Sunteți pe pagina 1din 134

UNIVERSITATEA ROMQNO-AMERICANa Facultatea de Relatii Comerciale si Financiar-Bancare Interne si Internationale

GESTIUNE BANCARA
Suport de curs in anul universitar 2011-2012

Autor: Dr. PETRE BUNESCU

PREFATa

Cursul universitar de GESTIUNE BANCARa prevazut in programa analitica a studentilor din anul III al Facultatii de Relatii Comerciale si Financiar-Bancare Interne si Internationale, isi propune urmatoarele obiective:

Asimilarea cunostintelor de specialitate privind conceptele si practicile de gestiune in institutiile de credit; Deprinderea calculului unor indicatori si indici cu privire la trezoreria bancara, portofoliile de active si pasive bancare pe scadente si benzi de scadente; ~nsusirea tehnicilor de utilizare a bugetului de venituri si cheltuieli ca instrument de gestiune bancara atqt la nivelul institutiei teritoriale; Abordarea functionala a operatiunilor bancare semnificative si a relatiei cu clientela, orientari si segmente pe categorii de clienti; ~nsusirea tehnicilor privind gestiunea ratelor de dobqnzi, cunoasterea, comensurarea si gestionarea riscurilor in activitatea bancara. de credit, cqt si la nivelul structurilor

Consideram ca in actuala etapa sistemul bancar romqnesc este bine ancorat in economie, solid si performant, iar conditiile de criza manifestate si la noi probeaza rezistenta acestuia 2

la factorii de stress si confirma asteptarea normala ca bancile vor iesi din criza, impreuna cu clientii lor, asigurqnd apoi conditii de relansare economica. Manualul urmareste sa prezinte studentilor marile axe ale management-ului resurselor si plasamentelor bancare, modul cum se asigura un echilibru necesar intre prudenta si risc, deservirea clientilor cu o gama extinsa de produse si servicii bancare si asigurarea unei profitabilitati normale pentru actionari. Ne-am propus sa prezentam o imagine de ansamblu, coerenta a management-ului bancar, contqnd si pe faptul ca o parte insemnata a cunostintelor privind activitatea bancara a fost asimilata de studenti in cadrul altor discipline de specialitate.

CAPITOLUL I

SISTEMUL BANCAR CONTEMPORAN DIN ROMQNIA

Introducere Aderarea Romqniei la Uniunea Europeana la 01 ianuarie 2007 a confirmat si maturitatea sistemului bancar, care in decursul unei perioade de tranzitie de 17 ani a marcat trecerea de la un sector etatist la un sistem bine articulat pe doua paliere, avangarda a reformelor economice si suport al unei noi economii, adaptata cerintelor pietei. Cadrul legislativ fundamental necesar desfasurarii activitatii bancare din tara noastra are in vedere: - Implementarea Noului Acord de capital, Basel II, demarata in anul 2004 si aplicarea Directivei nr.2006/48/CE a Parlamentului European;

- Legea nr.312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romqniei; - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.99/2006, privind institutiile de credit si adecvarea capitalului; - Legea bancara nr.227/2007. 3

~n acest nou cadru, bancile sunt incluse in categoria institutiilor de credit cu un rol sporit in evaluarea riscurilor si in diminuarea necesarului de capital. Mentionam ca bancile

constituie cea mai importanta veriga cu cea mai vasta arie de activitate in rqndul institutiilor de credit.

1.1.

Banca Nationala a Romqniei banca centrala si de emisiune

Banca Nationala este garantul stabilitatii monedei nationale, avqnd atributii exclusive in emisiunea monetara, in punerea si retragerea banilor din circulatie. ~n baza Legii nr.312, BNR este autoritatea de emisiune monetara al statului si stabileste reglementarile in domeniul monetar, de credit, valutar si bancar. Ea refinanteaza societatile bancare, completqnd lichiditatile sistemului bancar si exercita supravegherea activitatii institutiilor de credit si mai recent a unor institutii financiare nebancare. Banca Nationala elaboreaza cadrul legal secundar necesar activitatii bancare: regulamente, norme specifice fiecarui gen de activitate, asigura autorizarea institutiilor de credit si aproba conducatorii acestora, la propunerea Adunarilor Generale ale Actionarilor. Evocam pe scurt principalele functii ale BNR:

Emisiune monetara Bancher al Statului Casier al Statului Constituie si gestioneaza rezervele valutare ale tarii Centru al politicii monetare Creditor de ultima instanta Autorizarea si supravegherea institutiilor de credit

Reprezinta Statul in relatiile cu organismele financiar-monetare internationale: Fondul Monetar International, Banca Centrala Europeana, Banca Reglementelor Internationale etc. Elaboreaza studii, redacteaza buletine si reviste privind politica monetara si valutara.

O atributie esentiala a BNR o constituie asigurarea stabilitatii preturilor si tarifelor in economia nationala sau, cu alte cuvinte, mentinerea unui nivel cqt mai scazut al ratei inflatiei. ~ncepqnd cu anul 2006, BNR si-a subordonat toate actiunile de politica monetara, atingerii unei tinte de inflatie prestabilite, in cadrul unui interval de variatie de + 1 punct procentual. De asemenea, Banca Nationala este institutia care coordoneaza, Guvernul, impreuna cu

procesul de aderare a Romqniei la zona euro din cadrul Uniunii Europene,

eveniment prevazut sa aiba loc in anul 2015. Prin lege, Bancii Nationale ii este conferit statutul de independenta in elaborarea politicilor sale si a masurilor adoptate pentru

realizarea acestora. ~n cadrul sistemelor europene de plati, BNR este participant activ la sistemul TARGET 2 ce reglementeaza platile de mare valoare pe teritoriul U.E. si participa alaturi de bancile comerciale la adoptarea standardelor europene pentru platile fara numerar - in euro efectuate intre tarile comunitare.

1.2.

Institutiile de credit in economia de piata

Potrivit Legii nr.227 societatile bancare sunt persoane juridice al caror obiect principal de

activitate il constituie atragerea de fonduri de la persoanele juridice si fizice sub forma de depozite sau instrumente negociabile, platibile la vedere sau la termen, precum si acordarea de credite.
~n Romqnia, bancile se constituie sub forma unor societati comerciale, in baza Legii nr.31/1990 republicata si au la baza autorizatia Bancii Nationale, unde isi deschid conturile curente. 5

Principalele atributii ale institutiilor de credit sunt:

o atrag resurse de la clienti sub forma disponibilitatilor la vedere si a depozitelor pe diferite perioade o acorda credite pe termen lung, mediu si scurt, in lei si in valuta persoanelor juridice si fizice; o constituie rezerve minime obligatorii la Banca Centrala; o efectueaza operatiuni de incasari si plati pentru clienti; o elibereaza carduri, cecuri si alte documente de plata; o acorda consultanta de specialitate; o pastreaza bijuterii, metale pretioase, obiecte de arta etc. in tezaurul propriu sau in casete de valori; o gestioneaza credite externe; o participa la executia de casa a bugetului public; o realizeaza produse alternative la creditare (leasing, factoring, forfeiting); o efectueaza operatiuni pe piata monetara si valutara; o participa la contracte si conventii internationale pe linie de creditare si circulatie monetara; o efectueaza operatiuni de private-banking pentru clienti cu potential financiar ridicat.

Prin statutele proprii de functionare, bancile isi stabilesc aria de activitate, capitalizarea, modul de organizare si functionare, structura de conducere etc. Institutiile de credit pot functiona si sub forma sucursalelor unor banci straine, a uniunilor cooperativelor de credit, a institutiilor emitente de moneda electronica, precum si a bancilor de economisire si creditare in domeniul locativ.

Obiectivul strategic al fiecarei institutii de credit il constituie capacitatea de distributie a


produselor si serviciilor necesare unor segmente de clientela din ce in ce mai diverse si 6

sofisticate, in conditii de concurenta si prudentialitate. ~n etapa actuala, sistemul bancar romqnesc dezvolta produse moderne, atqt in zona de corporate, a IMM urilor, cqt si in zona de retail. Activitatea clasica de creditare este impletita cu efectuarea platilor prin virament si de casa, operatiuni de factoring si de forfeiting, finantarea comertului exterior, derularea fondurilor gratuite puse la dispozitie de U.E., derularea unor emisiuni de obligatiuni ale autoritatilor locale sau agentilor economici. Activitatea de plata cu card a cunoscut o dezvoltare exploziva, in decurs de numai 12 ani, numarul card-urilor emise de institutiile de credit crescqnd de peste 25 ori.

Creditele oferite persoanelor fizice cunosc o gama diversa si din ce in ce mai sofisticata in conditii de termene si dobqnzi accesibile oricarei categorii de clienti. Pe lqnga creditul clasic de consum inclusiv pentru bunuri de folosinta indelungata - in prezent cunoaste o dinamica deosebita creditul ipotecar pe durate din ce in ce mai lungi. Sistemele de plati au fost automatizate si, prin intermediul operatorului national TransFond, se proceseaza zilnic milioane de operatiuni, majoritatea in timp real. ~n vederea asigurarii prudentialitatii necesare desfasurarii activitatii in conditii de stabilitate a sistemului bancar, Banca Nationala stabileste:

cerintele minime de capital rata de adecvare a capitalului nivel de expunere maxima pe un client cerinte pentru cunoasterea clientului cresterea transparentei pietei bancare monitorizarea riscurilor si provizionarea acestora, inclusiv prin alocarea unei parti din fondurile proprii abordari alternative privind sensibilitatea la riscuri adoptarea management-ului prudential mentinerea calitatii activelor diversificarea resurselor atrase de la clientela si asigurarea permanenta a lichiditatii 7

~n

concluzie, si

remarcam

cresterea

considerabila si

activitatii oferite

institutiilor clientelei

de in

credit, conditii

a de

complexitatii

diversificarii

produselor

serviciilor

competitivitate crescuta si in limita asumarii unor riscuri bine comensurate si monitorizate. Bancile romqnesti s-au integrat pe deplin in peisajul bancar european si international. 1.3. Relatiile functionale dintre institutiile de credit si alte entitati din economie

Ca intermediari de produse financiare, bancile au o sfera foarte larga de relatii in viata economica, cu un numar divers de clienti, institutii ale statului, operatori pe piata serviciilor financiar-bancare etc.

~n relatiile cu Banca Nationala, bancile sunt autorizate de aceasta institutie, iar conturile
curente sunt deschise si pastrate doar aici. BNR solicita institutiilor de credit raportari, inclusiv bilantiere, pe baza carora se asigura supravegherea prudentiala si se asigura stabilitatea sistemului bancar. Periodic, Banca Nationala efectueaza la sediul bancilor inspectii tematice si dispune masuri de inlaturare a deficientelor constatate. Pentru lichiditatile in exces, bancile pot solicita facilitati de depozit, de regula pe termen scurt, bonificate cu o dobqnda superioara celei platite la disponibilitatile din conturile curente. ~n plus, bancile apeleaza la BNR cqnd au nevoie de lichiditati pe termen scurt de pqna la 90 de zile, aducqnd in garantie titluri de stat. Dobqnda perceputa este numita dobqnda lombard si este mai ridicata decqt media pietei, tocmai pentru a incuraja bancile sa se imprumute mai intqi pe piata interbancara si doar in ultima instanta la BNR. Prin intermediul Asociatiei Romqne a Bancilor, institutiile de credit au un dialog permanent cu Banca Nationala pe probleme de reglementare, lichiditate, stabilitate in sistem sau chiar de politica monetara. ~n acest mod se asigura o eficientizare a activitatii bancare, o intarire a prudentialitatii si a managementului riscurilor bancare.

Institutiile de credit au relatii de afaceri cu clientela deoarece in schimbul produselor oferite


si a serviciilor prestate se percep dobqnzi si comisioane, iar pentru resursele atrase sunt platite dobqnzi in conditii concurentiale de piata. Un client are o relatie cu o banca atunci cqnd deschide cel putin un cont in care efectueaza operatiuni, iar tendinta actuala este ca bancile sa ofere fiecarui tip de clientela pachete cqt mai complexe de produse bancare.

Rata de echipare pe un client masoara, in medie, cqte produse bancare foloseste clientul
respectiv: cont curent, conturi de depozite, conturi de economii, card-uri, credite etc. Bancile cu caracter universal tin seama de noile tehnici de segmentare a clientelei: persoane fizice cu venituri obisnuite sau cu venituri mai mari, persoane fizice autorizate, categorii socio-profesionale: medici, avocati, notari etc., intreprinderi mici si mijlocii s.a.m.d., tocmai pentru adaptarea metodelor si tehnicilor de marketing, de consiliere sau de stabilire a comisioanelor pentru diferite servicii. ~n relatiile cu Ministerul Finantelor Publice, bancile cumpara - in nume propriu sau in numele clientelei titluri de stat, ca o forma de plasament. ~n calitate de contributori la bugetul de stat, bancile isi achita propriile obligatii: impozite, contributii de asigurari sociale, de somaj, sanatate etc. sau retin la sursa unele impozite datorate de clienti. Pentru

intermedierea platilor fara numerar, institutiile de credit utilizeaza serviciile unei societati specializate TransFond care proceseaza:
o plati de mare valoare peste 50.000 lei sau urgente printr-un modul informatic numit REGIS; o plati de mica valoare sub 50.000 lei pe principiul casei de compensare SENT, cu decontarea finala in sistemul REGIS; o plati rezultate din operatiunile cu titluri de stat modulul SAFIR;

o plati ale Instrumentelor de Debit (cambii, cecuri, bilete la ordin) compensate in modulul SENT.

Introducerea - in cursul anului 2005 a Sistemului Electronic de Plati a insemnat o reducere considerabila a circuitului documentelor, de la 5-6 zile, in medie, la maximum 1 zi, iar in unele cazuri in aceasi zi. ~n incheierea acestui subpunct, precizam ca institutiile de credit sunt in relatii cu Bursa de Valori si cu Societatea Nationala de Compensare a

Valorilor Mobiliare, cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, pentru bancile cotate la bursa,
precum si cu institutii de credit externe in cadrul relatiilor de corespondent, de atragere a unor linii de finantare sau in cazul unor credite sindicalizate.

1.4.

Caracteristici ale Institutiilor de Credit

Sunt

societati comerciale ce functioneaza in baza Legii nr.31/1990, republicata si a

Legii bancare, cu exceptia sucursalelor bancilor straine. Din acest cadru legal deriva drepturi si obligatii atqt pentru bancile in cauza, cqt si pentru actionari. Sunt considerate societati/institutii de interes public, deoarece lucreaza cu bani atrasi de la un mare numar de clienti, inclusiv de la unele institutii de stat. Din acest motiv este impusa prin lege o supraveghere stricta, in special din partea BNR.

Sunt obligate sa detina la Banca Nationala rezerve minime obligatorii (RMO), intr-un cuantum stabilit, pentru asigurarea permanenta a necesarului de lichiditate si protectie a depozitelor clientelei. ~n plus, BNR poate aplica un nivel diferit al RMO din ratiuni de politica monetara. Institutiile de credit functioneaza intr-o mare masura in baza relatiilor de incredere cu clientii, atqt in postura de debitori, cqt si de creditori. Cqnd acest pretios capital se erodeaza, bancile pot avea mari dificultati si, uneori, pot ajunge la faliment. Nimeni nu poate stapqni fenomenul de neincredere sau panica, atunci cqnd se instaleaza in rqndul clientilor! Sunt principalii actori pe: - piata monetara 10

- piata valutara - piata de capital si, prin intermediul bancilor se tranziteaza valori importante ce deservesc fluxurile banesti din economie. Institutiile de credit au un rol important in formarea si dezvoltarea culturii bancare in rqndul propriilor angajati precum si in rqndul clientelei, a publicului larg.

Profesionalismul, comunicarea

deosebita, informarea

permanenta a clientilor

constituie

modul practic in care se construieste cultura bancara. Cu cqt clientii vor cunoaste mai bine produsele ce li se ofera, avantajele folosirii lor, caile de reducere a costurilor in relatia cu banca, cu atqt operatiunile bancare se vor desfasura mai usor, mai in siguranta.

CAPITOLUL

II

CONTINUTUL si TRaSaTURILE GESTIUNII BANCARE

11

2.1. Conceptul gestiunii bancare

~n practica bancara gestiunea bancara este un concept vast, iar literatura de specialitate pe acest subiect este bogata. ~n esenta gestiunea bancara inseamna utilizarea eficienta a fondurilor institutiei de credit, intr-o structura diversificata si cu deservirea unei game extinse de clienti cu nevoi de

finantare diferite, cu potential diferit etc. Se urmareste combinarea optima a veniturilor si cheltuielilor, asigurarea unui profit ridicat ce poate fi reinvestit sau/si distribuit actionarilor sub forma de dividende. ~n orice economie de piata economica regula. din lume ratiunea finala pentru activitatea

o constituie obtinerea de profit, iar bancile nu fac abstractie de la aceasta

~n al doilea rqnd, gestiunea bancara inseamna realizarea de performante. ~n competitia dintre banci, rezista cele care isi propun tinte de performanta in toate activitatile pe care le desfasoara. Se pune, concret, problema cu ce costuri se atrag resursele, cum se

dimensioneaza reteaua teritoriala, sistemele de organizare interna, tehnologia bancara si informatica, dimensiunea costurilor de functionare si mai ales cele cu personalul etc. Bancile trebuie sa tina seama de performantele produselor si serviciilor oferite clientelei, de

durata lor de viata, de veniturile aduse, astfel incqt sa fie asigurata profitabilitatea vizata.

~n al treilea rqnd, gestiunea bancara inseamna organizarea unor centre de profit in teritoriu, dar si in Centrala, acolo unde este posibil. Fiecare entitate din teritoriu: agentie, sucursala etc. trebuie sa desfasoare o activitate rentabila. Prin bugetele alocate, acestea trebuie sa-si acopere cheltuielile proprii plus cotaparte aferenta structurilor suport ale bancii, iar in final sa obtina un venit net ce contribuie la profitul institutiei de credit.

12

Prin tehnicile folosite de gestiune bancara s-a ajuns ca urmarirea profitabilitatii fiecarei entitati sa fie posibila, iar cuantificarea rezultatelor se face lunar.

~n al patrulea rqnd, gestiunea bancara inseamna imbunatatirea portofoliului activelor si pasivelor institutiilor de credit. Gradul de complexitate si diversitatea activitatii bancare nu poate fi gestionata corespunzator atragere a resurselor pe diferite decqt atunci cqnd se asigura strategii adecvate de scadente si de plasamente in zone de interes si de risc

acceptabil. Management-ul lichiditati bancii constituie o cerinta primordiala in activitatea bancara, iar rolul gestiunii interne este covqrsitor. ~ntr-un mediu economic volatil, cum este cazul tarii noastre, resursele atrase de la clientela sunt, de regula, pe termen scurt, iar pentru produsele de creditare pe termen mediu si lung, institutia de credit trebuie sa actioneze pentru obtinerea unor linii de credit cu aceste scadente.

~n al cincilea rqnd, gestiunea bancara inseamna un raport optim intre resurse si necesar. O dezvoltare expansiva, de exemplu, pe linia creditarii impune extinderea bazei de clienti posesori de resurse, negocierea unor linii de finantare externa de la banci comerciale ori internationale sau - in ultima instanta - participarea altor banci la operatiunile de creditare mai complexe prin asa-numitele credite sindicalizate. ~n plus, prudenta bancara impune pastrarea continua a unei rezerve de lichiditate ce poate fi folosita in situatii neprevazute.

~n sfqrsit, gestiunea bancara inseamna raportul optim intre dobqnda activa si dobqnda pasiva. Diferentialul de dobqnda, numit si marja, asigura venitul net necesar bancii pentru acoperirea cheltuielilor de functionare, constituirea provizioanelor de risc si realizarea de profit. ~n mod obisnuit, orice produs bancar trebuie sa fie eficient, dar pretul acestuia este puternic dependent de concurenta bancara si de apetitul clientilor pentru acel produs. 13

Atragerea depozitelor de la clienti, de exemplu, se efectueaza printr-o oferta rezonabila de dobqnzi care sa se situeze - de regula - deasupra ratei inflatiei si in limite comparabile cu oferta altor banci. ~n cazuri de lichiditate scazuta pe piata, nevoia de dobqnzi mai ridicate creste cu consecinte directe in profitabilitatea bancilor.

2.2. Trasaturile Gestiunii Bancare

~n prezent toate bancile desfasoara o activitate complexa, diversa si gestioneaza un numar mare de clienti. Ca atare, sistemul de organizare si resursele alocate se adapteaza acestei

trasaturi. Exista si banci de talie mai redusa, unele actionqnd chiar in zone specifice: bancile de economii, cooperativele de credit etc, dar si in aceste cazuri complexitatea operatiunilor efectuate este ridicata, iar cerintele clientilor impun solutii moderne, rapide. O alta trasatura specifica gestiunii bancare o constituie faptul ca rezultatele financiare depind si de rezultatele financiare ale clientilor. O clientela solida, sanatoasa financiar va fi o garantie pentru banci ca vor incasa la timp veniturile pentru produsele vqndute acesteia. Cqnd apar dificultati in activitatea clientilor, bancile trebuie sa adopte din timp masuri de analiza a portofoliului, de restructurare a unor credite sau, in alte cazuri, de executarea silita a garantiilor. Periodic bancile analizeaza indicatorii economico-financiari ai clientilor, cu ocazia repartizarii bancare pe grade de risc, conform reglementarilor BNR. Apoi, structura diversa a veniturilor si cheltuielilor conduce la adaptarea metodelor si tehnicilor de gestiune bancara la realitatile curente. Analiza rentabilitatii pe produs sau pe un serviciu bancar necesita un sistem de evidenta interna + IT bine pus la punct, iar portofoliului de angajamente

14

agregarea categoriilor de venituri si cheltuieli poate asigura si examinarea pe ansamblu a rentabilitatii bancare.

O parte importanta a activitatii bancare se desfasoara si pe piata interbancara prin atragerea sau plasarea de resurse si reglarea deficitului sau excedentului de resurse. Gestiunea bancara tine seama de fluxurile interbancare, de limitele de lucru stabilite cu bancile din piata, de lichiditatea pietei monetare, evolutia dobqnzilor ROBID/ROBOR ce oscileaza de la o zi la alta. Piata interbancara este fluida si volatila si trebuie tinut cont ca o gestiune bancara performanta inseamna si o dependenta mai redusa de sursele atrase de la alte banci.

O alta trasatura a gestiunii bancare o constituie si existenta activelor bancare neperformante, ce necesita un tratament specific pentru a fi recuperate, la o valoare reziduala. ~n

contextul actualei crize, volumul activelor neperformante a crescut de aproape 5 ori cu consecinte directe in profitabilitatea institutiilor de credit. Vom examina intr-un capitol distinct particularitatile acestei activitati. ~n sfqrsit mai amintim si gestiunea specifica a resurselor umane, ca o trasatura a gestiunii bancare moderne.

Cresterea numarului de unitati bancare, de la cca 2000 la sfqrsitul anilor 1990, la peste 6400 in prezent a condus si la marirea personalului bancar. Aparitia produselor de retail banking a insemnat specializarea unor lucratori bancari in activitatea comerciala sustinuta, industrializarea bancii. Complexitatea si diversitatea produselor bancare au atras nevoia de specializare a resurselor umane in faza de creatie si de gestiune a acestora, iar extinderea factorilor de risc a determinat formarea unui personal adaptat acestor cerinte. 15 operatiunilor de back-office si concentrarea acestora in structuri distincte ale

~n conditiile crizei actuale, bancile s-au preocupat de consolidarea compartimentelor ce se ocupa cu analiza restructurarii creditelor acordate, urmarirea acestora si recuperarea activelor neperformante.

~n concluzie, gestiunea bancara asigura management-ului

bancar instrumente de analiza,

evaluare si decizie in vederea optimizarii activitatii bancare si controlul riscurilor aferente.

CAPITOLUL

III

GESTIUNEA CLIENTELEI BANCARE 3.1. Ce este, de fapt, un client? Definitie

Un client este o persoana fizica sau o entitate juridica ce detine un cont intr-o institutie de credit si beneficiaza, astfel, de serviciile acesteia.

16

Potrivit legii, in Romqnia, este ilegal ca o persoana sau o companie sa desfasoare o afacere fara sa aiba un cont in banca. Nu exista o definitie consacrata a clientului, insa putem face cqteva precizari despre clienti: - clientul are o relatie de afaceri cu banca/ institutia de credit - clientul apeleaza, din cqnd in cqnd, la una din unitatile bancii pentru a solicita efectuarea unor operatiuni - clientul foloseste un produs/serviciu bancar sau o gama mai larga din acestea - clientul plateste pretul produsului sau serviciului prestat de banca.

Legislatia oricarei tari stabileste cadrul general in care se desfasoara relatia bancilor cu clientii lor. Bancile au indatorirea de a avea grija de clienti, de a proteja informatiile obtinute prin asigurarea secretului bancar, de a veghea ca acestia sa desfasoare prin banca operatiuni legale.

3.2. Relatia dintre banca si client

De regula, aceaste relatii sunt cele dintre debitor si creditor . Cqnd clientul, de pilda, constituie un depozit la o banca, el este in pozitia de creditor, iar banca in pozitia de

debitor. Cqnd banca acorda un credit clientului, relatiile se inverseaza. Cunoasterea si increderea stau la baza acestei relatii, care de regula, este una de durata. Pentru a intra intr-o relatie cu un nou client bancile sunt obligate sa aplice masurile privind cunoasterea clientului si sa refuze persoanele care nu se supun acestor norme. Pe de alta parte, partenerii din aceasta relatie trebuie sa se achite in mod reciproc de

obligatiile ce le revin: plata la termen a dobqnzilor, comisioanelor, respectarea conditiilor contractuale etc. Clientii ofera bancilor potentialul de afaceri necesar activitatii lor. 17

Cerintele clientelei bancare sunt diverse, iar bancile cauta sa dezvolte o gama cqt mai larga de produse si servicii adaptate fiecarui tip de clientela. ~n tara noastra, de pilda, in primii ani ai economiei de tranzitie, structura clientelei bancare era restrqnsa, iar produsele si serviciile bancilor se rezumau la cele clasice: conturi curente, depozite, credite pentru companii etc. ~n ultimii 4-5 ani, bancile au promovat multe produse si servicii noi, din ce in ce mai diversificate si unele chiar mai sofisticate. Populatia a devenit mare consumatoare de aceste produse, iar spiritul concurential a devenit din ce in ce mai vizibil. O tendinta actuala este aceea de echipare a fiecarui client cu cqt mai multe produse bancare. Daca in tara noastra un client are, in medie, 2-3 produse bancare, in tarile dezvoltate sunt intre 5-7 produse pe client, sau chiar mai mult. ~ntr-o economie de piata, clientii aleg banca/bancile cu care lucreaza in functie de cerintele pe care le au, de oferta bancilor, de proximitatea lor si, nu in ultimul rqnd, de profesionalismul personalului bancar. Aceasta realitate va conduce la dezvoltarea industriei bancare, la diminuarea pretului serviciilor oferite si la cresterea confortului clientilor ce

vor utiliza mai multe canale de distributie: agentii, ATM-uri, electronic-banking etc.

3.3.

