Sunteți pe pagina 1din 6

Canalul Panama (spaniol: Canal de Panam) este un canal important care traverseaz istmul Panama n America Central, legnd

oceanele Atlantic i Pacific. Construcia canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie ntreprinse vreodat. A avut un impact enorm asupra navigaiei, deoarece navele nu mai trebuie s treac pe drumul periculos prin Trecerea Drake i Capul Horn n punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O nav care pleac New York ctre San Francisco prin canal traverseaz 9 500 km, mult sub distana de 22 500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn. Canalul s-a deschis n 1914. Construcia canalului, de o lungime de 77 km, a fost presrat de probleme, cum ar fi bolile (n special malaria i febra galben), i enorme alunecri de teren. Se estimeaz c la construcia canalului au murit pn la 27 500 de muncitori. Canalul e format din dou lacuri artificiale, cteva canale artificiale i trei seturi de ecluze.

Un alt lac artificial, Lacul Alajuela, are rol de rezervor pentru canal. De la nceputul intrrii n canal, marcat cu balize, navele navigheaz 13,2 km pe canal, pn la ecluzele Miraflores trecnd pe sub Podul Americilor. Sistemul de ecluze cu dou trepte de la Miraflores, incluznd peretele de apropiere, are 1,7 km lungime, cu o diferen total de altitudine de 16,5 m la jumtatea mareei. Lacul artificial Miraflores este urmtoarea etap, de 1,7 km lungime, i aflat la 16,5 m deasupra nivelului mrii. Ecluza Pedro Miguel, cu o singur treapt, are 1,4 km lungime, i ridic navele cu 9,5 m, pn la nivelul principal al canalului.
1

Tietura Gaillard (Culebra taie 12,6 km prin istm, la o altitudine de 26 m, i trece pe sub Podul Centenar. Rul Chagres (Ro Chagres), un curs de ap natural, modificat prin construcia unui baraj al lacutului Gatn, curge ctre vest circa 8,5 km, vrsndu-se n Lacul Gatun, lac artificial format prin costruirea Barajului Gatun, ce duce navele pe o distan de 24,2 km. Ecluzele Gatn, un set de ecluze n trei trepte, de 1,9 km lungime, coboar navele napoi la nivelul mrii.

Un canal de 3,2 kilometri lungime reprezint seciunea premergtoare ecluzelor din partea atlantic Golful Limn (Baha Limn), un port natural uria, reprezint un loc de acorare pentru unele nave aflate la intrarea n canal, i se ntinde pe 8,7 kilometrei pn la Oceanul Atlantic. De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, i este n continuare un element indispensabil al navigaiei internaionale. n fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportnd mai mult de 203 milioane de tone de marf. Pn n 2002, circa 800 000 de nave trecuser deja prin canal.

In vara lui 2005, un studiu asupra calotei glaciare a relevat cea mai dramatica reducere a suprafetei acesteia, fapt care incepe sa-l faca pe Pat Broe(antrepeprenor din Denver, S.U.A.) sa para un veritabil vizionar dupa achizitionarea in 1997, de la guvernul canadian, a portului abandonat Hudson Bay din orasul Churchill, contra sumei de doar 7 dolari. Conform calculelor lui Broe, Churchill ar putea aduce venituri de pana la 100 de milioane de dolari pe an ca port pentru rute comerciale mai scurte cu mii de kilometri decat cele de azi, iar traficul ar creste considerabil ca urmare a retragerii gheturilor din regiune, fenomen care ar favoriza un sezon de navigatie mai lung. In aceste conditii, zona arctica cunoaste o noua goana dupa teritorii virgine si dupa resurse naturale evaluate la sute de miliarde de dolari.
2

