Capitolul V Prima copilarie (de la 1 la 3 ani) Perioada anteprescolara Aceasta etapa, de intensa expansiune subiectiva are, printre altele,

urmatoarele caracteristici diferentiale: A. Este etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei de viata curenta. Copilul ncepe sa fie integrat n interrelatiile grupului familial si al celor ce frecventeaza familia. ncepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul si stilul de viata al familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie conditionate de aceasta realitate complexa. B. Experienta de viata devine impregnata de nvatarea comunicarii verbale. La nceputul acestei perioade, vorbirea copilului este restrnsa, inconsistenta si ncarcata de mari dificultati de pronuntie; la 3 ani copilul vorbeste relativ fluent, n propozitii inteligibile, dispunnd de un limbaj situativ bogat. El poate sa formuleze impresii, dorinte, constatari, interogatii, etc. Lumea devine pentru copil un spectacol n care i place sa fie asistat de comunicarea cu adultul. C. Copilul este angajat n perioada anteprescolara n cautarea de mijloace de a-si consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii, pe de o parte si, pe de alta, prin consolidarea deprinderilor de mnuire a obiectelor. Emaniciparea relativa de sub tutela mamei si a nlocuitorilor ei este mai evidenta pe planul actiunilor dect pe cel afectiv. Pe acesta din urma se constituie adevarate inflatii de dorinte si intentii mijlocite doar de teama de a nu pierde afectiunea si asistenta adultului. Activitatea formativa cea mai frecventa ntre 1-3 ani consta n mnuirea de obiecte. n contextul ntregii dezvoltari din perioada primei copilarii pot fi desprinse trei subetape. n prima din ele (de la 12 la 18 luni), caracteristica este consolidarea mersului si concomitent o mai buna percepere a mediului nconjurator. La 15 luni copilul devine

deosebit de nestatornic si instabil, atras de toate reperele cmpului vizual stimulat de cerinte exterioare. Deplasarea i ofera conditii prielnice de a cauta prin colturile casei, 45 prin sertare, ce este si cum este sub pat, vrea sa vada ce este pe masa si trage fata de masa, urca scara si o coboara, nti n patru labe, apoi sprijinindu-se de balustrada si aducnd pe rnd picioarele pe aceeasi treapta. A. Gesell a considerat ca n aceasta perioada copilul este ca un fel de jeep n plina schimbare de viteza. Copilul exploreaza cu frenezie toate suprafetele accesibile ale spatiului locativ al familiei. A doua perioada, ntre 18 si 28 luni, se caracterizeaza mai ales printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale, si folosirea de solutii noi n diferite situatii de viata. n faza a treia (dupa 2 ani si jumatate), se dezvolta o mai larga conciliere cu adultii, un echilibru usor meditativ copilul este preocupat de aspectele evaluative ale actiunilor si demersurilor sale, devine sensibil fata de cei din jur, se antreneaza n jocuri, uneori cu un partener. Caracteristici ale cresterii biosomatice. ntre 1 si 3 ani ritmul cresterii este nca foarte intens si multilateral, cu o usoara ncetinire spre limita superioara a etapei. Diferitele segmente ale corpului au ritmuri de crestere inegale (cap, torace, membre), ceea ce contribuie la modificari ale nfatisarii generale a copilului. Cresterea ponderala (n greutate), ceva mai influentata de sistemul de nutritie, nsumeaza 4,5 kg. pe ntreaga perioada. Dezvoltarea miscarilor este foarte activa ntre 1-3 ani. Acestea se efectueaza si prin imitatie. La 17 luni copilul imita modul n care citeste tata ziarul sau miscarile de fumat ale bunicului, tusea lui, etc. Prin imitatie, copilul si nsuseste o vasta experienta. n genere, copilul dobndeste un mare grad de independenta prin intermediul miscarilor si activitatilor. Miscarea si deplasarea creeaza o largire evidenta a cunoasterii