Tipuri si categorii de clienti

Dupa cum am remarcat clientii au nevoi diferite in relatia cu o banca, iar categoriile de clienti devin din ce in ce mai diverse. Pe fondul acestei realitati gestionarea bazei de clienti are o importanta deosebita pentru banci si presupune: - sa recunoasca diferitele tipuri de clienti - sa identifice tranzactiile necesare pentru fiecare tip de clienti - sa cunoasca prevederile legale pentru diferite tipuri de clienti - sa adapteze forta de vqnzare si dispozitivul comercial adaptat fiecarui tip de clienti

18

De pilda, daca o banca are in mod preponderent un numar mare de clienti persoane fizice, ea trebuie sa dezvolte un numar mai mare de agentii cu mai multe posturi de lucru, o retea extinsa de ATM-uri si POS-uri la comercianti, de casierii etc. si va avea, cu

siguranta, un numar mai mare de lucratori. ~n schimb bancile cu activitate concentrata pe clientii corporativi vor avea personal cu o calificare mai inalta si o logistica dedicata Clientii pot fi clasificati din mai multe puncte de vedere.

Din punct de vedere juridic :


Persoane juridice: o Societati comerciale o Regii autonome o Asociatii familiale o Persoane fizice autorizate o Comunitati locale o Asociatii, Fundatii, ONG-uri o Comunitati religioase o Etc.

Persoane fizice

Din punct de vedere al cifrei de afaceri:


o Societati multinationale, mari intreprinderi cu o cifra de afaceri anuala de peste 50 mil. Euro o Intreprinderi mijlocii: 10-50 M.E. o Intreprinderi mici 100KE-10M.E. o Intreprinderi foarte mici <100K.E.

Din punct de vedere al sectorului de activitate:


Societati din industrie Societati din comert si servicii 19

Societati din agricultura Societati din domeniul IT Societati din domeniul transporturilor Etc.

~n activitatea bancilor comerciale se aplica metode riguroase privind segmentarea clientelei pe categoriile amintite sau chiar mai in detaliu, cu scopul omogenizarii ofertei de produse si servicii pe tip/categorie de clientela cu nevoi comune sau similare. ~n plus activitatea de marketing si de promovare a produselor nu mai poate fi conceputa fara segmentarea clientelei.

3.4. Cunoasterea clientelei cerinta de baza in activitatea bancara

~n orice situatie, intrarea intr-o relatie cu un client, este precedata de cunoasterea acestuia, in baza unor documente legale ce atesta identitatea persoanei, ocupatia etc., in cazul persoanelor fizice, precum si activitatea desfasurata in cazul persoanelor juridice. Deschiderea unui cont bancar reprezinta primul pas in relatia client-banca. Pentru a fi la adapost de eventualele riscuri in deschiderea de conturi noilor clienti, bancile sunt obligate, prin norme legale, sa aplice standardele privind cunoasterea clientelei, care prevad in esenta urmatoarele: Obligativitatea bancilor de a elabora si adopta program de cunoastere a clientelei prin care sa fie evitata implicarea acestora in desfasurarea unor activitati nelegale Bancile trebuie sa elaboreze politici clare de acceptare a clientului, prin care sa-si defineasca acele categorii de clienti cu care doreste sa lucreze si carora le poate pune la dispozitie o gama adecvata de produse si servicii bancare Stabilirea unor proceduri sistematizate pentru verificarea identitatii noilor clienti si a persoanelor care actioneaza in numele acestora, fiind interzisa deschiderea de conturi

20

anonime pentru care identitatea titularului nu este cunoscuta si evidentiata in mod corespunzator Verificarea informatiilor oferite de client in cadrul procesului de identificare prin proceduri proprii; se pot verifica unele informatii la Registrul Comertului, Centrala Riscurilor Bancare, Administratia Fiscala, Centrala Incidentelor de Plati, Biroul de Credit etc. Monitorizarea informatiilor despre clientela o perioada de minimum 5 ani si asigurarea unui control riguros al eventualelor riscuri de a lucra cu clienti dubiosi.

Aplicarea acestor masuri prudentiale in practica bancara poate ridica obiectii in contextul unei concurente tot mai puternice intre banci, dar exista certitudinea ca procedqnd asa se pot

elimina, din start, potentialii clienti cu probleme si scuteste banca de multe dificultati viitoare, mai ales daca acesti clienti ar fi si beneficiari de credite bancare. Practicile bancare sanatoase stabilesc reguli potrivit carora acordarea primelor credite unor clienti noi sa aiba loc numai dupa scurgerea unei perioade minime de cunoastere a acestora in decursul desfasurarii numai a operatiunilor pe conturile proprii. Este nevoie de analiza primelor raportari financiare, a bilantului contabil si a altor documente ce dau posibilitatea bancii sa capete incredere in relatia cu noul client.

3.5. Cunoasterea clientelei in contextul aplicarii legislatiei europene

Prin aderarea la Uniunea Europeana - la 1 ianuarie 2007- Romqnia aplica in mod curent legislatia europeana, inclusiv in materie de cunoastere a clientelei de catre institutiile de credit. Un obiectiv de seama in aplicarea acestor norme il constituie si evitarea antrenarii sistemului bancar in operatiuni de spalare a banilor sau de finantare a actelor de terorism. ~n esenta aceste masuri se refera la:

21

Aplicarea de catre banci a masurilor standard de cunoastere a clientelei, in urmatoarele situatii: o la stabilirea unei relatii de afaceri o la efectuarea unor tranzactii ocazionale in valoare de cel putin 15000 de euro echivalent o cqnd exista suspiciuni ca operatiunea in cauza are drept scop spalarea banilor sau finantarea actelor teroriste o daca exista indoieli privind veridicitatea sau pertinenta informatiilor de identificare dj detinute despre client.

Identificarea clientilor si verificarea identitatii acestora pe baza de documente legale sau, dupa caz, de informatii obtinute din surse de incredere independente

Identificarea, dupa caz, a beneficiarului real si verificarea identitatii acestuia Obtinerea de informatii despre scopul si natura relatiei de afaceri a clientului.

~n anumite cazuri bancile aplica masuri simplificate de cunoastere a clientelei, ca de exemplu: o Societati cotate la bursa sau pe o alta piata reglementata o Autoritati publice nationale o Societati a caror identitate este publica, transparenta si certa o Respectivul client este raspunzator in fata unei institutii comunitare sau a unei autoritati a unui stat membru UE ~n alte cazuri se pot aplica masuri suplimentare de cunoastere a clientelei, astfel: in cazul persoanelor care nu sunt prezente fizic la efectuarea operatiunilor in cazul tranzactiilor ocazionale sau relatiilor de afceri cu persoane expuse politic

22

~n asemenea

situatii institutiile de credit solicita informatii suplimentare clientului sau altor

institutii din statele membre UE, daca persoana in cauza este cetatean al altui stat european. Un loc deosebit in aplicarea acestor masuri il detin persoanele expuse politic, atunci cqnd sunt clienti ai bancilor. ~n cazul tranzactiilor ocazionale sau ale relatiilor de afaceri cu persoanele expuse politic, bancile aplica urmatoarele masuri: o intocmesc proceduri pe baza de risc care sa le permita identificarea clientilor care se incadreaza in aceasta categorie o personalul bancii trebuie sa obtina aprobarea conducerii executive inainte de stabilirea unei relatii cu o astfel de persoana o sa adopte masuri corespunzatoare pentru a stabili sursa veniturilor si sursa fondurilor implicate in relatia de afaceri sau tranzactia ocazionala o sa realizeze o supraveghere sporita, permanenta a relatiei de afaceri

~n concluzie: institutiile de credit trebuie sa aiba politici si proceduri adecvate in materie de


cunoastere a clientului, de raportare si pastrare a documentelor interne, de control intern, de evaluare si gestionare a riscurilor, managementul de conformitate pentru a preveni si impiedica operatiunile suspecte de spalare a banilor sau finantarea actelor de terorism si, in acest fel, de a pastra reputatia si prestigiul acestor institutii.

CAPITOLUL

IV 23

GESTIUNEA RESURSELOR INSTITUTIILOR DE CREDIT

Introducere Asigurarea rolului de intermediere financiara a institutiilor de credit (bancilor) presupune in mod obligatoriu - exercitarea functiei de mobilizare a resurselor banesti, temporar libere, in economia nationala, dar si la populatie si apoi redistribuirea acestora prin credite sau

alte forme de plasamente. ~n acest capitol vom studia modul cum bancile indeplinesc acest prim rol de atragerea resurselor de finantare. Am vazut anterior, importanta covqrsitoare a relatiilor dintre banci si clientela , fara de care nici nu se poate imagina activitatea bancara. Lucrqnd cu un numar mare de clienti - pe baza relatiei de incredere - bancile ajung sa utilizeze mari sume banesti si, de aceea, activitatea lor este atent reglementata si

supravegheata la nivelul Bancii Centrale.

4.1. Capitalurile proprii ale institutiilor de credit

Potrivit prevederilor legii bancare, orice institutie de credit trebuie sa dispuna de un nivel minim de capital social, inainte de a incepe activitatea cu clientela, iar pe intreaga durata de realizare a acestei activitati, ele isi asigura permanent un nivel adecvat de fonduri proprii. Indicatorul ce masoara acest nivel se numeste: rata solvabilitatii si se determina ca un raport intre totalul fondurilor proprii si totalul activelor purtatoare de risc:

F.p. A.r.

x 100

in care: 24

S = rata solvabilitatii F.p. = totalul fondurilor proprii A.r .= totalul activelor purtatoare de risc

Potrivit

reglementarilor acceptate

pe plan international, rata minima a solvabilitatii bancilor

trebuie sa fie de 8%, la nivel european. ~n Romqnia acest nivel este de 10%. ~n viitor, prin aplicarea reglementarilor Basel 3, aceasta rata va creste cu cca. 2 puncte procentuale. ~n esenta, structura fondurilor proprii se prezinta astfel:

Capitalul social subscris si varsat, constituit din aportul actionarilor la infiintarea institutiei de credit si, de regula, nu poate fi mai mic decqt 5 milioane, echivalent euro.

Prime de capital, reprezinta contravaloarea diferentei dintre valoarea de piata a actiunilor noi subscrise de actionari si valoarea nominala a acestora.

Rezerve, inclusiv din reevaluarea activelor proprii imobilizate ~n decursul primilor ani, dupa 1990, bancile au avut posibilitatea sa repartizeze din profitul brut anual, o cota de 20% pentru constituirea unui fond de rezerva, destinat sa acopere efectele erodarii de catre inflatie a capitalului social. Ulterior aceasta repartizare poate avea loc numai pe seama profitului net. Pe de alta parte, datorita efectului ratei inflatiei, anumite active ale bancilor: cladiri, terenuri, echipamente etc. au trebuit reevaluate, iar cresterea de

valoare a fost inclusa in aceste rezerve legale. ~n prezent reevaluarea activelor fixe imobilizate se face la fiecare 3 ani.

Sumele din profitul net al societatii bancare ce aprobarea bilantului

se repartizeaza la fondurile proprii dupa

contabil anual. Aceasta practica a bancilor ajuta la consolidarea 25

capacitatii de creditare si dezvoltare ulterioara a activitatii, inclusiv prin finantarea logistice necesare: sedii noi, echipamente

bazei

informatice, ATM-uri etc. ~n general, la noi in

tara, bancile aloca din profitul net cca. 30-50% pentru sustinerea dezvoltarii bazei de capital. Aceste elemente constituie fondurile proprii de nivel 1.

~mprumuturi subordonate sunt, de regula, credite acordate de actionarii principali sau de la banci internationale: BIRD, BERD etc. pe o perioada de minimum 5 ani, in conditii speciale. La scadenta aceste imprumuturi se pot transforma in capital propriu prin

cumpararea de noi actiuni, sau pot fi restituite creditorilor, diminuqnd aceasta baza de

fonduri proprii nivel 2.


Precizam ca din totalul acestor fonduri in calculul ratei solvabilitatii, se deduc participatiile bancii in cauza la capitalul altor societati sau sumele destinate in mod special acoperirii unor riscuri suplimentare din activitatea de creditare.

~n concluzie: putem spune ca baza de capitaluri proprii asigura desfasurarea activitatii bancii in conditii de prudentialitate si asigura suportul dezvoltarii sale viitoare. Pe de alta parte,

nivelul capitalurilor proprii nu poate fi prea ridicat, deoarece actionarii doresc un randament cqt mai mare pentru fondurile investite, iar profiturile bancilor se obtin - in cea mai mare parte din fructificarea resurselor atrase de la clientela.

4.2. Principalele categorii de resurse atrase de la clientela

~ntr-un capitol anterior am afirmat ca orice relatie intre o banca si un client incepe prin deschiderea unui cont bancar in care se vireaza/depune o anumita suma de bani. Astfel, avem cea mai raspqndita forma de atragere a disponibilitatilor sub forma de: conturi curente conturi de depozite 26

conturi de economii

4.2.1. Conturile curente deschise de clienti la banci sunt destinate, in principal, asigurarii disponibilitatilor necesare efectuarii platilor curente sau scadente la termene scurte. ~n aceste conturi se efectueaza si operatiunile de incasari pentru marfurile livrate sau serviciile prestate altor societati. Conturile curente pot fi deschise in lei sau in diferite valute, in functie de preferintele clientilor. ~n cazul persoanelor fizice conturile curente sunt utilizate pentru acumularea temporara a unor resurse banesti destinate apoi, efectuarii diferitelor plati sau

constituirii depozitelor pe diferite scadente. Prin aceste conturi se desfasoara si operatiunile cu carduri, extrem de mult utilizate acum si in Romqnia. O caracteristica de fond a resurselor existente in aceste conturi o constituie volatilitatea lor. Cu alte cuvinte , bancile nu pot conta pe aceste resurse pentru acordare de credite pe diferite termene, ci doar in efectuarea de plasamente pe termene scurte. Din aceasta cauza si dobqnzile acordate de banci sumelor din aceste conturi sunt, in general, reduse, de obicei sub 1% pe an.

4.2.2. Conturile de depozit reprezinta produsele bancare cele mai raspqndite in atragerea resurselor. Practica bancara, in conditiile de concurenta crescqnda, a dezvoltat o gama extrem de larga a depozitelor atrase de la clientela. Cele mai raspqndite sunt: o depozitele pe termene foarte scurte ( de la 1 zi la 3 zile) o depozitele pe termene scurte, constituite la diferite scadente (pqna la 12 luni) o depozitele pe termen mediu, de regula cele cu scadente de peste 1 an o depozitele colatorale constituite de unii agenti economici pentru care bancile emit acreditive sau scrisori de garantie

~n general, datorita efectelor inflationiste de-a lungul anilor, durata depozitelor si la populatie si la societati comerciale a fost destul de scurta: 30, 60 de zile. Depozitele atrase pe o perioada mai lunga provin, de regula, de la societati de asigurare, fonduri de 27

plasament, fonduri de pensii etc. Resursele atrase pe calea depozitelor dau bancilor mai multa siguranta in utilizarea acestora pentru acordarea de credite pe termene mediu si lung. Pe de alta parte, dobqnzile platite pentru aceste depozite sunt din ce in ce mai ridicate la depozitele cu scadente mai largi si invers. ~n legislatia bancara din multe tari dezvoltate banii inainte

durata depozitului este intangibila, clientul neavqnd posibilitatea sa-si retraga

de scadenta. La noi, clientii au dreptul sa-si desfiinteze oricqnd depozitele, cu precizarea ca, in aceste cazuri, bancile nu mai acorda dobqnda stabilita, ci doar dobqnda la vedere.

4.2.3. Conturile de economii sunt utilizate, de regula, in relatiile unor banci specializate, de ex.: bancile pentru locuinte, cu o clientela specifica (persoane fizice care doresc sa contracteze credite ipotecare la dobqnzi mai avantajoase). ~n acest caz, solicitantii unor

asemenea credite trebuie sa economiseasca o perioada de cca. 18-24 de luni, sume fixe de bani, ce vor constitui avans pentru contractarea unei locuinte. Dobqnzile acordate de banci la aceste conturi sunt, de regula, mai mici decqt la depozitele clasice, dar bancile

specializate compenseaza acest dezavantaj cu perceperea unor dobqnzi mai reduse si la creditele acordate. ~n ultimii 2-3 ani, bancile au lansat pe piata si alte produse de economisire de genul conturilor hibride, respectiv cu imbinarea avantajelor conturilor curente

si ale celor de depozit. Bancile stabilesc un plafon minim al soldului la aceste conturi, permitqnd alimentarea lor periodica si efectuarea de retrageri curente, dobqnzile acordate fiind putin sub nivelul depozitelor pe termen scurt. ~n principiu, clientul poate deschide un asemenea un sold minim pe toata perioada. cont in lei si in valuta, in care asigura

4.3. Resursele atrase de la banci

~n

acest caz vorbim de orice sume imprumutate de la alte banci din sistem, pe diferite

durate, de regula pqna la 30 de zile. Sunt asa numitele depozite interbancare si ele au 28

menirea sa completeze necesarul de lichiditati al unei banci comerciale pe termen scurt. Dobqnzile se negociaza direct, on-line, prin intermediul directiilor de trezorerie si ele reflecta conditiile generale existente pe aceasta piata. ~n ultima instanta, bancile pot atrage (temporar) resurse de la Banca Centrala prin intermediul creditelor lombard, cu dobqnzi

mai mari, deoarece bancile trebuie sa-si rezolve singure necesarul de fonduri de la clientela sau de pe piata interbancara.

4.4. Resursele atrase pe seama emisiunilor de obligatiuni

Obligatiunile sunt titluri emise de banci pe o perioada determinata de timp, minimum 2 ani, si care se subscriu pe piata valorilor mobiliare, pe baza unor prospecte de emisiune. La

sumele atrase, bancile platesc un cupon sau o dobqnda fixa pe toata durata de valabilitate a titlurilor. Dobqnda se achita detinatorilor la intervale fixe, de 6 sau 12 luni, dupa caz. Avqnd in vedere volatilitatea dobqnzilor, in special la lei, pe piata bancara romqneasca emisiunile de obligatiuni au fost destul de sporadice. Pe pietele mature, aceasta resursa poate sa detina chiar 10-20% din resursele atrase de unele institutii de credit.

4.5. Resursele atrase de la bancile straine

Cum majoritatea bancilor romqnesti sunt detinute de banci straine de anvergura, o buna parte din necesarul de resurse poate fi asigurat din liniile de credit puse la dispozitie de bancile mama, la costuri rezonabile. ~n plus, bancile pot beneficia de credite puse la dispozitie de alte banci comerciale straine, in conditii de scadente si dobqnzi negociate bilateral. Bancile internationale: BIRD, BERD, BEI etc. pot pune la dispozitia bancilor noastre linii de credite care, in general, vizeaza acordarea unor anumite credite pentru investitii, protectia mediului etc.

29

Pentru resursele atrase de pe piata interna sau externa, bancile sunt obligate sa constituie la BNR rezerve minime obligatorii determinate ca un procent din cuantumul acestor resurse. Exceptie fac imprumuturile interbancare interne si creditele lombard puse la dispozitie de BNR. ~n prezent, rata de constituire a acestor rezerve este de: 15% pentru resursele in lei 20% pentru resursele in valuta

La aceste rezerve, BNR plateste bancilor o dobqnda reprezentqnd media dobqnzilor platite de banci la conturile de disponibilitati ale clientilor. ~n conditiile actualei crize economice si financiare, dar si ale crizei datoriilor suverane, institutiile de credit sunt tot mai preocupate de atragerea unor resurse noi de la clientela, in care scop ofertele din piata sunt diversificate si atractive. Consideram ca aducerea in circuitul economic a resurselor populatiei si agentilor economici este un lucru bun si poate ajuta la consolidarea economiilor nationale afectate de criza.

30

CAPITOLUL V GESTIUNEA PLASAMENTELOR INSTITUTIILOR DE CREDIT

Introducere Am examinat, intr-un capitol precedent, cotinutul si structura resurselor existente in bilantul institutiilor de credit, modul cum se realizeaza o functie importanta in activitatea bancara si anume: atragerea resurselor banesti temporar disponibile in economie si la populatie. ~n acelasi timp, bancile sunt preocupate de modul cum utilizeaza atqt resursele proprii (capitalurile) cqt si pe cele atrase de la clienti. Principalele operatiuni de plasament ale bancilor comerciale sunt urmatoarele:

o Creditarea agentilor economici si a persoanelor fizice o Titlurile de stat: certificatele de trezorerie si bonurile de tezaur o ~mprumuturile interbancare o Sumele detinute in conturile curente deschise la Banca Nationala a Romqniei o Depozitele constituite la BNR o Plasamente efectuate in valori mobiliare:actiuni la societatile comerciale cotate la Bursa si obligatiuni emise de entitati juridice cu capital privat sau de stat.

o Sume existente in casieriile bancilor, necesare efectuarii operatiunilor cu numerar in favoarea clientului sau in nume propriu

o Active imobilizate, respectiv contravaloarea fondurilor proprii utilizate de banci pentru cumpararea logisticii necesare activitatii bancare: sedii, mobilier, tehnica IT si de casierie, masini de transportat valori, autoturisme etc. o Participatii la capitalul unor societati comerciale, necotate la bursa.

31

~n cadrul managementului activelor sale, banca are in vedere, mai multe aspecte, intre care mentionam: Structura si scadentele pasivelor/resurselor sale respectqnd regula ca o resursa pe termen scurt de exemplu nu poate fi plasata pe termen mediu sau

lung, iar scadentele plasamentelor trebuie sa fie mai mici decqt ale resurselor atrase Asigurarea unui nivel rezonabil de lichiditate pentru ca oricqnd platile in

favoarea clientilor sa fie efectuate la solicitarea acestora Realizarea unui nivel de profitabilitate suficient de motivant pentru actionari si salariati, dar si pentru cresterea fondurilor proprii ale societatilor bancare ~mplinirea cerintelor clientelei privind creditarea activitatii curente, de investitii sau de consum Realizarea nivelului minim al rezervelor obligatorii constituite la BNR

Potrivit

datelor

sintetice

existente

la

BNR,

la

30.06.2011,

bancile

romqnesti

aveau

urmatoarea structura a plasamentelor:


Tabel nr. 1

mil.lei Explicatii % in total activ Activ bilant net 100% din care: - Casa si disponibilitati la banci centrale 50.115 338.897 Valoare

14,8% - Titluri de tranzactie,

32

plasament 17,2%

si

investitii

58.265

- Credite si creante (inclusiv 64,4% 1,8% -Alte 1,8% active 6.091 Imobilizari corporale 6.074 leasing) 218.352

Dupa cum se poate lesne observa cele mai mari resurse utilizate de banci se regasesc in activitatea de creditare, respectiv 64,4%, aceasta asigurqnd si cele mai ridicate surse de venituri. Apoi, datorita nivelului inca ridicat al rezervelor minime obligatorii impus de BNR: 15% pentru resursele in lei si 25% pentru cele in valuta, ponderea plasamentelor la BNR se mentine la 14,8%. Amintim ca remunerarea acestor plasamente este scazuta, ceea ce duce la o diminuare a veniturilor bancilor, dar le asigura un nivel inalt de lichiditate.

5.1. Continutul si functiile creditului

Creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a unei parti din Produsul Intern Brut sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitatile din economie si se creaza noi mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si a realizarii unor obiective ale politicii economice1
~n esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare. Cu privire la functiile atribuite creditului amintim urmatoarele grupe de opinii: 33

a) Creditul are, ca si in cazul finantelor, functiile de repartitie si control. Astfel, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare in sens larg; b) O alta grupa de opinii adauga o a treia functie creditului si anume functia de emisiune c) O a treia grupa analizeaza redistribuire; d) ~n sfqrsit, o alta grupa de opinii considera creditul ca fiind insotit permanent de dobqnda, atribuindu-i-se, in acest fel, functia de purtator de dobqnda. functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de

~n sinteza, putem retine din aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului urmatoarele: functia de repartitie functia de control functia de emisiune

5.2. Elementele creditului

~n relatiile de credit distingem urmatoarele elemente: o participantii la raportul de credit o promisiunea de rambursare o garantarea creditului o scadenta o dobqnda (pretul creditului)

1.

Nicolae/Dardac, Teodora Barbu, Moneda Banci si Politici monetare, Editura Didactica si Pedagogica, RA Bucuresti;2005, pg.157

34

Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul, sunt denumiti in literatura de


specialitate cu termenul subiecte ale raportului de credit.2

Grupqnd creditorii si debitorii in trei mari categorii putem distinge: Agentii economici sunt atqt in pozitia de furnizori de lichiditati ai sistemului

bancar: conturi curente, depozite etc, cqt si de mari debitori prin contractarea unui volum insemnat de credite bancare necesare activitatii curente, dar si pentru investitii in metinerea sau dezvoltarea de noi capacitati. Populatia furnizeaza, la rqndul sau un volum important de disponibilitati

institutiilor de credit, dar este si in pozitia, din ce in ce mai evidenta de imprumutat pentru satisfacerea unor nevoi crescqnde atqt pentru consum, cqt si pentru achizitia de bunuri de folosinta indelungata sau investitii imobiliare.

~n Romqnia, creditele acordate populatiei au cunoscut o evolutie exploziva in special in anii 2007-2008, asa cum rezulta si din datele de mai jos:
Tabel nr.2
mil.lei Explicatii de 2008 Total activ bilantier (net) 330.183 +5% Total credite acordate clientelei (net) din care: 219,100 +11,3 Populatie +39,2 100.331 + 1 71.362 99.329 149.126 196.831 +32,2 251.426 314.441 +25,1 31.12.2007 31.12.2008 % fata de 2007 31.12.2009 %fata

%in totalul credite acordate clientelei 45,8% 47,9% 50,5%

35

Daca la inceputul anului 2000 aceste credite detineau o pondere de cca. 10% in totalul creditelor, in decurs de numai 8 ani aceasta pondere a crescut de 5 ori. ~n prezent acest ritm s-a redus considerabil, ca urmare a efectelor crizei economice si financiare, declansata in Romqnia la inceputul anului 2009. Statul in calitate de debitor se imprumuta pe piata monetara pentru acoperirea deficitului

bugetar, lansqnd emisiuni de titluri de stat de la termene scurte: 1, 3, 6 luni pqna la termene mai lungi de 2,3 ani sau chiar mai mult.

2.

Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Moneda, Credit Banci; EDP, pg.126

Promisiunea de rambursare consta in

angajamentul debitorului (imprumutatului) de a

restitui, la termen, valoarea capitalului imprumutat, plus dobqnda, ca pret al creditului. ~n cazul imposibilitatii debitorului de a rambursa partial sau integral creditul, institutia bancara va adopta masurile necesare de recuperare, inclusiv pe calea executarii silite a garantiilor.
o

Garantarea creditelor constituie pentru banci un element in plus de siguranta privind


hotarqrea si posibilitatile debitorului de a rambursa imprumutul la scadenta. Garantiile

pot fi: reale sub forma de ipoteci asupra unor bunuri imobile, gajuri asupra unor bunuri mobile, garantii bancare sau ale altor societati cu bonitate ridicata, iar, uneori, garantii personale ce reprezinta angajamentul asumat de o terta persoana de a plati suma ajunsa la scadenta, in cazul incapacitatii de plata a debitorului. La acordarea creditelor, bancile tin seama, in primul rqnd, de capacitatea debitorului de a obtine profit din activitatea sa curenta si viitoare. ~n cazul proiectelor de investitii bancile acorda o atentie deosebita fluxului pozitiv de numerar in anii ce vin, pqna la rambursarea integrala a creditului acordat. O importanta deosebita in garantarea creditelor o constituie evaluarea justa a bunurilor aduse in garantie, urmarindu-se evitarea supraevaluarii acestora. Amintim, in treacat, ca supraevaluarea pe scara larga a garantiilor ipotecare din SUA a generat o creditare excesiva in cazul unor persoane 36

cu venituri modeste, care la izbucnirea crizei creditelor sub-prime nu au mai fost in stare sa faca fata ratelor la credite si au declansat din ultimii 70 de ani.
o

una dintre cele mai grave crize

Scadenta sau termenul de rambursare stabilit

in contract are o gama larga pornind

de la o zi in cazul creditelor interbancare si pqna la durate medii (1-5 ani) sau lungi (peste 5 ani) in cazul creditelor de investitii sau a imprumuturilor obligatare.
o

Dobqnda insoteste

obligatoriu

creditul

si

reprezinta

pretul

utilizarii

capitalului

imprumutat achitat de catre debitor creditorului. Pentru banci, dobqnda incasata in costul creditelor acordate, reprezinta o sursa importanta de venit din care se acopera costurile resurselor, cele operationale si asigura un nivel rezonabil de profitabilitate. ~n economia de piata, dobqnda evolueaza in functie de nivelul inflatiei, gradul de lichiditate din economie, rapiditatea circulatiei monetare, politica bancii centrale, cererea si oferta de resurse si de credite etc. 5.3. Formele creditului

~n aceasta privinta, literatura de specialitate si practica bancara folosesc mai multe criterii

de clasificare, in functie de care distingem urmatoarele forme de credit:


dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, remarcam: creditul comercial, creditul bancar, creditul de consum, creditul imobiliar, creditul ipotecar, creditul obligatar. dupa calitatea debitorului distingem: creditul acordat persoanelor juridice, creditul

acordat persoanelor fizice. dupa calitatea debitorului si a creditorului: creditul privat, creditul public. dupa scopul acordarii creditului: credite de productie, credite pentru actele de comert, credite de consum, credite ipotecare/imobiliare.

