Sunteți pe pagina 1din 7

Constitutia Spaniei

-prezentare generala-

Constituia Spaniei este legea suprem a Spaniei. Pentru generaiile tinere, Spania apare ca un stat care este un model de stabilitate politic, cu o evoluie continu economic, n plin progres, insa nu a fost totdeauna aa. In continuare vom face o scurta prezentare a evolutiei ordinii constituttionale din Spania. Astfel, dezastruosul Rzboi Civil din anii 1936-1939, a dus la o period de 125 de ani de tulburri, insurecii, lovituri de Stat, avnd ca rezultate alternante ntre monarhii constituionale i monarhii absolute si ntre regimuri mai mult sau mai puin liberale. Relativa stabilitate a Regatului Spaniol din secolul al XVIII-lea a fost zdruncinata la 5 mai 1808 de Napoleon I, care l-a detronat pe regele spaniol Fernando VII i a pus pe tron n locul lui pe fratele su, Joseph Bonaparte. Dou evenimente aparent contradictorii au urmat acestei intervenii:

Izbucnirea unei insurecii naionale;

Adoptarea la 19 martie 1812 a Constituiei de la Cadiz . Prin aceasta constitutie Spania este o monarhie ereditara, divizarea puterii legislative facandu-se ntre rege si parlament, acesta din urma fiind sub denumirea de cortesuri. Constituia de la Cadiz avea s trezeasc interesul spaniolilor pentru probleme constitutionale.

Apoi, domnia reginei Isabela I a provocat numeroase lovituri de Stat si insurecii populare. Maria Cristina, regenta, promulg la 10 aprilie 1834 o noua constituie, sub denumirea de Statutul Regal. Prin aceasta constitutie se instituie parlamentul bicameral. Doi ani mai tarziu, la 12 august 1836, regenta Maria Cristina restaureaz Constituia din 1812 pentru ca in data de 16 iunie 1837 s promulge o alt constituie, care constituie un compromis intre cea din 1812 si Statutul Regal din 1834. Din 1840 au loc din nou o serie de lovituri de Stat, n 1843 venind la conducere generalul Ramon Maria Nervaez, care printr-o nou Constituie restabilete Statutul Regal din 1834. La 30 iunie 1876 se adopt o nou constituie, prin care Spania este proclamat monarhie ereditar constituional. Dup adoptarea ultimei noi constituii, care avea s dureze 47 de ani, se prea c Spania si-a gasit n sfarit stabilitatea. ns la 13 septembrie 1923 vine la putere alt general i restabilete Constituia din 1876. In urma sangerosului razboi civil cuprins intre 1936 si 1939 impotriva republicanilor, conducator al Spaniei devine generalul Francisco Franco si instaureaza un

regim dictatorial de extrem dreapt . La 31 martie 1947, eful Statului Spaniol, generalisimul Franco, promulg Legea cu privire la succesiune, prin care Spania este proclamat monarhie. Franco a rmas n fruntea Spaniei pn la moartea sa, n 1975. Conform dorinei dictatorului, dup moartea sa a fost restaurat monarhia, prin nscunarea actualului rege, Juan Carlos I. Acesta propune Cortesurilor elaborarea unei constituii democrate, care, dupa adoptarea ei, este supus unui referendum n 1978, obinnd 87.8% din voturi n favoarea sa. Astfel se promulg Constituia din 1978, constitutie a Spaniei ce este in vigosre si astazi Actuala Constitutie spaniola reprezinta un act normativ ce a promovat ca valori superioare ordinii sale juridice: libertatea, justitia, egalitatea, puralismul politic, legalitatea (art. 9 alin. 3 din Constitutie). Art. 3 alin. 1 din Constitutie prevede faptul ca limba oficiala este castellana, toti spanioli avand datoria de a o cunoaste si dreptul de a o folosi.