si utilizarii caracteristicilor mediului nconjurator, fenomen vizibil n progresele ce se manifesta la copil n ceea ce priveste orientarea n mediul apropiat. Dezvoltarea comunicarii ntre 18 si 24 de luni are loc formarea vorbirii n propozitii, iar ntre 48 si 60 de luni are loc organizarea sintaxei (regulilor gramaticale) n vorbire, ceea ce ordoneaza vorbirea totala. 46 Dupa 1 an, copilul construieste propozitii simple de 2, apoi de 3 cuvinte. El ncepe sa foloseasca propriul nume n referintele despre sine, dupa modelul luat de-a gata de la ceilalti (vorbeste despre sine la persoana a treia o perioada de 2-3 luni). Copilul ncepe sa denumeasca numeroase actiuni ca: gatitul, scrisul, desenatul, calcatul, dormitul, mncatul, jocul, etc. La 3 ani copilul dispune de aproximativ 1.100 cuvinte. Progresele privind exprimarea sunt evidente la 2 ani si n alte directii. Copilul ncepe sa-si transfere foamea de experienta senzoriala pe planul interogatiei verbale: la 2 ani, se manifesta o faza de acuta insistenta n ntrebarea Ce este asta?. Se considera acest moment ca un fel de mare identificare a lumii obiectuale. Copilul ncepe sa-si exprime verbal dorintele, vointa, dificultatile, sentimentele. Dorinta de comunicare devine intensa, copilul se straduieste sa povesteasca din ce n ce mai mult ceea ce i s-a ntmplat sau ar fi voit sa i se ntmple. La 3 ani copilul intra ntr-o faza complicata de dezvoltare a limbajului (ca instrument al gndirii). Se instituie o noua etapa interogativa, n care ntrebarile perseverente sunt de ce?, cum?. Aceasta faza atrage atentia si interesul asupra planului gndirii n plina expansiune, spre numeroasele interrelatii si dependente (inclusiv de cauzalitate) dintre fenomenele din jurul copilului, dar si dintre actiunile nfaptuite de cei din jurul lui.

Interogatia de ce?, pentru ce? permite o vasta acumulare de experienta, dar si cresterea curiozitatii fata de relatiile si interrelatiile dintre fenomene si obiecte si sensibilizarea fata de explicatii ca expresie a inteligentei ce se adapteaza la conditiile realitatii ca obiect al cunoasterii. Dezvoltarea evidenta a inteligentei practice, a miscarilor animate de curiozitate care se transforma n momente de interes, contribuie la acumularea de experienta umana si la transformarea acesteia n conduite. Dezvoltarea afectivitatii si a comunicarii afective La 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia mamei. Atasamentul fata de mama sau de persoana care o nlocuieste devine acaparant. Se manifesta gelozia, daca mama acorda atentie altui copil sau daca nu-i acorda lui (copilului) destula atentie. Gelozia este la copiii mici un spatiu dramatic al 47 trairilor psihice n care se activeaza ambiguitatea legata de intrusiune (o a treia persoana n relatiile de afectiune dintre copil si mama). Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia, antipatia ncep sa fie nuantate. Copilului de 2 ani i place pacaleala, gluma, comicul, surde la complimente, are multe accese de generozitate. Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv, nentelegator si instabil. Tendintele ostile fata de adult cresc, deoarece creste cmpul frustratiilor. Se constituie negativismul primar ce devine vehement de multe ori. Copilul se trnteste, plnge, tipa daca i se ia un obiect oarecare (jucaria); daca i se restituie l arunca. Deosebit de pregnant se manifesta la copiii anteprescolari atasamentul. Aceasta rezonanta afectiva (atasamentul) face ca n momentul de teama (de ceva cu totul neobisnuit) copilul sa se refugieze n bratele mamei, sau (dupa 2 ani) sa se ascunda n spatele ei. Atasamentul se exprima ca o dorinta de conservare a unei apropieri emotionale

