats, „Redefining Europe and the Atlantic Link", în Foreign Affairs, 68, 4, Fall 1989, p.71-91.

- Idem, „The Roots of American Power", în Foreign Affairs, 70, 3, Summer 1991, p. 132-

149.

- Michael Howard, „The Remaking of Europe”, în Survival, 32, 2, March/April 1990, p. 99-

106.

- Idem, „The Springtime of Nations”, în Foreign Affairs, Vol. 69, No. 1, America and the

World 1989/90, p. 17-32.

- Denis Huber, A Decade which made History - The Council of Europe 1989-1999,

Council of Europe Pub., Strasbourg, 1999.

- Bo Huldt, „Why neutrality?”, în Neutrals in Europe: Ireland, The Swedish Institute of

International Affairs , Stockholm , 1990, p. 47-51

- Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizaŃiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, Bucureşti, 1998.

- Idem, „The Clash of Civilizations?”, în Foreign Affairs, Vol. 72, 3, Summer 1993, p. 22-

49.

- Idem, „The U.S. - Decline or renewal?", în Foreign Affairs, Winter 1988/1989, p. 76-

96.

- Adrian G.V. Hyde-Price, The European Security beyond the Cold War. Four Scenarios

for the Year 2010, RIIA, SAGE Publications, London, 1991.

- Idem, The international politics of East Central Europe, Manchester University Press,

1996.

- Valur Ingimundarson, „Between Solidarity and Neutrality: The Nordic Countries and the

Cold War 1945-1991”, în Cold War International History Project. Bulletin, no. 11, Winter 1998, p. 269-274.

- GhiŃă Ionescu, Comunismul în România, Editura Litera, Bucureşti, 1994.

- Mihail E. Ionescu, După hegemonie. Patru scenarii de securitate pentru Europa de

est în anii ‘90, Scripta, Bucureşti, 1993.

- Idem, „«Doctrina Brejnev» şi politica sferelor de influenŃă”, în Dosarele Istoriei, nr. 8 (24), 1998, p. 3-6.

- Max Jakobson, „Substance and Appearance: Finland”, în Foreign Affairs, 58, 5, Summer

1980, p. 1034-1044.

- Pertti L. Joenniemi, „Neutrality beyond the Cold War”, în Review of International Studies,

19, 1993, p. 289-304.

- George Joffe, „European Security and the New Arc of Crisis: Paper I”, în Adelphi Paper,

265, I, Winter 1991-1992, p. 53-68.

- Robert G. Kaiser, „The USSR in Decline”, în Foreign Affairs, 67, 2, Winter 1988-1989, p.

97-113.

- Lawrence S. Kaplan, The Long Entanglement : NATO's First Fifty Years, Praeger,

Westport, CT, 1999.

- George F. Kennan, American Diplomacy, UCP, Chicago and London, 1984.

- Paul Kennedy, „Fin-de-Siècle America”, în The New York Review of Books, 28 iunie

1990.

- Walther Leisler Kiep, „The New Deutschlandpolitik”, în Foreign Affairs, 63, 2, Winter

1984/85, p. 316-329.

- Jeane J. Kirkpatrick, „Beyond the Cold War”, în Foreign Affairs, Vol. 69, No. 1, America

and the World 1989/90, p. 1-16.

- Heinrich Klebes, „The Council of Europe's Framework Convention for the Protection of National Minorities”, în Human Rights Law Journal, vol. 16, nr. 1-3, p. 92-105.

- Gabriel Kolko, The Politics of War: The World and United States Foreign Policy, 1943-1945, New York, Random House, 1968.

27

- Andrei Kozyrev, „Russia: a Chance for Survival”, în Foreign Affairs, Vol. 71, No. 2, Spring 1992, p. 1-16.

- Mark Kramer, „The Myth of a No-NATO-Enlargement Pledge to Russia”, în The Washington Quarterly, 32, 2, Aprilie 2009, p. 39-61.

- Idem, „The Prague Spring and the Soviet Invasion of Czechoslovakia: New

Interpretations”, partea a doua, în Cold War International History Project. Bulletin,

issue 3, Fall 1993, p. 2-13, 54-55.

- Milan Kundera, „The Tragedy of Central Europe”, în New York Review of Books, vol. 31,

no.7, 26 April 1984, p. 33-38.

- Hans-Jürgen Küsters, „The Origins of the EEC Treaty”, în Enrico Serra (ed.), Il rilancio dell’Europa e i trattati di Roma, Bruylant, Brussels, 1989, p. 211-238.

