Sunteți pe pagina 1din 111

Curs 1

Relat ii. Corpul numerelor reale


1 Relat ii
Not iunea matematica de relat ie are un grad mare de generalitate. Denirea si dez-
voltarea acestei not iuni presupune raportarea la o serie de concepte matematice
elementare precum: element, mult ime, submult ime, apartenent a la o mult ime, in-
cluziune, operat ii cu mult imi, pereche ordonata, produs cartezian. Vom porni de
la premiza ca toate acestea sunt cunoscute. Deasemenea vom presupune cunoscute
elementele de baza ale calculului propozit iilor si predicatelor, cu simbolistica uzuala.
Denit ia 1.1. Un triplet 1 = (A, B, G
R
) unde A si B sunt doua mult imi nevide,
iar G
R
este o submult ime a produsului cartezian A B , se numeste relat ie ntre
mult imile A si B.
Mult imea G
R
A B se numeste gracul relat iei 1.
Fiind data o relat ie 1 = (A, B, G
R
), vom spune ca elementul a A este n
relat ia 1 cu elementul b B si vom nota a 1b, daca (a, b) G
R
. In cazul
particular B = A vom spune ca 1 este o relat ie pe mult imea A. In cele ce
urmeaza vom prezenta cateva din principalele tipuri de relat ii.
1.1 Relat ii pe o mult ime
Pentru a indica nzestrarea unei mult imii A cu o relat ie 1 = (A, A, G
R
) vom utiliza
n general notat ia (A, 1). O relat ie pe o mult ime se poate bucura de o serie de
proprietat i elementare. Denirea axiomatica a acestora este realizata prin enunt ul
urmator.
Denit ia 1.2. Fie (A, 1). Relat ia 1 se numeste:
reexiva, daca () a A a 1a
simetrica, daca () a, b A a 1b b 1a
antisimetrica, daca () a, b A a 1b b 1a a = b
tranzitiva, daca () a, b, c A a 1b b 1c a 1c
totala, daca () a, b A a 1b b 1a
Cele mai importante relat ii pe o mult ime sunt cele de echivalent a si respectiv de
ordine.
Denit ia 1.3. O relat ie 1 denita pe o mult ime A se numeste relat ie de echivalent a
daca este reexiv a, simetrica si tranzitiv a.
1
Simbolurile utilizate n general pentru indicarea relat iilor de echivalent a sunt
urmatoarele: =, , ,

=, .
Fie (A, ) o mult me nzestrat a cu o relat ie de echivalent a. Pentru ecare ele-
ment a A, denim mult mea:
a = x A[ x a
numita clasa de echivalent a a elementului a, relativ la relat ia .
Denit ia 1.4. O familie T T(A) de submult imi (part i) ale mult imii A se
numeste partit ie a mult imii A daca satisface proprietat ile:
1) () X T X ,=
2) () X, Y T X Y ,= X = Y
3)
XF
X = A
Pentru (A, ), sa notam:
A
/
= a [ a A
mult imea claselor de echivalent a ale mult imii A relativ la relat ia .
O proprietate important a a mult imii claselor de echivalent a este evident iat a de
teorema urmatoare.
Teorema 1.1. Mult imea claselor de echivalent a A
/
, relativ la o relat ie de
echivalent a pe mult imea A, reprezinta o partit ie a mult imii A.
O atent ie speciala vom acorda n continuare relat iilor de ordine.
Denit ia 1.5. O relat ie 1 denita pe o mult ime A se numeste relat ie de ordine
daca este reexiv a, antisimetrica si tranzitiv a.
Simbolurile utilizate n general pentru indicarea relat iilor de echivalent a sunt
urmatoarele: , , _, _, .
O mult ime A nzestrat a cu o relat ie de ordine se numeste mult ime ordonata
si se noteaza (A, ). Daca relat ia de ordine este totala atunci mult imea A se
numeste total ordonata; n caz contrar, mult imea A se numeste part ial ordonata.
Ment ionam deasemenea urmatoarele notat ii convent ionale:
a b b a; a < b a b a ,= b; a > b a b a ,= b.
Prezent am n continuare cateva not iuni fundamentale legate de conceptul de
marginire n mult imi ordonate.
Denit ia 1.6. Fie (A, ) o mult ime ordonata si X A o submult ime nevida a
mult imii A.
Un element a A se numeste:
majorant al mult imii X, daca: () x X x a
minorant al mult imii X, daca: () x X a x
2
cel mai mare element al mult imii X, daca apart ine mult imii X si este un
majorant al acestei mult imi
cel mai mic element al mult imii X, daca apart ine mult imii X si este un
minorant al acestei mult imi
marginea superioara (supremumul) mult imii X, daca este cel mai mic
majorant al mult imii X
marginea inferioara (inmumul) mult imii X, daca este cel mai mare mi-
norant al mult imii X
Mult imea X se numeste marginia daca admite cel put in un minorant (este minorata)
si respectiv cel put in un majorant (este majorata), adica:
() a, b A () x X a x b
Sa presupunem ca mult imea nevida X A admite o margine superioara s A.
Din denit ia de mai sus deducem ca s este caracterizat de urmatoarele doua pro-
prietat i:
1) () x X x s
2) () t A t < s () x X x > t.
Deasemenea este usor de observat ca, n cazul ca exista, marginea superiora a
mult imii X este unica (se aplica antisimetria relat iei de ordine). Unicitatea supre-
mumului s ndreptat este notat ia:
s = sup X
In mod similar putem caracteriza (n caz de existent a) inmumul i al unei mult imi
X prin:
1) () x X x i
2) () t A t > i () x X x < t.
Notam:
i = inf X
Denit ia 1.7. Mult imea ordonata (A, ) se numeste:
completan ordine, daca orice submult ime nevida si majorata a lui A admite
supremum
bine ordonata, daca orice submult ime nevida a lui A admite un cel mai mic
element
Existent a marginii superioare a mult imilor marginite superior (majorate) asigura
existent a marginii inferioare a mult imilor marginite inferior (minorate).
Teorema 1.2. Intr-o mult ime (A, ) completa n ordine, orice submult ime nevida
si minorata admite inmum.
3
Demonstrat ie. Fie mult imea X A, X ,= , marginita inferior. Atunci mult imea
M = m A[ () x X m x a minorant ilor lui X este nevida si majorata de
oricare element x X (X ,= ). Conform ipotezei, exista i = sup M. Cum i este
cel mai mic majorant al mult imii M, deducem i x, () x X, deci i este un
minorant al mult imii X. Rezulta i M. Dar i = sup M, deci i m, () m M.
Ca urmare, i este cel mai mare minorant al mult imii X. Obt inem i = inf X.
Exemplul 1. Inegalitatea numerelor naturale este o relat ie de ordine totala pe
mult imea N. In plus (N, ) este bine ordonata si completa n ordine.
Exemplul 2. Incluziunea, denita pe mult imea T(M) a submult imilor unei mult imi
nevide M, este o relat ie de ordine partiala, iar mult imea (T(M), ) este completa
n ordine. Astfel, pentru T T(M), avem sup T =
XF
X si inf T =
XF
X.
1.2 Funct ii
Denit ia 1.8. O relat ie 1 = (A, B, G
R
), se numeste relat ie funct ionala daca
satisface proprietatea (numita de univocitate):
() a A () b, c B a1b a1c b = c.
O relat ie funct ionala f = (A, B, G
f
), se numeste funct ie daca este denita pe
mult imea A cu valori n B, adica:
() a A () b B a f b (sau (a, b) G
f
)
Notat ia uzuala pentru o funct ie f = (A, B, G
f
) este f : A B. Existent a si
unicitatea elementului b B, asociat unui element xat a A, avand proprietatea
(a, b) G
f
, justica utilizarea curenta a notat iei f(a) = b. Astfel avem:
G
f
= (a, f(a)) [ a A
Este important sa distingem not iunea (algebrica) de grac de reprezentarea geomet-
rica a gracului, realizabila n cazul relat iilor (n particular funct iilor) denite pe
mult imi numerice.
Oricarei mult imi M i putem asocia o funct ia 1
M
: M M numita identitatea
mult imii M denita prin:
1
M
(x) = x, () x M
Prezentam succint denit iile injectivitat ii, surjectivitat ii, compunerii si inversabilit at ii
funct iilor.
Denit ia 1.9. Fie funct iile f : A B, si g : B C.
1) Funct ia compusa g f : A C este denita prin: g f(a) = g(f(a)), () a
A
2) Funct ia f se numeste:
injectiva, daca () a
1
, a
2
A f(a
1
) = f(a
2
) a
1
= a
2
4
surjectiva, daca () b B () a A f(a) = b
bijectiva, daca este injectiva si surjectiva
inversabila, daca () g : B A f g = 1
A
g f = 1
B
Un rezultat fundamental care leaga de not iunile denite anterior este formulat
n teorema urmatoare.
Teorema 1.3. O funct ie este inversabila daca si numai daca este bijectiva.
Denit ia 1.10. Fie doua mult imi ordonate (A, ) si (B, _). O funct ie f : A B
se numeste:
monoton crescatoare, daca () a
1
, a
2
A a
1
a
2
f(a
1
) _ f(a
2
)
stict crescatoare, daca () a
1
, a
2
A a
1
< a
2
f(a
1
) f(a
2
)
monoton descrescatoare, daca () a
1
, a
2
A a
1
a
2
f(a
1
) _ f(a
2
)
strict descrescatoare, daca () a
1
, a
2
A a
1
< a
2
f(a
1
) ~ f(a
2
)
In sfarsit, vom deni not iunile de imagine si respectiv preimagine a unei mult imi
printr-o funct ie.
Denit ia 1.11. Fie funct ia f : A B, si mult imile X A, Y B.
Imaginea mult imii X prin funct ia f este mult imea:
f(X) = f(x) [ x X = y B[ () x X f(x) = y .
Preimaginea mult imii Y prin funct ia f este mult imea:
f
1
(Y ) = x A[ f(x) Y .
O funct ie f : A B este surjectiva daca si numai daca f(A) = B. Pe de alta
parte, atragem atent ia ca denit ia preimaginii nu este legata de invesabilitate.
Sa urmarim acum proprietat i legate de imaginea si preimaginea reuniunii si
intersect iei.
Propozit ia 1.1. Fie funct ia f : A B. Au loc relat iile:
1) X Y f(X) f(Y ), () X, Y A
2) f(X Y ) = f(X) f(Y ), () X, Y A
3) f(X Y ) f(X) f(Y ), () X, Y A
4) f
1
(X Y ) = f
1
(X) f
1
(Y ), () X, Y B
5) f
1
(X Y ) = f
1
(X) f
1
(Y ), () X, Y B
5
2 Familii de mult imi
Denit ia 2.1. Fie o mult ime A, cu mult imea submult imilor sale T(A), iar I o
mult ime nevida (numita mult imea indexilor).
O mult ime T T(A) se numeste familie de mult imi (part i ale mult imii
A).
O funct ie 1 : I T(A), 1(i) = A
i
i 1 se numeste familie indexata de
mult imi (part i ale mult imii A) si se noteaza
1 = A
i
[ i 1. = (A
i
)
iI
In particular, o familie indexata dupa mult imea numerelor naturale se numeste
sir de mult imi si se noteaza (A
n
)
nN
.
Un sir (A
n
)
nN
de mult imi se numeste crescator daca A
n
A
n+1
, () n N,
si respectiv descrescator daca A
n
A
n+1
, () n N.
Operat iile curente cu familiile de mult imi sunt reuniunea, intersect ia si produsul
cartezian.
Denit ia 2.2. Pentru o familie indexata de mult imi (A
i
)
iI
, part i ale unei mult imi
A, denim
reuniunea:

iI
A
i
= x A[ () i I x A
i

intersect ia:

iI
A
i
= x A[ () i I x A
produsul cartezian:

iI
A
i
= : I A[ (i) A
i
, () i I = (a
i
)
iI
[ a
i
A
i
, () i I
3 Denirea axiomatica mult imii numerelor reale
Mult imea numerelor reale este obiectul matematic fundamental al analizei. Ea con-
stituie cadrul natural de dezvoltare a not iunilor de convergent a, continuitate, deriv-
abilitate, integrabilitate etc. Deasemenea mult imea R este indispensabila denirii
not iunii de metrica. Ce este mult imea numerelor reale? Simpla asociere a mult imii
R cu mult imea tuturor punctelor unei drepte orientate este o armat ie satisfac atoare
intuitiv, utila pentru fundamentarea geometriei analitice, dar nu poate acceptata
drept denit ie. O denit ie a mult imii numerelor reale este data n continuare
Denit ia 3.1. Se numeste mult imea numerelor reale o mult ime nevida R,
nzestrata cu doua operat ii interne + si si cu o relat ie de ordine , care verica
urmatoarele proprietat i:
1) (R, +, ) este un corp (algebric) comutativ;
6
2) (R, ) este o mult ime total ordonata;
3) Relat ia de ordine este compatibila cu operat iile algebrice de adunare (+) si
respectiv nmult ire (), adica sunt satisfacute axiomele
(i) () x, y, z R x y x + z y + z
(ii) () x, y, z R x y z 0 xz yz.
4) Orice mult ime nevida si marginita superior, A R, admite margine superioara,
(deci exita sup A), (Axioma marginii superioare).
Observat ia 3.1. Se poate demonstra ca orice doua mult imi R
1
si R
2
care ar verica
axiomele de mai sus, sunt izomorfe. Deci, facnd abstract ie de un izomorsm, exista
o singura mult ime de numere reale. Existent a corpului ordonat al numerelor reale,
a fost demonstrata, prima data de Dedekind, bazndu-se pe mult imea cunoscuta a
numerelor rat ionale.
Observat ia 3.2. Mult imea numerelor rat ionale (Q, +, , ) veric a proprietat ile
1), 2) si 3) de mai sus, dar nu verica axioma marginii superioare.
Notam R
+
= x R[ x 0 mult imea elementelor pozitive ale corpului,
numita conul pozitiv. Notam deasemenea R

= x [ x R
+
.
Sa observam ca n cadrul lui R se regaseste o parte izomorfa cu mult imea nu-
merelor naturale.

Intr-adev ar, deoarece R este corp, el cont ine un element neutru
n raport cu nmult irea, pe care l notam cu 1. Apoi prin adunari repetate a lui 1
cu el nsusi se obt in toate numerele naturale din cadrul lui R.
Denit ia 3.2. Modulul unui element x R se deneste prin:
[x[ =

x, x 0
x, x < 0
Din denit ia de mai sus rezulta o serie de proprietat i caracteristice modulului.
Propozit ia 3.1. Modulul are proprietat ile urmatoare:
(i) [x[ = maxx, x 0, () x R;
(ii) [x[ = 0 x = 0 () x R;
(iii) [x[ < c c < x < c, () c R

+
, () x R;
(iv) [xy[ = [x[[y[, () x, y R;
(v) [x[
2
= x
2
, () x R;
(vi) [x + y[ [x[ +[y[, () x, y R.
Demonstrarea acestor proprietat i este imediata. Din proprietatea (iii) deducem:
[x a[ < a < x < a + , () x, a R, () R

+
7
4 Siruri de numere reale
Un sir (x
n
)
nN
cu termenii n R trebuie nt eles ca o funct ie : N R pentru
care notam x
n
= (n), n N. Daca (i
n
)
nN
este un sir strict crescator de numere
naturale, atunci sirul (x
i
n
)
nN
se numeste subsir al sirului (x
n
)
nN
.
Denit ia 4.1. Sirul (x
n
)
nN
se numeste:
marginit, daca
() m > 0 () n N [x
n
[ m
monoton crescator (respectiv descrescator), daca
() n N x
n
x
n+1
(respectiv x
n
x
n+1
)
convergent, daca
() a R () > 0 () N N () n N n N

[x
n
a[ <
si n acest caz notam x
n
a
fundamental (sau sir Cauchy), daca
() > 0 () N N () n, m N n, m N

[x
n
x
m
[ <
Convergent a semnica tendint a termenilor sirului (x
n
)
nN
de a se apropia,
pe masura cresterii rangului, de un anumit element a al corpului R. Elementul
respectiv, daca exista, este unic. Unicitatea rezulta prin reducere la absurd. Astfel,
sa presupunem ca n acelasi timp avem x
n
a si x
n
b cu a ,= b. Atunci,
din denit ia convergent ei (aplicata pentru a si b) deducem ca exista un numar
natural N astfel nc at pentru orice n N, cu n N, sa avem [x
n
a[ <
|ba|
2
si
[x
n
b[ <
|ba|
2
. Dar n acest caz, alegand un rang n N, obt inem :
[b a[ [b x
n
[ +[x
n
a[ = [x
n
b[ +[x
n
a[ <
[b a[
2
+
[b a[
2
= [b a[
adica [b a[ < [b a[, contradict ie.
Numarul unic a din denit ia convergent ei se numeste limita sirului (x
n
)
nN
si
notam:
lim
n
x
n
= a.
Fundamentabilitatea semnica tendint a termenilor sirului (x
n
)
nN
de a se apropia
ntre ei, pe masura cresterii rangului lor.
Proprietat i imediate ale denit iilor de mai sus sunt urmatoarele.
Teorema 4.1. (i) orice sir convergent este fundamental;
(ii) orice sir fundamental este marginit;
(iii) daca un sir fundamental admite un subsir convergent atunci sirul este conver-
gent.
8
Demonstrat ie. (i) Fie sirul convergent (x
n
)
nN
cu lim
n
x
n
= a. Pentru un
> 0 arbitrar, exista un rang natural N astfel ca pentru orice rang natural n N
sa avem [x
n
a[ < /2. Atunci, pentru numerele naturale n, m N, avem
[x
n
x
m
[ [x
n
a[ +[a x
m
[ <

2
+

2
= .
Rezulta ca sirul (x
n
)
nN
este fundamental.
(ii) Presupunem ca sirul (x
n
)
nN
este fundamental. Atunci, pentru = 1 exista un
rang natural N astfel nc at [x
n
x
m
[ < 1, () n, m N. In particular obt inem [x
n

x
N
[ < 1, () n N de unde [x
n
[ [x
n
x
N
[ +
+[x
N
[ < 1 + [x
N
[, () n N. Atunci [x
n
[ m, () n N, unde m =
= max [x
0
[, [x
1
[, , [x
N1
[, 1 +[x
N
[ > 0. Rezulta ca sirul dat este marginit.
(iii) Sa presupunem ca sirul fundamental (x
n
)
nN
admite subsirul convergent (x
i
n
)
nN
cu limita a R.
Fie > 0. Putem gasi un rang N
1
N astfel ca [x
n
x
m
[ <

2
, () n, m N
1
si respectiv un rang N
2
N astfel ca [x
i
n
a[ <

2
, () n N
2
. Notam
N = maxN
1
, N
2
. Pentru orice rang natural n N avem [x
n
x
i
n
[ <

2
, deoarece
i
n
n N N
1
, si [x
i
n
a[ <

2
, deoarece n N N
2
. Obt inem:
[x
n
a[ [x
n
x
i
n
[ +[x
i
n
a[ <

2
+

2
= , () n N.
Rezulta ca sirul Cauchy (x
n
)
nN
este convergent cu lim
n
x
n
= a.
Reciproca armat iei (i) a teoremei 4.1 nu este valabil a n corpul ordonat Q,
Fie de exemplu sirul cu termeni rat ionali (x
n
)
nN
, denit recurent prin x
0
= 0 si
x
n+1
= x
n
+ 2
n
2
, () n N, este fundamental dar neconvergent (n Q).
Prezent am n continuare, proprietat i fundamentale ale sirurior de numere reale,
precum si axiomele lui Arhimede si Cantor, pe care le veric a corpul numerelor
reale.
Teorema 4.2. Corpul numerelor reale verica Axioma lui Arhimede, adica:
() a, b R

+
() n N

n a > b.
Teorema 4.3. Orice sir monoton si marginit din R este convergent.
Demonstrat ie. Presupunem ca sirul (x
n
)
n
N
este marginit si monoton crescator.
Atunci exista a = sup x
n
[ n N. Vom arata lim
n
x
n
= a. Fie > 0. Din
denit ia marginii superioare deducem ca exista N N astfel ncat a < x
N
.
Atunci
a < x
N
x
n
a < a + , () n N.
Urmeaza x
n
a.
Similar, daca sirul (x
n
)
nN
este monoton descrescator si marginit inferior, atunci
sirul este convergent, cu lim
n
x
n
= inf x
n
[ n N.
Corpul numerelor reale veric a Axioma lui Cantor, adica pentru orice sir
(I
n
)
nN
descrescator de intervale nchise din R, unde I
n
= [a
n
, b
n
] = x R[ a
n

9
x b
n
, cu I
n
I
n+1
, () n N si lim
n
(b
n
a
n
) = 0, exista un element
c R astfel ncat

nN
I
n
= c
Teorema 4.4. R este complet n sens Cauchy, adica are proprietatea ca orice
sir fundamental este convergent.
Demonstrat ie. Fie (x
n
)
nN
un sir fundamental. Atunci (x
n
)
nN
este marginit
(conform teoremei 4.1), deci exista doua elemente din R, a
0
< b
0
, astfel ca a
0

x
n
b
0
, () n N. Vom dovedi ca sirul admite un subsir convergent (Lema lui
Cesaro). Astfel, denim n mod recurent sirul strict crescator de numere naturale
(i
n
)
nN
si sirul descrescator de intervale nchise (I
n
)
nN
, I
n
= [a
n
, b
n
] prin:
i
0
= 0, I
0
= [a
0
, b
0
];
Intervalul I
n+1
este ales ca unul dintre intervalele [a
n
,
a
n
+b
n
2
] si [
a
n
+b
n
2
, b
n
],
care cont ine o innitate de termeni ai sirului dat, iar i
n+1
> i
n
este ales astfel nc at
x
i
n+1
I
n+1
. Din construct ia indicata rezulta (prin induct ie)
0 < b
n
a
n
=
b
0
a
0
2
n
, n N.
Cum
1
2
n
0 , avem b
n
a
n
0. Conform ipotezei (axioma lui Cantor) exista
c R a. .
nN
I
n
= c. Dar din x
i
n
, c I
n
deducem [x
i
n
c[ b
n
a
n
0,
de unde obt inem lim
n
x
i
n
= c. Atunci, conform teoremei 4.1, rezulta ca sirul
fundamental (x
n
)
nN
este convergent, cu lim
n
x
n
= c. Asadar R este complet
n sens Cauchy.

In continuare vom introduce noi not iuni legate de extindererea mult imii R, cu
doua noi elemente + si . Convenim sa notam R = R , mult imea
numita dreapta ncheiata. Elementul + este cel mai mare element a lui R, iar
este cel mai mic element al acestei mult imi.
Pentru o mult ime nevida A din R, notam
sup A = , daca mult imea A este nemarginit a superior;
inf A = , daca mult imea A este nemarginit a inferior.
Denim limitele innite ale sirurilor reale astfel:
lim
n
x
n
= daca
() m > 0 () N N () n N n N x
n
> m
lim
n
x
n
= daca
() m < 0 () N N () n N n N x
n
< m
Denit ia 4.2. Un element a R se numeste punct limita al unui sir (x
n
)
nN
de numere reale daca exista un subsir (x
i
n
)
nN
al sirului (x
n
)
nN
cu lim
n
x
i
n
=
= a.
10
Propozit ia 4.1. Orice sir de numere reale admite cel put in un punct limita.
Demonstrat ie. Daca sirul este marginit se aplica Lema lui Cesaro. Daca sirul
este nemarginit se arata ca acesta admite un subsir cu limita innita.
In contextul de mai sus, sa denim punctele limita extreme ale unui sir de numere
reale.
Denit ia 4.3. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere reale.
Notam X
n
= x
k
[ k n mult imea termenilor sirului de rang cel put in n.
Denim
limita superioara a sirului:
limsup
n
x
n
= inf sup X
n
[ n N,
cu convent ia inf = .
limita inferioara a sirului:
liminf
n
x
n
= sup inf X
n
[ n N,
cu convent ia sup = .
Se dovedeste ca limitele superioara si inferioara ale unui sir de numere reale
reprezinta cel mai mare si respectiv cel mai mic punct limita al sirului. Deasemenea
are loc urmatoarea caracterizare a limitei:
Propozit ia 4.2. Un sir de numere reale are limita (n particular este convergent)
dacasi numai daca limitele superioara si inferioara sunt egale (n particular nite si
egale). In acest caz avem:
lim
n
x
n
= limsup
n
x
n
= liminf
n
x
n
.
In nalul discut iei despre sirurile de numere reale, amintim cateva criterii im-
portante de convergent a.
Criteriul majorarii: Daca pentru sirurile (x
n
)
nN
si (p
n
)
nN
, cu proprietat ile
p
n
> 0, () n N si p
n
0 si num arul real a avem
[x
n
a[ p
n
, () n N,
atunci x
n
a;
Criteriul cleste: Daca pentru sirurile (x
n
)
nN
, (a
n
)
nN
si (b
n
)
nN
, cu pro-
prietat ile a
n
c, b
n
c, avem
a
n
x
n
b
n
, () n N,
atunci x
n
c;
Criteriul lui Stolz: Daca pentru sirurile (a
n
)
nN
si (b
n
)
nN
, cu proprietat ile
0 < b
n
< b
n+1
, () n N si b
n
, avem
lim
n
a
n+1
a
n
b
n+1
b
n
= c
atunci lim
n
a
n
b
n
= c.
11
Curs 2
Serii numerice
1 Denit ii. Generalitat i.

In acest capitol vom studia seriile de numere reale. Cu ajutorul seriilor se poate
da un sens not iunii de suma a termenilor unui sir de numere reale. Spre deosebire
de suma unui num ar nit de termeni, care poate denita pur algebric, suma
termenilor unui sir, necesita folosirea not iunii de convergent a.

In denit ia urmatoare
vom introduce not iunile fundamentale pe care le vom folosi n continuare.
Denit ia 1.1. Fie un sir de numere reale (a
n
)
nN
. Se numeste seria atasata sirului
dat, ansamblul format din sirurile (a
n
)
nN
si (S
n
)
nN
, unde S
n
:= a
0
+ . . . + a
n
,
(n 0). Aceasta serie se noteaza cu

n0
a
n
. Termenii a
n
se numesc termenii
seriei, iar termenii S
n
se numesc sumele part iale ale seriei.

In cazul n care sirul
(S
n
)
nN
este convergent, seria se numeste convergenta, iar n caz contrar, seria
se numeste divergenta. Limita sirului (S
n
)
nN
, n cazul n care exista, se numeste
suma seriei si se noteaza cu

n=0
a
n
.
Calitatea unei serii de a convergenta sau divergenta poart a numele de natura
seriei.
Seria

n0
a
n
, precum si suma ei, n cazul convergent ei se mai noteaza prin a
0
+
a
1
+ . . .. Daca n seria

n0
avem a
0
= a
1
= . . . = a
k1
= 0, notam seria si prin

nk
a
n
, iar suma sa prin

n=k
a
n
.
Vom da n continuare cateva exemple de serii. Una dintre cele mai importante
serii, de care vom avea nevoie si n continuare este seria geometrica.
Exemplul 1.1. Seria geometrica se deneste prin

n0
q
n
, unde q R. Avem
S
n
= 1 +q +. . . +q
n
=
1q
n+1
1q
, pentru q = 1 si S
n
= n+1, pentru q = 1. Rezulta ca
seria este convergent a si are suma
1
1q
, daca |q| < 1 si este divergenta cand |q| 1.

In plus suma seriei este + pentru q 1.


Exemplul 1.2. Fie seria

n1
1
n(n+1)
. Pentru n 1, avem S
n
=
1
12
+ . . .
1
n(n+1)
=
_
1
1

1
2
_
+ . . . +
_
1
n

1
n+1
_
. Dupa reducerea termenilor asemenea, obt inem S
n
=
1
1
n+1
. Deoarece lim
n
S
n
= 1, conchidem ca seria este convergenta si are suma
egala cu 1.
1
Exemplul 1.3. Fie seria

n1
n
(n+1)!
. Avem S
n
=
n

k=0
k
(k+1)!
=
=
n

k=0
_
1
k!

1
(k+1)!
_
=
1
0!

1
(n+1)!
= 1
1
(n+1)!
. Obt inem lim
n
S
n
= 1. Deci se-
ria este convergent a cu suma 1.
Propozit ia 1.1. i) Daca ntr-o serie

n0
a
n
, adaugam, eliminam, sau modi-
cam un numar nit de termeni, natura seriei nu se schimba, ci doar suma ei se
modica, n cazul cand este convergenta.
ii) Daca tot i termenii unei serii se nmult esc cu o constanta k = 0, atunci natura
seriei nu se modica dar, n cazul convergent ei, suma noii serii este egala cu suma
seriei date nmult ita cu k.
Demonstrat ie. i) Sa observam ca toate operat iile ment ionate, se pot reduce doar
la doua mai simple si anume, a) adaugarea unui num ar nit de termeni la nceputul
seriei si b) eliminarea unui numar nit de termeni de la nceputul seriei. Datorita
simetriei, este sucient sa vedem doar operat ia b). Deci sa observam ca orice serie

n0
a
n
are aceasi natura cu seria de forma

n0
a
n+k
, unde k N. Dar sumele part iale
ale acestor doua serii difera prin constanta, a
0
+ . . . + a
k1
, si deci cele doua siruri
au aceasi natura.

In cazul convergent ei, limitele lor difera prin aceasta constanta
aditiva.
ii) Sumele part iale ale seriei modicate, sunt egale cu sumele part iale ale seriei
date nmult ite cu factorul k. Atunci cele doua siruri sunt simultan convergente sau
divergente si n cazul convergent ei, limitele lor difera de asemenea prin factorul mul-
tiplicativ k.
Obiectul studiului seriilor nu vizeaza doar calculul sumei seriilor. De fapt pentru
o mica parte a seriilor lucrul acesta este posibil. De obicei ne vom mult umi sa
stabilim doar daca seria este convergent a sau divergenta. Acest lucru se poate face
prin aplicarea diferitelor criterii de convergent a.

In funct ie de tipul seriei se va alege
un criteriu sau altul. Exista un criteriu general de convergent a, si anume Criteriul
general al lui Cauchy, pe care l vom prezenta n continuare. Totusi ment ionam ca
aplicarea acestui criteriu n practica este dicil. De aceea, important a lui este mai
mult teoretica si ne va folosi pentru a demonstra alte criterii de convergent a mai
simple.
Teorema 1.1. (Criteriul general al lui Cauchy) Seria

n0
a
n
, este convergenta,
daca si numai daca, pentru orice > 0, exista un indice n

N, astfel ncat, pentru


orice n n

si m n

, n m, avem |a
n
+ . . . + a
m
| < .
Demonstrat ie. Sa notam S
n
:= a
0
+. . . +a
n
, (n N). Condit ia din enunt ul teo-
remei este echivalenta cu condit ia ca pentru orice > 0, sa existe un indice n

N,
astfel nc at, pentru orice n n

si m n

, n m, sa avem |S
m
S
n1
| < .
Dar aceasta este condit ia ca sirul (S
n
)
nN
sa e fundamental. Deoarece un sir este
convergent, daca si numai daca este fundamental, gasim ca condit ia din enunt ul
2
teoremei este echivalent a cu faptul ca sirul (S
n
)
nN
este convergent, ceea ce este
acelasi lucru cu faptul ca seria

n0
a
n
este convergenta.
Observat ia 1.1. Condit ia din criteriul lui Cauchy, se poate formula pentru seria

n0
a
n
, n mod echivalent astfel: pentru orice > 0, sa existe un indice n

N, astfel
nc at, pentru orice n n

si orice p 0, sa avem |a
n
+ . . . + a
n+p
| < .
Corolarul 1.1. Daca seria

n0
a
n
este convergenta, atunci lim
n
a
n
= 0.
Demonstrat ie. Aplicam necesitatea condit iei din criteriul lui Cauchy. Deoarece
n aceasta condit ie indicii n n

si m n

, se pot alege arbitrar, putem lua m = n


si obt inem |a
n
| < , pentru orice n n

, ceea ce arata ca sirul (a


n
)
nN
are limita 0.
Observat ia 1.2. Reciproca din Corolarul 1.1 nu este adevarat a.

In Exemplele 3.1
si 3.2, din paragraful urmator, sunt prezentate serii divergente, dar cu termenul
general tinzand la zero.
Denit ia 1.2. Seria

n0
a
n
se numeste absolut convergenta, daca seria

n0
|a
n
|
este convergent a.
Teorema 1.2. (Criteriul absolutei convergent e) Orice serie absolut conver-
genta este convergent a.
Demonstrat ie. Fie seria

n0
a
n
absolut convergent a. Aplicand criteriul general al
lui Cauchy, partea de necesitate, la seria modulelor, rezulta ca pentru orice > 0,
exista un indice n

N, astfel nc at, pentru orice n n

si m n

, n m, avem
|a
n
| + . . . + |a
m
| < . Dar atunci avem |a
n
+ . . . + a
m
| |a
n
| + . . . + |a
m
| < .
Aplicand acum sucient a criteriului general al lui Cauchy seriei

nN
a
n
, obt inem ca
aceasta este convergent a.
Observat ia 1.3. Reciproca teoremei de mai sus nu este adevarat a. Exemple n
acest sens vom prezenta ulterior. Din acest motiv este utila denit ia urmatoare.
Denit ia 1.3. O serie se numeste semiconvergenta, daca ea este convergenta,
dar nu este absolut convergenta.
Propozit ia 1.2. Fie

n0
a
n
o serie absolut convergenta, cu suma a. Fie > 0 si
n

N, astfel ncat
n+p

k=n
|a
k
| < , pentru orice n n

si orice p 0. Atunci avem


|
n

k=0
a
k
a| , () n n

.
3
Demonstrat ie. Notam cu (S
n
)
nN
sirul sumelor part iale ale seriei

n0
a
n
. Fie n
n

xat si e p 1 variabil. Avem S


n+p
= S
n
+
n+p

k=n+1
a
k
S
n
+
n+p

k=n+1
|a
k
| S
n
+.
Analog avem S
n+p
S
n
. Trec and la limita cand p , n cele doua inegalitat i
obt inem S
n
a S
n
+ , adica |S
n
a| < .
2 Criterii de comparat ie pentru seriile cu termeni
pozitivi.
Observat ia 2.1. Daca

n0
a
n
este o serie cu termeni pozitivi: a
n
0, (n 0),
atunci sirul sumelor part iale (S
n
)
nN
este crescator.

In consecint a, seria

n0
a
n
este
convergent a, daca si numai daca sirul (S
n
)
nN
este marginit. Daca sirul (S
n
)
nN
este
marginit, si deci seria este convergenta, notam

n=0
a
n
< . Daca sirul (S
n
)
nN
este
nemarginit, si deci seria este divergenta, avem

n=0
a
n
= .