37

dupa modul de stingere a obligatiilor de plata: credite amortizabile (cele care se ramburseaza in mai multe rate), credite neamortizabile sau rambursabile intr-o singura rata.

dupa termenul la care trebuie

rambursat creditul: credite pe termen scurt (pqna la

un an), credite pe termen mediu (intre 1-5 ani), credite pe termen lung (peste 5 ani).

!n ultimii ani dinamica activitatii de creditare a impus si tendinte noi, ca de exemplu: S-au produs schimbari in destinatia creditului, in sensul cresterii creditelor de consum, a creditelor ipotecare, dar si a creditelor pentru investitii acordate agentilor economici; A sporit creditul bancar fata de creditul comercial; Prin scontarea frecventa a efectelor de comert (cambii, bilete la ordin) se realizeaza o transformare a creditului comercial in credit bancar; S-au extins mult scadentele lungi, mai ales in cazul creditelor imobiliare si ipotecare unde regasim durate de 30, 35 de ani; Dobqnzile au cunoscut o evolutie descrescatoare, pqna in vara anului 2008, cqnd, in conditiile crizei financiare internationale, se remarca, din nou, o crestere sensibila a dobqnzilor la creditele bancare.

Vom trece acum in revista principalele forme de credit, in baza clasificarii de mai sus.

Creditul comercial apare in relatia dintre agentii economici la vqnzarea marfurilor sub forma
amqnarii platilor. ~n schimbul marfurilor livrate, furnizorii primesc de la clienti efecte de comert: cambii sau bilete la ordin, platibile la o data ulterioara. ~n acest caz, vqnzatorii pot accelera desfacerea produselor, crescqnd cifra de afaceri, iar cumparatorii capata suficient timp pentru asigurarea banilor necesari la momentul platii. Creditul comercial se manifesta sub doua forme: 38

creditul

cumparator, cqnd vqnzatorii de produse primesc un avans din partea

cumparatorilor, asigurqndu-le astfel o prefinantare. De regula, aceste avansuri se utilizeaza in cazul unor produse complexe: masini, utilaje, instalatii, constructii de nave etc. creditul vqnzator are ca obiect vqnzarea marfurilor cu plata amqnata. ~n ambele cazuri, partenerii de afaceri isi realizeaza propriile interese economico-financiare, in conditiile stabilite prin contract.

Creditul bancar apare atunci cqnd un agent economic sau o persoana fizica primeste finantare de la o institutie de credit, sub forma: Avansurilor in cont curent, ce sunt destinate acoperirii unor goluri de casa, aparute in mod incidental; se mai numesc si credite de trezorerie, nu sunt garantate cu garantii reale, ci prin bonitatea firmei. Linia de credit simpla reprezinta nivelul maxim al creditului ce se poate acorda unui client, intr-un cadru prestabilit. Linia de credit confirmata, semnifica suma ce poate fi acordata sub forma de

credit si care este consemnata intr-un document scris, incheiat intre banca si client. Linia de credit revolving reprezinta un mecanism de creditare ce presupune ca pe masura restituirii unei parti din creditele acordate, banca acorda noi credite in cadrul limitei stabilite, fara intocmirea de noi documente. De regula, liniile de credit se acorda pe o prioada de pqna la 12 luni, iar la reinnoirea acestora, clientul trebuie sa depuna in banca documentatia necesara. Credite cu destinatie speciala sunt acordate agentilor economici pentru

efectuarea lucrarilor agricole sezoniere, constituirea unor stocuri de materii prime agricole, materiale de constructii, marfuri de sezon etc.

39

Creditul de consum (nu

creditul

bancar

destinat

consumului

populatiei)

reprezinta vqnzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum pentru populatie, de folosinta indelungata si de o valoare mai mare (articole de uz casnic, mobila etc). Pentru a putea acorda astfel de credite, comerciantii recurg la credite bancare, al caror cost se include, in general, in pretul marfurilor vqndute in rate. Creditul obligatar, reprezinta o modalitate prin care agentii economici sau statul, dupa caz, mobilizeaza resurse din economie prin emisiunea de obligatiuni (titluri de valoare cu o scadenta mai mare de 1 an) si plasarea acestora pe piata primara de capital. Statul emite obligatiuni pe piata interna sau

internationala, in vederea finantarii deficitului bugetar sau a unor obiective de investitii de anvergura, de interes national. Unitatile administrativ teritoriale, respectiv primariile oraselor si municipiilor emit obligatiuni municipale pentru atragerea Societatile de fonduri necesare mari pot finantarii recurge unor la obiective emiterea de de interes local. ca

comerciale

obligatiuni,

alternativa la creditul bancar, acestea fiind cunoscute si sub denumirea de obligatiuni corporative. Bancile comerciale pot lansa, la rqndul lor, emisiuni de obligatiuni pentru asigurarea unor resurse suplimentare de creditare a clientelei. Garantarea imprumutului obligatar se realizeaza in baza bonitatii emitentului si cu veniturile viitoare prezentate in prospectele de emisiune. Cumparatori ai obligatiunilor pot fi investitori persoane fizice sau juridice, din tara sau din strainatate, iar intermediari pot fi: BNR pentru obligatiunile emise de stat sau bancile comerciale pentru celelalte tipuri de obligatiuni. Creditul ipotecar si imobiliar, reprezinta un credit garantat cu proprietati o mare dezvoltare in economiile

imobiliare (cladiri, terenuri) si cunoaste moderne, detinqnd

uneori o pondere de 60-90% din PIB. ~n tara noastra

ponderea este de cca. 7% existqnd un mare potential pentru dezvoltare. ~n 40

acest mod se dezvolta sectoare economice legate de constructii, se ofera posibilitatea multor familii sa-si construiasca/cumpere o locuinta, iar pentru creditori reprezinta o posibilitate de plasament pe termen lung cu dobqnzi

avantajoase si cu garantii solide, ce acopera, de regula, peste 120% din valoarea imprumuturilor acordate. Creditele pentru investitii, acordate agentilor economici pentru modernizarea sau construirea unor capacitati noi de productie, desfacere sau prestari de servicii. Caracteristic acestor credite este gradul mai mare de risc, de unde rezulta necesitatea intocmirii unor documentatii tehnico-economice complexe, bine

fundamentate, in conditii de eficienta economica ridicata. Rambursarea acestor credite trebuie sa aiba loc pe seama rezultatelor financiare pozitive ale

institutiilor finantate, iar calculele privind costurile de investitii si apoi de exploatare, trebuie sa fie foarte bine fundamentate.

Dupa modul cum se garanteaza creditele putem deosebi: - Credite cu garantii reale: ipoteci, gajuri pe utilaje, masini sau valori mobiliare, actiuni, obligatiuni existente in portofoliul clientilor. - Credite cu garantii bancare, situatie in care debitorul aduce bancii

creditoare scrisori de garantie emise de aceste banci in favoarea sa. - Credite cu garantii personale: garantii morale, giranti etc.

~n finalul acestui capitol, putem afirma ca in materie de creditare vom regasi o gama extrem de larga de produse bancare sau alte modalitati de creditare si, aceasta oglindeste in buna masura, dezvoltarea unei economii, gradul de intermediere financiara, un bun management al riscurilor in creditare, precum si gradul de racordare la resursele

internationale de finantare. 41

CAPITOLUL

VI

OPERATIUNI DE CREDIT si ALTE ANGAJAMENTE

Asa cum am vazut si in capitolul precedent, creditarea constituie cea mai importanta operatiune de plasament a institutiilor de credit. Ponderea sa in totalul plasamentelor difera de la o banca la alta, insa media depaseste 50%, fiind cea mai insemnata sursa de venit a bancilor. {i in tara noastra oferta de credite s-a dezvoltat continuu si putem spune ca nu exista, practic, vreo activitate sau solicitare a clientelei care sa nu poata regasi un produs adecvat de creditare, atqt in sfera persoanelor juridice, dar si a persoanelor fizice.

Pentru inceput - in cadrul acestui capitol vom examina cqteva aspecte generale.

6.1. Notiuni de baza. Termeni

Credit, reprezinta toate operatiunile de credit si alte angajamente oferite de banca in


relatia cu clientii sai.

42

Client, reprezinta orice persoana cu care banca a negociat o tranzactie si orice persoana care beneficiaza de serviciile bancii. Clientul trebuie sa aiba, pentru inceput, un cont deschis la banca. Contrapartida, reprezinta un client care beneficiaza de un credit din partea bancii.

Grup de persoane, reprezinta un grup de persoane fizice si juridice sau societati

aflate

sub controlul efectiv al acestora, care actioneaza impreuna. O societate se afla sub controlul efectiv al unei persoane in situatiile in care persoana juridica sau fizica detine cel putin

50% din drepturile de vot intr-o societate, are dreptul de a numi sau de a inlocui majoritatea membrilor Consiliului de Administratie al unei societati, sau poate decide asupra gestiunii si politicii de afaceri a acesteia. Un singur debitor, reprezinta orice persoana sau grup de persoane fizice/juridice fata de care banca are o expunere si care sunt legate economic intre ele prin relatii de control, influenta, riscuri etc. Societate mama, reprezinta o entitate ce se afla in oricare din urmatoarele situatii:

are majoritatea drepturilor de vot intr-o alta entitate (o filiala) numeste sau inlocuieste majoritatea membrilor Consiliului de Administratie sau de Supraveghere

exercita o influenta dominanta asupra unei entitati

(o filiala).

6.2. Principii Generale in Activitatea de Creditare

Fiind o activitate atqt de importanta

pentru institutiile bancare, acordarea creditelor se

realizeaza cu respectarea legislatiei in vigoare, a normelor bancare si a competentelor de aprobare proprii fiecarei banci. Creditele se acorda in moneda nationala sau in alte valute, din cele cotate de BNR, in conditiile de dobqnda si comisioane stabilite in urma negocierii

43

cu clientii. Principiile ce primeaza in activitatea personalului creditare

implicat in activitatea de

sunt, in principal, urmatoarele:

Prudenta ce presupune ca intreaga analiza de credit sa aiba in vedere utilizarea


tuturor informatiilor relevante din documentatie si din cunoasterea clientului, astfel incqt decizia de creditare sa nu implice asumarea de riscuri neacceptabile si sa genereze irosirea fondurilor de care banca este responsabila

Responsabilitatea implica faptul ca fiecare persoana implicata in analiza si aprobarea


unui dosar de credit va examina cu maxima atentie necesitatea si oportunitatea acelui credit ca si riscurile asumate de banca. Responsabilitatea se manifesta si printr-o atitudine constructiva si flexibila fata de solicitarile clientilor, fara a pune insa in pericol pozitia de risc a bancii.

Echilibrul

va guverna toate deciziile de creditare. Orice dosar de credit va fi

constituit numai dupa ce contrapartida este indeajuns studiata pentru a nu pune in pericol pozitia de risc a bancii, a nu-i prejudicia buna reputatie precum si pentru a

determina cea mai buna combinatie de facilitati de credit necesara clientului in cauza. Toti clientii in cauza, persoane juridice care beneficiaza de o finantare ar trebui vizitati cel putin odata pe an. Rigurozitatea inseamna ca toate propunerile de credit sa se faca intr-o forma scrisa, documentata, cu examinarea atenta a intregului dosar prin prisma intereselor bancii si ale clientului. Necesarul de credite trebuie analizat si in functie de bonitatea clientului, a modului cum participa cu fondurile sale proprii, a fezabilitatii intregii sale activitati. ~n acelasi timp, punerea la dispozitie a creditelor trebuie facuta numai dupa indeplinirea tuturor conditiilor mentionate in decizia de aprobare, dupa semnarea contractului si inregistrarea garantiilor. Rentabilitatea impune ca decizia de creditare sa fie luata in functie de venitul net al operatiunii respective si in ultima instanta de rentabilitatea globala pe client. ~n unele cazuri se are in vedere si faptul ca in faza promotionala (cqnd clientul este nou) 44

se poate accepta, pentru o perioada limitata, ca anumite operatiuni de creditare sa nu fie rentabile, insa banca poate decide acest lucru cqnd vizeaza termne lung cu acel client. o relatie pe

6.3. Riscuri si garantii

6.3.1. Riscuri Activitatea de creditare comporta intotdeauna existenta riscurilor. Important este ca banca sa

le cunoasca bine, sa le masoare eventualele efecte, sa ia masuri pentru reducerea lor si sa le monitorizeze pe tot parcursul creditarii. ~n general, riscurile se regasesc in urmatoarele categorii: sau al nerealizarii activitatii de creditare

o Riscul de creditare reprezinta riscul inregistrarii de pierderi

profiturilor estimate de banca, ca urmare a neindeplinirii de catre client a obligatiilor contractuale. Acest risc poate sa apara cqnd clientul inregistreaza risc de lichiditate, de insolvabilitate, de diminuare a valorii garantiilor aferente creditelor etc. Diminuarea acestui risc are loc prin urmarirea atenta a respectarii destinatiei creditului acordat, a gestionarii activitatii de ansamblu a clientului, a soliditatii in timp a managementului, a rationalitatii cheltuielilor curente si general-administrative. ~n anumite cazuri banca solicita clientului aducerea de garantii suplimentare. o Riscul de piata afecteaza buna desfasurare a activitatii contrapartidei creditate si implicit rezultatele si capacitatea de rambursare a acestuia. ~n comensurarea acestui risc se are in vedere riscul de variatie a cursului de schimb valutar, riscul de variatie a dobqnzii, riscul de concurenta, riscul sectorial si de tara, de concentrare a activitatilor etc. Aceste riscuri se traduc in probabilitatea ca banca sa nu-si realizeze veniturile estimate din activitatea de creditare si va propune clientului masuri de acoperire a acestor riscuri: hedging pe cursul de schimb sau pe rata dobqnzii sau diverse conditii suplimetare de acordare a creditului. 45

o Riscul legal apare

atunci

cqnd

banca

nu

examineaza

cu

atentie

legalitatea

documentelor prezentate de client, existenta unor erori in verificarea documentatiei de credit si garantii si, in caz de litigii, poate inregistra anumite pierderi sau neralizarea unor venituri cuvenite. o Riscul operational apare in activitatea curenta a bancii si este determinat de factori interni: derularea neadecvata a activitatii de creditare, insuficienta calificare a

personalului sau migrarea acestuia, neadaptarea sistemelor I.T. cerintelor bancii etc. Pentru minimizarea riscurilor specifice, banca va trebui sa adopte, uneori, masuri de acest gen: modalitatea de finantare trebuie sa fie adecvata nevoilor clientului tipul, structura si valoarea garantiilor aferente facilitatilor solicitate sa fie corelate cu nivelul riscului de contrapartida asumat de banca conditii suplimetare puse clientului pentru protejarea pozitiei de risc a bancii

6.3.2. Mijloace de apreciere a riscului Decizia de creditare se ia numai dup analiza atenta a riscurilor implicate si stabilirea masurilor de diminuare a acestora. Sursele de informare pentru evaluarea acestor riscuri sunt: Date furnizate de client: o Informatii despre afacere acestea trebuie s fie analizate intr-o maniera critica de catre Banca intrucqt provin de la o sursa subiectiva si in corelatie cu rezultatele economico-financiare; o organigrama completa a grupului si situatia fluxurilor intra-grup (daca este cazul); o informatii despre piata si concurenta (pozitia clientului pe piata); o informatii juridice dosarul juridic al clientului; o informatii financiare situatii financiare incheiate si raportul de audit (daca este disponibil), proiectii financiare fundamentate pe perioada de creditare; o situatia tuturor angajamentelor financiare (bancare, leasing, factoring etc.); o planul de investitii (ce include studiul de fezabilitate), insotit de planul de finantare si fluxul de numerar, in cazul proiectelor de investitii; o informatii privind garantiile propuse titluri de proprietate, sarcini, situatii financiare ale garantului, rapoarte de evaluare etc. 46

Informatii din surse externe:


o Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plata, Biroul de Credit si Buletinul Procedurilor de Insolventa, publicatie editata de Oficiul National al Registrului Comertului. ~n cazul unei societati care apartine unui grup de firme se va consulta CRB, CIP si Buletinul Procedurilor de Insolventa pentru firma care solicita facilitatea de finantare, cqt si pentru firmele care au angajamente in sold la banca sau care garanteaza contrapartida respectiva; o Site-ul Ministerului Finantelor pentru validarea situatiilor financiare depuse in banca cu cele publicate/ verificarea datoriilor; o Servicii de informare comerciala; o Orice alte surse: referinte din partea furnizorilor, clientilor, mijloacelor mass media, Oficiului Registrului Comertului etc.; o Studii sectoriale disponibile; o Rapoarte interne, etc.

Informatii din surse interne ale bancii

6.3.3. Mijloace de protectie impotriva riscurilor Garantii Identificarea riscurilor aferente unui credit implica i identificarea unor solutii de neutralizare sau atenuare a acestor riscuri. Pe lqnga buna cunoastere a clientului si analiza financiara, alte mijloace de protectie impotriva riscurilor sunt si garantiile. ~n alegerea tipului de garantie pentru un anumit credit se va tine cont de: calitatea contrapartidei si tipul facilitatii de credit, astfel incqt riscurile asumate de banca sa fie acoperite. Garantarea creditelor trebuie sa constituie doar o masura suplimentara de securitate, Banca estimqnd ca rambursarea creditului se va realiza din activitatea curenta a imprumutatului. O atentie deosebita trebuie acordata situatiilor in care cadrul reglementarilor prevede constituirea de catre Banca de provizioane de risc de credit, datorita mixului de garantii si performante financiare ale imprumutatului. ~n aceste situatii este recomandata imbunatatirea garantiilor si/sau impunerea de clauze financiare in contractul de credit. Bunurile aduse in garantie trebuie sa fie usor de evaluat, iar valoarea acestora sa fie relativ stabila in timp. ~n stabilirea acestei valori se va tine cont si de costurile de lichidare. ~n cazul clientilor care beneficiaza de mai multe facilitati de credit din partea Bancii, se recomanda constituirea de garantii comune tuturor acestor facilitati, astfel incqt riscurile Bancii sa fie acoperite printr-un cos de garantii.

Garantii reale: ipoteca, privilegiul imprumutatorului, garantii reale mobiliare


47

~n aceasta categorie intra ipotecile si gajurile pe orice activ corporal sau necorporal, individual sau generic, prezent sau viitor, apartinqnd imprumutatului sau unui garant tert. ~n analiza acestor garantii, banca urmareste cu precadere: Valoarea estimata a activelor corporale imobilizate care fac subiectul ipotecilor sau privilegiului imprumutatorului; Valabilitatea si publicitatea contractului de garantie; Bunurile ipotecate sau gajate trebuie asigurate pe perioada de creditare (atunci cqnd tipul activului o permite), iar polita de asigurare cesionata in favoarea Bancii.

Garantiile personale: fidejusiunea, garantii bancare, garantii guvernamentale, garantii financiare emise de fonduri de garantare, avaluri.
La acceptarea acestor tipuri de garantii se verifica intotdeauna acceptabilitatea lor, din punctul de vedere al riscului sau al textului, fie prin obtinerea unui text conform cu instructiunile specifice, fie prin obtinerea avizului din partea departamentelor de specialitate din Centrala. Scrisorile de angajament (oferite de societatile din grup pentru afiliatele lor) pot lua forma unor scrisori de confort sau de garantie. Acestea pot fi luate in considerare in cazul marilor grupuri locale i internationale, avqndu-se in vedere onorabilitatea si soliditatea financiara a intregului grup, certificata de un auditor, de preferinta international, acceptat de catre Banca. De asemenea, in cazul marilor grupuri urmarite centralizat de catre responsabilii de clientela din cadrul bancilor mama, scrisorile de angajament pot imbraca si forma unor protocoale globale de finantare semnate de acestea cu clientii.

Alte garantii
~n aceasta categorie intra orice alte tipuri de garantii acceptabile de catre Banca, cum ar fi: asigurarea riscului de neplata a ratelor si/sau dobqnzilor la o societate de asigurare agreata de Banca; garantiile autoritatilor publice locale; cesiunea drepturilor de incasare din acreditive irevocabile deschise la Banca in favoarea beneficiarului de credit sau a intermediarului exportului, daca acesta din urma este client al Bancii.

48

6.4. Expunerea de credit fata de grupuri de clienti. Persoane aflate in relatii speciale cu Banca. Personalul Bancii si familiile acestuia Banca urmareste permanent si raporteaza, in conformitate cu regulamentele interne si ale Bancii Nationale, expunerea de credit fata de grupuri de clienti/un singur debitor si fata de persoanele aflate in relatii speciale cu Banca. Toate creditele acordate membrilor unui grup de clienti, indiferent de tip, durata sau obiect, sunt consolidate respectqndu-se notiunea de singur debitor. ~n acest spirit, Banca identifica relatiile de proprietate si economice dintre membrii grupului si va evita finantarea fluxurilor comerciale intre membrii aceluiasi grup. ~n situatiile in care exista suspiciuni asupra unui grup de firme, Banca este indreptatita sa solicite Oficiului National al Registrului Comertului un extras privind structura actionarilor firmei / ponderea actiunilor detinute de actionari in cadrul altor firme.

Persoanele aflate in relatii speciale cu banca sunt definite conform reglementarilor in vigoare
ca fiind orice membru din grupul de persoane aflate in relatii speciale. Dezvoltqnd aceasta specificare grupul de persoane aflate in relatii speciale cu un membru al grupului institutiei de credit reprezinta acel grup reprezentat de : a) ceilalti membri ai grupului institutiei de credit; b) membrii oricarui grup reprezentqnd un singur debitor asupra caruia grupul institutiei de credit: - are o influenta semnificativa, sau - exercita o influenta semnificativa; c) membrii oricarui grup reprezentqnd un singur debitor care: - are o influenta semnificativa asupra grupului institutiei de credit, sau exercita o influenta semnificativa asupra grupului institutiei de credit; d) membrii oricarui grup reprezentqnd un singur debitor impreuna cu care grupul institutiei de credit intreprinde o activitate economica si impreuna cu care grupul institutiei de credit: - are controlul comun asupra acesteia, sau - exercita controlul comun asupra acesteia. O categorie speciala de clienti este, conform reglementarilor legale in vigoare, personalul Bancii si familiile acestuia care va avea acces la credite in conditiile prevazute in instructiunile specifice. Prin personal se intelege: 49

grupul reprezentat de salariatii unei entitati din cadrul grupului institutiei de credit, angajati cu contract individual de munca, precum si celelalte persoane care, impreuna cu fiecare salariat, formeaz un grup reprezentqnd un singur debitor, in speta membrii familiei salariatului.

6.5. Clasificarea clientilor bancii si a creditelor acordate acestora Clientela comerciala fata de care banca si-a asumat angajamente de finantare (fie prin acordarea de credite, fie prin angajamente de tipul scrisorilor de garantie bancara, acreditivelor, avalizarilor, s.a) se clasifica in trei mari categorii, in functie de performanta financiara si conduita tranzactionala: Clienti sanatosi clienti cu credite in sold care inregistreaza o buna situatie financiara si patrimoniala si cu serviciul datoriei corect in cadrul perioadei de creditare si/sau intqrzieri accidentale privind achitarea datoriilor catre banca; - Clienti sensibili clienti cu credite in sold care inregistreaza o inrautatire a situatiei financiare si patrimoniale in cadrul perioadei de creditare; - Clienti neperformanti clienti cu credite in sold care pe parcursul derularii acestora inregistreaza o degradare a situatiei financiare, care pot genera pierderi pentru banca. ~n aceast categorie vor intra obligatoriu : clientii care inregistreaz datorii restante fa de banc de peste 45 de zile ; clientii impotriva carora a fost declanat procedura executrii silite i/sau s-a primit notificarea privind deschiderea procedurii prevazut de legea insolvenei .

Toate creditele i plasamentele se clasific in conformitate cu instructiunile specifice prin aplicarea simultan a urmtoarelor criterii: serviciul datoriei, performana financiar si iniierea de proceduri judiciare. Creditele i plasamentele se clasific in urmtoarele categorii: -

standard: clientii au o activitate buna, fara probleme financiare; in observatie: clientii au o activitate buna, dar prezinta usoare semne privind
diminuarea performantelor financiare; substandard: sunt clienti care desi au o activitate curenta corespunzatoare, totusi prezinta semnale privind deteriorarea indicatorilor financiari, au probleme cu desfacerea produselor fabricate, cu politica de preturi etc.; 50

indoielnic: clientii prezinta o deteriorare evidenta a situatiei lor economicofinanciare; pierdere: sunt acei clienti ale caror angajamente fata de banca nu mai pot fi onorate, banca fiind nevoita sa treaca la masuri exceptionale de recuperare a creditelor prin executarea silita a garantilor.

Evaluarea se va realiza difereniat pentru persoane fizice si persoane juridice. Calculul volumului necesar de provizioane se realizeaz pe fiecare contract de credit in parte, in funcie de categoria final de clasificare a clientului. ~n vederea protejarii contra riscurilor determinate de inrautatirea clasificarii creditelor, bancile sunt obligate prin reglementarile BNR sa constituie provizioane pentru riscul de credit. Acestea se suporta pe seama veniturilor proprii influentqnd performanta financiara a bancii prin aplicarea unor cote procentuale asupra volumului total de credite si dobqnzi existente in sold la finele fiecarei luni, dupa ce s-a redus volumul garantiilor reale. Exemplu de calcul:
in mil.RON Categoria de credit Soldul angajamentelor la data 30.09.2011 de Valoarea garantiilor la data de 30.09.2011 Soldul angajamentelor diminuat cu val. garantiilor (expunerea netacol. 2-3) 1 Standard ~n B Substandard C ~ndoielnic D Pierdere E Total 23.700 8.200 15.500 1.130 A observatii 2 10.200 9.400 2.100 1.200 800 3 2.500 3.400 1.200 700 400 4 7.700 6.000 900 500 400 5 0 5 20 50 100 6 0 300 180 250 400 Procent de provizionare % Valoarea provizioanelor de constituit (col.4xcol.5)

(expunerea bruta)

51

~n acest caz, gradul de provizioane al creditelor este de 4,8% la expunerea globala si de 7,3% la expunerea ajustata, concluzionqnd ca banca in cauza inregistreaza deja un risc mediu in activitatea de creditare. ~n activitatea practica, bancile urmaresc cu mare atentie recuperarea creditelor neperformante, atqt prin actiuni de restructurare financiara, cqt si prin executarea silita a garantiilor. ~n cazul persoanelor fizice pentru creditele de consum restante sunt instituite metode moderne de contactare telefonica a clientilor, prin centre speciale de telerecuperare si, pe cale amiabila, clientilor li se aminteste ca trebuie sa-si achite datoriile scadente, inainte de a se declansa executarea silita. ~n prezent se afla si societati specializate de recuperare a creditelor restante iar bancile vqnd in pachete mari aceste creante la un pret rezidual negociat cu respectiva companie.