de o persoana data. Conduitele de atasament se complica si se diferentiaza, pot sa se manifeste si fata de o jucarie sau obiect, pe care copilul le poarta cu el peste tot. Atasamentul este selectiv activ si fata de membrii familiei. Aspecte deosebite sunt legate si de anxietate. Se considera ca n copilaria timpurie se manifesta urmatoarele forme de anxietate: (a) anxietatea fata de persoane si situatii straine, (b) anxietatea de separatie. Treptat se constituie si (c) anxietatea morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentelor de vinovatie. (a) La unii copii de 12-14 luni, anxietatea fata de persoane straine este foarte intensa. Teama de persoane straine se diminueaza spre vrsta de 3 ani. n schimb, anxietatea de acest tip se conserva fata de necunoscut. Astfel, copilul poate manifesta teama de bau-bau, de baba-cloanta, de mosu etc. n astfel de situatii se exprima nsa si aspecte de teama morala (de pedepsire). (b) Anxietatea de separatie (mai ales de mama) capata n jurul vrstei de 21-24 luni forme dramatice, mai ales daca copilul este obisnuit ca mama sa fie cu el tot timpul, sau daca persoana care ngrijeste copilul, substituind mama, este putin tandra. Fenomenul de hospitalism, de abandon, n caz de avitaminoza afectiva opereaza prin marirea anxietatii care actioneaza asupra resurselor intime ale dezvoltarii, deteriornd-o. 48 (c) Dupa vrsta de 2 ani, copilul ncepe sa intuiasca mai clar limitele ce i se impun si sa sesizeze conduitele admise, corectitudinea lor, etc. Strategiile de evaziune se constituie din teama de pedeapsa. Acestea au un rol deosebit n formarea identitatii. Procesul de identificare n structura comportamentului imaginea de sine, identificarea de sine joaca un rol important. Fenomenul legat de constientizarea identitatii a fost studiat mai ales prin recunoasterea de sine n oglinda a copiilor mici. Se pot diferentia doua serii de

evenimente cognitive n actul de identificare n oglinda. Primul se refera la recunoasterea faptului ca n oglinda se afla propria persoana sau imaginea ei, al doilea la faptul ca ceea ce se vede n oglinda nu este o persoana n carne si oase, ci o imagine ce reflecta spatialitatea realitatii. Identificarea primara a fost plasata de A. Gesell la peste 2 ani. R. Zazzo a deplasat spre 3 ani aceasta recunoastere a copilului n oglinda. El semnaleaza o mare perplexitate a copilului n fata oglinzii, nsotita de bucuria de recunoastere, o oarecare teama si uneori evitare. n aceste faze timpurii ale dezvoltarii umane sunt nca putin coezive cele trei fatete mai importante ale sinelui: sinele corporal material (ce se refera la constientizarea caracteristicilor proprii corporale), sinele social (ce se refera la statut, rol, la apartenenta de grup social) si sinele spiritual (care se refera la aptitudini, activitati). Acesta este sanctuarul emotiilor si dorintelor. n constituirea identitatii primare sunt implicate si reactiile opozante. La 2 ani acestea pot deveni foarte intense. Cele mai multe manifestari de mnie, ostilitate, agresivitate si negativism sunt legate de exercitarea obiceiurilor si a regimului zilnic. Or, se stie ca acestea ncorporeaza reguli de convietuire. Pe al doilea loc stau manifestarile protestatare si ostile fata de autoritatea celor din jur (conflicte de autoritate). Pe locul trei se afla reactiile de mnie si protest fata de dificultatile care se manifesta n joc sau n traseele de realizare a dorintelor. Spre 3 ani reactiile protestatare ale copilului se diminueaza (se semnaleaza un declin al tipatului de scurta durata). Starile afective ale copiilor mici sunt intense, fara a fi profunde. Ele se multiplica, se diferentiaza si se complica. Axul diferential afectiv al ambilor parinti creeaza echilibrul n familie si n comportarea copilului cu ei. 49

Identitatea exprima o disponibilitate complexa, structurata, concretizata n largirea sinelui. Dezvoltarea sociabilitatii copilului n joc face progrese importante ntre 1 si 3 ani. La 2 ani copilul se joaca cu alti copii, dar se opreste, din cnd n cnd spre a se odihni si observa jocul partenerilor. n genere, cooperarea cu alti copii este complicata si dificila, adeseori dramatica. Dupa vrsta de 2 ani copilul poate sa-si astepte rndul cu alti copii la diferite activitati. Cu copiii mai mici este mai ntelegator si cooperant, iar cu copiii mai mari, mai activ si integrat. Cu persoanele mari care se joaca cu el este perfect integrat. Dupa 2 ani si jumatate relatiile n joc se pot mparti n: pozitive (copilul da o jucarie, mngie un copil, etc.) active negative (rapirea de jucarii, cearta care uneori degenereaza n bataie). pozitive (copilul accepta mngierea, schimbul de jucarii, etc.) pasive negative (copilul este blamat, certat sau chiar batut de catre partener). active (fuga, solicitarea de ajutor de la adulti, angajarea n bataie pentru aparare) defensive pasive (plnsul copilului caruia i s-a luat jucaria) 50 Capitolul VI A doua copilarie (de la 3 la 6-7 ani) Perioada prescolara O data cu intrarea n gradinita tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica, amplificndu-se conduitele din cadrul colectivelor de copii. Are loc concomitent si diferentierea conduitelor fata de persoane de diferite vrste si ocupatii, aflate n ambianta cultural-sociala a copilului. Dezvoltarea fizica este evidenta n perioada prescolara. De la 3 la 7 ani are loc o

