Sunteți pe pagina 1din 64

Mulumiri

Fiecare lucru pe care noi il facem este legat n mod direct sau indirect de multe
aspecte diferite, circumstane i oameni. Aspecte care noi ncercm s le nelegem,
circumstane care s ne motiveze i oameni care ne ajute i s ne cluzeasc pentru a realiza
ceea ce noi intenionm s realizam.
Reamintindu-mi de evenimentele din trecutul perioadei mele de formare, sunt profund
ndatorat oamenilor care au fost responsabili pentru finalizarea cu succes a muncii mele.
Pentru nceput sunt recunosctor Dl Director General Radu Constantin de la Eastern
Geophysical SRL pentru iniiere. Sunt recunosctor d-lor Dumitru Ioane,Aurelian Negut,
Bogdan Niculescu,Tudorel Orban,etc care ne-a pregtit un program perfect si ne-a sustinut in
practica de teren riguroas.
mi exprim sentimentul meu de recunotin fa de toi profesorii care fac parte atit
din catedra geofizic cit si cea de geologie a caror colaborare este de neuitat.
Sunt, de asemenea, recunosctor d-lor Prof. Dr. Ing. Aurealian Negut si Bogdan Niculescu
care mi-au pregtit tematica proiectului i pentru ghidarea mea prin toate aspectele
"prelucrari". Toti care m-au calauzit au perfecta drepte atunci cnd spun, "informatia
inseamna putere". Acesta m-a motivat sa trec prin facilitatea excelenta a bibliotecii.
Mulumesc ,de asemenea, din inim si colegilor mei.
Ultimul, dar nu n ultimul rnd, eu sunt recunosctor prinilor mei. De fapt pentru c
eu sunt o parte din familie m face s fiu recunosctor.

Fiodor Meriacre







CUPRINS

Introducere..............................................................................4
1. ETAPELE PROCESULUI DE EVALUARE CANTITATIVA A
FORMATIUNILOR GEOLOGICE PE BAZA DIAGRAFIEI
GEOFIZICE..........................................................................................6
INCADRAREA TEORETICA.
1.1. Determinarea continutului de argila, metode singulare si duale.......6

Determinarea continutului in argila prin metode singulare........................... 8
1) Din datele carotajului de rezistivitate................................................... 8
2) Din datele carotajului potential spontan (PS)....................................... 9
3) Din datele carotajului radiatiei gama naturale totale(globale)...........12
4) Din datele carotajului spectral al radiatiei gama naturale................. 14
5) Din datele carotajului neutronic...........................................................16
Determinarea continutului in argila prin metode duale.............................. 17
1) Din datele carotajelor neutronice si de densitate................................ 17
2) Din datele carotajului de densitate si acustic...................................... 19
3) Din datele carotajelor neutronice si acustice...................................... 21
1.2. Determinarea porozitatii formatiunilor. Metode majore ( neutronic,
densitate, acustic )...............................................................................................22

1) Determinarea porozitatii din datele carotajului de densitate.............. 22
2) Determinarea porozitatii din datele carotajului neutronic.................. 26
3) Determinarea porozitatii din datele carotajului acustic.......................30
1.3. Saturatia in fluide, continutul in fluide mobile, reziduale si totale.41

2. STUDIUL DE CAZ. APLICATIA PE STRUCTURA....,BAZINUL
ZAGROS, IRAN......................................................................... 44

2.1. Scurta incadrare geologica a structurii........, Formatiuni
geologice taversate de sonde. Obiectiv de explorare exploatare.....................44
2.2. Programe de investigare geofizica realizate in sonda selectata.........
2.3. Aplicatie de evaluare complexa pe intervalul de adincime ........... m
al formatiunii de interes pentru explorare exploatare.............
- Sonda A
- Sonda B
1) Determinarea continutului in argila. Metode si tehnici aplicate.........
2) Analiza citica a rezultatelor privind continutul in argila. Indicator de
argila selectat........................................................................................
3) Determinarea porozitatii primare si secundare a formatiunilor.
Metode si tehnici aplicate. Stabilirea parametrilor de calcul...............
4) Determinarea continutului in fluide.....................................................
4.1. Calculul rezistivitatii apelor de formatiune prin metoda
rezistivitatii aparente (

)..................................................................
4.2. Calcului continutului in apa si hidrocarburi (totale, mobile si
rezisduale)..............................................................................................
2.4. Reprezentarea sintetica a rezultatelor:
- Coloana de litologie......................................................................
- Coloana de analiza volumetrica a fluidellor..............................

Concluzie ...........................................................................................
Bibliografie .........................................................................................
Anexe grafice: Diagrafia geofizica inregistrata si rezultate finale.
INTRODUCERE

Bogia petrolier a fcut Orientul Mijlociu una dintre regiunile cel mai activ explorate
din lume. Volumul de date geologice, geofizice i geochimice colectate de ctre industria
petrolier, n ultimele cteva decenii este enorm. Orientul Mijlociu ar putea fi o regiune unic
n lume n care volumul de date i informaii subterane depete pe cel din aflorimente.
Asadar, este greu de inchipuit efectuarea acestui volum imens de lucrari de
investigare in patura sedimentara, fara aplicarea diferitor metode ale carotajului geofizic.
Astfel evoluind pe parcursul a zecilor de ani, carotajul geofizic a putut oferi o multime
de tehnici si metode pentru rezolvarea oricarei probleme geologice intilnite in sonda.
Din cauza caracterului confidenial al explorarii petroliere, o mare cantitate de date
impresionabile i interpretri au fost pstrate n dosarele companiilor petroliere, dei alte
informaii mai puin importante au fost publicate la nivel internaional,
regional i local in reviste tiinifice. Din pcate aceste date si informatii publicate au cauzat
o serie de confuzii din cauza lipsei de uniformitate i consecven. Problema a fost deosebit
de grav n ceea ce privete stratigrafia atunci cnd o nomenclatura regional stratigrafic
acceptat nu a fost stabilit.
Situaia sa mbuntit substanial n anii 1960, n urma unor serii de conferine
regionale, cum ar fi Geo '94 i "96, precum i reuniuni stratigrafice ntre companiile care
opereaz. Ca un prim pas spre rezolvarea problemelor de unificare i de standardizare
litostratigrafic n rile n care i desfoar activitatea, Uniunea International a
tiinelor Geologice din Frana, a stabilit un numar de apte volume care cuprind Stratigrafia
Internaional Unic, sub conducerea lui L. Dubertret. Publicate ntre anii 1959 i 1975,
acestea acoper unele pri din Orientul Mijlociu, ins a lsat restul pri, fr un tezaur
stratigrafic detaliat.
Potenialul de hidrocarburi din regiune variaz foarte mult, n ri cum ar fi Iordania i
Turcia, unde au fost descoperite cantitati relativ mici de petrol si gaze, nsa o producie de
petrol abundent este cunoscut n Arabia Saudit, Iran, Irak, Kuweit i Emiratele Arabe Unite
i o explorare activ mai recenta a nceput n Yemen. Att bogia in resurse petroliere cit i
stadiul de explorare au influenat abundena i / sau disponibilitatea datelor geologice
decisive. Principalele surse de datele sunt obinute din reviste, cum ar fi Buletinul Asociatiei
Americane al Geologilor Petrolieri, Jurnalul de Petrol si Gaze, Brosura Societatii Inginerilor
Petrolieri i brosura Organizaiei rilor Exportatoare de Petrol Arabe (OAPEC), precum i
unele reviste locale.
Aceasta lucrare cuprinde un program complex de evaluare a formaiunilor geologice
de interes pentru hidrocarburi traversate de cele doua sonde de explorare si exploatare din
Bazinul Zagros din Orientul Mijlociu pe baza diagrafiei geofizice, astfel metodele geofizice
de sond ocupind un loc important si au devenit o parte integrant a procesului tehnologic de
spare a unei sonde.
Carotajul geofizic, ca metod indirect de cercetare a sondelor prezint o serie de
avantaje n raport cu metodele directe bazate pe analiza corelaiilor mecanice i anume:
- D un profil complet si continuu al formaiunilor suplinnd cateracterul
discontinue al carotelor mecanice i recuperajul mechanic.
- Datele obinute sunt mult mai representative, msurtorile geofizice se refer la
volume de roci mult mai mari dect cele ale carotelor externe i analizate; aceasta
implic i posibilitatea extrapolrii informailor la distane mari de sond.
- Posibilitatea evalurii carotajelor geofizice, n alte etape, n condiiile evalurii
gradului de cunoatere geologic i geofizic a zonei cercetate.
- Obinerea tuturor informaiilor intr-un relativ scurt i la un pre de cost mai redus.
Pentru a fi eficiente toate metodele i tehnicile geofizice disponibile trebuie s fie
integrate raional n succesiunea normal de prospeciune i explorare aplicat intr-o anumit
zon de lucru.
Principalele problemele geologice puse la explorarea i exploatarea zcmintelor de
hidrocarburi rezolvabile cu ajutorul carotajului geofizic sunt multiple i anume:

1. Determinarea naturii litologice a formatiunilor traversate de sonde, pe baze
calitative si
cantitative;
2. Determinarea grosimei si plasarea limitelor stratelor (formatiunilor);
3. Determinarea pozitiei spatiale a stratelor (formatiunilor);
4. Separarea stratelor (zonelor) poroase - permeabile, roci colectoare de fluide;
5. Corelarea formatiunilor intre sonde la scara locala si regionala;
6. Determinarea continutului in argila al formatiunii;
7. Determinarea porozitatii (primare si secundare) si permeabilitatii rocilor colectoare;
8. Definirea mediilor de sedimentare;
9. Determinarea continutului in fluide: apa si hidrocarburi (totale, reziduale, mobile);
10. Identificarea fazei fluidelor din rezervor (petrol sau gaz);
11. Plasarea limitelor intre fluide (A/P, P/G sau A/G) si urmarirea dinamicii lor in
timp;
12. Identificarea si evaluarea zonelor suprapresurizate;
13. Determinarea deviatiei sondei;
14. Controlul cimentarii si caracterizarea starii tehnice a sondei;
15. Controlul si monitorizarea operatiunilor de exploatare secundara si tertiara a
zacamintelor de
hidrocarburi;
16. Estimarea in situ a unor proprietati fizico - mecanice ale rocilor (E, K, ).




Fig.1: Interdependenta intre metodele de evaluare a formatiunilor (NOTE DE CURS
Explorarea Pentru Hidrocarburi, MASTER; A. Negut).




1. ETAPELE PROCESULUI DE EVALUARE CANTITATIVA A
FORMATIUNILOR GEOLOGICE PE BAZA DIAGRAFIEI
GEOFIZICE.

INCADRAREA TEORETICA.

1.1 Determinarea continutului de argila, metode singulare si duale.

Importanta cunoasterii continutului in argila al rocilor colectoare rezulta din faptul ca
raspunsul majoritatii carotajelor geofizice este influentat de argila existenta in roci (in forma
de lamine, dispersata sau structurala); de aceea, o evaluare corespunzatoare a formatiunilor
colectoare din punct de vedere al potentialului de inmagazinare si de cedare a fluidelor nu
poate fi facuta fara cunoasterea fractiunii volumetrice de argila continuta.
Efectul argilei in raspunsul diferitelor carotaje geofizice este determinat de tipul,
volumul si modul de distributie ale argilei. Astfel, carotajele de rezistivitate, PS si acustice
depind de modul in care argila este distribuita in roci, in timp ce carotajele radioactive curente
(gama, gama-gama si neutronice) nu sunt afectate de modul de distributie (Dupa: Negut, A., et
al., 2006).
Argilele pot fi intilnite in trei forme:
1) Argila sub forma de lamine, in interiorul rocilor colectoare predominant
nisipoase/grezoase sau carbonatice. In acest caz, porozitatea si permeabilitatea intercalatiilor
nisipoase/grezoase sau carbonatice nu sunt modificate. La cresterea numarului de lamine
argiloase, descreste in mod corespunzator volumul mediului poros-permeabil al colectorului;
2) Argila dispersata sau diseminata, care poate acoperi total sau partial granulele de nisip
sau poate sa umple partial spatiile intergranulare. Argila dispersata reduce in mod substantial
porozitatea efectiva si permeabilitatea formatiunii;

3) Argila structurala, sub forma de granule sau noduli constituind matricea solida a
formatiunii.