In continuare vom analiza criterii pentru stabili natura unei serii cu termeni
pozitivi. Vom mp art ii aceste criterii n doua categorii: i) criterii de comparat ie, pe
care le vom studia n acest paragraf, n care, natura unei serii se stabileste folosind
o serie ajutatoare a carei natura este cunoscuta si ii) criterii directe, prezentate n
paragraful urmator, la care natura unei serii se obt ine studiind doar termenii sai.
Teorema 2.1. (Criteriul 1 de comparat ie) Fie seriile cu termeni pozitivi,

n0
a
n
si

n0
b
n
, pentru care exista n
0
N astfel ncat
a
n
b
n
, pentru orice n n
0
.
i) Daca

n=0
a
n
< , atunci

n=0
a
n
< .
ii) Daca

n=0
a
n
= , atunci

n=0
b
n
= .
Demonstrat ie. Fie S
n
= a
0
+ . . . + a
n
si T
n
= b
0
+ . . . + b
n
. Avem S
n
S
n
0

T
n
T
n
0
, pentru orice n n
0
. Daca

n=0
b
n
< , atunci sirul (T
n
)
nN
este marginit.
Rezulta sirul (S
n
)
nN
marginit, adica

n=0
a
n
< . Daca

n=0
a
n
= , rezulta ca sirul
(S
n
)
nN
este nemarginit si deci si sirul (T
n
)
nN
este nemarginit, adica

n=0
b
n
= .
4
Teorema 2.2. (Criteriul 2 de comparat ie) Fie seriile cu termeni strict pozi-
tivi,

n0
a
n
si

n0
b
n
, pentru care exista n
0
N astfel ncat
a
n+1
a
n

b
n+1
b
n
, pentru orice n n
0
.
i) Daca

n=0
b
n
< , atunci

n=0
a
n
< .
ii) Daca

n=0
a
n
= , atunci

n=0
b
n
= .
Demonstrat ie. Din ipoteza avem pentru orice n n
0
:
u
n
u
n
0
=
u
n
u
n1

u
n1
u
n2

u
n
0
+1
u
n
0

v
n
v
n1

v
n1
v
n2

v
n
0
+1
v
n
0
.
Deci u
n
kv
n
, (n n
0
), unde k :=
u
n
0
v
n
0
. T innd cont ca seriile

n0
v
n
si

n0
kv
n
au aceasi natura, prin aplicarea primului criteriu de comparat ie, se obt ine teorema.
Teorema 2.3. (Criteriul de comparat ie cu limita) Fie seriile cu termeni strict
pozitivi,

n0
a
n
si

n0
b
n
. Presupunem ca exista l [0, ) {} astfel ncat
lim
n
b
n
a
n
= l.
i) Daca

n=0
a
n
< , si l < , atunci

n=0
b
n
< .
ii) Daca

n=0
a
n
= , si l > 0, atunci

n=0
b
n
= .
Demonstrat ie. i) Alegem > l. Exista n
0
N, astfel nc at
b
n
a
n
< , pentru orice
n n
0
. Deci b
n
< u
n
, (n n
0
). Din

n=0
a
n
< , rezulta

n=0
a
n
< si aplicand
primul criteriu de comparat ie, rezulta

n=0
b
n
< .
ii) Alegem 0 < < l. Exista n
0
N astfel ncat
b
n
a
n
> , adica b
n
> a
n
, pentru
n n
0
. Din

n=0
a
n
= , rezulta

n=0
a
n
= si apoi, aplicand primul criteriu de
comparat ie, rezulta

n=0
b
n
= .
Teorema 2.4. (Criteriul lui Kummer) Fie seria

n0
a
n
, a
n
> 0, (n 0), si sirul
(b
n
)
nN
, b
n
> 0, (n 0). Notam:
K
n
:= b
n
a
n
a
n+1
b
n+1
, (n 0).
5
i) Daca exista > 0 si n
0
N astfel ncat, K
n
, (n n
0
), atunci

n=0
a
n
< .
ii) Daca

n=0
1
b
n
= si exista n
0
N, astfel ncat K
n
0, (n n
0
), atunci

n=0
a
n
= .
Demonstrat ie. i) Din ipoteza avem: a
k+1

1

(a
k
b
k
a
k+1
b
k+1
), (k n
0
). Deci
a
0
+ . . . + a
n
a
0
+ . . . + a
n
0
+
1

n1

k=n
0
(a
k
b
k
a
k+1
b
k+1
) =
= a
0
+ . . . + a
n
0
+
1

(a
n
0
b
n
0
a
n
b
n
) a
0
+ . . . + a
n
0
+
1

a
n
0
b
n
0
.
Deoarece sumele part iale sunt marginite, rezulta

n=0
a
n
< .
ii) Din condit ia K
n
0, (n n
0
) se obt ine
a
n+1
a
n

1
b
n+1
1
b
n
, (n n
0
). T inand
seama ca

n0
1
b
n
= si aplicand al doilea criteriu de comparat ie, se obt ine

n=0
a
n
=
.
Corolarul 2.1. Fie seria

n0
a
n
, a
n
> 0, (n 0), si sirul (b
n
)
nN
, b
n
> 0,
(n n
0
), cu proprietatea ca

n0
1
b
n
= . Presupunem ca exista l R, astfel
ncat l = lim
n
K
n
.
i) Daca l > 0, atunci

n=0
a
n
< ,
ii) Daca l < 0, atunci

n=0
a
n
= .
Demonstrat ie. i) Alegem 0 < < l. Exista n
0
N, astfel nc at K
n
, pentru
n n
0
si putem aplica teorema.
ii) Exista n
0
N, astfel nc at K
n
0, pentru n n
0
si de asemenea putem
aplica teorema.
3 Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi
Teorema 3.1. (Criteriul radacinii, sau criteriul lui Cauchy) Fie seria cu
termeni pozitivi,

n0
a
n
. Notam
C
n
:=
n

a
n
, n N.
6
i) Daca exista q < 1 si un indice n
0
N, astfel ncat C
n
q, (n n
0
), atunci

n=0
a
n
< ,
ii) Daca exista un subsir de indici (n
k
)
kN
astfel ncat C
n
k
1, pentru orice
k N, atunci

n=0
a
n
= .
Demonstrat ie. i) Din ipoteza avem a
n
q
n
, (n n
0
). Deoarece 0 q < 1 seria
geometrica cu rat ia q este convergent a, vezi Exemplul 1.1. Atunci, aplicand criteriul
1 de comparat ie, rezulta

n=0
a
n
< .
ii) Din ipoteza rezulta ca a
n
k
1, (k N). Rezulta ca sirul (a
n
)
nN
nu are limita
0 si atunci din corolarul criteriului general al lui Cauchy, rezulta ca seria

n0
a
n
este
divergenta.
Corolarul 3.1. Fie seria cu termeni pozitivi

n0
a
n
. Sa notam l :=
= limsup
n
C
n
.
i) Daca l < 1, atunci

n=0
a
n
< ,
ii) Daca l > 1, atunci

n=0
a
n
= .
Demonstrat ie. i) Alegem l < q < 1. Exista un indice n
0
N, astfel nc at
C
n
< q, (n n
0
). Deci se poate aplica teorema precedent a.
ii) Exista un subsir al sirului (C
n
)
nN
, cu limita l > 1. De la un rang ncep and,
termenii subsirului sunt mai mari sau egali cu 1. Atunci putem aplica teorema.
Teorema 3.2. (Criteriul raportului, sau criteriul lui DAlembert) Fie seria
cu termeni strict pozitivi

n0
a
n
. Notam:
D
n
:=
a
n+1
a
n
.
i) Daca exista q < 1 si un indice n
0
N, astfel ncat D
n
q, (n n
0
), atunci

n=0
a
n
< ,
ii) Daca exista un indice n
0
N, astfel ncat D
n
1, (n n
0
), atunci

n=0
a
n
=
.
Demonstrat ie. i) Din ipoteza, avem
a
n+1
a
n

q
n+1
q
n
, (n n
0
). Deoarece
0 q < 1, seria

n0
q
n
este convergenta. Aplicand al doilea criteriu de comparat ie,
rezulta ca

n=0
a
n
< .
7
ii) Din ipoteza, rezulta ca sirul (a
n
)
nN
nu coverge la 0 si potrivit Corolarului
1.1, seria

n0
a
n
este divergent a.
Corolarul 3.2. Fie seria cu termeni strict pozitivi

n0
a
n
. Presupunem ca exista
lim
n
D
n
= l.
i) Daca l < 1, atunci seria converge.
ii) Daca l > 1, atunci seria diverge.
Demonstrat ie. i) Alegem l < q < 1. Exista n
0
N, astfel nc at, D
n
q, pentru
n n
0
. Se poate aplica apoi criteriul raportului.
ii) Exista un indice n
0
N, astfel nc at, D
n
1, pentru n n
0
. Se poate aplica
atunci teorema precedent a.
Teorema 3.3. (Criteriul condensarii) Fie seria

np
a
n
, p N cu termenii pozitivi
si descrescatori. Aceasta serie are aceasi natura cu seria

kj
2
k
a
2
k, unde j N este
ales arbitrar astfel ncat 2
j
p.
Demonstrat ie. Daca p > 0, completam seria, luand numerele a
i
:= a
p
, pentru
(0 i p 1). Seria data

np
a
n
are aceasi natura cu seria completata

n0
a
n
si
n plus termenii seriei completate sunt pozitivi si descrescatori. Sa notam S
n
:=
a
0
+. . . +a
n
, (n 0). T
k
:= a
1
+ 2a
2
+ 2
2
a
2
2 +. . . + 2
k
a
2
k, (k 0). Deoarece sirul
(S
n
)
nN
este crescator, el are aceasi natura cu subsirul (S
2
k)
kN
. Folosind monotonia
sirului (a
n
)
nN
. Avem:
S
2
k = a
0
+ a
1
+ (a
2
) + (a
3
+ a
4
) + (a
5
+ . . . + a
8
) + . . . +
_
a
{2
k1
+1}
+ . . . + a
2
k
_

a
0
+ a
1
+ 2
0
a
2
1 + 2
1
a
2
2 + 2
2
a
2
3 + . . . + 2
k1
a
2
k = a
0
+
1
2
a
1
+
1
2
T
k
.
Pe de alta parte:
S
2
k = a
0
+(a
1
) +(a
2
+a
3
) +(a
4
+. . . +a
7
) +. . . +
_
a
{2
k1
}
+ . . . + a
{2
k
1}
_
+a
2
k
a
0
+ 2
0
a
2
0 + 2
1
a
2
1 + 2
2
a
2
2 + . . . + 2
k1
a
{2
k1
}
+ 2
k
a
2
k = a
0
+ T
k
.
Din dubla inegalitate
a
0
+
1
2
a
1
+
1
2
T
k
S
2
k a
0
+ T
k
, (k 1),
rezulta ca sirurile (T
k
)
kN
si (S
2
k)
kN
au aceasi natura. Deci seriile

n0
a
n
si

k0
2
k
a
2
k
au aceasi natura. Dar n plus seriile

kj
2
k
a
2
k si

k0
2
k
a
2
k au aceasi natura. Obt inem
ca seriile

kj
2
k
a
2
k si

np
a
n
au aceasi natura.
8
Exemplul 3.1. (Seria armonica) Seria armonica de parametru R se deneste
prin

n1
1
n

. Avem

n=1
1
n

=
_
< , > 1
= , 0
.

Intr-adev ar, folosind criteriul condensarii, rezulta ca seria armonica are aceasi
natura cu seria

k0
2
k 1
(2
k
)

k0
(2
1
)
k
. Aceasta este o serie geometrica cu rat ia
2
1
, care este convergent a sau divergent a dupa cum rat ia este strict subunitara sau
respectiv mai mare sau egala cu 1. De aici rezulta discut ia dupa .
Exemplul 3.2. Avem:

n=2
1
n ln n
= .

Intr-adevar, din criteriul condensarii, aceasta serie are aceasi natura cu seria

k=1
2
k 1
2
k
ln 2
k
=

k1
1
k
. Dar aceasta este seria armonica cu = 1 si deci este divergent a.
Teorema 3.4. (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie seria cu termeni strict pozitivi

n0
a
n
. Notam:
R
n
:= n
_
a
n
a
n+1
1
_
, (n N).
i) Daca exista q > 1 si n
0
N, astfel ncat R
n
q, (n n
0
), atunci

n=0
a
n
< ,
ii) Daca exista n
0
N, astfel ncat R
n
1, (n n
0
), atunci

n=0
a
n
= .
Demonstrat ie. Alegem b
n
:= n, (n N) n criteriul lui Kummer. Se ob-
serva ca

n=1
1
b
n
=

n=1
1
n
= , (vezi Exemplul 3.1, pentru = 1). Avem K
n
=
= b
n
a
n
a
n+1
b
n+1
= R
n
1.
i) Notam := q 1 si obt inem K
n
, (n n
0
). Se obt ine

n=0
a
n
< .
ii) Din R
n
1, (n n
0
), se obt ine K
n
0, (n n
0
) si apoi

n=0
a
n
= .
Corolarul 3.3. Fie seria cu termeni strict pozitivi

n0
a
n
. Presupunem ca exista
lim
n
R
n
= l.
i) Daca l > 1, atunci

n=0
a
n
< ,
ii) Daca l < 1, atunci

n=0
a
n
= .
9
Demonstrat ie. i) Alegem 1 < q < 1. Exista n
0
N, astfel nc at R
n
q,
(n n
0
). Deci se poate aplica teorema.
ii) Exista un indice n
0
N, astfel ncat, R
n
1, pentru n n
0
. Se poate aplica
atunci teorema.
4 Criterii de convergent a pentru serii cu termeni
oarecare
Teorema 4.1. (Criteriul lui Dirichlet) Fie seria

n0
(a
n
b
n
). Notam S
n
:=
a
0
+ . . . + a
n
, (n 0). Daca
i) sirul (S
n
)
n
este marginit,
ii) sirul (b
n
)
n
este descrescator, cu limita zero,
atunci seria data este convergenta.
Demonstrat ie. Fie n, p M. Are loc urmatoarea formul a, numita transfor-
mata lui Abel:
a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
= b
n
(S
n
S
n1
) + . . . + b
n+p
(S
n+p
S
n+p1
) =
= b
n+p
S
n+p
b
n
S
n1
+
n+p1

k=n
S
k
(b
k
b
k+1
). (1)
Fie M > 0, astfel nc at |S
k
| M, pentru orice k N. Avem
|a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
| (b
n+p
|S
n+p
| + b
n
|S
n
|) +
n+p1

k=n
|S
k
|(b
k
b
k+1
) =
= M
_
b
n+p
+ b
n
+
n+p1

k=n
(b
k
b
k+1
)
_
= 2Mb
n
.
Daca > 0, alegem n

N, astfel ncat b
n
<

2M
, pentru orice n n

. Atunci
rezulta |a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
| < , (n n

, p 0). Aplicand criteriul general al


lui Cauchy, rezulta ca seria

n0
a
n
b
n
este convergenta.
Corolarul 4.1. (Criteriul lui Leibniz) Fie seria

n0
(1)
n
u
n
, Daca sirul (u
n
)
n
este monoton descrescator si cu limita zero, atunci seria data este convergenta.
Demonstrat ie. Se poate aplica criteriul lui Dirichlet, fac and alegerile: a
n
:=
(1)
n
, si b
n
:= u
n
, pentru n 0.

Intr-adevar, sirul (S
n
)
n
, ia doar valorile 1 si 0,
deci este marginit, iar sirul (u
n
)
n
satisface condit iile cerute pentru sirul (b
n
)
n
.
Teorema 4.2. (Criteriul lui Abel) Fie seria

n0
(a
n
b
n
). Daca
i) seria

n0
a
n
este convergenta, iar
ii) sirul (b
n
)
n
este monoton si marginit,
atunci seria data este convergenta.
10
Demonstrat ie. Presupunem, pentru a face o alegere, ca sirul (b
n
)
n
este monoton
descrescator. Notam S
n
:= a
0
+ . . . + a
n
, (n 0) si S :=

n0
a
n
. Deoarece sirul
(b
n
)
n
este convergent, el este si marginit. Fie M > 0, astfel nc at |b
n
| M, pentru
orice n N.
Fie > 0 ales arbitrar. Exista un rang n

N, astfel nc at, pentru orice n n

sa avem |S
n
S| <

4M
. Folosind transformata lui Abel, vezi (1) din teorema
precedenta, gasim pentru n n

si p 0:
|a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
| =
= |b
n+p
(S
n+p
S) b
n
(S
n
S) +
n+p1

k=n
(b
k
b
k+1
)(S
k
S)|
|b
n+p
| |S
n+p
S| +|b
n
| |S
n
S| +
n+p1

k=n
|b
k
b
k+1
| |S
k
S|


4M
_
|b
n+p
| +|b
n
| +
n+p1

k=n
(b
k
b
k+1
)
_
=

4M
(2|b
n+p
| + 2|b
n
|) = .
Folosind criteriul general al lui Cauchy, rezulta ca seria

n0
(a
n
b
n
) este convergent a.
5 Operat ii cu serii
Deoarece operat ia de amplicarea cu un scalar al unei serii am discutat-on Propozit ia
1.1, vom analiza acum suma si produsul a doua serii.
Denit ia 5.1. Seria

n0
(a
n
+ b
n
) se numeste suma seriilor

n0
a
n
si

n0
b
n
.
Teorema 5.1. Fie seriile

n0
a
n
si

n0
b
n
.
i) Daca ambele serii sunt convergente, atunci seria suma este de asemenea con-
vergenta si n plus avem:

n0
(a
n
+ b
n
) =

n0
a
n
+

n0
b
n
.
ii) Daca una dintre serii are suma innita, iar cealalta este convergenta, sau are
suma innita, de acelasi semn cu prima, atunci seria suma este innita, de acelasi
semn.
Demonstrat ie. Daca notam cu (S
n
)
n
, (T
n
)
n
, (U
n
)
n
, (n 0), sumele part iale ale
seriilor

n0
a
n
,

n0
b
n
si respectiv

n0
(a
n
+ b
n
), atunci avem pentru orice n N:
S
n
+T
n
= U
n
. De aici, folosind proprietat iile sirurilor, obt inem punctele i) si ii) din
teorema.
11
Denit ia 5.2. Fie seriile

n0
a
n
si

n0
b
n
. Notam pentru orice n 0:
c
n
:= a
0
b
n
+ a
1
b
n1
+ . . . + a
n
b
0
.
Seria

n0
c
n
se numeste seria produs al seriilor

n0
a
n
si

n0
b
n
. Seria produs se
mai numaste si produsul Cauchy sau produsul de convolut ie al seriilor date.
Teorema 5.2. (Mertens) Daca seriile

n0
a
n
si

n0
b
n
sunt convergente si una
dintre ele este absolut convergenta, atunci seria produs a lor,

n0
c
n
este convergenta
si n plus avem:

n0
c
n
=
_

n0
a
n
__

n0
b
n
_
. (2)
Demonstrat ie. Fie S
n
:= a
0
+. . .+a
n
, T
n
:= b
0
+. . .+b
n
, U
n
:= c
0
+. . .+c
n
, (n
0). Sa notam de asemenea a :=

n0
a
n
si b :=

n0
b
n
. Presupunem, pentru o alegere
ca seria

n0
b
n
, este absolut convergenta. Fie M > 0 si M
1
> 0, astfel ncat |b
n
| M
si |S
n
a| M
1
, pentru orice n N.
Fie > 0 ales arbitrar.

In primul rand, deoarece lim
n
T
n
= b, putem alege un
indice n
1

N, astfel ncat
|a| |T
n
b| <

3
, () n n

.
Apoi, deoarece seria

n0
b
n
este absolut convergenta putem gasi un indice n
2

n
1

,
astfel ncat
|b
n
| + . . . +|b
n+p
| <

3M
1
, () n n
2

() p 0.

In nal exista un indice n


3

n
2

, astfel nc at
|S
n
a| <

3M(n
2

+ 1)
. () n n
3

.
Alegem acum n

= n
2

+ n
3

. Fie n n

. Avem:
|U ab| = |b
0
S
n
+ b
1
S
n1
+ . . . + b
n
S
0
ab| =
= |a(b
0
+ . . . + b
n
b) + b
0
(S
n
a) + . . . + b
n
(S
0
a)|
|a| |T
n
b| +
n

k=0
|b
k
| |S
nk
a| <
<

3
+
n
2

k=0
|b
k
| |S
nk
a| +
n

k=n
2

+1
|b
k
| |S
nk
a| <
<

3
+ M
n
2

k=0
|S
nk
a| + M
1
n

k=n
2

+1
|b
k
| <

3
+

3
+

3
= .
Deoarece este arbitrar, rezulta ca lim
n
U
n
= ab.
12
Teorema 5.3. (Cauchy) Daca seriile

n0
a
n
si

n0
b
n
sunt absolut convergente,
atunci seria produs a lor

n0
c
n
este de asemenea absolut convergenta si are loc
relat ia (2).
Demonstrat ie. Este sucient sa demonstram absolut convergent a seriei produs.
Avem pentru n 0:
n

k=0
|c
k
| =
n

k=0

i+j=k
a
i
b
j

k=0

i+j=k
|a
i
| |b
j
|

i+jn
|a
i
| |b
j
| =
=
_
n

i=0
|a
i
|
__
n

j=0
|b
j
|
_

i=0
|a
i
|
__

j=0
|b
j
|
_
.
Deoarece sumele part iale ale seriei

n0
|c
n
| sunt marginite, seria produs este ab-
solut convergenta.
13
Curs 3
Funct ii reale de o variabila
La nceput vom reaminti denit iile de baza ale limitei, continuitat ii si
derivabilitat ii. De asemenea se reamintesc, fara demonstrat ie, teoremele de baza
ale limitei si ale continuit at ii, precum si cateva proprietat i simple ale derivatelor.
Ment ionam ca proprietat ile respective se vor extinde la cazul funct iilor de mai multe
variabile, care vor studiate ulterior.

In ceea ce priveste funct iile derivabile, n para-
grafele urmatoare vom studia detailat teoremele de medie, regu-
lile lui lHospital si polinomul lui Taylor. De asemenea ment ion am ca studiul
funct iilor elementare: exponent ial a, putere, logaritm si funct ii trigonometrice si in-
vers trigonometrice, va facut n capitolul urmator, dupa denirea seriilor
Taylor.
1 Denit ii si rezultate de baza
Denit ia 1.1. Fie a R. O mult ime V R se numeste vecinatate, (respectiv
vecinatate la stanga, vecinatate la deapta) a punctului a daca exista > 0
astfel ncat (a , a + ) V , ( respectiv (a , a] V , [a, a + ) V ).
Reamintim ca notam cu R mut imea R {} {}.
Denit ia 1.2. O mult ime V R se numeste vecinatate a lui , daca exista R,
astfel ncat (, ) {} V . O mult ime V R se numeste vecinatate a lui ,
daca exista R, astfel ncat (, ) {} V .
Denit ia 1.3. Fie D R. Un element a R se numeste punct de acumulare
(respectiv punct de acumulare la stanga, punct de acumulare la dreapta),
al lui D, daca pentru orice vecinatate, (respectiv vecinatate la stanga, vecinatate la
dreapta), V a lui a, exista x V , astfel ncat x = a.
Propozit ia 1.1. Punctul a R este punct de acumulare al mult imii D R, daca
si numai daca exista un sir (x
n
)
nN
convergent la a, de puncte x
n
D, x
n
=
a, () n N.
Pentru punctele de acumulare la stanga sau la dreapta, avem:
Propozit ia 1.2. Fie D R si a R. Sunt echivalente armat iile:
i) a este punct de acumulare la dreapta, (respectiv la stanga),
ii) exista un sir (x
n
)
nN
, convergent la a, de puncte x
n
D, x
n
< a (respectiv
x
n
> a) () n N,
iii) exista un sir (x
n
)
nN
, convergent si strict crescator (respectiv strict des-
crescator) de puncte x
n
din D.
1
Denit ia 1.4. Fie D R, f : D R si a R punct de acumulare (respectiv punct
de acumulare la stanga, punct de acumulare la dreapta) a lui D. Spunem ca funct ia
f are limita, (respectiv limita la stanga, limita la dreapta) n punctul a, daca
exista l R, cu proprietatea ca pentru orice vecinatate U a lui l exista o vecinatate
(respectiv vecinatate la stanga, vecinatate la dreapta) V a lui a astfel ncat pentru
orice x V D, x = a sa avem f(x) U.
Observat iile 1.1. i) Condit ia din denit ia de mai sus poate scrisa si sub forma
f(V D \ {a}) U.
ii) Denit ia precedenta foloseste limbajul vecin at at ilor, care prezinta avantajul
de a exprima n mod unitar existent a limitei indiferent daca a si l sunt numere reale
sau sunt egale cu + sau . Daca particularizam pe a si pe l dupa cazurile
cand sunt nit i sau innit i, putem exprima n mod echivalent condit ia din denit ia
limitei, n limbajul numit delta-epsilon. Obt inem urmatoarele forme echivalente
ale denit iei precedente
Daca a R, l R : () > 0, ()

> 0, () x D, x = a, |x a| <


|f(x) l| < . (Condit ia x = a se nlocuieste pentru limita la stanga cu cu
condit ia x < a, iar pentru limita la dreapta, cu condit ia x > a.)
Daca a R, l = : () R, () > 0, () x D, x = a, |x a| <
f(x) > . (Condit ia x = a se nlocuieste pentru limita la stanga cu cu condit ia
x < a, iar pentru limita la dreapta, cu condit ia x > a.)
Daca a = , l R() R, ()

> 0, () x D, x > |f(x) l| < .


Daca a = , l = () R, ()

R () x D, x >

f(x) > .
Daca a sau l sunt egali cu , se obt ine o scriere analoaga cu cele pentru +.
Propozit ia 1.3. Daca o funct ie admite ntr-un punct a limita, (respectiv limita la
stanga, limita la dreapta) atunci elementul l R care apare n Denit ia 1.4 este
unic.
Din aceasta propozit ie rezulta ca sunt bine denite urmatoarele denit ii si notat ii.
Denit ia 1.5. Elementul unic l R care apare in Denit ia 1.4 se numeste limita,
(respectiv limita la stanga, limita la dreapta) a funct iei f n punctul a. Limita
funct iei se noteaza cu lim
xa
f(x), limita la stanga se noteza cu lim
xa
f(x) sau cu
f(a 0), iar limita la dreapta se noteza cu lim
xa
f(x) sau cu f(a + 0). Limita
ntr-un punct se mai numeste si limita globala, iar limitele la stanga si la dreapta
se mai numesc si limitele laterale (la stanga si la dreapta).
Caracterizarea limitei globale cu ajutorul limitelor laterale este urmatoarea:
2
Propozit ia 1.4. Fie funct ia f : D R, D R si a R. Avem:
i) Daca a este punct de acumulare la stanga a lui D si nu este punct de acumulare
la dreapta, atunci f are limita n a daca si numai daca f are limita la stanga n a.

In acest caz cele doua limite sunt egale. (Un enunt similar are loc pentru situat ia
simetrica).
ii) Daca a este punct de acumulare atat la stanga cat si la dreapta pentru D,
atunci f are limita n a, daca si numai daca f are ambele limite laterale si egale
ntre ele.

In acest caz valoarea limitei globale coincide cu cea a limitelor laterale.
Dam n continuare caracterizarea cu siruri a limitei:
Teorema 1.1. (Heine) Fie D R, f : D R si a R un punct de acumulare a
lui D. Sunt echivalente urmatoarele armat ii:
i) lim
xa
f(x) = l,
ii) pentru orice sir (x
n
)
nN
cu limita a si cu termeni x
n
D, x
n
= a, avem
lim
n
f(x
n
) = l.
Corolarul 1.1. Fie D R, f : D R si a R un punct de acumulare a lui D.
Daca exista l
1
, l
2
R, l
1
= l
2
si doua siruri (x
1
n
)
nN
, (x
2
n
)
nN
, unde pentru i = 1, 2,
avem x
i
n
D, x
i
n
= a, (n N), lim
n
x
i
n
= a, si lim
n
f(x
i
n
) = l
i
, atunci
funct ia f nu are limita n a.
Caracterizarea limitelor laterale se poate face si numai cu ajutorul sirurilor strict
monotone. Dam n continuare doar caracterizarea limitei la stanga. Pentru limita
la dreapta avem un rezultat similar.
Teorema 1.2. (Heine),(pentru limita la stanga) Fie D R, f : D R
si a R un punct de acumulare la stanga a lui D. Sunt echivalente urmatoarele
armat ii:
i) lim
xa
f(x) = l,
ii) pentru orice sir (x
n
)
nN
, x
n
D, (n N) strict crescator si cu limita a
avem lim
n
f(x
n
) = l.

In continuare enunt am cateva proprietat i ale limitei globale. Rezultate similare


au loc si pentru limite laterale.
Propozit ia 1.5. (Criteriul majorarii) Fie funct iile f, g : D R, unde D R.
Fie a un punct de acumulare a lui D.
i) Daca |f(x) l| g(x), () x D, l R si lim
xa
g(x) = 0, atunci
lim
xa
f(x) = l.
ii) Daca f(x) g(x), () x D si lim
xa
g(x) = , atunci lim
xa
f(x) = .
Propozit ia 1.6. Daca f : [a, b) [c, d) este o biject ie crescatoare, unde a, c R
si b, d R, atunci avem lim
xb
f(x) = d.
Teorema 1.3. Fie funct iile f, g : D R, D R si a un punct de acumulare
a lui D, Presupunem ca exista limitele lim
xa
f(x) = l
f
si lim
xa
g(x) = l
g
, unde
l
f
, l
g
R. Sa notam cu oricare din operat iile +, , , /. Daca este /, atunci,
3
presupunem n plus ca exista o vecinatate V a lui a astfel ncat g(x) = 0, () x
D V .

In aceste condit ii, daca l
f
l
g
are sens n R, atunci exista lim
xa
(f g)(x)
si este egala cu l
f
l
g
. Pe scurt
lim
xa
(f g)(x) = (lim
xa
f(x)) (lim
xa
g(x)).
Observat iile 1.2. i) Folosind Teorema 1.3, putem obt ine limitele funct iilor rat ionale.
Limitele altor funct ii elementare, vor obt inute n paragrafele 4 si 5 din capitolul
urmator.
ii) Enut uri similare celor din Teorema 1.3 au loc si pentru limitele laterale.
Denit ia 1.6. Funct ia f : D R, D R, se numeste continua n punc-
tul a D, (respectiv continua la stanga, continua la dreapta), daca pentru
orice vecinatate V a lui f(a), exista o vecinatate U, (respectiv vecinatate la stanga,
vecinatate la dreapta) a lui a, astfel ncat f(x) V , pentru orice x DV .

In cazul
contrar funct ia se numeste discontinua n a, (respectiv discontinua la stanga,
discontinua la dreapta).
Observat ia 1.1. O denit ie echivalenta a continuit at ii n punctul a este: () >
0, ()

> 0, () x D, |x a| <

|f(x) f(a)| < . Pentru continuitatea la


stanga, (la dreapta) se impun suplimentar condit iile x a, (respectiv x a).
Denit ia 1.7. O funct ie f : D R, D R se numeste continua pe D, daca ea
este continu a n orice punct din D.

In caz contrar se numeste discontinua.
Propozit ia 1.7. Fie f : D R, D R si e a D, care este totodata punct de
acumulare a lui D. Funct ia f este continua n a, daca si numai daca exista limita:
lim
xa
f(x) = f(a).
Un enunt similar are loc pentru continuitatea laterala.
Denit ia 1.8. Fie funct ia f : D R, D R si a D un punct de dicontinuitate
a lui f. Punctul a se numeste punct de discontinuitate de spet a I, daca f admite
limitele laterale posibile n a si cel put in una dintre limitele laterale este diferita de
valoarea funct iei.

In caz contrar punctul a se numeste punct de discontinuitate
de spet a a II.
Din Propozit ia 1.7 si din rezultatele stabilite pentru limitele de funct ii se obt ine:
Teorema 1.4. Funct ia f : D R, D R, este continua n punctul a D,
daca si numai daca, pentru orice sir de puncte (x
n
)
nN
, x
n
D, are loc
lim
n
f(x
n
) = f(a).
Teorema 1.5. Fie funct iile f, g : D R, D R. Sa notam cu oricare din
operat iile +, , , /. Daca este /, atunci, presupunemn plus ca exista o vecinatate
V a lui a astfel ncat g(x) = 0, () x D V . Daca funt iile f si g sunt continue
ntr-un punct a D, atunci f g este continua n a.
4
Teorema 1.6. Fie funct iile f : D E, g : E R, D, E R. Daca f este
continua ntr-un punct a D, iar g este continua n f(a), atunci g f este continua
n a.
Teorema 1.7. Orice funt ie monotona f : D R, D R, are pe D doar dis-
continuitat i de prima spet a.

In plus mult imea discontinuitat ilor lui f este cel mult
numarabila.
Denit ia 1.9. O funct ie f : D R, D R se numet e convexa, (respectiv
strict convexa, concava, strict concava) pe D, daca pentru orice puncte x < y
din D si pentru orice (0, 1), astfel ncat x + (1 )y D, avem f(x) +
+(1 )f(y) f(x + (1 )y) 0, (respectiv > 0, 0, < 0).

In continuare enunt am cateva proprietat i ale funct iilor continue denite pe in-
tervale.
Teorema 1.8. Orice funct ie convexa sau concava denita pe un interval deschis
este continu a pe acel interval.
Denit ia 1.10. Spunem ca funct ia f : I R, unde I este un interval, are pro-
prietatea lui Darboux, daca imaginea f(J) a oricarui subinterval J I este un
interval.
Observat ia 1.2. Proprietatea lui Darboux poate enunt at a si astfel: pentru orice
puncte x < y din I si orice astfel ncat f(x) < < f(y) sau f(y) < < f(x),
exista un punct c, x < c < y astfel nc at f(c) = .
Teorema 1.9. Orice funct ie continua pe un interval are proprietatea lui
Darboux.
Teorema 1.10. O funct ie continua si injectiva pe un interval este strict monotona
pe acel interval.
Teorema 1.11. Daca o funct ie denita pe un interval este monotona si are drept
imagine un interval, atunci ea este continua.
Teorema 1.12. O funct ie continua si bijectiva pe un interval are inversa tot o
funct ie continu a.
Teorema 1.13. (Weierstrass) Orice funct ie continua f : [a, b] R este margi-
nita si si atinge marginile. Mai concret, exista m, M R si exista x
m
, x
M

[a, b], astfel ncat
i) m f(x) M, () x [a, b].
ii) f(x
m
) = m si f(x
M
) = M.