crestere de la aproximativ 92 cm la 117 cm ca statura si o crestere de la cca 14 kg la 22 kg ponderal. Organismul n ntregime devine mai elastic, miscarile mai suple si mai sigure. Persista o oarecare iritabilitate a cailor rinofaringiene si implicit o sensibilitate fata de bolile copilariei, prescolarul fiind expus la o usoara contractare de gripe si afectiuni bronho-pneumonale. Deosebit de activa este formarea comportamentelor implicate n dezvoltarea autonomiei, prin organizarea de deprinderi si obisnuinte. Dintre acestea, mai specifice sunt comportamentele alimentare, de mbracare si igienice. O problema interesanta prin latura psihologica pe care o implica este aceea a continutului buzunarelor copiilor. Copilul de 3-4 ani are buzunarele relativ goale. Spre 5 ani ncep sa contina dulciuri (si anvelope de dulciuri), spre 6 ani unele obiecte mici, dopuri, baloane, pietricele colorate, capse si chiar cioburi de sticla colorata. Prezinta interes o serie de aspecte legate de somn. n perioada prescolara, copilul accepta mai greu sa mearga la culcare, spectacolul relationarii cu ceilalti, interesul pentru ce fac adultii (adultrism) ca si placerea jocului fiind de mare atractie. Importanta deprinderilor exprimate prin conduite alimentare, vestimentare (de mbracare-dezbracare) si igienice este foarte mare pentru toata viata si creeaza personalitatii un suport de adaptare si un suport de responsabilitate pentru propria persoana si de autonomie reala, dar si de contributie la structura constiintei de sine, a eului corporal 51 Caracteristici psihice generale Perioada prescolara este una din perioadele de intensa dezvoltare psihica. Presiunea structurilor sociale culturale, absorbtia copilului n institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare. Diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicita la rndul lor o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradictiile

dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active. Aceste forme de contradictii constituie puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a cstigarii de modalitati diverse de activitati, a dobndirii de abilitati nscrise n programele gradinitelor. Comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc n aceste conditii. Perioada prescolara poate fi mpartita n trei subperioade: (a) prescolarul mic (3-4 ani) (b) prescolarul mijlociu (4-5 ani) (c) prescolarul mare (5-6/7 ani). a) perioada prescolara mica se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor si a aptitudinilor marunte implicate n satisfacerea placerii de explorare a mediului. De la un relativ echilibru la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima o mare decentrare de pe obiectele concrete si manipularea lor pe integrarea obiectelor n strategii mai largi de utilizare n care li se confera functii simbolice. Integrarea n gradinita se face cu oarecare dificultate la aceasta vrsta, data fiind dependenta mare a copilului prescolar mic de mama sa si de ambianta familiara. Ca expresie a dezvoltarii, perioada prescolara mica este vadit de trecere de la centrarea activitatii organismului pe satisfacerea necesitatilor imediate, adeseori dominant biologice - prin mijloace simple - spre activitati n care devin mai complicate modalitatile de satisfacere a unor trebuinte psihologice. Prescolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plnge rznd si trece usor de la o dispozitie la alta. Durerea sa ca si bucuria sunt explozive, totale. b) Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai nendemnatic. Miscarile sale devin mai brutale, fapt explicabil prin antrenarea si constituirea (nca instabila) de foarte numeroase conduite implicate n cerintele de autonomie. 52