Fig.1.1: Forme sub care poate fi intilnita argila in roci sedimentare (Ellis,V.,et al., 2008).

O alta clasificare imparte argilele in active si pasive.

- Argile active, cu o capacitate semnificativa de schimb cationic (CEC), constituite in
general din mineerale argiloase montmorillonitice si bentonitice;
- Argile pasive, cu capacitate de schimb cateonic redusa sau chiar nula, predominant
argile caolinitice sau cloritice.

Majoritatea carotajelor geofizice raspund, in principal, la argilele active existente in roci;
sistemele de carotaje neutronice raspund, insa, si la prezenta argilelor pasive.

Determinarea continutului in argila prin metode singulare.

1) Din datele carotajului de rezistivitate.

Rezistivitatea electrica a unei roci scade la cresterea continutului in argila. Fenomenul
se bazeaza pe faptul ca rezistivitatea
R
unui amestec de argila cu alte minerale
neconductoare va depinde numai de rezistivitatea argilei (
a
) si continutul in argila (Ca), daca
porozitatea amesticului este nula: Aceasta se poate exprima printr-o relatie de tip Archie:

(1.1)

In cazul in care formatiunea are o anumita porozitate si o anumita cantitate de apa
atunci valoarea rezistivitatii va fi mai mica. De aici:

C
a,
= (

> C
a
(1.2)

Valoarea C
a
obtinuta pe baza datelor de rezistivitate va fi apropiata de cea reala ori de
cite ori continutul in apa este mic, cu porozitati mici (roci carbonice: calcare si dolomite
,marne nisipoase ) sau cu continuturi mari in hidrocarburi.
In calcul se admit pentru exponentul b valori cuprinse intre 1 si 2. Se obtin rezultate
bune cu b = 1 atunci cnd raportul
a
/r este cuprins intre 0.5 si 1, iar pentru valori mai mici
dect 0.5 ale raportului, b trebuie marit progresiv pna la 2 (SCHLUMBERGER, 1989).
Determinarea continutului in argila dupa datele carotajelor de rezistivitate se
recomanda a fi utilizata la investigarea zonelor cu porozitate mica (roci carbonatice), sau
pentru zonele productive unde diferenta SA - SAIR (SA = saturatia in apa; SAIR = saturatia in apa
ireductibila) este redusa.


2) Din datele carotajului potential spontan (PS).

Amplitudinea curbelor de PS se modifica la variatia continutului in argila al
formatiunilor colectoare, in sensul pozitivarii valorilor masurate. In nisipurile/gresiile acvifere
de rezistivitate mica sau medie, cu argile sub forma de lamine, continutul procentual in argila
poate fi estimat din relatia (Poupon si Gaymard, 1970):

C
a, PS
= (

) 100 (1.3)
Unde :
E
PS = potential static, in nisipuri/gresii acvifere curate;
PEPS = potential pseudostatic
Practic relatia (1.3) se poate utilizeaza sub forma :

C
a, PS
= (
A

) . 100 (1.4)

In formatiunile petrolifere, deoarece pentru un anumit continut in argila, in prezenta
petrolului, anomalia de PS este redusa (in stratele petrolifere, ca urmare a unei componente de
oxido-reducere semnificative, anomalia de PS se pozitiveaza), valoarea Ca obtinuta din datele
carotajului de PS este supraestimata. Aceasta valoare este supraestimata si in cazul argilelor
dispersate. De aceea, in general se admite ca:

C
a, PS
> C
a
(1.5)
Sau in alta ordine de idei:

- C
a,PS
= C
a
pentru formatiunile acvifere cu argile sub forme de lamine;
- C
a,PS
> C
a
in formatiunile petrolifere si in prezenta argilelor dispersate sau diseminate.

Se obtin, de asemenea, valori Ca care se abat de la valoarea reala atunci cind
fn
/
ai

este apropiat de unitate , in cazul unor strate subtiri, al unor efecte importante ale invaziei
filtratului de noroi in strate si in prezenta unor zgomote pe curba de PS sau a unui drift al
curbei (Frost si Fertl,1981).
Aplicatia practica se face in felul urmator:

- Se determina potentialul static (EPS) in dreptul unui strat nisipos/grezos curat,
marimea egala cu valoarea electronegative maxima din profilul inregistrat;
aceasta valoare materializeaza asa numita linie a nisipurilor.
- Se citeste amplitudinea curbei de PS in dreptul formatiunii argiloase (PEPS), ca
valoarea maxima mediatape stratul delimitat sau la un anumit nivel de
adincime stabilit;
- Se determina C
a
cu relatia 1.3.
In sistemele de calcul automat ,dupa alegerea parametrului de calcul E
PS
,curba de PS
inregistrata digital se transforma in curba de variatie continua a continutului in argila in
functie de adancime.
3) Din datele carotajului radiatiei gama naturale totale (globale).

Pentru rocile nisipoase-grezoase si carbonatice este caracteristica marirea radioactivitatii
odata cu cresterea continutului in argila. Principial, stabilind o corelatie intre continutul in
argila si valorile gama inregistrate pe o anumita structura sau formatiune geologica, este
posibil ca pe baza datelor de masura sa se stabileasca gradul de contaminare a formatiunilor
cu argila.
Marimea relativa a radioactivitatii naturale (Iy), in ipoteza ca in profilul traversat de sonda nu
exista mineralizatii radioactive, depinde de continutul in argila. Parametrul Iy se determina
cu relatia:

AI
y
=

(1.6)

in care:
I
y,x
= raspunsul carotajului gama intr-o roca cu un continut oarecare in argila;
I
y,min
= raspunsul carotajului gama intr-o roca curate(nisip,gresie,calcar,etc);
I
y,max
= raspunsul carotajului gama intr-o argila curate.

Calculind parametrul I
y
, putem elimina influentele fondului de radiatii si a tipului
aparaturii de masura utiizate.
Pentru determinarea continutului in argila, plecind de la parametrul I
y
, a fost utilizata
initial relatia:
C
a,y
= AI
y
(1.7)

In practica curenta sa constatat ca aceasta relatie supraestimeaza, de regula, continutul
in argila al formatiunilor. De aceea a fost elaborata o alta relatie in care apare un coeficient
empiric care depinde de virsta argilelor:
C
a,y
= AI
y
(1.8)

unde b este un coeficient empiric, cu valori cuprinse intre 0,3 si 0,9, dependent de vrsta
geologica a formatiunii argiloase. Valorile coeficientului b sunt mai mari pentru rocile
argiloase vechi, ceea ce inseamna ca pentru b care se apropie de valoarea 1 devine aplicabila
relatia 1.7.
Aplicarea relatiei 1.8 presupune cunoasterea valorii exponentului b. Acesta poate fi
determinat experimental, prin masuratori de continut in argila si de radioactivitate naturala pe
probe de roci reprezentative din structurile petrolifere-gazifere de interes.
Cele mai utilizate relatii care stabilesc dependenta dintre continutul in argila si vrsta
formatiunilor traversate de sonda sunt (DRESSER ATLAS, 1979):

- pentru roci tertiare:
C
a,y
= 0.083 ( 2
3.7AIy
1 ) (1.9)

- pentru roci mezozoice si paleozoice:

C
a,y
= 0.33 ( 2
2 AIy
1 ) (1.10)

- pentru formatiunile elastice tertiare s-a produs o noua relatie care leaga continutul in
argila si parametrul I
y
(Frost si Fertl,1981):

C
a,y
= 0.127 ( 2
3.15AIy
1 ) (1.11)

Folosirea acestor relatii pot furniza rezultate bune daca le folosim adecvat, in functie
de tipul formatiunii traversate, aproximind suficient de bine continutul real in argila daca
formatiunile nu contin cantitati semnificative de minerale accesorii radioactive. Cind argilele
contin silturi radioactive, valoarea C
a,y
obtinuta din diagrafia radioactivitatii gama naturale
totale (globale) va fi supraestimata.
In cazul general,

C
a,y
> C
a
(1.12)

Conditiile nefavorabile pentru utilizarea relatiilor anterioare sunt:
- Prezenta altor minerale radioactive decit argilele (mice, feldspati);
- Mineralul argilos prezent este numai caolinitul, deficitar in potasiu;
- In prezenta unor imbogatiri in uraniu pe intervalele poroase permeabile;
- La excavatii importante ale gaurii de sonda.


Fig. 1.2: Graficul I

= f (C
a
) (dupa Dresser Atlas)

Continutul in argila calculat depinde de alegerea corecta a valorilor de maxim si minim
pentru radioactivitatea gama naturala, pe diagrafie. O dificultate importanta apare la alegerea
valorii I,max, deoarece rareori in natura se intalnesc argile curate. Calculul efectiv necesita
cunoasterea prealabila a valorilor I,min si I,max. Acestea se determina prin citire directa pe
diagrafie, pentru intervalul de adancime analizat, sau cu ajutorul graficelor de frecventa duale,
in care unul dintre parametri este reprezentat de radioactivitatea gama naturala totala.
Determinarea expeditiva a continutului in argila este realizata cu ajutorul dependentei din Fig.
1.2, construita pe baza relatiilor 1.6, 1.9 si 1.10.


4) Din datele carotajului spectral al radiatiei gama naturale.

Limitarile care apar la determinarea continutului in argila din datele carotajului
radatiei gama naturale totale sunt in prezent depasite prin folosirea tot mai accentuata in
programele de investigare geofizica a sondelor a carotajului spectral al radiatiei gama
naturale. Dupa cum este cunoscut, in carotajul gama spectral se determina, prin inregistrari in
ferestre energetice bine stabilite, radiatia gama care provine de la principalele radioelemente:
K, U si Th.In plus,se inregistreaza si radiatia gama naturala totala(globala). Fiecare
masuratoare poate fi folosita individual sau in combinatie ca indicatori ai argilei (Serra et al.,
1980),utilizand relatiile:


C
a,K
=

(1.13)

C
a,Th
=

(1.14)


C
a,U
=

(1.15)


Parametrii de calcul din relatiile 1.13-1.15, reprezentati de valorile de maxim
(K
max
,Th
max
,U
max
,) corespunzatoare ,de fapt, argilelor si de minim (K
min
,Th
min
,U
min
),se
determina direct din carotajele spectrale disponibile.Valorile de minim sunt ,in general
,apropiate de zero sau sunt definite pe portiunile cu cea mai mica radioactivitate ale profilului
traversat.
Desi uranilul poate fi fixat si concentrate prin absortie de minerale argiloase,aceasta nu
reprezinta o caracteristica generala .Uraniul este ,de preferinta, asociat cu materie organica ,in
particular cu argilele bituminoase depuse in conditii reducatoare, cu minerale grele, cu
feldspatii, cu tufurile si gresiile tufacee si, in general, nu este un bun indicator al continutului
in argila.De aceea, avand la dispozitiecarotajul gama spectral, se poate elimina contributia
uraniului in tadioactivitatea gama naturala totala,definind un nou parametru care reprezinta
numai radiatia gama data de thorium si potasiu (Iy
,Th+K
); acest parametru poate fi folosit apoi
pentru determinarea continutului in argila:

C
a,Th+K
=

)
(

)(

)
(1.16)

Deoarece diagrafia radiatiei gama naturale reprezentand numai contributia thorului si
potasului se inregistreaza distinct,sub denumirea de curb agama calculate(CGR-Computed
Gamma Ray) sau redusa , relatia (1.17)se poate scrie:

C
a,CGR
=

(1.17)


Valorile de maxim si de minim sunt citite direct de pe curbele spectrale inregistrate.
Indicatorul spectral 1.17 este considerat unul dintre cei mai buni indicatori ai argilei
folositi in evaluarea formatiunilor de interes pentru hidrocarburi. Totusi, acest indicator nu
furnizeaza valori corecte ale C
a
daca in formatiunile analizate se intalnesc feldspati si mice
(minerale cu continuturi mari de potasiu), care determina valori gama marite pe curba
spectrala a potasiului. Astfel de situatii pot fi intalnite in prezenta unor formatiuni rezervoare
de hidrocarburi de tipul "granitelor alterate" sau "fundament alterat" (Schenewerk et al
.,1980). De aceea, componenta thorica poate fi utilizata cu bune rezultate la evaluarea
continutului in argila al unei roci, deoarece majoritatea argilelor contin thoriu, cantitatea
existenta ramanand constanta chiar in urma diagenezei termice. Indicatorii spectrali ai Th si K
sunt reprezentativi pentru continutul in argila in roci carbonatice. In general, carotajul gama
spectral imbunatateste notabil procesul de evaluare a continutului in argila al formatiunilor,
putand oferi indicatii, asa cum se va prezenta ulterior, si asupra tipului mineralogic al argilei.

