Sunteți pe pagina 1din 14

http://www.sfatulmedicului.

ro/Infectii-cu-streptococi--stafilococi-si-alte-bacterii/infectiile-cupneumococ-streptococcus-pneumoniae

Generalitati
Pneumococul (Streptococcus pneumoniae) este o bacterie din genul streptococilor, care a fost izolat pentru prima data in anul 1881, din sputa, de catre Louis Pasteur, in Franta. Se gaseste in flora orofaringiana normala la majoritatea populatiei dar poate fi si un important agent patogen uman, fiind principalul agent patogen al infectiilor pneumococice invazive si noninvazive la copii. Infectiile pneumococice invazive includ pneumonia, meningita si bacteriemia (septicemia); manifestarile non-invazive includ otita medie, sinuzita si bronsita. Aproximativ 80% dintre pneumoniile bacteriene sunt determinate de pneumococ.

Epidemiologie
Transmiterea se realizeaza pe cale aeriana, directa (prin stranut, tuse, contact cu un purtator asimptomatic), sau indirect prin praf contaminat. Purtatorii nazofaringieni de pneumococ contribuie la raspandirea infectiei (mai ales in institutiile de ingrijire si in alte spatii comune), avand un rol important in transmiterea tulpinilor rezistente la antibiotice. Infectia pneumococica are caracter sezonier: in zonele temperate, incidenta atinge nivele ridicate iarna si primavara Factorii de risc pentru infectia cu pneumococ sunt: - splenectomia sau disfunctii grave ale splinei - boli cronice - imunodeficienta sau imunosupresie (inclusiv toate stadiile infectiei cu HIV) - varsta, copiii si batranii fiind mai frecvent afectati. Factorii favorizanti sunt: - institutionalizarea (risc major pentru transmiterea infectiilor pneumococice rezistente la antibiotice) - apartenenta la un grup socio-economic defavorizat - poluarea aerului - expunerea copiilor la fumul de tigara este asociata cu cresterea incidentei otitei medii. Alaptarea este strans asociata cu scaderea riscului la otita medie in primul an de viata

Forme clinice
Streptococcus pneumoniae este agentul etiologic a mai mult de 80% din pneumoniile bacteriene si a numeroase cazuri de otite medii, meningite si septicemii, fiind astfel o cauza importanta de mortalitate si morbiditate. Pneumonia pneumococica - Simptomele caracteristice sunt: debut brutal, cu febra ridicata (> 39C), frisoane, tuse, junghi toracic. In general este localizata la nivelul lobului inferior al plamanului; bronhopneumonia este mai frecventa la copii si varstnici. In general dupa o terapie cu antibiotice eficienta, vindecarea survine in 2-3 saptamani. Complicatiile sunt rare. Sinuzita si otita medie - Episoadele de otita medie pot sa apara la orice varsta, dar cel mai adesea in copilarie, mai ales intre 3 luni si 3 ani, in timp ce sinuzitele apar mai frecvent la adulti. Otita medie acuta este caracterizata de aparitia rapida a simptomelor sistemice sau ale urechii medii, incluzand unul sau mai multe din urmatoarele: otalgie, otoree, febra, iritabilitate, anorexie, varsaturi. Cea mai comuna complicatie a otitei este pierderea temporara a auzului. Afectarea grava a auzului poate sa apara dupa episoade repetate de otita. Meningita - Are o rata de mortalitate ridicata. Supravietuitorii unei meningite pneumococice pot ramane cu sechele deosebit de importante. Sechelele pe termen lung includ deteriorarea auzului, probleme neurologice focale si intarziere mentala. Bacteriemia (Septicemia) - 3-5% dintre copii cu varsta cuprinsa intre 3-36 luni fara focare aparente de infectie prezinta bacteriemie oculta. Singurul semn clinic al bacteriemiei oculte este febra. Bacteriemia oculta poate progresa spre o bacteriemie inalta, care mult mai probabil poate determina complicatii focale sau boala invaziva severa. La pacientii asplenici se poate produce bacteriemia fulminanta, care poate conduce la coagulare intravasculara diseminata (CID). Septicemia apare ca o complicatie la 25-30% dintre pacientii cu pneumonie pneumococica si la 80% dintre cei cu meningita pneumococica. Nu apare de obicei ca urmare a sinuzitelor sau otitelor medii.

Tratament
Terapia antimicrobiana este tratamentul etiologic al infectiei cu pneumococ. Majoritatea tulpinilor sunt sensibile la penicilina si eritromicina, insa, deoarece s-au semnalat tot mai frecvent tulpini rezistente la penicilina, eritromicina si azitromicina, efectuarea antibiogramei a devenit necesara. Dozele, calea de administrare si durata tratamentului sunt in functie de forma clinica de boala. Cu toata eficacitatea antibioterapiei, mortalitatea in cazul infectiilor pneumococice este crescuta mai ales la varstnici si imunocompromisi (splenectomizati, infectati HIV). De aceea la aceste persoane, se recomanda imunizarea activa prin vaccinare antipneumococica, care asigura o protectie de lunga durata, de pana la 5 ani. La copiii cu hipogamaglobulinemie sau splenectomizati se recomanda tratamentul cu penicilina orala, deoarece acestia nu raspund foarte bine la vaccinare si fac frecvent infectii pneumococice. Cu exceptia vaccinarii, nici o alta masura de sanatate publica nu are un impact semnificativ asupra incidentei acestei boli. Cresterea rezistentei la antibiotice si usurinta cu care se pot raspandi tulpinile rezistente subliniaza importanta controlului prin vaccinare.