n perioada prescolara mijlocie copilul traverseaza un usor puseu de crestere. Pe plan psihologic se intensifica dezvoltarea limbajului (ntre 3 si 5 ani se cstiga cam 50 cuvinte pe luna). Tot evidenta este dezvoltarea autonomiei datorita progreselor ce se realizeaza n planul deprinderilor alimentare, de mbracare, igienice. Se intensifica, de asemenea, dezvoltarea constiintei de sine, fapt ce se exprima prin cresterea opozabilitatii, a bravadei, a dorintei de a atrage atentia asupra sa (episod de negativism). Jocul devine n perioada prescolara mijlocie activitatea de baza, ncarcata de caracteristici active de valorificare a experientei de viata, a observatiilor, emotiilor, a actiunilor si conduitelor ce se vehiculeaza n ambianta sa. Jocul pune n evidenta o mare experienta sociala achizitionata si capacitatea de a crea verbal si comportamental roluri (prin mijloace dominant intuitive) prin care copilul reconstituie episoade din realitatea nconjuratoare (jocul cu rol si subiect). n genere, curiozitatea devine mai ampla si abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene (relatii de dependenta, de cauzalitate, de conditionare, etc.). Copilului i plac povestile, prezinta interes pentru carti cu imagini, pentru desen, modelaj, jocuri cu cuburi, teatru de papusi ori de marionete, TV, desene animate, etc. c) Prescolarul mare (5-6/7 ani) manifesta n ansamblu o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticiente n situatii usor penibile. Cmpul atentiei este dominat de o ntelegere mai profunda a situatiilor. Exista si n perioada prescolara mare o oarecare opozitie fata de adulti, opozitie ce se manifesta spontan ca atare, urmata de dorinte vadite de reconciliere. La unii copii, atitudinile opozante sunt oprimate n comportament, dar alimentate subconstient. Se manifesta n conduitele alimentare (anorexie) si pune n evidenta susceptibilitati nesatisfacute o stare mai tensionala dintre dorintele de autonomie si dependenta

afectiva usor contrariata de rivalitati fraternale. Aceasta cu att mai mult, cu ct, n numeroase familii copilul prescolar mai are unul sau doi frati mai mici. Caracteristica este la prescolarul mare si adaptarea mai evidenta a conduitelor fata de diferite persoane, de caracteristicile acestora n cele doua medii concurente, familia si gradinita. n acest sens, copilul poate fi acasa destins, disponibil, iar n gradinita, rasfatat, nervos, si invers, fapt ce pune, de asemenea, probleme legate de dificultatile sale de adaptare, manifestate prin aceste mari distante psihologice de conduita n cele doua medii. 53 6.1. Complexul lui Oedip Complexul lui Oedip consta n sentimente care decurg din atasamentul erotic al copilului fata de parintele de sex opus. Analiznd nevrozele, Freud a descoperit fapte care, n mod schematic, se pot reduce la doua tendinte interdependente: dragostea pentru parintele de sex opus si ostilitatea pentru parintele de acelasi sex. El le-a grupat ntr-un ansamblu numit prin referire la mitologia elena, complexul lui Oedip. Ne amintim, ntradevar, ca destinul lui Oedip, fiul lui Laios, regele Tebei, si al Iocastei, era de a-si ucide tatal si de a se casatori cu mama sa. Exilat de mic copil, ntr-o zi s-a luat la cearta cu un necunoscut (tatal sau, Laios), pe care l-a omort, a dezlegat enigma Sfinxului si, ca recompensa a primit mna Iocastei. Complexul lui Oedip nu are nimic patologic, doar dezvoltarile sale n caz de nerezolvare pot sa devina patologice. El constituie o etapa normala n cresterea psihologica a copilului. Ca urmare a descoperirilor facute de psihanalisti, nu se mai contesta existenta unei sexualitati infantile. Catre vrsta de 4-5 ani, baiatul se ndragosteste de mama sa (care este pentru el persoana de sex feminin cea mai demna de interes si cea mai apropiata) si, n acelasi timp, se arata agresiv fata de tatal sau, n care