5) Din datele carotajului neutronic

Intr-o formatiune argiloasa,raspunsul carotajului neutronic in termini de porozitate (P
N
)
se poate scrie:

P
N
=P P
N ,f
+C
a
P
N,a
(1.18)

Porozitatea neutronica a fluidului (P
Nf
) din formatiunea investigate este intotdeauna
pozitiva.Pentru apa P
Nf
= 1, iar pentru hidrocarburi gazoaze P
Nf
0. Parametrul P
N,a
reprezinta
porozitatea neutronica a argilei, dependenta de continutul in hidrogen al mineralelor argiloase
prezente in zona investigate ,deci de continutul in apa de cristalizare. P
N,a
ia ,uzual, valori
cuprinse in domeniul 0.2-0.6, cu o frecventa mai mare in intervalul 0.3-0.35. Parametrul
respectiv se detrmina din diagrafie ,prin citire in dreptul unei argile curate sau prin folosirea
graficelor de frecventa ,in particular graficul dual I

=f(P
N
) sau graficul dualZ P
D
= f(P
N
),cu
variabila Z reprezentata de diagrafia radiatiei gama naturale totale . Rezolvand ecuatia (1.19)
in raport cu C
a
, rezulta:

C
a,N
=

(1.19)

Daca porozitatea efectiva a formatiuni este mica sau P
N,f
este redusa ,termenul PP
N,f

poate fi neglijat.Atunci:

C
a,N
=

> C
a
(1.20)

Acest procedeu de calcul se poate utiliza cu rezultate bune in cazul unor formatiuni cu
saturatii marii de gaze sau pentru roci rezervoare cu porozitate mica si relative costanta, in
particular carbonatice (calcare,dolomite,marne calcaroase).Sunt obtinute indicatii eronate
pentru valori mici ale porozitatii neutronice a argilei si la variatii mari de porozitate a
formatiunilor traversate.



Determinarea continutului in argila prin metode duale.

Metodele sau tehnicile duale pentru determinarea continutului in argila al
formatiunilor utilizeaza datele a doua carotaje geofizice.Cel mai frecvent ,datele carotajelor
majore de porozitate (densitate,acustic,neutronic) se poate utiliza ,in combinatie ,pentru
evaluarea continutului in argila.In formatiuni argiloase ,porozitatile din carotajele de densitate
,neutronic si acustic se pot scrie:

P
D
=P + C
a
P
D,a
(1.21)

P
N
=P + C
a
P
N,a
(1.22)

P
A
=P +C
a
P
A,a
(1.23)

Aceste relatii se combina ,doua cate doua ,iar din sistemele de ecuatii obtinute se
determina P si C
a
; procedeele respective sunt cunoscute sub denumirea de procedee duale
pentru estimarea continutului in argila.

1) Din datele carotajelor neutronice si de densitate.

Combinarea datelor carotajelor de densitate si neutronice este recomandata in cazul
nisipurilor (gresiilor)argiloase.Din relatiile 1.21 si 1.22 se poate determina continutul in argila
prin:

C
a,DN
=

(1.24)

in care se pot inlocui:

P
D
=

(1.25)


P
D,a
=

(1.26)

unde :


m
= densitatea matricei minerale;

f
= densitatea fluidului din spatiul poros;

a
= densitatea argilei;
= densitatea masurata in dreptul unui strat sau la un anumit nivel de adancime.


Intr-o alta forma, relatia pentru calculul continutului in argila devine:


C
a,DN
=

)
(1.27)


Acest procedeu se poate aplica in conditii bune in cazul unei litologii constante de-a
lungul profilului traversat de sonda si atunci cand pe graficul dual se poate realize un contrast
petrofizic net al nisipului(gresiei)si argilei.Se recomanda ca procedeul san u se utilizeze in
conditii de sonda dificile sau in cazul unor variatii importante de litologie in profilul
investigat.
Combinatia carotajului neutronic cu carotajul de densitate este utilizabila si in cazul
altor litologii, cu observatia ca pentru fiecare litologie trebuie sa se defineasca correct linia
C
a
=0. Valoarea C
a
obtinuta va reprezenta,si in acest caz,o limita superioara a continutului real
in argila al formatiunilor.(Dupa Negut, A., et al., 2006)



2) Din datele carotajului de densitate si acustic.

Acest procedeu dual poate fi aplicat atat pentru argila sub forma de lamine cat si
pentru argila dispersata.In primul caz,continutul in argila rezulta din combinarea relatiilor
(1.22) si (1.24):

C
a,DA
=

(1.28)

in care:
P
A
=

(1.29)

P
A,a
=

(1.30)
unde:
t = timpul de parcurs pentru o formatiune oarecare din profilul investigat;
t
m
= timpul de parcurs in matricea minerala;
t
f
= timpul de parcurs in fluidul din spatiul poros;
t
a
= timpul de parcurs in argila.

Relatia (1.29) se poate scrie:

C
a,DA
=
(

)(

)(

)(

)
(

)(

)(

)(

)
(1.31)


In cazul argilelor dispersate in nisipuri (gresii) se pleaca de la observatia
experimentala ca timpii de parcurs ai amestecului apa-argila sunt foarte apropiati de cei ai
apei, pentru un domeniu foarte larg al proportiei de solide in apa.De aceea, pentru variatii
marii ale q (proportia de argila dispersata),raspunsul carotajului acustic este practice acelasi
cu cel inregistrat in cazul cand intreg spatiul poros din matricea nisipoasa ar fi ocupat de apa.
Deci ,carotajul acustic in nisipuri (gresii) argiloase cu argila diseminata furnizeaza porozitatea
totala(P
z
):

P
z
= P +qP
z
(1.32)


In acelasi timp ,presupunand ca densitatea argilelor dispersate este foarte apropiata de
densitatea granulelor de nisip ,carotajul de densitate furnizeaza valoarea porozitatii efective
(P). Avand cele doua porozitatii: P
z
=P
A
si P=P
D
, relatia (1.32) devine:

C
a,DA
= q =

(1.33)

Valoarea q astfel obtinuta (q 0) s-a dovedit a fi un bun indicator al permeabilitatii
formatiunilor.In determinarea continutului in argila cu relatia (1.33),trebuie sa se tina seama
de faptul ca in nisipuri necompactizate si nisipuri gazifere porozitatea derivate din carotajul
acustic este mai mare decat pentru formatiuni compactizate.
Combinatia densitate-acustic are avantajul ca este mai putin dependenta de litologia
formatiunilor investigate si de variatia acestei litologii,precum si de conditiile fluidului din
spatiul poros ,decat procedeul densitate-neutronic.Se utilizeaza bine in sonde de diametru
mare. In aplicarea procedeului, se accepta ca atat argila diseminata cat si cea sub forma de
lamine ,intalnita in pachete nisipoase (grezoase)-argiloase,au aceleasi proprietati ca argila
masiva din stratele adiacente.Apar abateri ale valorilor C
a
calculate fata de cele reale in cazul
sondelor puternic excavate (cel mai afectat este raspunsul carotajului de densitate)sau la
interpretarea datelor inregistrate in formatiuni puternic necompactizate(situate la adancime
mica sau in zone suprapresurizate); in al doilea caz,cel mai afectat este raspunsul caroatjului
acustic.
Porozitatea acustica din relatiile (1.28) si (1.29) este determinata in accord cu
algoritmul Wyllie .O valoare mai apropiata de conditiile reale a porozitatii din acustic poate fi
obtinuta pe baza algoritmului Raymer et al.(1980) sau a algoritmului Raiga-
Clemenceau(1988), asa cun se va prezenta in detaliu la subcapitolul de evaluare a porozitatii
din diagrafia geofizica.
3) Din datele carotajelor neutronice si acustice.

Combinand relatiile (1.22) si (1.23), se obtine o alta ecuatie de determinare a continutului
in argila , de forma:
C
a,NA
=

(1.34)

Sau prin inlocuirea relatiilor (1.29) si (1.30) in (1.34):

C
a,NA
=

)(

)(

)
(1.35)

Utilizarea acestui procedeu este indicata indeosebi pentru zonele gazifere cu S
A
mica.
Aplicarea practica a procedeelor duale a aratat ca acestea sunt foarte sensibile la
variatii mici ale parametrilor de calcul alesi, in particular valorile in matrice (
m
,t
m
) si cele in
argila (
a
,t
a
,P
N,a
).In aceste conditii, capata o importanta deosebita stabilirea prealabila a
corelatiilor dintre densitate-timp de parcurs, densitate-porozitate neutronica si timp de
parcurs-porozitate neutronica.
Folosirea unui sistem de indicatori pentru determinarea C
a
da posibilitatea
interpretatorului sa acopere un domeniu larg de conditii si sa obtina valori C
a
cat mai
apropiate de cele reale. Uzual ,se accepta ca cea mai probabila valoare a continutului in argila
este valoarea minima obtinuta pe baza sistemului de indicatori ai argilei considerate:
Ca =(C
a,DIAGR
)
min
(1.36)

Se poate constata ca pentru a determina continutul in argila din datele diagrafiei
geofizice este necesar sa se cunoasca cu o precizie cat mai ridicata parametrii fizici ai argilei.
Acesti parametric pot fi selectati direct din carotajele efectuate sau statistic ,din graficele
duale de frecventa.
1.2 Determinarea porozitatii formatiunilor. Metode majore
( neutronic, densitate, acustic ).

Procedeele de determinare a porozitatii rocilor din datele carotajului geofizic au intrat in
practica curenta datorita unor avantaje esentiale fata de determinarile directe, pe carote, si
anume:
- Volumul mediului investigat cu metodele geofizice fiind mai mare, porozitatile sunt
mai reprezentative pentru formatiunea studiata, cu posibilitatea extrapolarii mai sigure
a datelor atat pe verticala cat si pe orizontala;
- Posibilitatea de a face determinari - practic - continue pe toata sectiunea traversata, nu
numai pe intervalele carotate;
- Scurtarea timpului de obtinere a informatiilor asupra porozitatii formatiunilor
traversate si, respectiv, caracterizarea proprietatilor de rezervor ale acestora.
In cele ce urmeaza, vor fi prezentate procedeele majore de determinare a porozitatii
formatiunilor curate si argiloase din diagrafia geofizica.


1) Determinarea porozitatii din datele carotajului de densitate.