Chiar si inainte ca gheturile polare sa inceapa sa se topeasca ingrijorator, unele tari si-au concentrat atentia asupra exploatarii resurselor din Marea Barents, atrase de campurile submarine de petrol si gaze naturale si incurajate de evolutia tehnologica. In prezent, topirea gheturilor permite simplificarea operatiunilor de constructie la platformele de forare, iar posibilitatea ca explorarile sa avanseze si mai mult catre nord creste Topirea gheturilor polare incepe sa dezvaluie si alte oportunitati: rute comerciale lucrative si poate chiar posibilitatea de a realiza controversatul Pasaj Nord-Vestic, noi destinatii pentru vasele de croaziera si importante exploatari piscicole comerciale. Aceasta este partea pozitiva a incalzirii globale, daca poate fi vorba de asa ceva, afirma Ron Lemieux, ministrul transporturilor din provincia Manitoba, Canada, a carei administratie locala investeste milioane de dolari in portul Churchill. In cazul in care topirea gheturilor se va accentua, asa cum spun multi experti in climatul arctic, masa de gheata plutitoare care a incoronat planeta timp de milioane de ani va disparea pentru veri intregi in acest secol. Astfel, in locul salbaticiei albe, lumea va avea un pol albastru, o mare sezoniera de aproape cinci ori mai mare decat Mediterana. Si, daca zona arctica nu va mai fi o curte inghetata, incep sa capete importanta gardurile, care, pentru moment, nu este clar unde se afla. Conform unui tratat intitulat Conventia Natiunilor Unite asupra Legii Marii, teritoriul este determinat de cat de mult se extinde in mare platoul continental al unei tari. Complicatele reguli ale tratatului spun ca, dupa ratificarea acestuia, tarilor semnatare li se acorda o perioada de timp limitata pentru cartografierea si revendicarea solului marin. In 2001, Rusia a facut prima miscare in aceasta directie, emitand pretentii asupra a (virtual) jumatate din Oceanul Arctic, inclusiv a Polului Nord. Dupa provocarile venite din partea altor tari, inclusiv a Statelor Unite, Rusia a cautat sa-si sustina revendicarile prin trimiterea catre nord a unui vas de cercetare. Acesta a atins Polul Arctic fara ajutorul vreunui spargator de gheata, devenind, astfel, prima nava care reuseste o asemenea performanta. In ianuarie 2005, Biroul de Informatii si de Cercetare din cadrul Departamentului de Stat al SUA a tinut o sedinta cu usile inchise in cadrul careia o serie de experti au prezentat implicatiile ce rezulta din transformarea unei zone arctice in teritoriu accesibil ca urmare a incalzirii. Un rezumat al acestei intalniri mentiona un numar de posibile probleme de politica externa care ar trebui dezbatute de catre Statele Unite si de alte natiuni in cazul in care trendul climatic actual va persista. Respectivele probleme includ disponibilitatea si potentialul de exploatare a energiei si a resurselor piscicole, accesul la noi rute maritime, revendicari in numele Legii Marii si, nu in ultimul rand, securitatea nationala. Cele opt natiuni din Consiliul Arctic responsabile de circa 40% din emisiile de gaze atmosferice care produc efectul de sera, au fost avertizate ca pana la sfarsitul acestui secol, calota polara nordica se va topi complet
3

in timpul verii. Arctica se incalzeste de doua ori mai repede decat restul planetei, din cauza acumularii de gaze care tine caldura.

Topirea ghetii ar putea deschide curand trei pasaje polare care, de-a lungul istoriei, au fost blocate de gheata, si ar permite companiilor de transport sa reduca semnificativ timpul necesar pentru traversarea zonei si pentru livrarea de bunuri: 1. Ruta Marii Nordului - 15000 km In era sovietica, milioane de tone de marfa pacurgeau aceasta ruta cu ajutorul spargatoarelor de gheata atomice. Volumul transporturilor a scazut insa, odata cu disparitia Uniunii Sovietice. Daca gheata se va retrage din zonele de coasta, asa cum prevad multi cercetatori, vasele care vor naviga intre Europa de Nord si Asia isi vor reduce timpul de tranzitare cu 10-15 zile. Rivalizeaza cu ruta Canalului de Suez 24000 km.

2. Puntea arctica Ruta care leaga Murmansk de Churchill este deja deschisa timp de 4 luni pe an. Dar Golful Hudson este inghetat in restul anului, facand din acest traseu unul nepractic. O incalzire a climei l-ar face insa utilizabil pentru mai multa vreme. 3. Pasajul Nord-Vestic - 15700 km Acesta ar reprezenta ultima dintre cele trei rute rezultate in urma topirii, partial si datorita faptului ca traverseaza stramtori mai usor de blocat de gheturi. Unele oficialitati canadiene estimeaza, insa, ca si aceasta ruta se va deschide complet in urmatorii 20 de ani. Rivalizeaza cu ruta Canalului Panama 27800 km.

BIBLIOGRAFIE:

www.petroleum.berkeley.edu Encarta Reference Library www.encarta.msn.com www.greenfacts.org www.wikipedia.org www.fni.no www.descopera.ro Revista Descopera, Nr. 1, februarie 2006