- Walter LaFeber, America, Russia, and the Cold War, 1945-2000, McGraw Hill Higher

Education, 2001.

- Walter Laqueur, „U.S.-Soviet Relations”, în Foreign Affairs, 62, 3, America and the

World 1983, p. 561-586.

- F. Stephen Larrabee, „Instability and change in the Balkans”, în Survival, 34, 2, Summer 1992, p. 31-49.

- Stefan Lehne, The Vienna Meeting of the Conference on Security and Cooperation in

Europe, 1986-1989. A Turning Point in East-West Relations, Westview Press, Boulder,

1991.

- Ralph B. Levering, The Cold War 1945-1987, Harlan Davidson, Arlington Heights,

Illinois, 1988.

- Jacques Levesque, „Soviet Approaches to Eastern Europe at the beginning of 1989”, în

Cold War International History Project. Bulletin, issue 12/13, Fall/Winter 2001, p. 49-

72.

- Bernard Lewis, „The Anti-Zionist Resolution”, în Foreign Affairs, 55, 1, October 1976, p. 54-64.

- Valentin Lipatti, ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Editura politică, Bucureşti, 1985.

- Idem, În tranşeele Europei. Amintirile unui negociator, Editura militară, Bucureşti,

1993.

- Idem, „Regula consensului în negocierile diplomatice multilaterale ca mijloc de

promovare a interesului naŃional”, în Interesul naŃional şi politica de securitate, IRSI, Bucureşti, 1995, p. 128-134.

- Walter Lippmann, „The Cold War”, în Foreign Affairs, 65, 4, Spring 1987, p. 869-884.

- Lapo Lombardi, La Santa Sede e i cattolici dell’Europa orientale agli albori della Guerra Fredda. I casi della Polonia e dell’Ungheria, Roma-Budapest, 1997.

- William H. Luers, „The U.S. and Eastern Europe”, în Foreign Affairs, 65, 5, Summer 1987, p. 976-994.

- Petr Lunak, „Reassessing the Cold War alliances”, în NATO Review, vol. 49, nr. 4, iarna 2001/2002, p. 31-33.

- Pawel Machcewicz, „Poland 1986-1989: From «Cooptation» to «Negotiated

Revolution»”, în Cold War International History Project. Bulletin, issue 12/13, Fall/Winter 2001, p. 93-129.

- Michael Mandelbaum, The Dawn of Peace in Europe, The Twentieth Century Fund Press,

New York, 1996.

- Idem, „Ending the Cold War”, în Foreign Affairs, 68, 2, Spring 1989, p. 16-36.

- Idem, „Coup de Grace: the End of the Soviet Union”, în Foreign Affairs, 71, 1, America and the World 1991/1992, p. 164-183

28

- Vojtech Mastny, „The Soviet Non-Invasion of Poland in 1980/81 and the End of the Cold War”, Cold War International History Project, Working Paper no. 23, Washington, September 1998.

- Idem, „NATO at Fifty: Did NATO Win the Cold War? Looking over the Wall”, în

Foreign Affairs, 78, 3, May/June 1999, p. 176-189.

- Idem, „Reconsiderations: The Cassandra in the Foreign Commissariat. Maxim Litvinov and the Cold War”, în Foreign Affairs, 54, 2, January 1976, p. 366-376.

- James Mayall, „Nationalism and international security after the Cold War”, în Survival, 34, 1, Spring 1992, p. 19-35.

- Corneliu Mănescu, „Rumania in the Concert of Nations”, în International Affairs, vol. 45, nr. 1 ianuarie 1969, p. 1-14.

- Charles McC. Mathias Jr., “Ethnic Groups and Foreign Policy”, în Foreign Affairs, 59, 5, Summer 1981, p. 975-998.

- Martin McCauley, The Origins of the Cold War, Longman, London and New York,

1991.

- Idem, Rusia, America şi Războiul Rece, 1949-1991, POLIROM, Iaşi, 1999.

- Idem, The Soviet Union 1917-1991, Longman, London and New York, 1993.

- Christian Meier, „Cooperation Initiatives in Eastern Central Europe”, în Aussenpolitik, 45, 3, 1994, p. 254-262.

- Teodor Meleşcanu, „Security in Central Europe: a Positive-Sum Game”, în NATO Review, vol. 41, nr. 5, octombrie 1993, p. 12-18.