In continuare vom considera not iunea de derivabilitate a unei funct ii reale.


5
Denit ia 1.11. Fie funct ia f : D R, D R si a D, care este totodata
punct de acumulare a lui D. Numim derivata funct iei f n a, elementul f

(a)
R, denit prin
f

(a) := lim
xa
f(x) f(a)
x a
,
n cazul cand limita exista. Daca f

(a) R, atunci funct ia f se numeste deri-


vabila n a.
Daca D este un interval, iar f este derivabila n orice punct din D, atunci f se
numeste funct ie derivabila pe D, iar funct ia f

: D R, care ia n orice punct


a D valoarea f(a), se numeste funct ia derivata a lui f. Funt ia f se numeste
primitiva funct iei f

.
Denit ia derivabilit at ii unei funct ii ntr-un punct se poate extinde astfel.
Denit ia 1.12. Fie funct ia f : D R, D R si a D. Presupunem ca a este
punct de acumulare la stanga, (respectiv la dreapta) a lui D. Numim derivata la
stanga, (respectiv derivata la dreapta) a funct iei f n a, elementul f

s
(a) R,
(respectiv f

s
(a) R), denit prin
f

s
(a) := lim
xa
f(x) f(a)
x a
, (respectiv f

d
(a) := lim
xa
f(x) f(a)
x a
),
n cazul cand limitele exista. Acestea se numesc derivatele laterale ale lui f n a.
Daca f

s
(a) R, (respectiv f

s
(a) R), atunci f se numeste derivabila la stanga,
(respectiv la dreapta) n a.
Propozit ia 1.8. Fie funct ia f : D R, D R si a D.
i) Daca a este punct de acumulare la stanga si nu este punct de acumulare la
dreapta a lui D, atunci f are derivata n a daca si numai daca f are derivata la
stanga n a. (Un enunt similar exista pentru situat ia simetrica).
ii) Daca a este punct de acumulare la stanga si la dreapta pentru D, atunci f
are derivata n a daca si numai daca are derivate laterale si acestea sunt egale.
Teorema 1.14. O funct ie derivabila ntr-un punct este continua n acel punct.
Ofunct ie derivabila la stanga (la dreapta) ntr-un punct este continua la stanga, (la
dreapta) n acel punct.
Teorema 1.15. Fie funct iile f, g : D R derivabile n punctul a D. Atunci
exista:
i) (f + g)

(a) = f

(a) + g

(a).
ii) (f g)

(a) = f

(a) g(a) + f(a) g

(a).
iii) Daca exista o vecinatate V a lui a astfel ca g(x) = 0, () x D V , atunci
exista
_
f
g
_

(a) =
g(a)f

(a)f(a)g

(a)
g
2
(a)
.
iv) Daca f este constanta, atunci f

(a) = 0.
Teorema 1.16. (Derivarea funct iilor compuse) Fie funct iile f : D E si
g : E R, D, E R. Fie a D un punct de acumulare a lui D si presupunem
6
ca b := f(a) este punct de acumulare a lui E. Daca f este derivabila n a si g este
derivabila n b, atunci g f : D R este derivabila n a si
(g f)

(a) = g

(b) f

(a).
Teorema 1.17. (Derivarea funct iilor inverse) Fie I, J intervale si funct ia f :
I J bijectiva si continua. Daca f este derivabila n a, si f

(a) = 0, atunci f
1
este derivabila n punctul b = f(a) si
(f
1
)

(b) =
1
f

(a)
.
Denit ia 1.13. (Derivate de ordin superior) Fie funct ia f : D R, D
R si a D, punct de acumulare a lui D. Denim derivatele de ordinul k,
k 0 ale lui f n a, n mod recursiv astfel: f
(0)
(a) := f(a), iar daca k > 0, atunci
derivata f
(k)
(a) se deneste n cazul cand exista o vecinatate V a lui a , astfel ca
f admite derivata de ordin (k 1) n toate punctele lui D V si n plus funct ia
f
(k1)
: D V R este derivabila n a. Atunci denim
f
(k)
(a) := (f
(k1)
)

(a).
Teorema 1.18. (Formula lui Leibniz) Daca funct iile f, g : D R, D R sunt
derivabile de ordinul k 0 n punctul a D, atunci avem:
(f g)
(k)
(a) =
k

j=0
_
k
j
_
f
(j)
(a) g
(kj)
(a).
Teorema 1.19. Fie I R un interval si f : I R o funct ie derivabila de ordinul
doi. Sunt echivalente urmatoarele condit ii
i) f este convexa (concava) pe I,
ii) f

este crescatoare (descrescatoare) pe I,


iii) f

(x) 0, () x I (f

(x) 0, () x I).
2 Teoreme de medie
Prin teorema de medie pentru funct ii reale nt elegem o teorema care asigura
existent a unui punct n care una sau mai multe funct ii ferica o anumit a identitate.
Denit ia 2.1. Fie f : D R, D R. Un punct x
0
D se numeste punct de
maxim local, respectiv punct de minim local al lui f, daca exista o vecinatate
V a lui x
0
, astfel ncat sa avem f(x) f(x
0
), () x D V , respectiv f(x)
f(x
0
), () x D V . Un punct care este de maxim local sau de minim local se
numeste punct de extrem local.
Denit ia 2.2. Fie funct ia f : D R, D R. Un punct n care f si atinge
valoarea maxima se numeste punct de maxim global, iar un punct n care f si
atinge valoarea minima se numeste punct de minim global. Un punct de maxim
sau de minim global se numeste punct de extrem global.
7
Observat ia 2.1. Orice punct de extrem global este si un punct de extrem local de
acelasi tip.
Teorema 2.1. (Fermat) Fie f : D R, D R si un punct x
0
D. care este
punct de acumulare la stanga si la dreapta pentru D. Daca
i) x
0
este punct de extrem local pentru funct ia f si
ii) f este derivabila n x
0
,
atunci f

(x
0
) = 0.
Teorema 2.2. (Darboux) Daca o funct ie f : I R, I interval, este derivabila
pe I, atunci funct ia derivata f

: I R are proprietatea lui Darboux pe I.


Teorema 2.3. (Rolle) Fie funct ia f : [a, b] R. Daca
i) f este continua pe [a, b],
ii) f este derivabila pe (a, b) si
iii) f(a) = f(b),
atunci exista c (a, b), astfel ncat f

(c) = 0.
Teorema 2.4. (Cauchy) Fie funct ia f : [a, b] R. Daca
i) f este continua pe [a, b],
ii) f este derivabila pe (a, b) si
iii) g

(x) = 0, pentru orice x (a, b),


atunci g(b) = g(a)si exista c (a, b) astfel ncat
f(b) f(a)
g(b) g(a)
=
f

(c)
g

(c)
.
Daca alegem funct ia g(x) = x n Teorema lui Cauchy se obt ine urmatoarea
teorema, numita si teorema cresterilor nite.
Teorema 2.5. (Lagrange) Fie funct ia f : [a, b] R. Daca
i) f este continua pe [a, b] si
ii) f este derivabila pe (a, b),
atunci exista c (a, b) astfel ncat
f(b) f(a) = f

(c)(b a).
Observat ia 2.2. Se vede imediat ca relat iile din concluziile teoremelor lui Cauchy
si respectiv Lagrange sunt adevarate si daca presupunem funct iile f, respectiv g,
denite si derivabile pe un interval I, g

(x) = 0, (x I), iar a si b sunt doua puncte


diferite oarecare din I, nu neaparat cu a < b.
Corolarul 2.1. i) Daca o funct ie, f denita pe un interval I este derivabila si are
derivata strict pozitiva pe I, cu except ia eventuala al unui numar nit de puncte,
atunci f este strict crescatoare pe I. Analog daca are o derivata strict negativa pe
I, cu except ia unei mut imi nite, atunci ea este strict descrescatoare pe I.
ii) Doua funct ii derivabile pe un interval, care au derivatele egale peste tot, difera
ntre ele printr-o constanta aditiva.
8
iii) Fie o funct ie f : [a, b] R. Daca
a) f este continua pe [a, b],
b) f este derivabila pe (a, b) si
c) exista limita lim
xb
f

(x) = l, unde l R,
atunci f admite derivata la stanga n punctul b si f

s
(b) = l.
Observat iile 2.1. i) Daca pe intervalul I funct ia f are derivat a nenegativa, rezulta
f crscatoare, nu neaparat strict. Analog pentru cele cu derivata nepozitiva.
ii) Un criteriu analog celui din punctul iii) al Corolarului precedent, funct ioneaz a
si pentru existent a limitei la dreapta, precum si pentru existent a limitei bilat-
erale(globale).
3 Regulile lui lHospital

In acest paragraf prezentam regulile lui lHospital pentru rezolvarea unor cazuri
de nedeterminare de limite de funct ii.
Teorema 3.1. (Regula pentru cazul
0
0
) Fie I R un interval, a un punct de
acumulare a lui I si f, g : I R. Daca sunt ndeplinite condit iile:
i) f si g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g

(x) = 0, () x I,
iii) lim
xa
f(x) = 0 si lim
xa
g(x
0
) = 0,
iv) exista l R astfel ncat lim
xa
f

(x)
g

(x)
= l,
atunci g(x) = 0, () x I \ {a} si exista limita
lim
xa
f(x)
g(x)
= l.
Teorema 3.2. (Regula pentru cazul

) Fie I R un interval, a un punct de


acumulare a lui I si f, g : I R. Daca sunt ndeplinite condit iile:
i) f si g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g

(x) = 0, () x I
iii) lim
xa
g(x
0
) = ,
iv) exista l R astfel ncat lim
xa
f

(x)
g

(x)
= l,
atunci exista o vecinatate V a lui a, astfel ncat g(x) = 0, () x I V \ {a} si
exista limita
lim
xa
f(x)
g(x)
= l.
4 Polinomul lui Taylor
Polinomul lui Taylor asociat unei funct ii derivabile de ordin superior si unui punct
din domeniul sa de denit ie, este ales astfel nc at sa dea cea mai buna aproximare
locala a funct iei, dintre toate polinoamele de acelasi grad cu polinomul lui Taylor
considerat. Avem urmatoarea denit ie de baza.
9
Denit ia 4.1. Fie funct ia f : D R, D R, derivabila de ordinul n N n
punctul a D. Se numeste polinomul lui Taylor de ordinul n al funt iei f n
punctul a, urmatorul polinom algebric:
T
a,n
(f)(x) = f(a) +
f

(a)
1!
(x a) + . . . +
f
(n)
(a)
n!
(x a)
n
, (x R). (1)
Numim restul polinomului lui Taylor de ordinul n al funct iei f n punctul a, funct ia:
R
a,n
(f)(x) = f(x) T
a,n
(f)(x), (x D).
Daca notam f
0
:= f, atunci putem scrie T
a,n
(f)(x) =
n

k=0
f
(
k)(a)
k!
(x a)
k
.
Se observa ca daca funct ia f este derivabil a ntr-un punct a din domeniul sau
de denit ie, atunci dreapta tangent a la gracul lui f, de ecuat ie y = f(a) +
+f

(a)(x a) este gracul polinomului lui Taylor de ordinul unu. Daca marim
ordinul polinomului lui Taylor obt inem o mbunat at ire a ordinului de aproximare, a
funct iei, dupa cum rezulta din teorema urmatoare.
Teorema 4.1. Fie f : I R, I interval. Daca funct ia f este derivabila de ordinul
n 1 ntr-un punct a I, atunci
lim
xa
R
a,n
(f)(x)
(x a)
n
= 0.
Demonstrat ie. Sa notam, pentru simplicare g(x) := R
a,x
(f)(x) si h(x) :=
= (x a)
n
, pentru x I. Deoarece f este derivabil a de ordinul n n a, rezulta
ca exista > 0 astfel nc at f este derivabila de ordinul n 1 pe I (a , a + ).
Notam J := I (a , a + ).
Urmatoarele formule pot obt inute usor prin induct ie:
g
(k)
(x) = f
(k)
(x)
n

j=k
j!
(j k)!

f
j
(a)
j!
(x a)
jk
, x I, 0 k n,
h
(k)
(x) =
n!
(n k)!
(x a)
nk
, x I, 0 k n.
De aici obt inem imediat ca g
(k)
(a) = 0, 0 k n, si de asemenea h
(k)
(a) = 0,
0 k n 1.
Fie (x
p
)
p
, un sir de puncte din J, convergent la a, cu x
p
= a, p 0. Notam
x
0
p
:= x
p
. Demonstram prin induct ie dupa 0 k n 1 ca exista pentru orice
p 0 cate un punct x
k
p
situat pe inervalul de capete a si x
k1
p
, astfel nc at sa avem
g(x
p
)
h(x
p
)
=
g
(k)
(x
k
p
)
h
(k)
(x
k
p
)
.
Presupunum adevarat pentru k < n 1 si demonstram pentru k + 1. Aplicand
teorema lui Cauchy pe intervalul de capete a si x
k
p
, perechii de funct ii f
(k)
si h
(k)
gasim un punct x
k+1
p
situat pe intervalul deschis de capete a si x
k
p
astfel ncat
g
(k)
(x
k
p
)
h
(k)
(x
k
p
)
=
g
(k)
(x
k
p
) g
(k)
(a)
h
(k)
(x
p
) h
(k)
(a)
=
g
(k+1)
(x
k+1
p
)
h
(k+1)
(x
k+1
p
)
.
10
Cu aceasta induct ia este demonstrata. Avem n nal
g(x
p
)
h(x
p
)
=
g
(n1)
(x
n1
p
)
h
(n1)
(x
n1
p
)
.
Deoarece lim
p
x
p
= a, rezulta lim
p
x
n1
p
= a. Aplicand criteriul cu siruri
al limitei, partea de necesitate, precum si faptul ca f este derivabil a de ordinul n n
a, obt inem:
lim
p
g(x
p
)
h(x
p
)
= lim
xa
g
(n1)
(x)
h
(n1)
(x)
= lim
xa
1
n!
_
f
(n1)
(x) f
(n1)
(a)
x a
f
(n)
(a)
_
= 0.
Deoarece sirul (x
p
)
p
a fost ales arbitrar, aplicand criteriul cu siruri al limitei, partea
de sucient a, rezulta lim
xa
g(x)
h(x)
= 0.
Teorema 4.2. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I un interval
si f : I R o funct ie derivabila de ordinul n + 1, n N pe I. Atunci pentru orice
doua puncte a si x din I, x = a, exista un punct c situat ntre a si x, astfel ncat
sa avem
f(x) =
n

k=0
f
(k)
(a)
k!
(x a)
k
+
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
(x a)
n+1
.
Demonstrat ie. Fie x si a puncte xate si distincte din I. Sa notam
M :=
_
f(x)
n

k=0
f
(k)
(a)
k!
(x a)
k
_
(x a)
n1
.
Sa consideram funct ia g : I R, denita prin:
g(t) := f(x) +
n

k=0
f
(k)
(t)
k!
(x t)
k
+ M(x t)
n+1
, (t I).
Din modul de alegere al constantei M rezulta ca avem g(a) = 0. Totodata avem
si g(x) = 0. Deoarece f este derivabila de ordinul n + 1 pe I, obt inem ca g este
derivabila pe I. Aplicand Teorema lui Rolle, funct iei g pe intervalul de capete x si
a, gasim un punct c situat strict ntre aceste puncte astfel ncat g

(c) = 0. Avem
0 = g

(c) = f

(c) +
n

k=1
_
f
(k+1)
(c)
k!
(x c)
k

f
(k)
(c)
(k 1)!
(x c)
k1
_

(n + 1)M(x c)
n
=
f
(n+1)
(c)
n!
(x c)
n
(n + 1)M(x c)
n
.
Deoaorece x = c, rezulta M =
f
n+1
(c)
(n+1)!
.
11
Curs 4
Siruri si serii de funct ii
Studiul sirurilor si a seriilor de funct ii constituie un capitol de mare important a
n analiza. Sirurile si seriile de funct ii, dau o extindere a funct iilor care pot
reprezentate. Astfel clasa funct iilor reprezentabile ca limite de siruri sau sume de
serii de funct ii, este mult mai bogata decat cea a funt iilor care se pot reprezenta
printr-o formul a nita. Mai mult, seriile de funct ii pot constitui un mijloc riguros
de a deni funct iile elementare.
1 Siruri de funct ii.
Denit ia 1.1. Se numeste sir de funct ii, denite pe o mult ime D R si cu valori
reale, orice aplicat ie din mult imea Nn mult imea funct iilor {f : D R}. Un astfel
de sir de funct ii se noteaza prin (f
n
)
nN
.
Denit ia 1.2. Sirul de funct ii (f
n
)
nN
, f
n
: D R, D R, se numeste conver-
gent punctual, sau convergent simplu, daca exista o funct ie f : D R, astfel
ncat pentru orice x D xat, avem lim
n
f
n
(x) = f(x). Funct ia f se numeste
limita sirului (f
n
)
nN
si se noteaza prin lim
n
f
n
.
Denit ia 1.3. Sirul de funct ii (f
n
)
nN
, f
n
: D R, D R, se numeste con-
vergent uniform, pe D, daca exista o funct ie f : D R, astfel ncat pentru
orice > 0, exista un indice n

N astfel ncat |f
n
(x) f(x)| < , pentru orice
n N, n n

si orice x D.
Observat iile 1.1. i) Limita unui sir de funct ii, daca exista este unica, ceea ce
justica notat ia f = lim
n
f
n
.
ii) Condit ia, din denit ie, de convergent a punctuala a sirului de funct ii (f
n
)
nN
la funct ie f se poate scrie detailat astfel:
(x D)( > 0)(n
x,
N)(n N, n n
x,
)(|f
n
(x) f(x)| < ).
Sub aceasta forma, condit ia de convergent a simpla poate comparata cu conver-
gent a uniforma care se scrie astfel:
( > 0)(n

N)(n N, n n

)(x D)(|f
n
(x) f(x)| < ).
Diferent a constan faptul ca rangul n

nu depinden covergent a uniforma de punctul


x D. Rezulta ca orice sir convergen uniform este si convergent simplu la aceasi
funct ie limita. Reciproca nu este adevarat a.
iii) Convergent a simpla nu asigura faptul ca daca funct iile din sir au propritat iile
de existent a a limitei, continuitate, derivabilitate, sau integrabilitate, aceleasi pro-
prietat i le va avea si funct ia limita. Pentru a avea acest transfer al proprietat ilor
la funct ia limita este necesara convergent a uniforma. Vom vedea acest lucru n
continuare.
1
iii) Condit ia de convergent a uniforma a sirului de funct ii (f
n
)
nN
, f
n
: D R
la funct ia f : D R, se poate scrie echivalent astfel:
lim
n
sup
xD
|f
n
(x) f(x)| = 0.
Teorema 1.1. Fie sirul de funct ii (f
n
)
nN
, f
n
: D R, D R si o funct ie
f : D R. Sunt echivalente urmatoarele armat ii:
i) Sirul de funct ii (f
n
)
nN
nu converge uniform la f pe D si
ii) Exista > 0, un subsir de indici (n
k
)
kN
si un sir (x
k
)
nN
, x
k
D, astfel
ncat |f
n
k
(x
k
) f(x
k
)| , () k N.
Demonstrat ie. Demonstram i) ii). Din i) rezulta ca exista > 0, astfel nc at,
pentru orice n N exista m N, m n si exista x D, astfel nc at |f
m
(x)
f(x)| . Atunci subsirul de indici (n
k
)
kN
si termenii sirului (x
k
)
kN
se construiesc
inductiv astfel: daca indicii n
0
< . . . < n
k
au fost construit i, si n plus s-au construit
punctele x
0
, . . . , x
k
, atunci alegem n := n
k
n relat ia de mai sus, si denim, folosind
notat iile din aceasta relat ie, n
k+1
:= m si x
k+1
:= x.
Demonstram: ii) i). Daca sirul (f
n
)
nN
ar uniform convergent la f, ar tre-
bui ca pentru > 0 dat sa existe un indice n

astfel ca sa avem |f
n
(x) f(x)| < ,
pentru orice n n

. Dar acest lucru nu se nt ampl a daca k este sucient de mare


astfel ncat n
k
n

.
Teorema 1.2. (Transferul limitei) Fie sirul de funct ii (f
n
)
nN
, f
n
: D R,
D R, uniform convergent la funct ia f : D R si e x
0
un punct de acu-
mulare al lui D. Presupunem ca pentru orice n N, exista lim
xx
0
f
n
(x) = l
n
,
l
n
R. Atunci sirul (l
n
)
nN
este convergent, iar funct ia f are limita n punctul x
0
egala cu limita sirului (l
n
)
nN
. Pe scurt avem
lim
xx
0
lim
n
f
n
(x) = lim
n
lim
xx
0
f
n
(x).
Demonstrat ie. Arat am mai ntai ca sirul (l
n
)
nN
este convergent. Fie > 0.
Deoarece sirul (f
n
)
nN
este uniform convergent, exista un indice n

, astfel nc at:
|f
n
(x) f(x)| <

3
, () n N, n n

, () x D. (1)
Fie n, m n

Deoarece lim
xx
0
f
n
(x) = l
n
si lim
xx
0
f
m
(x) = l
m
, putem alege un
punct x D, x = x
0
, astfel nc at sa avem |f
n
(x) l
n
| <

3
si |f
m
(x) l
m
| <

3
.
Atunci rezulta
|l
n
l
m
| |l
n
f
n
(x)| +|f
n
(x) f
m
(x)| +|f
m
(x) l
m
| <

3
+

3
+

3
= .
Am obt inut ca sirul (l
n
)
nN
este fundamental si deci el este si convergent. Fie
l := lim
n
.
Aratam acum ca exista lim
xx
0
f(x) = l. Fie din nou > 0 si consideram
un rang n

, pentru care are loc (1). Sa xam un indice n


0
n

, cu proprietatea
2
suplimentara ca |l
n
0
l| <

3
. Exista o vecin atate V a lui x
0
, astfel nc at pentru
orice x V D, x = x
0
, sa avem |f
n
0
(x) l
n
0
| <

3
. Atunci pentru astfel de puncte
x avem
|f(x) l| |f(x) f
n
0
(x)| +|f
n
0
(x) l
n
0
| +|l
n
0
l| <

3
+

3
+

3
= .
Teorema este demonstrata.
Teorema 1.3. (Transferul continuitat ii) Orice sir uniform convergent de funct ii
continue, are limita tot o funct ie continua.
Demonstrat ie. Teorema este o consecint a imediata a teoremei precedente.
Enunt am de asemenea, urmatorul rezultat.
Teorema 1.4. (Transferul derivabilitat ii) Fie sirul de funct ii (f
n
)
nN
, de-
nite pe inervalul marginit I. Presupunem ca
i) funct iile f
n
, n 0 sunt derivabile pe I, iar sirul (f

n
)
nN
converge uniform pe
I la o funct ie g : I R,
ii) exista un punct x
0
I, astfel ncat sirul (f
n
(x
0
))
nN
este convergent.
Atunci sirul de funct ii (f
n
)
nN
converge uniform pe I la o funct ie derivabila
f : I R si in plus f

= g.
2 Serii de funct ii.
Denit ia 2.1. Fie sirul de funct ii (f
n
)
nN
, f
n
: D R, D R. Se numeste
seria de funct ii atasata sirului (f
n
)
nN
, ansamblul format din sirurile de funct ii
(f
n
)
nN
si (S
n
)
nN
, unde S
n
:= f
0
+ . . . + f
n
, (n N). Aceasta serie de funct ii se
noteaza cu

n0
f
n
. Daca sirul de funct ii (S
n
)
nN
, numit sirul sumelor part iale,
este convergent punctual pe mult imea D, atunci seria se numeste convergenta
punctual, sau convergenta simplu, iar funct ia limita se numeste suma seriei
de funct ii si se noteaza prin

n=0
f
n
. Daca sirul (S
n
)
nN
este convergent uniform,
atunci seria se numeste la randul ei uniform convergenta.
Seria

n0
f
n
se mai noteaza si prin f
0
+ f
1
+ . . ..
Teorema 2.1. (Criteriul lui Cauchy) Seria de funct ii

n0
f
n
, f
n
: D R,
D R este uniform convergenta pe D, daca si numai daca pentru orice > 0
exista n

N, astfel ncat pentru orice m, n N, m n n

si orice x D sa
avem |f
n
(x) + . . . + f
m
(x)| < .
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 1.1 la sirul sumelor part iale ale seriei.
3
Teorema 2.2. (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de funct ii

n0
f
n
,
f
n
: D R, D R si e seria numerica

n0
a
n
. Daca sunt ndeplinite condit iile:
i) |f
n
(x)| a
n
, () x D, () n N,
ii)

n0
a
n
< , atunci seria de funct ii

n0
f
n
converge uniform pe D.
Demonstrat ie. Fie > 0 ales arbitrar. Din criteriul general al lui Cauchy rezulta
ca exista n

N, astfel nc at a
n
+. . . +a
m
< , () n m n

. Avem pentru orice


x D si orice indici n, m ca mai sus |f
n
(x) +. . . +f
m
(x)| |f
n
(x)| +. . . +|f
m
(x)|
a
n
+. . .+a
m
< . Din teorema precedenta rezulta ca seria

n0
f
n
converge uniform
pe D.
Aplicand rezultatele din sect iunea precedenta la sirul sumelor part iale ale seriilor
de funct ii, se obt in imediat urmatoarele teoreme:
Teorema 2.3. (Transferul limitei) Fie seria de funct ii

n0
f
n
, f
n
: D R,
D R convergenta uniform, avand suma f : D R. Fie x
0
un punct de acu-
mulare al lui D. Presupunem ca pentru orice n N, exista lim
xx
0
f
n
(x) = l
n
,
l
n
R. Atunci seria

n0
l
n
este convergenta, iar funct ia f are limita n punctul x
0
egala cu

n0
l
n
. Pe scurt avem
lim
xx
0

n0
f
n
(x) =

n0
lim
xx
0
f(x).
Teorema 2.4. (Transferul continuitat ii) Daca seria de funct ii

n0
f
n
,
f
n
: D R, D R este uniform convergenta si toate funct iile f
n
sunt continue pe
D, atunci funct ia suma este tot continua pe D.
Teorema 2.5. (Transferul derivabilitat ii) Fie seria de funct ii derivabile

n0
f
n
, f
n
: D R, D R. Daca
i) seria

n0
f

n
este uniform convergenta la o funct ie g : D R si
ii) exista un punct x
0
D, astfel ncat

n0
f
n
(x
0
) este convergenta,
atunci seria

n0
f
n
este uniform convergenta, iar suma sa este o funct ie deri-
vabila, cu derivata egala cu g. Pe scurt avem:
_

n0
f
n
_

n0
f

n
.
4
3 Serii de puteri. Serii Taylor.

In acest paragraf vom studia un caz particular, de mare important a, de serii de


funct ii si anume seriile de puteri. Seriile de puteri reprezint a extinderea not iunii de
polinom algebric.
Denit ia 3.1. Se numeste serie de puteri, o serie de funct ii de forma

n0
a
n
x
n
, unde (a
n
)
nN
este un sir numeric xat, numit sirul coecient ilor se-
riei de puteri, iar x R este variabila seriei. Mult imea D R a punctelor x
pentru care seria de puteri converge, se numeste domeniul de convergent a al
seriei.
Mai general avem:
Denit ia 3.2. Se numeste serie de puteri centrata n x
0
, o serie de funct ii de
forma

n0
a
n
(x x
0
)
n
, unde (a
n
)
nN
este sirul coecient ilor, x
0
R este un punct
xat, iar x R este variabila.
Facand o schimbare de variabil a y := x x
0
, studiul seriei de puteri centrat a n
punctul x
0
se reduce la seria de puteri centrat a n origine, avand aceeasi coecient i.
De aceea n continuare vom studia doar seriile de puteri propriuzise, adica cele
centrate n origine.
Observat ia 3.1. Orice serie de puteri converge pentru x = 0.

In cele ce urmeaza
vom studia domeniul de convergent a a unei serii de puteri.
Denit ia 3.3. (Formula Cauchy-Hadamard) Numim raza de conver-
gent a a seriei

n0
a
n
x
n
, numarul R [0, ) {}, denit astfel:
R :=
1
limsup
n
n
_
|a
n
|
.
Observat ia 3.2. Fie seria de puteri

n0
a
n
x
n
. Raza de convergent a a seriei se poate
calcula si dupa urmatoarele formule:
R =
1
lim
n
n
_
|a
n
|
; si R = lim
n

a
n
a
n+1

,
n cazul cand exista limitele care apar n aceste formule. Cea de a doua formul a
provine din prima, aplicand criteriul lui Cauchy pentru calculul limitelor de radicali
de ordin n.
Teorema 3.1. (Teorema razei de convergent a a lui Abel) Fie seria de puteri

n0
a
n
x
n
avand raza de convergent a R [0, ) {}.
i) Daca R > 0, atunci seria de puteri converge absolut pentru orice x cu |x| < R.
ii) Daca R < , atunci seria de puteri este divergenta pentru orice x cu |x| > R.
iii) Daca R > 0 si 0 < r < R, atunci seria de puteri este uniform convergenta
pe intervalul [r, r].
5
Demonstrat ie. i) Fie |x| < R. Alegem un numar q, astfel ca |x| < q < R.
Deoarece limsup
n
n
_
|a
n
| <
1
q
, exista un indice n
0
N, astfel ca pentru orice
n N, n n
0
savem
n
_
|a
n
|
1
q
, adica |a
n
|
_
1
q
_
n
. Atunci obt inem |a
n
x
n
|

_
|x|
q
_
n
, (n n
0
). Deoarece |x| < q, rezulta ca seria geometrica

n0
_
|x|
q
_
n
este convergent a si atunci aplicand primul criteriu al comparat iei, rezulta ca seria

n0
|a
n
x
n
| este convergenta.
ii) Fie |x| > R. Alegem un numa q, astfel ncat R < q < |x|. Exista un subsir
de indici (n
k
)
kN
astfel nc at sa avem lim
k
n
_
|a
n
| =
1
R
. Deoarece
1
R
>
1
q
, exista
un indice k
0
N, astfel nc at
n
k
_
|a
n
k
|
1
q
pentru orice k k
0
. Deci obt inem
|a
n
k
x
n
k
|
_
|x|
q
_
n
k
, (k k
0
). Cum |x| > q, rezulta lim
k
|a
n
k
x
n
k
| = , deci
lim
n
|a
n
x
n
| = 0. Aplicand Corolarul ??, rezulta ca seria

n0
a
n
x
n
este divergent a.
iii) Pentru orice x cu |x| r si orice n N obt inem |a
n
x
n
| |a
n
|r
n
. Dar din
punctul i) seria

n0
|a
n
|r
n
este convergent a. Aplicand criteriul lui Weierstrass rezulta
convergent a uniforma a seriei de puteri pe intervalul [r, r].
Observat ia 3.3. Din teorema rezulta ca daca R = 0, domeniul de conver-
gent a al seriei de puteri se reduce la mult imea {0}, iar daca R = , domeniul
de convergent a este R. Daca 0 < R < , n general nu se poate spune numic de-
spre convergent a n punctele R. Sunt serii care converg n unul sau ambele puncte,
precum si serii care diverg n ambele puncte.
Teorema 3.2. Fie funct iile f(x) =

n=0
a
n
x
n
, (|x| < R
1
) si g(x) =
=

n=0
bx
n
x
n
, (|x| < R
2
), unde R
1
> 0 si R
2
> 0 sunt razele de convergent a a
celor doua serii de puteri. Notam R = min{R
1
, R
2
}. Avem:
i) (f + g)(x) =

n=0
(a
n
+ b
n
)x
n
, (|x| < R),
ii) (f g) =

n=0
c
n
x
n
, (|x| < R), iar c
n
= a
0
b
n
+ a
1
b
n1
+ . . . + a
n
b
0
, (n 0).
Demonstrat ie. i) Relat ia este evidenta.
ii) Fie |x| < R, u
n
= a
n
x
n
, v
n
= b
n
x
n
, (n 0). Folosind Teorema lui
Abel, si teorema lui Mertens, obt inem ca (f g)(x) =

n0
w
n
, unde, pentru n 0,
w
n
= u
n
v
0
+ . . . + u
0
v
n
= c
n
x
n
.
Formul am, fara demonstrat ie si urmatoatrea teorema..
Teorema 3.3. Fie funct ia f(x) =

n=0
a
n
x
n
, (|x| < R), unde R > 0 este raza de
convergent a seriei de puteri. Presupunem ca a
0
= 0. Atunci exista un sir nu-
6
meric (b
n
)
nN
si un numar r, 0 < r < R, astfel ncat
1
f(x)
=

n=0
b
n
x
n
, |x| < r.
Denit ia 3.4. Seria de puteri

n0
(n + 1)a
n+1
x
n
se numeste seria de puteri
derivata a seriei de puteri

n0
a
n
x
n
.
Teorema 3.4. Seria de puteri derivata are aceasi raza de convergent a ca si seria
de puteri init ial a.
Demonstrat ie. Fie seria de puteri

n0
a
n
x
n
si e

n0
(n+1)a
n+1
x
n
seria sa derivata.
Sa obsevam ca pentru un x R, convergent a seriei derivate este echivalenta cu
convergent a urmatoarei serii de puteri

n0
na
n
x
n
. Din Teorema razei de convergent a,
rezulta ca doua serii de puteri care converg pentru aceleasi valori ale variabilei x,
au aceasi raza de convergent a. Deci ramane sa determinam raza de convergent a
a acestei noi serii. Folosim acum urmatorul fapt: daca sirul (
n
)
nN
este conver-
gent, cu termeni pozitivi si daca (
n
)
nN
este un alt sir, atunci limsup
n

n
=
lim
n

n
limsup
n

n
. Avem limsup
n
n
_
|na
n
| = lim
n
n

nlimsup
n
n
_
|a
n
| =
limsup
n
n
_
|a
n
|. De aici rezulta teorema.
Teorema 3.5. Fie funct ia f : (R, R) R, f(x) =

n0
a
n
x
n
, x (R, R), unde
R > 0 este raza de convergent a a serie de puteri care deneste pe f. Rezulta ca
funct ia f este indenit derivabila pe intervalul (R, R),
f
(k)
(x) =

nk
n!
(n k)!
a
n
x
nk
, () x (R, R)
si
a
k
=
1
k!
f
(k)
(0), () k N.
Demonstrat ie. Fie g : (R, R) R funct ia denita ca suma a seriei de puteri
derivate. Existent a funct iei g este asigurata de teorema precedenta. Sa observam ca
putem scrie si g(x) :=

n=1
na
n
x
n1
, (x (R, R)). Termenii acestei serii de funct ii
se obt in prin derivarea termenilor seriei de puteri care deneste pe f. Fie un punct
x
0
(R, R) xat. Putem alege 0 < r < R astfel ncat x
0
[r, r]. Aplicand
Teorema razei de convergent a - punctul iii), seriei derivate, rezulta ca seria de mai
sus este uniform convergenta pe intervalul [r, r] si are suma g. De asemenea, seria
care deneste pe f este convergenta n punctul x
0
. Se ndeplinesc deci condit iile
de aplicare a teoremei de derivare termen cu termen a seriilor de funct ii - Teorema
2.5, si deci rezulta ca f este derivabila pe intervalul [r, r].