http://medlive.hotnews.ro/boala-pneumococica-pro-si-contra-poli-vaccinarii.html

Boala pneumococica: manifestare, simptome, tratament si preventie. Pro si contra poli-vaccinarii


In lume, aproximativ 1,6 milioane de oameni mor anual datorita bolilor pneumococice. Jumatate dintre acestia sunt copii cu varsta mai mica de 5 ani. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca boala pneumococica este responsabilul numarul 1 pentru mortalitatea infantila in intreaga lume, reprezentand 28% din totalul deceselor intre 0 si 1 an, urmata, intr-un procent de 21%, de rujeola. Despre streptococcus pneumoniae, tratament, preventie, pneumonie, meningita, septicemie, otita medie, sinuzita si bronsita, citeste in articolul pe larg
La copii cu varsta sub 5 ani, boala pneumococica provoaca moartea acestora mai mult decat orice alta afectiune, incluzand aici si SIDA, malaria sau rujeola impreuna, potrivit UNICEF. In SUA, doi copii sub 5 ani mor in fiecare ora din cauza bolii pneumococice, potrivit Pan American Health Organization (PAHO)

Streptococcus pneumoniae, bacteria responsabila


Principalul responsabil de instalarea bolii pneumococice la copii este Streptococcus pneumoniae, sau pneumococul, o bacterie localizata in tractul respirator superior (nazofaringe), izolat pentru prima data in anul 1881, din sputa, de catre dr. Louis Pasteur. Este unul din principalii agenti patogeni infectiosi la varsta copilariei, transmisibil de la om la om. Se transmite pe cale aeriana, directa (prin stranut, tuse, contact cu un purtator asimptomatic), sau indirect, prin praf contaminat. Cel mai des, sunt afectati copiii si batranii, iar ca grupe de risc, se identifica persoanele care au suferit o splenectomie sau au disfunctii grave ale splinei, bolnavii cronici, persoana cu imunodeficienta sau imunosupresie.

Tratament
Conform avertismentelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, exista o rezistenta din ce in ce mai mare a bacteriei la tratamentele clasice cu antibiotice. Majoritatea tulpinilor sunt sensibile la penicilina si eritromicina, insa au fost semnalate tulpini rezistente la penicilina, eritromicina si azitromicina. Ca atare, este necesara efectuarea unei antibiograme. Dozele, calea de administrare si durata tratamentului sunt in functie de forma clinica de boala. Infectiile pneumococice includ:

pneumonia; meningita; septicemia (bacteriemia); otita medie; sinuzita; bronsita.

Copilul cu infectie pneumococica prezinta simptome diverse precum:


febra ridicata (peste 39C); frisoane; tuse; junghi toracic; otalgie; otoree; iritabilitate; anorexie; varsaturi; cefalee; ameteli.

Formele de boala pot fi usoare, medii sau grave, in functie de receptivitatea si de imunitatea individuala. Copiii cu hipogamaglobulinemie sau cei splenectomizati nu raspund foarte bine la vaccinare si fac frecvent infectii pneumococice, motiv pentru care, in cazul lor, se recomanda tratamentul cu penicilina orala.

Solutia OMS: vaccinarea


Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, vaccinarea cu un vaccin imbunatatit continuu este singura alternativa de preventie a bolii pneumococice. Vaccinarea asigura o protectie de pana la cinci ani, in special pentru categoriile cu risc mare varstnicii, splenectomizatii si persoanele cu imunodeficiente. Dezvoltarea tulpinilor rezistente la antibiotic prin purtatorii nazofaringieni de pneumococ este un argument puternic in favoarea vaccinarii. SUA a introdus in Programul National de Vaccinare generatia urmatoare de PCV cu 13 serotipuri (vaccinul cu 13 serotipuri), care vine in completarea celor cu 7 serotipuri. Acesta acopera boli pneumococice precum: pneumonia bacteriemica, meningita, bacteriemia si otita medie cauzate de cele 7 serotipuri deja incluse in vaccinul antipneumococic existent. Potrivit datelor PAHO, noul vaccin cu 13 serotipuri scade cu 94% incidenta bolilor invazive pneumococice (bacteriemie si meningita) la copiii cu varsta mai mica de 5 ani precum si rezistenta la antibiotice a pneumococului cu 98% la copiii sub 5 ani.

Cate vaccinuri? Pro si contra poli-vaccinarii


Se pune totusi o intrebare: cate vaccinuri pot fi administrate unui bebelus sau copil mic fara efecte, dat fiind ca lista vaccinurilor obligatorii a crescut considerabil fata de acum 20 de ani? O serie de parinti sunt convinsi de medicul pediatru sau de cel de familie sa-l imunizeze pe copil prin vaccinuri facultative precum Prevenar (anti-pneumococic), Varilrix (anti-varicela) samd, potrivit HotNews.ro. Argumentul contra acestor vaccinari ar fi ca aceste boli sunt tratabile. Unii medici de familie recomanda parintilor atentie la poli-vaccinari, pentru ca trebuie discernamant intre o boala care poate fi tratata (in cazul in care copilul se imbolnaveste,

pentru ca este posibil ca acest lucru sa nu se intample de fapt) si o boala pentru care nu exista tratament.

http://www.boli-medicina.com/aparatul-respirator/boli/PNEUMONIA-PNEUMOCOCICABM-COM.php