- Tibor Meray, Budapesta 1956. Atunci şi după 44 de ani, Compania, Bucureşti, 2000.

- Paul E. Michelson, „RevoluŃia est-europeană reconsiderată”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 27, 1-2, 1993, p. 49-63.

- Adrian Miroiu, „Locul României în Tratatul de la Varşovia” (I-IV), în 22, nr. 752-755 din august 2004.

- Constantin Mocanu, Politica externă a României 1958-1964, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2008.

- Dominique Moïsi, Michael Mertes, „Europe's Map, Compass and Horizon: Where? Why? With Whom?”, în Foreign Affairs, 74, 1, January/February 1995, p. 122-134.

- Roger Morgan, „Germany in Europe”, în The Washington Quarterly, Autumn 1990, p.

147-157.

- Mircea Munteanu, „The Last Days of a Dictator”, în Cold War International History

Project. Bulletin, issue 12/13, Fall/Winter 2001, p. 217-225.

- Adrian Năstase, „Stabilitatea în Balcani trebuie să fie o aspiraŃie euro-atlantică”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 25, 3-4, 1991, p. 145-154.

- Daniel Nelson, Romania in the 1980s, Westview Press, Boulder, 1981.

- Idem, „Securitatea României”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 27, 3-4, 1993, p. 155-180.

- Renee de Nevers, „The Soviet Union and Eastern Europe: The End of an Era”, Adelphi

Paper, 249, 1990. - *** Neutrals in Europe: Ireland, The Swedish Institute of International Affairs,

Stockholm, 1990.

- *** Neutrals in Europe: Switzerland, The Swedish Institute of International Affairs, Stockholm, 1988.

- Paul Nistor, Înfruntând Vestul. PCR, România lui Dej şi politica americană de

îngrădire a comunismului, Editura Vremea, Bucureşti, 2006.

- Juergen Noetzold, „The Eastern Part of Europe - Peripheral or Essential Component of European Integration?”, în Aussenpolitik, 44, 4, 1993, p. 326-334.

- Ennio di Nolfo, Romain H. Rainero, Brunello Vigezzi (ed), L'Italia e la politica di potenza in Europa (1945-50), Marzorati, 1988.

29

- Ennio di Nolfo, Romain H. Rainero, Brunello Vigezzi (ed.), Italia e la politica di

potenza in Europa (1950-60), Marzorati, 1992.

- Ennio di Nolfo, „Italia e Stati Uniti: un’alleanza diseguale”, în Storia delle relazioni internazionali, 1990, n. 1, p. 3-28.

- Joseph Nye, „Is the US Declining?”, în The New York Review of Books, 11 octombrie

1990.

- Petre Opriş, Criza poloneză de la începutul anilor ‘80. ReacŃia conducerii Partidului

Comunist Român, Editura UniversităŃii Petrol-Gaze din Ploieşti, Bucureşti, 2008.

- Alexandru Oşca, Vasile Popa, „În culisele preliminariilor Tratatului de la Varşovia”, în

Dosarele Istoriei, nr. 8, 2001, p. 3-8.

- Pietro Pastorelli, La politica estera italiana del dopoguerra, Il Mulino, Bologna, 1987.

- Otto Pick, „The demise of the Warsaw Pact”, în NATO Review, vol. 39, nr. 2, aprilie 1991, p. 12-16.

- Idem, „Reassuring Eastern Europe”, în NATO Review, 40. 2, April 1992, p. 27-31.

- Richard Portes, „East Europe's Debt to the West: Interdependence is a Two-Way Street”, în Foreign Affairs, 55, 4, July 1977, p. 751-782.

- Ronald Powaski, The Cold War. The United States and the Soviet Union 1917-1991, Oxford University Press, New York and Oxford, 1998.

- Eugen Preda, NATO. Scurtă istorie, SILEX, Bucureşti, 1999.

- Idem, „NoŃiunea de «război rece» şi conjunctura în care a apărut”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 27, 1-2, 1993, p. 43-48.

- Janusz Prystrom, „Dimensiunea militară a securităŃii naŃionale în Europa centrală şi de est”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 25, 5-6, 1991, p. 327-331.

- Vasile Puşcaş, „«NaŃionalizarea» apărării în Europa central-estică şi securitatea europeană”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 26, 1, 1992, p. 29-32.

- Michael Quinlan, „Nuclear weapons and the abolition of war”, în International Affairs, 67, 2, 1991, p. 293-301.