6.6. Credite acordate persoanelor juridice ~n completarea surselor proprii de finantare a activitatii curente sau de investitii, entitatile juridice, cu precadere societatile comerciale si regiile autonome, solicita bancilor o gama variata de credite, sub diferite forme si termene. ~n cele ce urmeaza vom prezenta succint aceste forme de finantare pe seama creditelor bancare.

6.6.1. Credite pentru finantarea activitatii curente


~n aceasta categorie cu o pondere insemnata in totalul plasamentelor bancare practica bancara deosebeste urmatoarele credite: a) Credite de trezorerie Aceasta forma de creditare nu se focalizeaza asupra unei activitati anume, sau pe un obiect distinct, ci ea are menirea sa ofere clientului bancii banii necesari continuarii intregii activitati intr-o perioada bine determinata de timp. Cele mai cunoscute credite de acest gen sunt:

Descoperitul de cont (linia de credit)

este forma cea mai comuna de finantare a necesarului de trezorerie pe termen scurt si are de cele mai multe ori un caracter revolving. ~n baza unei documentatii depuse la banca: situatii financiar-contabile, portofoliul de comenzi, contracte de desfacere etc., clientul solicita bancii posibilitatea de a efectua plati din contul sau curent, peste nivelul disponibilitatilor proprii, in cadrul unui plafon maximal (limita), pe o durata determinata de timp: 3, 6 sau 12 luni. ~n acest fel se asigura continuitatea finantarii, precum si flexibilitatea utilizarii creditului bancar, strict in limita 52

necesarului de plati pentru aprovizionare, productie sau desfacere. Orice incasare efectuata de client conduce - in mod automat la diminuarea creditului utilizat si drept urmare la optimizarea costurilor de finantare. Pentru sumele utilizate in cadrul descoperitului de cont, clientul plateste dobqnda convenita cu banca, iar pentru sumele netrase (neutilizate) pqna la limita plafonului aprobat se plateste comisionul de neutilizare, un cost mult mai redus decqt dobqnda.

Descoperitul de cont temporar

reprezinta acceptul bancii - in baza unui contract privind decontarea unor documente de plata, in baza unor creante comerciale punctuale prezentate de client. Cu alte cuvinte, in baza unor incasari viitoare clientul poate efectua plati curente prin debitarea contului curent in cadrul unei limite aprobate pe un termen limitat. Cqnd activitatea clientului este buna si relatia cu banca se desfasoara in conditii normale, asemenea solicitari se rezolva operativ, in baza unei simple cereri a clientului.

Credite pe contract

sunt acordate pe baza unor contracte ferme ale clientului cu termene de livrare si sume precise; graficul de rambursare a creditului se coreleaza cu termenele de incasare din cadrul contractului comercial finantat.

Creditul sezonier

se acorda pentru finantarea unor stocuri sau nevoi sezoniere pentru clientii cu activitate ciclica sau sezoniera din agricultura, industria alimentara, textila, pielarie, incaltaminte etc. Conditia de baza a creditarii in aceste cazuri o constituie certitudinea valorificarii stocurilor sau produselor sezoniere, pe baza contractelor incheiate cu beneficiarii acestora si prezentate bancii. ~n agricultura sunt binecunoscute campaniile de primavara/toamna pentru pregatirea culturilor sau recoltarea acestora, depozitarea produselor agricole si valorificarea lor ulterior, intr-o anumita perioada de timp. b) Credite acordate in baza unor creante comerciale ~n aceasta categorie, cele mai intqlnite forme de creditare sunt:

Scontarea, ce reprezinta o modalitate de finantare prin care bancile cumpara


cu regres creante materializate in efecte de comert sau acreditive cu plata la termen. ~n alte cazuri, banca intra in posesia unui titlu prin gir in plin, platindu-i posesorului, inainte ca titlul sa ajunga la valoarea nominala a titlului, diminuata cu dobqnda si comisioanele pentru plata anticipata si pentru serviciile prestate. irevocabile de credit, scadenta, percepute

Factoring reprezinta o relatie contractuala intre Banca (Factor) si Aderent,


prin care Aderentul cesioneaza 53 factorului totalul creantelor rezultate din

contractele comerciale incheiate cu unul sau mai multi parteneri. Factorul presteaza, de regula cel putin doua dintre urmatoarele servicii: finantare in baza facturilor administrarea si colectarea creantelor protectie impotriva riscului de neplata ~n practica bancara se intqlnesc urmatoarele tipuri de factoring: factoring intern cu/fara regres factoring de export cu/fara regres factoring de import cu/fara regres

Factoring cu regres reprezinta operatiunile de factoring care nu includ serviciul de


preluare a riscului de neplata a debitorilor.

Factoring fara regres reprezinta operatiunile de factoring care includ serviciul de


preluare a riscului de neplata a debitorilor. Trebuie sa mentionam faptul ca prin preluarea riscului de neplata, Banca (Factor) percepe si comisioane mai mari, dar in cele mai multe cazuri, se va asigura de bonitatea clientului Aderentului, fie direct, fie prin intermediul unei alte institutii bancare sau factor specializat cu care se impart si comisoanele aferente. Aceasta situatie se intqlneste mai ales in operatiunile de factoring de export, cqnd Bancile Factor sunt in legatura in cadrul unor relatii institutionalizate cum este, de pilda, organizatia Factors Chain International cu peste 250 de membri in toata lumea. c) Alte angajamente Scrisori de garantie/ contragarantie bancarareprezinta angajamentul Bancii de a plati, in locul clientului, in cazul in care acesta nu o face direct, o anumita suma de bani in lei sau in valuta, la un anumit termen si in anumite conditii. Scrisorile de garantie/contragarantie bancara pot fi (in principal): pentru participare la licitatie; de buna executie si performanta; de restituire a avansului; de buna plata; pentru asigurarea platii drepturilor de import (import temporar sau tranzit vamal); pentru plata unor taxe datorate bugetelor de stat; 54

pentru procurarea carnetului de trecere prin vama sau carnete TIR; de buna executie a licentelor de export la produse supuse regimului de contingentare; alte tipuri de scrisori de garantie.

Avalul - este o garantie data de banca si inscrisa, de regula, direct pe titlu (cambie, bilet la ordin) prin care banca, in calitate de avalist, se obliga sa plateasca la scadenta toata suma mentionata pe titlu sau o parte din aceasta in cazul in care suma nu este platita de debitorul garantat.

Acreditivul documentar reprezinta angajamentul unei banci, actionqnd la cererea si in baza instructiunilor unui client al sau, in calitate de ordonator (beneficiarul unei marfi sau al unei prestatii), de a plati o suma determinata in favoarea unui beneficiar (furnizorului unei marfi sau unei prestatii), contra prezentarii, intr-un termen prestabilit, de documente conforme, care sa ateste ca marfa a fost expediata sau prestatia efectuata. Nu intram in detalii privind materia acreditivului, insa mentionam ca acest tip de finantare, constituie o sursa importanta de venituri pentru bancile comerciale, in special cele cu o retea extinsa de banci corespondente.

Prefinantari de export export irevocabile si comert avalizate de desfacere a marfurilor

- se acorda in baza contractelor de export, a acreditivelor de confirmate, scrisori de garantie neconditionate sau efecte de o banca. Prin aceasta se asigura conditiile de productie si destinate exportului.

Forfetarea - reprezint o modalitate de finanare prin care Banca cumpara fara regres creante materializate in efecte de comert sau acreditive irevocabile cu plata la termen, in valuta.

d) Plafonul global de finantare Plafoanele globale de finantare reprezint de regula o combinaie de dou sau mai multe tipuri de finantari, de obicei pe termen scurt. Plafonul global de finantare are o limita maxima, care poate sau nu sa fie distribuita pe sub-limite pentru fiecare tip de finantare in parte. Sub-limitele pot glisa intre diferitele tipuri de finantari (daca nu se inregistreaza o majorare a riscului asumat de banca), insa totalul lor nu va depasi limita maxima. ~ncadrarea in limita maxima aprobata, 55

va fi efectuata cu ocazia fiecarei utilizari punctuale in cadrul plafonului daca prin contractul ce se incheie cu clientul nu se stabileste un alt ritm/data pentru evaluarea expunerii in raport cu valoarea aprobata. Garantiile plafonului global pot fi comune sau, in cazuri exceptionale, separate pentru fiecare tip de finantare. ~n aceasta categorie intra si facilitatile multi-devize, cqnd creditul se poate utiliza simultan in mai multe devize, inclusiv in moneda nationala. Este cea mai flexibila forma de finantare si se utilizeaza in relatia cu clienti mari, cu o solida activitate economico-financiara si cu o buna relatie cu banca.

6.6.2. Creditele pentru investitii


Investitiile detin un loc foarte important in activitatea agentilor economici si acestea presupun modernizarea unor capacitati de productie, constituirea unor obiective noi sau utilarea cu tehnologie moderna a spatiilor de productie existente in incinta unei intreprinderi. Efectuarea investitiilor necesita angajarea unor fonduri importante pe o durata mare de timp. O sursa importanta in finantarea investitiilor o constituie creditul bancar. Pqna la contractarea unui credit de investitii, clientii angajeaza, mai intqi, propriile resurse si anume: o amortizarea o rezervele o provizioanele o profitul net alocat investitiilor o sume rezultate din casarea unor mijloace fixe scoase din functiune o aportul de capital suplimentar al actionarilor Investitiile vor asigura continuitatea pe termen lung a activitatii oricarui agent economic in conditiile unui mediu concurential, competitiv. Bancile, la rqndul lor, sunt interesate de sanatatea pe termen lung a clientilor si de aceea vor sprijini eforturile de investitii ale acestora. ~n acest scop sunt mobilizate resurse pe termen mediu si lung, inclusiv linii de finantare externe de la banci internationale: BIRD, BERD, BEI etc. ~n vedera obtinerii unui credit de investitii clientii prezinta bancii o documentatie complexa ce include, in principal: Bilantul pe ultimii 2-3 ani Situatiile financiare ale ultimei luni de raportare Studiul de fezabilitate, ce joaca de fapt rolul de cadru general al proiectului de investitii si prezinta pe scurt descrierea proiectului propus, scopul investitiei, costul total estimat in lei si in valuta, sursele de finantare si structura 56

acestora, caracterizarea agentului economic, pozitia sa in piata, perspective privind desfacerea noilor produse etc. Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul in curs Strategia pe urmatorii 3-5 ani Situatia imprumuturilor si a datoriilor la alte banci sau terti Devizul general al lucrarii si devizele pe obiecte Documente ale organelor statutare de conducere privind aprobarea investitiei Avizele si acordurile legale, inclusiv autorizatia de construire.

Banca acorda o atentie deosebita analizei documentatiei prezentate de client, poate propune amendamente la solutiie din documentatie si va examina proiectia veniturilor si cheltuielilor pe toata durata de realizare si exploatare a investitiei. ~n acest mod se verifica si capacitatea proiectului de a genera flux de numerar suficient pentru rambursarea creditului si plata dobqnzilor aferente. ~n afara creditelor pentru investitii productive, bancile acorda si credite promotor, in completarea resurselor proprii ale clientilor pentru finantarea proiectelor imobiliare, respectiv constructia sau achizitia de imobile in scopul vqnzarii sau inchirierii. ~n cazul creditelor acordate promotorilor, bancile acorda o importanta deosebita contractelor cu beneficiarii finali ai acestor spatii sau locuinte. De regula, la inceperea unui asemenea proiect, promotorul trebuie sa aiba deja pentru cca.40-50% din suprafetele de construit, contracte ferme de vqnzare/inchiriere pentru care incaseaza avansuri banesti. Leasing este o alta forma de finantare pe termen mediu si lung si se realizeaza fie direct, fie prin subsidiarele specializate ale bancii. Leasing mobiliar reprezinta o modalitate de finantare a bunurilor mobiliare (autoturisme, autovehicule, diverse masini, utilaje tehnologice, dotari etc.) prin intermediul unei societati de leasing. Atunci cqnd beneficiarul unui contract de leasing are si optiunea de a cumpara bunul la finele perioadei de leasing, avem de-a face cu leasing financiar. ~n caz contrar, avem de-a face cu leasing operational. Pentru beneficiari aceasta forma de finantare prezinta certe avantaje fiscale si financiare, in sensul ca ratele platite la aceste contracte sunt incluse integral pe cheltuieli. ~n plus, prin operatiunile de leasing, companiile isi pot mentine o tehnologie performanta, fara cheltuieli suplimentare cum este cazul investitiilor proprii. Leasing imobiliar reprezinta o modalitate de finantare a bunurilor imobile prin intermediul unor societati de leasing. {i in acest caz se asigura o mare flexibilitate pentru beneficiari, cu cerinte diferite de dezvoltare si mobilitate geografica. 57

6.6.3. Alte tipuri de credite


Credit punte sau bridge loan operatiunea de finantare pe termen scurt, sub forma unui descoperit de cont sau a unui credit pe termen scurt cu surse sigure de rambursare, provenind din: majorare de capital, imprumut obligatar, vqnzare de active, fonduri nerambursabile, sau un credit de investitii pe termen mediu sau lung (in general este utilizat pentru finantari de proiect, operatiuni de achizitii-fuziuni de valori importante). Finantari de tip LBO sau Leveraged Buy Out - operatiunea de finantare a achizitiei actiunilor unei companii, creditul bancar detinqnd ponderea cea mai importanta in planul de finantare. ~n general, achizitia societatii tinta se realizeaza printr-o companie nou creata de tip holding (al carei activ este constituit de titluri de participatie). Societatea holding va asigura serviciul datoriei pe baza veniturilor din dividendele recurente sau exceptionale provenind de la societatea achizitionata. Finantari de tip MBO sau Management Buy Out operatiunea de finantare a achizitiei actiunilor unei companii, cumparare realizata de catre echipa de management si salariati (toti sau o parte). ~n concluzie, creditele acordate agentilor economici, detin un loc important in activitatea institutiilor de credit, iar clientii care se califica pentru obtinerea unui credit pe termen scurt trebuie sa se incadreze in categoriile A, B si C de performanta, iar credite de investitii se acorda numai clientilor din categoriile A si B. Garantia cea mai buna o constituie soliditatea afacerii clientului si doar in completare se iau si garantii materiale sau financiare.

6.7. Credite pentru persoanele fizice ~n ultimii 5-6 ani bancile au dezvoltat o gama foarte diversificata de credite oferite populatiei, adaptate puterii de cumparare specifice fiecarui segment de clienti, cu durate ce ajung si la 35 de ani, in cazul creditelor ipotecare sau imobiliare. Pentru ratiuni didactice consideram utila prezentarea urmatoarelor categorii de credite:

58

6.7.1. Credite de consum


Acestea includ toate produsele de imprumut, cu sau fara destinatie precisa, ce nu au ca obiect o investitie imobiliara. Poate beneficia de un credit de consum orice persoana fizica majora ce indeplineste cel putin una din urmatoarele conditii: are domiciliul in Romqnia centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat in Romqnia este prezenta in Romqnia pentru o perioada ce depaseste 183 de zile pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat este cetatean romqn care lucreaza in strainatate, ca functionar sau angajat al Romqniei intr-un stat strain. Aceste persoane trebuie sa dispuna de venituri proprii permanente, intr-un cuantum care sa depaseasca necesarul minim al cheltuielilor de subzistenta. Principalele forme ale creditului de consum sunt:

Creditul pentru descoperit de cont, reprezinta practic o limita de credit pusa la


dispozitie de banca in contul curent al persoanei fizice. ~n cele mai multe cazuri aceste conturi curente au atasate si carduri de credit. Acest credit se acorda, de regula, pe 1-2 ani si prezinta posibilitatea reinnoirii automate, in masura respectarii unor criterii de risc si de utilizare a liniei de credit. ~n cazul clientilor ce au domiciliata plata salariilor pe card la banca, se acorda descoperit de cont in limita unui numar de salarii lunare, ce difera de la o banca la alta. ~n alte cazuri, clientii pot beneficia de o limita de credit mai mare daca prezinta drept garantie un depozit colateral. Periodic, banca verifica in baza de risc comportamentul clientilor beneficiari de credit.

Creditul pentru achizitionarea bunurilor de folosinta indelungata se acorda intr-o


maniera simplificata, luqndu-se in calcul venitul lunar net si alte venituri cu caracter continuu. Valoarea bunurilor achizitionate este, in general, redusa si accesul la un asemenea credit este relativ usor.

Credit pentru achizitionarea de autoturisme

se acorda pe o perioada de 3-6 ani atqt pentru masini noi, cqt si pentru cele achizitionate la mqna a doua. La calculul bonitatii solicitantului de credit se iau in calcul veniturile solicitantului si cele ale sotului/sotiei, din care se deduc cheltuielile financiare ale solicitantului/familiei sale. Veniturile nete astfel obtinute se iau in calcul pentru rambursarea creditului si plata dobqnzilor aferente, intr-un procent de maximum 35-50%. 59

Creditul pentru nevoi personale

se acorda clientilor, fara sa aiba o destinatie precisa, cu scopul utilizarii in rezolvarea unor probleme diverse: studii, evenimente speciale, calatorii, tratamente medicale etc.

~n analiza creditelor de consum se utilizeaza metode moderne de scoring in care se iau in calcul diferite informatii despre clienti si, intr-o prima etapa, se obtine un raspuns daca se califica sau nu un client pentru creditul solicitat. Ulterior, pentru clientii acceptati, banca solicita documentele necesare contractarii creditelor. Pentru cazurile in care scorul este aproape de limita acceptabilitatii, analistul de credit analizeaza posibilitatea obtinerii unor informatii suplimentare si apoi decide in consecinta.

6.7.2. Credite imobiliare si ipotecare


~n aceasta categorie se includ toate produsele de imprumut pe termen scurt, mediu si lung avqnd ca destinatie finantarea achizitiei, modernizarea sau constructia de locuinte si case de vacanta. ~n acelasi timp creditele pot fi utilizate si pentru cumpararea unor terenuri in vederea construirii unei locuinte. Acordarea acestor credite poate avea loc atqt in moneda nationala, dar si in valuta, de obicei, EUR, USD, franci elvetieni etc. ~n tara noastra, in ultimii ani, aceste credite au cunoscut o evolutie ascendenta si au fost acordate, in cea mai mare parte, in valuta, deoarece bancile au reusit sa atraga resursele necesare doar pe seama liniilor de credit, pe termene mai lungi, acordate de bancile mama sau bancile internationale: BIRD, BERD, BEI etc. Bancile analizeaza solicitarile clientilor pentru acest tip de credite, pe baza unei documentatii ce cuprinde, in principal: cererea tip, completata cu toate informatiile solicitate documente care sa ateste obtinerea unor venituri certe si continue, inclusiv fisa fiscala aferenta ultimului an intreg luat in analiza; daca solicitantul de credit doreste sa asocieze la calculul veniturilor si alti membri apropiati ai familiei (sot, sotie, parinti, copii etc.) acesta trebuie sa prezinte aceleasi documente si pentru persoanele in cauza antecontract de vqnzare/cumparare, cu dovada platii avansului cuvenit cu vqnzatorul terenului sau imobilului polita de asigurare de viata pe toata durata de rambursare a creditului contractul (proiect) de ipoteca asupra bunului ce constituie obiectul creditarii documentele de proprietate ale bunului creditat Prima etapa de analiza cuprinde evaluarea de ansamblu a documentelor prezentate, eligibilitatea clientului pentru suma solicitata si termenul de rambursare, utilizqndu-se scoringul furnizat de un program informatic special. Daca rezultatul este favorabil, banca va efectua - in detaliu analiza documentelor prezentate de client, va consulta si Biroul de Credit 60

pentru a verifica alte posibile angajamente ale acestuia, precum si eventualele restante la plata catre alte banci. Dupa aprobarea dosarului de credit, potrivit competentelor stabilite de conducerea bancii, se incheie cu clientul contractul de credit, graficul de rambursare si se pune la dispozitia sa creditul aprobat. Pe parcursul derularii creditului, personalul bancii va urmari: o respectarea destinatiei sumelor avansate din credit o respectarea si incadrarea in graficul de esalonare a platilor o rambursarea la scadenta a ratelor si plata dobqnzilor datorate o achitarea la termen a primelor de asigurare o verificarea periodica a garantiilor o la creditele imobiliare acordate pe o perioada mai mare de 15 ani se va asigura reinoirea inscriptiei ipotecare inainte de implinirea termenului de 15 ani de la data inscrierii ipotecii la Cartea Funciara o evaluarea periodica a bonitatii clientilor Toate aceste actiuni au drept scop controlul riscurilor in activitatea de creditare si luarea, din timp, a oricaror masuri care sa asigure banca de recuperarea fondurilor avansate in produsele de creditare. 6.8. Dosarele de credit Orice credit acordat clientului are la baza un dosar completat potrivit normelor interne ale bancii si analizat de personalul specializat in activitatea de creditare.

6.8.1. Continutul dosarului de credit


Dosarul de credit va contine, intr-o forma concisa, toate elementele necesare luarii unei decizii corecte si rapide si din acest punct de vedere: comentariile vor fi la obiect si vor acoperi toata problematica acelui credit; analizele financiare si de risc vor releva si explica elementele financiare cheie, precum si riscurile si modalitatile de acoperire/evitare a acestora; se vor evita redundantele (respectarea acelorasi infomatii in mai multe documente de analiza); se va analiza autenticitatea documentelor prezentate si valabilitatea acestora. Continutul dosarului de credit va fi adaptat in functie de tipul de credit solicitat si expunerea totala pe client.

Dosarul de credit pentru clientela comerciala cuprinde obligatoriu urmatoarele elemente: 61

Fisa clientului, care prezinta sintetic:


Denumirea clientului si elementele de identificare Domicilierea conturilor si angajamentelor sau disponibilitatile existente la data solicitarii creditului Actionariat. Capitaluri proprii Descrierea activitatii, concurenta, pozitia in piata Aprecierea situatiei financiare, in evolutie: cifra de afaceri, profitul din exploatare, profitul net, fondurile proprii, capitalul de lucru (circulant), datoriile pe termen mediu si lung etc. Aprecierea activitatii in perspectiva Prezentarea operatiunilor/activitatilor pentru care se solicita creditul Nivelul angajamentelor solicitate: credite, scrisori de garantie, acreditive etc. Garantiile prezentate Conditiile de creditare: dobqnzi, comisioane Concluziile analistului de risc Propunerile finale

De regula, un astfel de document are 2-3 pagini.

Analiza financiara, in care se prezinta in dinamica principalii indicatori economicofinanciari ai clientului, corelatiile dintre acestia, concluziile analistului de credite; se utilizeaza bilantul, situatiile financiare curente, rapoartele de audit, bugetul de venituri si cheltuieli, elemente de strategie pentru anii urmatori etc. ~n cazul creditelor pentru investitii analiza financiara este mult mai complexa si va prezenta si evolutia principalilor indicatori si a fluxului de numerar, actualizat, pe toata perioada de acordare si rambursare a creditului. Nu intram in detalii, in cadrul acestui curs, ci, am vrut doar sa evocam acest aspect in etapa de examinare a dosarului de credit.

Analiza de risc, detaliata, in cursul careia se iau in calcul aspecte de ordin


macroeconomic, sectorial si cele rezultate din activitatea clientului. ~n baza unor date detaliate se trag concluzii cu privire la cqt de bine este condusa societatea, ce structura de actionariat are si cqt de implicati sunt actionarii in sustinerea pe termen lung a activitatii, cqt de solida este situatia financiara si cum se acumuleaza resursele proprii de finantare etc. Se evoca si amenintarile externe societatii impuse sau asteptate in perioade de criza, dezechilibre economice sau factori sociali ce pot afecta activitatea. Nu in ultimul rqnd se analizeaza si corectitudinea clientului in relatiile cu partenerii sai, inclusiv cu banca. Documente privind garantiile propuse, respectiv copii ale actelor de proprietate, rapoarte de evaluare, hotarqrea organelor statutare competente in angajarea creditului si constituirea garantiilor, avize si acorduri legale etc. Banca apeleaza la serviciile 62

juristilor proprii sau ale unor societati de avocati, care prezinta un raport pe aceasta tema. Dupa acordarea creditului dosarul de credit se completeaza cu: documentul de

aprobare a creditului, copii dupa contractul de credit, contractele de garantie si politele de asigurare si alte documente dupa caz. Dosarele de credit se revizuiesc
anual si creditele pot fi reinnoite la cererea scrisa a clientului si in baza analizei de risc.

6.8.2. Circuitul de aprobare al dosarului de credit


~n functie de tipul creditului, structura clientelei, expunerea totala pe un singur debitor sau grup de firme, decizia de creditare se ia la urmatoarele niveluri (limite de competenta): Competente individuale, acordate gradual consilierilor de clientela, directorilor de agentii sau de sucursale, precum si la nivelul central, directorilor din sectoarele de creditare. ~n aceste cazuri valorile sunt mai mici, majoritatea reprezinta credite de consum sau cu un grad redus de complexitate. Comitetul de Credit, ce se poate constitui la nivelul unor sucursale mai mari din teritoriu si obligatoriu la Centrala Bancii. La acest nivel se aproba cea mai mare parte a creditelor imobiliare, credite acordate profesiunilor liberale, intreprinderilor mici etc. Limitele de aprobare se acorda diferentiat, chiar la nivelul sucursalelor, avqnduse in vedere si capacitatea de analiza si management a conducatorilor acestora. La nivelul Centralei, Comitetul de credit analizeaza si creditele ce sunt aprobate la un nivel de competenta superior. ~n cazul avizelor de risc negative, creditele se aproba de nivelul de competenta imediat superior. Comitetul de Directie aproba creditele de valori mari, cu un grad complex de analiza, precum si creditele sindicalizate. Sunt banci la care la acest nivel se aproba toate creditele de valori importante, unele fiind supuse validarii Consiliului de Administratie, dupa caz. Consiliul de Administratie aproba sau valideaza creditele ale caror valori depasesc 10% din valoarea fondurilor proprii ale bancii. Documentatiile sunt in prealabil insusite de Comitetul de Directie si eventual- de structurile de risc de la nivelul banciimama, in cazul insitutiilor de credit cu actionariat majoritar bancar strain. Tot la acest nivel sunt aprobate/validate si creditele acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca. Dupa aprobare, creditele sunt puse la dispozitia clientilor pentru destinatiile solicitate, de la aceasta data incepqnd sa fie calculata si dobqnda cuvenita prin contract. 63

Rambursarea creditelor se face potrivit graficelor anexa la contracte, in rate egale sau descrescatoare, utilizqnd resursele proprii ale imprumutatului. Ratele si dobqnzile neachitate la scadenta se trec la restanta si bancile solicita - in scris clientilor achitarea acestora. Daca perioada de restanta se prelungeste, banca poate trece intreg creditul la categoria celor neperformante si procedeaza la restructurarea datoriilor sau la executarea silita a garantiilor, dupa caz. ~n acelasi timp, bancile sunt nevoite sa constituie provizioane specifice de risc pe seama veniturilor proprii.