In particular f este
derivabila n punctul x
0
, si f

(x
0
) = g(x
0
). Deoarece punctul x
0
a fost ales arbitrar
n intervalul (R, R) rezulta ca f este derivabila pe (R, R) si f

= g.
7
Pentru a vedea ca f este derivabil a de orice ordin pe intervalul (R, R) rat ionam
inductiv. Deoarece derivata serii de puteri este tot o serie de puteri, si anume seria
de puteri derivat a, rezulta ca si derivata de un ordin k 2 a seriei de puteri va
tot o serie de puteri, si anume seria de puteri obt inuta prin derivarea de k ori
termenilor seriei date. Deci are loc prima relat ie din enunt . Daca n aceasta relat ie
facem x = 0, obt inem a doua relat ia din enunt .
Corolarul 3.1. O funct ie f : (x
0
R, x
0
+ R) R, f(x) =

n0
a
n
x
n
,
x (x
0
R, x
0
+ R), unde R > 0 este raza de convergent a a serie de puteri,
este indenit derivabila pe intervalul (x
0
R, x
0
+ R) si
a
k
=
1
k!
f
(k)
(x
0
), () k N.
Denit ia 3.5. Fie funct ia f : D R, D R. Presupunem ca exista un punct
a D, astfel ncat, f admite derivate de orice ordin n punctul a. Seria de puteri
centrata n a

n0
1
n!
f
(n)
(a)(x a)
n
,
se numeste seria Taylor a funct iei f n punctul a. Daca a = 0, atunci aceasta
serie se mai numeste si serie MacLaurin.
Prezent am mai jos dezvolt arile Mc Laurin a principalelor funct ii elementare.
exp(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . =

n=0
x
n
n!
, () x R,
ln(1 + x) =

n=1
(1)
n1
n
x
n
, () x (1, 1),
(1 + x)
r
=

n=0
_
r
n
_
x
n
, () x (1, 1), r > 0,
unde
_
r
n
_
:=
r(r 1) . . . (r n + 1)
r!
sin x := x
x
3
3!
+
x
5
5!
+ . . . =

n0
(1)
2n+1
(2n + 1)!
x
2n+1
, (x R),
cos x := 1
x
2
2!
+
x
4
4!
. . . =

n0
(1)
2n
(2n)!
x
2n
, (x R).
8
Curs 5
Spat iul R
n
1 Structura vectoriala a lui R
n
Denit ia 1.1. Notam prin R
n
, n 1 produsul cartezian R . . . R, (de n ori).
Spat iul R
n
se numeste spat iul aritmetic n-dimensional. Elemenetele lui R
n
se numesc puncte sau vectori. Orice element x R
n
se reprezinta sub forma
x = (x
1
, . . . , x
n
), unde x
i
R, (1 i n) se numesc componentele lui x. Pe
spat iul R
n
se introduc urmatoarele doua operat ii:
adunarea + : R
n
R
n
R
n
, denita prin:
x + y := (x
1
+ y
1
, . . . , x
n
+ y
n
), () x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
, () y =
= (y
1
, . . . , y
n
) R
n
si
amplicarea cu scalar: R R
n
R
n
, (notata prin juxtapunerea ope-
ranzilor), denita prin:
x := (x
1
, . . . , x
n
), () x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
, () R.
Ment ion am ca vom nota ntotdeauna elementele spact iului R
n
, n 2 cu litere
ngrosate, eventual indiciate: a, b, x, a
1
, a
2
s.a.m.d., n timp ce numerele reale le
vom nota ntotdeauna cu litere normale, eventual indiciate: a, b, x, a
1
, a
2
, s.a.m.d.
Pe spat iul R
n
nu vom deni o operat ie de nmult ire si nici o relat ie de ordine.
Aceasta face ca structura algebrica a spat iului R
n
, cu n oarecare, sa e mai slaba
decat a a mult imii R.
Se observa imediat ca R
n
nzestrat cu operat iile de adunare si amplicare cu
scalar este un spat iu vectorial, adica (R
n
, +) este un grup comutativ, iar operat ia
de amplicare cu scalar are proprietat ile:
(x +y) = x + y, () x, y R
n
, () R;
( + )x = x + x, () x R
n
, () , R;
(x) = ()x, () x R
n
, () , R;
1x = x, () x R
n
.
Consideram n continuare cateva elemente de analiza vectoriala pe spat iul R
n
.
Notam 0 = (0, . . . , 0) R
n
. Avem (1)x = x si 0x = 0, pentru orice x R
n
.
Pentru orice indice 1 i n, notam cu e
i
, vectorul e
i
= (0, . . . , 1, . . . , 0), unde 1
apare pe pozit ia a i-a. Mult imea {e
1
, . . . , e
n
}, formeaza baza canonica a spat iului
R
n
. Orice x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
, admite o unica reprezentare n raport cu aceasta
baza si anume x = x
1
e
1
+ . . . + x
n
e
n
.
Denit ia 1.2. Introducem urmatoarele tipuri de mult imi speciale n R
n
:
1
Daca a, b R
n
, se numeste segmentul de capete a si b, mult imea
[a, b] := {ta + (1 t)b| t [0, 1]}.
O mult ime C R
n
se numeste convexa, daca pentru orice puncte a, b C,
avem [a, b] C.
Daca a, v R
n
, v = 0, se numeste dreapta ce trece prin a si de direct ie v,
mult imea
{a + tv| t R}.
De asemenea, mult imea {a + tv| t [0, )} se numeste semidreapta de
capat a si de sens v.
Denit ia 1.3. Pentru indicii 1 i n, funct iile
i
: R
n
R, denite prin

i
(x
1
, . . . , x
n
) = x
i
, (x
1
, . . . , x
n
) R
n
, se numesc funct iile proiect ie de indice i.
Denit ia 1.4. Fie funt ia f : D R
n
, unde D este o mult ime oarecare. Pentru
indicii 1 i n, notam cu f
i
: D R, funct iile f
i
:=
i
f. Funct iile f
i
se numesc
funct iile componente de indice i ale funct iei f.
Observam ca funct ia f considerata n denit ia precedent a, admite reprezentarea
f = (f
1
, . . . , f
n
).
Denit ia 1.5. Fie funct ia f : D E, unde D R
n
, iar E este o mult ime
oarecare si e de asemenea un punct a D si v , v = 0. Funct ia (t) :=
= f(a + tv), t I, unde I = {t R| a + tv D}, este restrict ia funct iei f la
drepta de direct ie v care trece prin a.

In cazul particular, cand v = e


i
, unde 1 i n, funct ia se numeste funct ia
part iala de indice i a lui f n punctul a. Aceasta funct ie part iala o notam cu

a,i
.
Observam ca funct iile partiale
a,i
admit pentru a = (a
1
, . . . , a
n
), reprezentarea

a,i
(x
i
) = f(a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
), x
i
{x
i
R| (a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
) D}.
2 Topologia spat iului R
n
. Generalitat i
Denit ia 2.1. Se numeste norma unui element x R
n
, x = (x
1
, . . . , x
n
), numarul
real pozitiv:
x :=

x
2
1
+ . . . + x
2
n
.
2
Propozit ia 2.1. (Inegalitatea lui Cauchy) Pentru orice puncte x, y R
n
, x =
(x
1
, . . . , x
n
), y = (y
1
, . . . , y
n
), avem
|x
1
y
1
+ . . . + x
n
y
n
| x y.
Demonstrat ie. Sa consideram funct ia g(t) := (x
1
+ ty
1
)
2
+ . . . + (x
n
+ ty
n
)
2
, t
R. Evident g(t) 0, pentru orice t R. Dar g este un polinom de gradul doi n
variabila t:
g(t) = (y
2
1
+ . . . + y
2
n
)t
2
+ 2(x
1
y
1
+ . . . + x
n
y
n
)t + (x
2
1
+ . . . + x
2
n
).
Rezulta ca discriminantul lui g satisface inegalitatea 0. Acesta inegalitate
este echivalenta imediat cu inegalitatea din enunt .
Propozit ia 2.2. Norma are urmatoarele proprietat i:
a) x = 0, daca si numai daca x = 0, cand x R
n
.
b) x = || x, pentru orice x R
n
si R. (Proprietatea de omogeni-
tate)
c) x + y x + y, pentru orice x, y R
n
. (Inegalitatea triunghiului
sau Inegalitatea lui Minkowski).
Demonstrat ie. a) Condit ia x = 0 este echivalenta cu condit ia x
2
i
= 0, () 1
i n, care la randul ei este echivalenta cu condit ia x = 0.
b) Avem x =

(x
1
)
2
+ . . . + (x
n
)
2
=

()
2
(x
2
1
+ . . . + x
2
n
) = || x.
c) Daca ridicam la patrat inegalitatea din enunt , obt inem inegalitatea echivalent a
n

i=1
x
2
i
+
n

i=1
y
2
i
+ 2
n

i=1
x
i
y
n

n

i=1
x
2
i
+
n

i=1
y
2
i
+ 2x y.
Dupa simplicare aceasta inegalitate rezulta din inegalitatea lui Cauchy.
Sunt utile urmatoarele inegalitat i.
Propozit ia 2.3. Pentru orice punct x R
n
, x = (x
1
, . . . , x
n
), si orice indice
1 i n avem
|x
i
| x
n

j=1
|x
j
|. (1)
Demonstrat ie. Inegalitat iile din enunt se obt in imediat prin ridicare la patrat.
Denit ia 2.2. Pentru x, y R
n
, numarul d(x, y) := xy se numeste distant a
dintre punctele x si y.
Propozit ia 2.4. Distant a are urmatoarele proprietat i:
a) d(x, y) = 0, daca si numai daca x = y, x, y R
n
.
b) d(x, y) = d(y, x), pentru orice x, y R
n
.
c) d(x, z) d(x, y) + d(y, z), pentru orice x, y, z R
n
.
3
Demonstrat ie. a) d(x, y) = 0 este echivalent cu xy = 0, ceea ce este echiva-
lent cu x y = 0.
b) d(x, y) = x y = (1)(y x) = | 1| y x = d(y, x).
c) d(x, z) = xz = (xy)+(yz) xy+yz = d(x, y)+d(y, z).
Denit ia 2.3. Daca a R
n
si r > 0, se numeste sfera deschisa de centru a si
de raza r, mult imea
B(a, r) := {y R
n
| y x < r}.
Sfera deschisa centrata n a si de raza r este pentru n = 1, intervalul deschis
(a r, a + r), pentru n = 2, interiorul geometric al cercului centrat n a si de raza
r, iar pentru n = 3, interiorul geometric al sferei de centru a si de raza r.
Denit ia 2.4. Mult imea A R
n
se numeste marginita, daca exista R > 0, astfel
ncat A B(0, R).
Denit ia 2.5. Se numeste vecinatate a unui punct a R
n
, orice mult ime V R
n
cu proprietatea ca exista un numar r > 0, astfel ncat B(a, r) V . Notam cu V
a
familia vecin atat iilor lui a.
Propozit ia 2.5. Avem pentru orice a R
n
a) a V , pentru orice V V
a
.
b) V
1
V
2
V
a
, pentru orice V
1
, V
2
V
a
.
c) Daca V V
a
, si V A, A R
n
, atunci A V
a
.
Demonstrat ie. Punctele a) si c) sunt evidente. Pentru a vedea b), e r
1
, r
2
> 0,
astfel ca B(a, r
1
) V
1
si B(a, r
2
) V
2
. Daca luam r := min{r
1
, r
2
}, atunci avem
B(a, r) V
1
V
2
.
Sferele deschise centrate ntr-un punct a sunt cele mai simple vecin atat i ale
punctului a. Dupa cum vom remarca n continuare, not iunile care pot construite
cu ajutorul familiei de vecin atat i ale unui punct, pot denite echivalent folosind
doar subfamilia sferelor deschise centrate n acel punct.
Denit ia 2.6. O mult ime A R
n
se numeste mult ime deschisa, daca pentru
pentru orice a A, exista r > 0, astfel ncat B(a, r) A, (sau echivalent, daca A
este vecin atate pentru toate punctele sale).
Propozit ia 2.6. Avem:
a) Orice sfera deschisa este o mult ime deschisa.
b) O mult ime este deschisa, daca si numai daca ea este o reuniune arbitrara de
sfere deschise.
Demonstrat ie. a) Fie sfera B(a, r) si e x B(a, r). Notam := r x a.
Avem > 0. Arat am ca B(x, ) B(a, r).

Intr-adevar, daca y B(x, ), rezulta
ca y a y x + x a < + x a = r. Cum y a fost ales arbitrar,
rezulta armat ia. Apoi, deoarece pentru un punct arbitrar x B(a, r), am gasit
> 0, astfel ca B(x, ) B(a, r), rezulta ca B(a, r) este mult ime deschisa.
4
b) Fie D =

iI
B(a
i
, r
i
). Daca x D, atunci exista, i I, astfel ca x
B(a
i
, r
i
). Din punctul a) rezulta ca exista > 0 astfel ca B(x, ) B(a
i
, r
i
) si
deci B(x, ) D. Asadar D este deschisa. Reciproc, daca D R
n
este deschis a,
atunci pentru orice punct x D, exista r
x
> 0, astfel ca B(x, r
x
) D. Din
identitatea imediata D =

xD
B(x, r
x
), rezulta armat ia reciproca.
Propozit ia 2.7. Familia mult imile deschise are urmatoarele proprietat i:
a) Mult imea vida si spat iul R
n
sunt mult imi deschise.
b) O reuniune arbitrara de mult imi deschise este o mult ime deschisa.
c) Intersect ia a doua mult imi deschise este o mult ime deschisa.
Demonstrat ie. a) Mult imea este deschis a, dearece ea nu cont ine nici un punct
n care sa trebuiasca vericat a condit ia din denit ia mult imilor deschise. Mult imea
R
n
este evident deschis a.
b) Fie D o reuniune arbitrara de mult imi deschise. Din Propozit ia 2.6-b) rezulta
ca D este o reuniune de reuniuni de sfere deschise, deci este o reuniune de sfere
deschise. Aplicand din nou Propozit ia 2.6-b), partea de sucint a, rezulta ca D este
deschisa.
c) Fie D
1
, D
2
, mult imi deschise. Fie x D
1
D
2
. Exista razele r
1
> 0, r
2
> 0,
astfel ca B(x, r
1
) D
1
si B(x, r
2
) D
2
. Daca notam r = min{r
1
, r
2
}, atunci avem
B(x, r) D
1
D
2
. Deoarece x a fost ales arbitrar, rezulta ca D
1
D
2
este deschis a.
Observat ia 2.1. Din punctul c) al propozit iei precedente, rezulta prin induct ie ca
o intersect ie nita de mult imi deschise este o mult ime deschis a.
O familie de mult imi P(X), unde X este o mult ime oarecare, care veric a
condit iile a), b), c), din Propozit ia 2.7 se numeste spat iu topologic. Deci n
Propozit ia 2.7 am demostrat ca spat iul R
n
, nzestrat cu familia de mult imi deschise,
asa cum au fost denite n Denit ia 2.6, este un spat iu topologic. Ment ionam ca o
parte din not iunile pe care le consideram n acest capitol, referitoare la spat iul R
n
pot considerate mai general ntr-un spat iu topologic abstract. Spat iile topologice
reprezinta cadrul cel mai general n care se studiaza not iunile de convergent a, limita
si continuitate.
Denit ia 2.7. O mult ime din R
n
se numeste nchisa, daca complementara sa este
o mult ime deschisa.
Denit ia 2.8. Fie A R
n
si a R
n
. Punctul a se numeste:
punct interior al lui A, daca exista r > 0 astfel ncat B(a, r) A
punct aderent al lui A, daca pentru orice r > 0, avem B(a, r) A = .
punct de acumulare al lui A, daca pentru orice r > 0, avem
B(a, r) A \ {a} = .
punct izolat al lui A, daca exista r > 0 astfel ncat B(a, r) A = {a}.
5
Denit ia 2.9. Fie A R
n
. Denim:
interiorul lui A, notat cu

A
, mult imea punctelor interioare ale lui A,
aderent a sau nchiderea lui A, notata cu A, mult imea punctelor aderente
ale lui A,
mult imea derivata a lui A, notata cu A

, mult imea punctelor de acumulare


ale lui A,
frontiera lui A, mult imea Fr A := A\

A
.
Relativ la interior si aderent a avem urmatoarele rezultate:
Propozit ia 2.8. i) Pentru orice mult ime A R
n
, mult imea

A
este cea mai mare
mult ime deschisa inclusa n A. Rezulta ca o mult ime A R
n
este deschisa, daca si
numai daca A =

A
.
ii) Pentru orice mult ime A R
n
, mult imea A este cea mai mica mult ime nchisa
care include pe A. Rezulta ca o mult ime A R
n
este nchisa, daca si numai daca
A = A.
3 Siruri n spat iul R
n
Denit ia 3.1. Un sir (x
k
)
kN
se numeste convergent, daca exista a R
n
, astfel
ncat, lim
k
x
k
a = 0.

In acest caz punctul a se numeste limita sirului (x
k
)
kN
si se noteaza cu lim
k
x
k
.
Observat ia 3.1. Condit ia a = lim
k
x
k
se scrie n mod echivalent astfel: () >
0, ()k

N, () k N, k k

, x
k
a < .
Propozit ia 3.1. Daca un sir (x
k
)
kN
din R
n
este convergent, atunci limita sa este
unica.
Urma toarea propozit ie arata ca convergent a sirurilor de vectori din R
n
se reduce
la convergent a sirurilor de componente.
Propozit ia 3.2. Fie sirul (x
k
)
kN
, unde x
k
= (x
k 1
, . . . , x
k n
), k N si e punctul
a R
n
, a = (a
1
, . . . , a
n
). Sunt echivalente:
i) lim
k
x
k
= a,
ii) lim
k
x
k i
= a
i
, pentru orice indice 1 i n.
Demonstrat ie. i) ii). Fie indicele 1 i n xat. Avem |x
k i
a
i
|
x
k
a, vezi (1), si din lim
k
x
k
a = 0, obt inem folosind criteriul majorarii
ca lim
k
|x
k i
a
i
| = 0.
ii) i). Folosim inegalitatea x
k
a
n

i=1
|x
k i
a
i
|, vezi (1). Din limitele
lim
k
|x
k i
a
i
| = 0, pentru orice 1 i n, aplicand criteriul majorarii, obt inem
lim
k
x
k
a = 0.
6
Denit ia 3.2. Un sir (x
k
)
kN
din R
n
se numeste fundamental sau sir Cauchy,
daca pentru orice > 0, exista k

N, astfel ca pentru orice k, l N, k, l k

, sa
avem x
l
x
k
< .
Propozit ia 3.3. Orice sir (x
k
)
kN
convergent, din R
n
este fundamental.
Demonstrat ie. Fie a = lim
k
x
k
si e > 0. Exista un indice k

N, astfel
nc at sa avem x
k
a <

2
, pentru orice k k

. Atunci, daca k, l N, k, l k

,
avem x
l
x
k
x
l
a +a x
k
<

2
+

2
= .
Reciproca acestei propozit ii este de asemenea adevarat a, asa cum va rezulta din
teorema urmatoare.
Teorema 3.1. Orice sir fundamental (x
k
)
kN
din R
n
este convergent, adica spat iul
R
n
este complet n sensul lui Cauchy.
Demonstrat ie. Fie sirul fundamental (x
k
)
kN
, unde x
k
= (x
k 1
, . . . , x
k n
), k
N. Folosind inegalitatea (1), rezulta imediat ca sirurile (x
k i
)
kN
sunt fundamentale
pentru tot i indicii 1 i n. Deoarece spat iul R este complet n sens Cauchy, rezulta
ca sirurile componentelor sunt convergente. Notam a
i
:=
= lim
k
x
k i
, 1 i n. Apoi consideram punctul a := (a
1
, . . . , a
n
). Aplicand
Propozit ia 3.2, obt inem ca lim
k
x
k
= a.
Cu ajutorul sirurilor putem caracteriza punctele aderente, punctele de acumulare
si mult imile nchise.
Propozit ia 3.4. Fie A R
n
si a R
n
Avem:
i) a este punct aderent al mult imii A, daca si numai daca, exista un sir (x
k
)
kN
,
de puncte din A, convergent la a.
ii) a este punct de acumulare al mult imii A, daca si numai daca exita un sir de
puncte (x
k
)
kN
, din A \ {a}, convergent la a.
Demonstrat ie. i) Presupunem ca a A. Pentru orice k N, k 1, exista cate
un punct x
k
AB(a,
1
k
). Denim x
0
arbitrar. Atunci sirul (x
k
)
kN
astfel construit
este convergent la a.
Reciproc, sa presupunem ca exista un sir (x
k
)
kN
, de puncte din A, convergent
la a. Fie r > 0. Exista un indice k N astfel ca x
k
a < r. Deci AB(a, r) = .
Cum r > 0 a fost ales arbitrar, rezulta ca a A.
Punctul ii) se demonstreaza analog.
Propozit ia 3.5. O mult ime A R
n
este nchisa, daca si numai daca orice sir
convergent de puncte din A are limita n A.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca A este mult ime nchisa si e un sir (x
k
)
kN
de
puncte x
k
A, care este convergent la punctul a. Fie r > 0 arbitrar. Exista un
indice k N astfel ca x
k
a < r. Deci B(a, r) A = . Deoarece r > 0 a fost
ales arbitrar rezulta ca a A. Dar cum A este nchisa, rezulta ca a A.
Reciproc presupunemndeplinit a pentru A, condit ia cu siruri, din enunt . Fie a
A. Din Propozit ia 3.4 rezulta ca exista un sir (x
k
)
kN
de puncte din A, convergent
la a. Atunci a A. Deoarece a A a fost ales arbitrar, rezulta ca A = A. Din
Propozit ia 2.8 rezulta ca A este mult ime nchisa.
7
4 Mult imi compacte si mult imi conexe
Numimacoperire cu deschisi a unei mult imi A R
n
, o familie de mult imi deschise
{D
i
, i I} cu proprietatea ca A

iI
D
i
.
Denit ia 4.1. O mult ime A R
n
se numeste compacta, daca din orice acoperire
cu deschisi a lui A se poate extrage o subacoperire nita, adica daca A

iI
D
i
cu D
i
deschisi, exista indicii i
1
, . . . , i
k
, astfel ncat A D
i
1
. . . D
i
k
.
Vom da n continuare o caracterizare a mult imilor compacte.
Teorema 4.1. (Borel-Lebesque) Fie A R
n
. Sunt echivalente:
i) A este compacta,
ii) A este marginita si nchisa.
Denit ia 4.2. O mult ime A R
n
se numeste conexa, daca nu exista doua mult imi
deschise D
1
, D
2
cu proprietat ile:
a) A D
1
= si A D
2
= ,
b) A D
1
D
2
si
c) A D
1
D
2
= .

In caz contrar, mult imea A se numeste disconexa.


Doua rezultate importante sunt urmatoarele:
Teorema 4.2. Orice mult ime convexa A R
n
este conexa.
Teorema 4.3. O mult ime din R este conexa, daca si numai daca ea este un interval.
Reamintim ca o mult ime I R se numeste interval, daca, pentru orice numere
a < x < b, daca a, b I, rezulta x I
8
Curs 6
Limita si continuitate
Funct iile care vor interveni n acest capitol vor de forma f : D R
m
, unde
D R
n
, n, m 1. O astfel de funct ie se numeste funct ie scalara daca m = 1 si
respectiv funct ie vectoriala, daca m 2. De asemenea, funct ia f se numeste de
o variabila, daca n = 1 si de mai multe variabile, daca n 2. Pentru funct iile
vectoriale putem considera funct iile componente scalare, iar pentru funct iile de mai
multe variabile puten considera funct iile part iale ntr-un punct, asa cum au fost
introduse acestea n paragraful 6.1.
1 Limite de funct ii
Vom considera n acest capitol limitele de funct ii, n sens global, dupa o direct ie
si part iale. Denit ia de baza este cea a limitei globale, din care prin particularizare
se obt in limitele dupa o direct ie si limitele part iale. Cand nu se precizeaza tipul
limitei, se considera implicit ca este vorba de limita globala.
Denit ia 1.1. Fie funct ia f : D R
m
, D R
n
, n 1, m 1 si e a R
n
un
punct de acumulare al lui D. Fie de asemenea l R
m
. Spunem ca l este limita
funct iei f n punctul a, (sau nca limita globala a lui f n a), daca, pentru orice
vecinatate V a lui l, exista o vecinatate U a lui a, astfel ncat
f(U D \ {a}) V. (1)
.
Observat ia 1.1. Denit ia limitei lui f n a, de mai sus, poate exprimata echivalent
n urmatoarea forma:
() > 0, ()

> 0, () x D, 0 < x a <

f(x) l < . (2)

Intr-adevar, aceasta exprimare n limbaj delta-epsilon, se obt ine din denit ia cu


vecinat at i, daca consideram vecin at at i V ale lui l de forma V = B(l, ) si vecin at at i
ale lui a de forma B(a,

). Apoi echivalent a celor doua exprimari se deduce imediat.


Astfel, daca l este limita funct iei f n a n sensul denit iei cu vecin at at i, atunci
pentru orice > 0, exista o vecinatate U a lui a astfel nc at f(U D\{a}) B(l, ).
Dar exista > 0, astfel ca B(a, ) U. Deoarece acest , depinde de , l notam

> 0. Se obt ine ca l veric a condit ia (2).


Reciproc, daca l verica condit ia (2), atunci daca V este o vecinatate a lui l,
exista > 0, astfel nc at, B(l, ) V . Atunci exista

> 0, care verica condit ia


din (2). Daca notam U := B(a,

), obt inem (1).


Propozit ia 1.1. Daca o funct ie f : D R
m
, D R
n
, admite ntr-un punct
a D

o limita, atunci aceasta este unica.


1
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd, ca exita doua puncte diferite l
1
, l
2

R
m
, care veric a condit ia (2). Alegem <
1
2
l
1
l
2
. Exista atunci, pentru
i = 1, 2, numerele
i

> 0, astfel ncat f(x) l


i
< , pentru orice x D, x = a si
|x a| <
i

. Fie xat un punct x D \ {a}, astfel nc at x a < min{


1

,
2

}.
Un astfel de punct exista deoarece a este punct de acumulare a lui D. Atunci avem
l
1
l
2
l
1
f(x) +f(x) l
2
< 2 < l
1
l
2
. Contradict ia gasit a, demon-
streaza propozit ia.
Propozit ia precedent a justica urmatoarea notat ie:
Denit ia 1.2. Daca funct ia f : D R
m
, D R
n
admite limita n punctul a D

,
atunci limita sa se noteaza cu lim
xa
f(x).
Urmatoarea propozit ie arata ca studiul limitelor funct iilor vectoriale se reduce
la studiul limitelor funct iilor componente.
Propozit ia 1.2. Fie funct ia f : D R
m
, D R
n
, f = (f
1
, . . . , f
m
), unde
f
i
: D R, (1 i m). Fie a D

si l R
m
, l = (l
1
, . . . , l
m
). Sunt echivalente:
i) lim
xa
f(x) = l,
ii) lim
xa
f
i
(x) = l
i
, pentru orice 1 i m.
Demonstrat ie. Propozit ia rezulta imediat din urmatoarele inegalitat i deduse din
proprietat ile normei:
|f
i
(x) l
i
| f(x) l
m

j=0
|f
j
(x) l
j
|, () 1 i m, () x D.
Denit ia 1.3. Fie funct ia f : D R
m
, D R
n
, a

D
, v R, ; v = 0 si l R
m
.
Spunem ca l este limita dupa direct ia v a lui f n punctul a, daca:
lim
t0
f(a + tv) = l. (3)

In cazul particular cand v = e


i
, 1 i n, atunci limita de mai sus se numeste
limita part iala de indice i.
Observat iile 1.1.

In legatura cu limitele denite n Denit ia 1.3 facem urma-
toarele remarci:
a) Condit ia a

D
este considerata doar pentru simplicare. De fapt aceasta
condit ie ar putea nlocuita cu condit ia mai slaba ca a sa e punct de acumulare
al mult imii obt inute prin intersect ia lui D cu dreapta ce trece prin a, de direct ie v.
b) Denit ia limitei exprimate prin (3), trebuie nt eleas a ca limita n 0 a funct iei
(t) := f(a + tv), t I, unde I := {t R| a + tv D}. Explicit ea nsemn a:
() > 0, ()

> 0, () t R, 0 < |t| <

, a + tv D f(a + tv) l < .

In cazul particular al limitei part iale de indice i, aceasta se mai poate nota si prin
l = lim
x
i
a
i
f(a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
), unde l verica condit ia echivalent a:
() > 0, ()

> 0, () x
i
R, 0 < |x
i
a
i
| <

, (a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
) D
f(a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
) l < .
2
Propozit ia 1.3. Fie funct ia f : D R
m
, D R
n
si a

D
. Daca f admite limita
(globala) l n punctul a, atunci ea admite limite dupa orice direct ie v = 0 n a si
toate sunt egale cu l.
Demonstrat ie. Fie > 0. Putem alege > 0, astfel ncat sa e ndeplinite
urmatoarele doua condit ii: B(a, ) D si pentru orice x B(a, ), x = a, sa avem
f(x) l < . Atunci, daca xam v R
n
, v = 0, Avem f(a + tv) l < ,
pentru orice t astfel ca 0 < |t| <

v
. Deci lim
t0
f(a + tv) = l.
Urmatoarea teorema caracterizeaza limitele de funct ii cu ajutorul limitelor de
siruri.
Teorema 1.1. (Heine) Fie funct ia f : D R
m
, D R
n
si a D

. Sunt
echivalente:
i) exista lim
xa
f(x),
ii) pentru orice sir (x
k
)
kN
de puncte x
k
D \ {a}, convergent la a, sirul
valorilor: (f(x
k
))
kN
este convergent.
Mai mult, n cazul cand acestea au loc, atunci
lim
xa
f(x) = lim
k
f(x
k
),
pentru orice sir (x
k
)
kN
ca mai sus.
Demonstrat ie. Presupunem mai nt ai ca exista lim
xa
f(x) = l si aratam ca pen-
tru orice sir (x
k
)
kN
de puncte x
k
D\{a}, convergent la a, avem lim
k
f(x
k
) = l.
Fie (x
k
)
kN
un astfel de sir si e > 0 ales arbitrar. Din ipoteza, exista

> 0 astfel
nc at sa avem f(x) l < , pentru orice x D, astfel nc at 0 < x a <

.
Exista k

N, astfel ca sa avem x
k
a <

, pentru orice k N, k k

. Atunci
pentru k k

, avem f(x
k
) l < . Deci lim
k
f(x
k
) = l.
Reciproc, sa presupunem condit ia ii) ndeplinit a. Mai ntai sa remarcam ca
atunci exista un unic element l R
m
la care converg toate sirurile (f(x
k
))
kN
, cand
(x
k
)
kN
verica condit iile din ii).

Intr-adev ar, e doua siruri (x
k
)
kN
si (y
k
)
kN
,
de elemente din D \ {a}, convergente la a si astfel nc at lim
k
f(x
k
) = l
1
, iar
lim
k
f(y
k
) = l
2
. Atunci putem considera sirul alternant (z
k
)
kN
, denit prin
z
2k
:= x
k
, z
2k+1
:= y
k
, (k N). Atunci din ii) rezulta ca exista l
3
R
m
, astfel
ca lim
k
f(z
k
) = l
3
. Dar cum, (f(x
k
))
kN
si (f(y
k
))
kN
sunt subsiruri ale sirului
(f(z
k
))
kN
, rezulta ca l
1
= l
3
si l
2
= l
3
. Deci l
1
= l
2
.
Sa presupunem acum ii) si sa notam cu l, acel unic element din R
m
la care
converg toate sirurile (f(x
k
))
kN
, cand (x
k
)
kN
veric a condit iile din ii). Pre-
supunem prin absurd ca l = lim
xa
f(x). Atunci exista
0
> 0, astfel nc at, pentru
orice > 0, exista x

D \ {a} astfel nc at x

a < si f(x) l
0
.
Alegand :=
1
k
, k N, k 1, obt inem un sir (x
k
)
kN
cu proprietat ile x
k

D\ {a}, lim
k
x
k
= a, si f(x
k
) l
0
. Aceasta contrazice nsa ipoteza. Deci
trebuie sa avem lim
xa
f(x) = l.
Ca o consecint a imediata a Teoremei lui Heine, avem urmatorul criteriu util
pentru a demonstra neexistent a limitei unei funct ii ntr-un punct.
3
Corolarul 1.1. Fie funct ia f : D R
m
, D R
n
si a D

. Daca exista doua


siruri (x
k
)
kN
si (y
k
)
kN
de puncte din D \ {a}, convergente la a si astfel ncat
lim
k
f(x
k
) = l
1
si lim
k
f(y
k
) = l
2
, unde l
1
= l
2
, atunci f nu admite limita n
punctul a.
Observat iile 1.2.

In legatura cu corolarul precedent facem urmatoarele remarci:
i)

In general, reciproca Corolarului 1.1 nu este adevarat a. Un exemplu este dat
n Exercit iul 1. din paragraful de aplicat ii.
ii) Daca m = 1, atunci avem o reciproca slaba a Corolorului 1.1, astfel: Daca f
nu admite limitan punctul a, atunci exista doua siruri (x
k
)
kN
si (y
k
)
kN
de puncte
din D\ {a}, convergente la a si astfel nc at lim
k
f(x
k
) = l
1
si lim
k
f(y
k
) = l
2
,
unde l
1
, l
2
R si l
1
= l
2
.