Structura Constitutiei
Constituia spaniol are 169 de articole cu caracter juridic material; mai are ca anexe, numerotate separat, dispoziii adiionale (Paragrafe I - IV), Dispoziii tranzitorii (Paragrafele I - X), o Dispoziie derogatorie i o alt Dispoziie final. Drepturile fundamentale sunt riguros reglementate, chiar didactic, i sunt n conformitate cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu Convenia European a Drepturilor Fundamentale i cu normele Uniunii Europene. Astfel, art. 13, al.(2) cetaenii rezideni pe teritoriul Spaniei, pot avea n alegerile municipale dreptul de sufragiu activ (de a alege) a fost revizuit in 1992, conferindu-li-se acestora i dreptul la sufragiu activ ( de a fi alei). Forma de guvernmnt adoptat de Constituia Spaniol este monarhia constituional ereditar. Regele este capul Statului, simbolul unitaii i permanenei statale. El nu poate avea alte tribute afar de cele conferite n mod expres prin Constituie. Atributiile Regelui (art. 62): _ Propune sanctiuni si promulga legi; _ convoaca si dizolva Parlamentul, face apel mpotriva alegerilor astfel cum este prevazut n Constitutie; _ apeleaza la referendum, n cazurile prevazute de Constitutie; _ propune un candidat ca presedinte al guvernului si, daca este cazul, numeste si puna capat misiunii sale astfel cum este prevazut n Constitutie; _ numeste si revoca membrii guvernului, la propunerea Primului-ministru; _ emite decrete, aprobate n cadrul Consiliului de Ministri, pentru a conferi onoruri militare, civile si premii acordate n temeiul legii; _ este informat cu privire la afacerile de stat de catre Primul-ministru, n acest scop, participa la reuniunile Consiliului de Ministri, la discretia sa exclusiva, la cererea Primului-ministru; _ este Comandantul suprem al Fortelor Armate;

_ exercita dreptul de gratiere n temeiul legii, dar nu poate autoriza gratieri generale; _ naltul Patronaj al Academiilor Regale; _ acrediteaza ambasadori; _ si exprima acordul asupra angajamentelor internationale n care este inclusa tara; _ declara razboi sau pace n urma acceptului Parlamentului; _ i se atribuie un fond forfetar de care dispune n vederea asigurarii necesitatilor sale si ale familiei regale; _ destituie sau angajeaza n mod liber personalul civil sau miliar din propria gospodarie. Constituia Spaniol, dei nu enun n mod expres principiul separaiei puterilor n Stat, l introduce implicit prin reglementarea distinct a puterilor i prin meninerea denumirilor clasice puterea legislativ (art. 66, alin. II) si puterea judectoreasc (Titlul VI), chiar dac se folosete i termenul de funcie executiv i autoritate reglementar pentru guvern. Titlul VI al Constitutiei, art. 117-127, reglementeaza sistemul judiciar. Astfel ca, n continuare prezentam cteva dintre cele mai importante prevederi ale Constitutiei Spaniei: Drepturile si ndatoririle fundamentale: Art. 11 din Constitutie 8 prevede faptul ca nationalitate spaniola se dobndeste, se pastreaza si se pierde, n conformitate cu legea. Nici o persoana de origine spaniola nu va putea fi privata de cetatenia sa. Statul poate negocia o dubla cetatenie n cadrul unor tratate cu tarile latino-americane sau cu cei care au avut sau au legaturi speciale cu Spania. n aceste tari, chiar daca ele recunosc drepturi reciproce cetatenilor spanioli, acestia pot deveni cetateni ai acelor state, fara a pierde nationalitatea lor. Art. 12 prevede faptul ca o persoana dobndeste capacitate deplina de exercitiu lavrsta de 18 ani. Statutul strainilor, prevazut de Constitutia Spaniei prevede faptul ca strainii, pe teritoriul Spaniei se bucura de libertatile publice garantate de prezenta parte, n conditiile stabilite prin tratate si de legi. Numai cetateni spanioli vor fi titulari ai drepturilor recunoscute de art. 23, cu exceptia faptului ca, n conformitatea criteriilor de reciprocitate, pot fi stabilite, prin tratate sau legi, dreptul de a vota si de a alege reprezentantii municipali. Extradarea se acorda n temeiul unui tratat sau prin lege, respectnd principiul reciprocitatii. Excluse de la extradare sunt persoanele ce au comis infractiuni politice, ce nu sunt considerate ca acte de terorism. Legea stabileste conditiile n care cetatenii straini si apatrizii se pot bucura de dreptul de azil n Spania (art. 13). Art. 23 prevede faptul ca cetateni spanioli au dreptul sa participe la treburile publice, direct sau prin reprezentanti liberi alesi, n alegeri periodice prin sufragiu universal. Ei au, de asemenea, dreptul de acces egal la functii publice, cu cerintele specificate de lege. Art. 14 prevede egalitatea n fata legii a cetatenilor spanioli cu strainii sau apatrizii, fara discriminare pe motive de rasa, sex, religie, opinie, circumstanta personala sau sociala. O prevedere interesanta, este cea cuprinsa n art. 55 din Constitutia Spaniei, unde este reglementata situatia suspendarii unor drepturi fundamentale, astfel ca:

(1) Drepturile prevazute la articolele: _ Art. 17, 18, pct. 2 si 3, sect. 19 si 20, pct. 1) si d) si 5 (arestul preventiv), Art. 21 (dreptul la ntrunire pasnica), Art. 28 alin. 2 (dreptul de a se asocia si de a declansa sau de a adera la o greva), Art. 37 alin. 2 (dreptul de a purta negocieri colective) pot fi suspendate, n cazul unui acord cu privire la declararea asediului, astfel cum este prevazut n Constitutie. O exceptie de la prevederile de mai sus, sunt cele cuprinse n paragraful 3 al art. 17, n caz de declarare a starii de urgenta. (2) O lege organica poate stabili modalitatile si cazurile n care, n mod individual si n urma interventiei judiciare necesare si adecvate de control parlamentar, a drepturilor recunoscute n art. 17 alin. 2 si 18 pct. 2 si 3 pot fi suspendate pentru anumite persoane n legatura cu investigatiile activitatilor de participare sau organizare a unei trupe armate sau grupari teroriste. Utilizarea nejustificata sau abuziva a competentei conferite, cu scopul ncalcarii legii, drepturilor si libertatilor recunoscute prin lege, va fi pedepsita cu raspunderea penala a celor vinovati. . Prerogativele Regelui:

Constitutia Spaniei prevede faptul ca Regele este seful statului, simbol al unitatii si alpermanentei, arbitru si moderator al functionarii regulate a institutiilor, constituind cel mai nalt nivel n cadrul reprezentarii statului spaniol n relatiile internationale, n special cunatiunile din cadrul comunitatii sale istorice, exercitnd functiile atribuite expres prin Constitutie si legi. Titlul sau este cel de REGE AL SPANIEI si poate fi folosit de catreceilalti membri ai familie regale. Persoana regelui este inviolabila si nu poate face obiectul raspunderii. Actele sale sunt ntotdeauna contrasemnate n modul prevazut la articolul 64, neavnd altfel valabilitate, cu exceptia celor prevazute la articolul 65.2. (art. 56). Art. 64 din Constitutie reglementeaza faptul ca acte Regelui se contrasemneaza de Primul-ministru si, dupa caz, de catre ministri de resort. Actiunile de propunere si denumire a Primului-ministru, precum si cele de dizolvare a Guvernului, prevazute la art. 99, vor fi contrasemnate de catre presedintele Congresului. De acte Regelui vor fi raspunzatoare acele persoane care vor contrasemna acele acte. Art. 57 (1) Coroana Spaniei va fi mostenita de catre succesorii H.M. Juan Carlos I de Borbn, mostenitorul legitim al dinastiei istorice. Succesiunea la tron urmeaza ordinea regulata a primului nascut si a reprezentarii, fiind preferata mereu linia anterioara celei posterioare; n aceeasi linie, va fi preferata gradul cel mai apropiat de nrudire dect cel mai ndepartat; n cadrul aceluias grad de nrudire, barbatul va fi preferat femeii, iar n cazul aceluiasi sex, persoana mai n vrsta celei mai tinere. (2) Printul mostenitor, de la nasterea sa sau de la producerea evenimentului va avea titlul de PRINT DE ASTURIA, precum si alte titluri detinute n mod traditional de catre mostenitorul Coroanei Spaniei. (3) Parlamentul va decide care dintre mostenitori este cel mai potrivit intereselor Spaniei.