PNEUMONIA PNEUMOCOCICA Definitie: pneumonia pneumococica sau pneumonia franca lobara este o pneumopatie acuta, provocata de penumococ, care afecteaza un lob, debuteaza acut si are evolutie ciclica
Etiopatogenie: boala este provocata de pneumococ, care poate fi gasit frecvent la
indivizi sanatosi, ca saprofit, in cavitatea bucala si in faringe. La bolnavi se gaseste la nivelul plamanului si in sputa. Boala apare mai frecvent la barbati, in special iarna. Cauzele favorizante sunt: frigul, umiditatea, alcoolismul, oboseala fizica sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, diabetul zaharat. Se pare ca mucoasa cailor aeriene superioare ar avea o imunitate naturala fata de pneumococ. Probabil ca unele infectii virotice ale cailor aeriene, micsoreaza aceasta rezistenta. De altfel, pneumonia este aproape totdeauna secundara unei gripe, corize, laringite etc. Anatomia patologica arata o localizare predilecta pentru lobii inferiori si plamanul drept. Boala debuteaza printr-un stadiu de congestie alveolara, urmat de stadiul asa-numitei hepatizatii rosii", regiunea afectata fiind asemanatoare ficatului, iar alveolele fiind pline cu un exsudat format din fibrina, leucocite si hematii. Daca boala se vindeca, exsudatul se resoarbe, iar daca se agraveaza, poate aparea transformarea purulenta, aspectul fiind denumit hepatizatie cenusie"

Simptomatologie: boala apare la un individ in plina sanatate. in zilele


premergatoare exista adeseori o discreta infectie rinofaringiana, cu astenie si cefalee, sensibilitate la frig. Debutul este brutal, putand fi bine precizat de bolnav, datorita frisonului unic, intens, generalizat, durand 1/2 - 2 ore, junghiului toracic submamelonar sau posterior, datorat interesarii pleurei parietale si ascensiunii febrile bruste pana la 40. in perioada de stare, care se instaleaza la cateva ore dupa debut, fata devine vultuoasa, adica rosie, congestionata, mai intens pe partea bolnava, cu buze usor cianotice si vezicule de herpes in jurul buzelor si uneori al narilor. Tusea este chinuitoare si uscata la inceput, apoi cu expectoratie rosie-ruginie, vascoasa si aderenta. Apare dispneea (30 - 40 de respiratii/min.); examenul fizic pune in evidenta, incepand din ziua a doua, un sindrom de condensare pulmonara (vibratii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante si suflu tubar). Temperatura se mentine in platou", insotita de transpiratii abundente, cu inape-tenta si sete vie. Limba este alba, saburala, uscata si arsa in formele grave; urinile sunt rare, reduse si inchise la culoare. Examenul sangelui evidentiaza hiperfibrinemie (6-7 g), leucocitoza cu polinucleoza si viteza de sedimentare mult accelerata. Examenul citobacteriologic al sputei pune in evidenta pneumococul. Examenul radiologie confirma diagnosticul clinic, indicand o opacitate cu topografie lobara sau segmentara, uneori triunghiulara, cu varful in hil. Evolutie: inaintea descoperirii antibioticelor, care au modificat aspectul clinic si evolutia,

perioada de stare dura 7-9 zile, dupa care aparea criza, precedata de o agravare a starii generale, cu delir si crestere a temperaturii. Criza marca vinde- carea bolnavului, se instala in cateva ore si cuprindea o criza termica (temperatura coborand chiar sub 37), sudorala (transpiratie abundenta), urinara (poliurie) si sanguina (revenire la normal a leucocitozei). De la introducerea antibioticelor, inca din ziua a doua, temperatura revine la 37, fara influentarea semnelor fizice si radiologice. Criza apare tot in ziua a noua, dar este numai urinara. Dupa criza, semnele fizice mai dureaza cateva zile, in timp ce Semnele radiologice pot persista mult timp. Complicatii: pleurezie serofibrinoasa, care poate aparea fie in cursul evolutiei bolii (parapneumonica), fie dupa criza (metapneumonica); pleurezie purulenta, abces sau gangrena pulmonara; complicatii cardiovasculare (fibrilatie atriala, colaps, edem pulmonar, flebite); diverse (otite, meningite, peritonite, hepatite, nefrite, artrite). Complicatiile afecteaza in special bolnavii varstnici, debilitati sau cu boli preexistente. Prognosticul in general este bun, dar este influentat totusi de varsta, teren, complicatii si de virulenta germenului. Diagnosticul este usor de pus in formele tipice, dupa debutul brutal cu frison, junghi toracic si febra mare, sindromul de condensare si imaginea radiologica. Examenul sputei permite, uneori, diagnosticul de tuberculoza pulmonara sau de neoplasm. in pneumoniile care se repeta, mai ales in acelasi segment pulmonar, trebuie sa se caute un neoplasm bronsic sau o supuratie pulmonara cronica. Forme clinice. Pneumonia copilului se caracterizeaza adeseori prin junghi abdominal si varsaturi, simuland o urgenta abdominala. Pneumonia batranului este grava, semnele sunt discrete, febra redusa, dominand apatia si inapetenta. Pneumonia indivizilor tarati, debilitati de boli preexistente, este de asemenea grava. Astfel, alcoolicii fac frecvente crize de delirium tremens, diabeticii coma, ciroticii icter grav, nefriticii coma uremica. Pneumonia mixta, este o pneumonie virala suprainfectata bacterian. Congestiile pulmonare sunt sindroame clinice asemanatoare pneumoniei pneu-mococice si reprezinta Forme clinice, in care procesul inflamator este redus la primul stadiu (de congestie alveolara). De aceea, se mai numesc si pneumonii abortive". Congestiile pulmonare reprezinta astazi, cand frecventa pneumoniei in forma tipica a scazut mult, cele mai intalnite pneumonii acute bacteriene. Se cunosc mai multe forme: Congestia pulmonara propriu-zisa, care este de fapt o pneumonie abortiva", provocata de pneumococ, cu debut mai putin brutal decat al pneumoniei, cu temperatura moderata, simptomatologie stearsa si sindrom de condensare uneori absent. Congestia pleuro-pulmonara este o pneumonie usoara, cu participare pleurala. Corticopleuritele prezinta semne discrete de pneumonie si pleurita. Tratamentul este igieno-dietetic, etiologic si simptomatic. Tratamentul igieno-dietetic: repaus la pat in perioada febrila si inca 6-10 zile dupa defervescenta, intr-o camera luminoasa, bine aerisita, la o temperatura potrivita (20); regim hidro-zaharat, bogat in vitamine, sucuri de fructe, siropuri, ceai, lapte. Progresiv, se va trece la regimul lacto-fainos-zaharat si apoi la o alimentatie mai substantiala. in timpul perioadei febrile se va asigura hidratarea suficienta a bolnavului. O atentie deosebita se va acorda igienei bucale, prin indepartarea reziduurilor, gargarisme, ungerea mucoaselor cu glicerina boraxata - si igienei tegumentelor - prin spalare cu apa calda si frictiuni cu alcool mentolat. Tratamentul etiologic se adreseaza agentului cauzal, in speta penumococului, care este sensibil la penicilina, ampicilina, amoxicilina, Augumentin, tetraciclina, eritromicina si Septrin (Biseptol). Tratamentul trebuie individualizat in functie de forma clinica si sensibilitatea la antibiotice. Cand nu exista date pentru stabilirea diagnosticului etiologic, se