~n concluzie, activitatea de creditare a unei institutii de credit constituie o baza solida de venituri, o implicare de anvergura in sustinerea economiei si in atragerea clientilor. Gestiunea riscurilor in creditare se organizeaza in toate structurile bancii si evaluarile analistilor de risc constituie elemente importante in analiza si aprobarea solicitarilor de credit. Pentru recuperarea creditelor neperformante, bancile si-au organizat departamente specializate dotate cu analisti, juristi si executori bancari ce actioneaza concertat in vederea diminuarii pierderilor si reducerea costului net al rsicurilor. ~n conditiile in care gradul de neperformanta se situeaza sub 2% fata de volumul creditelor acordate, putem aprecia o activitate buna cu riscuri bine gestionate, baza pentru o dezvoltare viitoare.

64

CAPITOLUL VII PRODUSE si SERVICII BANCARE MODERNE DESTINATE CLIENTILOR. CONTINUT. FORME. CARACTERISTICI

Introducere Pe masura dezvoltarii economiei si a societatii, relatiile bancilor cu clientela din ce in ce

mai numeroasa si mai diversificata - au cunoscut o evolutie rapida. Nu a fost nevoie doar de receptivitatea bancilor la solicitarile clientilor cu privire la gama de produse si servicii necesare acestora, ci, intr-o masura sporita, s-a pus accentul pe studierea tendintelor

dezvoltarii pietei si, in acest context, pe diversificarea ofertei bancare ce anticipeaza nevoile
clientelei. Patrunderea in Romqnia a capitalului bancar international, mai ales dupa

inceperea, in anul 1999, a

privatizarii bancilor cu capital majoritar de stat, a generat o

dezvoltare exploziva a produselor si serviciilor bancare destinate clientelei comerciale, dar mai ales cele din zona de retail banking. Absenta indelungata a produselor specifice adresate populatiei a creat oportunitati deosebite pentru bancile internationale care au adaptat ofertele la specificul tarii noastre. Aceste oportunitati au fost inlesnite si de imprimarea unei tendinte ascendente in economie, care, incepqnd cu anul 2000 si pqna recent, a cunoscut un ritm de crestere economica anuala de 6-7%. ~n plus un numar insemnat de romqni au parasit

temporar tara pentru a lucra in strainatate, in special in tari din Uniunea Europeana, acest fapt generqnd importante remiteri de valuta in tara - folosind servicii bancare si de transfer internationale cu consecinte in dezvoltarea produselor de economie, dar si de credite de consum. ~n buna masura aceste fluxuri financiare au incurajat consumul, achizitia de bunuri de folosinta indelungata, dar si contractarea de credite pe termen lung in domeniul imobiliar si ipotecar.

65

Concomitent cu dezvoltarea noilor produse

si servicii bancile si-au diversificat si canalele

de distributie. Pe lqnga agentiile si sucursalele clasice au aparut retelele de bancomate


(ATM-uri), de POS-uri la comercianti, electronic banking etc, dar si asa numitele banci

automate disponibile permanent clientilor.

~n prezent se contureaza, deja, o dezvoltare

rapida a phone banking sau cu alte cuvinte: utilizarea telefonului mobil pentru a efectua multiple operatiuni dispuse de clienti in conturile lor.

7.1. Continutul si forme ale produselor si serviciilor bancare moderne

Bancile ofera clientului o gama complexa si diversificata de produse si servicii, diferite, in functie de segmentul vizat, de politica proprie, de gradul de adaptare a sistemelor

informatice etc. ~n acceptiunea generala, intelegerea notiunii de produs bancar presupune o dubla abordare: - Pe de o parte, produsul bancar este destinat clientului si furnizat ca instrument pentru satisfacerea cerintelor de consum ale acestuia. Produsele bancare sunt imateriale, ele fiind recipiente bancare ale consumului financiar (in sens larg) al clientului. Cele mai raspqndite produse bancare sunt creditele si depozitele, acestea angajqnd capitaluri. Banca efectueaza aceste operatiuni in calitate de intermediar financiar si tine seama de costurile si randamentele capitalurilor angajate. Serviciile bancare reprezinta componente (insotitoare) ale produselor generate de de institutia de credit

operatiunile pe care banca le realizeaza in contul clientilor si imbraca o diversitate de forme, precum: o Operatiuni in cont curent o Operatiuni de incasari si plati prin virament in numele si pe contul clientilor o Operatiuni valutare o Vqnzarea de obligatiuni, titluri de credit si de valoare 66

o Emiterea si acceptarea de garantii o Operatiuni cu carduri bancare o Consultanta bancara si financiara o Operatiuni de custodie si depozitare a titlurilor de valoare etc

Caracterul de modernitate al produselor si serviciilor bancare este dat atqt de continutul si adaptarea lor la piata cqt si de canalele de distributie utilizate. De exemplu, acordarea unui credit pe descoperit de cont poate fi un produs clasic, atunci cqnd el se ofera clientului la banca, pe baza unei documentatii anume, sau cu un produs modern, atunci cqnd clientul utilizeaza cardul sau internetul.

- Pe de alta parte, in retail banking, bancile utilizeaza metode moderne de scoring in analiza bonitatii unei clientele numeroase, iar acordarea de credite un produs clasic are loc intr-o maniera industrializata, rapida. Procesul de modernizare a produselor si serviciilor bancare se imbina in mod firesc si cu diversificarea continua a acestora. Aceasta echivaleaza cu sporirea rentabilitatii bancare in conditiile gestionarii corespunzatoare a

riscurilor aferente. Necesitatea diversificarii produselor si serviciilor bancare, la noi in tara, a devenit stringenta; mai ales dupa criza majora a sistemului bancar din anii 1997-1998,

soldata cu falimentarea mai multor banci. S-a constatat ca produsele de creditare prezinta riscurile cele mai ridicate si s-a trecut la acest proces de diversificare, ce are urmatoarele laturi: 1. Diversificarea instrumentelor de depozit, conturilor bancare, depozite bancare pe diferite tipuri, termene si dobqnzi. 2. Eliberarea de carduri si cecuri prin care platile se fac mai rapid si pe seama carora bancile realizeaza comisoane. 3. Dezvoltarea operatiunilor de transferuri internationale prin racordarea la o retea complexa de banci de corespondent, firma de carduri etc. 67

4. Realizarea unor alternative de creditare (leasing si factoring). 5. Promovarea unor produse de asigurare bancara. 6. Gestionarea unor credite in valuta acordate de bancile straine. 7. Operatiuni de schimb valutar, cumparari-vqnzari de aur si alte metale pretioase. 8. Gestionarea activelor patrimoniale pentru unii clienti, precum si efectuarea unor servicii de custodie si depozitare a unor valori imobiliare

Gestiunea prin diversificarea si modernizarea produselor si serviciilor bancare face parte din politica bancilor comerciale si constituie o preocupare strategica la nivelul cel mai inalt al managementului bancar. Odata cu diversificarea produselor si serviciilor bancare a fost necesara o organizare si restructurare a compartimentelor functionale din banci punqndu-se accentul pe cresterea fortei de vqnzare si pe o procesare industrializata in serviciile de back-office. Gestiunea bancara devine mai eficienta prin diversificarea produselor si serviciilor si prin faptul ca ea contribuie la reducerea sau chiar la eliminarea blocajului financiar. Introducerea elementelor de marketing pentru a determina corect cererea noilor produse si servicii, calcularea rentabilitatii acestora sunt, de asemenea, prioritati ale managementului bancar in directia diversificarii activitatii sale. ~n acelasi timp se au in vedere si factorii ce influenteaza cererea si oferta de produse si servicii bancare: Preturile produselor si comisioanele aferente serviciilor bancare; Puterea de cumparare a solicitantilor de produse si servicii bancare; Gradul de concurenta bancara; Politica bancilor de dezvoltare a produselor si serviciilor bancare; Dezvoltarea canalelor de distributie si calificarea personalului bancar; Utilizarea unor produse si servicii atractive: banca la distanta/domiciliu, pachete de produse; Periodicitatea utilizarii unor produse si servicii bancare; 68

Gradul de civilizatie si cultura bancara din fiecare tara; Factori conjuncturali.

~ntocmirea unor studii de piata temeinice ajuta bancile sa cunoasca cerinta de noi produse si servicii, gradul de penetrare in piata si nevoia extinderii retelelor de distributie. Gestiunea bancara este mult imbunatatita daca decizia de cumparare a unor produse bancare se bazeaza pe pret, calitate, publicitate si metoda de distributie.

7.2. Caracteristici ale produselor si serviciilor bancare moderne

~n activitatea bancara se urmareste ca promovarea de noi produse si servicii sa aiba loc in conditiile optimizarii gestiunii, a asigurarii conditiilor de eficienta in distributie si de

respectare a standardelor de calitate cerute de clienti. Principalele caracteristici ale produselor si serviciilor bancare sunt: a. Produsele bancare sunt imateriale, nefiind supuse uzurii fizice, insa afectate de uzura morala, procesul de imbatrqnire fiind puternic determinat de inovatia financiar-bancara; b. Produsele bancare nu pot fi protejate prin brevete, ele fiind in general comune ca si continut; cel mult pot pastra marca sau denumirea comerciala; c. Produsele bancare sunt conditionate de reglementari bancare si fiscale, unele produse fiind introduse ca efect al aplicarii legii; d. Produsele bancare sunt propuse direct clientilor, nefiind posibile redistribuirea,

concesionarea sau revqnzarea. Clientul utilizeaza un produs in relatia directa cu banca emitenta si urmqnd regulile de utilizare stabilite de aceasta; e. Produsele bancare implica angajarea clientelei in derularea operatiunilor bancare, sub

forma intocmirii unei documentatii, potrivit reglementarilor bancii.

69

Produsele bancare sunt purtatoare de marje, reprezentqnd iar pentru serviciile bancare se percep

venitul net incasat

de banci,

comisioane, fie ca

un procent din valoarea

tranzactiei, fie o suma fixa pentru procesarea unei operatiuni. ~n activitatea bancara se tine seama si de faptul ca produsele bancare se diferentiaza de celelalte produse oferite de piata si prin unele atribute specifice, cum sunt:

Standardizarea ca urmare a reglementarilor bancare; Intangibilitatea ca expresie a imaterialitatii acestora; Volatilitatea ce exprima fluctuatia cererii de produse bancare si a pretului ce se poate schimba in timp; Inseparabilitatea in sensul dependentei de o anumita banca, cu exceptia unor

operatiuni de transfer; Perisabilitatea, in timp, datorita modificarii optiunilor clientilor, a concurentei bancare etc.

Produsele si serviciile bancare cunosc o mare diversitate, chiar in conditiile standardizarii lor, ce tine si de structura clientelei, de veniturile acesteia, de obiceiurile de consum etc. ~n peisajul bancar din Romqnia, majoritatea bancilor au un caracter universal si in acest sens

oferta de produse si servicii se adapteaza continuu la piata. Multe produse dispar, altele se modernizeaza si adapteaza, iar pentru zone noi de interes se lanseaza produse in premiera. Orice produs cunoaste diferite faze, in ciclul sau de viata, ce incep cu crearea si lansarea acestora, apoi dezvoltarea, maturizarea si declinul. Procesul continuu de adaptare a gamei

de produse bancare la nevoile clientilor si la constrqngerile concurentei se desfasoara in functie de parametrii produsului: volumul, costul, randamentul, securitatea, fiscalitatea si disponibilitatea. ~n crearea de noi produse bancare se au in vedere riscurile inerente implementarii acestora. O problema majora o constituie selectarea acelor riscuri ce pot fi asumate de 70

banca. Dezvoltarea sistematica de catre banca a noilor produse si servicii bancare implica, in general, parcurgerea mai multor etape: o definirea strategiei bancii; o analiza gamei de produse existente; o analiza studiilor de marketing prospective; o explorarea unor variante de noi produse bancare; o evaluarea perspectivelor noilor produse in contextul concurential si in contextul

activitatii bancii; o crearea produsului si testarea acceptabilitatii; o lansarea; o evaluarea periodica a rezultatelor noilor produse.

~n ultimii 10-15 ani pe piata bancara internationala au fost lansate si dezvoltate produse financiare derivate ce urmareau plasarea riscurilor aferente unor produse de baza catre o mare masa de investitori in intreaga lume. De un succes comercial deosebit s-au bucurat derivatele provenite din securitizarea unor active imobiliare si ipotecare de pe piata SUA, asigurari ale unor riscuri financiare si comerciale diverse etc. Provenind din cele mai dezvoltate tari ale lumii, cu un rating ridicat, pe valul euforiei dezvoltarii economiei mondiale, aceste produse au fost raspqndite in cea mai mare parte a lumii, la loc de frunte situqndu-se si marile grupuri financiar-bancare internationale. ~nceputul crizei creditelor subprime in SUA a reprezentat detonatorul uriasei crize financiare ce s-a manifestat cu o virulenta iesita din comun: falimente bancare, criza de incredere, scumpirea finantarii pentru tarile emergente si apoi criza economica propriu-zisa. Autoritatile statale si monetare au adoptat planuri anticriza, produsele derivate au devenit produse toxice, iar nevoia unor schimbari pe pietele financiar-bancare din lume, a devenit presanta. Se solicita intarirea supravegherii si a reglementarii pe toate pietele.

71

Din fericire, piata romqneasca a fost afectata mai putin de criza financiara propriu-zisa, dar cunoaste din plin efectele crizei economice. Sistemul nostru bancar nu a cunoscut produse bancare derivate, toxice, ci turbulente au fost generate de cresterea costului finantarii externe si fragilizarea capacitatii de plata a unor clienti bancari. Banking-ul romqnesc, consolidat in ultimii ani, si-a continuat lansarea de produse noi pe zona de carduri bancare, internet-banking, banca la distanta, creditarea persoanelor fizice, dar si a

companiilor si IMM-urilor in noile conditii de criza. O preocupare a majora unor a multor banci o constituie, cu in etapa dar actuala, afectati activitatea de de criza

restructurare economica.

credite

pentru

clientii

potential,

sever

7.3. Canale de distributie a produselor si serviciilor bancare

Evolutia tehnologica si competitia, in crestere, au determinat bancile sa dezvolte, in cursul ultimilor ani, un numar din ce in ce mai mare de canale de distributie. ~n anii 70 o serie de specialisti preconizau disparitia treptata a retelei de unitati bancare teritoriale pentru bancile cu activitatea de retail, ca urmare a aparitiei de ATM-uri. La finele secolului trecut s-au auzit din nou voci care sustineau acelasi lucru, pe fondul aparitiei altor canale de distributie a produselor de retail-banking. Asemenea profetii au devenit ciclice, insa nimic nu ne indreptateste sa credem ca locatiile teritoriale ale bancilor comerciale isi vor pierde relevanta. Practica demonstreaza ca diversificarea canalelor de distributie constituie elemente complementare ale retelei clasice. ~nceputul anilor 2000 gaseste bancile

americane intr-o etapa de extindere a retelei teritoriale clasice pentru a face fata cerintelor clientelei de retail-banking. ~n Romqnia, inceputul anilor 90 a insemnat o extindere importanta a retelei de sucursale si agentii; multe banci, cu exceptia CEC, dublqnd sau chiar triplqnd numarul acestor unitati. ~n ultimii 5 ani am asistat, pe ansamblul sectorului

72

bancar la o dublare a numarului de unitati teritoriale, proces temperat in prezent ca urmare a crizei. ~n principal, putem vorbi de urmatoarele canale alternative de distributie a produselor bancare: Reteaua de bancomate (ATM-uri) este prezenta in cazul majoritatii bancilor romqnesti si, alaturi de functia clasica de eliberare de numerar, i s-au atasat si alte functii: consultare sold, efectuare de plati catre furnizori de utilitati, promovari de mesaje publicitare etc. ~ntretinerea acestor retele presupune sisteme informatice si retele de comunicatie on-line, protectia contra

devalizarilor, asigurarea alimentarii cu fonduri printr-un sistem securizat de transport etc. Reteaua de POS-uri (point of sale) amplasate in unitatile comerciale si de prestari servicii face posibila plata cu cardul a unui numar crescqnd de tranzactii comerciale cu amanuntul catre populatie, eliberari de numerar (dupa caz), reincarcarea creditelor telefonice etc. Avantajele evidente pentru

comercianti se regasesc in dimnuarea operatiunilor cu numerar, ce presupun costuri ridicate si riscuri mai mari. Reteaua de banca la distanta inseamna facilitarea operatiunilor bancare pe cale electronica, nemafiind necesara deplasarea clientilor la ghiseele bancare, cu economii insemnate de timp si mijloace. Banca la distanta este accesibila si persoanelor juridice, legate in sistemul informatic al bancii, carora acest sistem le asigura o gestiune mai economicoasa a fluxurilor de incasari ales in cazul companiilor ce au o raspqndire teritoriala importanta. Banca automata presupune instalarea in anumite locatii a unor mijloace tehnice de primire si procesare a numerarului depus de clienti in conturile lor, efectuarea unor operatiuni pe cont fara mijlocirea unui operator bancar, si plati, mai

efectuarea unor schimbari valutare cu posibilitatea eliberarii in numerar etc. 73

Serviciile sunt disponibile permanent si reprezinta un real interes pentru clienti mari, sofisticati si care nu au timp sa ajunga in timpul zilei la o unitate bancara. Internet banking-ul ofera posibilitatea clientilor bancari de a efectua

cumparaturi folosind aceste retele virtuale, in conditii depline de siguranta si confort. Phone banking-ul este din ce in ce mai prezent in tarile dezvoltate si permite ca prin utilizarea telefonului mobil clientii sa opereze pe conturile lor si sa dispuna oricqnd de acces la acestea. ~n distributie se afla in faza de pregatiri si lansare. tara noastra acest canal de

~n concluzie, dezvoltarea si diversificarea produselor si serviciilor

bancare constituie un

proces continuu si este strqns legat de modernizarea si extinderea canalelor de distributie pentru ca operatiunile bancare sa presupuna pentru clienti siguranta, confort, operativitate si un cost cqt mai scazut.

CAPITOLUL

VIII

GESTIUNEA ACTIVELOR NEPERFORMANTE in ACTIVITATEA BANCARa

Introducere Creditarea este cea mai insemnata operatiune de plasament (sau de activ) a unei institutii de credit. Acordarea propriu-zisa a oricarui credit 74 este precedata de etapa de analiza a

documentatiei depuse de client si de aprobarea acestuia, potrivit competentelor stabilite prin norme interne, de catre fiecare banca. Procesul de creditare, chiar in conditiile realizarii echilibrului intre o activitate prudenta si eficienta, genereaza inerent si aparitia unor credite neperformante. Pentru mentinerea in limite controlabile a nivelului creditelor neperformante bancile trebuie sa depisteze din timp eventuala inrautatire a situatiei clientului si trecerea, dupa caz, la aplicarea masurilor de recuperare pe cale amiabila, prin executarea garantiilor sau prin declansarea procedurilor de faliment.

8.1. Definirea creditelor neperformante. Factori ce determina aparitia acestora

~n baza reglementarilor BNR si a normelor proprii, bancile vor considera ca toate creditele detinute de un client, persoana juridica, sunt considerate credite neperformante, daca este indeplinita una din urmatoarele conditii: clientul inregistreaza datorii restante fata de banca de peste 90 zile; impotriva clientului a fost declansata procedura executarii silite si/sau s-a primit notificarea privind deschiderea procedurii prevazuta de legea insolventei; sunt, insa si cazuri de exceptie in care bancile declara creditele neperformante si atunci cqnd: o clientul si-a restrqns activitatea, situatia financiara este in continua degradare, garantiile sunt deteriorate sau au disparut, nu se mai justifica prelungirea perioadei de creditare etc; o un client face parte dintr-un grup de companii legate intre ele si firma conducatoare a grupului are credite neperformante.

~n situatia declararii unor credite ca neperformante bancile sunt obligate sa constituie provizioane integrale de 100% - asupra expunerii totale soldul la zi al creditelor si

75

dobqnzilor datorate - din care se poate deduce pqna la 25% din valoarea garantiilor reale constituite in favoarea creditorului. Ajungerea in aceasta situatie a creditelor acordate unui client poate avea loc datorita unor cauze diverse, din care mentionam: o Lipsa lichiditatilor pe o perioada mai lunga, chiar pe fondul unei situatii economice bune, datorita unor necorelari intre incasari si plati; o Schimbari nefavorabile ale mediului economico-financiar dupa acordarea efectiva a creditelor, care conduc la nerealizarea obiectivelor propuse de catre

imprumutat (criza economica generala sau sectoriala; disparitia unor piete de desfacere interne sau externe; deprecierea accelerata a monedei nationale; cresterea exploziva a dobqnzilor bancare etc); o Necunoasterea suficienta a clientilor si urmarirea defectuoasa a modului de utilizare a creditelor, potrivit destinatiei aprobate; o Management-ul necorespunzator al firmei creditate, schimbari inadecvate ale management-ului , ale structurii organizatorice sau formei de organizare; o Efectuarea unei analize sau superficiale, o bazata interpretare pe o a documentatie rezultatelor

necorespunzatoare

incompleta,

eronata

financiare si a bonitatii clientului, utilizarea unor proceduri de analiza incompleta sau neluarea in considerare a unor factori de risc.

Privitor la clientii persoane fizice, cu credite bancare se considera credite neperformante, daca: cel putin unul dintre credite se incadreaza in urmatoarele categorii: o credite fara garantii reale imobiliare, cu restante de peste 120 zile; o credite cu garantii reale imobiliare, cu restante de peste 90 zile. impotriva debitorului sau a unui bun adus in garantie, a fost declansata procedura de executare silita a garantiilor sau procedura insolventei. 76

~n anumite cazuri bancile pot declara ca neperformante si creditele acordate persoanelor fizice, reesalonate pentru intqrzieri la plata ce depasesc 45 de zile. ~n conditiile actualei crize este de mentionat ca numarul clientilor bancari din rqndul persoanelor fizice ce ajung cu credite neperformante, este in continua crestere. Potrivit datelor Biroului de Credite, la finele lunii octombrie 2009, numarul persoanelor fizice cu restante la banci si alte institutii financiare nebancare era de peste 600.000. Nu toti acesti restantieri pot fi clasificati in categoria persoanelor cu credite neperformante, insa

tendinta actuala este de crestere. Pentru a evoca dinamica inregistrata de evolutia creditelor cu probleme, vom mentiona cqteva cifre furnizate de BNR: Tabel nr.3
Dec. 2006 Ponderea creantelor restante si indoielnice in capitaluri proprii - % Ponderea creantelor restante si indoielnice in total activ - % 0,14 0,17 0,22 0,29 0,92 1,82 1,64 1,1 Dec. 2007 1,6 Sept. 2008 2,4 Dec. 2008 3,2 Sept. 2009 10,5 Sept. 2010 19,8 Sept. 2011 19,2

Remarcam cresterea exploziva a acestor ponderi, mai ales in cursul anului 2009, de peste 3 ori, in timp ce in perioada anilor 2006-2008 ritmul a fost mai scazut. Acest fenomen este evocat si daca privim evolutia intregii game a creditelor acordate

clientelei bancare si nebancare, precum si a plasamentelor interbancare si a dobqnzilor aferente, inclusiv elemente in afara bilantului, ca expunere bruta (nediminuata cu valoarea garantiilor reale): Tabel nr.4
Categorii de credite Sept.2008 % din total Standard 66,4 Sept.2009 % din total 60,6 Sept.2010 % din total 47,5

77

~n observatie Substandard ~ndoielnic Pierdere Total

23,5 5,3 1,2 3,6 100,0

20,7 7,4 2,8 8,5 100,0

21,8 10,4 4,4 15,9 100

Remarcam, astfel, scaderea sensibila a calitatii expunerilor sanatoase: primele 2 categorii insemnate scad de la 89,9% in sept. 2008, la 69,3% in septembrie 2010, concomitent cu cresterea ponderii creditelor sensibile- ultimele doua categorii de la 4,8% la 20,3%! ~n mod corespunzator au crescut provizioanele ce au redus sensibil profitabilitatea institutiilor

mentionate mai sus. ~n sistemul bancar, de pilda, profitul net la 30 sept.2008 a fost de 3,6 miliarde lei, la 30 sept.2009 la numai 680 milioane lei (cu alte cuvinte o scadere de peste 5 ori), iar la 30 sept.2010 s-a inregistrat o pierdere de 474 mil.lei.

8.2. Administrarea creditelor neperformante

8.2.1. Institutiile de credit se organizeaza in vederea bunei

gestionari a creditelor ajunse in

aceasta situatie, deoarece, potrivit normelor de recuperare, exista obligativitatea valorificarii garantiilor existente sau aplicarii altor masuri pentru limitarea pierderilor suferite. Pentru inceput in urma efectuarii clasificarii portofoliului de credite se calculeaza si se inregistreaza nivelul provizioanelor de constituit, ce se suporta pe seama rezultatelor

financiare ale bancilor. Apoi, in functie de criteriile evocate anterior se determina creditele ce se declara neperformente si clientii respectivi impreuna cu intreaga documentatie se predau unor compartimente specializate in gestionarea lor. Cu acest prilej, se procedeaza la cum sunt

reevaluarea garantiilor existente si se verifica gradul lor de conservare sau modul

folosite. Dosarul fiecarui client se instrumenteaza de catre analistul de credite urmarindu-se in principal: Performantele istorice, actuale si de perspectiva; 78

Fluxurile financiare in cadrul grupului de firme, caz in care se examineaza si posibila contaminare a clientului in cauza, cu situatia dificila a unei alte companii din grup; Evolutia creantelor si a obligatiilor, sub aspectul vechimii si volumului, precum si perspectiva de incasare a acestora; Perspectiva imbunatatirii capacitatii de plata a clientului; Identificarea activelor detinute de client, altele decqt cele aduse in garantie si care

pot fi valorificate pentru recuperarea creditelor.

~n baza acestei etape de analiza, structurile specializate in recuperare, procedeaza si la o examinare din punct de vedere juridic al documentatiei iar, in final, se propun pasii de urmat in relatia cu clientul. ~n cele mai multe cazuri clientii sunt vizitati la sediul lor de personalul bancii implicat si se analizeaza gradul de cooperare al acestora in gasirea unor solutii practice pentru stingerea datoriilor restante. ~n practica bancara se cunosc mai multe solutii de recuperare. Alegerea modalitatii de recuperare adecvata in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, de natura creditelor neperformante, de valoarea creantei, de identificarea si cuantificarea tuturor elementelor de risc, de natura si valoarea garantiilor constituite.

8.2.2. Recuperarea amiabila

Aceasta modaliatate de recuperare se adopta in conditiile in care se constata ca exista capacitate de onorare a angajamentelor precum si disponibilitatea clientului de a colabora cu banca. ~n cadrul acestei etape cunoastem mai multe modalitati de recuperare amiabila.

8.2.2.1.

Restructurare financiara

79

Prin restructurare financiara se realizeaza o intelegere intre imprumutat si banca, concretizata prin incheierea unui act bilateral, contract de credit sau act aditional la contractul de credit si care are ca scop recuperarea datoriei. Poate fi adoptata prin utilizarea separata sau cumulativa a urmatoarelor modalitati de recuperare: Reesalonarea creditelor si a dobqnzilor neplatite existente in sold o in cadrul perioadei initiale de rambursare, prin redimensionarea ratelor de rambursat, de cele mai multe ori, intr-un volum mai redus la inceput si progresiv mai ridicat catre partea finala, cqnd se considera ca redresarea financiara a clientului este mai consistenta; o prin prelungirea duratei initiale de rambursare, situatie in care datoriile lunare de platit se reduc simtitor, iar clientul are posibilitatea reala de redresare, concomitent cu adoptarea unor masuri interne, de catre clientul in cauza;

Diminuarea procentului de dobqnda si reducerea nivelului comisioanelor

Se poate apela la aceasta solutie numai in situatiile bine fundamentate, cqnd prin diminuarea procentului de dobqnda si/sau al comisioanelor percepute se pot crea conditii de rambursare a datoriilor clientului catre banca.