Formatiuni curate (Ca = 0)

n formaiuni curate acvifere, din datele carotajului de densitate se obine direct
porozitatea efectiv (P). ntre densitatea msurat o msurat n carotaj i porozitate exist
relaia:

o = P o
f
+ (1 P) o
m
(1.37)

in care:

o
m
= densitatea matricei minerale a rocii
o
f
= densitatea fluidului din spaiul poros investigat.

Rezolvnd ecuaia (1.37) n raport cu P , se obine:

P
D
=

= P (1.38)

Densitatea aparenta () este functii de densitatea matricei, porozitate si densitatea
fluidului din pori ( sarat, noroios sau hidrocarburi ). Pentru a determina porozitatea din
densitate, se poate folosi atit graficul din figura 1.3., cit si tabelul 1.1., insa fluidul din sonda
trebuie sa fie cunoscut.


Fig.1.3. Dependenta P
D
= f()



Pentru evaluarea porozitii din relatia (1.38) trebuie s se cunoasc n prealabil
valorile o
m
i o
f.
Avnd n vedere adncimea mic de investigatie a metodei, msurtoare se raporteaz,
practic, la zona splat, n care fluidul din spaiul poros este reprezentat de filtratul de noroi.
Acesta poate fi ap dulce, cnd o
f.
=1 g/cm
3
, sau ap srat, caz n care se accept o
f
~ 1,1(pn
la o concentraie de 100 g/l).Densitatea fluidului depinde de salinitate, temperatur i
presiune;pentru soluii de NaCl aflate la presiune atmosferic i temperature de 25 C, ntre
salinitate i densitate s-a stabilit relaia (Schlumberger, 1969):

o
f
=1+0.73 c (1.39)

unde c reprezint concentraia n NaCl (10
-6
ppm).
Precizia de determinare a porozitii formaiunilor din datele carotajului de densitatea
matricei minerale. Acest lucru este posibil pe baza cunoaterii cercetate. n determinrile
curente, pentru densitatea matricei sunt admise valorile indicate n Tabelul 1.1,
corespunztoare principalelor roci de fluide.

Tabelul 1.1

Roca Densitatea matricei o
m
(g/cm
3
)
Nisipuri i gresii 2.65
Nisipuri (gresii) calcaroase sau calcare grezoase 2.68
Calcare 2,71.
Dolimite 2,87


Densitatea matricei se poate determina prin msurtori directe pe probe de
roc(carote), n condiii de laborator. n tennicile moderne de evaluare a formaiunilor, o
m
se
determin din diagrafie, n faza de preinterpretare, cu ajutorul graficelor de frecven, n
particular graficul
R
= f (o). n cazul formaiunilor cu hidrocarburi, n zona de investigare a
carotajului de densitate pot exista hidrocarburi reziduale (formaiuni invadate) sau
hidrocarburi n cantitatea iniial (formaiuni neinvadate).Densitatea fluidului, n acest caz, nu
mai corespunde filtratului de noroi.Efectul hidocarburilor asupra determinarii porozitatii din
carotajul de densitate va fi prezentat ulterior.

Formatiuni argiloase (C
a
>0)

In formatiuni acvifere argiloase ,porozitatea ,asa cum este determinata din carotaj, se
poate scrie:

P
D
=P+C
a
P
D,a
(1.40)
in care:
C
a
= coninutul n argil;
P
D,a
= porozitatea din densitate a argieli (rspunsul carotajului de densitate n dreptul
unei argile curate)

Porozitatea argilei din carotajul de densitate se determin cu relaia:

P
D,a
=

(1.41)

Determinarea valorii P
D,a
implic cunoaterea densitii argilei. n Tabelul 1.2 sunt
prezantate densitile ctorva minerale argiloase, n stare umed i uscat. Evident, argilele
commune nu se ntlnesc n natur n stare mineralogic pur, densitatea lor modificnu-se n
funcie de mineralele prezente i fraciunile acestora.Este de notat densitatea mare a cloritului,
net diferit de cea a cuarului (2,65 g/cm
3
).

Tabelul 1.4

Mineralul Starea o(g/cm
3
) o
CAROTAJ
(g/cm
3
) P
e
Caolinit umed 2,42 2,41 1,83
uscat 2,44 2,44 1,84
Clorit umed 2,77 2,76 6,30
uscat 2,79 2,79 6,33
Illit umed 2,53 2,52 3,45
uscat 2,65 2,63 3,55
Montmorillonit umed 2,12 2,12 2,04
uscat 2,52 2,52 2,30

Densitatea argilei (o
a
) se estimeaz din diagrafie, fie prin citire direct n dreptul unei
argile curate, fie n faza de prentmpinare, cu ajutorul graficelor de frecven, uzual graficul
I

= f(o).
Prin urmare, porozitatea unei formatiuni argiloase corectat pentru efectul argilei se
determin cu relaia:

P = P
D
-

C
a
P
D,a
(1.42)

Care se poate transcrie:

P=

- C
a

(1.43)

Sau:

P=

(1.44)

n formaiuni petrolifere i/sau gazifere, porozitatea obiut din carotajul de densitate
se corecteaz pentru influena hidrocarburilor existente n zona investigat (hidrocarburi
reziduale).



2) Determinarea porozitatii din datele carotajului neutronic.

Rspunsul carotajului neutronic, indiferent de varianta aplicat, este
condiionat, n primul rand, de continutul in hidrogen al unei formatiuni. Hidrogenul este
continut in fluidele din spatiul poros (apa si hidrocarburi ), astfel incat valorile inregistrate in
carotajul neutronic sunt direct legate de porozitate. Deoarece raspunsul carotajului neutronic
este determinat, in egala masura, de continutul in hidrogen al fluidelor din spatial poros si al
apei de cristalizare sau adsorbtie, coeficientul de porozitate determinat ,cand acesta din urma
este prezenta , poarta denumirea de porozitate aparenta sau porozitate neutronica (P
N
).
Cantitativ , aceasta valoare corespunde porozitatii pe care ar fi avut-o roca daca toata
cantitatea de apa continuta s-ar fi aflat in spatial poros liber al rocii.
Pentru obinerea coeficientului de porozitate din datele carotajului neutronic,diagrafiile
se etaloneaz n medii cu porozitate cunoscut.


Formaiuni curate (C
a
=0)

n formaiuni curate acvifere, pentru un domeniu de poroziti care acoper valorile
interesante n practic, rspunsul carotajului neutronic este o funcie logaritmic de porozitare,
de forma:

I
NN
= A log P
N
+ B (1.45)

n care A i B sunt dou constante care depind de construcia dispozituvului i de
parametrii sondei.Pentru un tip particular de dispozitiv, constantele A i B se dermin n urma
operaiei de calibrare n sondele etalon, alctuite din medii cu porozitate diferit. Curbele de
rspuns ridicate n astfel de medii sau posibilitatea determinrii porozitii neutronice.
Deoarece sondele de etalonare sun constituite din calcare acvifere de diferite poroziti,
valoarea obinut poart denumirea de porozitate aparent raportat la matrice de calcar
( P
N,CALC
).
n sistemele noi de carotaj neutronic (neutron-neutronic epitermal) cu dispozitive
presate pe peretele sondei sau neutron-neutronic compensat(dual), efectul gurii de
sond(variaia diametrului) este, n mare msur, eliminat n timpul msurtorii.Astfel,
curbele nregistrate reprezint direct variaia porozitii neutronice raportate la matrice de
calcar n funcie de adncime.
Pentru formaiunile colectoare reprezentate de nisipuri (gresii) i dolomite, trecerea de
la porozitatea neutronic raportat la matrice de calcar nregistrat la porozitatea raportat la o
matrice grezoas sau dolomitic se face prin aplicarea unor corecii de litologie.Coreciile
respective pot fi aplicate prin folosirea unor grafice (Fig. 1.4, 1.5) sau cu ajutorul
urmtoarelor releii de calcul (Dresser Atlas Doc., 1979):


Fig 1.4: Corectia de litologie a porozitatii neutronice,
carotaj neutron neutronic epitermal (dupa Schlumberger)

Carotajul neutron-neutronic epitermal (SNP Sidewall Neutron Porosity) :

P
N, DOL
= 0,0034(P
N,CALC
)
2
+ 0,8278 P
N,CALC
-

1,2404 (1.46)

P
N,GR
= - 0,0014 (P
N,CALC
)
2
+ 1,047 P
N,CALC
+ 3,0482 (1.47)

Carotajul neutron-neutronic termal compensat (CNLCompensated Neutron
Log):

P
N, DOL
= 0,0311P
N,CALC
)
2
+ 0,8278 P
N,CALC
0,1331 (dac P
N,CALC
<

10%) (1.48)

P
N,DOL
= P
N,CALC
- 6 (dac P
N,CALC
<

10%) (1.49)

P
N,GR
= P
N,CALC
+ 4 (1.50)

Fig 1.5: Corectia de litologie a porozitatii neutronice, carotaj neutron neutronic
termal compensat (dupa Schlumberger).



Formaiuni argiloase (C
a
> 0)


n formaiuni argiloase rspunsul carotajului neutronic n termeni de porozitate este
substanial influenat de prezena mineralelor argiloase, datorit coninutului n hidrogen al
acestora. n astfel de formaiuni, porozitile neutronice (aparent) sunt ntotdeauna mai mare
dect cele reale.
Dac coninutul n argil al unei formaiuni este suficient de bine cunoscut, porozitatea
neutronic se poate scrie:

P
N
= P + C
a
P
N,a
(1.51)

n care P
N,a
reprezint porozitatea neutronic a argilei; aceast mrime este n funcie de
natura mineralogic a argilei, respectiv de coninutul n ap de cristalizare al acesteia, i
variaz ntre 0.2 i 0.6, cel mai adesea ntre 0.2 i 0.4.
Parametrul P
N,a
se poate determina prin citire direct n dreptul unie formaiuni
argiloase curate din seciunea analizat sau cu ajutorul graficelor de frecven; sunt folosite
uzual graficele de frecven I

= f(P
N
) sau P
D
= f(P
N
), uneori P
D
= f(P
N
) cu Z = I
.
Prin urmare, din datele carotajului neutronic, porozitatea unei formaiuni corectat
pentru efectul argilei cu relaia:

P = P
N
C
a
P
N,a
(1.52)


Trebuie menionat c porozitatea calculat cu relaia (1.52) este raportat la matrice de
calacar.Pentru gresii sau dolomite se aplic, n continuare, corecia de litologie, la fel ca n
cazul formaiunilor curate.
Pentru carotajul neutronic compensat, cel mai frecvent folosit n programele de
investigare actuale, asupra porozitii determinate att n formaiuni curate ct i argiloase se
mai aplic o corecie pentru variaiile de diametru ale gurii de sond n raport cu diametrul
standard (7
7/8
) in).
n formaiuni petrolifere-gazifere, rspunsul carotajului neutronic este influenat de
prezena hidrocarburilor lichide sau gazoase n zona investigat cu aceast metod.De aceea,
n aceste cazuri, porozitatea rezultat din carotajul neutronic trebuie corectat pentru efectul
hidrocarburilor.



3) Determinarea porozitatii din datele carotajului acustic.