- Paul Quinlan, Ciocnire deasupra României. Politica anglo-americană faŃă de

România 1938-1947, FundaŃia Culturală Română, Iaşi, 1995.

- Robin Allison Remington, The Warsaw Pact. Case Studies in Communist Conflict

Resolution, The MIT Press, Cambridge/Mass., and London/England, 1971.

- Jean-Francois Revel, „The Myths of Eurocommunism”, în Foreign Affairs, 56, 2,

January 1978, p. 295-305.

- Andrea Riccardi, Governo carismatico. 25 anni di pontificato, Mondadori, Milano,

2003.

- Alfred J. Rieber, „The crack in the plaster: crisis in Romania and the origins of the Cold War”, în Journal of Modern History, vol. 76, n. 1, 2004, p. 62-106.

- Adam Roberts, „A new age in international relations?”, în International Affairs, 67, 3, 1991, p. 509-525. - *** Romania: a Country Study, edited by Ronald D. Bachman, Federal Research

Division, Library of Congress, (Washington), 1989.

- John Roper, „«Comunitatea SecurităŃii» între concept şi realitate”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 25, 5-6, 1991, p. 315-317.

- James Rosenau, „New Dimensions of Security. The Interaction of Globalizing and

Localizing Dynamics”, în Security Dialogue, 25, 3, September 1994, p. 255-281.

- Tina Rosenberg, „Overcoming the Legacies of Dictatorship”, în Foreign Affairs, 74, 3,

May/June 1995, p. 134-152.

- W.W. Rostow, „On Ending the Cold War”, în Foreign Affairs, 65, 4, Spring 1987, p.

831-851.

30

- Kevin Ruane, The rise and fall of the European Defence Community. Anglo-

American relations and the crisis of European Defence, 1950-1955, Macmillan, London, 2000.

- Alvin Rubinstein, „Lessons of the Cold War”, în Security Dialogue, 25, 3, September 1994, p. 295-306.

- Jacques Rupnik, The Other Europe, Weidenfeld and Nicolson, London, 1988.

- Liliana Saiu, The Great Powers and Romania. 1944-1946, Boulder, 1992.

- Mary Elise Sarotte, 1989: the struggle to create post-Cold War Europe, Princeton University Press, 2009.

- Ilie Schipor, „Furtună în deşert”, în Dosarele istoriei, nr. 10 (15), 1998, p. 57-62.

- Arthur M. Schlesinger Jr., „Origins of the Cold War”, în Foreign Affairs, 46, 1, October 1967, p. 22-52.

- George Schöpflin, Nancy Woods (eds.), In Search of Central Europe, Polity Press, London, 1989.

- George Schopflin, „The end of communism in Eastern Europe”, în International Affairs, 66, 1, 1990, p. 3-16.

- Gustav Schmidt (ed.), A History of NATO: The First Fifty Years, Houndmills, UK, Palgrave, 2001 (3 vol.)

- Ioan Scurtu, „De la retragerea trupelor sovietice la DeclaraŃia din aprilie 1964”, în Historia, iunie 2009, p. 61-66.

- Idem, „Regimul politic din România (1948-1989)”, în Studii şi Articole de Istorie,

LXXIV, 2009, p. 5-16.

- Idem, „PMR şi «criza iugoslavă»”, în Dosarele Istoriei, nr. 3 (19), 1998, p. 34-41.

- Hugh Seton Watson, East European Revolution, London, New York, 1982.

- Idem, „What is Europe, Where is Europe? From Mistique to Politique”, în Encounter,

July-August 1985, p. 9-17.

- Lilia Shevtsova, „The August Coup and the Soviet Collapse”, în Survival, 34, 1, Spring

1992, p. 5-18.

- Dmitri Simes, „The Return of Russian History”, în Foreign Affairs, 73, 1, January/February 1994, p. 67-82.

- Gerard Simon, „La Russie: une hégémonie eurasienne?”, în Politique étrangère, 59, 1, printemps 1994, p. 29-48.

- Walter Slocombe, „The Role of the United States in International Security after the Gulf War”, în Adelphi Paper, 265, I, Winter 1991-1992, p. 41-52.

- Mark Smith, The Eastern Giants: Russia, Ukraine and the European Security, RUSI,

Sherrens Printer, London, 1992.

- Alexander Smolar, „Democratization in Central-Eastern Europe and International Security”,

în Adelphi Paper, 266, part II, Winter 1991-1992, p. 25-34.