Suplimentarea creditelor initiale prin acordarea unor noi credite ori eliberarea de scrisori de garantie bancara, acoperite integral cu garantii solide.

Aceasta solutie se adopta numai in cazuri bine justificate si cqnd banca apreciaza, in mod real, ca sunt conditii concrete, solide pentru redresarea clientului (ex.: finalizarea unor investitii in curs, cresterea capitalului circulant strict necesar continuarii activitatii etc.) in cadrul unui termen stabilit de comun acord.

80

Valorificarea pe cale amiabila a unor garantii, prin vqnzarea activelor afectate garantiei, de catre proprietarul garant, cu acordul prealabil al bancii si sub conditia ca sumele obtinute in cadrul vqnzarii sa fie destinate recuperarii datoriilor.

Rambursarea creditelor si a dobqnzilor prin intrarea in proprietatea banciii, prin darea in plata sau prin adjudecare in contul creantei, a unor active atractive de natura bunurilor mobile si imobile.

La o asemenea solutie se poate apela in cazurile in care banca apreciaza ca poate folosi bunurile pentru propria sa activitate, sau ca le poate vinde intr-o perioada scurta. Precizam ca aceasta modalitate de recuperare nu poate fi utilizata atunci cqnd impotriva clientului s-a decalnsat procedura insolventei.

8.2.2.2.

Angajamentul de plata

Este un act unilateral al debitorului prin care acesta isi asuma fata de banca obligatia de a plati datoriile exigibile, la anumite termene si cu indicarea cuantumului fiecarei plati. De regula, aceasta metoda se accepta in perioada prealabila inceperii executarii silite, in situatia in care nu sunt indeplinite conditiile pentru restructurare financiara.

8.2.2.3.

Alte masuri

Codul

civil

romqnesc

prevede

si

defineste

unele

masuri

de

recuperare

ca:

Novatia,

Delegatia, Cesiunea de creanta, Subrogatia etc. ~n rezumat, aceste cai, constau in preluarea de catre o alta persoana decqt clientul debitor, a obligatiilor de restituire a datoriilor catre banca. ~n unele cazuri chiar banca poate prelua unele drepturi de creanta ale clientului asupra altor persoane juridice sau fizice, in vederea recuperarii lor ulterioare. 81

8.2.3. Recuperarea in contencios

Bancile recurg la aceasta modalitate de recuperare a creantelor atunci cqnd din analiza rezulta ca nu exista o alta cale de recuperare sau cqnd alte masuri ar fi mai putin eficiente precum si atunci cqnd recuperarea amiabila nu a dat rezultate. Se urmareste ca procedura recuperarii in contencios sa decurga cqt mai rapid pentru evitarea riscului prescriptiei dreptului la actiune sau a dreptului de a cere executarea silita precum si evitarea perimarii sau disparitiei garantiilor reale. ~n practica bancara se cunosc mai multe modalitati de recuperare in contencios, astfel:

8.2.3.1.

Executarea silita a bunurilor clientului debitor sau al garantiilor

~n cadrul structurilor specializate de gestionare a creditelor neperformante, bancile pot incadra specialisti din diferite domenii de activitate, analisti de credit, evaluatori, juristi si executori bancari. Aceasta structura mixta ofera posibilitatea bancii de a urgenta gasirea celor mai potrivite cai de recuperare si de a actiona rapid atunci cqnd se decide executarea silita a garantiilor reale. ~n aceasta etapa, un rol determinant il au juristii si executorii bancari, care sustin toate demersurile bancii in justitie pentru obtinerea incuviintarilor legale de executare silita, dar si realizarea propriu-zisa a valorificarii acestor garantii reale. Mentionam ca datorita lipsei unei piete mature de tranzactionare a bunurilor imobiliare si uneori chiar a celor mobiliare procesul de vqnzare a bunurilor aduse in garantie de clienti se dovedeste anevoios si in multe cazuri pretul obtinut poate fi redus fata de valoarea bunurilor evidentiata in contabilitate sau stabilita de evaluatori.

8.2.3.2.

Procedura insolventei pentru debitori si garanti

82

La aceasta procedura se recurge, in general, atunci cqnd: se considera ca fiind oportuna declansarea acestei proceduri de catre banca procedura a fost deja declansata din initiativa debitorului sau a unui tert debitor.

Principalele obiective ce se urmaresc pe perioada de derulare a procedurii:


o inregistrarea corecta a creantelor bancii; o alegerea bancii in Comitetul Creditorilor; o sustinerea celei mai adecvate modalitati de derulare a procedurii (procedura simplificata, reorganizare judiciara, faliment); o analiza planului de reorganizare; o justa evaluare a bunurilor debitorului; o aprobarea modalitatilor oportune de valorificare a bunurilor debitorului; o inchiderea cqt mai rapida a procedurii, atunci cqnd este posibil.

8.2.3.3.

~nscrierea creantei in alte proceduri speciale (ex.: inscrierea creantei bancii in procedura lichidarii reglementata de Legea nr.137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii)

~n concluzie, recuperarea in contencios poate fi adoptata ca masura de recuperare ca urmare a esuarii recuperarii amiabile.

8.2.4. Recuperarea creantelor pe calea vqnzarii acestora unor societati specializate

O asemenea modalitate a fost abordata pentru prima oara de catre bancile romqnesti cu numai 2-3 ani in urma, pe masura ce numarul creantelor de recuperat a crescut vertiginos, 83

in special in sectorul creditelor pentru persoanele fizice. Se tine cont si de faptul ca asemenea creante: sunt omogene, respectiv reprezinta credite acordate pentru nevoi personale, achizitia de bunuri de folosinta indelungata etc.; sunt de valori relativ reduse; sunt in numar mare si posibilitatile de recuperare ale unor banci sunt limitate.

~n aceste cazuri, bancile negociaza cu societatile specializate, structura creantelor, valoarea acestora, pretul rezidual pe care bancile il vor incasa (ca procent din valoarea totala a pachetelor externalizate), termenele de plata etc. Pentru institutiile de credit aceasta modalitate de recuperare poate fi o solutie rapida pentru eliminarea din bilant a unor creante neperformante si reluarea, pe o baza mai sanatoasa, a creditarii. Gestionarea cu raspundere a creditelor neperformante reprezinta o activitate importanta a bancilor si constituie o cale de gestionare a riscurilor de credit si de reintregire a fondurilor necesare creditarii. ~n plus pot fi reintregite provizioanele constituite pentru acoperirea creditelor neperformante, cu influente directe in mentinerea profitabilitatii in sectorul bancar.

84

CAPITOLUL

IX

GESTIUNEA LICHIDITaTII si a SOLVABILITaTII INSTITUTIILOR DE CREDIT

Introducere Cqnd vorbim despre lichiditatea unei institutii de credit avem totdeauna in vedere capacitatea acesteia de a efectua in mod neintrerupt operatiuni de incasari si plati in conturile clientilor, dar si pentru activitatea proprie. ~n activitatea bancara, asa cum am vazut, se lucreaza cu un mare numar de clienti, carora li se efectueaza multiple operatiuni si li se ofera o gama diversificata de produse. Evolutia si performanta sistemelor informatice actuale fac posibila o gestiune in timp real a activelor si pasivelor bancii ce se afla intr-o dinamica permanenta. Bancile romqnesti actioneaza, inca, intr-un mediu economico-financiar imprevizibil, volatil cu consecinte asupra comportamentului clientilor care, decid uneori sa efectueze operatiuni 85

neasteptate: retrageri premature de disponibilitati, convertirea monedei nationale in valuta, intqrzieri la plata datoriilor catre banca etc. Ca atare, gestiunea lichiditatii bancii reprezinta, poate, cea mai sensibila parte a

management-ului bancar, in general.

~n baza prevederilor legale institutiile de credit

trebuie sa-si organizeze intreaga activitate in conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase *1).

~n acest scop, sunt reglementate aspecte esentiale privind: o Nivelul si structura fondurilor proprii; gradul adecvat de capitalizare; o Cadrul privind atragerea resurselor de la clientela; o Reguli de functionare a pietei monetare si valutare; o Sistemele de plati prin virament si a platilor cu numerar in conditii de siguranta si operativitate; o Limitarea expunerilor pe un client sau grup de clienti etc.

~n cele ce urmeaza vom examina aspecte concrete privind asigurarea respectarii cerintelor normative ale BNR, dar si modalitati practice privind controlul lichiditatii in activitatea bancara.

*1)
(2)

Ordonanta de urgenta

privind institutiile de credit si adecvarea capitalului nr.99/6.12..2006, M.Of.nr. 1027/27.12.2006, art.101

9.1. Notiuni de baza privind lichiditatea institutiilor de credit

~n baza reglementarilor emise de Banca Nationala

*1)

, bancile tin seama de clarificarile

aduse unor termeni specifici cu care se opereaza in gestiunea lichiditatii. Amintim pe cei mai relevanti: 86

Grup de clienti aflati in legatura - doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice care constituie, potential, un risc de lichiditate, deoarece una dintre persoane detine

direct sau indirect, controlul si drept urmare actiunile acestei persoane pot influenta comportamentul celorlalti din grup: retrageri de depozite, inchideri de conturi, utilizarea angajamentelor primite de la banca etc. Risc mare de lichiditate este riscul de lichiditate fata de o persoana sau fata de un grup de clienti aflati in legatura, a carei valoare reprezinta cel putin 10% din valoarea datoriilor - altele decqt imprumuturile si a angajamentelor de finantare date de banca evidentiate in afara bilantului;

Durata ramasa de scurs, semnifica durata de viata reziduala a activelor, a datoriilor si a angajamentelor din afara bilantului primite sau acordate de institutiile de credit. De exemplu: un depozit pe termen de 6 luni constituit la 1aug.2009, in analiza indicatorilor de lichiditate efectuata la data de 30 nov.2009, are o durata ramasa de scurs de 2 luni, adica 60 de zile.

Tarile din categoria A sunt statele membre ale Uniunii Europene si tarile ce au statut de membre depline ale Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).

Excedent/Deficit de lichiditate diferenta pozitiva/negativa dintre lichiditatea necesara, determinata pe diferite benzi de scadenta/maturitati. Vorbim despre lichiditate efectiva, de pilda pe un interval de 30 de zile, atunci cqnd insumam pozitiile din activul bilantier si extrabilantier ce se pot transforma in lichiditati/disponibilitati in decurs de

maximum 30 de zile. Exemplificam: numerarul din casieriile bancii, disponibilitatile din conturile curente deschise la BNR sau la alte banci comerciale corespondente, depozitele la vedere sau/si cele cu durate de pqna la 30 de zile etc. Dimpotriva, toate obligatiile institutiei de credit, tot pe intervale de scadenta, constituie lichiditatea necesara sau, cu alte cuvinte, ce are de platit banca deponentilor sau altor creditori in cadrul acestor scadente.

87

1) Normele nr.1/2001 privind lichiditatea bancilor, publicate in M.Of. al Romqniei nr.201/20.04.2001, cu modificarile si completarile ulterioare

Deficit de rezerve, reprezinta diferenta, in minus, dintre soldul mediu al contului curent deschis la BNR si limita minima a necesarului de rezerve obligatorii solicitat de Banca Centrala intr-o perioada determinata, de regula 30-31 de zile.

9.2. Cerintele gestiunii eficiente a lichiditatii institutiilor de credit

Pentru a face fata cerintelor curente de lichiditate, bancile trebuie sa detina suficiente active sub forma de numerar, conturi de disponibilitati, dar si alte plasamente ce pot fi

transformate rapid in lichiditati (ex.: titlurile de stat). Aceste eforturi se traduc, insa, si in obtinerea unor venituri mai reduse, cunoscqnd ca activele lichide au dobqnzi reduse, iar numerarul nu aduce niciun venit. O activitate echilibrata pe toate palierele de gestiune a resurselor si plasamentelor se asigura, de regula, cu respectarea unor cerinte de baza, dintre care vom mentiona pe cele mai importante:

Suficienta resurselor atrase, in sensul atragerii de la clientela a cqt mai multor disponibilitati printr-o oferta bogata de depozite si conturi de economii dar si printr-o activitate sustinuta pe piata monetara: limite de lucru cu cqt mai multe banci, acorduri de finantare interbancare si cu bancile-mama etc. Bancile trebuie sa

manifeste suficienta flexibilitate pe piata interbancara pentru ca, in caz de nevoie, cerintele temporare de lichiditati sa fie gasite relativ usor pe aceasta piata.

Diversitatea resurselor atrase presupune ca institutia de credit sa atraga resurse de la diferite categorii de clienti carora sa le ofere produse adecvate, astfel incqt solicitarile simultane de retrageri anticipate sa fie cqt mai usor gestionate. Practic orice banca universala urmareste prin strategia sa, expunerea pe o paleta extrem de larga de 88

clienti ce asigura o baza solida de lichiditati. ~n cadrul acestui subpunct evocam si necesitatea diversificarii scadentelor cu accentul pe termene mai lungi. Practica noastra bancara ilustreaza faptul ca, in Romqnia, majoritatea resurselor atrase de la clientela o reprezinta depozitele pe termene de pqna la 90 de zile. Este adevarat ca in cea mai mare parte aceste depozite se reinnoiesc periodic, asigurqnd o stabilitate pe termen mediu si lung, dar privind strict din punct de vedere al gestiunii lichiditatii acest aspect reprezinta un punct vulnerabil. Modul de efectuare a plasamentelor bancare in sensul corelarii cu scadentele resurselor atrase, a diversificarii activelor si a clientilor debitori. Se urmareste si gradul in care un activ poate fi transformat in lichiditati, in caz de nevoie, cunoscqnd ca titlurile de stat indeplinesc usor aceasta cerinta. Asigurarea activelor cu grad ridicat de lichiditate si cu randamente mai scazute, se coreleaza cu nevoia unor plasamente pe termene mai lungi, cu dobqnzi mai mari.

Soliditatea relatiilor cu clientela printr-o

cunoastere adecvata a acesteia, permite

institutiei de credit sa studieze comportamentul clientilor debitori si creditori, sa evite fenomenul de neincredere reciproca si retrageri anticipate de resurse in mod

nejustificat. Relatia de parteneriat pe termen lung cu clientul este un principiu esential in activitatea bancara si aduce beneficii solide ambilor parteneri: banca si client. Bancile depun eforturi sustinute in comunicare si cauta sa asigure transparenta in relatiile cu clientii, consolidqnd astfel capitalul de incredere atqt de necesar intr-un mediu macroeconomic volatil.

Suportul actionarilor semnificativi in cazul unor crize de lichiditate, asigura institutiei de credit mijloacele necesare de a face fata obligatiilor asumate, dar si de a restabili increderea clientilor, cqnd este cazul. ~n cazul bancilor romqnesti, o mare parte a acestora este detinuta de capitalul bancar strain care asigura intr-adevar necesarul 89

suplimentar de finantare pentru continuarea creditarii agentilor economici, a populatiei si a statului, mai ales acum cqnd deficitul bugetar se apropie de 7-8% anual. Amintim ca expunerea bancilor straine in economia romqneasca - prin intermediul sistemului bancar romqnesc depaseste 30 miliarde euro, cu posibilitatea de crestere in viitor, pe masura ce cresterea economica va fi reluata.

~n sfqrsit mai evocam si faptul ca intre cerintele amintite se numara si asigurarea profitabilitatii activitatii bancare, in dobqnzilor necesare. la resurse limite in rezonabile, printr-o buna gestionare a

si plsamente,

contextul asigurarii continue a lichiditatii

~n concluzie, management-ul lichiditatii bancare se efectueaza cu prudenta si flexibilitate, cu profesionalism si incredere, astfel incqt relatiile cu clientela sa se consolideze si activitatea clientelei bancare sa se desfasoare in conditii normale.

9.3. Supravegherea lichiditatii bancare

~n activitatea curenta monitorizarea riscului de lichiditate se realizeaza, in primul rqnd, de catre fiecare institutie de credit. ~n acest scop, management-ul bancii este responsabil de elaborarea unei strategii anuale de lichiditate ce se transmite ca document oficial la BNR dar si de asigurarea cadrului organizatoric si normativ intern. Departamentele de trezorerie si risc sunt organizate in mod adecvat pentru procesarea in timp real a informatiilor privind resursele si plasamentele, operatiunile de piata monetara si valutara, evolutia soldului conturilor curente deschise la BNR etc. Rigoarea activitatii bancare impune alinierea la orele de inchidere a operatiunilor bancare

zilnice, a operatiunilor interbancare si cu BNR, in vederea optimizarii sumelor de plasat sau de imprumutat din piata. 90

Pe de alta parte, BNR are prin lege atributii privind supravegherea indicatorului de lichiditate ce se raporteaza lunar si trebuie sa fie cel putin 1, pe fiecare banda de scadenta. Formularistica necesara este redata in anexele la prezentul capitol si, in cele ce urmeaza, vom examina etapele necesare pentru a ajunge sa determinam acest indicator.

Repartizarea activelor bilantiere pe scadente anexa 1a

~n aceasta etapa activele bilantiere se repartizeaza pe benzile de scadenta, in functie de durata ramasa de scurs. Astfel, activele cu scadenta la vedere, cum sunt: sumele in casieriile bancii, disponibilitatile in contul curent deschis la BNR si in conturile de corespondent deschise la alte institutii de credit, depozitele la vedere, credite de pe o zi pe alta acordate institutiilor financiare etc., se inscriu pe prima banda de scadenta la valoarea contabila. ~n acelasi mod se inscriu si dobqnzile (creantele atasate) aferente acestor active. Titlurile de stat, precum si alte titluri cu venit variabil sau cu venit fix se inscriu tot in prima banda de scdenta la valoarea ajustata, reprezentqnd intre 60-95%din valoarea lor repartizate pe benzi de scadenta in functie de durata ramasa de scurs, la valoarea contabila ajustata, dupa caz, cu anumiti coeficienti.

Repartizarea obligatiilor bilantiere pe scadente anexa 1b

Astfel,

datoriile cu scadenta la vedere, cum sunt: disponibilitatile din conturile curente ale

clientelei, din conturile de corespondent ale institutiilor de credit, depozitele la vedere, imprumuturi interbancare pe termene de pqna la 30 zile etc. se trec pe prima banda de scadenta. Datoriile privind depozitele la termen sunt repartizate pe benzi de scadenta in functie de durata ramasa de scurs, la valoarea contabila ajustata, dupa caz. ~n mod similar se repartizeaza si dobqnzile aferente acestor datorii (creante atasate). Precizam ca

91

toate aceste informatii se prelucreaza automat, bancile utilizqnd sisteme informatice complexe cu posibilitati de verificare/reconciliere automate.

~n mod similar se vor repartiza si angajamentele extrabilantiere primite (anexa 1c) sau angajamentelor date in favoarea clientelei (anexa 1d), la valori contabile ajustate in functie de gradul de executare a acestora. ~n aceasta categorie intra angajamente de finantare primite/date in favoarea bancii/altor banci sau clientelei nebancare, precum si angajamente de garantie: cautiuni, avaluri etc., date/primite.

~n final - anexa 2 - avem calculul pentru determinarea indicatorului de lichiditate, pe fiecare banda de scadenta, in baza urmatoarei formule: Il = Le Ln

Il = Indicatorul de lichiditate Le = Lichiditatea efectiva Ln = Lichiditatea necesara

Lichiditatea efectiva

este

data

de

insumarea

valorilor

corespunzatoare

activelor

si

angajamentelor in afara bilantului primit, pe fiecare banda de scadenta, preluate din anexele 1a si 1c. Lichiditatea necesara se obtine prin insumarea obligatiilor bilantiere si a angajamentelor in afara bilantului date, pe fiecare banda de scadenta, preluate din anexele 1b si 1d.

~n final obtinem cele doua informatii de sinteza ce caracterizeaza lichiditatea institutiei de credit, respectiv: - Excedentul sau deficitul de lichiditate pe fiecare banda de scadenta 92

- Indicatorul de lichiditate, in mod similar.

Daca institutia de credit inregistreaza valori subunitare ale indicatorului de lichiditate, BNR ii solicita sa normalitate. ia masurile necesare intr-o perioada de timp stabilita epntru a intra in

9.4.

Gestiunea solvabilitatii in activitatea bancara

Potrivit prevederilor Legii bancare in scopul asigurarii stabilitatii si sigurantei activitatii

desfasurate si/sau a indeplinirii obligatiilor asumate, fiecare institutie de credit trebuie sa mentina un nivel adecvat al fondurilor sale proprii1)
Cu alte cuvinte bancile trebuie sa aiba asigurate intotdeauna un nivel de solvabilitate corespunzator. Reglementarile BNR, date in aplicarea legii, stabilesc cu rigurozitate elemente ce intra in calculul fondurilor proprii si, ce riscuri trebuie sa fie acoperite, ca de exemplu: - riscul de credit - riscul de diminuare a creantei - riscul pozitiei de schimb - riscul de decontare/livrare - riscul valutar - riscul operational

Noul Acord de Capital sau Reglementarile Basel II statueaza un model mai extins de calcul

1) Idem, art.123

93

al fondurilor proprii

precum si cuantificarea riscurilor acoperite, astfel incqt institutiile de

credit sa fie mult mai in masura sa raspunda unor riscuri in crestere si sa fie protejate interesele actionarilor pe termen lung. Gestiunea prudenta si sanatoasa a activitatii bancare prin prisma solvabilitatii presupune: o evaluare corecta a fiecarei categorii de risc, folosind metode standard sau

avansate; determinarea cerintei de capital pentru acoperirea riscurilor amintite; respectarea cerintelor privind expunerile mari stabilite prin reglementarile BNR; respectarea limitelor maxime privind participatiile calificate, respectiv acele participatii directe sau indirecte intr-o entitate diferita de o institutie de credit care reprezinta cel putin 10% din capitalul acelei entitati; o asemenea participatie nu trebuie sa

depaseasca 15% din fondurile proprii ale institutiei de credit, iar totalul acestor participatii sa nu depaseasca 60% din fondurile proprii ale acesteia; institutiile de credit trebuie sa dispuna de strategii si procese interne formalizate, solide, eficiente si complete de evaluare a nivelului fondurilor proprii functiei de riscurile la care acestea sunt expuse.

~n cadrul procedurilor interne, bancile trebuie sa-si determine profilul de risc al fiecarui cqmp de activitate, gradul de risc asumat si asigurarea cu fonduri proprii la un nivel adecvat. ~n general, se accepta un profil scazut sau mediu pe o activitate sau alta, iar pe ansamblul activitatii sale institutia de credit trebuie sa nu depaseasca un profil de risc mediu. ~n cadrul activitatii de supraveghere, BNR analizeaza si verifica profilul de risc al institutiilor de credit, adecvarea capitalului si dispune masuri de redresare in situatiile de risc ridicat sau neacoperire corespunzatoare cu fonduri proprii. Analizele BNR se fac pe baza raportarilor periodice ale institutiilor de credit, dar si ca urmare a unor inspectii la fata locului. ~n acest din urma caz verificarile BNR sunt mai complexe si analitice, iar concluziile si masurile dispuse entitatii controlate vizeaza redresarea, dupa caz, a activitatii 94

sau diminuarea expunerii in activitati cu un profil de risc ridicat. ~n conformitate cu prevederile Acordului Basel II, institutiile de credit sunt obligate sa asigure un nivel minim al solvabilitatii de cel putin 8%.

Avqnd in vedere efectele actualei crize economico-financiare, BNR a solicitat, incepqnd cu finele anului 2008, ca in Romqnia, acest nivel sa fie de min.10%. Prin deteriorarea unei

parti a portofoliului de credite, a cresterii riscurilor valutare si operationale s-a ajuns ca bancile sa fie nevoite sa constituie provizioane mai mari si, in acelasi timp, sa suplimenteze si capitalurile proprii prin aportul direct al actionarilor. Mentionam si faptul ca in Romqnia bancile inca nu aplica Standardele Internationale de

Raportare Financiara

(IFRS) in determinarea provizioanelor, care sunt mai permisive si tin

cont de calitatea garantiilor. Sistemul romqnesc actual este mult mai strict, iar provizioanele de risc determinate pe aceasta baza sunt cu mult mai mari. ~n urma recentelor acorduri incheiate de Guvernul Romqniei cu FMI, Comisia Europeana si Banca Europeana de

Investitii s-a prevazut trecerea la aplicarea integrala a IFRS la inceputul anului 2012. Potrivit datelor BNR, sistemul bancar romqnesc avea la 30.09.2011, un nivel mediu al

solvabilitatii de 13,5% si nicio institutie de credit nu se situa cu acest indicator sub 10%, demonstrqnd ca efectele crizei au fost absorbite cu bine prin capitalizarea corespunzatoare a bancilor. * * *

Gestiunea lichiditatii si a solvabilitatii institutiilor de credit reprezinta o preocupare de prim ordin a management-ului acestora, care trebuie sa asigure:

elaborarea strategiei necesare si adaptarea sa permanenta la evolutiile pietei; organizarea structurilor corespunzatoare in centrala si in reteaua teritoriala de urmarire si raportare a modului cum sunt gestionate resursele bancii si riscurile aferente; 95

perfectionarea pregatirii profesionale a personalului ce lucreaza in aceste structuri si inzestrarea cu logistica necesara, indeosebi in domeniul informaticii;

respectarea competentelor in angajarea fondurilor institutiei de credit, a normelor si procedurilor in materie de lichiditate si solvabilitate.

~n conditiile actuale de criza, aceste responsabilitati devin si mai importante, iar institutiile de credit devin cu atqt mai constiente ca trebuie sa imbine prudenta cu asumarea unor riscuri controlabile si gestionabile.