Pentru calculul porozitatii se utilizeaza curbele timpului de parcurs ( t) inregistrate cu
sisteme cu doua receptoare sau sisteme compensate. In prezent, plecand de la datele
carotajului acustic, porozitatea poate fi calculata pe baza a trei algoritmi distincti:

1. Algoritmul Wyllie ( 1956)

Formatiuni curate compactizate (C
a
= 0)
La baza determinarilor de porozitate sta ecuatia Wyllie:

m f
v
P
v
P
v

+ =
1 1
(1.53)
cunoscuta sub denumirea de "ecuatia timpului mediu". In termeni de timp de parcurs, ecuatia
(1.53) se transcrie:


m f
t P t P t A + A = A ) 1 ( (1.54)
in care:
t - timpul de parcurs masurat in carotajul acustic;
t
f
- timpul de parcurs in fluidul continut in spatiul poros al rocii;
t
m
- timpul de parcurs in matricea minerala a rocii ;

Rezolvind ecualtia (1.54) in raport cu porozitatea, rezulta:

P
t t
t t
P
m f
m
A
=
A A
A A
= (1.55)
Porozitatile calculate cu relatia (1.55) sunt apreciate ca bune pentru formatiuni a caror
porozitate este mai mica decit 25% in conditiile cunoasterii compozitiei minerale a rocii.
Pentru calculul porozitatii este necesar sa se cunoasca timpul de parcurs in matricea rocii
(t
m
) si timpul de parcurs in fluidul din pori (t
f
)

.
Datorita faptului ca, semnalul acustic are o penetratie mica, masuratoarea se
raporteaza, zonei de invadare; atunci, fluidul din spatiul poros al rocii, pe raza de investigatie
a caiotajului acustic este filtratul de noroi.Acesta poate fi dulce, pentru care se accepta un
timp de parcurs t
f
=189 s/ft. Pentru filtratul de noroi mineralizat (sarat) t
f
=185 s/ft.
Mult mai dificil se evalueaza timpul de parcurs in matrice. Acesta poate fi determinat
fie prin masuratori directe, pe probe uscate, fie indirect, din diagrafia geofizica, prin
intermediul graficului de dependenta
R
f(t). In acest din urma, caz, timpul de parcurs in
matrice corespunde intersectiei abscisei cu dreapta saturatiei in apa. Acest punct corespunde,
de asemenea, unei rezistivitati infinite a rocii, in conceptul admis intotdeauna, ca scheletul
mineral al rocii este izolant (
R
)
Valorile uzual admise ale timpului de parcurs in matrice t, sunt indicate in Tabelul 1.3
Tabelul 1.3
Roca ) / ( s ft v
m
) / ( ft s t
m
A
Nisipuri,gresii 18000 21000 55.6 47.6
Calcare 21000 23000 47.6 43.5
Dolomite 23000 26000 43.5 38.5
Anhidrite 20000 50.0
Sare gema 15000 67.0


Formaliuni curate necompactizate (C
a
= 0)

Este cazul nisipurilor necompactizate intilnite la adincimi mici in sonde sau in zonele
cu formatiuni suprapresurizate.
Se considera ca formatiunile apar insuficient de compactizate cind timpul de parcurs
observat in argilele adiacente este t
a
> 100 s/ft. S-a constatat ca marimea corectiei pentru
efectul de necompactizare creste liniar cu cresterea timpului de parcurs in argile peste
valoarea t
a
= 100 s/ft. De aceea, pentru nisipurile necompactizate s-a propus relatia:


a m f
m
t c t t
t t
P
A

A A
A A
=
100
(1.56)
Deoarece t
a
variaza, mult cu gradul de compactizare al argilelor, corectia pentru
lipsa de compactizare (c) nu se poate determina separat. De aceea, se determina valoarea
produsului ct
a
prin compararea valorilor de porozitate din carotajul acustic cu cele obtinute
din carotaiul de rezistivitate sau de densitate in nisipuri acvifere curate.
Relajia (1.56) se poate scrie:


a
A
t c
P P
A
=
100
(1.57)
in care: P
A
este porozitatea determinata din carotajul acustic cu relatia (1.56) ca si cind
formatiunile ar fi compactizate, iar P este porozitatea calculata din carotajul de rezistivitate
sau carotajul de densitate. Astfel:


P
P
t c
A
a
= A 100 (1.58)

Cunoscind produsul ct
a
, care variaza uzual intre 110 si 160, se poate determina porozitatea
corectata pentru lipsa de compactizare.


Formaliuni argiloase compactizate (C
a
> 0)

In formatiuni argiloase, intr-o formulare generala, porozitatea calculata pe baza datelor
carotajului acustic (Fertl gi Timko, 1970) se poate scrie:


a A a A
P C P P
,
+ = (1.59)

in care P
A,a
reprezinta porozitatea argilei din carotajul acustic (raspunsul carotajului acustic in
dreptul unei argile curate).
Porozitatea argilei din carotajul acustic se determina cu relatia:

;
,
m f
m a
a A
t t
t t
P
A A
A A
= (1.60)
Pentru argile normal compactizate se accepta, curent, ca. t
a
= 90 - 95 s/ft. Valori
ceva mai reduse au fost observate pentru argilele situate la adincimi mari (peste 5000 m).
Cunoscind C
a
si P
A,a
, porozitatea corectata pentru efectul argilei se scrie:


a A a A
P C P P
,
+ = (1.61)
sau
;
m f
m a
a
m f
m
t t
t t
C
t t
t t
P
A A
A A

A A
A A
= (1.62)
care se poate transcrie:

;
) 1 ( ) (
m f
a a m a
m f
m a a m
t t
t C t C t
t t
t t C t t
P
A A
A A A
=
A A
A A A A
= (1.63)


Formatiuni argiloase necompactizate (nisipuri argiloase) (C > 0)

In acest caz, pe linga corectia pentru efectul argilei trebuie sa se aplice si corectia
pentru lipsa de compactizare. Astfel, relalia (1.61) devine:


a A a
a
A
P C
t c
P P
,
100

A
= (1.64)
sau
;
100
m f
m a
a
a m f
m
t t
t t
C
t c t t
t t
P
A A
A A

A A A
A A
= (1.65)
in care t
a
> 100 s/ft..
Timpul de parcurs in argile se poate determina fie prin citire directa in dreptul unei
argile groase curate din sectiunea analizata, fie statistic, cu ajutorul graficelor de frecventa, in
particular grafrcul I =f (t), in faza de preinterpretare a diagrafiei geofizice pentru evaluarea
complexa a formatiunilor.

2. Algoritmul RAYMER, HUNT si GARDNER (1980)

Pe baza unei analize de detaliu a dependentei timp de parcurs - porozitate, autorii
mentionati au propus un nou algoritm de calcul, pentru tot domeniul de porozitati. Astfel:

- Pentru domeniul de porozitate 0 - 37 % (P < 37 %):

( )
f m
v P v P v + =
2
1
1 (1.66)
unde:

1
6
10
v
t = A (1.67)
- Pentru domeniul de porozitate 47 - 100 % (P > 47 %):


( )
m
m
f
f
t P
t P
t
o
o
o
o
2 2
2
1 A
+
A
= A (1.68)

- Pentru domeniul de porozitate 37 - 47 % (37 % < P < 47 %), raspunsul observat pe carotajul
acustic functie de porozitate este dat de relatia:


2 1
1 . 0
37 . 0
1 . 0
47 . 0
t
P
t
P
t A

+ A

= A (1.69)

sau o relatie mai simpla:


f
t
P
t
P
t A

+ A

= A
1 . 0
37 . 0
1 . 0
47 . 0
1
(1.70)

Ultima relatie elimina necesitatea de a calcula vreodat t
2
, marime care implica si
utilizarea carotajului de densitate. De altfel , porozitati mai mari de 47 % sunt rar intilnite.
Acest algoritm de calcul, in viziunea autorilor, prezinta urmatoarele avantaje:

- Porozitatea este oblinuta direct, fara a fi nevoie de corectii speciale, cum ar fi corectia pentru
lipsa de compactizare;
- Vitezele in matrice pentru mineralele pure au valori singulare:

Nisipuri, gresii: v
m
= 17850 ft/s
Calcare : v
m
= 20500 ft/s
Dolomite : v
m
= 22750 ft/s

- Se poate aplica si pentru alte fluide de saturatie decit apa, daca viteza in fluid si densitatea
sunt cunoscute.

Pentru determinarea porozitatilor formatiunilor la P < 40 % si valori singulare ale
vitezelor in matrice, pentru principalele tipuri litologice care intereseaza in practica (gresii,
calcare si dolomite) a fost construita, o dependenta grafica (Fig. 1.6).


Fig 1.6: Dependenta P = f(t) (algoritmul Raymer, Hunt si Gurdner 1980).

3. Algoritmul RAIGA-CLEMENCEAU, MARTIN Si NICOLETIS (1988)
Pe baza unei analize sistematice, pe probe, a porozitatii formatiunilor de diferite
litologii (gresii, calcare si dolomite) in comparatie cu masuratorile de timp de parcurs, in
cadrul companiei TOTAL - Franta s-a stabilit urmatoarea relalie care leaga porozitatea de
timpul de parcurs inregistrat in carotajul acustic:

x
m
t
t
P
1
1 |
.
|

\
|
A
A
= (1.71)
Valorile t
m
si x sunt indicate in Tabelul 1.4.
Tabelul 1.4
Matricea minerala t
m
(s/ft) x
Silice SiO
2
55.5 1.60
Calcit CaCO
3
47.6 1.76
Dolomit CaMg(CO
3
)
2
43.5 2.00

Acest algoritm imbunatateste algoritmul Raymer, Hunt si Gardner. Valorile de
porozitate oblinute prin intermediul algoritmilor Raymer et al. si Raiga- Clemenceau et al., in
cazul formatiunilor argiloase (C
a
> 0) sunt corectate pentru efectul argilei ca si in cazul
algoritmului Wyllie.


1.3 Saturatia in fluide, continutul in fluide mobile, reziduale si totale.


In timpul forajului fluidul de foraj intra in contact direct cu formatiunile traversate. Ca
urmare, sunt afectate, in special, formatiunele poroase permiabile din cauza infiltratiilor de
fluid din sonda in formatiune datorita diferentei de presiune hidrostatica intre coloana de fluid
de foraj si presiunea fluidului din porii rocii. In general, din motive de siguranta, presiunea
hidrostatica a fluidului de foraj trebuie sa fie mai mare decit presiunea exercitata de fluid/gaz
aflat in porii rocii.
Fluidul de foraj, in proportii de 80%, este format din apa si argila. Argila din acest
amestec are si proprietatea de colmatare a gaurii de sonda in zone poroase permeabile pentru a
reduce infiltrarea apei din fluidul de foraj in formatiune, schimbind proprietatile fizice celei
din urma.
Totusi, datorita diferentei de presiune, zona din vecinatate a gaurii de sonda este invadata
de fluid, deseori cu proprietati diferite fata de fluidul original. In acest fel, in jurul gaurii de
sonda putem delimita trei zone principale: zona spalata, zona intermediara si zona neafectata
de infiltratii (Fig.1.7), cele mai importante fiind zona spalata si cea necontaminata.
Aceste zone se pot determina din curbe de rezistivitate de mica si mare adincime. Pentru
investigarea zonei spalate se folosesc carotaje electrice de mica adincime cum ar fi:
- Microlog (ML)
- Microlaterolog (MLL)
- Micro Proximity Log (PL)



Fig. 1.7: Reprezentatea schemaica a sectiunii transversale a gaurii de sonda si a zonelor
delimitate in functie de gradul de invazie a filtratului de noroi.
(D.V. Ellis, J.M. Singer Well Logging for Earth Scientists 2
th
Edition,2008; Published by
Springer )




Pentru acest tip de carotaj cel mai mare impiediment in vederea obtinerii unor date
reale a zonei investigate constituie turta de noroi. Daca noroiul nu este de calitate, aceasta
poate varia in grosime de la interval la interval ceea ce va afecta eventuala interpretare a
semnalului inregistrat.
Carotaje electrice de mare adincime pentru investigarea zonei necontaminate des folosite:
- Induction Log (IL)
- Laterologs (LL)
IL si LL sunt dispozitive putin sensibile la conditiile din sonda fiind mai afectati de valorile
Rxo si R
t intilnite.