incepe Tratamentul cu tetraciclina (2,5 - 4 g/zi, oral, in 4 prize, timp de 6 - 8 zile), care este activa fata de majoritatea agentilor patogeni. in aceste cazuri, se poate utiliza si ampicilina (oral, 2-4 g/zi, timp de 8 -10 zile) sau Septrin (Biseptol) - amestec de trimetoprim si sulfametoxazol (4 comprimate/zi, oral, in 2 prize, timp de 4 - 8 zile). Penicilina G este antibioticul de electie, deoarece exista rare tulpini de pneumococ rezistente la penicilina (1600000 - 6000000 u.i./ zi, i.m. la 4 - 6 ore, timp de 4 - 8 zile, continuandu-se administrarea inca 72 de ore dupa defervescenta; la batrani si bolnavi tarati se mai continua cateva zile). Bolnavilor alergici la penicilina, li se administreaza eritromicina (2 - 3 g/zi, in 4 prize, timp de 4-8 zile), tetraciclina, doxicilina sau Septrin. Sulfamidele, desi active, sunt mai putin utilizate. in cazuri severe se pot asocia doua antibiotice sinergice. Nu se administreaza streptomicina, fiind mai putin activa si putand selectiona mutante rezistente si masca o tuberculoza. Tratamentul simptomatic. Febra se combate numai in caz de hipertermie, cu comprese umede alcoolizate. De obicei febra cedeaza usor la Tratamentul etiologic. Junghiul toracic se combate cu antinevralgice, Algocalrnin. Agitatia, delirul si insomnia se corecteaza cu barbiturice, cloralhidrat (2 - 3 g/24 de ore) si Bromoval. in caz de cianoza si dispnee se administreaza oxigen. Tusea se combate cu Calmotusin, Tusomag si Codenal. La varstnici si tarati se administreaza cardiotonice sau analeptice cardio-respiratorii.

http://www.psant.com/medicina/tratament-in-pneumonia-pneumococica

Tratament in pneumonia pneumococica

Tratamentul pneumoniei pneumococice este relativ simplu n cazurile uoare, necomplicate i la persoane anterior sntoase, dar poate deveni complex, n formele severe de boal sau complicate. n general bolnavii necesit terapie antimicrobian i msuri de ngrijire general, tratament simptomatic i al complicaiilor. Majoritatea bolnavilor trebuie spitalizai, dei persoanele tinere cu infecie uoar sau medie pot fi tratai excelent la domiciliu. Terapia de baz a pneumoniei pneumococice este cea antimicrobian, iar Penicilina este antibioticul de elecie. Marea majoritate a suelor de pneumococ sunt sensibile la doze mici de Penicilin, la concentraii minime inhibitoare de 0,1 microg/ml. Puine sue necesit concentraii minime inhibitorii, mai mari de Penicilin ntre 0,01-0,1 microg/ml, dar n ultimul deceniu s-au semnalat sue de pneumococ rezistente la Penicilin sau cu multirezisten la antibiotice. Prevalena infeciei cu pneumococi rezisteni la Penicilin pare a fi n cretere. Pneumonia pneumococic rspunde repede, cu defervescen n 2-3 zile, la doze relativ mici de Penicilin G, in doze zilnice de 1.600.000 2.400.000 U.I. administrate i.m. la 6 ore. Rezultate similare se obin cu aceeai doz zilnic, administrat divizat i.m. la 8-12 ore sau i.v. la 12 ore. Nu exist dovezi pentru o eficacitate deosebit a dozelor mai mari de Penicilin, pentru cazurile de pneumonie necomplicat sau cu pneumococi sensibili. Tratamentul cu Penicilin se ntinde n medie pentru o perioad de 7-10 zile, dar sunt necesare 3-4 zile de afebrilitate pentru oprirea sa. Pentru formele uoare de boal se poate administra Fenoximetilpenicilina per os, 250-500 mgr la 6 ore, sau tratamentul pe cale parenteral cu Penicilin poate fi continuat pe cale oral, dup ce s-a obinut afebrilitatea.