Intr-adevar, daca f nu are limitan a, rezulta din Teorema
lui Heine ca exista un sir (z
k
)
kN
de puncte din D \ {a} si convergent la a, astfel
nc at sirul (f(z
k
))
kN
nu este convergent n R. Dar orice sir neconvergent din R
are cel put in doua puncte limita diferite l
1
, l
2
n R. Atunci notam cu (x
k
)
kN
si cu
(y
k
)
kN
, doua subsiruri ale sirului (z
k
)
kN
, alese astfel ncat lim
k
f(x
k
) = l
1
si
lim
k
f(y
k
) = l
2
.
Urmatorul criteriu, pe care l prezent am n continuare, reprezint a un analog al
criteriului general de convergent a a lui Cauchy, ntalnit la siruri ai la serii numerice.
Teorema 1.2. (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie funct ia f : D R
m
, D
R
n
si a D

. Sunt echivalente:
i) exista lim
xa
f(x),
ii) pentru orice > 0 exista

> 0, astfel ncat pentru orice puncte x, y


D \ {a}, astfel ncat x a <

, si y a <

, avem f(x) f(y) < .


Demonstrat ie. i) ii). Fie l := lim
xa
f(x). Consideram un numar > 0
arbitrar ales. Din i) exista

> 0, astfel ca f(x) l <



2
, pentru orice x D, cu
0 < x a <

. Atunci, daca x, y D sunt astfel ca 0 < x a, y a <

,
atunci f(x) f(y) f(x) l +l f(y) <

2
+

2
= .
ii) ii). Presupunem prin absurd ca condit ia ii) este ndeplinit a, dar ca f nu
are limita n a. Din Teorema lui Heine rezulta ca exista un sir (x
k
)
kN
de puncte din
D \ {a}, convergent la a si astfel ncat sirul (f(x
k
))
kN
nu este convergent. Atunci
sirul (f(x
k
))
kN
nu este sir Cauchy. Deci exista
0
> 0 cu proprietatea ca pentru
orice k N exista indicii k
1
, k
2
k, astfel nc at f(x
k
1
) f(x
k
2
)
0
Fie numarul

0
> 0, care satisface condit ia din punctul ii) pentru alegerea
:=
0
. Putem considera indicele k
0
N, astfel ca pentru orice indici l k
0
,
sa avem x
l
a <

0
. Din cele spuse mai sus putem alege indicii k
1
, k
2
k
0
,
astfel nc at f(x
k
1
) f(x
k
2
)
0
. Aceasta contrazice nsa inegalitatea asigurata
de punctul ii). Contradict ia obt inuta demonstreaza condit ia i).
Propozit ia 1.4. (Criteriul majorarii) Fie D R
n
, a D

, si e funct iile
f : D R
m
si : D R. Daca exista l R
m
, astfel ncat
i) f(x) l (x), pentru orice x V D\ {a}, unde V este o vecinatate a
punctului a,
ii) lim
xa
(x) = 0,
atunci exista lim
xa
f(x) = l.
4
Demonstrat ie. Fie > 0 ales arbitrar. Alegem o vecinatate U V a lui a, astfel
nc at sa avem |(x)| < , pentru orice x U D \ {a}. Atunci, pentru astfel de
puncte x avem f(x) l < . Deci lim
xa
f(x) = l.
2 Funct ii continue ntr-un punct
Vom deni doua not iuni de continuitate a unei funct ii ntr-un punct: conti-
nuitatea globala, (care este continuitatea obisnuita) si continuitatea part iala. Daca
nu se precizeaza tipul continuit at ii, atunci se considera implicit ca este vorba de
continuitatea globala. De obicei, vom omite n exprimare termenul global.
Denit ia 2.1. Spunem ca o funct ie f : D R
m
, D R
n
este continua (global)
n punctul a D, daca pentru orice vecinatate V a lui f(a) exista o vecinatate U
a lui a astfel ncat f(U D) V .
Observat ia 2.1. O denit ie echivalenta cu cea de mai sus, este urmatoarea:
() > 0, ()

> 0, () x D, x a <

f(x) f(a) < .


Continuitatea poate caracterizata cu ajutorul limitei. T inem cont ca un punct
a D este e un punct de acumulare al lui D, e un punct izolat al lui D.
Propozit ia 2.1. Fie o funct ie f : D R
m
, D R
n
si punctul a D. Avem:
i) Daca a este un punct izolat al lui D, atunci f este continua n a.
ii) Daca a este un punct de acumulare a lui D, atunci f este continua n a, daca
si numai daca f are limita n a si lim
xa
f(x) = f(a).
Demonstrat ie. i) Fie V o vecin atate oarecare a lui f(a). Deoarece a este punct
izolat, putem alege o vecinatate U a lui a, astfel ca UD = {a}. Atunci f(UD) =
= {f(a)} V .
ii) Rezulta imediat, daca comparam ntre ele denit iile limitei si ale conti-
nuitat ii.
Din propozit ia precedent a si din proprietat ile limitelor, deducem imediat urma-
toarele caracterizari ale continuit at ii ntr-un punct:
Propozit ia 2.2. O funct ie f : D R
m
, D R
n
, f = (f
1
, . . . , f
m
) este continua
n punctul a D, daca si numai daca toate funct iile componente f
i
: D R,
1 i m, sunt continue n a.
Propozit ia 2.3. O funct ie f : D R
m
, D R
n
este continua n punctul a D,
daca si numai daca pentru orice sir (x
k
)
kN
, de puncte din D, avem lim
k
f(x
k
) =
f(a).
O alta caracterizare a continuit at ii unei funct ii ntr-un punct se poate face
folosind oscilat ia funct iei n acel punct.

In acest scop denim:
5
Denit ia 2.2. Fie funct ia f : D R
m
, D R
n
si e A D. Numim oscilat ia
funct iei f pe mult imea A, numarul Osc(f, A) R, denit prin
Osc(f, A) := sup
x,yA
f(x) f(y).
Denit ia 2.3. Fie funct ia f : D R
m
, D R
n
si e punctul a D. Numim
oscilat ia funct iei f n punctul a, numarul Osc(f, a) R, numarul denit prin
Osc(f, a) := inf
V V
a
Osc(f, V D).
Teorema 2.1. O funct ie f : D R
m
, D R
n
este continua ntr-un punct a D,
daca si numai daca Osc(f, a) = 0.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca f este continu a n punctul a. Fie > 0.
Exista

> 0 astfel ca f(x) f(a) <



2
, pentru orice x D, astfel ca f(x)
f(a) <

. Atunci, daca x, y D B(a,

), atunci f(x) f(y) f(x)


f(a)+f(a)f(y) < . Asadar Osc(f, B(a,

)) si deci Osc(f, a) . Cum


> 0 a fost ales arbitrar, rezulta Osc(f, a) = 0.
Reciproc, presupunem Osc(f, a) = 0. Fie > 0. Exista o vecin atate V a lui
a, astfel ca Osc(f, D V ) < . Atunci pentru orice punct x D V , avem
f(x) f(a) . Deci f este continua n a.
Denit ia 2.4. Fie o funct ie f : D R
m
, D R
n
, e a = (a
1
, . . . , a
n
) D
si e un indice 1 i n. Spunem ca f este continua part ial n punctul
a D, n raport cu variabila de indice i, daca funct ia part iala
a,i
(x
i
) :=
= f(a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
), x
i
{x
i
R| (a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
) D}, este continua n
punctul a
i
. De asemenea, spunem simplu, ca f este continua part ial n punctul
a, daca ea este continua part ial n a n raport cu toate variabilele.
Folosind Propozit ia 2.1 si legatura dintre limita globala si limitele part iale,
obt inem:
Propozit ia 2.4. Daca funct ia f : D R
m
, D R
n
este continua global n a,
atunci ea este continua part ial n a.
Propozit ia 2.5. Fie D R
n
si a D.
i) Daca funct iile f : D R
m
si g : D R
m
sunt continue n punctul a, atunci
funct ia f + g : D R
m
este continua n a.
ii) Daca funct ia f : D R
m
este continua n punctul a, atunci funct ia f si
funct iile f, unde R, sunt continue n a.
Propozit ia 2.6. Fie D R
n
si a D si e funct iile f : D R si g : D R
continue n punctul a. Atunci funct ia f g este continua n a, iar daca exista o
vecinatate V a lui a astfel ncat g(x) = 0, pentru orice x DV , atunci funct ia
f
g
este continu a n a.

In nalul paragrafului ment ion am si urmatoarea proprietate:


6
Teorema 2.2. Fie D R
n
, E R
m
si e funt iile f : D E si g : E R
p
.
Fie a D si notam cu b := f(a). Daca funct ia f este continua n punctul a, iar
funct ia g este continua n punctul b, atunci funct ia g f : D R
p
este continua
n punctul a.
Demonstrat ie. Putem considera doar cazul cand a este punct de acumulare a
lui D. Fie (x
k
)
kN
, un sir oarecare de puncte din D, convergent la a. Atunci, din
Propozit ia 2.1, partea directa, avem lim
k
f(x
k
) = b si apoi lim
k
g(f(x
k
)) =
g(b) = (gf)(a). Atunci, folosind partea inversa a Propozit iei 2.1, rezulta ca funct ia
g f este continua n a.
3 Funct ii continue pe o mult ime
Denit ia 3.1. Funct ia f : D R
m
, D R
n
se numeste continua pe D daca ea
este continu a n orice punct din D.
Observat ia 3.1. Se va folosi si terminologia simpla de funct ie continu a, n loc de
funct ie continua pe D.
Din proprietat ile funct iilor continue ntr-un punct, deducem imediat urmatoarele
proprietat i ale funct iilor continue pe o mult ime.
Propozit ia 3.1. Compunerea a doua funct ii continue este o funct ie continua. Pe
larg, daca funct iile f : D E si g : E R
p
sunt continue, unde D R
n
, E R
m
,
atunci funct ia g f : E R
p
este continu a (pe D).
Propozit ia 3.2. Daca funct iile f : D R
m
si g : D R
m
, D R
n
sunt continue
pe D, atunci funct iile f +g, f si f, unde R este o constanta, sunt continue
pe D.
Propozit ia 3.3. Daca funct iile f : D R si g : D R, D R
n
sunt continue
pe D, atunci funct ia f g este continua pe D. Daca n plus g(x) = 0, pentru orice
x D, atunci funct ia
f
g
este continua pe D.

In plus avem:
Propozit ia 3.4. Daca funct iile f : D R si g : D R, D R
n
sunt continue pe
D, atunci funct iile max{f, g} si min{f, g} sunt continue pe D.
Demonstrat ie. Propozit ia rezulta imediat din Propozit ia 3.2 si din relat iile: max{f, g} =
1
2
(|fg|+f+g) si min{f, g} =
1
2
(f+g|fg|), t inand cont ca avem|fg| = fg.
Folosind Propozit ia 2.1, este justicata urmatoarea not iune.
Denit ia 3.2. Fie funct ia f : D R
m
D R
n
. Presupunem ca exista lim
xa
f(x),
unde a D

\ D. Numim prelungirea prin continuitate a funct iei f n punctul


a, funct ia continua

f : D {a} R
m
, denita prin:

f(x) :=

f(x), x D
lim
xa
f(x), x = a
.
7
Continuitatea unei funct ii pe o mult ime poate caracterizata n modul urmator.
Teorema 3.1. O funct ie f : D R
m
, D R
n
este continua pe D, daca si numai
daca, pentru orice mult ime deschisa B R
m
, exista o mult ime deschisa U R
n
astfel ncat f
1
(B) = D U.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca f este continua pe D si e B R
m
o mult ime
deschisa. Fie a f
1
(B). Notam b := f(a). Deoarece B este des-
chisa, ea este vecin atate a punctului b. Din continuitatea funct iei f n punc-
tul a, gasim un num ar
a
> 0, astfel nc at, f(D B(a,
a
)) B. Sa notam
U :=

af
1
(B)
B(a,
a
). Rezulta ca U este deschisa. Demonstram relat ia din enunt .
Pentru orice a f
1
(B) avem a B(a,
a
) U si totodata a D. Deci
f
1
(B) DU. Reciproc, daca x DU, exista a f
1
(B), astfel ca x B(a,
a
).
Din construct ia lui
a
, avem f(DB(a,
a
)) B. Deci f(x) B. Aceasta arata ca
x f
1
(B). Deoarece punctul x a fost ales arbitrar, rezulta U D f
1
(B). Am
obt inut deci f
1
(U) = D B.
Reciproc, sa presupunem ca pentru orice mult ime B R
m
are loc condit ia
din teorema si sa demonstram ca f este continu a. Fie a D. Consideram V ,
o vecinatate oarecare a punctului f(a). Exista o mult ime deschis a B astfel nc at
f(a) B V . De exemplu B se poate lua de forma unei sfere deschise centrate
n f(a). Fie U R
n
, o mult ime deschis a asigurata de ipoteza astfel ncat U D =
= f
1
(B). Deoarece f(a) B rezulta ca a U D. Deoarece U este de-
schisa, ea este vecin atate a punctului a. Din relat ia U D = f
1
(B) rezulta ca
f(U D) B V . Deoarece vecin atatea V a lui f(a) a fos aleasa arbitrara,
rezulta ca f este continu a n a, iar cum a a fost ales arbitrar, rezulta ca f este
continua pe D.
Vom utiliza n continuare caracterizarea continuit at ii data n Teorema 3.1 pentru
a stabili legatura dintre continuitate, pe de o parte si compactitate si conexitate pe
de alta parte.
Teorema 3.2. Daca D R
n
este mult ime compacta si daca funct ia f : D
R
m
este continua, atunci mult imea f(D) este compacta.
Demonstrat ie. Fie {A
i
, i I} o acoperire cu deschisi a lui f(D). Din Teorema
3.1 exista familia de mult imi deschise {U
i
, i I}, astfel ncat, f
1
(A
i
) = D U
i
.
Pentru orice punct a D, exista i I astfel ca f(a) A
i
. Deci a U
i
. Asadar,
familia {U
i
, i I} este o acoperire cu deschisi a lui D. Deoarece D este compacta,
rezulta ca exista indicii i
1
, . . . , i
k
I, astfel ca D U
i
1
. . . U
i
n
. Deoarece
f(D U
i
) A
i
, rezulta ca f(D) A
i
1
. . . A
i
k
. Deci din acoperirea arbitrara
cu deschisi a lui f(D) am putut extrage o subacoperire nita. Rezulta ca f(D) este
compacta.
Corolarul 3.1. (Teorema lui Weierstrass) Daca D R
n
este compacta, atunci
orice funct ie continua f : D R este marginita si si atinge marginile. Aceasta
nseamna ca exista, m, M R, si x
m
, x
M
D astfel ca
i) m f(x) M, pentru orice x D si
ii) m = f(x
m
), M = f(x
M
).
8
Demonstrat ie. Din Teorema 3.2 rezulta ca f(D) este compacta, iar din Teorema
Borel-Lebesgue rezulta ca f(D) este mult ime marginita si nchis a. Deoarece este
marginit a, exita numerele m := inf{f(x| x D} si M := sup{f(x)|
x D}. Din proprietat ile inmumului, pentru orice k N, k 1, exista un
element x
k
D, astfel ca f(x
k
) < m +
1
k
. Atunci sirul (f(x
k
))
kN
, (unde x
0
D
este ales arbitrar), este convergent cu limita m. Deoarece f(D) este nchisa, obt inem
m f(D). Deci exista x
m
D, astfel ncat m = f(x
m
).

In mod analog se demon-
streaza existent a elementului x
M
.
Teorema 3.3. Daca D R
n
este mult ime conexa, iar funct ia f : D R
m
este
continua, atunci mult imea f(D) este conexa.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca f(D) este disconexa. Aceasta n-
seamna ca exista doua mult imi deschise C
1
R
m
, C
2
R
m
, astfel ncat sa avem
i) f(D) C
1
C
2
, ii) f(D) C
1
= , f(D) C
2
= si iii) f(D) C
1
C
2
= .
Fie mult imile deschise U
1
R
n
, U
2
R
n
, asigurate de Teorema 3.1, astfel ncat
f
1
(C
1
) = U
1
D si f
1
(C
2
) = U
2
D. Din proprietat iile i), ii), iii) de mai sus,
rezulta ca avem a) D U
1
U
2
, b) D U
1
= , D U
2
= si c) D U
1
U
2
= .
Am obt inut ca D este disconexa. Contradict ia obt inut a demonstreaza teorema.
Corolarul 3.2. (Teorema lui Darboux) Daca I R este un interval, iar
f : I R este continua, atunci f are proprietatea lui Darboux pe I.
Demonstrat ie. Fie x
1
< x
2
doua puncte din I si R, astfel nc at este cuprins
strict ntre f(x
1
) si f(x
2
). Din Teorema 3.3 deducem ca f([x
1
, x
2
]) este mult ime
conexa din R, deci este interval. Atunci f([x
1
, x
2
]), adica exista c (x
1
, x
2
),
astfel ca f(c) = .
Vom introducem acum un tip special de funct ie continun a pe o mult ime.
Denit ia 3.3. Funct ia f : D R
m
, D R
n
se numeste uniform continua pe
D daca, pentru orice > 0, exista

> 0, astfel ncat pentru orice x, y D, cu


x y <

sa avem f(x) f(y) < .


Observat ia 3.2. Diferent a dintre continuitatea uniforma si continiutatea obisnu-
ita, consta n faptul ca la continuitatea uniforma, numarul

este acelasi n toate


punctele lui D. La continuitatea obsnuit a avemndeplinita doar conduit ia mai slaba:
() x D, () > 0, ()
x,
> 0, () y D, x y <
x,
f(x) f(y) < .
Avem deci:
Propozit ia 3.5. Orice funct ie f : D R
m
, D R
n
care este uniform continua
pe D este si continua obisnuit pe D.
Vom considera n comtinuare criterii privitoare la convergent a uniforma.
Propozit ia 3.6. Fie o funct ie f : D R
m
, D R
n
. Daca exista un
0
> 0 si
doua siruri (x
k
)
kN
si (y
k
)
kN
, cu x
k
, y
k
D cu proprietat ile
i) lim
k
(x
k
y
k
) = 0 si
ii) f(x
k
) f(y
k
)
0
, atunci funct ia f nu este uniform continua pe D.
9
Demonstrat ie. Rezulta imediat prin negarea condit iei de uniform continuitate si
alegand :=
k
, unde (
k
)
kN
este un sir de numere strict pozitive convergente la
0.
Teorema 3.4. Orice funct ie continua denita pe o mult ime compacta, f : D
R
m
, D R
n
, este uniform continua pe domeniul de denit ie D.
Demonstrat ie. Fie > 0. Pentru orce punct x D, exista cate o sfera deschis a
B(x, r
x
), astfel ca pentru orice y B(x, r
x
) sa avem f(y) f(x) <

2
. Familia
{B(x,
1
2
r
x
), x D} este o acoperire cu deschisi a lui D. Deoarece D este compacta,
putem gasi punctele x
1
, . . . , x
k
D, astfel ca D

k
i=1
B(x
i
,
1
2
r
x
i
). Alegem

:=
=
1
2
min{r
x
1
, . . . , r
x
k
}. Fie x, y D doua puncte astfel ca x y <

. Exista
1 i k, astfel ca x B(x
i
,
1
2
r
x
i
). Avem
y x
i
y x +x x
i
<

+
1
2
r
x
i
r
x
i
.
Deci y B(x
i
, r
x
i
). Atunci, din alegerea sferelor B(x, r
x
), rezulta ca
f(x) f(y) f(x) f(x
i
) +f(x
i
) f(y) <

2
+

2
< .
Consideram acum o clasa de funct ii mai restransa decat cea a funct iilor uniform
continue.
Denit ia 3.4. O funct ie f : D R
m
, D R
n
, se numeste lipschitziana pe D
daca exista o constant a M > 0, astfel ncat
f(x) f(y) M x y, pentru orice puncte x, y D. (4)
Propozit ia 3.7. Orice funct ie f : D R
m
, D R
n
, care este lipschitziana pe D
este uniform continua pe D.
Demonstrat ie. Fie M > 0 constanta pentru care are loc relat ia (4). Fie > 0
arbitrar ales. Daca notam

:=

M
, atunci obt inem f(x) f(y) < , pentru orice
puncte x, y D, astfel ca x y <

. Deci f este uniform continu a.


Propozit ia 3.8. Daca I R este interval, iar f : I R este o funct ie cu derivata
marginita pe I, atunci f este lipschitziana pe I.
Demonstrat ie. Fie M > 0, astfel ca |f

(x)| M, pentru orice x I. Fie > 0.


Pentru orice puncte x, y I, din Teorema lui Lagrange, exista un punct c cuprins
ntre x si y, astfel ca f(x) f(y) = f

(c)(x y). Atunci |f(x) f(y)| < M |x y|.


10
4 Aplicatii liniare
Denit ia 4.1. O aplicat ie L : R
n
R
m
, n, m 1, se numeste liniara daca
ndeplineste condit ia
L(ax + by) = aL(x) + bL(y), pentru orice x, y R
n
, si orice a, b R.
O aplicat ie liniara se mai numeste si operator liniar. Notam cu L(R
n
, R
m
),
mult imea aplicat iilor liniare din R
n
n R
m
.
Vom prezenta n continuare reprezentarea matriceala n raport cu bazele
canonice a aplicat iilor liniare. Fie {e
1
, . . . , e
n
}, baza canonica a spat iului R
n
si e
{e
1
, . . . , e
m
}, baza canonica a spat iului R
m
. Daca L L(R
n
, R
m
), atunci pentru
orice 1 j n exista o reprezentare unica
L(e
j
) =
m

i=1
a
i,j
e
i
.
Matricea A := (a
i,j
)
1im
1jn
, de ordin (m, n) se numeste matricea atasata aplicat iei
liniare L, n raport cu bazele canonice.
Sa observam ca, daca x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
si notam cu y := L(x), y =
= (y
1
, . . . , y
m
), atunci avem:
L(x) = L

j=1
x
j
e
j

=
n

j=1
x
j
L(e
j
) =
n

j=1
x
j
m

i=1
a
i,j
e
i
=
m

i=1

j=1
a
i,j
x
j

e
i
.
Pe de alta parte avem
L(x) = y =
m

i=1
y
i
e
i
.
Prin identicarea coecient ilor vectorilor e
i
, (1 i m), obt inem:
y
i
=
n

j=1
a
i,j
x
j
, (1 i m, 1 j n). (5)
Aceste relat ii sunt echivalente cu urmatoarea reprezentare matriceala:
L(x) =

y
1
.
.
.
y
m

a
1,1
. . . a
1,n
. . . . . . . . .
a
m,1
. . . a
m,n

x
1
.
.
.
x
n

In cazul particular m = 1, pentru orice L L(R


n
, R), exista un vector (a
1
, . . . , a
n
),
astfel ca L admite reprezentarea:
L(x) =
n

j=1
a
j
x
j
, () x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
.
11

In cazul particular m = n = 1, pentru orice L L(R, R), exista un num ar a R,


astfel ca L admite reprezentarea:
L(x) = a x, () x R.
Studiem n continuare continuitatea aplicat iilor liniare. Avem mai ntai:
Teorema 4.1. Daca L L(R
n
, R
m
), atunci exista M > 0, astfel ca L(x)
M x.
Demonstrat ie. Fie A := (a
i,j
)
1im
1jn
matricea atasat a aplicat iei L, n raport cu
bazele canonice. Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
si y = L(x), y = (y
1
, . . . , y
m
). Folosind
relat iile date n (5) si inegalitat ile normei, gasim
y
m

i=1
|y
i
| =
m

i=1
|
n

j=1
a
i,j
x
j
|
m

i=1
n

j=1
|a
i,j
| |x
j
|
m

i=1
n

j=1
|a
i,j
| x.
Deci putem alege M :=
m

i=1
n

j=1
|a
i,j
|.
Corolarul 4.1. Orice aplicat ie L (R
n
, ) este o funct ie lipschitziana.
Demonstrat ie. Fie M 0, constanta care veric a condit ia din Teorema 4.1. Fie
x, y R
n
. Avem L(x) L(y) = L(x y) M x y.
Din Teorema 4.1 rezulta ca are sens:
Denit ia 4.2. Pentru orice L L(R
n
, R
m
) notam
L := inf{M | L(x) Mx, () x R
n
}.
Numarul L se numeste norma operatorului L.
Denumirea de norma atribuita num arului L se justica prin faptul ca aplicat ia
care atasaz a ecarui operator L pe L, verica proprietat i analoage celor vericate
de norma vectorilor. Nu vom analiza ns a aici aceaste proprietat i.
Teorema 4.2. Pentru orice L L(R
n
, R
m
) si orice x R
n
, avem L(x)
L x.
Demonstrat ie. Daca x = 0, atunci relat ia este adevarat a, deoarece pentru orice
L L(R
n
, R
m
), avem L(0) = 0. Fie L xat, si notam A := {M > 0|L(x)
x, () x R
n
}. Daca x = 0 si M A, obt inem ca
L(x)
x
M. Cum M A
este arbitrar, rezulta ca
L(x)
x
este un minorant al mult imii A. Dar inf A este cel
mai mare minorant al lui A, si deci
L(x)
x
L. De aici rezulta relat ia din enunt .
12
Curs 7
Diferent iabilitatea funct iilor de mai
multe variabile
Extinderea derivabilitat ii de la funct ii de o variabila la funct ii de mai
multe variabile aduce dupa sine o diferent iere a proprietat ilor de derivabilitate si
diferent iabilitate, proprietat i care, la funct iile de o variabil a coincideau. Not iunea
de baza a calculului diferent ial pentru funct ii de mai multe variabile este diferent ia-
bilitatea, iar o not iune mai slaba este cea de derivabilitate part iala.

In acest capitol
vom trata aceste not iuni pentru funct ii scalare si vectoriale. Remarcam ns a ca,
extinderea not iunilor de diferent iabilitate si de derivabilitate part ial a de la funct ii
scalare la funct ii vectoriale se face relativ simplu.
1 Derivate dupa o direct ie. Derivate part iale
Denit ia 1.1. Fie D R
n
, f : D R, a

D
si v R
n
, v ,= 0. Spunem ca
funct ia f este derivabila dupa direct ia v n punctul a, daca exita numarul
df
dv
(a) R astfel ncat are loc urmatoarea limita (de funct ie reala si de variabila
reala):
d f
d v
(a) = lim
t0
f(a + tv) f(a)
t
.
Denit ia 1.2. Fie D R
n
, a

D
, v R
n
, v ,= 0. Fie de asemenea funct ia vec-
toriala f : D R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
), unde f
i
: D R, (1 i m). Spunem ca
funct ia f admite derivata dupa direct ia v n punctul a, daca pentru orice indice
(1 j m), exista
df
j
dv
(a).

In acest caz, denim
df
d v
(a) :=
_
df
1
dv
(a), . . . ,
df
n
dv
(a)
_
.
Denit ia 1.3. Fie D R
n
, f : D R, a

D
, a = (a
1
, . . . , a
n
). Notam argument ii
funct iei f cu x
1
, . . . , x
n
. Spunem ca funct ia f este derivabila part ial n raport
cu variabila x
i
, 1 i n, n punctul a daca exita numarul
f
x
i
(a) R astfel
ncat are loc urmatoarea limita (de funct ie reala si de variabila reala):
f
x
i
(a) = lim
x
i
a
i
f(a
1
, . . . , a
i1
, x
i
, a
i+1
, . . . , a
n
) f(a
1
, . . . , a
n
)
x
i
a
i
.
Numarul
f
x
i
(a), notat si f

x
i
(a) se numeste derivata part iala a funct iei f n
raport cu variabila x
i
, n punctul a.
Daca funct ia f admite derivate part iale n punctul a n raport cu toate variabilele
x
i
, (1 i n), atunci f se numeste derivabila part ial n punctul a.
Denit ia 1.4. Fie D R
n
, a

D
, v R
n
, v ,= 0. Fie de asemenea funct ia
vectoriala f : D R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
), f
i
: D R, (1 i m). Notam
argument ii funct iei f cu x
1
, . . . , x
n
. Spunem ca funct ia f admite derivata part iala
1
n punctul a n raport cu variabila x
i
, daca pentru orice indice (1 j m),
exista
fj
x
i
(a).

In acest caz, denim
f
x
i
(a) :=
_
f
1
x
i
(a), . . . ,
d f
n
d x
i
(a)
_
.
Daca funct ia f admite derivate part iale n punctul a n raport cu toate variabilele
x
i
, (1 i n), atunci f se numeste derivabila part ial n punctul a.
Observat ia 1.1. Derivatea part ial a a unei funct ii ntr-un punct este un caz par-
ticular al derivabilit at ii dupa o direct ie.

Intr-adev ar, cu notat iile anterioare avem
f
x
i
(a) =
df
d e
i
(a). Aceasta relat ie se obt ine cu ajutorul substitut iei t = x
i
a
i
.
Deoarece derivabilitatea part ial a a funct iilor vectoriale se reduce imediat, prin
denit ia data la derivabilitatea funct iilor scalare componente, n continuare vom
trata doar cazul funct iilor cu valori reale.
Denit ia 1.5. Fie D R
n
o mult ime deschisa si f : D R. Spunem ca f este
derivabila part ial pe D, daca f este derivabila part ial n orice punct a D.
Folosind relat ia dintre derivabilitate si continuitate de la funct iile reale de vari-
abila reala, obt inem imediat:
Propozit ia 1.1. Fie D R
n
, a

D
si f : D R. Daca f este derivabila part ial
n raport cu variabila x
i
n punctul a, atunci f este continua part ial n raport cu
variabila x
i
n punctul a.
Observat ia 1.2. Derivabilitatea partiala ntr-un punct nu implica continuitatea
globala n acel punct.
Vom extinde n continuare Teorema lui Lagrange pentru funct ii de mai multe
variabile.
Teorema 1.1. Fie D R
n
, D deschisa si f : D R derivabila part ial pe D.
Fie punctele a, x D, astfel ca D cont ine toate punctele y = (y
1
, . . . , y
n
), cu
proprietatea ca y
i
[a
i
, x
i
], daca a
i
x
i
, (respectiv y
i
[x
i
, a
i
], daca x
i
a
i
),
(1 i n). Atunci exita punctele c
i
din intervalele nchise de capete a
i
si x
i
, astfel
n cat sa avem
f(x) f(a) =
n

i=1
f
x
i
(a
1
, . . . , a
i1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
)(x
i
a
i
). (1)
Demonstrat ie. Din ipoteza rezulta ca pentru orice 1 i n, segmentul de
capete (a
1
, . . . , a
i1
, x
i
, . . . , x
n
) si (a
1
, . . . , a
i
, x
i+1
, . . . , x
n
) este cont inut n D. Avem
descompunerea:
f(x) f(a) =
n

i=1
f(a
1
, . . . , a
i1
, x
i
, . . . , x
n
) f(a
1
, . . . , a
i
, x
i+1
, . . . , x
n
).
Sa notam cu
i
, (1 i n) funct iile denite prin

i
(t) := f(a
1
, . . . , a
i1
, t, x
i+1
, . . . , x
n
), t [a
i
, x
i
],
2
daca a
i
x
i
, (respectiv t [x
i
, a
i
], daca x
i
a
i
) Daca x
i
= a
i
, atunci luam
c
i
= a
i
. Daca x
i
,= a
i
, din teorema lui Lagrange, rezulta ca exista c
i
cuprins
ntre a
i
si x
i
astefel ca (x
i
) (a
i
) =

(c
i
)(x
i
a
i
). T inand cont ca

(c
i
) =
=
f
x
i
(a
1
, . . . , a
i1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
), din descompunerea de mai sus rezulta teorema.

In nalul acestui paragraf vom introduce cateva not iuni construite cu ajutorul
derivatelor part iale.
Denit ia 1.6. Fie D R
n
, a

D
si e funct iile f
i
: D R, 1 i m derivabile
part ial n punctul a. Notam argument ii acestor funct ii cu variabilele x
1
, . . . , x
n
.
Pentru orice indici j
1
, . . . , j
m
1, . . . , n, denim ( dupa numele lui C. Jacobi),
Jacobianul funct iilor f
1
, . . . , f
m
n raport cu variabilele x
j
1
, . . . , x
j
m
, determinantul
de ordin m
D(f
1
, . . . , f
m
)
D(x
j
1
, . . . , x
j
m
)
(a) :=

f
1
x
j
1
(a) . . .
f
1
x
j
m
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
m
x
j
1
(a) . . .
f
m
x
j
m
(a)

.
Denit ia 1.7. Fie D R
n
, a

D
si f : D R. Daca f este derivabila part ial n
punctul a, numim gradientul lui f n punctul a, vectorul
f(a) :=
_
f
x
1
(a), . . . ,
f
x
n
(a)
_
.
Gradientul lui f n a se mai noteaza si prin grad f(a).
Denit ia 1.8. Fie D R
3
, a

D
si f : D R
3
, f = (P, Q, R). Notam
argument ii lui f cu x, y, z. Daca f este derivabila part ial n punctul a, atunci
denim:
i) rotorul lui f n punctul a, ca ind vectorul
rot f(a) :=
_
R
y
(a)
Q
z
(a),
P
z
(a)
R
x
(a),
Q
x
(a)
P
y
(a)
_
.
si
ii) divergent a lui f n punctul a, ca ind numarul real
div f(a) :=
P
x
(a) +
Q
y
(a) +
R
z
(a).
2 Diferent iabilitatea
Denit ia 2.1. Fie D R
n
, a

D
si f : D R
m
. Spunem ca funct ia f este
diferent iabila n punctul a, daca exista un operator liniar L : R
n
R
m
astfel
ca sa existe limita (n R
m
):
lim
xa
f(x) f(a) L(x a)
|x a|
= 0. (2)

In acest caz, operatorul L se numeste diferent iala funct iei f n punctul a si se


noteaza prin df(a).
3
Observat ia 2.1. Se poate arata ca daca exista un operator liniar L care verica
condit ia din denit ia de mai sus, atunci el este unic.
Observat ia 2.2. Condit ia de diferent iablitate poate exprimata echivalent, astfel:
exista o funct ie : D R
m
, astfel ca sa avem
f(x) = f(a) + df(a)(x a) +|x a|(x), () x D si lim
xa
(x) = 0. (3)
Daca utilizam simbolul lui Landau, putem scrie condit ia de diferent iabilitate prin
urmatoarea relat ie
f(x) = f(a) + df(a)(x a) + o(|x a|), (x a). (4)
De asemenea, daca utilizam reprezentarea matriceala a operatorilor liniari, rezulta
ca diferent iabilitatea lui f n pumctul a mai poate exprimata nca sub urmatoarea
forma: existam matricea de dimensiune mn, (c
i,j
)
1im
1jn
, astfel ca
f(x) f(a) =
_
_
_
c
1,1
. . . c
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
m,1
. . . c
m,n
_
_
_
_
_
_
x
1
a
1
.
.
.
x
n
a
n
_
_
_
+ o(|x a|), (x a), (5)
unde am notat a = (a
1
, . . . , a
n
), x = (x
1
, . . . , x
n
).