Tabelul.1.5


Analizind datele carotajului de rezistivitate putem face o analiza privind continutul in
fluide a formatiunii poroase permeabile. Din datele de analiza a curbei de rezistivitatea in
dreptul formatiunii poroase permeabile obtinem valorile rezistivitatii in zona spalata (Rxo) in
care fluidul de foraj infiltrat a spalat fluidul original din formatiunea data, inundata si zona
neatinsa de infiltratii in care rezistivitatea inregistrata corespunde cu rezistivitatea reala a
formatiunii (Rt). Stiind valorile Rxo si Rt putem calcula continutul in fluide reziduale, totale si
cele mobile. Studiul Rxo si Rt ne da informatii asupra fluidelor mobile. Daca valoarea Rxo este
aceeasi ca si valoarea Rt, atunci putem spune ca fluidul original este prezent in acea zona,deci
nu a fost mobilizat. Daca Rxo este diferit de Rt atunci invazia a avut loc si fluidul din
formatiune este mobil.In cazul in care:

(1.72)

putem spune ca fluidul din formatiune nu este mobil sau proprietatile filtratului de noroi sunt
aceleasi ca si a fluidului original.

daca:

(1.73)

in acest caz inregistram un contrast intre rezistivitatile masurate. Putem spune ca avem o
substitutie de fluide. Fluidul din formatiune este inlocuit cu filtratul de noroi.


Determinarea continutului in fluide: apa si hidrocarburi

Pornind de la relatiile:

(1.74)

(1.75)

(1.76)

(1.77)



determinam continutul in fluide pentru roci curate (Ca < 5) si pentru roci argiloase (Ca > 5).


a) Pentru roci curate (C
a
< 5). (Relatiile Archie)

(1.78)

(1.79)


b) Pentru roci argiloase (C
a
> 5).

(1.80)

(1.81)

daca se noteaza:


(1.82)

Si

(1.83)


atunci obtinem:

(1.84)


Pentru calculul valorii S
A
se calculeaza in prealabil
ai
prin metoda rezistivitatii
aparente a apelor de zacamint (

).

(1.85)
si

) (1.86)


Factorul de formatiune (F) se calculeaza:



- cu relatia HUMBLE:

(1.87)

- cu relatia ARCHIE:

(1.88)


Cunoscand S
A
putem calcula S
H
:

(1.89)

Se calculeaza S
Aio
cu relatia:

(1.90)

Continutul in hidrocarburi mobile:

(1.91)

continutul in hidrocarburi reziduale:

(1.92)




2. STUDIUL DE CAZ. APLICATIA PE STRUCTURA ....,BAZINUL
ZAGROS,IRAK.

2.1 Introducere
Bazinul Zagros este al doilea bazin dupa marime din Orientul Mijlociu, cu o suprafata
de aproximativ 553000 km
2
. Se extinde din Turcia, nord-estul Siriei si nord-estul Irakului pina
in nord-vestul Iranului si continua pina in sud-estul Iranului. In clasificarea lui Klemme se
incadreaza ca fiind un bazin de tip 4A (downwarp/closed). Ca idee, bazinul Zagros este
delimitat la est de Muntii Zagros si zona de subductie. Limita vestica este mai puin definita,
dar ntr-un sens larg, aceasta se suprapune pe Placa Araba. n sud-est, limita se afl in largul
Golfului Arab; n nord-vest, limita este localizata in vestul Eufratului.
Bazinul Zagros conine dou treimi din rezerva de petrol pe plan mondial i o treime
din necesarul su de gaz, curinsa intr-o zona relativ ingusta de 2500 km lungime i o lime de
5-700 km (1555 x 435 mi). Toate rezervoarele de virsta Tertiara provin din roci care au fost
acumulate pe marginea pasiva a Cratonului Arab i incorporate in procesul de coliziune la
sfirsitul Eocenului. n ciuda unei scurte perioade de depunere din timpul Permo-Triasicului,
aceast craton a fost n esen stabil de la sfritul Proterozoicului si ca rezultat au fost
acumulate o secven grosa de sedimente Fanerozoice.
n mod tradiional, Bazinul Zagros este mprit n trei zone:
- Zona de Incalecare Zagros, care formeaza marginea de Est;
- Zona Imbricata (de suprapunere), care este de aproximativ 80 km lime, i
- Zona Pliata, n care scade gradul de pliere spre sud-vest (Ala, 1990).
Zona de Incalecare Zagros se caracterizeaz prin aflorimente aproape n linie
dreapt, sugernd natura sa sub-verticala, si avind falie inversa care separa Iranul Central de
placa Afro-Araba. Zona Imbricata este constituita dintr-o o serie de strate imbricate si
sariate pe margine, care ofer cea mai mare topografie a Muniilor Zagros i n care nu exist
nici o implicare a fundamentului. Dei exist blocuri exotice de virsta Permo-Triasica i
calcar de virsta Cretacic Superior, nu exist nici un sist silicos sau vreun material ofiolitic.
Zona Pliata conine numeroase structuri anticlinale si sinclinale, dintre care multe ar putea fi
de 100 km lungime, si cteva depasind 250 km lungime. Amplitudinile lor sunt de ordinul
1-10 km , iar orientarea este spre nord-est. Plierile sunt asimetrice i de obicei ealon, cu
flancurile verticale orientate sud-vest sau rsturnate, diminuate n intensitate de deformararile
spre sud-vest. Pliurile poate fi separat una de alta prin falii de strike-slip dextre, reflectnd o
tendin structurala mai veche. O trstur caracteristic este plierea disarmonica care apare
deasupra evaporitelor Cenozoice.
Titeiul i bitumul solid sau semi-solid au fost cunoscute n zona inca din antichitate.
Prima descoperire a fost efectuata n 1903 n Chia Surkh (Irak), i o mare acumulare de petrol
n Iran, la Masjid-i-Sulaiman a fost descoperita n 1908; cu toate acestea, ulterior in 1927, a
fost descoperita zona Kirkuk din nord-estul Irakului, o major descoperire gsita n afara
Iranului. Cea mai mare descoperire de gaze a fost facuta n 1966 n Pars (Iran). Cele mai
multe zacaminte de petrol i gaze naturale apar n cadrul Embayment Dezful (Fig. 1.8), care
include cea mai mare parte din Khuzestan, partea de sud a provinciei Lurestan i partea de
sud-vest a provinciei Fars.

Fig.1.8. Distribuia i extinderea Bazinului Zagros din sud-estul Turciei, nord-estul Siriei,
nord-estul i estul Irakului, i Iranul.
Caracteristic, axele lungi ale acestor anticlinale sunt orientate spre nordvest-sudest,
paralel cu orientarea Bazinului Zagros. Petrol de virsta Tertiara a fost gsit si n afara
Bazinului Zagros n Bahrain (1932), Arabia Saudit i Kuweit (1938) astfel fiind
descoperirete zacamintele din Awali, Dammam i Burgan, respectiv, n Cretacic (Bahrain i
Kuweit), precum i n roci Jurasice (Arabia Saudit), urmat n anii 1939-1940 de o
descoperire n Qatar a unui zacamint de firsta Jurasica. Multe alte zacaminte au fost
descoperite n perioada celui de-al doilea rzboi mondial . Aceste zacaminte au o orientare
nord-sud, la fel ca zacamintele Burgan Ghawar, i reflect tendinele structurale mai vechi.
Potrivit lui Kent i Warman (1972), multe dintre anticlinalele expuse n partea de est a
Bazinului Zagros , fie niciodata nu au coninut petrol, sau a migrat mai tirziu spre suprafa.
Cu toate acestea, orogenul Zagros probabil a distrus un numr mare de zacaminte pre-
existente (Beydoun et al., 1992). Astfel pot fi observate multe semne de pierdere la suprafata
n nord-estul Irakului, precum i n sud-estul Iranului din Cretacicul Superior n form de
bitum imprignat in recif de calcar i bucati mici de bitume n unele conglomerate Paleogene,
Eocene si Pliocene.
Vrsta zacamintelor din bazinul Zagros este cuprinsa in anumite intervalele de la
carbonai Permiani (Iran), carbonai Triasici i Jurasici (Siria) i carbonaii Triasici (nordul
Irakului i sud-vestul Iranului), pina la cele mai prolifice zacaminte din
carbonai fracturati din Cretacic si Tertiar (Irak, Iran, Turcia i Siria de Sud-Est).
Rezervoarele provin n principal din Cretacic.
De-a lungul timpului au existat mai multe cercetari majore ale Bazinul Zagros, n
primul rnd din punct de vedere al exploatabilitatii hidrocarburilor, dintre acestea, lucrrile
lui Dunnington (1958, 1960, 1967), Lees (1933, 1953), British Petroleum (1956),
Falcon (1958), Lees i Richardson (1940), Beydounm (1991) i Beydoun et al. (1992) sunt
cele mai cuprinztoare. Istoria subsidenei post-Carbonifer a bazinului, pina dup etapa de
fracturare Hercinica a blocului a fost descrise de Koop i Stoneley n 1982.





2.2 Programe de investigare geofizica realizate in sonda selectata
La sonda A Oprisenesti, selectata pentru aplicatia practica a lucrarii, pe intervalul de
adincime 200 720m s-a realizat urmatorul program de investigare geofizica:

1. Carotaj Electric:
Carotajul potentialului natural (spontan) PS;
Carotaj cu curenti focalizati, cu dispozitive multiple, (Array Induction), cu inregistrarea
mai
multor curbe de rezistivitate aparenta: R20, R30, R40, R60, R85, RT, Rxo.
2. Carotajul Radioactiv:
Carotajul radiatiei gama naturale totale (GR), inregistrata simultan cu:
- Carotajul electric de rezistivitate aparenta (GR_RES);
- Carotajul neutronic compensat (GR_NUC);
- Carotajul acustic (GR_SON).
Carotajul de densitate (DEN);
Corectie pentru densitate (DCOR);
Carotajul neutronic compensat raportat la matricea de calcar (NPRL).
3. Carotaj acustic compensat (DT).
4. Cavernometrie (CAL) + Diametrul sapei (BIT).
5. Temperatura (TEMP).
Datorita prezentei orizonturilor argiloase, noroiul utilizat in procesul forarii sondei a fost unul
sarat.
Folosirea noroiului sarat previne hidratarea argilelor si impiedica o eventuala excavarea a
peretilor gaurii de sonda; previne blocarea circulatiei noroiului in sonda in timpul forajului
datorita colmatarii peretilor gaurii de sonda, ca efect al hidratarii; previne blocarea
colectoarelor de fluide (hidrocarburi, apa de zacamint).
2.3 Aplicatie de evaluare complexa pe intervalul de adincime 500 705 m al formatiunii
de
interes pentru explorare exploatare.
In urma analizei detaliate a diagrafiilor geofizice prezente, au fost puse in evidenta, pe
intervalul 200
720m, trei zone cu proprietati diferite (Fig.2.2).
Zona 1 ( 200 500m ) este o zona cu formatiuni tinere, necompactizate si cu
porozitati mari.
Acest lucru se observa in special pe tendinta generala a curbelor de porozitate,
densitate, acustic
si rezistivitate. Toate aceste curbe au o tendinta generala de inclinare, in raport cu axa
verticala
(Fig. 2.3). Aceasta tendinta este data de formatiuni cu grad redus de compactare in topul
zonei
care tind sa se compactizeze odata cu adincimea pina ce nu se ajunge la baza Zonei 1
unde
aceasta tendinta dispare. Aceasta compactizare in raport cu adincimea, duce la cresterea
densitatii, scaderea porozitatii si rezistivitatii, fapt ce este observat pe diagrafiile
geofizice din
figura.
Analizind diagrafia GR putem spune ca Zona 1 are o litologie formata, predominant din
roci argiloase,
fapt confirmat si de cavernometrie care arata surpari a peretilor gaurii de sonda, in
special din cauza
hidratarii argilelor.
Deoarece curba PS vine in opozitie cu GR putem spune ca noroiul de foraj este mai putin
rezistiv ca
apa de formatiune ( fn < ai ), prin urmare, apa din spatiul poros este o apa dulce,
putin mineralizata.
Eu consider Zona 1 neinteresanta din punct de vedere al resurselor de hidrocarburi
deoarece nu am
salturi importante pe curba de rezistivitate.
Zona 2 ( 500 705m ) este o zona in care tendinta curbelor inregistrate se
normalizeaza pe
verticala, astfel incit putem spune ca nu exista variatii semnificative in gradul de
compactare a
rocilor.
In aceasta zona pot destinge trei intervale cu anomalii pronuntate pe curbele de
rezistivitate care pot fi
asociate cu prezenta de hidrocarburi pe acestea intervale (Figura 2.4).
Aceste intervale se aliniaza perfect cu valorile de minim de pe curblele GR, carotajului de
densitate si
cu valorile ridicate ale curbei carotajului de porozitate si carotajului acustic.
42
Figura 2.2: Reprezentare diagrafiilor geofizice inregistrate si calculate din sonda A Oprisinesti;
Delimitarea intervalului investigat in zone conform proprietatilor fizice ale acestora.
43
Figura 2.3: Reprezentarea Zonei 1.
44
Minimul de pe GR ne sugereaza ca suntem intr-o litologie cu continut redus in argila;
valori mari de
timp, in cazul carotajului acustic; porozitate mare, in cazul carotajului neutronic si
densitati mici in
cazul carotajului de densitate, ne indica prezenta unor strate poroase permeabile.
Prezenta anomaliei de
rezistivitate pe aceste intervale si suprapunerea/intersectarea curbelor carotajelor de
densitate si
neutronic duc la ipoteza ca aici se pot gasi hidrocarburi.
Fugura 2.4: Zona 2
Zona 3 ( 705 720m ) reprezinta un interval din fundamentul cristalin. Aici se
observa o
crestere brusca a valorilor pe curbele de rezistivitate, pe curba de densitate, scaderi ale
valorilor
de pe curba de carotaj acustic si pe curba carotajului neutronic (Fig. 2.5).
Figura 2.5: Zona 3
Analiza acestor trei zone a aratat ca exista o singura zona, in care avem sanse mari sa
punem in
evidenta orizonturi cu hidrocarburi.
45
1) Determinarea continutului in argila. Metode si tehnici aplicate.
Penru determinarea continutului in argila au fost utilizate doua metode de investigare:
Carotajul Gama Natural (GR);
Carotajul de Densitate (DEN) impreuna cu carotajul Neutronic (NPRL).
Determinarea continutului in argila dupa diagrafia carotajului gama, da rezultate bune,
dar exista si
limitari de utilizare cum ar fi: prezenta altor minerale radioactive decit argilele (mice,
feldspati);
mineralul argilos prezent este numai caolinitul, deficitar n potasiu; in prezenta unor
imbogatiri n
uraniu pe intervalele poroase-permeabile; la excavatii importante ale gaurii de sonda.
Cind argilele
corespund criteriilor enumarate mai sus, valoarea Ca, obtinuta din diagrafia
radioactivittii, gama
naturale totale (globale) va fi supraestimata.
Trasarea liniei argilelor si liniei nisipurilor a fost efectuata utilizind histograma NUC:GR
(Fig. 2.6) si
curba cumulativa ce trece prin acea histograma. Punctul de unde porneste curba
cumulativa reprezinta
valoarea minima a continutului in argila. Prin acest punct putem trasa linia nisipurilor.
Punctul de
inflexiune a curbei, locul unde incepe sa-si schimbe trendul putem trasa linia argilelor.
Analizind
aceasta histograma si curba cumulativa s-a constatat ca liniei nisipurilor ii apartin valori
ai
radioactivitatii gama natural de 45 API si liniei argilelor valori de 114 API.
Aplicam aceste doua linii pe curba de carotaj gama natural si observam ca ele corespund
cu media
minimelor si, respectiv, maximelor de pe diagrafie (Fig. 2.7).
In cazul liniei argilelor, observam, ca pe curba inregistrata, avem mici abateri de la
valoarea 114 API.
Acest fapt se datoreaza compozitiei mineralogice cu proprietati radioactive mai mari
decit ale argilei.
Tehnica duala de calcul a continutului in argila prezentata ne poate oferi date atit
referitoare la
continutul in argila cit si referitor la porozitatea efectiva a formatiunii (cu referinta la
formule de calcul
1.21 si 1.22 din capitolul 1.1). Continutul in argila se determina cu formula de calcul
1.24, din capitolul
1.1 . Tehnici de calcul a densitatii argileor si densitatii matricei minerale vor fi
prezentate in materialul
ce urmeaza.
46
Figura 2.6: Histograma frecventei de aparitie a argilei pe intervalul investigat
47
Figura 2.7: Calculul continutului in argila si prezentarea fractiunii volumetrice ale acesteea.
48
Metoda duala neutronic densitate pune in evidenta fractia volumetrica a continutului
in argila si
delimiteaza clar zonele cu roci argiloase de zonele curate/poroase permeabile.
Continutul maxim in argila prezent in formatiune se determina prin plasarea a doua linii
calculate, una
trecind prin diagrafia carotajului de densitate si reprezinta valoarea densitatii argilelor
(a), si cealalta
trece prin curba carotajului neutronic care reprezinta valoarea porozitatii neutronice a
argilei (PN,a).
Continutul maxim in argila este determinat atunci cind cele doua curbe sunt fixate, in
opozitie, cit mai
aproape de linia corespunzatoare metodei (Fig. 2.8).
Figura 2.8: Observatiile facute pe diagrafiile celor doua curbe referitor la zonele cu continut maxim si minim in argila.
Daca curbele carotajelor se apropie mult una fata de alta in directia scaderii densitatii
formatiunii si
cresterea porozitatii, sau chiar si se intersecteaza atunci suntem in prezenta
formatiunilor relativ curate
cu continut in fluide apa/petrol/gaz.
Daca curbele se intersecteaza si se inverseaza cu locul atunci acestea ne semnaleaza
prezenta
hidrocarburilor. Daca in urma intersectarii si inversarii pozitiei curbelor, acestea sunt
aproape una de
alta, atunci hidrocarbura prezenta este petrol (Fig.2.9). Daca in urma inversarii curbelor,
amplitudinea
diagrafiilor creste in opozitie una fata de cealalta, atunci avem un semnal clar ca tipul
hidrocarburii
prezente este de forma gazoasa.
49
Comportamentul sus mentionat al curbelor se datoreaza densitatii si porozitatii
neutronice mici in cazul
hidrocarburilor gazoase si densitatii, porozitatii neutronice mari (hidrocarburilor
lichide in raport cu
cele gazoase) in cazul hidrocarburilor lichide.
Densitatea si porozitatea argilelor este calculata din graficul dependenta porozitatii
neutronice de
densitate - NPRL = f(DEN) (Fig. 2.10). Acest grafic are pe axa X valorile porozitatii, pe
axa Y valorile
de densitate si suplimentar pe axa Z valorile radioactivitatii gama natural. Parametrii
PN,a si a se
calculeaza in functie de frecventa de aparitie a punctelor cu continut maxim in argila
(punctele se pot
recunoaste dupa culoarea acestora care este atribuita in functie de radioactivitatea
naturala valoarea
acesteia pentru argile este calculata/prezentata in Fig. 2.6 si e de 114 API )
Perechile de date (PN, DENS) care se plaseaza intre Clean Line si Clay Point sunt
formatiunile
nisipoase/grezoase argiloase, deci formatiuni contaminate cu argila in diverse proportii.
Cu cit un punct
de observatie este plasat mai aproape de Clean Line, cu atit este mai curat (doar
matricea minerala si
porozitatea); cu cit este situat mai aproape de Clay Point, cu atit
Figura 2.9: Intersectarea si inversarea curbelor NPRL si DEN; indica prezenta hidrocarburilor lichide.
50
Figura 2.10: Reprezentarea dependentei porozitatii neutronice de densitate. Determinarea PN,a si DENSa.
51
continutul in argila este mai mare. Pe aceasta baza am determinat Ca din dependenta
carotajului
neutronic de carotajul de densitate. Valoarea densitatii argilei (a) rezultata din acest
grafic este de 2.18
g/cm3 si valoarea porozitatii este de 0.5.
Valoarea Ca calculata din graficul de dependenta carotajului neuronic de carotajul de
densitate ne ajuta
sa verificam Ca rezultat din curba diagrafiei carotajului gama natural care poate sa
supraestimeze
valorile Ca in formatiuni mult mai radioactive decit GRmax al argilelor.
In mod normal, aceste doua curbe trebuie sa se suprapuna (cu mici decalari). Daca
decalarile sunt
semnificative atunci valoarea Ca se ia ca fiind valoarea minima de pe ambele curbe. Acest
fapt se
datoreaza faptului ca toate aceste metode, in conditii nefavorabile, au tendinta de a
supraestima
continutul in argila. De aceea este indicat ca Ca sa fie determinat din cit mai multi
indicatori posibili.
Revenind la Figura 2.7, coloana 5, putem spune ca, curbele Ca rezultate din carotajul GR
(VCLGR) si
din datele carotajului neutronic si de densitate (VCLDN) se suprapun , in mare parte, una
peste cealalta
cu mici exceptii, unde valorile Ca sunt supraestimate de una din metode. In final, ultima
coloana (6), in
care avem prezenta fractiunea volumul Ca (VCL) rezultat din ambele metode.
2) Determinarea porozitatii si continutului in fluide a formatiunii. Metode si
tehnici aplicate.
Determinarea porozitatii P:
din crossplot ul NPRL DEN (Fig. 2.10), valorile carora se utilizeaza ulterior in
formula de calcul 1.21 si 1.22 (de unde obtinem Ca si P)
Determinarea saturatiei in apa:
ecuatia Poupon Leveaux Indonesia (1971).






/


/ (2.1)






/


/ (2.2)
Daca stim SA si SAio atunci putem calcula SH, SHR si SHM.
52
Pentru calculul SA si SAio avem nevoie sa cunoastem porozitatea formatiunii (P),
rezistivitatea apelor de
formatiune (ai), rezistivitatea filtratului de noroi (fn), rezistivitatea argilei (a),
continutul in argila
(Ca), si rezistivitatea reala a formatiunii (R). Din cele enumarate stim doar P, Ca si R.
Calculul ai si fn
Din graficele care prezinta dependenta R = f(P); io = f(P) din figurile 2.11 si 2.12.
Pe acest grafic avem prezente valorile RT (R) sau Rxo (io) pe axa X, valorile de porozitate
PHIE pe axa
Y si Ca pe axa Z.
Pe aceste grafic este bine evidentiat faptul ca rezistivitatea rocilor argiloase ramine
constanta pina cand
Ca nu scade sub 60% si porozitatea nu creste peste valoarea de 10%. Odata cu scaderea
valorii Ca si
cresterea P, punctele de pe grafic tind sa se alinieze pe o dreapta inclinata fata de
verticala inspre
directia scaderii rezistivitatilor. Aceasta aliniere este cu atit mai evidenta cu cit scade Ca
si creste
porozitatea P. Nu toate punctele se afla in acea zona si nu toate se aliniaza pe acea
directie. Cea mai
mare parte a punctelor, ce se aliniaza pe o directie preferentiala (Fig. 2.11, Gruparea 1) si
inclina in
directia scaderii rezistivitatii, sunt asociate cu formatiuni ce contin apa de formatiune in
spatiul poros.
Celalalt trend al punctelor (Gruparea 2), numeric net inferior primului, inclina in directia
cresterii
rezistivitatii. Acest grup de puncte este purtator de hidrocarburi. Pozitia punctelor in
aceasta zona este
dictata de raportul SA/SH.
Formatiunile cu un continut Ca redus, cu o porozitate ridicata si care contin apa de
formatiune, tind sa
se alinieze pe o directie preferentiala. Linia rosie, amplasata paralel cu directia
preferentiala se numeste
Water Line. Partea fluida a tuturor punctelor care sunt situate pe aceasta linie este
100%/100% apa.
In dreapta liniei trasate sunt prezente liniile cu un continut de 50%; 30; si 20% in apa
(Fig. 2,11).
Punctele prezente in dreapta Water Line se afla intr-o zona cu rezistivitate mare a
formatiunii. Cu cit
punctul este mai indepartat de dreapta Water Line, cu atit ii creste rezistivitatea si ii
scade continutul in
apa. Prin urmare, putem spune ca aceste puncte sunt atribuite formatiunilor ce contin
hidrocarburi.
Unghiul intre Water Line si orizontala este egal cu 1/m (m exponentul utilizat pentru
calculul SA si
SAio din formula Poupon Leveaux).
Punctul de intersectie Water Line cu linia 100/100% porozitate este dat de formula
aai. Daca factorul
a = 1, atunci valoarea citita este nu altceva decit ai. In cazul nostru, a = 1 si valoarea ai
citita, este de
0.25 (OHMM).
In acelasi fel se calculeaza si fn (Fig. 2.12).
53
Figura 2.11: Grafic: dependenta ai = f(P);
54
Figura 2.12: Grafic: dependenta fn = f(P);
55
Analizind valorile ai si fn rezultate din cele doua grafice am observat ca ai > fn. Acest
rezultat
confirma interpretarea curbei PS in raport cu GR facuta inca in stadiul de inceput. Si
anume, curba PS
este inversata in raport cu GR deoarece ai > fn.
Valorile ai si fn se pot calcula si cu ajutorul metodei rezistivitatii aparente.