Rezultate tot att de bune se pot obine cu Eritromicin (400-500 mgr la 6 ore) sau Ampicilin (5001.000 mgr la 6 ore). Administrarea de Tetraciclin, ca prim antibiotic, n pneumonia pneumococic este o eroare, ntruct aprox. 7-25 la suta din tulpinile de pneumococ sunt rezistente la Tetraciclin. Sub tratament antibiotic febra dispare n 24-72 ore, starea toxic se amelioreaz rapid (1-3 zile) iar sindromul de condensare clinic regreseaz n 5-7 zile. Rezoluia radiologic se obine n 7-14 zile. Dac dup maxim 4 zile de tratament antibiotic nu se obine defervescena bolii i afebrilitate, tratamentul trebuie reconsiderat, existnd mai multe eventualiti: 1. pneumonia are o alt etiologie dect cea pneumococic (cu germeni gram negativi, stafilococ etc.); 2. complicarea pneumoniei (pleurezie sau empiem pericardic,meningit,etc.); 3. infecie cu pneumococ rezistent la Penicilin sau alte antibiotice uzuale (eventualitate rar). Oricare din aceste eventualiti impun reconsiderarea tabloului clinico-radiologic, examenul bacteriologic al sputei sau alte explorri intite. Ca alternative de tratament antibiotic, n cazurile cu infecie cu pneumococ rezistent la Penicilin, se pot obine rezultate bune cu Cefalosporine (1-2 g/zi - parenteral) sau Clindamicin (1,2g/zi) sau Vancomicin (2g/zi) sau medicaie antimicrobian n raport cu antibiograma sputei. Tratamentul general i simptomatic poate fi tot att de important cu cel antimicrobian. Administrarea de oxigen pentru 24 36 ore, este adesea necesar pentru bolnavii cu stare toxic, cu pneumonie extins, cu afeciuni pulmonare asociate sau hipoxemie (de preferin monitorizat, n special la bolnavii cu istoric de boal pulmonar preexistent). Hidratarea corect, pe cale oral sau i.v., este adesea necesar, avnd n vedere tendina la deshidratare i tulburri electrolitice, produse de febr, transpiraii intense, vrsturi etc. Medicaia antipiretic (Aspirin,Paracetamol) este n special indicat la bolnavii cu febr mare, care tolereaz prost tahicardia (vrstnici,cardiopai,pulmonari cronici). Durerea pleural poate fi mult redus cu Aspirin, Codein fosforic. La alcoolici exist un risc deosebit de apariie a tulburrilor psihice, n special delirium tremens; n aceast situaie se pot administra profilactic Benzodiazepine sau, clasic, cantiti mici de alcool. Dei sindromul toxic general i hipotensiunea arteril sunt rare n pneumonia pneumococic, uneori este necesar controlul hipotensiunii arteriale prin administrarea de lichide parenteral i Dopamin ( 3-5 microg/min/kgcorp) sau Efortil i.v. i/sau administrarea Corticosteroizi parenteral (Hemisuccinat de Hidrocortizon 100-200 mgr i.v. la 6-8 ore). Tratamentul complicaiilor cuprinde msuri specifice, anterior semnalate. Prevenirea pneumoniei pneumococice este necesar la persoane cu risc nalt de a face o boal sever, cu prognostic grav. n afara msurilor generale de profilaxie, se folosete un vaccin antipneumococic coninnd polizaharide capsulare de la 23 tipuri de pneumococ, care ar fi responsabile de 90 la suta din pneumoniile pneumococice bacteriemice. Persoanele apreciate cu risc nalt sunt cele peste 55 ani cu boli cronice debilitante ca: bronhopneumopatie cronic obstructiv sau broiectazii, insuficiene cardiace cronice sau cardiopatii avansate, ciroze hepatice, insuficiene renale cronice, diabet, neoplazii (inclusiv limfoame maligne), mielom multiplu, alcoolism. Vaccinul se administreaz o singur doz i.m. i produce reacii locale i generale minime. De obicei nu este necesar reimunizarea, dect n cazuri de excepie. Eficacitatea vaccinri este de peste 70 la suta la adulii imunocompeteni, iar eecurile sunt datorite imunodepresiei severe sau infeciei pneumococice cu serotipuri care nu sunt incluse n vaccin. Prognostic. n era preantibiotic, pneumonia pneumococic a fost o boal grav, cu o mortalitate medie de aprox. 30 la suta ; de la introducerea Penicilinei, mortalitatea a sczut semnificativ, fiind de

aprox.5 la suta n pneumoniile i de aprox.17 la suta n cazurile bacteriemice. Peste vrsta de 50 ani, n condiiile complicaiilor i a unor boli generale preexistente, mortalitatea este i mai mare. Pneumonia la adult, anterior sntos, cu pneumococ sensibil la Penicilin, ar trebui s nu determine mortalitate. Semnele de prognostic sever includ: leucopenie, bacteriemie, afectare pulmonar multilobar, complicaii extrapulmonare, infecie cu pneumococ tip 3, boal sistemic preexistent, colaps, alcoolism, vrst peste 50 ani.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vaccin_pneumococic