In aceasta reprezentare, funct ia
diferent iala df(a) : R
n
R
m
se reprezint a prin
df(a)(h
1
, . . . , h
n
) =
_
_
_
c
1,1
. . . c
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
m,1
. . . c
m,n
_
_
_
_
_
_
h1
.
.
.
h
n
_
_
_
, () (h
1
, . . . , h
n
) R
n
. (6)
Daca reprezentam f = (f
1
, . . . , f
m
), f
i
: D R, (1 i m), atunci relat ia (5)
este echivalenta cu urmatoarele relat ii obt inute pe componente:
f
i
(x) f
i
(a) =
n

j=1
c
i,j
(x
j
a
j
) + o(|x a|), (x a), (1 i m), (7)
iar funct iile diferent iale df
i
(a) : R
n
R sunt denite prin:
df
i
(a)(h
1
, . . . , h
n
) =
n

j=1
c
i,j
h
j
, () (h
1
, . . . , h
n
) R
n
, (1 i m). (8)
Denit ia 2.2. O funct ie f : D R
m
, D R
n
, D deschis, se numeste diferent iabila
pe D, daca f este diferent iabila n orice punct a D.
Propozit ia 2.1. Fie D R
n
, a

D
si f : D R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
). Funct ia
f este diferent iabila n punctul a daca si numai daca toate funct iile componente
f
i
: D R, 1 i m sunt diferent iabile n a.

In plus, n acest caz avem
df(a) = (df
1
(a), . . . , df
m
(a)).
4
Demonstrat ie. Rezulta din echivalent a relat iilor (5) si (7), precum si din relat iile
(6) si (8).
Propozit ia 2.2. Orice funct ie liniara f : D R
m
, D R
n
, este diferent iabila n
orice punct a

D
si n plus df(a) = f.
Demonstrat ie. Pentru orice x D, avem f(x) f(a) = f(x a), deci are loc
relat ia (4).
Propozit ia 2.3. Fie D R
n
, a

D
si f : D R
m
. Daca f este diferent iabila n
punctul a, atunci f este continua global n a.
Demonstrat ie. Rezulta imediat din relat ia (3), deoarece funct ia liniara df(a) este
continua.

In continuare vom urmarii legatura care exista ntre diferent iabilitate si conti-
nuitate part iala. Datorita Propozit iei 2.1, putem considera doar cazul funct iilor
scalare: m = 1.
Teorema 2.1. Fie D R
n
, a

D
si f : D R. Daca f este diferent iabila n
punctul a, atunci ea este derivabila part ial n a si n plus funct ia liniara df(a) :
R
n
R este denita prin:
df(a)(h
1
, . . . , h
n
) =
n

j=1
f
x
j
(a) h
j
, () (h
1
, . . . , h
n
) R
n
. (9)
Demonstrat ie. Presupunem ca f este diferent iabil a n a. Din (7), (3), obt inem
reprezentarea
f(x) f(a) =
n

j=1
c
j
(x
j
a
j
) +|x a|(x), x D, unde lim
xa
(x) = 0.
Fie j, 1 j n xat. Daca alegem n relat ia de mai sus un punct x D de forma
x = (a
1
, . . . , a
j1
, x
j
, a
j+1
, . . . , a
n
), x
j
,= a
j
, obt inem
f( x) f(a)
x
j
a
j
= c
j
+
[x
j
a
j
[
x
j
a
j
( x).
Atunci trcand la limita x
j
a
j
, obt inem ca c
j
=
f
x
j
(a). T inand cont de (8),
teorema este demonstrata.
Observat ia 2.3. Folosind funct iile proiect ie
j
: R
n
R,
j
(h
1
, . . . , h
n
) = h
j
,
(h
1
, . . . , h
n
) R
n
, relat ia (9) poate rescrisa astfel:
df(a) =
n

j=1
f
x
j
(a)
j
. (10)
5
Deoarece funct iile
j
sunt liniare avem d
j
=
j
. O alta notat ie a diferent ialelor
d
j
este dx
j
. Obt inem astfel o noua scriere a diferent ialei, si anume:
df(a) =
n

j=1
f
x
j
(a)dx
j
. (11)
Observat ia 2.4. Reciproca Teoremei 2.1 nu este adevarata.
Din Propozit ia 2.1 si din Teorema 2.1 rezulta cu avem:
Propozit ia 2.4. Fie D R
n
, a

D
si f : D R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
). Daca f
este diferent iabila n punctul a atunci toate funct iile componente f
i
, 1 i m sunt
diferent iabile n punctul a si avem reprezentarea
df(a)(h
1
, . . . , h
n
) =
_
_
_
f
1
x
1
(a) . . .
f
1
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
m
x
1
(a) . . .
f
m
x
n
(a)
_
_
_
_
_
_
h1
.
.
.
h
n
_
_
_
, () (h
1
, . . . , h
n
) R
n
.
Denit ia 2.3. Daca D R
n
, a

D
si funct ia f : D R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
) este
derivabila part ial n punctul a, atunci matricea
J(f, a) :=
_
_
_
f
1
x
1
(a) . . .
f
1
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
m
x
1
(a) . . .
f
m
x
n
(a)
_
_
_
se numeste matricea lui Jacobi a funct iei f n punctul a.
Daca ntarim condit ia de derivabilitate part iala, dupa cum urmeaza n teorema
urmatoare, se poate obt ine o reciproca mai slaba a Teoremei 2.1.
Teorema 2.2. Fie D R
n
, a

D
si f : D R. Daca f admite derivate part iale
pe o vecinatate a punctului a si daca aceste derivate part iale sunt continue n punctul
a, atunci f este diferent iabila n punctul a.
Demonstrat ie. Fie r > 0, astfel ca B(a, r) D si f admite derivate part iale pe
B(a, r). Pentru orice punct x B(a, r) exista punctele c
i
, 1 i n, situate pe
intervalele de capete a
i
si x
i
, pentru care are loc relat ia (1). Putem scrie
f(x) f(a) =
n

i=1
f
x
i
(a)(x
i
a
i
) +|x a|(x),
unde
(x) =
1
|x a|
n

i=1
_
f
x
i
(a
1
, . . . , a
i1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
)
f
x
i
(a)
_
(x
i
a
i
).
6
Ram ane sa artat am ca lim
xa
(x) = 0. Dar avem

x
i
a
i
xa

1, si
lim
xa
_
f
x
i
(a
1
, . . . , a
i1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
)
f
x
i
(a)
_
= 0,
deoarece atunci cand x tinde la a, punctul (a
1
, . . . , a
i1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
) tinde la a.
Teorema este demonstrata.
Urmatoarele proprietat i sunt imediate:
Propozit ia 2.5. Fie D R
n
, a

D
. Daca funct iile f : D R si g : D R sunt
diferent iabile n punctul a, atunci pentru orice numere , R, funct ia f + g
este diferent iabila n a si d(f +g)(a) = df(a) + dg(a).
O proprietate de mare important a o reprezinta teorema urmatoare:
Teorema 2.3. Fie D R
n
, E R
m
si funct iile f : D E si g : E R
p
. Fie
punctele a

D
si b

E
astfel ca b = f(a). Daca funct ia f este diferent iabila n
punctul a, iar funct ia g este diferent iabila n punctul b, atunci funct ia gf : D R
p
este diferent iabila n punctul a si
d(g f)(a) = dg(b) df(a). (12)
Omitem demonstrat ia acestei teoreme.
Observat ia 2.5. Din teorema precedent a, folosind reprezentarea matriceala a diferent ialei
si faptul ca matricea atasat a compunerii a doua aplicat ii liniare este produsul ma-
triciilor celor doua aplicat ii, obt inem:
J(g f, a) = J(g, b) J(f, a). (13)
Prin particularizare: p = 1, folosind Teorema 2.3 si relat ia (13), obt inem:
Propozit ia 2.6. (Formula derivarii funct iilor compuse) Fie D R
n
, E
R
m
si funct iile f : D E, f = (f
1
, . . . , f
m
), g : E . Fie punctele a

D
si b

E
astfel ca b = f(a). Notam cu x
1
, . . . , x
n
argument ii funct iei f si cu
y
1
, . . . , y
m
, argument ii funct iei g. Daca funct iile f
1
, . . . , f
m
sunt diferent iabila n
punctul a, iar funct ia g este diferent iabila n punctul b, atunci funct ia compusa
h : D R, h = g f are derivatele part iale:
h
x
j
(a) =
m

i=1
g
y
i
(b)
f
i
x
j
(a), 1 j n. (14)
Proprietatea de diferent iabilitate a funct iilor permite introducerea multor not iuni
de geometrie diferent iala. Ment ion am aici:
7
Denit ia 2.4. Fie D R
2
, e (a, b)

D
si e funct ia f : D R, ai carei
argument i sunt notat i cu x si y. Daca f este diferent iabila n punctul (a, b), atunci
planul de ecuat ie
z f(a, b) =
f
x
(a, b)(x a) +
f
y
(a, b)(y b)
se numeste planul tangent la suprafat a z = f(x, y) n punctul (a, b, f(a, b)), iar
vectorii de norma unu, perpendiculari pe planul tangent, adica

1
_
_
f
x
(a, b)
_
2
+
_
f
y
(a, b)
_
2
+ 1
_
f
x
(a, b),
f
y
(a, b), 1
_
se numesc vectorii normali la suprafat a z = f(x, y) n punctul (a, b, f(a, b)).
3 Derivate part iale si diferent iale de ordin supe-
rior
Derivatele part iale de ordin superior se denesc recursiv astfel.
Denit ia 3.1. Fie D R
n
, a

D
si f : D R
m
. Notam variabilele lui f cu
x
1
, . . . , x
n
. Spunem ca f admite derivata part iala de ordinul k, k 2, n
punctul a, n raport cu variabilele x
i
1
, . . . , x
i
k
, notata

k
f
x
i
k
...x
i
1
(a), sau cu
f
(k)
x
i
1
,...,x
i
k
(a), daca exista o vecinatate V a punctului a, astfel ca sa existe derivata
part iala

k1
f
x
i
k1
...x
i
1
(x), cand x V si aceasta sa e derivabila part ial n raport cu
variabila x
i
k
n punctul a, adica

k
f
x
i
k
. . . x
i
1
(a) :=

x
i
k
_

k1
f
x
i
k1
. . . x
i
1
_
(a).
De asemenea, spunem ca funct ia f este diferent iabila de ordinul k n punc-
tul a, daca f admite toate derivatele part iale de ordinul k n punctul a.
Denit ia 3.2. O funct ie f : D R
m
, unde D R
n
este un deschis, se numeste
derivabila part ial de ordinul k pe D, k 1 daca f este derivabila part ial
de ordinul k n orice punct a D. Daca f admite derivate part iale de ordinul k
continue pe D spunem ca funct ia f este de clasa C
k
pe D. Notam cu C
k
(D, R
m
),
si simplu cu C
k
(D), daca m = 1, mult imea funct iilor de clasa C
k
pe D.
Denit ia 3.3. Fie D R
n
, a

D
si f : D R
m
. Spunem ca f este diferent iabila
de ordinul k, k 2 n punctul a, daca f admite pe o vecinatate a lui a toate
derivatele part iale de ordinul k1, si daca aceste derivate part iale sunt diferent iabile
n punctul a.
8
Observat ia 3.1. Orice funct ie f : D R
m
, D R
n
deschisa, care care este de
clasa C
k
pe D este diferent iabil a de ordinul k pe D.
Observat ia 3.2. Din denit iile date, rezulta ca pentru o funct ie vectoriala f, pro-
prietatea de deribabilitate part ial a de ordin k, n raport cu k variabile xate, sau
n raport cu orice k variabile, proprietatea de funct ie de clasa C
k
, precum si propri-
etatea de diferent iabilitate de ordinul k sunt echivalente cu faptul ca toate funct iile
componente au respectiv aceste proprietat i. De aceea n continuare vom considera
n acest paragraf doar funct ii cu valori reale.
Denit ia 3.4. Fie D R
n
, a

D
si f : D R diferent iabila n punctul a. Numim
diferent iala de ordinul k a funct iei f n punctul a, notata d
k
f(a), aplicat ia
d
k
f(a) : R
n
. . . R
n
. .
k ori
R, denita prin
d
k
f(a)(h
1
, . . . , h
k
) =
n

i
1
=1
. . .
n

i
k
=1

k
f
x
i
k
. . . x
i
1
(a) h
1,i
1
. . . h
k,i
k
,
pentru orice h
1
, . . . h
k
R
n
, unde h
j
= (h
j,1
, . . . , h
j,n
), (1 j k).
Teorema 3.1. Fie D R
n
, a

D
si f : D R. Daca f admite derivate part iale
de ordinul k pe o vecinatate a punctului a, si daca acestea sunt continue n punctul
a, atunci f este diferent iabila de ordinul k n a.
Demonstrat ie. Rezulta aplicand Teorema 2.2.
O proprietate importanta a derivatelor part iale de ordin superior o reprezinta
simetria n raport cu ordinea variabilelor n raport cu care se face derivarea. Vom
demonstra mai nt ai aceasta proprietate n cazul simplu al derivatelor de ordinul doi,
pentru funct ii de doua variabile si apoi vom extinde proprietatea la cazul general.
Teorema 3.2. (Schwartz) Fie D R
2
, f : D R si (a, b)

D
. Notam cu x si
y argument ii lui f. Daca f admite dertivatele part iale

2
f
xy
si

2
f
yx
pe o vecinatate
a punctului (a, b) si daca acestea sunt continue n punctul (a, b), atunci avem

2
f
xy
(a, b) =

2
f
yx
(a, b).
Corolarul 3.1. Fie D R
n
, a

D
si f : D R, avand argument ii x
1
, . . . , x
n
.
Daca funct ia f admite derivate part iale de ordinul k continue pe o vecinatate de-
schisa V D a punctului a, si continue n a, atunci pentru orice indici i
1
, . . . , i
k

1, . . . , n si orice permutare : 1, . . . , k 1, . . . , k, avem

k
f
x
i
1
. . . x
i
k
(a) =

k
f
x
i
(1)
. . . x
i
(k)
(a).
9

In majoritatea aplicat iilor, diferent iala de ordin k, se aplica la k argument i egali.


Pentru simplicarea notat iei vom introduce urmatoarea scriere:
Denit ia 3.5. Cu notat iile din Denit ia 3.4, notam
d
k
f(a) h
k
:= d
k
f(a)(h, . . . , h
. .
k ori
), h := (h
1
, . . . , h
n
).
Daca n plus, derivatele part iale de ordinul k sunt simetrice, atunci diferent iala
admite, cu notat iile din Denit ia 3.4 o reprezentare de forma:
d
k
f(a) h
k
=

j
1
++j
n
=k
j
i
0, 1in
k!
(j
1
)! . . . (j
n
)!


k
f

j
1
x
1
. . .
j
n
x
n
(a) (h
1
)
j
1
. . . (h
n
)
j
n
,
unde h = (h
1
, . . . , h
n
) R
n
.
Pentru diferent iala de ordinul al doilea, rezulta imediat din Denit ia 3.4, urmatoarea
reprezentare:
d
2
f(a) h
2
= (h
1
, . . . , h
n
)
_
_
_

2
f
x
1
x
1
(a) . . .

2
f
x
1
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

2
f
x
n
x
1
(a) . . .

2
f
x
n
x
n
(a)
_
_
_
_
_
_
h
1
.
.
.
h
n
_
_
_
,
unde h = (h
1
, . . . , h
n
) R
n
.
Cu notat iile clasice diferent iala de ordinul doi se reprezinta sub forma:
d
2
f(a) =
n

i=1

2
f

2
x
i
(a)(dx
i
)
2
+ 2

1i<n

2
f
x
i
x
j
(a) dx
i
dx
j
. (15)
Denit ia 3.6. Daca funct ia f : D R, D R
n
, admite derivate part iale de
ordinul al doilea n punctul a

( D), atunci matricea


H(f, a) :=
_

2
f
x
i
x
j
(a)
_
1i,jn
,
se numeste matricea lui Hesse a funct iei f n punctul a.
Aplicat iei h d
2
f(a)(h, h) i se pot aplica urmatoarele rezultate cunoscute din
algebra liniara:
Denit ia 3.7. O aplicat ie G : R
n
R se numeste forma patratica, daca ea este
de forma
G(x) = (x
1
, . . . , x
n
)
_
_
_
a
1,1
. . . a
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n,1
. . . a
n,n
_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
, x = (x
1
, . . . , x
n
). (16)
Forma patratica G se numeste pozitiv denita, (respectiv negativ denita), daca
pentru orice x R
n
, x ,= 0, avem G(x) > 0, (respectiv G(x) < 0).
10
Teorema 3.3. Daca forma patratica G este pozitiv denita, sau este negativ denita,
atunci ea este coerciva, adica exista o constanta K > 0, astfel ca [G(x)[ K|x|
2
,
pentru orice x R
n
.
Teorema 3.4. (Criteriul lui Jacobi) Fie forma patratica denita n (16). Pre-
supunem ca matricea (a
i,j
)
1i,jn
este simetrica. Pentru orice 1 k n, notam cu

k
:= det(a
i,j
)
1i,jk
.
i) Daca
k
> 0, 1 k n, atunci G este o forma patratica pozitiv denita,
ii) Daca (1)
k

k
> 0, 1 k n, atunci G este o forma patratica negativ
denita.
Observat ia 3.3.

In cazul n = 2, formele patratice cu matrice simetrica, au forma
G(x
1
, x
2
) = a(x
1
)
2
+bx
1
x
2
+c(x
2
)
2
. Daca x
2
,= 0, notand t =
x
1
x
2
obt inem G(x
1
, x
2
) =
(x
1
)
2
(at
2
+bt +c). Folosind proprietat iile polinoamelor de gradul al doilea deducem
ca forma patratic a G este pozitiv denita daca si numai daca < 0 si a > 0 si este
negativ denita daca si numai daca < 0 si a < 0, unde = b
2
4ac. Aceste
condit ii sunt echivalente cu cele din criteriul lui Jacobi.
11
Curs 8
Aplicat ii ale calculului diferent ial
1 Polinomul lui Taylor. Extreme
Cu ajutorul diferent ialelor de ordin superior, putem introduce polinomul lui
Taylor, care reprezinta cel mai uzual instrument de aproximare locala a funct iilor
diferent iabile de ordin superior.
Denit ia 1.1. Fie D R
n
, a

D
si f : D R, diferent iabila de ordinul k n
punctul a. Numim polinomul lui Taylor de ordin k, k 0 atasat funct iei f n
punctul a, funct ia polinomiala T
a,k
(f) : R
n
R, denita prin
T
a,k
(f)(x) = f(a) +
1
1!
df(a) (x a) + . . . +
1
k!
d
k
f(a) (x a)
k
x R
n
.
Teorema 1.1. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie D R
n
, D
deschis si convex. Fie f : D R, de clasa C
k+1
, k 0 pe D. Pentru orice puncte
a, x D, exista un punct c [a, x], astfel ncat avem:
f(x) = T
a,k
(f)(x) +
1
(k + 1)!
d
k+1
f(c) (x a)
k+1
.
Demonstrat ie. Fie funct iile : [0, 1] D, (t) := (1 t)a + tx, (t [0, 1])
si g : [0, 1] R, g(t) := f((t)), t [0, 1]. Avem g(0) = f(a), g(1) = f(x). De
asemenea avem, mai general
g
(j)
(t) := d
j
f((t)) (x a)
j
, 0 j k + 1. (1)
Aceasta relat ie poate dedusa prin induct ie j. Nu mai detailem demonstrat ia.
Aplicam formula lui Taylor cu restul lui Lagrange pentru funct ia de variabila reala
g. Gasim un punct c (0, 1) astfel ca
g(1) =
k

j=0
1
j!
g
(j)
(0) 1
j
+
1
(k + 1)!
g
(k+1)
(c) 1
k+1
.
Daca notam c := (c) si t inem cont de relat ia (1), obt inem Teorema.
Observat ia 1.1. Daca aplicam Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange, pentru
k = 0, atunci, cu notat iile din Teorema 1.1, pentru orice x, a D, gasim un punct
c de pe segmentul [a, x] astfel ca
f(x) f(a) =
n

i=1
f
x
i
(c)(x
i
a
i
).
Aceasta reprezentare a diferent ei f(x)f(a) este mai simpla decat formula stabilita
n Teorema ??, nsa ipoteza Teoremei 1.1 este mai puternica decat cea a Teoremei
??, deoarece se cere ca f sa admita derivate part iale continue pe D.
1
Vom studia n continuare condit ii necesare si suciente pentru pentru extremele
locale ale funct iilor diferent iabile.
Denit ia 1.2. Fie D R
n
, a D si f : D R. Spunem ca punctul a este
un punct de maxim local, (respectiv de minim local) al funct iei f, daca exista
o vecinatate V a lui a astfel ca f(x) f(a), () x V D, (respectiv f(x)
f(a), () x V D). Punctul a se numeste de extrem local al lui f daca el este
de maxim local sau este de minim local.
Urmatoarea teorema furnizeaza un criteriu necesar de extrem local.
Teorema 1.2. Fie D R
n
, a

D
si f : D R. Daca a este punct de extrem local
pentru funct ia f si daca f este diferent iabila n punctul a, atunci df(a) = 0.
Demonstrat ie. Sa notam cu x
1
, . . . , x
n
argument ii funct iei f. Fie 1 i n un
indice xat. Consideram funct ia
i
: J R

i
(x
i
) := f(a
1
, . . . , a
i1
, x
i
, a
i+1
, . . . , a
n
), x
i
J R,
unde J := x
i
[(a
1
, . . . , a
i1
, x
i
, a
i+1
, . . . , a
n
) D. Deoarece a

D
, rezulta ca a
i

J
.
Deoarece a este punct de extrem local al lui f, rezulta ca a
i
este punct de extrem
local pentru
i
. Apoi deoarece f este diferent iabil a n punctul a, rezulta ca f
este derivabil a part ial n raport cu x
i
n acest punct. Deci exista

(a
i
) =
f
x
i
(a).
Aplicand teorema lui Fermat (Teorema 4.2.1 - Fascicola I), rezulta ca

(a
i
) = 0.
Deci
f
x
i
(a) = 0. Cum indicele i a fost ales arbitrar, rezulta ca df(a) = 0.
Pentru a prezenta un criteriu sucient de extrem local, vom impune condit ia mai
restrictiva ca funct ia sa e de clasa C
2
pe o vecinatate a punctului respectiv.
Teorema 1.3. Fie D R
n
, a

D
si f : D R de clasa C
2
pe o vecinatate
deschisa V D a punctului a. Presupunem ca
i) df(a) = 0 si
ii) forma patratica h d
2
f(a) h
2
, h R
n
este pozitiv denita, (respectiv
negativ denita). Atunci a este punct de minim local, (respectiv punct de maxim
local) a lui f.
Demonstrat ie. Sa presupunem, pentru o alegere, ca forma patratic a
h d
2
f(a) h
2
, h R
n
este pozitiv denita. Alegem r > 0, astfel ca B(a, r) V .
Atunci, din Teorema 1.1, pentru orice x B(a, r) exista c
x
[a, x], astfel ca
f(x) f(a) = df(a)(x a) +
1
2!
d
2
f(c
x
) (x a)
2
.
Deoarece df(a) = 0, avem reprezentarea
f(x) f(a) =
1
2
d
2
f(a) (x a)
2
+|x a|
2
(x),
unde
(x) :=
1
2|x a|
2
[d
2
f(c
x
) (x a)
2
d
2
f(a) (x a)
2
].
2
Deoarece forma patratica atasata diferent iale d
2
f(a) este coerciva, exista K > 0
astfel ca d
2
f(a) (x a)
2
K|x a|
2
, pentru orice x B(a, r). Deci
f(x) f(a) |x a|
2

K
2
+ (x)

.
Asadar, pentru a arata ca a este punct de minim local, este sucient sa demonstram
ca lim
xa
(x) = 0. Avem
[(x)[ =

i=1
n

j=1


2
f
x
i
x
j
(c
x
)

2
f
x
i
x
j
(a)

(x
i
a
i
)(x
j
a
j
)
|x a|
2

i=1
n

j=1


2
f
x
i
x
j
(c
x
)

2
f
x
i
x
j
(a)

[x
i
a
i
[ [x
j
a
j
[
|x a|
2

i=1
n

j=1


2
f
x
i
x
j
(c
x
)

2
f
x
i
x
j
(a)

.
Deoarece lim
xa

2
f
x
i
x
j
(c
x
) =

2
f
x
i
x
j
(a), () 1 i, j n, rezulta lim
xa
(x) = 0.
Teorema este demonstrata.
2 Funct ii implicite. Transformari regulate

In acest paragraf vom prezenta un rezultat fundamental al analizei funct iilor de


mai multe variabile, si anume teorema funct iilor implicite. De asemenea vom aborda
cateva aplicat ii ale acestei teoreme la transformarile regulate si extreme cu legaturi.
Fie D R
n+m
, n 1, m 1. Vom nota elementele lui D sub forma (x, y),
unde x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
si y = (y
1
, . . . , y
m
) R
m
. Fie funct ia F : D R
m
,
F = (F
1
, . . . , F
m
). Ecuat iei
F(x, y) = 0, (2)
i corespunde o mult ime de solut ii M D. Daca M ,= sa notam M
x
:=
= x R
n
[ ()y R
m
, astfel ca (x, y) M. Atunci pentru orice x M
x
putem
alege un y R
m
, astfel ca (x, y) M. Cu alte cuvinte exista funct ii : M
x
R
m
,
astfel ca (x, (x)) M, x M
x
, adica echivalent, F(x, (x)) = 0. Mai general,
putem considera funct ii , denite pe submult imi ale lui M
x
si care veric a condit ia
de mai sus. Suntem condusi la urmatoarea denit ie.
Denit ia 2.1. Cu notat iile de mai sus, se numeste funct ie implicita denita de
ecuat ia (2), orice funct ie : E R
m
, E R
n
cu proprietatea ca pentru orice
x E sa avem
i) (x, (x)) D si
ii) F(x, (x)) = 0.
Putem privi funct iile implicite denite de ecuat ia (2) ca explicitari ale vectorului
y n funct ie de vectorul x, sau echivalent ca rezolvarea sistemului de ecuat ii
F
i
(x
1
, . . . , x
n
, y
1
, . . . , y
m
) = 0, 1 i m
3
n raport cu necunoscutele y
1
, . . . , y
m
, n funct ie de parametrii x
1
, . . . , x
n
. Aceasta
explicitare este considerata aici doar n mod abstract, de existent a. Pentru ce ne
intereseaza n continuare, vom presupune ca F este o funct ie continua pe D si vom
cauta doar acele funct ii implicite care sunt si ele continue. Pusan acest fel problema,
familia funct iilor implicite denite de ecuat ia (2) se reduce substant ial.
Exemplul 2.1. Fie n = 1, m = 1 si funct ia F : R
2
R, F(x, y) = x
2
+ y
2

1, (x, y) R
2
. Mult imea M a solut iilor ecuat iei F(x, y) = 0 este constituita din
punctele aate pe cercul de raza 1, centrat n origine, iar proiect ia M
x
a acestei
mult imi pe axa Ox este [1, 1]. Observam ca exista doar doua funct ii implicite
continue, denite pe [1, 1] de ecuat ia F(x, y) = 0 si anume:
1
(x) :=

1 x
2
si

2
(x) :=

1 x
2
. Mai mult observam ca daca se cunoaste un punct (a, b), care
verica condit ia F(a, b) = 1 si daca a ,= 1, atunci doar una dintre funct iile
1
si

2
are gracul trecand prin punctul (a, b). Daca nsa a = 1, atunci prin punctul
(a, b), trec gracele ambelor funct ii. De asemenea avem
F
y
(1, 0) = 0.
Exemplul de mai sus, ne arata ca pentru a pentru a preciza o funct ie implicita
continua, denita de ecuat ia (2) este necesar sa se precizeze un punct (a, b) care
verica ecuat ia F(a, b) = 0, prin care sa treaca gracul funct iei implicite. Totodata,
acest exemplu, arata ca exista cazuri exceptate, n care precizarea unui astfel de
punct nu determina n mod univoc o funct ie implicita.

In teorema urmatoare, se
asigura, n anumite condit ii, existent a si unicitatea unei funct iei implicite denite
pe o vecinatate neprecizata a unui punct a. Folosim notat iile de mai sus.
Teorema 2.1. (Teorema funct iilor implicite) Fie D R
n+m
, n 1, m 1
si e funct ia F : D R
m
, F = (F
1
, . . . , F
m
). Presupunem ca exista un punct
(a, b)

D
, astfel ncat:
a) exista o vecinatate W D a punctului (a, b) pe care funct ia F admite derivate
part iale continue,
b) F(a, b) = 0,
c)
D(F
1
,...,F
m
)
D(y
1
,...,y
m
)
(a, b) ,= 0.
Atunci exista o vecin atate deschisa U R
n
a lui a si o vecinatate deschisa
V R
m
a lui b, si o funct ie unica : U V , = (
1
, . . . ,
m
) cu proprietat ile:
i) (a) = b si
ii) pentru orice x U, avem (x, (x)) D si F(x, (x)) = 0.
De asemenea,
iii) funct ia este de clasa C
1
pe U si avem pentru orice 1 i m, 1 j n:

i
x
j
(x) =
D(F
1
, . . . , F
m
)
D(y
1
, . . . , y
i1
, x
j
, y
i+1
, . . . , y
m
)
(x, (x)) /
D(F
1
, . . . , F
m
)
D(y
1
, . . . , y
m
)
(x, (x)).
iv) Daca funct ia F este de clasa C
k
pe W, atunci este de clasa C
k
pe U.
Nu vom prezenta demonstrat ia acestei teoreme.

In continuare vom considera o
clasa importanta de aplicatii diferent iabile.
4
Denit ia 2.2. Fie D R
n
un domeniu din R
n
, adica o mult ime deschisa si conexa.
Fie f : D R
n
, f = (f
1
, . . . , f
n
), avand argument ii x
1
, . . . , x
n
. Funct ia f se
numeste transformare regulata, ( sau schimbare de coordonate) pe D, daca
f este de clasa C
1
pe D si n orice punct a D avem
D(f
1
, . . . , f
n
)
D(x
1
, . . . , x
n
)
(a) ,= 0.
Observat ia 2.1. Deoarece domeniul D este conex, iar Jacobianul funct iilor
f
1
, . . . , f
n
este funct ie continu a, (ind un determinant de funct ii continue), din pro-
prietatea lui Darboux rezulta ca Jacobianul
D(f
1
,...,f
n
)
D(x
1
,...,x
n
)
are semn constant pe D.

Incheiem acest paragraf cu discutarea extremelor cu legaturi.


Denit ia 2.3. Fie D R
n
, unde n 2. Fie funct iile f : D R si F
i
: D
R
m
, (1 i m), cu 1 m < n. Spunem ca punctul a

D
este punct de
maxim local, (respectiv de minim local) al funct iei f cu legaturile F
i
(x) = 0,
x D, (1 i m), daca exista o vecinatate V D a punctului a, astfel ncat,
pentru orice punct x V , cu proprietatea ca F
i
(x) = 0, x D, (1 i m), sa
avem f(x) f(a), (respectiv f(x) f(a)). Un punct care este de maxim local sau
de minim local cu legaturi, se numeste punct de extrem local cu legaturi.
Teorema urmatoare stabileste condit ii necesare de extrem.
Teorema 2.2. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D R
n
si e
funct iile f : D R, F
i
: D R
m
, (1 i m), cu 1 m < n. Presupunem ca
exista un punct a

D
cu urmatoarele proprietat i:
i) F
i
(a) = 0, (1 i m),
ii) exista o vecinatate deschisa U D a punctului a, astfel ca pentru orice
punct x U care verica condit iile F
i
(x) = 0, (1 i m), diferent a f(x) f(a)
are semn constant sau este nula pe U,
iii) funct iile f, F
1
, . . . , F
m
sunt de clasa C
1
pe U,
iv) rangul matricei (
F
i
x
j
(a))
1im
1jn
este m.
Atunci exista vectorul ,
0
= (
0
1
, . . . ,
0
m
) R
m
, numit vectorul multiplicatorilor
lui Lagrange, astfel ncat d(a, ,
0
) = 0, unde funct ia : D R
m
R, numita
Lagrangeanul problemei, se deneste prin
(x, ) = f(x) +
m

i=1

i
F
i
(x), x = (x
1
, . . . , x
n
) D, = (
1
, . . . ,
m
) R
m
.
Observat ia 2.2. Condit ia d(a,
0
) = 0, consta ntr-un sistem de n+m ecuat ii, cu
n + m necunoscute, care principial poate rezolvat.
5
Curs 9
Integrala Riemann
1 Denit ii. Criterii de integrabilitate.
Denit ia 1.1. Se numeste diviziune a intervalului [a, b], un sir nit ordonat de
puncte := {a = x
0
< . . . < x
n
= b}. Notam := max
1in
|x
i
x
i1
|.
Numarul se numeste norma diviziunii . Notam cu [a, b] familia tuturor
diviziunilor intervalului [a, b].
Denit ia 1.2. Fie = {a = x
0
< . . . < x
n
= b} [a, b]. Spunem ca familia
de puncte = (
i
)
1in
este un sistem de puncte intermediare compatibile
cu diviziunea , daca avem
i
[x
i1
, x
i
], (1 i n). Notam cu S() familia
sistemelor de puncte intermediare compatibile cu diviziunea .
Denit ia 1.3. Pentru o funct ie f : [a, b] R, o diviziune = {a = x
0
< . . . <
< x
n
= b} si un sistem de puncte intermediare = (
i
)
1in
,
i
[x
i1
, x
i
], (1
i n), notam cu

(f, ) suma Riemann atasata tripletului format din f,


si , denita prin

(f, ) =
n

i=1
f(
i
)(x
i
x
i1
).
Denit ia 1.4. Funct ia f : [a, b] R se numeste integrabila Riemann pe inter-
valul [a, b], daca exista un numar I R, astfel ca pentru orice > 0, exista

> 0
cu proprietatea ca pentru orice diviziune [a, b] cu <

si orice sistem
de puncte S(), avem
|I

(f, )| < .
Notam f R
[a, b]
, daca funct ia f este integrabila Riemann pe intervalul [a, b].
Propozit ia 1.1. Numarul I din Denit ia 1.4, daca exista, el este unic.
T inand cont de propozit ia precedent a, rezulta cu a are sens urmatoarea notat ie.
Denit ia 1.5. Numarul I, care din Propozit ia 1.1, daca exista, este unic cu pro-
prietatea data, se numeste integrala Riemann a funt iei f si se noteaza cu
_
b
a
f,
sau cu
_
b
a
f(x) dx, unde x este o variabila aleasa arbitrar.
Notat ia inegralei Riemann se extinde prin urmatoarea denit ie.
Denit ia 1.6. Fie funct ia integrabila Riemann, f : [a, b] R, unde a < b. Notam
cu
_
a
b
f sau
_
a
b
f(x) dx, numarul:
_
a
b
f :=
_
b
a
f.
De asemenea, consideram
_
a
a
f := 0.
1
Integrabilitatea Riemann admite urmatoarea caracterizare cu siruri, analoaga
teoremei lui Heine de la limitele de funct ii:
Teorema 1.1. Pentru orice funct ie f : [a, b] R sunt echivalente condit iile
urmatoare:
i) f R
[a, b]
.
ii) Pentru orice sir de diviziuni (
k
)
kN
,
k
[a, b], cu lim
k

k
= 0 si
orice sir (
k
)
kN
,
k
S(
k
), (k N), sirul (

k
(f,
k
))
kN
este convergent si are
drept limita integrala funct iei.
Pentru funt iile marginite pe un interval [a, b], vom introduce sumele Darboux si
integralele Darboux.
Denit ia 1.7. Daca funct ia f : [a, b] R este marginita, atunci pentru orice
diviziune := {a = x
0
< . . . < x
n
= b}, notam cu
S

(f) :=
n

i=1
sup
x[x
i1
, x
i
]
f(x)
si
s

(f) :=
n

i=1
inf
x[x
i1
, x
i
]
f(x),
sumele Darboux superioara si respectiv inferioara ale funct iei f n raport cu
diviziunea .
Fara dicultate obt inem:
Corolarul 1.1. Pentru orice funct ie marginita f : [a, b] R avem:
sup
[a, b]
s

(f) inf
[a, b]
S

(f).
Folosind corolarul de mai sus are sens urmatoarea denit ie
Denit ia 1.8. Fie f : [a, b] R o funct ie margimita. Denim integralele Dar-
boux superioara si respectiv inferioara, numerele:
(D)
_
b
a
f := inf
[a, b]
S

(f),
si
(D)
_
b
a
f := sup
[a, b]
s

(f)
Daca (D)
_
b
a
f = (D)
_
b
a
f, atunci funct ia f se numeste integrabila Darboux
pe intervalul [a, b] si notam acest lucru prin f D
[a, b]
. Valoarea comuna a celor
doua integrale se numeste integrala Darboux a funt iei f si se noteaza cu (D)
_
b
a
f.
2
Vom enunt a n continuare caracterizarea integrabilitat ii Riemann cu ajutorul
integrabilitat ii Darboux.
Teorema 1.2. Fie funct ia f : [a, b] R. Sunt echivalente armat iile urmatoare
i) f R
[a, b]
.
ii) Funct ia f este marginit a si pentru orice > 0 exista

> 0, astfel nc at
pentru orice [a, b] cu <

si orice S(), avem S

(f) s

(f) < .
(Criteriul lui Darboux)
iii) Funct ia f este marginit a si pentru orice > 0 exista [a, b] astfel ca
S

(f) s

(f) < .
iv) f D
[a, b]
.
Vom prezenta n continuare criteriul de integrabilitate a lui Lebesgue, care da-
torita simplitat ii sale, este deosebit de util n aplicat ii.
Denit ia 1.9. Numim masura exterioara a unei mult imi A R, numarul
m

(A) R, denit prin


m

(A) := inf{

n=0
(b
n
a
n
)| A
_
nN
(a
n
, b
n
)}.
O mult ime A R se numeste neglijabila, daca m

(A) = 0.
Cu aceste pregatiri enunt am:
Teorema 1.3. (Criteriul lui Lebesgue) O funct ie f : [a, b] R este integra-
bila Riemann, daca si numai daca ea este marginita si are mult imea punctelor de
discontinuitate neglijabil a.
Corolarul 1.2. Orice funct ie monotona f : [a, b] R este integrabila Riemanm pe
[a, b].
Demonstrat ie. Deoarece f este monotona ea are o mult ime cel mult numarabil a
de discontinuitat i de prima spet a. Dar orice mult ime num arabil a este neglijabila.

