Sunteți pe pagina 1din 1

Ce poti sa faci atunci cand iti dai seama ca realitatea din jur este diferita de relitatea ta?

Nu faci nimic? Sau..poti sa te pliezi pe noua realitate, cu alte cuvinte, dai nastere unei noi realitati. Sa vedem... Ce pot sa opresc din vechea realitate? Doar ceea ce ma face sa zambesc, doar ceea ce ma face sa rad, doar ceea ce ma face sa rosesc, doar ceea ce ma face sa plang, doar ceea ce ma face sa sufar, doar ceea ce conteaza pentru mine. Iau cu mine inclusiv remuscarile, parerile de rau, nostalgia unui lucru nefacut, regretele fata de un lucru facut ce niciodata nu trebuia sa se intample. Cu alte cuvinte iau cu mine realitatea veche, o imbogatesc, o reinterpretez. Se spune sa nu-ti para rau de nimic pt ca nu e bine... De ce nu e bine? Oamenii gresesc, este in natura lor asta! Pot face totul perfect pana la un moment dat si daca gresesc totul se naruie, tot ce a fost perfect devine deformat...de fapt toti cad de comun acord ca perfectiunea nu era chiar asa de perfecta. Am si eu sindromul asta cu lucrurile facute asa cum trebuie, lucrurile trebuie sa iasa perfect, totul trebuie sa fie sub control. Control? Care control? Cine ne controleaza mai mult si mai bine decat noi insine? Nu suntem noi cei care la sfarsitul unui etape sau...ca acum dupa un moment dificil tragem linie si asezam in balanta toate cele perfecte si neperfecte si dam un verdict: suntem sau nu multumiti de viata pe care o ducem? Si...atunci imi dau seama ca in goana de a face totul perfect, de a incerca sa fie totul asa cum ar trebui sa fie am uitat sa fiu EU. Eu cea careia ii zambesc, eu cea de care sunt mandra, eu cea cu care sunt prietena, eu cea fericita. Ce fel de fericire e asta? De ce trebuie sa facem tot timpul schimb cu ceva? De ce orice are un pret? De ce nu poti pur si simplu, atunci cand te chinui o viata intreaga sa faci totul cum trebuie sa fii rasplatit? Pentru ca noua tuturor nu ne plac cei care reusesc sa faca totul bine din prima, ne place sa ne bagam in tot felul de incurcaturi...ne place sa ne complicam, ne place sa facem greseli si prostii in mod constient, pentru ca ceilalti iubesc asta, ne iubesc si pe noi cand facem asta. Cum nu te poti baza pe nimeni...pot sa trag aer in piept sa imi faci curaj, curaj pentru ce? Curaj sa fii tu insuti! Sa nu te rusinezi de ceea ce esti. In cazul in care nu iti convine ceea ce esti sa inveti sa fii altcumva. Sa zicem ca imi place cum sunt. Ce fac atunci? Cum sa-i conving pe ceilalti sa vada in mine ceea ce sunt cu adevarat, cum sa fac sa dau tot ce-i mai bun? E bine sa dau tot ce-i mai bun? Asta nu trebuie pastrat doar pentru cei buni? Cine mai stie ce este bun...ce este rau...cine mai stie ce este adevarat sau ce este fals? Fiecare realitate are sistemele ei valorice. Vino sa impartim aceeasi realitate si ma vei intelege mai bine, ma vei judeca atunci cu alti ochi. Pana vei imparti realitatea cu mine, imi voi inghiti tristetea, am sa o inghit cu o lingurita cu care am mancat miere si o sa o mestec bine. Ce e cu tristetea? E ruda buna cu dezamagirea...haide ca o stii prea bine. Ai simtit-o de atatea ori, ai semanat-o si tu ici colo.

S-ar putea să vă placă și