Vaccin pneumococic
Vaccinurile pneumococice sunt preparate antigenice folosite pentru imunizare mpotriva diferitelor tulpini de Streptococcus pneumoniae (pneumococ). Scopul vaccinrii cu un vaccin pneumococic este de a preveni boala pneumococic invaziv, amenintoare de via, i, n mai mic msur, alte infecii localizate produse de acest germen patogen. Vaccinurile pneumococice asigur protecie exclusiv mpotriva serotipurilor de S. pneumoniae incluse n vaccin, nu i mpotriva altor serotipuri de pneumococ i nici mpotriva altor microorganisme care determin boli invazive, de exemplu Haemophilus influenzae sau Neisseria meningitidis (meningococul). mpotriva acestor germeni exist alte vaccinuri specifice. Streptococus pneumoniae Pneumococul este o bacterie comensal, care colonizeaz n mod normal tractul respirator superior, dar i tractul intestinal i mucoasele uro-genitale. Procentajul de purttori orofaringieni sntoi n populaie este estimat la 30-70%. Bacteria este condiionat patogen, putnd provoca mbolnviri n anumite condiii. Este unul din principalii ageni patogeni infecioi la vrsta copilriei, precum i la persoanele vrstnice i/sau care au boli cronice sau triesc n condiii speciale. Pneumococul poate provoca urmtoarele tipuri de mbolnviri: - infecii de vecintate, prin rspndire n regiunile anatomice nvecinate cilor respiratorii superioare: sinuzite, otit medie, otomastoidite. - infecii invazive, prin diseminare sanguin (bacteriemie), cu constituirea de focare infecioase la distan: septicemie i meningit, care pot duce la deces, dar i endocardit, pericardit, artrite septice etc. - pneumonie i alte infecii ale tractului respirator inferior, prin ambele mecanisme descrise anterior

Istoricul vaccinurilor pneumococice


Etapa vaccinurilor corpusculare

Identificarea ca specie a pneumococului (n 1881) i demonstrarea ulterioar a rolului su n producerea pneumoniei au determinat demararea cercetrilor pentru producerea unui vaccin. Spre sfritul secolului 19 experimentele efectuate pe animale au artat c vaccinarea iepurilor cu pneumococi ntregi omori i protejeaz pe acetia mpotriva infeciilor ulterioare cu pneumococi vii. S-a descoperit c i serul provenit de la iepurii imunizai sau de la oamenii care se vindecaser de pneumonie pneumococic oferea protecie mpotriva infeciei pneumococice. La nceputul secolului 20 au fost experimentate la om vaccinuri celulare ce conineau pneumococi inactivai prin mijloace fizice sau chimice (cldur sau formol). Imunizarea s-a dovedit eficient. Experimentele s-au efectuat pe minerii din Africa de Sud, care triau practic ntr-un regim de sclavie, n condiii mizere i muncind pn la istovire. Randamentul exploatrilor miniere de metale i diamante era afectat de mortalitatea mare n rndul minerilor, inclusiv prin pneumonie. Noul vaccin experimental servea interesele proprietarilor de mine. Acetia, spernd ntr-o cretere a randamentului care nu presupunea investiii n mbuntirea condiiilor de trai, le-au impus minerilor vaccinarea. Studiile ulterioare au artat c factorul care confer pneumococului rezisten la fagocitoz este capsula acestuia. n 1900 s-a descoperit c exist mai multe serotipuri de pneumococi i c vaccinarea cu un anumit serotip nu protejeaz mpotriva infeciei cu alte serotipuri. De atunci au fost descoperite peste 90 de serotipuri, fiecare cu un polizaharid capsular diferit, care poate fi identificat prin reacia Quellung. Exist dou sisteme de numerotare a serotipurilor: sistemul american, care le numeroteaz n ordinea n care au fost descoperite, i sistemul danez, care le grupeaz n funcie de particularitile antigenice.
Etapa vaccinurilor polizaharidice

n 1920 s-a demonstrat c un anticorp specific fa de polizaharidul capsular ajuta la omorrea pneumococului. n 1936 s-a utilizat un vaccin polizaharidic capsular pentru eradicarea unei epidemii de pneumonie pneumococic. Al Doilea Rzboi Mondial a trezit interesul militar fa de producerea unor vaccinuri pneumococice eficiente, care s previn mbolnvirea soldailor i reducerea efectivelor combatante ca urmare a mortalitii ridicate prin pneumonie. Vaccinurile pneumococice polizaharidice, utile pentru imunizarea adulilor din armat, au nceput s fie produse n cantiti semnificative n Statele Unite n 1940. Dup rzboi, n a doua jumtate a anilor '40, interesul fa de dezvoltarea unor vaccinuri pneumococice a nregistrat o scdere, odat cu introducerea pe scar larg n terapeutic a antibioticelor, n particular a penicilinei, care s-a dovedit un tratament curativ eficient mpotriva infeciilor pneumococice. Pneumococul, la fel ca i alte microorganisme, a dezvoltat ns n timp modificri adaptative la nivelul unor structuri enzimatice, ducnd la apariia de tulpini microbiene rezistente att fa de penicilin, ct i fa de alte antibiotice (macrolide, cefalosporine, tetracicline, rifampicin, cotrimoxazol, cloramfenicol etc.). Dup