Data raportarii: DURATA RAMASA DE SCURS ACTIVE 0 OPERATIUNI DE TREZORERIE SI OPERATIUNI INTERBANCARE Casa si alte valori Cont curent la banci centrale Depozite la vedere la banci centrale Depozite la termen la banci centrale Creante atasate Conturi de corespondent la banci Creante atasate Depozite la vedere la banci Depozite la termen la banci Creante atasate Credite de pe o zi pe alta acordate bancilor Credite la termen acordate bancilor Credite financiare acordate bancilor Creante atasate Valori primite In pensiune de pe o zi pe alta Cod poz 1 A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7 A8 A9 A10 A11 A12 A13 A14 A15 A16 D 1luna 2 1 luna <D 3 luni 3 3 luni <D 6 luni 4 6 luni <D 12 luni 5

Anexa 1 a - RON 12 luni <D 6 7 Total

96

Valori primite In pensiune la termen Creante atasate Valori de recuperat Creante atasate Creante comerciale Creante atasate Creante restante Dobinzi restante Creante atasate OPERATIUNI CU CLIENTELA Creante comerciale Creante atasate Credite de trezorerie Creante atasate Credite pentru export Creante atasate

A17 A18 A19 A20 A21 A22 A23 A24 A25 A26 A27 A28 A29 A30 A31 A32

Partea utilizata aferenta angajamentelor de finantare trase va fi inregistrata pe scadente functie de durata ramasa de scurs plecind de la coloana corespunzatoare duratei de amortizare a acesteia.
ACTIVE Cod poz 1 A33 A34 A35 A36 A37 A38 A39 A40 A41 A42 A43 A44 A45 A46 A47 A48 A49 A50 A51 A52 A53 D 1luna 2 1 luna <D 3 luni 3 DURATA RAMASA DE SCURS 3 luni <D 6 luni <D 6 luni 4 12 luni 5 12 luni <D 6 Total

0 Credite pentru echipament Creante atasate Credite pentru bunuri imobiliare Creante atasate Alte credite acordate clientelei Creante atasate Credite de pe o zi pe alta acordate clientelei financiare Credite la termen acordate clientelei financiare Creante atasate Valori primite In pensiune de pe o zi pe alta Valori primite In pensiune la termen Creante atasate Conturi curente debitoare Creante atasate Valori de recuperat Creante atasate Creante restante Dobinzi restante Creante atasate OPERATIUNI CU TITLURI Titluri primite In pensiune livrata

97

Creante atasate Titluri de tranzactie Titluri de plasament Titluri de investitii Titluri date cu Imprumut -titluri de tranzactie -titluri de plasament -titluri de investitii Creante atasate Conturi de decontare privind operatiunile cu titluri Creante atasate Alte stocuri si asimilate Valori primite la incasare VALORI IMOBILIZATE Credite subordonate la termen Creante atasate TOTAL

A54 A55 A56 A57

A58 A59 A60 A61 A62 A63 A64 A65 A66 A67 A68 A69

REPARTIZAREA OBLIGATIILOR BILANTIERE PE SCADENTE Anexa 1 b RON DURATA RAMASA DE SCURS OBLIGATII BILANTIERE Cod poz. 1 P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 P11 P12 P13 D 1luna 0 OPERATIUNI DE TREZORERIE +I OPERATIUNI INTERBANCARE imprumuturi de refinantare de la banci centrale Datorii atasate Conturi de corespondent ale bancilor Datorii atasate Depozite la vedere ale bancilor Depozite la termen ale bancilor Datorii atasate imprumuturi de pe o zi pe alta primite de la banci imprumuturi la termen primite de la banci imprumuturi financiare primite de la banci Datorii atasate Valori date in pensiune de pe o zi pe 2 1 luna <D 3 luni 3 3 luni <D 6 luni 4 6 luni <D 12 luni 5 12 luni <D 6 7 Total

98

alta Valori date in pensiune la termen Datorii atasate Alte sume datorate Datorii atasate OPERATIUNI CU CLIENTELA imprumuturi de pe o zi pe alta de la clientela financiara imprumuturi la termen de la clientela financiara Datorii atasate Valori date in pensiune de pe o zi pe alta Valori date in pensiune la termen Datorii atasate Conturi curente creditoare Datorii atasate Conturi de factoring Datorii atasate P14 P15 P16 P17 P18 P19 P20 P21 P22 P23 P24 P25 P26 P27 P28

RON DURATA RAMASA DE SCURS OBLIGATII BILANTIERE Cod poz. 1 P29 P30 P31 P32 P33 P34 P35 P36 P37 P38 P39 P40 P41 P42 D 1luna 2 1 luna <D 3 luni 3 3 luni <D 6 luni 4 6 luni <D 12 luni 5 12 luni <D 6 7 Total

0 Depozite la vedere Depozite la termen Datorii atasate Certificate de depozit, carnete si librete de economii Datorii atasate Alte sume datorate Datorii atasate OPERATIUNI CU TITLURI Titluri date in pensiune livrata Datorii atasate Datorii constituite prin titluri -titluri de piata interbancara Datorii atasate -titluri de creante negociabile Datorii atasate

99

-obligatiuni Datorii atasate -alte datorii constituite prin titluri Datorii atasate Conturi de decontare privind operatiunile cu titluri Datorii atasate Varsaminte de efectuat privind titlurile CREDITORI Alti creditori diversi Datorii atasate Conturi indisponibile privind valori la incasare DATORII SUBORDONATE Datorii subordonate la termen Datorii atasate TOTAL

P43 P44 P45 P46 P47 P48 P49 P50 P51 P52 P53 P54 P55 P56 P57 0 0 0 0 0 0

Conducatorul bancii,

Director Contabilitate Generala

intocmit,

Data raportarii: REPARTIZAREA PE SCADENTE A ANGAJAMENTELOR PRIMITE, EVIDENTIATE in AFARA BILANTULUI

Anexa 1c

RON DURATA RAMASA DE SCURS ANGAJAMENTE iN AFARA BILANTULUI PRIMITE Cod poz D 1luna 0 ANGAJAMENTE DE FINANTARE Angajamente primite de la alte banci Angajamente primite de la clientela financiara si institutiile administratiei publice ANGAJAMENTE DE GARANTIE Cautiuni, avaluri si alte garantii primite de la alte banci ANGAJAMENTE PRIVIND TITLURILE Titluri de livrat 1 EP1 EP2 EP3 EP4 EP5 EP6 EP7 2 1 luna <D 3 luni 3 3 luni <D 6 luni 4 6 luni <D 12 luni 5 12 luni <D 6 7 Total

100

TOTAL

EP8

Pentru angajamentele de finantare primite se vor reflecta si graficele de rambursare aferente obligatiilor ce ar rezulta in urma transformarii angajamentelor de finantare primite in elemente bilantiere, prin repartizarea cu semnul minus a ratelor de rambursat aferente obligatiilor potentiale in benzile de scadenta corespunzatoare, stabilite in conformitate cu prevederile contractuale. in cazul in care angajamentele contractuale incheiate nu prevad graficele de rambursare aferente obligatiilor bilantiere ce ar rezulta din angajamentele de finantare primite, rambursarea acestora se va inregistra prin evidentierea cu semnul minus, a intregii sume, in ultima banda de scadenta. Conducatorul bancii, Director Contabilitate Generala intocmit,

Data raportarii: REPARTIZAREA PE SCADENTE A ANGAJAMENTELOR DATE, EVIDENTIATE in AFARA BILANTULUI


RON

Anexa 1d

ANGAJAMENTE iN AFARA BILANTULUI DATE 0 ANGAJAMENTE DE FINANTARE Angajamente In favoarea altor banci Angajamente In favoarea clientelei ANGAJAMENTE DE GARANTIE Cautiuni, avaluri si alte garantii date altor banci Garantii date pentru clientela

DURATA RAMASA DE SCURS Cod poz D 1luna 1 EA1 EA2 EA3 EA4 EA5 EA6 101 2 1 luna <D 3 luni 3 3 luni <D 6 luni 4 6 luni <D 12 luni 5 12 luni <D 6 7 Total

ANGAJAMENTE PRIVIND TITLURILE Titluri de primit TOTAL

EA7 EA8 EA9

1. in cazul liniilor de credit pentru care nu sunt prevazute grafice estimative de trageri angajamentul existent in sold la data pentru care se intocmeste raportarea se va evidentia pe prima banda de scadenta. 2. Pentru angajamentele de finantare si de garantie date se vor reflecta si graficele de rambursare aferente activelor ce ar rezulta din transformarea angajamentelor de finantare si de garantie date in elemnte bilantiere, prin repartizarea cu semnul minus a ratelor de rambursat aferente creantelor potentiale in benzile de scadenta corespunzatoare, stabilite in conformitate cu prevederile contractuale. in cazul in care angajamentele contractuale incheiate nu prevad graficele de rambursare aferente activelor bilantiere ce ar rezulta din angajamentele de finantare date, rambursarea acestora se va inregistra prin evidentierea cu semnul minus, a intregii sume, in ultima banda de scadenta. Conducatorul bancii, Director Contabilitate Generala intocmit,

Data raportarii: CALCULAREA INDICATORULUI DE LICHIDITATE Anexa 2 Benzi de scadenta Indicatori D1 luna 1 luna <D 3 luni 3 3 luni < D 6 luni 4 6 luni < D 12 luni 5 6 7 12 luni <D Tota l

0 Total active (formularul Anexa 1a, rd.Total, col.27) Total angajamente In afara bilantului primite (formular Anexa 1c, rd.Total, col.27) Lichiditatea efectiva rd.3col.36srd.1col.36+rd.2col.36+ rd.7col.(n*-1), rd.3 col.2,7srd.1col.2,7+ rd.2 col.2,7 Total obligatii bilantiere (formularul Anexa 1b, rd.Total, col.27) Total angajamente In afara bilantului date (formular Anexa 1d, rd.Total, col.27) Lichiditate necesara rd.6srd.4+rd.5

1 1 2 3 4 5 6 102

Excedent de lichiditate (de reportat pe coloana urmatoare) rd.7srd.3 - rd.6, daca rd.7>0 Indicator de lichiditate rd.8srd3/rd.61 Total obligatii bilantiere (formularul anexa 1b, rd. Total, col. 2-7), fara ajustarea prevazuta la art. 201
*

7 8 9

n poate lua valori de la 3 la 6 Conducatorul bancii, Director Contabilitate Generala intocmit,

n cazul n care rd.4 (rd.5, dupa caz) col.x2<0 i rd.8 col.x0, la rd.11(rd.12, dup caz) col.x se va trece ca rezultat valoarea 0. n cazul n care rd.4 (rd.5, dup caz) col.x s0 i rd.8 col.xs0, la rd. 11(rd.12, dup caz) col.x se va trece ca rezultat valoarea 1. n cazul n care rd.4 (rd.5, dup caz) col.x >0 i rd.8 col.x<s0, la rd. 11(rd.12, dup caz) col.x se trece ca rezultat valoarea 1. n cazul n care rd.4 (rd.5, dup caz) col.xs0 i rd.8 col.x<0, la rd. 11(rd.12, dup caz) col.x se trece ca rezultat valoarea 1. n cazul n care rd.4 (rd.5, dup caz) col.x<0 i rd.8 col.x<0, rd. 11(rd.12, dup caz) col.xsrd.8 col.x / rd.4 (rd.5, dup caz) col.x. 2 Col.x reprezint oricare dintre coloanele de la 2 la 6

CAPITOLUL

GESTIUNEA RISCURILOR BANCARE

Introducere Activitatea institutiilor de credit se desfasoara in conditiile asumarii de riscuri in relatiile cu

clientela, in cadrul unei economii inca volatile si neconsolidate, cu un personal numeros cu nevoi permanente de perfectionare a pregatirii profesionale. ~n plus, tehnica bancara inclusiv cea informatica implica existenta unor riscuri operationale de care bancile tin seama. Legislatia bancara, in conditiile aplicarii Noului- Acord de Capital, respectiv reglementarile Basel II, solicita institutiilor de credit sa asigure cunoasterea, evaluarea si controlul riscurilor, dar si dimensionarea corespunzatoare a fondurilor proprii, care sa acopere posibilele pierderi prin materializarea unor riscuri. ~n cadrul unor capitole precedente am facut scurte referiri la o parte din riscurile activitatii bancare, iar in continuare ne propunem sa completam aceste cunostinte in contextul mai larg al gestiunii bancare prudente si sanatoase. 103

10.1. Cadrul de reglementare a gestiunii riscurilor bancare

~n context european, reglementarile Basel II sunt transpuse in Directiva nr.2006/48/CE si Directiva nr.2006/49/CE ale Parlamentului European si ale Consiliului Europei. ~n Romqnia, au aparut la nivel legislativ Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.99/2006 si Legea bancara nr.227/2007 ce instituie in mod imperativ obligatii institutiilor de credit pe linia controlului riscurilor si acoperirea acestora cu capitaluri proprii. Este pentru prima data cqnd bancilor li se solicita determinarea cerintelor de capital si pentru acoperirea riscurilor operationale, iar determinarea nivelului de risc pentru activitatile curente se face pe o baza mult mai larga, utilizqnd atqt datele istorice, cqt si prospectarea in viitor a unor evenimente in relatiile cu clientela. Pe de alta parte, Banca Nationala si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare au elaborat regulamente in aplicarea legislatiei susamintite.

Exemplificam: Regulamentul nr.13/18/14.12.2006 privind determinarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit si firmele de investitii. Regulamentul nr.15/20/14.12.2006 privind tratamentul riscului de credit pentru

institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating. Regulamentul nr.16/21/14.12.2006 privind expunerile mari ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii. Regulamentul nr.18/23/14.12.2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii. Regulamentul nr.19/24/14.12.2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii. 104

Regulamentul nr.24/29/14.12.2006 privind determinarea cerintelor minime de capital ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii pentru riscul operational.

~n sfqrsit, institutiile de credit elaboreaza norme, instructiuni si proceduri proprii in acest sens, precum si strategii privind identificarea riscurilor semnificative si administrarea acestora. Acest cadru normativ apare ca fiind laborios si foarte detaliat, iar aplicarea sa in practica presupune din partea institutiilor de credit: o sa asigure structuri specializate in determinarea si controlul riscurilor, fara nicio implicare in activitatea operationala a bancii si cu raportare directa catre top management-ul bancii; o sa dispuna de logistica necesara, indeosebi pe linie informatica, pentru ca aceste structuri sa efectueze analize complexe, rapide in domeniul riscurilor bancare; o sa examineze, periodic, in Comitetul pentru Administrarea Riscurilor, rapoartele intocmite de catre departamentele de risc si sa dispuna masurile necesare pentru inlaturarea unor deficiente, vulnerabilitati, dar si pentru mentinerea unui control adecvat al riscurilor.

Tinem sa precizam ca Banca Centrala examineaza, la rqndul sau, rapoartele bancilor in materie de risc, efectueaza propriile inspectii la fata locului si dispune remedierea

deficientelor constatate.

10.2. Identificarea riscurilor si strategia globala a institutiei de credit in administrarea acestora

105

Bancile preiau in mod inevitabil, in activitatea pe care o desfasoara, riscuri, cu conditia ca acestea sa fie limitate, comensurabile si controlabile in orice moment. Politicile si procedurile de gestiune a riscului intocmite la nivelul bancii sunt astfel concepute, incqt: sa corespunda cu strategia generala a bancii aprobata de Consiliul de Administratie sau de Supraveghere, dupa caz; sa defineasca principalele riscuri ce pot afecta calitatea si performanta portofoliului de

active si pasive; sa anticipeze, pe cqt posibil, evolutiile de natura economica, fiscala, legislativa, politica si ale mediului bancar cu impact asupra clientelei si activitatii bancii.

Bancile abordeaza riscul in mod prudent si pe termen mai lung, iar politicile si management-ul riscului se concentreaza asupra anticiparii si identificarii, evaluarii si

monitorizarii riscurilor.

Principalul obiectiv al management-ului de risc il constituie gestionarea profilului de risc al bancii pentru a optimiza rentabilitatea ajustata cu gradul de risc.

~n exercitarea atributiilor sale Consiliul de Administratie/Supraveghere are, in principal, urmatoarele competente de aprobare: Profilul general de risc; Politicile privind administrarea riscurilor semnificative; Procedurile riscurilor; Creditele acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca, precum si expunerile pe un singur debitor ce depasesc 10% din fondurile proprii ale bancii. de stabilire a competentelor si a responsabilitatilor in administrarea

106

~n mod similar, Conducerea Executiva a bancii are raspunderi concrete privind aprobarea unor angajamente de valori mari, creditele consortiale, limitele de risc de piata etc. Responsabilitatea pentru implementarea globala a politicii de risc revine tuturor structurilor institutiei de credit. O parte din responsabilitatile Consiliului de Administratie/Supraveghere sunt delegate Comitetului de Administrare a Riscului si Comitetului de Gestionare Active si Pasive. Functiile management-ului de risc exercitate de Comitetul de Administrare a Riscului sunt, in principal, urmatoarele: o dezvolta politici si proceduri adecvate pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea si controlul riscurilor semnificative; o aproba metodologii si modele adecvate pentru evaluarea riscurilor si limitarea

expunerilor; o avizeaza angajarea bancii in noi activitati, in baza analizei riscurilor semnificative aferente acestora; o stabileste competentele si responsabilitatile pentru administrarea si controlul expunerilor la risc; o stabileste cadrul de gestionare a riscurilor si se asigura ca riscurile sunt controlate; o analizeaza propunerile pentru dosarele importante, activitatile strategice, noi produse cu posibil impact in termeni de risc si rezultate; o analizeaza expunerea globala a bancii (riscuri majore, calitatea activelor,

profitabilitatea) si propune masuri de limitare a nivelului de risc; o analizeaza prudential; o propune alocarea capitalului pentru riscul operational. nivelul de provozioane specifice si generale, din punct de vedere

Functiile de Management al Activelor si Pasivelor

107

Aceasta activitate este realizata prin intermediul Comitetului de Gestiune a Activelor si Pasivelor, ce are ca principale obiective protejarea capitalului si a profitabilitatii bancii contra riscului de dobqnda a riscului valutar si a riscului de lichiditate. ~ntre atributiile acestui comitet, amintim: analiza evolutiei pozitiei de lichiditate si previziunile indicatorului de lichiditate; urmareste evolutia plasamentelor interbancare si respectarea limitelor de lucru aprobate; analizeaza rezultatele studiilor privind comportamentul clientelei, relevant pentru

mentinerea continua a lichiditatii bancii; urmareste evolutia pozitiei valutare si incadrarea in limitele aprobate; prezinta rezultatul analizelor privind evolutia principalilor indicatori care influenteaza pietele financiare si valutare, interne si internationale; analizeaza si urmareste structura si nivelul dobqnzilor practicate pentru activele si resursele in lei si in valuta; avizeaza modalitatile necesare acoperirii deficitului de finantare, modalitatile de plasare a excedentului de lichiditate, modalitatile de incadrare pe viitor in indicatorii

reglementari privind adecvarea capitalului si expunerile mari.

10.3. Principii fundamentale privind gestionarea riscurilor

~nscrise in strategia bancii, aceste principii se stabilesc, in functie de categoriile de clienti si riscurile asumate, atqt la nivel central, cqt si in plan teritorial: centre zonale, sucursale judetene etc., in contextul macroeconomic existent.

10.3.1. Riscul de credit

Activitatea de analiza a cererilor de credit este separata de activitatea de natura comerciala in scopul limitarii riscului de credit. Fiecarui client, persoana juridica, i se atribuie un rating 108

intern, in functie de soliditatea sa economico-financiara, iar pe aceasta baza clientul este inregistrat intr-o clasa de risc. Analiza de risc se efectueaza de un personal specializat, independent de structura comerciala si de back-office, iar concluziile se supun autoritatii de aprobare a creditului. Daca avizul de risc este negativ, iar structura comerciala propune aprobarea, decizia se ia de autoritatea ierarhica superioara. Management-ul riscului de credit se realizeaza dupa urmatoarele criterii:

Riscuri semnificative

Expunerile la nivel de debitor unic ce depasesc un anume prag sunt considerate riscuri semnificative si se aproba, de regula, la nivelul Comitetului de Directie al bancii, cu avizul

dupa caz al structurii de risc al bancii-mama. Expunerile fata de companii apartinqnd grupurilor multinationale ce sunt monitorizate la nivelul bancii-mama (de regula o institutie bancara straina ce detine capitalul majoritar intr-o banca romqneasca) sunt considerate riscuri semnificative si orice aprobare de facilitati se acorda cu avizul acesteia.

Delegarea de competente in sistem piramidal a facilitatilor de credite si garantii,

Banca- mama acorda bancii locale o limita de aprobare

iar in intern, pot exista urmatoarele niveluri de competente: o Consiliul de Administratie pentru expunerile ce depasesc, de regula, 10% din fondurile proprii; o Comitetul de Directie; o Comitetul de Credite din centrala Bancii; o Comitetul de Credite la nivelul celor mai importante structuri teritoriale: grupuri, centre zonale, sucursale judetene; o Competente individuale, la nivelul directorilor comerciali sau din structura

teritoriala, precum si competente acordate ofiterilor de credit sau consilierilor de clientela. 109

Management-ul riscului de concentrare, vizeaza monitorizarea urmatoarelor limite legate de: - expunerile mari individuale fata de clienti sau grupuri de clienti aflati in legatura, care nu trebuie sa depaseasca 25% din fondurile proprii, iar valoarea cumulata a acestor expuneri sa nu depaseasca 800% din fondurile proprii. - incadrarea in limite sectoriale, caz in care banca stabileste, prin politici proprii, un nivel maxim de expunere pe un sector economic, exprimat ca procent din totalul angajamentelor bancii. De regula, aceste limite pot varia intre 5-15% (ex.: industria alimentara, transport si telecomunicatii, energie electrica etc.), dar pot fi si sectoare: retail-ul, constructiile, in care bancile sa aiba limite mai mari. Precizam ca limitele sectoriale sunt flexibile si ele sunt ajustate in functie si de evolutiile acestor sectoare; cazul constructiilor este elocvent, stiind ca in prezent multe banci si-au redus expunerile datorita crizei economice. - ~ncadrarea in limite pe zone geografice, cum ar fi: Bucuresti, Ardeal+Banat, Muntenia+Dobrogea, Moldova. ~n functie de gradul de dezvoltare economica, de prezenta unitatilor teritoriale bancare, strategia de risc propune limite de expunere pe aceste zone, iar uneori, pe cqte 2-3 judete.

Riscul rezidual

Banca, prin proceduri proprii, vizeaza o cqt mai buna acoperire a riscurilor si o reducere a riscului rezidual, respectiv a pierderilor finale din activitatea de creditare. ~n gestionarea riscului de credit se tine seama si de:

Eligibilitatea clientelei comerciale, in care scop bancile procedeaza la: o Actualizarea permanenta a cunoasterii clientilor o Actualizarea periodica a rating-ului clientelei 110

o Aplicarea principiilor de segmentare a clientilor si adaptarea ofertei de produse si servicii

Management-ul riscului pentru marile companii

Se tine cont de faptul ca acest segment de clientela atrage volume insemnate de credite si garantii si detine un rol important in economie. Bancile acorda o atentie deosebita marilor clienti, iar sistemul de clasificare a performantei acestora se aplica atqt in standardele romqnesti, cqt si in standardele internationale; inclusiv sistemul RAROC (Risk Adjusted Return on Capital) ce calculeaza, pe baza metodelor statistice, nivelul pierderii asteptate pentru fiecare tranzactie de creditare pe parcursul derularii afacerii.

Garantiile ce trebuie sa acopere intr-un mod suficient riscul de pierdere finala.

~n functie de rating-ul clientului se iau si garantiile aferente. Cu alte cuvinte pentru clientii comerciali cu un rating de top, de regula, nu se iau garantii materiale si invers. Garantarea creditelor trebuie sa constituie doar o masura suplimentara de securitate, Banca

fundamentqnd rambursarea creditului din activitatea curenta a imprumutatului.

Management-ul riscului de credit pentru activitatea de retail

Creditarea persoanelor fizice si a anumitor intreprinderi mici si mijlocii este abordata intr-un mod standardizat, dezvoltqnd produse in raport de necesitatile identificate ale pietei.

Produsele de creditare au un segment de clientela tinta si sunt insotite de criterii standard de acceptare a creditului (prin intermediul sistemelor de scoring) criterii care sunt utilizate in aprobarea fiecarei tranzactii individuale. Clientela bancii este clasificata in functie de riscul de nerambursare, fundamentat pe date statistice in clienti: Risc A, Risc B, Risc C si Risc

D. Riscul pe acest portofoliu se monitorizeaza constant utilizqnd drept criterii serviciul datoriei si volumul creantelor neperformante.

111

10.3.2. Riscul Operational (R.O.)

Pilotajul riscurilor operationale permite o alocare eficienta a resurselor pentru a remedia disfunctionalitatile constatate si a reduce volumul pierderilor, punqnd la dispozitia Conducerii bancii sau a controlorilor externi informatii pertinente asupra acestor riscuri. Riscul operational este inerent tuturor produselor, activitatilor, procedurilor si sistemelor bancii. Gestiunea sa este parte integranta a functiilor de management la toate nivelurile si se bazeaza in mare masura pe dispozitivul de control intern care cuprinde: supravegherea permanenta, controlul permanent si controlul periodic prin misiunile de audit si inspectie. Un sistem eficient de pilotaj al R.O. trebuie sa permita: Identificarea, analiza si evaluarea riscurilor operationale; Controlul si monitorizarea acestora; Punerea in practica de masuri eficiente in scopul prevenirii aparitiei riscurilor

operationale si reducerea impactului negativ in cazul in care acestea s-au produs.

Institutiile de credit stabilesc politici de administrare a riscului operational astfel: o Supravegheaza, analizeaza, evalueaza si monitorizeaza evenimentele interne de

risc operational pentru a asigura un bun control al expunerii la aceste riscuri.


Se stabileste un prag la care un risc operational este considerat risc

semnificativ (ex.: 100.000 euro sau mai mult) si raporteaza conducerii asupra fiecarui risc operational.

o Promoveaza o cultura a riscului operational asigurqnd formarea personalului implicat in colectare, dar si sensibilizarea intregului personal asupra riscurilor operationale. o Evalueaza profilul de risc al Bancii si stabilesc un plan de actiuni corective, care sa duca la diminuarea factorilor de risc si reducerea pierderilor cauzate de materializarea R.O. 112

o Urmaresc si analizeaza evolutia zonelor de R.O. si propun perfectionarea continua a sistemului de indicatori de R.O.

10.3.3. Riscul de piata

Gestionarea riscului de piata (RP) se realizeaza pe mai multe paliere, incepqnd cu compartimentele de Front Office si terminqnd cu structurile corespondente din Centrala Bancii sau a Bancii-Mama, dupa caz. Bancile dispun de sisteme informatice performante iar pentru protectia financiara a clientilor impotriva R.P. li se ofera instrumente de acoperire a riscurilor de curs si de dobqnda. ~n gestionarea R.P. procedurile de lucru si control pentru activitatile sensibile ale perimetrului de piata, prevad: controlul zilnic independent al parametrilor de piata utilizati pentru reevaluarea

instrumentelor de piata; definirea metodelor de reevaluare (marcare la piata, pret de inlocuire, discontare de fluxuri viitoare etc); verificarea permanenta a respectarii limitelor; stabilirea controlului permanent asupra sectorului de trezorerie.

Riscul de piata este gestionat si monitorizat avqndu-se in vedere cele 3 mari componente: Riscul de pret

Bancile sunt supuse acestui risc generat de participatiile pe termen lung in diferite societati comerciale, dar si in cazul titlurilor de stat. ~n general, toate participatiile bancilor sunt aprobate de Consiliul de Administratie/Supraveghere sau de Comitetul de Directie.

Reglementarile BNR stabilesc un nivel maxim pentru fiecare participatie: 15% din fondurile proprii ale bancii, iar totalul participatiilor bancii nu trebuie sa depaseasca 60% din fondurile

113

proprii ale acestora. Pe de alta parte, titlurile de stat sunt reevaluate zilnic prin sisteme informatice proprii.

Riscul valutar

Riscul valutar este determinat de volatilitatea cursurilor de schimb a valutelor in care banca are denominate activele si pasivele sale. Regula de baza este ca banca urmareste in principal inchiderea pozitiilor generate de tranzactiile cu clientii, activitatea de trading fiind limitata. Pentru a cuantifica riscul valutar si posibilele lui efecte asupra profitabilitatii bancii se utilizeaza si unele metode specifice: o Value at Risc (VaR), un indicator ce masoara pierderea maxima potentiala a pozitiei de schimb deschise, in conditiile unei evolutii normale a pietei; o Stress Testing, indicator complementar indicatorului VaR, masoara

pierderea maxima in cazul unor evenimente/evolutii anormale ale pietei; o Back Testing, indicator ce presupune aplicarea conditiilor de piata din trecut asupra pozitiei actuale.