In plus, f este marginit a, si anume |f(x)| max{|f(a)|, |f(b)|}, (x [a, b]). Deci
putem aplica criteriul lui Lebesgue.
2 Primitive
Metoda generala de calcul al integralelor Riemann se bazeaza pe determinarea
primitivelor funct iilor care se integreaza.

In acest paragraf vom studia proprietat i
ale primitivelor, precum si algoritmi de determinare a primitivelor pentru unele clase
particulare de funct ii.
Reamintim urmatoarea denit ie:
Denit ia 2.1. Fie funct iile f : I R si F : I R, unde I este un interval al axei
reale. Spunem ca F este o primitiva a lui f pe intervalul I, daca F este derivabila
pe I si avem F

(x) = f(x), x I. O funct ie care admite primitive pe un interval


se numeste si primitivabila. Notam cu
_
f sau cu
_
f(x) dx mut imea primitivelor
lui f numita integrala nedenita a lui f.
3
Din Corolarul Teoremei lui Lagrange, rezulta urmatoarea proprietate:
Propozit ia 2.1. Daca o funct ie f admite pe un interval, o primitiva F, atunci
toate primitivele lui f difera de F printr-o constanta aditiva. Deci avem
_
f = {F +C | C R}.
Un rezultat de mare important a este cont inut n urmatoarea teorema.
Teorema 2.1. Orice funct ie f continua pe un interval I, admite primitive pe I.
Observat ia 2.1. Teorema precedenta asigura existent a primitivelor funct iilor con-
tinue, fara a furniza o reprezentare a acestora. Cel mai uzual mod de reprezentare a
funct iilor este prin funct ii elementare.

Insa daca funct ia f este o funct ie elementar a,
nu rezulta n general ca primitivele sale sunt tot funct ii elementare. Un exemplu
simplu n acest sens l constituie funct ia f(x) :=
sin x
x
, x (0, ). De fapt doar
o clasa restransa de funct ii elementare au primitivele exprimabile tot prin funct ii
elementare.
Teorema lui Darboux se poate reformula astfel:
Teorema 2.2. Orice funct ie care admite primitive pe un interval, are proprietatea
lui Darboux pe acel interval.
Precedentele doua teoreme dau o ncadrare a clasei funct iilor cu primitive ntre
clasele funct iilor continue si cele cu proprietatea lui Darboux. Nu exista ns a o
relat ie de incluziune ntre clasa funct iilor cu primitive si clasa funct iilor integrabile
Riemann. Exemple n acest sens vom prezenta n paragraful de aplicat ii.
Vom prezenta acum proprietatea de liniaritate a funct iilor cu primitive.

In pre-
alabil vom considera o denit ie generala.
Denit ia 2.2. Daca A R, B R si a R, notam:
A + B := {x + y | x A, y B}
aA := {ax | x A}.
Propozit ia 2.2. Daca funct iile f, g : I R au prmitive pe inetrvalul I, atunci
pentru orice a, b R, funct ia af + bg are primitive pe I si avem
_
(af + bg) = a
_
f + b
_
g.
Demonstrat ie. Fie F
_
f si G
_
g. Atunci (aF + bG)

= af + bg. Deci
aF + bG
_
(af + bg). De aici rezulta ca a
_
f + b
_
g
_
(af + bg). Pentru
incluziunea inversa, e H
_
(af + bg). Fie de asemenea F
_
f. Sa consideram
cazul b = 0. Denim G := b
1
(H aF). Obt inem G

= b
1
(H

aF

) = g. Deci
G
_
g. Am obt inut H = aF +bG a
_
f +b
_
g. Deoarece H a fost ales arbitrar,
avem
_
(af + bg) a
_
f + b
_
g. Cazul b = 0 este imediat.
4
Observat ia 2.2. Daca f, g : I R, nu rezulta n general ca funct ia fg admite
primitive pe I.

In continuare ne vom ocupa de determinarea primitivelor unor funct ii. Aceasta


operat ie se numeste uzual calculul primitivelor. Exista doua metode generale de
a reduce calculul primitivelor unor funct ii la calculul primitivelor unor funt ii mai
simple, si anume metoda integr arii prin part i si metoda schimb arii de variabil a.
Teorema 2.3. (Teorema integrarii prin part i) Fie funct iile f, g : I R deriv-
abile pe I. Daca funct ia f

g admite primitive pe I, atunci funct ia fg

admite prim-
itive pe I si n plus avem
_
fg

= fg
_
f

g.
Demonstrat ie. Fie H
_
f

g. Avem (fg H)

= fg

. Deci fg H
_
fg

.
Rezuta ca fg

are primitive si fg
_
f

g
_
fg

. Pentru a arata incluziunea inversa,


e H
_
fg

. Avem (fg H)

= f

g. Deci H = fg (fg H) fg
_
f

g. Cum
funct ia H a fost aleasa arbitrar, rezulta ca
_
fg

fg
_
f

g.
Teorema 2.4. (Prima schimbare de variabila) Fie intervalele I, J si funct iile
: I J si f : J R. Presupunem ca este derivabila pe I, iar f are primitive
pe J. Daca F este o primitiva a lui f pe intervalul J, atunci F : I R este o
primitiva a funct iei (f )

: I R.
Demonstrat ie. Avem (F )

= (F

= (f )

.
Observat ia 2.3. Teorema precedenta permite reducerea calcului integralei nede-
nite
_
f((x))

(x) dx, la calculul integralei nedenite


_
f(t) dt. Se observa ca cea
de a doua integral a se poate obt ine din prima, n mod formal, prin substitut ia
t = (x) si dt =

(x) dx, care se obt ine prin diferent ierea primei relat ii. Evi-
dent, aceasta nlocuire formala, nu reprezint a si o demonstrat ie a teoremei.

Intre
integralele nedenite
_
f((x))

(x) dx si
_
f(t) dt nu se poate pune semnul de egal-
itate, deoarece prima dintre ele deneste o familie de funct ii denite pe I, n timp
ce a doua deneste o familie de funct ii denite pe J.
Teorema 2.5. (A doua schimbare de variabila) Fie intervalele I, J si func-
t iile : I J si f : J R. Presupunem ca este bijectiva, derivabila si cu
inversa derivabila. Notam cu v : J I, funct ia inversa lui . Daca F : J R
este o primitiva a funct iei fv

pe intervalul J, atunci funct ia F : I R este o


primitiva a funct iei f pe intervalul I.
Demonstrat ie. Din teorema de derivare a funct iei inverse, avem

(x) =
1
v

((x))
,
pentru orice punct x I. Atunci avem
(F )

= (F

= ((fv

) )

= (f )(v

= f .
5
Observat ia 2.4. Si n acest caz putem face o observat ie asemanatoare cu cea de la
prima schimbare de variabil a. Astfel teorema precedenta reduce calculul integralei
nedenite
_
f((x)) dx la calculul integralei nedenite
_
f(t)v

(t) dt.

In mod formal,
cea de a doua integrala se obt ine din prima, prin schimbarea de variabil a t = (x).
Din aceasta, prin aplicarea funct iei inverse, (concret prin explicitarea lui x n
funct ie de t) se obt ine x = v(t) si de aici prin diferent iere obt inem dx = v

(t) dt.
Prezent am n continuare tabloul principalelor primitive:
_
(x + a)
k
dx =
(x + a)
k+1
k + 1
+C, a R, k = 1,
_
1
x+a
dx = ln |x + a| +C a R,
_
1
x
2
+a
2
dx =
1
a
arctg
x
a
+C, a = 0,
_
1
x
2
a
2
dx =
1
2a
ln

x a
x + a

+C, a = 0,
_
1

x
2
a
2
dx = ln |x +

x
2
a
2
| +C, a = 0,
_
1

a
2
x
2
dx = arcsin
_
x
a
_
+C, a = 0,
_
sin xdx = cos x +C,
_
cos xdx = sin x +C,
_
1
cos
2
x
dx = tg x +C,
_
1
sin
2
x
dx = ctg x +C,
_
a
x
dx =
a
x
ln a
+C, a > 0, a = 1
Plecand de la primitivele date n lista de mai sus, prin aplicarea metodelor de
schimbare de variabila si integrare prin part i, se pot determina primitivele unor clase
mai largi de funct ii. Ilustramn continuare metode generale de determinare a primi-
tivelor pentru cateva clase de funct ii. Aceste metode generale, nu eclud posibilitatea
ca n anumite cazuri particulare sa existe metode mai rapide.
A. Primitivele functiilor rationale
Ne vom ocupa de primitivele de forma
_
P(x)
Q(x)
dx,
unde P si Q sunt polinoame. Metoda generala de tratare a acestor integrale este
metoda desfacerii n fract ii simple. Avem:
Denit ia 2.3. Se numeste fractie simpla o funct ie rationala f : I R, de forma
f(x) :=

(x + a)
n
, x I, unde , a R, n N, n 1,
6
sau de forma
f(x) =
x +
(x
2
+ bx + c)
n
, x I, unde , , b, c R, n N, n 1 si b
2
< 4c
si unde I este un interval pe care numitorul lui f nu se anuleaza.
Vom utiliza urmatoarea teorema de algebra.
Teorema 2.6. Orice functie rationala de forma f(x) =
P(x)
Q(x)
, x I, unde I este
interval, iar P, Q sunt polinoame astfel ca gr P <gr Q, se descompune n mod unic
n fractii simple.
Utilizand metoda desfacerii n fract ii simple, determinarea primitivelor unei func-
tii de forma
P(x)
Q(x)
, x I, unde P si Q sunt polinoame arbitrare, se facen urmatoarele
trei etape:
Etapa 1. Se aplica, numai daca gr P gr Q, n caz contrar se trece direct la
Etapa 2. Daca gr Q gr P, mp art im pe Q la P. Fie M, R polinoame astfel ca
P = Q M + R si gr R <gr Q. Avem
_
P(x)
Q(x)
dx =
_
M(x) dx +
_
R(x)
Q(x)
dx.
Integrala nedenita
_
M(x) dx se determina imediat, iar pentru calculul integralei
_
R(x)
Q(x)
dx se trece la Etapa 2
Etapa 2. Daca gr P <gr Q, atunci se descompune funct ia polinomiala
P(x)
Q(x)
,
x I n fract ii simple. Putem presupune ca coecientul termenului dominant
al polinomului Q este 1. Posibilitatea teoretica a acestei descompuneri este asig-
urata de teorema precedent a. Totusi posibilitatea efectiva depinde de cunoasterea
descompunerii in factori primi ai polinomului Q. Dupa cum este cunoscut din Al-
gebra, polinomul Q are o unica descopunere n factori primi, format i din polinoame
cu coecient i reali, dar nu exista algoritm general de obt inere a descompunerii n
factorii primi, daca gr Q > 4.

In cazul cunoasterii descompunerii polinomului Q n factori primi, atunci se


poate determina descompunerea fract iei
P(x)
Q(x)
n fract ii simple, folosind metoda
coecient ilor nedeterminat i. Aceasta nseamn a ca daca avem descompunerea
Q =

i=1
r(X + a
i
)
m
i

s
j=1
(X
2
+ b
j
X + c
j
)
n
j
sa descompunem
P(x)
Q(x)
sub forma
P(x)
Q(x)
=
r

i=1
m
i

k=1

i,k
(x + a
i
)
k
+
s

j=1
n
j

k=1

j,k
x +
j,k
(x
2
+ b
j
x + c
j
)
k
, x I,
unde coecient ii
i,k
, 1 i r, 1 k m
i
si
j,k
,
j,k
, 1 j s, 1 k m
j
,
se determina prin identicare, n egalitatea polinomiala dintre P si polinomul de la
numar atorul fract iei obt inut prin nsumarea fract iilor simple din membrul drept al
egalitat ii de mai sus.
Etapa 3. Determinarea primitivelor fract iilor simple. Vom analiza separat urmatoarele
patru tipuri de fract ii simple: a)

x+a
, , a R; b)

(x+a)
n
, , a R,
7
n N, n 2; c)
x+
x
2
+bx+c
, , , b, c R, b
2
< 4c; d)
x+
(x
2
+bx+c)
n
, , , b, c R,
b
2
< 4c, n N, n 2.
a) Avem
_

x+a
dx = ln |x + a| +C.
b) Avem
_

(x+a)
n
dx =
1
1n
(x + a)
1n
+C.
c) Facem schimbarea de variabila t = x +
b
2
. Avem x
2
+ bx + c = t
2
+ d
2
, unde
am notat d
2
:= c
b
2
4
. Aplicand prima teorema de schimbare de variabila, calculul
integralei nedenite
_
x+
x
2
+bx+c
dx se reduce la calculul integralei nedenite
_
t+
t
2
+d
2
dt,
unde am notat :=
b
2
. Avem
_
t+
t
2
+d
2
dt =

2
ln(t
2
+ d
2
) +

d
arctg
t
d
+ C. Apoi,
daca n aceste funct ii nlocuim pe t cu x +
b
2
, obt inem primitivele cautate.
d) Facem schimbarea de variabila t = x +
b
2
. Cu notat iile de la punctul c), cal-
culul integralei nedenite
_
x+
(x
2
+bx+c)
n
dx se reduce la calculul integralei nedenite
_
t+
(t
2
+d
2
)
n
dt. Avem
_
t+
(t
2
+d
2
)
n
dt =

2(1n)
+ I
n
, unde am notat I
n
:=
_
1
(t
2
+d
2
)
n
dt.
Calculul integralelor de tipul I
n
, n N se poate face recursiv, folosind recurent a.

Intr-adevar, integr and prin part i avem I


n
=
t
(t
2
+d
2
)
n
+ 2n
_
t
2
(t
2
+d
2
)
n+1
dt =
t
(t
2
+d
2
)
n
+
+2nI
n
2nd
2
I
n+1
. Deci obt inem I
n+1
:=
1
2nd
2
_
t
(t
2
+d
2
)
n
+ (2n 1)I
n
_
, n 1.
B. Primitivele unor clase de funct ii irat ionale
Vom considera n continuare trei tipuri de functii irat ionale, pentru care calcu-
lul primitivelor se poate reduce prin schimbari de variabila la calculul primitivelor
de funct ii rat ionale. La toate cele trei tipuri se foloset e a doua schimbare de variabila.
Tipul B1. Vom considera integrale de forma:
_
R
_
x,
n
_
ax + b
cx + d
_
dx,
unde R este o funct ie rationala de doua variabile, coecient ii a, b, c, d R verica
condit iile

a b
c d

= 0 si a
2
+c
2
= 0, n N, n 2, iar primitivele sunt considerate
pe un interval I pe care funct ia R
_
x,
n
_
ax+b
cx+d
_
, x I este bine denita. Facem
schimbarea de variabila
t =
n
_
ax + b
cx + d
.
Consideram funct ia (x) =
n
_
ax+b
cx+d
, x I si vom nota J := (I). Se observa
imediat ca funct ia este o biject ie ntre intervalele I si J. Sa notam cu v : J I,
funct ia invers a a lui . Reprezentare acestei funct ii se poate obt inem imediat prin
explicitarea lui x din relat ia de substitut ie si anume: v(t) :=
dt
n
b
act
n
, t J. Se poate
observa, din condit iile impuse coecient iilor a, b, c, d ca a ct
n
= 0, () t J.
Putem scrie R(x, (x)) = R(v((x)), (x)), x I. Sa consideram functia f(t) :=
R(v(t), t), t J. Atunci aplicand a doua shimbare de variabil a, rezulta ca pentru a
determina integrala nedenita
_
R
_
x,
n
_
ax+b
cx+d
_
dx =
_
f((x)) dx pe I este sucient
8
sa determinam integrala nedenita
_
f(t)v

(t) dt. Mai exact, daca F este o primitiva


a funct iei rat ionale fv

pe J, atunci
_
R
_
x,
n
_
ax + b
cx + d
_
dx =
_
F
_
n
_
ax + b
cx + d
_
+C | C R
_
.
Tipul B2. Vom considera integrale de forma:
_
R(x,

ax
2
+ bx + c) dx,
unde R este o funct ie rationala de doua variabile, coecient ii a, b, c R verica
condit iile a = 0 si b
2
4ac = 0, iar primitivele sunt considerate pe un interval
I pe care funct ia R(x,

ax
2
+ bx + c), x I este bine denita. Notam :=
= b
2
4ac. Pentru calculul acestor integrale putem folosi urmatoarele substut ii,
numite substitut iile lui Euler:
Daca a > 0, atunci

ax
2
+ bx + c =

ax + t.
Daca c > 0, atunci

ax
2
+ bx + c =

c + tx.
Daca > 0, atunci

ax
2
+ bx + c = t(x ), unde R este o rad acin a a
polinomului ax
2
+ bx + c.
Sa observam cantotdeauna se poate aplica cel put in una dintre cele trei substitut ii.

Intr-adevar, daca am avea simultan a < 0 si < 0, atunci ar rezulta I = . Uti-


lizand a doua schimbare de variabil a, cu aceste substitut ii, calculul integralei date
se reduce la calculul unei integrale rat ionale. Vom exemplica acest lucru numai
pentru prima substitut ie.
Fie funct ia (x) =

ax
2
+ bx + c

ax, x I. Notam J := (J). Sa ob-
servam ca ecuat ia

(x) = 0 este echivalent a cu 2ax + b = 2

ax
2
+ bx + c,
ecuat ie care nu are solut ii, deoarece = 0. Deci este stict monotona pe I si
n consecint a este o biject ie ntre intervalele I si J. Sa notam cu v : J I,
inversa funct iei . Reprezentarea funct iei v, se obt ine imediat prin explicitarea
lui x din substitut ie, (se ridica la patrat cei doi membrii, s.a.m.d.). Avem v(t) =
=
t
2
c
b2

at
, t J. Se poate observa ca
b
2

a
J, deoarece = 0. Putem scrie
R(x, (x)) = R(v((x)), (x)), x I. Sa consideram functia f(t) :=
= R(v(t), t), t J. Atunci aplicand a doua shimbare de variabil a, rezulta ca pentru
a determina integrala nedenita
_
R(x,

ax
2
+ bx + c) dx =
_
f((x)) dx pe I este
sucient sa determinam integrala nedenita rat ionala
_
f(t)v

(t) dt. Adica, daca F


este o primitiva a lui fv

pe J, atunci
_
R(x,

ax
2
+ bx + c) dx =
_
F(

ax
2
+ bx + c

ax) +C | C R
_
.
Tipul B3. Vom considera integrale de forma urmatoare, numite integrale bi-
nome:
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx,
9
unde a, b R, a, b = 0, m, n, p Q, iar primitivele sunt considerate pe un inter-
val I care nu cont ine n interior punctul 0 si pe care funct ia x
m
(ax
n
+ b)
p
, x I
este bine denita. Pentru calculul acestor integrale putem folosi urmatoarele substut ii,
numite substitut iile lui Cebsev:
Daca p Z, atunci t = x
r
, unde r N este numitorul comun ale numerelor
rat ionale m si n.
Daca p Z si
m+1
n
Z atunci t =
s

ax
n
+ b, unde s este numitorul lui p.
Daca p Z si
m+1
n
Z, dar
m+1
n
+ p Z, atunci t =
s

a + bx
n
, unde s este
numitorul lui p.
Observam ca daca p Z, atunci inetegrala binoma este de tipul B1, iar substitut ia
data, decurge din substitut ia considerata pentru tipul B1. O teorema a lui Cebsev
arma ca daca nu se veric a nici una din condit ia date pentru substitut iile de mai
sus, atunci integrala binoma nu admite o reprezetare printr-o funct ie elementar a.
Daca putem aplica una din cele trei substitut ii, atunci, folosind cea de a doua
schimbare de variabil a, calculul integralei binome se reduce la calculul unei inte-
grale rat ionale. Vom exemplica acest lucru pentru substitut ia a doua.
Consideram funct ia (x) =
s

ax
n
+ b, x I. Deoarece 0 I, rezulta ca
funct ia este injectiva pe I. Notam J := (I). Deci exista inversa funct iei ,
pe care o notam v, v : J I. Obt inem imediat ca v(t) =
_
t
s
b
a
_ 1
n
, t J.
Putem scrie
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx =
_
(v((x))
m
((x))
ps
dx. Sa consideram functia
f(t) := v
m
(t)t
ps
, t J. Atunci aplicand a doua shimbare de variabila, rezulta
ca pentru a determina integrala nedenita
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx =
_
f((x)) dx pe I
este sucient sa determinam integrala nedenita
_
f(t)v

(t) dt. Deci, daca F este o


primitiva a lui fv

pe J, atunci
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx =
_
F(
s

ax
n
+ b) +C | C R
_
.
Avem f(t)v

(t) =
_
t
s
b
a
_m
n
t
ps s
n
t
s1
_
t
s
b
a
_ 1
n
1
=
s
n
t
ps+s1
_
t
s
b
a
_m+1
n
1
. Deci fv

este
funct ie rat ional a pe J.
C. Primitivele unor clase de funct ii trigonometrice
Vom considera integrale nedenite de forma
_
R(sin x, cos x) dx,
unde R este o funct ie rat ionala de doua variabile, iar primitivele se considera pe un
interval I pe care funct ia R(sin x, cos x), x I este bine denita.
Sa consideram mai nt ai cazul general cand funct ia nu ndeplineste alte condit ii
suplimentare. Vom presupune ca intervalul I nu cont ine nici un punct de forma
(2k + 1), k Z. Facem substitut ia t = tg
x
2
. Sa consideram funct ia (x) =
10
= tg
x
2
, x I. Avem R(sin x, cos x) dx = R
_
2(x)
1+
2
(x)
,
1
2
(x)
1+
3
(x)
_
2
1+
2
(x)

(x) dx.
Sa notam J := (I). Consideram funct ia f(t) := R
_
2
1+t
2
,
1t
2
1+t
2
_
2
1+t
2
, t J.
Evident f este rat ional a. Aplicand prima schimbare de variabil a, calculul inte-
gralei nedenite
_
R(sin x, cos x) dx =
_
f((x))

(x) dx, pe I se reduce la calculul


integralei
_
f(t) dt pe J. Astfel daca F este o promitiva a lui f, atunci
_
R(sin x, cos x) dx =
_
F
_
tg
x
2
_
+C | C R
_
.

In cazul n care funct ia R veric a anumite propritat i de paritate sau imparitate,


exista si alte substitut ii care conduc la integrale din funct ii rat ionale mai simple.
Astfel avem:
Daca I nu cont ine puncte de forma

2
+k, k Zsi daca R(sin x, cos x) =
= R(sin x, cos x), () x I, atunci t = tg x,
Daca R(sin x, cos x) = R(sin x, cos x), () x I, atunci t = cos x,
Daca R(sin x, cos x) = R(cos x, sin x), () x I, atunci t = sin x,
La prima dintre aceste substitut ii, condit ia de paritate n raport cu ansam-
blul celor doi argument i implica faptul ca exista o funct ie rat ionala g astfel ca
R(sin x, cos x) = g (tg) , x I. Daca consideram funct ia (x) = tg x, x I, avem
_
R(sin x, cos x) dx =
_
g((x))
1
1+
2
(x)

(x) dx. Aplicand prima schimbare de vari-


abila, suntem condusi la integrala nedenita
_
g(t)
1
1+t
2
dt pe intervalul J := (I).
Fie funct ia f(t) = g(t)
1
1+t
2
, t J. Rezulta ca daca F este o primitiva a funct iei
rat ionale f pe J, atunci
_
R(sin x, cos x) dx = {F(tg x) +C | C R} .
La cea de a doua dintre aceste substitut ii, condit ia de imparitate n primul
argument implica faptul ca exista o funct ie rat ional a g astfel ca R(sin x, cos x) =
= sin x g(cos x), x I. Daca consideram funct ia (x) = cos x, x, x I, avem
_
R(sin x, cos x) dx =
_
g((x))

(x) dx. Aplicand prima schimbare de variabila,


suntem condusi la integrala nedenita
_
g(t) dt pe intervalul J := (I). Rezulta ca
daca F este o primitiva a funct iei rat ionale g pe J, atunci
_
R(sin x, cos x) dx = {F(cos x) +C | C R} .

In cazul celei de a treia substitut ii, condit ia de imparitate n raport cu al doilea


argument implica faptul ca exista o funct ie rat ional a g astfel ca R(sin x, cos x) =
= cos x g(sin x), x I.

In continuare se rat ioneaz a analog ca n cazul precedent.
11
Observat ia 2.5. Anumite integrale trigonometrice de forma
_
R(sin x, cos x) dx
pot calculate mai rapid, folosind diferite formule trigonometrice. De exemplu, sa
consideram integralele de forma:
_
sin
m
x cos
n
xdx, m, n N.
Daca m sau respectiv n este impar aplicam substitut iile de mai sus, adica t = cos x
si respectiv t = sin x.

In cazul cand m si n sunt ambele pare s-ar putea aplica
substitut ia t = tg x, dar calculele sunt lungi.

In acest caz este de preferabil sa
folosim formulele sin
2
x =
1cos 2x
2
si cos
2
x =
1+cos 2x
2
.
3 Proprietat ile integralei Riemann
Vom prezenta la inceput legatura ce exista ntre integrala Riemann si primitive.
Teorema 3.1. (Formula Leibniz-Newton) Daca f R
[a, b]
si daca F admite o
primitiva F pe intervalul [a, b], atunci avem
_
b
a
f = F(b) F(a).
Observat iile 3.1. i) Formula Leibniz-Newton poate aplicata functiilor continue,
deoarece acestea sunt integrabile Riemann si totodata admit primitive.
ii) Expresia F(b) F(a) se mai noteaza si prin F|
b
a
.
Folosind formula Leibniz-Newton si teoremele de integrare prin part i si de schim-
bare de variabil a pentru primitive, obt inem urmatoarele teoreme pentru integrala
Riemann.
Teorema 3.2. (Formula integrarii prin part i) Daca f, g C
1
[a, b], atunci
_
fg

= f(b)g(b) f(a)g(a)
_
b
a
f

g.
Teorema 3.3. (Prima schimbare de variabila) Fie C
1
[a, b] si f : ([a, b])
R o funct ie continua. Atunci avem:
_
b
a
(f )

=
_
(b)
(a)
f.
Teorema 3.4. (A doua schimbare de variabila) Fie C
1
[a, b] injectiva
si f : ([a, b]) R o funct ie continua. Presupunem ca funct ia inversa lui ,
v : ([a, b]) [a, b] are derivata continua pe intervalul ([a, b]). Atunci avem
_
b
a
f =
_
(b)
(a)
fv

.
12
Vom prezeta n continuare proprietat ile inegralei Riemann, legate de operat ii
algebrice, monotonie, siruri de funct ii, aditivitate la interval, si evaluare medie.
Teorema 3.5. (Proprietatea de liniaritate) Daca f, g R
[a, b]
, atunci pentru
orice , R avem f + g R
[a, b]
si
_
b
a
(f + g) =
_
b
a
f +
_
b
a
g.
Teorema 3.6. Daca f, g R
[a, b]
, atunci fg R
[a, b]
.
Teorema 3.7. Daca f R
[a, b]
, atunci |f| R
[a, b]
.
Teorema 3.8. Daca f, g R
[a, b]
, atunci max{f, g}, min{f, g} R
[a, b]
.
Teorema 3.9. (Proprietatea de pozitivitate) Daca f R
[a, b]
si f 0, atunci
_
b
a
f 0.
Teorema 3.10. (Proprietatea de monotonie) Daca f, g R
[a, b]
si f g,
atunci
_
b
a
f
_
b
a
g.
Teorema 3.11. Daca f R
[a, b]
si exista constantele m, M R astfel ca m f
M, atunci m(b a)
_
b
a
f M(b a).
Teorema 3.12. Daca f R
[a, b]
, atunci |
_
b
a
f|
_
b
a
|f|.
Teorema 3.13. Daca (f
n
)
n
este un sir de funct ii f
n
R
[a, b]
, n N, care converge
uniform pe intervalul [a, b] la o funct ie f, atunci f R
[a, b]
si n plus lim
n
_
b
a
f
n
=
_
b
a
f.
Teorema 3.14. (Proprietatea de ereditate) Daca f R
[a, b]
, atunci f R
[c, d]
,
pentru orice interval [c, d] [a, b].
Teorema 3.15. (Proprietatea de aditivitate la interval) Fie f : [a, b] R si
c (a, b). Sunt echivalente:
i) f R
[a, b]
,
ii) f R
[a, c]
si f R
[c, b]
.
Mai mult, n aceste condit ii avem
_
b
a
f =
_
c
a
f +
_
b
a
f.
Teorema 3.16. (Teorema I de medie) Daca f C[a, b], atunci exista un punct
c [a, b] astfel ca
_
b
a
f = f(c)(b a).
Teorema 3.17. (Teorema a II-a de medie) Daca f : [a, b] R este monotona
si g R
[a, b]
, atunci fg R
[a, b]
si exista un punct c [a, b] astfel ca
_
fg =
f(a)
_
c
a
g + f(b)
_
b
c
g.
13
Curs 10
Integrala multipla

In acest capitol vom studia integrala n sensul lui Riemann pentru funct ii de
mai multe variabile. Aceasta integral a se mai numeste integrala multipl a. Denirea
integralei multiple se bazeaza pe masura Jordan, a anumitor mult imilor din spat iul
R
n
. Aceasta masur a o vom prezenta n primul paragraf.
1 Masura Jordan
Pentru reuniunea unor mult imi disjuncte vom utiliza simbolul

. Fie n N, n 1.
Denit ia 1.1. Numim cub n - dimensional, (sau simplu cub), oricem mult ime
din R
n
de forma C = I
1
. . . I
n
, unde pentru orice indice 1 i n, I
i
este
un interval marginit din R, adica un interval de una din urmatoarele forme: (a, b),
(a, b], [a, b), [a, b], a b. Cubul se va numi deschis, daca toate intervalele I
i
sunt
deschise si se va numi nchis, daca aceste intervale sunt nchise.
Pentru orice astfel de cub, consideram volumul sau, numarul, denit prin
vol(C) = l(I
1
) l(I
2
) . . . l(I
n
),
unde pentru orice indice 1 i n, l(I
i
) reprezinta lungimea intervalului I
i
.
Observam ca intervalele I
i
, 1 i n care denesc cubul C, pot , n particular
formate dintr-un singur punct sau pot eagale cu mult imea vida.
Denit ia 1.2. Numim mult ime elementara n R
n
, orice mult ime E R
n
care se
poate reprezenta ca o reuniune nita de cuburi n - dimensionale. Notam cu E(R
n
),
familia mult imilor elementare din R
n
.
Propozit ia 1.1. Orice mult ime elementara E E(R
n
) poate reprezentata ca o
reuniune nita de cuburi disjuncte.
Denit ia 1.3. Fie E E(R
n
), E =
p

i=1
C
p
, unde C
i
, 1 i n sunt cuburi n-
dimensionale cu proprietatea ca

C
i

C
j
= , pentru orice i = j, 1 i, j n.
Denim volumul lui E ca ind numarul:
vol(E) :=
p

i=1
vol(C
i
).
Observat ia 1.1. Se poate arata ca denit ia volumului unei mult imi elementare E
este corecta, adica, se obt ine acelasi rezultat, indiferent de modul de descompunere
a lui E ntr-o reuniune nita de cuburi n- dimensionale disjuncte doua, cate doua.