(2.3)




(2.4)
unde:
factorul a = 1;
exponentul m = 2;
In figurile 2.13 si 2.14 sunt prezente valorile (ai)A si (fn)A calculate, reprezentate printr-
o histograma,
de pe curba cumulativa, careia ii putem citi valorile aparente a ai si fn. Aceste valori
sunt identice cu
valorile ai si fn citite de pe grafice, care arata dependenta R,io = f(P).
56
Figura 2.13: Reprezentarea valorilor ai in functie de frecventa de aparitie; citirea valorii (ai)A de pe curba cumulativa.
57
Figura 2.14: Reprezentarea valorilor fn in functie de frecventa de aparitie; citirea valorii (fn)A de pe curba cumulativa.
58
Determinarea rezistivitatii argilei (a).
Rezistivitatea argilelor se determina din graficul de dependenta a volumului de argila in
formatiune in
functie de R (pentru zona necontaminata) si de io (pentru zona spalata). In acet fel, a
pentru zona
spalata, are valoarea egala cu 1.01 OHMM (Fig. 2.16) si, pentru zona necontaminata,
valoarea
rezistivitatii argilei (a) este de 2.2 OHMM (Fig.2.15).
Figura 2.15: Grafic dependenta R = f(VWCL);
59
Figura 2.16: Grafic dependenta io = f(VWCL);
60
Dupa ce am calculat a, fn, si ai putem trece la calculul SA si SAio care se pot calcula din
formula
Poupon Leveaux Indonesia. Dupa ce am calculat SA si SAio putem calcula fractiunea
volumetrica de
apa (VA):
(2.5)
Fractiunea volumetrica de hidrocarburi mobile (VHM):
(2.6)
Fractiunea volumetrica de hidrocarburi reziduale (VHR):
1 (2.7)
Fractiunea volumetrica de hidrocarburi totale (VH):
(2.8)
De asemenea SHM si respectiv VHM se poate deduce din graficele de dependenta R = f(P)
(Fig. 2.11) si
dependenta io = f(P) (Fig. 2.12). In aceste doua grafice putem observa o distributie de
puncte mai mare
din Gruparea 2 in graficul de dependenta R = f(P) decit in cazul graficului io = f(P).
Diferenta intre
ele este data de mobilitatea fluidului din punctele respective. Intrucit valorile de
rezistivitate sunt foarte
mari, atunci putem spune ca fluidul mobil nu este altceva decit hidrocarbura; de aici
rezulta faptul ca
diferenta dintre numarul de puncte de pe graficele R = f(P) si io = f(P), in gruparea 2,
este data de
SHM.
2.4 Reprezentarea sintetica a rezultatelor
Rezultatele sintetice de litologie si continutul in fluide sunt afisate in figura 2.17. In urma
prelucrarii
datelor au fost identificate trei intervale majore cu continut in hidrocarburi. Tipul
hidrocarburii
identificate este petrolul. Din analiza datelor prelucrate nu s-au evidentiat urme de
hidrocarburi
gazoase. Cele trei intervale majore sunt situate la adincime: zona I 525 532 m; zona II
647 655 m;
zona III 683 687 m.
61
Figura 2.17: Reprezentarea sintetica a rezultatelor; Coloanei litologice si coloanei de analiza volumetrica a fluidelor
62
Cele mai interesante zone, din punct de vedere economic, sunt zona II si zona III. Aceasta
se datoreaza
distributiei apa/petrol in rezervor si volumului de hidrocarburi mobile prezent in
formatiune.
Zona I nu se evidentiaza o separare clara apa/petrol. Indiferent pe ce interval o sa
se
perforeze o sa avem ca rezultat un amestec de petrol si apa.
Daca atragem atentia asupra curbelor de saturatie in apa ( SA si SAio ) observam ca SAio
tinde catre SA. Acest fapt ne indica mobilitatea scazuta a hidrocarburilor de pe acest
interval.
Faptul ca avem o cantitate importanta de hidrocarburi remanente in zona spalata ne
confirma si curbele de rezistivitate aparenta calculate pentru zona spalata si
necontaminata (ai)A si (fn)A.
Zona II; zona III aceste doua zone au proprietati hidrodinamice apropiate. Ambele
au
tendinta clara de separare petrol/apa. Au o cantitate semnificativa de hidrocarburi
mobile,
din analiza curbelor SA si SAio, si din analiza curbele de rezistivitate aparenta calculate
pentru zona spalata si necontaminata (ai)A si (fn)A.
Din punct de vedere litologic, pe intervalul investigat predomina roci argiloase.
Dominatia rocilor
argiloase este foarte evidenta pe intervalul 560 685 m. Formatiuni colectoare sunt
gresii/nisipuri
argiloase.
Pentru o divizarea mai obiectiva a stratelor in rezervoare si zone productive putem
folosi cutoff uri
pentru Ca, SA si P.
Daca:
Ca < Ca, cutoff
P > Pcutoff
Rezervor (acvifer, petrol)
SA < SA,cutoff PAY (zone cele mai productive)
Cutoff urile folosite la analiza
formatiunilor
63
Figura 2.18: Divizarea cutoff a formatiunilor functie de Ca, P si SA
64
Benzile verzi sunt plasate in dreptul rezervoarelor definite din parametrii cutoff ( Ca, cutoff
= 0.5; Pcutoff =
0.1). Benzile rosii sunt atribuite zonelor PAY, zonele cele mai productive, definite de
combinarea a trei
parametri: Ca, cutoff = 0.5; Pcutoff = 0.1 si SA,cutoff = 0.5 (Fig. 2.18).
Din analiza cutoff a rezultat o suma de 74.15 m grosime net a rezervorului, 40 de
intervale de tip
rezervor cu grosimea cuprinsa intre 0.1 si 10.8 m.
In ceea ce priveste zona PAY avem 14.5 m grosimea net, 7 intervale, grosimea minima a
intervalului
0.1 m, grosimea maxima 4.9 m
2.5 Analiza corectitudinii prelucrarii datelor (corectitudinea parametrilor
masurati/selectati).
Pentru a afla daca parametrii de calcul au fost
selectati/calculati corect putem face o reconstructie
a curbei RT din datele calculate. Astfel, in urma
reconstructiei obtinem curba RoRec (Ri).
(2.9)

(2.10)
Din relatiile anterioare rezulta ca Ri depinde de
valorile parametrul m, exponentul a si rezistivitatii
ai, calculate in timpul prelucrarii. Pe intervale
acvifere sau argiloase, daca parametrii sus
mentionati au fost bine alesi/calculati, atunci curba
RoRec se muleaza pe curba RT. In dreptul
formatiunilor cu continut in hidrocarburi vom avea
separatii intre cele doua curbe.
Din analiza celor doua curbe, constat ca, conditiile
sunt indeplinite. Astfel pot spune ca parametrii au
fost corect alesi/calculati.
Figura 2.19: Reprezentarea grafica a curbei RT (R) si curbei
RoRec (Ri).
65
Concluzie
In urma prelucrarii si interpretarii diagrafiilor geofizice complexe am obtinut
urmatoarele rezultate
referitoare la:
Continutul in argila (Ca) a formatiunii. Pentru calcul am folosit carotajul gama natural
(GR) ca
metoda singulara si carotajele neutronic si de densitate (NPRL, DEN) in calitate de
tehnica
duala. Prin combinarea acestor doua tehnici (GR si NPRL-DEN) am obtinut o valoare a Ca
cit
mai apropiata de realitate (Ca = Ca,min rezultat din cele doua curbe).
Porozitatea formatiunii (P) care a fost determinata din carotajul de porozitate
neutronica
(NPRL).
Fractiunea volumetrica de hidrocarburi mobile (VHM), reziduale (VHR), totale (VH) si
fractiunea
volumetrica de apa (VA). Valorile SA si SAio care sunt folosite in formule de calcul pentru
estimarea fractiunilor volumetrice de hidrocarburi si apa, au fost calculate cu formulele
Poupon
Leveaux Indonezia.
In urma interpretarii datelor prelucrate au fost detectate mai multe intervale ce contin
hidrocarburi.
Dupa aplicarea cutoff urilor pentru Ca, SA si P, am putut separa orizonturi de tip
rezervor si orizonturi
rezervor ce pot fi considerate cele mai productive de pe tot profilul sondei.
Datorita multitudinii metodelor si tehnicilor folosite, carotajul geofizic modern a devenit
o unealta
importanta in analiza bazinelor de sedimentare pentru scopuri de explorare/exploatare
a zacamintelor
de hidrocarburi.
66
Bibliografie
SCHLUMBERGER, 1989, Log Interpretation Principles/Applications;
Negut, A., Niculescu B., 2006, Identificarea si Caracterizarea Mediilor Depozitionale cu
Ajutorul Diagrafiei Geogizice. Locul si Rolul Carotajului Geofizic in Stratigrafia
Secventiala.,
Arhiva Catedrei de Geofizica; Facultatea de Geologie si Geofizica, Bucuresti.
Negut, A., 2008, Note de Curs Pentru Studii Masterale, Arhiva Catedrei de Geofizica;
Facultatea de Geologie si Geofizica, Bucuresti.
Krygowski, A., 2003, Guide to Petrophysical Interpretation, Texas USA.
Ellis, V., Singer, M., 2008, Well Logging for Earth Scientists 2nd Edition, Published by
Springer,
USA;
Internet
Asquith, George B., 1990, Log Evaluation of Shaly Sandstone Reservoirs: A Practical
Guide,
publisher by American Association of Petroleum Geologists (Tulsa, Okla., USA);
Dresser Atlas, 1979, Log Interpretation Charts, Dresser Atlas Division, Dresser
Industries,
Houston, TX, 125 pp.
Serra, O., Baldwin, J., and Quirein, J., 1980, Theory, Interpretation and Practical
Application
of Natural Gamma Ray Spectroscopy. SPWLA, 21st Ann, Log. Symp. Trans., Paper EE.
Serra, O., 1984, Fundamentals of Well Log Interpretation, Elsevier Science Publishers
B. V;
Paraschiv, D., 1979, Platforma Moesica si Zacaminte de Hidrocarburi, Editura Academiei
Republicii Socialiste Romane, Bucuresti;__