Sunteți pe pagina 1din 3

Fitoremedierea se refera la bioremedierea botanica si implica utilizarea plantelor verzi pentru decontaminarea solurilor, apelor si aerului.

Este o tehnologie care poate fi aplicata atat poluantilor organici cat si poluantilor anorganici (metale mai ales) prezenti in sol, apa sau aer. Tehnicile de fitoremediere pot oferi singura cale eficienta de refacere a sutelor de mii de km2 de sol si ape poluate in urma activitatilor umane, constituind o alternativa ieftina si ecologica a metodelor fizice de remediere, distructive pentru mediu, folosite curent. Ideea utilizarii plantelor ce acumuleaza metale, pentru inlaturarea selectiva si reciclarea metalelor aflate in exces in mediu, a fost introdusa in 1983, a castigat interes deosebit in anii 90 si a fost examinata tot mai mult ca o tehnologie practica, putin costisitoare comparativ cu metodele clasice de inlocuire sau spalare a solurilor poluate. Scenariul ideal pentru fitoremedierea poluantilor elementali implica extractie, translocarea cationilor toxici sau oxianionilor in tesuturile supra terane si recoltarea acestora, conversia elementelor in radacini pentru pevenirea percolarii din zona poluata. Unii autori propun utilizarea utilizarea concomitenta a amendamentelor chimice(carbonat de calciu, fosfati, oxizi de fier si de mangan, zeloiti) si plantelor pentru transformarea contaminantilor in forme inaccesibile si stabile. Poluantii pot fi absorbiti in plante prin cateva procese naturale biofizice si biochimice, si anume prin: absorbtie, transport, translocare, hiperacumulare si transformare. Insa fitoremedierea solului poate fi limitat de: -Adancimea zonei de tratare este determinat de plantele folosite in fitoremediere. In majoritatea cazurilor, acest procedeu poate fi folosit pe solurile de mic adancime.

- Concentratiile mari de substante periculoase pot fi toxice pentru plante. - Comport aceleai limite de transfer in mas ca alte biotratamente - Uneori se poate face doar in anumite sezoane, in functie de locatii. - Poate transfera poluantii intre medii, cum ar fi de exemplu din sol in aer. - Nu este eficient pentru poluantii puternic absorbiti (cum ar fi PCB) i cei absorbiti slab. - Toxicitatea i biodisponibilitatea produilor de degradare nu sunt intotdeauna cunoscute. - Produii pot fi mobilizati in apele subterane sau bioacumulati in animale. Avantaje si dezavantaje ale fitoremedierii Avantaje In situ Dezavantaje superficiale ale solurilor;

Se limiteaza la apele cu adancime mic

Cantitati mari de substante poluate po Este un proces pasiv Foloseste energia solara Costurile se ridica la 10-20% din cele necesare proceselor mecanice de tratare Conserva resursele naturale Este larg acceptat de catre public Implica un risc foarte mic de poluare a aerului si a apelor consuma;

plantelor si/sau animalelor si oamenilo

Este limitata de conditiile climarice sez

cresterea plantelor este un proces rela

Timpul necesar ffitoremedierii este mu mecanice;

indelungat decat cel necesar remedie

Presupune gasirea unor solutiieficient

procesare a materilalului vegetal reco in urma biodegradarii nu se cunoaste adancime;

Toxicitatea si biodisponibilitatea produ

Exista riscul contaminarii panzei freati

Azi o sa vorbim despre diferitele tipuri de fitoremediere. Eu am gasit urmatoarele categorii: Fitoextractia: consta in indepartarea metalelor sau a poluantilor organici, din sol, cu ajutorul plantelor capabile sa acumuleze acesti poluanti in diferitele lor organe, care apoi sa poata fi recoltate. Ex: Tutunul absoarbe foarte bine Cd din sol. Atentie fumatori sa nu va intoxicati cu Cd. Fitodegradarea: consta in utilizarea plantelor capabile de simbioze cu microorganisme pentru a degrada poluantii organici. Ex: tricloroetilena este absorbita de catre hibrizii de plop, Populus deltoides si Populus nigra, care descompun contaminantul in componentele sale metabolice. Rizofiltrarea: consta in utilizarea radacinilor unor plante pentru a absorbi si adsorbi poluanti, in special metale din apa. Ex: floarea soarelui (Helianthus annuus) este capabila sa indeparteze uraniul radioactiv din sol in proportie de pana la 95% in 24 de ore. Fitofiltrarea: consta in utlizarea plantelor pentru a absorbi elementele din ape. Diferenta fata da rizofiltrare consta in faptul ca sunt utilizate specii de plante care au capacitatea de a transloca elemente toxice de la nivelul sistemului radicular spre organele supraterane. Fitostabilizarea: consta in utilizarea plantelor in transformarea metalelor din mediu in forme mai putin toxice, fara a fi indepartate. Fitovolatilizarea: consta in utilizarea plantelor in scopul volatilizarii poluantilor si al indepartarii lor din aer. Ex: volatilizarea mercurului, seleniului prin conversia de la forma stabila la cea volatila. Controlul hidraulic: consta in utlizarea plantelor in scopul absorbtiei rapide a unui volum mare de apa poluata in scopul evitarii infiltrarii acesteia in panza freatica.