(4) Acela dintre persoanele cu drept de succesiune la tron, care se casatoreste mpotriva interdictiei expresa a Regelui si Parlamentului, sunt excluse de la succesiunea la coroana, precum si descendentii acestora. (5) Abdicarea si renuntarea la tron, precum si orice ndoiala n fapt sau n drept, care are loc n ordinea succesiuni la coroana vor fi solutionate printr-un act. Sotia Regelui sau consortul Reginei nu si poate asuma functii constitutionale, cu exceptia dispozitiilor privitoare la Regenta (art. 58). Regenta: Atunci cnd regele este minor, mama regelui si, n lipsa acesteia, un adult relativ cel mai apropiat n succesiune la coroana, n ordinea stabilita n Constitutie, si exercita imediat Regenta n timpul minoritatii regelui. n cazul n care Regele devine incapabil de a exercita autoritatea, si aceasta incapacitate este recunoscuta de Parlament, se va institui imediat Regenta Printului Mostenitor al Coroanei, orice vrsta ar avea acesta. Daca nu exista persoana care are dreptul sa-si asume Regenta, acesta va fi numit de Parlament, si este format din unul, trei sau cinci persoane. Pentru exercitarea Regentei, aceasta trebuie sa fie o persoana de cetatenie spaniola si majora. Regenta va fi exercitata prin mandatul constitutional si ntotdeauna n numele regelui (art. 59). Legile generale adoptate de cortesuri sunt sancionate de Rege ntr-un termen de 15 zile, care apoi le promulg i dispune publicarea lor n Buletinul Oficial al Statutului (art. 91). Puterea executiv i puterea judectoreasc sunt amplu reglementate i nu pun probleme deosebite. Titlul VIII, "Despre organizarea teritorial a Spaniei", merit mai mult atenie, deoarece acesta se bazeaz pe o larg autonomie teritorial. n mod deosebit, sunt tratate Comunitile Autonome (Capitolul III), deoarece n Spania exist mai multe entiti naionale, ntre care cele mai importante sunt Catalonia i ara Bascilor. Acestea dispun de largi prerogative legislative i executive, amplu reglementate n art. 147-148, dar sunt i domenii n care Statul i rezerv competena(art. 149)

Ci de revizuire (schimbare) constituionale:


In privina revizuirii constituionale, exist o importan deosebire ntre Constituia Spaniei i constituiile celorlalte patru ri latine, deoarece este singura care nu a impus limite materiale revizuirii sale. n timp ce Constituia Portugaliei i Constituia din 1991 a Romniei au impus mai multe limite materiale, iar Constituia Francez i Constituia Italian au prevzut o singur limit, interzicerea modificrii formei de guvernamnt republicane. n schimb, pe aceeai linie de respectare a suveranitii poporului, a crei libertate poate fi alternat de conjuncturi imprevizibile, n mod firesc se impun limitele formale revizuirii constituiei, care nu poate avea loc n timp de rzboi, stau n stare de alarm, de excepie sau de asediu (art. 169).

n concluzie, Constituia Spaniol este o oper legislativ remarcabil, care a determinat evoluia n plin progres a acestui Stat, cci n ultim instana stabilitatea i bunstarea unui popor depind n primul rnd de legea sa fundamental.

Monitorizarea respectrii Constituiei


Tratnd cu mult seriozitate i competen eventualitatea apariiei unor conflicte ntre legile preconstituionale i noul pact fundamental, n sistemul constituional spaniol se face o distincie net ntre: - Constituionalitatea legilor ordinare sau organice posterioare intrrii n vigoare a Constituiei, se judec de ctre Tribunalul Constituional, ceea ce este firesc, de vreme ce acesta e o instituie nou, instituit ad hoc. Constituionalitatea legilor preconstituionale se pune ntr-o formul dubl: dac un tribunal ordinar constat ca o lege preconstituionala este contrar constituiei sau are dubii asupra conformitaii ei cu Constituia, atunci el sesizeaz Tribunalul Constituional spre a se pronuna, insa daca se pune problema numai a conformitaii unei norme juridice cu Constituia, tribunalul ordinar are competena deplin s o aplice sau nu, dupa cum o consider constituional sau nu. Reglementarea este atotcuprinztoare, spre deosebire de Constituia din 1991, care d n competena Curii Constituionale pronunarea numai asupra legilor postconstituionale, dar refuz tribunalelor sa se pronune asupra constituionalitii legilor preconstituionale, ceea ce a provocat o jurispruden anarhic i chiar conflictele sociale.

Concluzie
Conform Constituiei din 1978, Spania este o monarhie parlamentar, compus din 17 comunitai autonome i 2 provincii, avnd grade diferite de autonomie. Constituia Spaniei se armonizeaz continuu cu normele Uniunii Europene, cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului i Convenia European a Drepturilor Fundamentale.

Cristian Gabureanu, grupa 105