vede un rival caruia i admira si i invidiaza puterea si calitatile. Conflictul interior si tensiunea care rezulta de aici se rezolva n mod normal prin refularea tendintelor sexuale pna la pubertate si prin identificarea cu tatal: ca si acesta, baiatul va nvata sa devina viril (fara revolta) si mai putin dependent de mama. La fetita se observa o situatie simetrica. Complexul lui Oedip i caracterizeaza pe copiii din familiile monogame. El este, n esenta, un efect al culturii. n civilizatia noastra acest complex ocupa o pozitie fundamentala, determinnd anumite trasaturi de caracter (ostilitatea fata de tata poate fi deplasata asupra autoritatii n general, asupra sefilor ierarhici, asupra Bisericii, statului, etc.) si ducnd la nevroza atunci cnd evolutia nu se face n mod normal. 54
IV. CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 3 LA 6/7ANI 1. Dezvoltarea senzorial n consecina dezvoltrii motorii, spaiul n care se misc copilul este din ce n ce mai vast. Stimularea variat conduce la o accentuat dezvoltare senzorial mai ales n ceea ce priveste sensibilitatea vizual si auditiv. Achiziia limbajului are de asemenea un rol important n dezvoltarea percepiei si reprezentrilor. Acum, cuvintele care expri-m caracteristici tactile sunt mult mai stabile ca semnificaie si au un caracter mai evident operaional. Percepiile presco-larilor se formeaz n consecina aciunii directe cu obiectele, astfel nct o posibilitate mai mare, nengrdit, de acces la obiecte, mani-pularea, compunerea si descompunerea lor, conduce la o mai bun cunoastere si o mai corect formare a percepiilor. Exis cteva caracteristici importante ale percepiei copiilor de la 3 la 6 ani: sunt stimulate si susinute de curiozitatea lor foarte mare; saturate emoional, percepiile prescolarilor sunt foarte vii; explorarea perceptiv este facilitat de transferurile mai usoare de la tact si auz la vz, asa nct chiar dac prescolarul doar vede un obiect poate s se refere si la celelalte caliti ale lui; pot aprea uneori performane discriminative surprinztoare pentru cei din jur, dar, n ansamblu, percepia rmne global, mai ales cea a structurilor verbale; percepia scolarului poate beneficia de experiena anterioar, dar uneori transferurile sunt deformate; astfel, dac vede un recipient ca un cilindru, spune c e pahar, dac vede la grdina zoologic un lup, spune c e un cine mare;

percepia

scolarilor poate fi dirijat verbal de ctre adult, n special de ctre educatoare ( Tinca Creu, 2001, p.147) Reprezentrile copiilor sunt prima instan a transformrii impresiilor senzoriale, apoi reprezentarea copiilor evolueaz si pe msura ntririi reprezentrii prin revenirea la obiectul pe baza cruia s-a format, ea devine tot mai schematic si mai puin legat de concret. Formarea reprezentrilor de mrime, form, timp, spaiu are o valoare foarte mare pentru formarea noiunilor de mai trziu. Reprezentarea este un proces reconstitutiv n care se implic operaii mintale si dac acestea nu s-au format nc, n structura imaginii se impun, fie dominante perceptive, fie ceea ce stie copilul despre acel obiect (Tinca Creu, 2001 p.149). 2. Dezvoltarea inteligenei si gndirii Conform teoriei lui J. Piaget, la sfrsitul perioadei senzorio-motorii, apare funcia semiotic si se refer la posibilitatea de a reprezenta un lucru (un semnificat: obiect din realitate) cu ajutorul unui semnificant difereniat si care nu serveste dect pentru aceast reprezentare: limbaj, imagine mintal, gest simbolic (J. Piaget, B. Inhelder, 1976, p. 45). aceast capacitate de a reprezenta un obiect n absena sa exist dup vrsta de 1 an si jumtate; funcia semiotic d nastere la dou tipuri de instrumente: simbolurile sunt semnificaii apropiate de realitatea pe care o desemneaz; semnele nu mai pstreaz nici o asemnare cu realitatea ce o desemneaz, sunt convenionale, colective, sunt preluate de copil ca pe niste modele exterioare; preluarea semnelor colective prin canalul imitaiei este mai mult sau mai puin fidel. Au fost puse n eviden 5 conduite ce implic construirea sau folosirea de semnificaii pentru a reprezenta un obiect sau un eveniment: a. imitaia amnat imitaia este o prefigurare a reprezentrii fr ca aceasta s fie prezent n gndire; imitaia amnat ncepe n absena modelului si prefigureaz reprezentarea propriu-zis (la sfrsitul perioadei senzorio-motorie); b. jocul simbolic la 2, 3 ani si 5, 6 ani; este descris ca fiind apogeul jocului infantil; lumea adulilor prezint pentru copil dou obstacole la care trebuie s se adapteze: limbajul si regulile pe care nu le nelege; jocul simbolic reprezint exerciiul de familiarizare cu situaiile noi, dificile, problematice n care prin folosirea simbolurilor copilul rezolv mai ales conflictele afective servind la compensarea unor trebuine nesatisfcute, la rsturnri de roluri etc.; jocul simbolic poate evidenia conflicte inconstiente: interese sexuale, fobii, aprarea