In continuare vom prezenta not iunile de masura Jordan interioara si exterioara.


Vom nota cu B(R
n
) familia mult iimilor marginite din spat iul R
n
.
1
Denit ia 1.4. Pentru orice mult ime A B(R
n
), denim masura Jordan inte-
rioara, numarul:

i
(A) := sup{vol(E) | E E(R
n
), E A},
si denim masura Jordan exterioara, numarul:

e
(A) := inf{vol(F) | F E(R
n
), A F}.
Cu ajutorul masurilor Jordan interioare si exterioare denim masurabilitatea n
sensul lui Jordan, n felul urmator:
Denit ia 1.5. O mult ime A B(R
n
) se numeste masurabila Jordan, daca avem

i
(A) =
e
(A).
Daca mut imea A este masurabila Jordan, notam cu (A), valoarea comuna a lui

i
(A) si
e
(A) si numim acest numar masura Jordan a lui A.
Notam cu M(R
n
) familia mult imilor masurabile Jordan.

In calculul integral vor intervine n mod frecvent mult imi ce pot descrise ca
intergracul a doua funct ii. Referitor la acestea avem urmatorul rezultat.
Teorema 1.1. Fie D M
c
(R
n
) si e , : D R, doua funct ii continue, astfel
ca (x) (x), (x D). Denim mult imea K
,
R
n+1
, numita intergracul
funct iilor si , prin:
K
,
= {(x, y) R
n+1
| x D, (x) y (x)}, (1)
unde x = (x
1
, . . . , x
n
). Avem K
,
M
c
(R
n+1
).
2 Integrabilitatea Riemann multipla
Notam cu M
c
(R
n
) familia mult imilor din R
n
care sunt compacte, (echivalent marginite
si nchise) si care au interiorul nevid.
Denit ia 2.1. Fie D M
c
(R
n
). O familie nita = {D
1
, . . . , D
p
} se numeste
diviziune a mult imii D daca are urmatoarele proprietat i:
a)
p

i=1
D
i
= D,
b)

D
i

D
j
= , pentru orice 1 i, j p, i = j,
c) D
i
M
c
(R
n
) si (D
i
) > 0, pentru orice 1 i p.
Pentru o astfel de diviziune , vom nota cu , norma diviziunii, denita prin
:= max
1ip
(D
i
),
unde (D
i
) := sup{x y | x, y D
i
} este diametrul mult imii D
i
.
Notam cu (D), familia diviziunilor lui D.
2
Denit ia 2.2. Fie D M
c
(R
n
) si e (D), = {D
1
, . . . , D
p
}. Un sistem
de puncte c = (c
i
)
1ip
, cu propietatea c
i
D
i
, 1 i p se numeste compati-
bil cu diviziunea . Notam cu S() familia sistemelor de puncte intermediare
compatibile cu diviziunea .
Denit ia 2.3. Fie D M
c
(R
n
), f : D R, (D), = {D
1
, . . . , D
p
} si
c S(), c = (c
i
)
1ip
. Numarul

(f, c) :=
p

i=1
f(c
i
)(D
i
),
se numeste suma Riemann atasata funct iei f n raport cu diviziunea si cu
sistemul de puncte intermediare c.
Denit ia de baza este urmatoartea:
Denit ia 2.4. Funct ia f : D R, unde D M
c
(R
n
), se numeste integrabila pe
D, daca exista un numar I R astfel ca pentru orice > 0, sa existe

> 0, astfel
ca pentru orice (D) cu <

si pentru orice c S() sa avem


|

(f, c) I| < .

In acest caz numarul I se numeste integrala Riemann sau integrala multipla a


lui f pe D si se noteaza cu

D
f, sau

D
f(x) dx, sau ca cu

D
f(x
1
, . . . , x
n
) dx
1
. . . dx
n
.
Daca n = 2, integrala multipla se numeste integrala dubla si se mai noteaza cu

D
f(x, y) dx dy. Daca n = 3, integrala multipla se numeste integrala tripla si se
mai noteaz a cu

D
f(x, y, z) dx dy dz.
Notam cu R(D) familia funct iilor integrabile pe D.
Observat ia 2.1. Se poate arata ca daca exista un num ar I ca n din denit ia
precedenta, atunci el este unic. Aceasta justica denirea integralei.
Se extind pentru integralele multiple, criteriile de integrabilitate considerate la
integrala funct iilor denite pe un segment. Vom prezenta n continuare criteriul lui
Lebesgue. Consideram mai ntai urmatoarea denit ie.
Denit ia 2.5. O mult ime A R
n
se numeste neglijabila daca, pentru orice > 0,
exista un sir de mult imi (B
k
)
kN
, B
k
M(R
n
), astfel ca:
i) A

kN
B
k
si
ii)

kN
(B
k
) < .
Teorema 2.1. Criteriul lui Lebesgue) Fie D M
c
(R
n
) si f : D R. Sunt
echivalente condit iile:
i) f R(D),
ii) f este marginita si are mult imea discontinuitat ilor neglijabila.
Cu ajutorul acestui criteriu de integrabilitate, se pot obt ine far a dicultate,
urmatoarele proprietat i ale integralei Riemann.
3
Teorema 2.2. Fie D M
c
(R
n
).
i) Daca f, g R(D), atunci pentru orice , R, avem f + g R(D) si

D
(f + g) =

D
f +

D
g (Proprietatea de limiaritate)
ii) Daca f, g R(D), atunci fg R(D).
iii) Daca f R(D), atunci |f| R(D).
Teorema 2.3. (Proprietatea de aditivitate la domeniu) Fie D M
c
(R
n
) si
f : D R. Presupunem ca aven descompunerea D = D
1
D
2
, unde D
1
, D
2

M
c
(R
n
) si

D
1

D
2
= . Atunci sunt echivalente condit iile:
i) f R(D) si
ii) f |
D
1
R(D
1
) si f |
D
2
R(D
2
).

In plus, n aceste condit ii avem

D
f =

D
1
f +

D
2
f.
Teorema 2.4. Fie D M
c
(R
n
). Avem:
i) Daca f : D R este o funct ie constanta, f(x) = a, (x D), atunci
f R(D) si

D
f = a(D).
ii) Daca f R(D) are proprietatea f(x) 0 , () x D, atunci

D
f 0
(Proprietatea de pozitivitate).
iii) Daca f, g R(D) au proprietatea ca f(x) g(x), () x D, atunci

D
f

D
g (Proprietatea de monotonie).
iv) Pentru orice f R(D) avem

D
f

d
|f|.
v) Pentru orice f R(D) avem m(D)

D
f M(D), unde m :=
= inf
xD
f(x), iar M := sup
xD
f(x).
vi) Daca f C(D) si D este mult ime conexa, atunci exista un punct c D,
astfel ca

D
f = f(c)(D)(Teorema de medie).
3 Calculul integralelor multiple
Motoda de baza al calcului integralelor multiple este data de formula de iterare, care
reduce integrala a unei funct ii de mai multe variabile, la integrala unei funct ii cu
un num ar mai mic de variabile.

In nal calculul integralelor funct iilor de mai multe
variabile se reduce la calculul integralelor funct iilor de o variabil a.
Teorema 3.1. Fie D R
n
si e , : D R, doua funct ii continue, astfel ca
(x) (x), (x D). Consideram mult imea K
,
R
n+1
, intergracul funct iilor
si , din (1). Daca f : K
,
R, este continua, atunci exista si sunt egale
urmatoarele integrale:

K
,
f(x
1
, . . . , x
n
, y)dx
1
. . . dx
n
dy =

D
dx
1
. . . dx
n
. . . dx
n

(x
1
,...,x
n
)
(x
1
,...,x
n
)
f(x
1
, . . . , x
n
, y) dy.
4
Vom prezenta acum transformarea integralelor multiple cand se aplica un difeo-
morsm domeniului de denit ie. Aceasta transformare se numeste uzual schim-
barea de variabila si este deosebit de utila n simplicarea calcului unor tipuri de
integrale.
Teorema 3.2. (Teorema schimbarii de variabila) Fie : U V , un difeo-
morsm, ntre mult imile deschise U, V R
n
, = (
1
, . . . ,
n
). Daca A U, A
M
c
(R
n
) si f : (A) R este o funct ie continua, atunci avem

(A)
f(y) dy =

A
f((x))

D(
1
, . . . ,
n
)
D(x
1
, . . . , x
n
)

dx
1
. . . dx
n
. (2)
5
Curs 11
Integrale improprii
1 Integrale improprii
Denit ia 1.1. Daca I R este un interval, notam cu R
I
mult imea funct iilor
f : I R care sunt integrabile Riemann pe orce subinterval compact [c, d] din I.
Observat ia 1.1. Aceasta notat ie nu este n contradict ie cu notat ia R
[a, b]
, introdusa
anterior.

Intr-adev ar, daca I = [a, b], atunci, din proprietatea de ereditate a inte-
gralei Riemann, rezulta ca daca f R
[a, b]
atunci f R
[c, d]
, pentru orice interval
[c, d] [a, b]. Pe de alta parte notat ia introdusa acum este mai generala, deoarece
se aplica si la intervale I care nu sunt compacte.
Denit ia 1.2. Fie f R
[a,b)
, unde a R si b R, sau b = . Spunem ca funct ia
f este integrabila impropriu pe intervalul [a, b), daca exista si este nita limita
lim
Bb

B
a
f. (1)
Limita de mai sus se numeste integrala improprie a lui f pe intervalul [a, b) si se
noteaza prin

[a,b)
f, sau

[a,b)
f(x) dx. Vom spune ca integrala

[a,b)
f este convergenta,
daca funct ia f este integrabila impropriu pe [a, b) si vom spune ca aceasta integrala
este divergenta, n caz contrar.

In cazul b R, atunci integrala improprie

[a,b)
f se numeste integrala improprie
de prima spet a si se mai noteaza si prin
b0

a
f, sau
b0

a
f(x) dx.

In cazul b = , atunci integrala improprie

[a,b)
f se numeste integrala improprie
de de a doua spet a si se mai noteaza si prin

a
f, sau

a
f(x) dx.
Denit ia 1.3. Daca f R
(a,b]
, unde a R, sau a = , iar b R, integrala
improprie

(a,b]
f, notata si

(a,b]
f(x) dx, se deneste prin

(a,b]
f = lim
Aa

b
A
f.
Not iunile de integrabilitate improprie, integrala convergentasi integrala di-
vergenta se denesc analog ca n denit ia precedenta. Integrala improprie

(a,b]
f
se mai noteza n cazul a R si prin
b

a+0
f sau
b

a+0
f(x) dx si se numet e de prima
spet a, iar n cazul a = se noteaza si prin
b

f, sau
b

f(x) dx si se numet e
de a doua spet a.
1
Denit ia 1.4. Daca f R
(a,b)
, unde a R sau a = , iar b R sau b = se
numeste integrabila impropriu pe (a, b), daca exista un punct c (a, b), astfel ca
ambele integrale improprii

(a,c]
f si

[c,b)
f sa e convergente.

In acest caz se denecste

(a,b)
f :=

(a,c]
f +

[c,b)
f.

In caz contrar, integrala improprie

(a,b)
f se numeste divergenta.
Alte notat ii ale integralei

(a,b)
f se construiesc dupa modelul notat iilor din denit iile
precedente.
Observat ia 1.2. Daca f R
[a, b)
si c (a, b), atunci integralele

[a,b)
f si

[c,b)
f au
aceasi natura, adica sunt simultan convergente sau divergente si n plus avem

[a,b)
f =

[a,c]
f +

[c,b)
f.
O proprietate analoaga are loc pentru integralele improprii denite pe intervale care
au capatul stang deschis.
Ca o consecint a, rezulta ca daca exista un punct c (a, b) care veric a condit ia de
convergent a din Denit ia 1.4, atunci orice punct c
1
(a, b) veric a acea condit ie.

In
plus valoarea integralei

(a,b)
f nu depinde de alegerea punctului c.

In nal, avem urmatoarea denit ie generala.


Denit ia 1.5. Fie f : D R, unde D =
p

i=1
I
i
, iar I
i
sunt intervale. Presupunem
ca f R
I
i
, pentru orice indice 1 i p. Spunem ca f este integrabila impro-
priu pe D, daca f este integrabila pe ecare din intervalele I
i
, (n sens impropriu,
daca I
i
nu este compact).

In acest caz denim

D
f :=
p

i=1

I
i
f.
Exista, n cazul domeniilor de forma D = [a, c) (c, b], sau D = (, ) o
variant a mai slaba, (mai generala) a integrabilit at ii improprii si anume integrala n
sensul valorii principale a lui Cauchy, pe care o vom prezentan denit iile urmatoare.
Denit ia 1.6. Fie f : [a, c) (c, b] R astfel ca f R
[a,c)
si f R
(c,b]
. Spunem
ca f este integrabila impropriu n sensul valorii principale (a lui Cauchy),
daca exista si este nita limita:
v.p

b
a
f := lim
0

c
a
f +

b
c+
f

In acest caz valoarea v.p

b
a
f se numeste integrala n sensul valorii principale.
2
Denit ia 1.7. Fie f R
(, )
. Spunem ca f este integrabila impropriu n
sensul valorii principale (a lui Cauchy), daca exista si este nita limita:
v.p

f := lim
R

R
R
f.

In acest caz valoarea v.p

f se numeste integrala n sensul valorii principale.


Observat ia 1.3. Daca funct ia f : [a, c) (c, b] R este integrabil a impropriu,
atunci ea admite si integrala n sensul valorii principale si cele doa valori sunt egale.
Reciproca ns a nu este adevarata. De exemplu avem

[1,0)
dx
x
= ,

(0,1]
dx
x
= +,
deci f nu este integrabil a impropriu n sens obisnuit pe [0, 1] \ {0}. Pe de alta parte
avem v.p.
1

1
dx
x
= 0.
Aceasi observat ie se poate face si pentru integrabilitatea pe intervalul (, ).

In cele ce urmeaza vom studia doar integralele improprii de forma

[a, b)
f, unde
b R {}. Vom specica, cand este cazul, daca b r sau b = . Proprietat ile
integralelor de forma

(a, b]
f se obt in imediat prin simetrie.
Propozit ia 1.1. Daca f R
[a, b]
, atunci integrala improprie

[a, b)
f este convergenta
si

[a, b)
f =
b

a
f.
Un enunt similar are loc pentru integrala

(a, b]
f.
Demonstrat ie. Fie B (a, b) si notam M := sup
x[a,b]
|f(x)|. Avem

b
a
f

B
a
f

b
B
f

b
B
|f| M(b B) 0, (B b).
Deci lim
Bb
f =
b

a
f.
Teorema 1.1. (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie f R
[a, b)
. Sunt echivalente:
1) Integrala

[a, b)
f este convergenta.
2) Pentru orice > 0, exista b

(a, b), astfel ncat, pentru orice b


1
, b
2
(b

, b)
avem

b
2

b
1
f

< .
3
Demonstrat ie. Sa notam F(x) :=
x

a
f, (x [a, b)). Condit iile 1) si 2) din enunt
se transcriu echivalent sub forma:
1) Exista limita nita lim
xb
F(x).
2) Pentru orice > 0, exista b

(a, b), astfel ncat, pentru orice b


1
, b
2
(b

, b)
avem |F(b
1
) F(b
2
)| < . Dar echivalent a condit iilor 1) si 2) rezulta din Criteriul
Cauchy-Bolzano pentru limite de funct ii.
Din Crieriul Cauchy-Bolzano, putem deduce urmatorul criteriu:
Teorema 1.2. (Criteriul absolutei convergent e) Fie f R
[a, b)
. Daca inte-
grala improprie

[a, b)
|f| este convergenta, atunci integrala improprie

[a, b)
f este con-
vergenta.
Demonstrat ie. Fie > 0 ales arbitrar. Aplicand criteriul Cauchy-Bolzano, partea
de necesitate, la inegrala

[a, b)
|f|, rezulta ca exista b

(a, b), astfel ca pentru orice


b
1
, b
2
(b

, b) sa avem
b
2

b
1
|f| < . Dar atunci

b
2

b
1
f


b
2

b
1
|f| < . Aplicand acum
criteriul lui Cauchy-Bolzano, partea de sucient a integralei

[a, b)
f, rezulta ca ea este
convergent a.
Pentru integralele improprii a funct iilor pozitive avem urmatoarele criterii de
comparat ie.
Teorema 1.3. (Criteriul de comparat ie cu inegalitat i) Fie f, g R
[a,b)
, astfel
ca 0 f g.
i) Daca integrala

[a, b)
g converge, atunci integrala

[a, b)
f converge.
ii) Daca

[a, b)
f = , atunci

[a, b)
g = .
Demonstrat ie. Cele doua implicat ii se obt in imediat din denit ia integralei improprii.
Teorema 1.4. (Criteriul de comparat ie cu limita) Fie f, g R
[a,b)
, astfel ca
f > 0, g > 0. Daca exista l (0, ) astfel ca
lim
xb
f(x)
g(x)
= l,
atunci integralele improprii

[a, b)
f si

[a, b)
g au aceeasi natura.
Demonstrat ie. Din existent a limitei, rezulta ca exista c (a, b), astfel ca pentru
orice x [c, b) sa avem
l
2
g(x) f(x) 2lf(x). Folosind criteriul de comparat ie cu
inegalitat i, rezulta ca integralele improprii

[c, b)
f si

[c, b)
g au aceasi natura. De aici
rezulta imediat teorema.
4
Dupa cum rezulta si din rezultatele precedente, exista o analogie ntre criteri-
ile pentru convergent a integralelor improprii si criteriile de convergent a seriilor nu-
merice.

In cazul integralelor funct iilor pozitive descrescatoare putem gasii o legatura
directa ntre integrale improprii si serii. Avem:
Teorema 1.5. ( Criteriul integral al lui Cauchy) Fie f : [a, ) R o funct ie
pozitiva si monoton descresca toare. Fie p N, p a. Integrala

a
f si seria

n=p
f(n) au aceasi natura.
5
Curs 12
Integrale cu parametru. Funct iile lui
Euler
1 Integrale cu parametru
Denit ia 1.1. Fie I, J intervale din R. Fie f : I J R o funct ie cu proprietatea
ca pentru orice punct x J, avem f(, x) R
I
. Fie de asemenea funct iile , :
J I. Funct ia F : J R, denita prin
F(x) :=

(x)
(x)
f(t, x) dt, (x J), (1)
se numeste integrala cu parametru (cu capete variabile). Daca funct iile si
sunt constante: (x) = a, (x) = b, x J, atunci integrala cu parametru se
numeste integrala cu parametru cu capete xe.
Enunt am n continuare principalele proprietat i ale integralelor cu parametru.
Folosim notat iile de mai sus.
Teorema 1.1. Daca funct ia f : I J R este continua global pe I J, iar funct iile
, sunt continue pe J, atunci funct ia F : J R, denita n (1) este continua pe
J.
Teorema 1.2. Daca funct ia f : I J R, (t, x) f(t, x), (t, x) I J, admite
derivata part iala
f
x
, continua global pe I J, iar funct iile , admit derivate
part iale continue pe J, atunci F, din (1) este derivabila continuu pe J si are loc
urmatoarea formula, numita Formula lui Leibniz:
F

(x) = f((x), x)

(x) f((x), x)

(x) +

(x)
(x)
f
x
(t, x) dt, (x J). (2)
Teorema 1.3. Daca f : [a, b] [c, d] R este continua, atunci exista si sunt egale
integralele iterate urmatoare:

b
a

d
c
f(t, x) dx

dt =

d
c

b
a
f(t, x) dt

dx. (3)
2 Integrale improprii cu parametru
Denit ia 2.1. Fie funct ia f : [a, b) J R, unde b R{}, iar J R este un
interval. Presupunem ca, pentru orice x J, f(, x) R
[a, b)
si integrala improprie

[a,b)
f(t, x) dt este convergenta. Funct ia F : J R, denita prin:
F(x) :=

[a,b)
f(t, x) dt, x J, (4)
se numeste integrala improprie cu parametru.
1
Pentru ca proprietat ile de continuitate, derivabilitate si integrabilitate ale funct iei
f sa se transfere funct iei F, nu este sucient a simpla convergent a a integralelor

[a,b)
f(t, x) dt, (x J). Pentru aceasta, trebuie sa punem o condit ie mai puternica,
pe care o denim mai jos.
Denit ia 2.2.

In condit iile din Denit ia 2.1, spunem ca integrala cu parametru
F : J R, denita prin relat ia (4) este uniform convergenta pe J, daca pentru
orice > 0, exista, b

(a, b), astfel ca, pentru orice B (b

, b) si orice x J sa
avem

[a,b)
f(t, x) dt

B
a
f(t, x) dt

< .

In urmatoarea teorema se da un criteriu des utilizat pentru stabilirea convergent ei


uniforme a integralelor cu parametru.
Teorema 2.1. (Criteriul lui Weierstrass) Fie funct ia f : [a, b) J R, unde
b R {}, iar J R este un interval. Presupunem ca, pentru orice x
J, f(, x) R
[a, b)
. De asemenea, presupunem ca exista o funct ie R
[a, b)
cu
urmatoarele proprietat i:
1) |f(t, x)| (t), pentru orice (t, x) [a, b) J si
2) integrala improprie

[a,b)
este convergenta. Atunci funct ia F : J R denita
prin relat ia (4) este uniform convergenta pe J.
Prezent amn continuare cateva proprietat i fundamentale ale integralelor impro-
prii cu parametru.
Teorema 2.2. Daca funct ia f : [a, b)J R, este continua global, iar integrala cu
parametru F : J R, denita n (4) este uniform convergenta pe J, atunci funct ia
F este continua pe J,
Teorema 2.3. Fie funct ia f : [a, b) J R, J interval, care admite derivata
part iala
f
x
, continua global pe [a, b) J. Presupunem ca:
1) pentru orice x J, integrala improprie

[a,b)
f(t, x) dt este convergenta, si
2) integrala cu parametru

[a,b)
f
x
(t, x) dt, este uniform convergenta n raport cu
x J.
Atunci funct ia F : J R, denita n (4) este derivabila continuu pe J si
F

(x) =

[a,b)
f
x
(t, x) dt, x J.
Teorema 2.4. Daca funct ia f : [a, b)J R, unde J = [c, d], este continua globol,
iar integrala cu parametru F : J R, denita n (4) este uniform convergenta pe
J, atunci exista egalitatea:

d
c

[a,b)
f(t, x) dt

dx =

[a,b)

d
c
f(t, x) dx

dt.
2
3 Funct iile lui Euler
Vom prezenta succint doua familii remarcabile de integrale improprii cu parametru,
denumite funct iile lui Euler.
Denit ia 3.1. Funct ia beta se deneste prin:
B(a, b) :=

10
0+0
t
a1
(1 t)
b1
dt, a > 0, b > 0.
Denit ia 3.2. Funct ia gama se deneste prin:
(a) :=


0
t
a1
e
t
dt, a > 0.
Principalele proprietat i ale acestor funct ii le prezent am n teorema urmatoare:
Teorema 3.1. Avem:
1) Funct ia B(a, b), (a, b) (0, ) (0, ), exista si este indenit derivabila pe
domeniul de denit ie.
2) Funct ia (a), a (0, ), exista si este indenit derivabila pe domeniul de
denit ie.
3) B(a, b) = B(b, a), (a, b) (0, ) (0, ).
4) B(a, b) =
(a)(b)
(a+b)
, a > 0, b > 0.
5) (a + 1) = a(a), a > 0.
6) (n + 1) = n!, n N.
7) (a)(1 a) =

sin a
, a (0, 1).
Observat ia 3.1. Din punctul 6) al teoremei precedente rezulta ca funct ia este o
extindere pe (0, ) a factoriarului.
3
Curs 13
Drumuri si curbe. Integrale curbilinii
Vom trata problema integrarii funct iilor reale de mai multe variabile de-a lun-
gul curbelor parametrizate (drumurilor) din spat iul R
n
.
1 Drumuri si curbe n spat iul R
n
Denit ia 1.1. O funct ie continua = (
1
,
2
, ,
n
) : [a, b] R
n
se numeste
drum din spat iul R
n
. Mult imea {} = ([a, b]) R
n
(imaginea funct iei ) este
suportul drumului.
Drumul se numeste:
nchis, daca (a) = (b);
simplu, daca este o funct ie injectiva pe [a, b);
neted, daca este o funct ie de clasa C
1
(derivabila, cu derivata continua).
Fie drumurile
1
: [a, b] R
n
,
2
: [c, d] R
n
, cu
1
(b) =
2
(c). Drumul notat

2
: [a, b + d c] R
n
, denit prin :
(
1

2
)(t) =

1
(t), t [a, b]

2
(t b + c), t [b, b + d c]
se numeste suma drumurilor
1
si
2
.
Drumul

: [a, b] R
n
denit prin:

(t) = (a + b t), t [a, b]


se numeste opusul drumului : [a, b] R
n
.
O important a deosebita n dezvotarea teoriei integrabilitat ii curbilinii o au
drumurile carora li se poate atribui o lungime nita.
Pentru un drum = (
1
,
2
, ,
n
) : [a, b] R
n
si o diviziune = (x
0
, x
1
, , x
p
)
a intervalului [a, b] observam ca lungimea liniei poligonale cu varfurile
(a), (x
1
), , (x
p1
), (b) este variat ia funct iei asociata diviziunii , adica:
V

() =
p

k=1
(x
k
) (x
k1
) =
p

k=1

i=1
(
i
(x
k
)
i
(x
k1
))
2

In mod natural, drumurile cu lungime nita vor considerate acelea pentru care
lungimile tuturor liniilor poligonale cu varfurile pe suporturile acestora vor admite
un majorant comun.
1
Denit ia 1.2. Un drum se numeste recticabil daca este cu variat ie marginita;
lungimea drumulul recticabil se deneste ca variat ia funct iei pe intervalul
[a, b]:
l() = V
b
a
() = sup
D[a,b]
V

().
Pentru a identica doua drumuri de acelasi tip, vom deni pe mult imea dru-
murilor din R
n
o relat ie de echivalent a.
Denit ia 1.3. Doua drumuri
1
: [a, b] R
n
si
2
: [c, d] R
n
se numesc
echivalente si notam
1

2
daca exista o funct ie continua, strict crescatoare si
surjectiva : [c, d] [a, b] astfel ncat
2
=
1
.
Putem verica cu usurint a ca relat ia denita mai sus este o relat ie de
echivalent a pe mult imea drumurilor din R
n
. De asemenea constatam ca doua dru-
muri echivalente au aceleasi extremitat i si pot numai simultan nchise, simple sau
recticabile. Pentru echivalent a drumurilor netede, putem presupune suplimentar
ca funct ia din denit ia de mai sus este de clasa C
1
.
Denit ia 1.4. O curba din spat iul R
n
se deneste ca o clasa de drumuri echiva-
lente. Orice drum apart inand clasei respective se numeste o parametrizare a
curbei .
Lungimea l() a unei curbe este lungimea l() a oricarei parametrizari
a curbei . Curba se numeste simpla (nchis a, neteda) daca parametrizarile sale
sunt simple (nchise, netede). Din proprietat ile variat iei marginite a funct iilor reale
deducem formula de calcul a lungimii unei curbe netede (cu parametrizari netede).
Teorema 1.1. Fie o curba neteda care admite parametrizarea neteda : [a, b]
R
n
, = (
1
,
2
, ,
n
). Atunci este o curba recticabila si lungimea sa se
determina astfel:
l() =

b
a

(t) dt =

b
a

i=1
(

i
(t))
2
dt.
Formula de mai sus este independent ade parametrizarea curbei .
2 Integrala curbilinie de prima spet a
Fie o curba recticabila din R
n
iar : [a, b] R o parametrizare a sa. Con-
sideram funct ia reala, pozitiva si monoton crescatoare, l

: [a, b] [0, ) denita


prin l

(t) = V
t
a
(), t [a, b]. Pentru drumuri netede, din teorema 1.1, obt inem
derivabilitatea pe [a, b] a funct iei l

, cu:
l

(t) =

(t) =

i=1
(

i
(t))
2
, t [a, b]. (1)
Fie de asemenea o funct ie continua f : D R
n
R, cu {} D.
2
Denit ia 2.1. Se numeste integrala curbilinie de prima spet a pe curba , cu parametrizarea
, numarul real

f dl =

f dl =

b
a
f((t)) dl

(t),
denit printr-o integrala de tip Stieltjes-Riemann.
Denit ia de mai sus a integralei curbilinii de prima spet a este independent a
de parametrizari. Prezent am cateva proprietat i fundamentale ale acestui tip de
integrala curbilinie, considerand parametrizari xate.
1.

2
f dl =

1
f dl +

2
f dl;
2.

(
1
f
1
+
2
f
2
) dl =
1

f
1
dl +
2

f
2
dl,
1
,
2
R;
3.

1 dl = l();
4.

f dl =

f dl.
Din proprietat ile integralei Stieltjes-Riemann si relat ia (1) obt inem formula de
calcul a integralei curbilinii de prima spet a, pentru parametrizari netede.
Teorema 2.1. Fie : [a, b] R un drum neted si f : D R
n
R o funct ie
continua, cu {} D,. Atunci

f dl =

b
a
f((t))

(t) dt =

b
a
f((t))

i=1
(

i
(t))
2
dt.
3
Curs 14
Integrala curbilinie de spet a a doua
1 Integrala curbilinie de spet a a doua
Vom deni n continuare un alt tip de integral a curbilinie constand n integrarea
formelor diferent iabile de gradul I de-a lungul curbelor recticabile din R
n
.
Fie aplicat iile dx
i
L(R
n
, R) de proiect ie de indice i {1, 2, , n} denite
prin
dx
i
(t
1
, t
2
, , t
n
) = t
i
, t = (t
1
, t
2
, , t
n
) R
n
, i = 1, 2, , n.
Fie o mult ime deschisa U R
n
si aplicat iile continue P
i
: U R, i = 1, 2, , n.
Denit ia 1.1. Aplicat ia continua : U L(R
n
, R), = P
1
dx
1
+ P
2
dx
2
+
P
n
dx
n
, cu
(t) = P
1
(t)dx
1
+ P
2
(t)dx
2
+ P
n
(t)dx
n
, t U,
se numeste forma diferent iabilade gradul I.
Forma se numeste:
exacta, daca exista o funct ie de clasa C
1
f : U R astfel ncat = df (deci
f
x
i
= P
i
, i = 1, 2, , n) pe domeniul U.
nchisa, daca funct iile P
i
sunt de clasa C
1
pe domeniul U si satisfac relat iile
P
j
x
i
=
P
i
x
j
, () i = j.
Denit ia 1.2. Numim integrala curbilinie de spet a a doua a formei diferent iabile
de gradul I =
n

i=1
P
i
dx
i
: U L(R
n
, R), de-a lungul curbei recticabile , cu
parametrizarea : [a, b] U, numarul real

=
n

i=1

b
a
P
i
((t)) d
i
(t),
denit ca o suma de integrale Stieltjes-Riemann.
Denit ia de mai sus este independent a de parametrizarea curbei .
Proprietat ile elementare ale integralei curbilinii de spet a a doua, pentru parametrizari
xate, sunt urmatoarele:
1.

2
=

1
+

2
;
2.

(
1

1
+
2

2
) =
1


1
+
2


2
,
1
,
2
R;
3.

.
1
De asemenea, putem determina cu usurint a formula de calcul a integralei curbilinii
de spet a a doua n cazul parametrizarilor netede.
Teorema 1.1. Daca = (
i
) : [a, b] U este un drum neted si =

P
i
dx
i
:
U L(R
n
, R) este o forma diferent iabila, atunci

b
a
(P
1
((t))

1
(t) + P
2
((t))

2
(t) + + P
n
((t))

n
(t)) dt.
Un rezultat fundamental legat de independent a de drum a integralei curbilinii
de spet a a doua este dat de teorema urmatoare.
Teorema 1.2. Fie U R
n
o mult ime conexa si deschisa si o forma diferent iabila
de gradul I denitape U. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) pentru oricare doua drumuri recticabile cu suportul n U,
1
si
2
, avand acelasi
capat de plecare si acelasi capat de sosire avem

1
=

(ii) pentru orice drum recticabil nchis cu suportul n U avem

= 0
(iii) este o forma diferent iabila exacta.

In acest caz, daca = df pe domeniul U, iar este un drum recticabil cu suportul


n U, ce uneste punctele x, y U, avem

y
x
= f(x) f(y).
Urmatoarea teorema stabileste legatura ntre not iunile de forma diferent iabil a
exacta si respectiv nchisa.
Teorema 1.3. Fie =
n

i=1
P
i
dx
i
o forma diferent iabila, cu P
i
de clasa C
1
pe o
mult ime deschisa si convexa. Atunci este exacta daca si numai daca este nchisa.

In nal vom enunt a teorema lui Green, care stabileste o legatur a ntre integrala
curbilinii de spet a a doua pe drumuri nchise, simple din spat iul R
2
si integrala
duba. Ment in am urmatorul rezultat:
Teorema 1.4. (Jordan) Orice drum nchis si simplu din R
2
, descompune spat iul
R
2
n: R
2
= D E {}, unde {} este imaginea lui , D c si E sunt mult imi
deschise si disjuncte, {} = Fr D = Fr E si astfel ca D este mult ime maginita, iar
E este mult ime nemarginita. Mult imea D se numeste interiorul drumului , iar
mult imea E se numeste exteriorul drumului ga.
2
Pentru un drum nchis, se poate preciza sensul de parcurgere, care poate di-
rect sau invers si care corespunde intuitiv, sensului direct trigonometric si respectiv
invers trigonometric care se considera pe un cerc. Denit ia riguroasa a sensului unui
drum nchis, o vom omite.
Teorema 1.5. Fie U R
2
o mult ime deschisa si convexa si e P, Q : U R,
doua funct ii de clasa C
1
pe U. Fie de asemenea un drum simplu si nchis n
U cu sens direct, cu imaginea notata {}. Notam cu D
1
interiorul drumului ,
si D = D
1
{}. Presupunem ca D M(R
2
). Are loc formula lui Green-
Riemann:

P(x, y)dx + Q(x, y)dy =

Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)

dxdy. (1)
3