1967, rspndirea tulpinilor de pneumococ rezistente la antibiotice a redeteptat interesul pentru descoperirea unor vaccinuri pneumococice ct mai eficiente. S-a descoperit c majoritatea infeciilor pneumococice ale omului sunt provocate de cteva serotipuri mai virulente de pneumococi. De aceea se poate conferi o protecie rezonabil mpotriva bolii pneumococice prin imunizare mpotriva unui numr restrns de serotipuri, dintre cele 90 existente. Primul vaccin polizaharidic capsular fracionat, care acoperea 14 serotipuri de pneumococ, a intrat n uz n anul 1977, fiind urmat n scurt timp (1979) de introducerea vaccinurilor 23-valente, a cror utilizare s-a extins dup 1983. Prin numrul suficient de mare de serotipuri cuprinse n vaccinurile 23-valente, acestea ofereau o bun acoperire vaccinal, fa de variabilitatea distribuiei geografice a serotipurilor mai virulente. Ele se folosesc i astzi pentru imunizarea activ anti-pneumococic la grupele de vrst peste 2 ani. Dar aceste vaccinuri polizaharidice nu induc memorie imunologic de durat, stimuleaz foarte puin imunitatea la nivelul mucoaselor i sunt neimunogene la grupa de vrst sub 2 ani, grup cu risc major de infecii pneumococice invazive. Etapa vaccinurilor conjugate Cercetrile de la sfritul secolului 20 au demonstrat c, prin conjugarea cu proteine a polizaharidelor capsulare, se poate extinde capacitatea imunogen a vaccinurilor pneumococice inclusiv la grupa de vrst sub 2 ani. n anul 2000 a intrat n uz un vaccin polizaharidic conjugat de prim generaie, heptavalent, destinat imunizrii sugarilor i copiilor mici, pn la vrsta de 5 ani. n anul 2009 a ntrat pe pia un vaccin polizaharidic conjugat din a doua generaie, decavalent, destinat imunizrii sugarilor i copiilor mici, pn la vrsta de 2 ani. Sigure i imunogene, vaccinurile conjugate prezint ns dezavantajul unui numr mai mic de serotipuri acoperite de vaccin (apte la vaccinul de prim generaie, respectiv zece la vaccinul din generaia a doua). Acest numr le ofer o aciune protectoare parial fa de boala pneumococic invaziv n general. Se estimeaz c vaccinul heptavalent ofer o acoperire vaccinal de peste 50% fa de serotipurile invazive la nivel mondial i de cel puin dou treimi fa de serotipurile generatoare de boli pneumococice n general. Vaccinul decavalent se estimeaz c acoper cel puin dou treimi din serotipurile invazive la copiii cu vrsta sub 5 ani, n toate rile n care s-au efectuat studii, i peste 80% din serotipurile circulante n Europa de Vest. Perspective n mileniul 3 Cercetrile actuale vizeaz producerea unor vaccinuri celulare (cu pneumococi omori, nencapsulai), pentru administrare nazal. Se crede c aceasta ar mbunti eficacitatea vaccinurilor i ar limita, de asemenea, numrul de injecii necesar pentru imunizare. Alte direcii de cercetare vizeaz dezvoltarea unor tipuri de vaccinuri pneumococice fracionate axate pe componente microbiene proteice, cum ar fi antigenul proteic comun. Continu de asemenea cercetrile n domeniul vaccinurilor conjugate plurivalente, viznd includerea a ct mai multor serotipuri ntr-un singur vaccin (sunt n curs de omologare vaccinuri conjugate 13valente).

Grupe de risc cu indicaie pentru vaccinare

Grupele de risc nclud persoane cu risc ridicat de boal pneumococic invaziv, care poate duce la deces.
Persoane imunocompetente

Vaccinarea acestora este indicat n urmtoarele situaii: - vrste extreme: copii mici i persoane de peste 65 de ani - fumtori - boli cardiovasculare cronice, boli pulmonare cronice sau diabet zaharat - bolnavi cu alcoolism, boli hepatice cronice sau pierderi de LCR - persoane care triesc n medii sociale defavorizate, n condiii de igien precar - persoane care triesc n condiii de mediu speciale (persoane instituionalizate, n colectiviti aglomerate) - persoane cu asplenie anatomic sau funcional - persoane care au primit sau urmeaz s primeasc un implant cohlear
Persoane imunocompromise

- persoane cu infecie HIV - bolnavi cu leucemie, limfom, boal Hodgkin, mielom multiplu, maligniti generalizate - bolnavi cu insuficien renal cronic, sindrom nefrotic, chimioterapie imunosupresiv, transplant de mduv sau organe

Vaccinuri pneumococice conjugate


Generaliti
Sunt vaccinuri fracionate care conin antigene pneumococice polizaharidice conjugate cu anatoxine. Aceste anatoxine au rolul de a a mri rspunsul imun fa de antigenele neproteice din vaccinurile fracionate, care conin doar anumite componente microbiene. Fraciunile din nveliul polizaharidic extern al pneumococului sunt prea puin imunogene. Legnd aceste fraciuni de anatoxine proteice, sistemul imunitar este determinat s recunoasc polizaharidul ca i cum ar fi un antigen proteic. Acest fapt le confer acestor vaccinuri imunogenicitate la sugari i copiii mici, ncepnd de la vrsta de 2 luni.
Preparate comerciale

n Romnia sunt disponibile trei vaccinuri pneumococice conjugate, Prevenar (Wyeth), heptavalent, care conine 7 antigene pneumococice polizaharidice (de la serotipurile 4, 6B, 9V, 14, 18C, 19F i 23F), conjugate fiecare cu CRM197 (o anatoxin difteric); Synflorix, decavalent, care conine 10 tipuri antigene pneumococice polizaharidice (de la serotipurile 1, 4, 5, 6B, 7F, 9V, 14, 18C, 19F i 23F ), fiecare polizaharid fiind conjugat cu un tip de protein purttoare (proteina D a H. influenzae non-tipabil, anatoxin tetanic sau anatoxin difteric) i, din octombrie 2010, Prevenar 13 (Pfizer), 13-valent, care conine 13 tipuri de antigene pneumococice polizaharidice (de la serotipurile 1, 3, 4, 5, 6A, 6B, 7F, 9V, 14, 18C, 19A, 19F i 23F), conjugate cu CRM 197 i adsorbite pe fosfat de aluminiu (0,125 mg aluminiu).