- Jack Snyder, „Averting Anarchy in the New Europe", în International Security, 14, 4, Spring 1990, p. 5-41.

- Th. Sorensen, „Dilemmas of Détente: Most-Favoured-Nation and Less Favorite Nations", în Foreign Affairs, 52, 2, January 1974, p. 237-286.

- Georges-Henri Soutou, „Was There a European Order in the Twentieth Century? From the

Concert of Europe to the End of the Cold War”, în Contemporary European History, vol. 9, no. 3, 2000, p. 329-353.

- Niculae Spiroiu, „PercepŃii româneşti ale securităŃii în estul Europei”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 25, 5-6, 1991, p. 323-326.

- André de Staercke ş.a., NATO’s Anxious Birth. The Prophetic Vision of the 1940s, C.

Hurst & Company, London, 1985.

- Apostol Stan, “România sub regimul comunist (1944-1989)”, în Revista istorică, vol. V, nr. 9-10, septembrie - octombrie 1994, p. 1029-1053.

31

- Valentin Stan, România şi eşecul campaniei pentru Vest, Bucureşti, 1999.

- Idem, „The Political economy of Security: the EU and the USA at the Crossroads”, în

Euro-Atlantic Studies, no. 5, 2002, p. 85-91.

- Idem, „Rusia între «străinătatea apropiată» şi politica mondială”, în Sfera Politicii, nr. 25,

februarie 1995, p. 20-21.

- Idem, „NATO şi politica de alianŃe a României”, în Sfera Politicii, nr. 19, august 1994, p.

16-18.

- Idem, „Suveranitatea şi spiritul european. Dileme diplomatice”, în Sfera Politicii, nr. 13,

ianuarie 1994, p. 24-25.

- Idem, „Politica externă ungară. Drumul spre Europa”, în Sfera Politicii, nr. 17, mai 1994, p.

19.

- Idem, „Securitate prin democraŃie sau democraŃia ameninŃătoare”, în Sfera Politicii, nr. 14,

februarie 1994, p. 15.

- Idem, „Influencing regime change in the Balkans. The role of external forces in the

transition”, în Experimenting with democracy. Regime Change in the Balkans, editori Geoffrey Pridham şi Tom Gallagher, Routledge, London and New York, 2000, p. 152-168.

- Joseph R. Starobin, „Origins of the Cold War: The Communist Dimension”, în Foreign

Affairs, 47, 4, July 1969, p. 681-696.

- Adlai E. Stevenson, Alton Frye, „Trading with the Communists”, în Foreign Affairs, 68, 2, Spring 1989, p. 53-71.

- Susan Strange, „The future of the American Empire”, în Journal of International

Affairs, vol. 42, no. 1, 1988, p. 1-17.

- Roland Stromberg, „The Idea of Collective Security”, în Journal of the History of

Ideas, vol. 17, no. 2, Aprilie 1956, p. 250-263.

- Milan Svec, „The Prague Spring: 20 Years Later”, în Foreign Affairs, 66, 5, Summer

1988, p. 981-1001.

- Serghei Şahrai, „Miturile şi realităŃile destrămării U.R.S.S.”, în Magazin istoric, t. XXXVI,

nr. 2 (419), februarie 2002, p. 28-30.

- Vasile Şandru, „7 septembrie 1964. Martor la întrevederea Gheorghe Gheorghiu-Dej – Iosip Broz Tito”, în Magazin istoric, t. XXXII, nr. 5 (374), mai 1998, p. 50-51.

- Jurgen Tampke, The People's Republics of Eastern Europe, Croom Helm Ltd.,

[London], 1983.

- Daniel Tarschys, „The Council of Europe: towards a vast area of democratic security”, în

NATO Review, vol. 42, nr. 6/decembrie 1994 – 1/ianuarie 1995, p. 8-12.

- Trevor Taylor, „NATO and Central Europe”, în NATO Review, 39, 5, October 1991, p. 17-

22.

- Stelian Tănase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948-1965, Humanitas,

Bucureşti, 2002.

- Vladimir Tismăneanu, „Gheorghiu Dej and the Romanian Worker’s Party: From De-

Sovietization to the Emergence of National Communism”, Cold War International History Project, Working Paper no. 37, May 2002.

- Idem, Stalinism for all seasons. A political history of Romanian Communism,

Berkeley/Los Angeles/London, UCP, 2003 (ediŃia în limba română: Stalinism pentru

eternitate, Editura POLIROM, Iaşi, 2005).