Riscul structural de dobqnda

Principalul instrument utilizat in masurarea acestui risc este analiza gap (pe devize) combinata cu o masura a senzitivitatii bilantului la modificari ale ratelor de piata ale dobqnzii. ~ntelegerea comportamentului clientilor joaca un rol important in acuratetea

masurarii riscului de dobqnda, fiind relevanta in principal in cazul conturilor curente si al depozitelor, a caror maturitate efectiva este semnificativ mai mare decqt cea contractuala. Riscul structural de rata dobqnzii generat de activitatile comerciale si de cele in nume propriu sunt acoperite, in masura in care este posibil, pe baza individuala sau prin utilizarea de tehnici de macro-acoperire, utilizqnd derivate pe rata dobqnzii. 114

10.3.4. Riscul reputational

Obiectivele management-ului riscului reputational sunt, in principal, urmatoarele: o Definirea atributelor imaginii de marca a bancii, in deplin acord cu strategia si valorile sale; o Determinarea metodelor de evaluare a reputatiei bancii; o Definirea mijloacelor de imbunatatire a imaginii de marca a bancii; o Sa propuna planuri de actiune pentru eventualele situatii de criza reputationala. ~n aceasta privinta un rol important il detin structurile de promovare a principiilor si regulilor deontologice bancare. Necunoasterea acestui risc si neluarea masurilor de pastrare a reputatiei bancii poate aduce, uneori, prejudicii incalculabile, traduse prin pierderi banesti si de substanta in afacerile bancii. Bancile elaboreaza norme si reguli deontologice obligatorii pentru orice angajat, iar implicarea personalului in alte activitati profesionale, in afara bancii, este aprobata de structurile ierarhice.

10.3.5. Riscul juridic

Strategia privind administrarea riscului juridic are in vedere reguli si proceduri proprii, dar si crearea structurilor necesare supravegherii riscurilor juridice conform cerintelor Basel II.

Administrarea riscului juridic vizeaza in principal: ~ntarirea si specializarea echipei proprii de juristi; Standardizarea si intarirea suportului juridic in activitatea de creditare; Urmarirea evolutiei legislatiei europene si a celei nationale si implicarea in prcesul de elaborare/modificare a unor acte normative din sectorul financiar-bancar; Coordonarea activitatii juridice externe (consultanta, reprezentare in instanta etc.) * 115

~n

incheierea

acestui si

capitol,

remarcam ce

importanta

deosebita

a in

gestiunii

riscurilor

in

activitatea

bancara

raspunderea

revine

management-ului

adoptarea

masurilor

necesare controlului de risc. Bancile au in vedere, pe baza unor planuri interne, continuarea activitatii si in situatii acute de criza, in care scop se instituie un management de criza cu atributii si responsabilitati bine stabilite. Se au in vedere sedii si solutii informatice de back-up si instruirea a personalului pentru eventuale situatii de criza. Institutiile de credit inteleg dimensiunea gestiunii riscurilor si se organizeaza in cel mai bun mod posibil, pentru ca activitatea sa continue, iar relatiile cu clientela sa nu degenereze si sa nu aduca prejudicii peste limitele de risc acceptate. periodica

CAPITOLUL

XI

GESTIUNEA REZULTATELOR ACTIVITaTII INSTITUTIILOR DE CREDIT. ROLUL BUGETULUI de VENITURI si CHELTUIELI si a INDICATORILOR de GESTIUNE in MANAGEMENT-UL BANCAR

Introducere ~n activitatea bancara, bugetul de venituri si cheltuieli reprezinta cel mai important

instrument de management, de planificare financiara, de trasare a reperelor pentru un an intreg pe structuri, produse si servicii, dar si pe ansamblul entitatii. Aici se concentreaza politica de resurse asteptate, si plasamente, politica de dobqnzi si comisioane, rezultatele financiare capitalurilor proprii si al activelor. ~n toate bancile din lume

randamentul

intocmirea si urmarirea bugetului constituie sarcina de baza a Consiliului de Administratie, a mangementului pe toate palierele. 116

Bugetul se elaboreaza anual si are la baza:

Planul strategic pe minimum 3 ani Analizele macroeconomice si sectoriale Strategia de lichiditate Cerintele actionarilor privind dividendele asteptate Politica monetara, valutara si de credit a Bancii Nationale Politica fiscala a Guvernului Modul de incurajare la nivel Guvernamental a investitiilor straine directe .

Lucrarile de intocmire

a bugetului pe anul urmator incep, in general, in a doua parte a

anului curent, cqnd se lanseaza principalele directii de actiune vizate de Conducerea Bancii, apoi la nivel executiv elaboreaza o prima varianta, avqnd in vedere urmatoarea structura:

11.1 Analiza evolutiei macroeconomice si a indicatorilor de sinteza din economia nationala

~n cadrul acestui capitol se prezinta, in principal:

rata de crestere economica a Produsului Intern Brut, in baza estimarilor Comisiei Nationale de Prognoza, Ministerului Finantelor, Bancii Nationale si chiar ale Fondului Monetar International sau Bancii Mondiale. Banca isi asuma o varianta de lucru pe care o considera cea mai plauzibila. evolutia ratei inflatiei, atqt la nivelul intregului an: decembrie/decembrie cqt si nivelul mediu anual. {i in acest caz se iau in calcul estimarile BNR, inclusiv propria tinta de inflatie, precum si ale altor organisme de sinteza la nivel national sau international. 117

evolutia preliminata a cursului de schimb, in general pentru EUR/RON si USD/RON. ~n acest caz ipoteza de lucru nu mai este furnizata de BNR, ci de evaluari independente la nivelul organismelor internationale, analistilor

economici sau chiar ale bancii in cauza. evolutia asteptata a ratelor de referinta ale dobqnzilor bancare: ROBID/ROBOR, EURIBOR, LIBOR etc. politica monetara a BNR cu privire la rezervele minime obligatorii, dobqnzile

de referinta si de refinantare estimate etc. politica Ministerului Finantelor privind fiscalitatea, emisiunile de titluri de stat, nivelul datoriei publice si caile de finantare. evolutia contextului financiar-bancar international, mai ales acum cqnd se manifesta din plin fenomenul de criza la nivel global. Se evalueaza si modul cum se finanteaza deficitul de cont curent la nivel national, fluxurile valutare inspre economie si dinspre economie in exterior, generate de repatrierea profiturilor sau retragerea unor investitori straini.

Acest complex de factori, indicatori, premize fac obiectul unor discutii de fond purtate la nivelul directiilor de specialitate si al Conducerii Bancii, elaborqndu-se scenarii alternative de lucru.

11.2 Stabilirea principalilor indicatori din activitatea bancii, intre care amintim: Numarul unitatilor teritoriale, marimea si structura acestora: sucursale, agentii, puncte de lucru, zonele de amplasare, genul de clientela servita etc. Extinderea teritoriala trebuie atent cqntarita, deoarece ea trebuie sa tina seama de profilul bancii

(universala, de economii, finantare locuinte etc.), de structura clientelei vizate

118

(corporate, IMM, retail etc.) si de posibilitatile practice de finantare a acestei extinderi. Numarul clientilor activi (care efectueaza operatiuni bancare) si structura acestora,

banca propunqndu-si ca prin activitati sustinute de marketing sa atraga noi clienti, atqt in mediul urban, cqt si in mediul rural, acolo unde presupune ca exista potential de dezvoltare si de bancarizare a zonelor vizate. Dotarea cu echipamente specifice activitatii cu carduri: ATM-uri, POS-uri, alte

automate bancare, precum si numarul de clienti ce utilizeaza cardurile bancare, fiind vizate noi categorii: elevi, studenti, pensionari etc., carora le pot fi oferite produse specifice. Gradul de echipare a clientelei cu produse bancare, mergqndu-se pe inovarea de noi produse, mai ales cele de internet banking, credite personale, produse de economisire etc. Bancile extind produsele oferite sub forma de pachet cu costuri mai reduse si facilitati mai bune. Efectivele de personal, ca numar, structura, calificari etc. La acest indicator bancile sunt extrem de atente, deoarece se urmareste, cu precadere, cresterea productivitatii muncii, dotarea corespunzatoare cu echipamente si programe informatice pentru a creste forta de vqnzare, eliminarea timpilor morti, a operatiunilor manuale etc. Se acorda atentie si personalului din sfera de creatie a produselor, din marketing si activitatea comerciala. Prin centralizarea operatiunilor de back-office si de

informatizarea in timp real, numarul personalului angajat in asemenea activitati se reduce, in favoarea activitatilor amintite mai sus. Pe de alta parte, activitati auxiliare de paza, curatenie, transport de numerar etc. sunt externalizate unor societati specializate, inregistrqndu-se economii importante de personal.

11.3

Stabilirea indicatorilor comerciali

si anume: 119

Nivelul si structura resurselor atrase de clientela. Reamintim ca orice activitate bancara incepe cu aceasta etapa, iar in contextul actual, batalia pentru resurse domina piata bancara romqneasca. Sunt vizate si planificate noi produse de economisire, depozite in conditii de flexibilitate si randament ridicate, in care scop se si dezvolta o retea cqt mai extinsa de unitati teritoriale. Nivelul si structura plasamentelor de efectuat, acordqndu-se atentie produselor de creditare adaptate clientilor, diversificqnd gama creditelor retail, in conditii de

prudentialitate si dispersie a riscului. Sunt examinate planurile de afaceri ale marilor companii si nevoia lor de finantare, posibilitatea de a participa la credite sindicalizate si, nu in ultimul rqnd, nevoile de finantare din ce in ce mai mari ale intreprinderilor mici si mijlocii (IMM). De asemenea, se are in vedere volumul propus pentru creditele pe termen mijlociu si lung, in devize si in lei tinqnd cont de structura resurselor atrase si de echilibrul necesar in gestiunea activelor si pasivelor bancii.

Pentru asigurarea flexibilitatii in gestiunea activelor/plasamentelor, bancile planifica si volumul titlurilor de stat de cumparat, volumul imprumuturilor interbancare sau depozite pe termene scurte la Banca Nationala. Volumul serviciilor bancare oferite clientelei: operatiuni de incasari si plati, gestiunea numerarului, operatiuni de schimb valutar, evaluari si gestiune de patrimoniu si altele.

11.4

Stabilirea indicatorilor privind veniturile

Institutiile de credit realizeaza venituri importante din activitatea lor, iar in planificarea bugetara acestea se structureaza astfel: a) Venituri din dobqnzi incasate din acordarea creditelor, calculate in functie de nivelul fiecarui produs de creditare, de dobqnzile diferite aplicate, de perioadele de incasare. b) Veniturile si dobqnzile incasate din plasamentele la Banca Nationala si alte banci comerciale, inclusiv dobqnzile incasate in valuta pentru depozitele pe termen scurt constituite la bancile straine. 120

c) Veniturile din dobqnzile incasate la titlurile de stat , sub forma de cupon. d) Veniturile incasate sub forma de comisioane provenite din:

activitatea de creditare o comisioane de acordare a creditului o comisioane din activitatea de gestiune a creditelor o comisioane de neutilizare a liniilor de credite o comisioane din rambursarea anticipata a creditelor o comisioane din activitatea de factoring

activitatea de emitere a scrisorilor de garantie bancara, deschiderea de acreditive, incasso-uri etc.

operatiunile de incasari si plati efectuate pe contul clientilor operatiunile de carduri operatiunile cu numerar etc.

e) Venituri din operatiunile de schimb valutar rezultate din diferentele de curs practicate de banci in relatiile cu clientii. f) Alte venituri, provenite, in principal, din: efectuarea serviciilor de consultanta si evaluari de patrimoniu inchirierea casetelor de valori inchirierea unor bunuri tertilor: birouri, echipamente etc.

11.5

Stabilirea indicatorilor privind cheltuielile

121

Daca

la

planificarea

veniturilor,

bancile

iau

in

calcul

un

grad

de

nerealizare,

la

dimensionarea cheltuielilor se acorda o mare atentie, stiind ca acestea se realizeaza mai usor. Principalele capitole de cheltuieli sunt: o Cheltuieli cu plata dobqnzilor la resursele atrase, calculate pentru fiecare categorie de resursa, structura de clienti, termene de constituire, procent de dobqnda acordat etc. Constituie cel mai important capitol de cheltuieli si de aceea trebuie planificat cu mare grija, dar si cu realism! o Cheltuieli cu plata comisioanelor si tarifelor platite pentru unele prestatii ale TransFond, Western Union etc. o Cheltuieli generale, pe naturi: Cheltuielile cu personalul reprezinta subcapitolul cel mai consistent al acestei structuri si are in vedere numarul si structura personalului planificat , salariile, sporurile si alte drepturi conform contractelor colective de munca, premii, cresteri prevazute ale salariilor in anul bugetar, cheltuieli de pregatire si formare profesionala etc. Cheltuielile cu plata chiriilor la spatiile de lucru, echipamente, autoturisme utilizate in regim de leasing etc. Cheltuieli privind telecomunicatiile si alte tehnologii utilizate in banca:

abonamente, intretinere Cheltuieli privind plata serviciilor furnizate de terti: apa, energie, alte utilitati, transport de fonduri, paza, curatenie, curierat etc. Cheltuieli cu onorariile platite societatilor de consultanta si avocatura Amortizarea fondurilor fixe: cladiri, echipamente, mobilier etc. Cheltuieli curente de natura informatica Cheltuieli de publicitate, reclama, relatii publice Cheltuieli de deplasare ale salariatilor in tara si in strainatate Cheltuieli cu asigurarile, cotizatii etc 122

Cheltuieli de intretinere si reparatii curente la cladiri si echipamente

Dimensionarea cheltuielilor tine seama atqt de volumul

si structura activitatii bancii, cqt si

de cerintele utilizarii judicioase a patrimoniului, de manifestarea unui spirit de rationalitate si economie in efectuarea oricarei cheltuieli.

11.6 Stabilirea indicatorilor de profit Prin deducerea cheltuielilor cu dobqnzile din totalul veniturilor se obtine rezultatul brut din exploatare sau profitul operational. Un indicator bugetar important este costul net al riscului ce masoara, pe deoparte necesarul de provizioane de constituit pentru creditele cu probleme, iar pe de alta parte volumul incasarilor din valorificarea creantelor provizionate. ~n plus, se dimensioneaza si necesarul de provizionat pentru acoperirea anumitor pierderi din riscurile operationale: pierderea unor litigii, erori de operare, disfunctionalitati ale sistemelor informatice cu pierderi in contul clientilor, ce trebuie acoperite de banca s.a. Prin deducerea, din profitul brut din exploatare obtinem rezultatul net din exploatare asupra caruia se aplica impozitul pe profit datorat de toate unitatile economice profitabile. ~n prezent aceasta cota este de 16%. ~n final, dupa calcularea impozitului pe profit se obtine rezultatul net al bancii destinat suplimentarii fondurilor proprii si plata dividendelor catre actionari. Esenta activitatii oricarei societati comerciale o constituie acest indicator si, ca atare, orice banca va urmari maximizarea profitului net. Un loc important in structura bugetului de venituri si cheltuieli il detin:

11.7 Investitiile proprii Prin efectuarea acestor investitii se asigura baza logistica de continuare a activitatii si de extinderea capacitatii de lucru a oricarei institutii bancare. Principalele destinatii se regasesc in urmatoarele capitole mai mari:

123

Investitii destinate construirii, modernizarii si echiparii sediilor bancii: achizitia unor


terenuri pentru construire, cumpararea de spatii finalizate si amenajarea lor pentru activitatea bancara, mobilarea acestor spatii, dotarea cu echipamente informatice, de casierie, de supraveghere si securitate, mijloace de transport s.a.m.d.

Investitii destinate cumpararii de echipamente informatice, inclusiv produsele de soft, cu


un volum din ce in ce mai ridicat, avqnd in vedere modernizarea continua a operatiunilor bancare.

Investitii destinate activitatii cu carduri, respectiv pentru cumpararea de noi ATM-uri,


POS-uri, alte echipamente specifice, inclusiv de natura informatica.

Investitii pentru achizitia mijloacelor auto proprii, inclusiv cele destinate transportului de
valori, atunci cqnd banca efectueaza acest serviciu cu mijloace proprii, integral sau partial.

Investitii pentru implementarea unor proiecte organizationale sau reglementare: Basel II,
Gestiunea Automata a Activelor si Pasivelor si altele. Finantarea activitatii de investitii se face din surse proprii sau, in completare, si din credite bancare contractate cu aceasta destinatie.

11.8 Indicatorii de analiza utilizati in proiectia bugetara au rostul de a oferi intr-un mod sintetic, o imagine asupra eficientei activitatii bancare. Vom aminti pe cei mai importanti: Dobqnzi nete / Produsul Net bancar, exprimat in procente marcheaza contributia incasarilor nete din dobqnzi la constituirea PNB. Se considera un nivel rezonabil cqnd acest indicator se situeaza sub 50%. Comisioane / Produs Net Bancar in %, masoara contributia veniturilor provenite din

comisioane si alte speze bancare la formarea PNB si cu cqt acest procent este mai mare, cu atqt se considera ca banca respectiva este axata mai mult pe efectuarea

124

de servicii bancare (fara asumarea de riscuri) fata de actvitatea de plasamente, indeosebi in creditare. Coeficientul de Exploatare se exprima procentual sub forma unui raport intre nivelul cheltuielilor generale si produsul net bancar si trebuie sa aiba o tendinta de scadere. Se considera ca, daca, acest indicator se situeaza sub 50%, banca gestioneaza

bine cheltuielile de exploatare. Randamentul fondurilor proprii, sau Return on Equity - ROE- care se determina ca

un raport, exprimat procentual, intre profitul net si nivelul mediu anual al Fondurilor proprii

ROE =

PNB (F.P.i. + F.P.f): 2

x 100

in care: F.P. i = Fondurile proprii la inceputul anului F.P.f. = Fondurile proprii la finele anului P.N.B. = Produsul Net Bancar Daca ROE < 10% se considera ca banca are o rentabilitate modesta. Cqnd ROE este cuprins intre 10%-20% activitatea bancii cunoaste o rentabilitate buna, rezonabila, iar cqnd acest indicator depaseste 20% putem aprecia o rentabilitate foarte buna. Randamentul activelor bancare, sau Return on Assets ROA- se detremina dupa formula:

ROA =

PNB

x 100 (A.B.i. A.B.f.):2

in care: A.B.i. = Activele bilantiere la inceputul anului A.B.f. = Activele bilantiere la finele anului 125

si exprima eficienta utilizarii resurselor bancii, inclusiv capitalurile proprii. ~n ultima vreme, in analiza bancara, acest indicator nu mai este considerat relevant, deoarece sunt banci care antreneaza un volum urias de resurse la marje mai reduse, dar care cqstiga bine dintr-o cifra de afaceri mare.

***

Dupa parcurgerea acestei etape, in care indicatorii propusi pentru bugetul anului urmator sunt determinati in mai multe variante, managementul bancii dezbate acest proiect cu conducatorii departamentelor de resort, solicitqnd explicatii detaliate asupra variantei de baza, propusa pentru aprobare si operarea unor modificari necesare pentru asigurarea unor echilibre dictate de politca generala a bancii.

Varianta insusita de Comitetul de Directie al Bancii este inaintata Consiliului de Administratie si apoi Adunarii Generale a Actionarilor pentru aprobare. Potrivit normelor interne, Conducerea Bancii analizeaza lunar modul de realizare a prevedrilor bugetului aprobat si dispune masurile necesare pentru corectarea anomaliilor sau deficientelor constatate, precum si intensificarea activitatii comerciale in contextul concurential existent. Dupa caz, uneori, se procedeaza la reducerea unor cheltuieli ce nu sunt strict necesare sau eliminarea altora, din aceleasi motive. Disciplina bugetara este solicitata intregului personal si ea constituie in buna masura cheia reusitei in desfasurarea unei activitati rentabile.

***

126

BIBLIOGRAFIE

Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin- Moneda, credit, banci, EDP 1997 Bunescu Petre Creditul si relansarea economico- sociala a Romqniei, Teza de doctorat, ASE, Bucuresti 2003

Bunescu Petre Optimizarea marjei de dobqnda a bancilor comerciale romqnesti in etapa actuala, vol. Investitiile si Relansarea economica - coordonatori: Ion Vasilescu, Florica Luban, Ed.ASE,Bucuresti 2001

Dardac Nicolae, Teodora Barbu Moneda Banci si Politici Monetare, Ed. Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti 2005

Danila Nicolae Retail Banking, Ed. Expert, Bucuresti 2004 Dedu Vasile Gestiune Bancara, Ed. Sildan, 1996 Dedu Vasile Gestiune Bancara, Ed. Monden, 1997 Isarescu C.Mugur Reflectii economice, Academia Romqna - Centrul Romqn de Economie Comparata si Consensuala, Ed. Expert Bucuresti 2001

Nitu Ion Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucuresti 2000 Stoica Maricica Gestiune Bancara, Lumina Lex, Bucuresti, 2002 Tudorache Dumitru Management financiar-bancar, Editia a 2 a, Bucuresti, Ed. S.C.Universul Juridic S.R.L., 2006

Tudorache Dumitru Moneda,

Institutii de credit, Ed. Universitara, Bucuresti 2008 127

*** Ordonanta de Urgenta privind institutiile de credit si adecvarea capitalului nr. 99, M.of. nr.1027/27.12.2006 *** Legea nr.227/4.07.2007 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, M.of. nr. 480/18.07.2007 *** Legea nr.312/28.06.2004 privind Statutul BNR, M.of. nr. 582/30.06.2004

*** Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006, M.of. nr. 179/23.03.2009

CUPRINS PREFATa............................................................................................................. ......................2 CAPITOLUL I SISTEMUL BANCAR CONTEMPORAN DIN ROMQNIA 1.1 Banca Nationala a Romqniei emisiune...........................................3 1.2 Institutiile de credit in economia de

banca

centrala

si

de

piata............................................................................4 1.3 Relatiile functionale dintre institutiile de credit si alte entitati din

economie........................7 1.4 Caracteristici ale Institutiilor de

Credit................................................................................8 CAPITOLUL II CONTINUTUL si TRaSaTURILE GESTIUNII BANCARE 2.1. Conceptul gestiunii bancare.10 128

2.2.

Trasaturile

Gestiunii

Bancare..........................................................................................12 CAPITOLUL III GESTIUNEA CLIENTELEI BANCARE 3.1. Ce este,

de

fapt,

un

client?................................................................................................14 3.2. Relatia dintre banca si

client..........................................................................................14 3.3. Tipuri si categorii de

clienti...............................................................................................15 3.4. Cunoasterea clientelei cerinta de baza in activitatea

bancara......................................17 3.5. Cunoasterea clientelei in contextul aplicarii legislatiei

europene.....................................18 CAPITOLUL IV GESTIUNEA RESURSELOR INSTITUTIILOR DE CREDIT 4.1. Capitalurile proprii ale credit....................................................................20 4.2. Principalele categorii de resurse atrase de la clientela

institutiilor

de

curente................................................................................................22 4.2.2. Conturile de depozit.............................................. ..........................................23 4.2.3. Conturile de economii........................................................................................23


4.3. Resursele atrase de la banci.24 4.4. Resursele atrase pe seama emisiunilor de

4.2.1.

Conturile

obligatiuni.....................................................24 4.5. Resursele atrase de la bancile straine.24 CAPITOLUL V GESTIUNEA PLASAMENTELOR INSTITUTIILOR DE CREDIT 129

5.1.

Continutul

si

functiile

creditului.........................................................................................27 5.2. Elementele si trasaturile

creditului...................................................................................28 5.3. Formele

creditului.............................................................................................................3 1 CAPITOLUL VI OPERATIUNI DE CREDIT si ALTE ANGAJAMENTE 6.1. Notiuni

de

baza.

Termeni..............................................................................................35 6.2. Principii Generale in Activitatea de

Creditare.................................................................36 6.3. Riscuri si garantii

6.3.1. Riscuri...............................................................................................................3
7 6.3.2. Mijloace de riscului.........................................................................38

apreciere riscurilor

Mijloace de protectie Garantii............................................39


6.3.3.

impotriva

6.4. Expunerea de credit fata de grupuri de clienti. Persoane aflate in relatii speciale cu Banca. Personalul Bancii si familiile acestuia .......................................................41 6.5. Clasificarea clientilor bancii si a creditelor acordate acestora ........................................42 6.6. Credite acordate persoanelor juridice

curente.........................................................43

6.6.1.

Credite

pentru

finantarea

activitatii pentru

6.6.2. Creditele investitii.....................................................................................47


130

6.6.3. Alte tipuri credite.............................................................................................48


6.7. Credite pentru persoanele fizice

de

6.7.1. Credite consum.............................................................................................49 6.7.2. Credite imobiliare ipotecare............................................................................50


6.8 Dosarele de credit

de si

6.8.1. Continutul dosarului credit..................................................................................51 6.8.2. Circuitul de aprobare al credit.............................................................53

de dosarului de

CAPITOLUL VII PRODUSE si SERVICII BANCARE MODERNE DESTINATE CLIENTILOR. CONTINUT. FORME. CARACTERISTICI 7.1. Continutul si forme ale produselor si serviciilor bancare moderne.................................55 7.2. Caracteristici ale produselor si serviciilor bancare

moderne..........................................57 7.3. Canale de distributie a produselor si serviciilor

bancare.................................................60 CAPITOLUL VIII GESTIUNEA ACTIVELOR NEPERFORMANTE in ACTIVITATEA BANCARa 8.1. Definirea creditelor neperformante. Factori ce determina acestora.....................62 8.2. Administrarea creditelor neperformante de

aparitia

8.2.1. Institutiile credit..............................................................................................65 8.2.2. Recuperarea amiabila

8.2.2.1. Restructurare financiara.......................................................................66 8.2.2.2. Angajamentul de plata..........................................................................67 8.2.2.3. Alte masuri............................................................................................67 131

8.2.3. Recuperarea in contencios 8.2.3.1. Executarea silita a bunurilor clientului debitor sau al

garantiilor............68 8.2.3.2. Procedura insolventei pentru debitori si

garanti...................................68 8.2.3.3. ~nscrierea creantei in alte proceduri

speciale......................................69 8.2.4. Recuperarea creantelor pe calea vqnzarii acestora unor societati specializate.69 CAPITOLUL IX GESTIUNEA LICHIDITaTII si a SOLVABILITaTII INSTITUTIILOR DE CREDIT 9.1. Notiuni de baza privind lichiditatea institutiilor credit..................................................72 9.2. Cerintele gestiunii eficiente a lichiditatii institutiilor de

de

credit...........................................73 9.3. Supravegherea lichiditatii

bancare..................................................................................75 9.4. Gestiunea solvabilitatii in activitatea

bancara.................................................................77 CAPITOLUL X GESTIUNEA RISCURILOR BANCARE 10.1. Cadrul de reglementare bancare...................................................87 10.2. Identificarea riscurilor si strategia globala a institutiei de credit in administrarea

gestiunii

riscurilor

acestora............................................................................................................... ..........89 10.3. Principii fundamentale privind gestionarea riscurilor

132

10.3.1.

Riscul

de

credit...............................................................................................91 10.3.2. Riscul Operational

(R.O.)................................................................................94 10.3.3. Riscul de

piata................................................................................................95 10.3.4. reputational...........................................................................................96 10.3.5. juridic....................................................................................................97 CAPITOLUL XI GESTIUNEA REZULTATELOR ACTIVITaTII INSTITUTIILOR DE CREDIT. ROLUL BUGETULUI de VENITURI si CHELTUIELI si a INDICATORILOR de GESTIUNE in MANAGEMENT-UL BANCAR 11.1. Analiza evolutiei macroeconomice si a indicatorilor de sinteza din economia Riscul Riscul

nationala............................................................................................................... ......98 11.2. Stabilirea principalilor indicatori din activitatea bancii,

................................................99 11.3. Stabilirea indicatorilor

comerciali................................................................................100 11.4. Stabilirea indicatorilor privind

veniturile.......................................................................101 11.5. Stabilirea indicatorilor privind

cheltuielile....................................................................102 11.6. Stabilirea indicatorilor de

profit....................................................................................103 133

11.7.

Investitiile

proprii..........................................................................................................104 11.8. Indicatorii de

analiza....................................................................................................104

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................... ..............107

134