Indicaii

Au indicaie pentru vaccinarea antipneumococic la sugar i copilul mic (ntre 2 luni-5 ani, pentru Prevenar, i 2 luni-2 ani, pentru Synflorix). Ideal este ca vaccinarea s se nceap la vrsta de 2 luni. n acest caz primovaccinarea cu 3 doze are o eficacitate de peste 95% mpotriva bolilor pneumococice invazive cauzate de tulpinile de pneumococ acoperite de vaccin.
Doze i scheme de administrare

Pn la vrsta de 2 ani, schemele de vaccinare ale vaccinurilor heptavalent, decavalent i 13valent se suprapun. Numrul de doze ce trebuie administrate depinde de vrsta la care se iniiaz vaccinarea, astfel: - La sugarul sub 6 luni primovaccinarea se efectueaz cu 3 doze de vaccin, care se poate administra ncepnd de la vrsta de 2 luni, cu intervale de minim 1 lun ntre doze. Se recomand o doz de rapel n al 2-lea an de via (ntre 12-15 luni). - La sugarii ntre 6-11 luni primovaccinarea se efectueaz cu 2 doze de vaccin administrate la un interval de minim 1 lun ntre ele. Se recomand o doz de rapel n al 2-lea an de via( ntre 12-15 luni). - La copii de 12-23 de luni primovaccinarea se efectueaz cu 2 doze la un interval de cel puin 2 luni ntre ele. Nu a fost stabilit necesitatea unui rapel. La copiii din categoria de vrst 2-5 ani, nevaccinai anterior, se poate iniia vaccinarea pneumococic cu vaccinul conjugat heptavalent (Prevenar) sau 13-valent (Prevenar 13), fiind necesar o singur doz. Vaccinul conjugat decavalent (Synflorix) nu este indicat pentru utilizare peste vrsta de 2 ani. Administrarea vaccinului pneumococic conjugat nu nlocuiete utilizarea vaccinurilor pneumococice polizaharidice 23-valente la copiii cu vrste de 24 de luni sau mai mari, din grupele de risc fa de boala pneumococic invaziv. Copiilor din grupele de risc, cu vrste de 24 de luni sau mai mari, care au fost imunizai anterior cu vaccin conjugat heptavalent sau decavalent, trebuie s li se administreze ulterior vaccin pneumococic polizaharidic 23-valent, n scopul de a extinde imunitatea acestora fa de mai multe serotipuri de pneumococ. Intervalul minim dintre administrarea vaccinului pneumococic conjugat heptavalent i administrarea vaccinului pneumococic polizaharidic 23-valent este de 8 sptmni. Nu sunt disponibile studii despre administrarea vaccinurilor pneumococice conjugate la aduli.

Vaccinuri pneumococice neconjugate


Generaliti

Sunt vaccinuri fracionate care conin antigene pneumococice polizaharidice. Nu sunt imunogene la sugar i copilul mic. Sunt indicate pentru vaccinarea antipneumococic la copii peste 2 ani i la adulii din categoriile de risc. Gradul de eficacitate al vaccinului neconjugat variaz ntre 21-81% (la adult), fiind cel mai sczut la subiecii imunodepresivi. La copiii cu vrsta ntre 2 i 5 ani eficacitatea vaccinului neconjugat este de aproximativ 63%. Unele ri, din raiuni economice (reducerea complicaiilor, internrilor i deceselor prin pneumoniile

determinate de grip), administreaz concomitent cu vaccinul gripal i vaccin pneumococic, la persoanele cu risc crescut.
Preparate comerciale

Exist mai multe produse comerciale de vaccinuri 23-valente neconjugate: Pneumo 23 (Aventis Pasteur), Pneumovax 23 (Merck Frosst), Pnu-Immune 23 (Wyeth Ayerst). Aceste trei produse comerciale sunt similare ca eficien i profil de siguran. Sunt echivalente i din punct de vedere al coninutului antigenic: fiecare conine componente polizaharidice capsulare din aceleai 23 de serotipuri de S. pneumoniae: 1, 2, 3, 4, 5, 6B, 7F, 8, 9N, 9V, 10A, 11A, 12F, 14, 15B, 17F, 18C, 19A, 19F, 20, 22F, 23F i 33F (conform nomenclaturii daneze). Ceea ce difer sunt excipienii: soluiile tampon i conservanii. n Romnia este disponibil produsul comercial Pneumo 23.
Doze i scheme de administrare

Vaccinarea iniial se efectueaz ncepnd de la vrsta de 2 ani, la categoriile de risc, cu o doz unic de vaccin, inclusiv la cei vaccinai anterior cu vaccin conjugat. Este eficace pentru o perioad de 4-5 ani. Pentru asigurarea imunitii pe termen lung este necesar administrarea unor doze de rapel la intervale de 5 an