- Ingo Trauschweizer, Towards a military history of the Cold War: a bibliographic essay, European University Institute Working Paper n. 29, Max Weber Programme, 2009.

- Oldøich Tùma, „Czechoslovak November 1989”, în Cold War International History

Project. Bulletin, issue 12/13, Fall/Winter 2001, p. 181-193.

- Liviu łăranu, „Preliminariile DeclaraŃiei din aprilie”, în Magazin istoric, t. XXXVI, nr. 4 (421), aprilie 2002, p. 9-13.

32

- Idem, „C.A.E.R., cronica unui eşec”, în Magazin istoric, t. XXXVI, nr. 2 (419), februarie 2002, p. 21-25.

- Idem, „Industrializată sau «cucuruzată»? România – CAER (1949-1965)”, în Dosarele Istoriei, nr. 9 (121), 2006, p. 30-61.

- Liviu łârău, „Ziarul Scânteia şi Războiul Rece. Atitudine politică şi limbaj, 1945-1953”, în Revista istorică, vol. IV, nr. 7-8, iulie-august 1993, p. 725-741

- Idem, Între Washington şi Moscova. Politicile de securitate naŃională ale SUA şi URSS şi impactul lor asupra României (1945-1965), Editura Tribuna, Cluj-Napoca,

2005.

- Keith Sword (ed.), The Times Guide to Eastern Europe. The Changing Face of the

Warsaw Pact, Times Books, London, 1990.

- Brian Urquhart, „Can the United Nations Adapt to the 21st Century?”, în International Journal, vol. 60, no. 1, Winter 2004/2005, p. 227-236.

- Idem, „The United Nations: From Peace-keeping to a Collective System?", în Adelphi

Paper, 265, I, Winter 1991-1992, p. 18-29.

- Idem, „Learning from the Gulf”, în New York Review of Books, 38, 4, 7 March 1991.

- Katherine Verdery, National Ideology Under Socialism: Identity and Cultural Politics

in Ceauşescu's Romania, University of California Press, Berkeley, 1991.

- Sergiu Verona, Military Occupation and Diplomacy. Soviet Troops in Romania 1944-

1958, Duke University Press, Durham, London, 1992.

- Idem, „Cum au plecat trupele sovietice din România”, în Magazin istoric, t. XXIX, nr. 5 (338), mai 1995, p. 44-54.

- X [George F. Kennan], „The Sources of Soviet Conduct”, în Foreign Affairs, 25, 4, July 1947, p. 566-582.

- William Walker, „Nuclear weapons and the former Soviet republics”, în International Affairs, 68, 2, 1992, p. 255-277.

- Kenneth N. Waltz, „The Spread of Nuclear Weapons: More May Be Better”, Adelphi

Paper, 171, 1981.

- Henning Wegener, „Viitoarele structuri ale securităŃii în Europa: perspectiva NATO”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 25, 5-6, 1991, p. 297-300.

- Odd Arne Westad, The Global Cold War: Third World Interventions and the Making of Our Time, Cambridge, 2005.

- Gerhard Wettig, „Moscow's Perception of NATO's Role”, în Aussenpolitik, 45, 2, 1994, p.

123-133.

- Idem, „A New Type of Chalenge to European Security”, în Aussenpolitik, 46, 2, 1995, p.

136-145.

- Martin Whight, „Why is there no International Theory?”, în International Relations, April 1960, 2, p. 35-48.

- Manfred Worner, „Parteneriatul – noua doctrină NATO în estul Europei”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, 25, 5-6, 1991, p. 291-295.

- Roman Wyborski, „Începutul Războiului Rece: Szklarska Poreba, 22-27 septembrie

1947”, în Analele Sighet, nr. 5, Anul 1947 – căderea cortinei, FundaŃia Academia Civică,

1997, p. 730-734.

- Donald Zagoria, „Into the Breach: New Soviet Alliances in the Third World”, în Foreign

Affairs, 57, 4, Spring 1979, p. 733-754. - John Zametica, The Yugoslav Conflict, Adelphi Paper, no. 270, IISS, London,

Summer1992.

- Philip Zelikow, „The new Concert of Europe”, în Survival, 34, 2, Summer 1992, p. 12-30.

- Idem, „Beyond Boris Yeltsin”, în Foreign Affairs, 73, 1, January/February 1994, p. 44-55.

- Charles Zorgbibe, Histoire de l'OTAN, Complèxe, Bruxelles, 2002.

33