mpotriva angoasei, agresivitate sau identificare cu agresorii; c. desenul 1. realismul fortuit; 2. realismul neizbutit; 3. realismul intelectual; 4. realismul vizual (8, 9ani). d. imaginea mintal = imitaii interiorizate, reproductive si anticipative; statice, cinetice, de transformare; la nivel preoperator imaginile mentale sunt statice, dup 7, 8 ani apar cele cinetice; e. evocarea verbal limbajul. Stadiul preoperator debuteaz la 2 ani si dureaz pn la 7/8 ani. Are ca si caracteristici generale: egocentrismul gndirii copilului caracterizeaz starea n care propriile dorine si plceri sunt suverane, copilul nu poate nelege faptul c ceilali triesc sentimente diferite sau gndesc diferit, de aceea el este centrat pe sine nsusi, are dificulti n a corela punctul su de vedere cu al altora, proiecteaz propriile senzaii asupra celorlali. Piaget distinge dou tipuri de manifestare a egocentrismului: logic si ontologic. Egocentrismul logic se refer la caracteristicile raionamentului copilului: sincretismul si transducia. Conceptul de sincretism ex-prim faptul c gndirea copilului nu poate coordona detaliile ca pri ale ansamblului n formula logicii adulte (analiz si sintez), ci confer realitii explicaii confuze, este o form de sintez subiectiv deformat a realitii. Transducia precede apariia conceptelor logice de deducie (de la general la particular) si inducie (de la particular ctre general), copilul procednd de la singular la singular, deoarece el asociaz elemente care nu sunt legate ntre ele dect aparent, proce-dnd ntr-o manier aparent logic. Egocentrismul ontologic exprim modul n care copilul percepe realitatea, ceea ce el nelege despre mediu si despre locul su n mediu, felul n care se reprezint pe sine. Egocentrismul ontologic se manifest prin: animismul se refer la faptul c fenomenele si obiectele din jur sunt privite ca fiind nsufleite, vii si constiente. ntr-o prim etap toate lucrurile sunt animate, apoi de la 3 ani jumtate doar jucriile sunt vii, iar dup 5 ani mai persist doar unele rmsie ale animismului. artificialismul const n faptul c posibilul si imposibilul se suprapun, personajele fantastice pot interveni n via; abia dup 5 ani copiii ncep s decid asupra realitii personajelor. Pn la 5 ani gndirea copilului este stpnit de magism, proces n care se stabilesc legturi stranii ntre fenomene, iar eveni-mentele din jur au legtur cu aciunea copilului realismul gndirii copilului se refer la materializarea elemen-telor de factur spiritual datorat nediferenierii ntre fizic si psihic. Gndirea egocentric este o gndire prelogic, intuitiv si preconceptual.

Gndirea intuitiv este nc foarte legat de aciune si percepie. Gndirea preconceptual se afl la jumtatea drumului ntre scheme si concepte. Punctul de plecare este constituit de schemele senzorio-motorii care se transform la finalul stadiului senzorio-motor n scheme verbale. Schemele verbale devin ele nsele preconcepte, adic cuvntul se detaseaz de aciune si de percepie chiar dac rmne nc foarte atasat de reprezentarea concret. n concluzie, ceea ce lip-seste gndirii egocentrice a copilului este un plus de mobilitate pentru a-i permite s se descentreze si s cstige prin aceasta un grad mai mare de mobilitate care-i va permite s examineze simultan toate punctele de vedere. 3. Dezvoltarea personalitii Dezvoltarea personalitii copilului dup H. Wallon n perioada 3-6 ani corespunde stadiului personalismului. n cursul acestei perioade se pot distinge mai multe substadii: perioada de opoziie de la 3 la 4 ani, perioada de graie de la 4 la 5 ani, perioada de imitaie de la 5 la 6 ani. Caracteristica stadiului este n continuare centripet, copilul fiind nc centrat pe sine. Perioada de opoziie face parte din nevoia afirmrii persona-litii ce se naste acum. Copilul, bazndu-se pe relativa independen si autonomie nou cstigat, cstig prin opoziia fa de ceilali constiina de sine ca fiind diferit de ceilali. Perioada de graie este cea n care eul copilului tinde s se valorizeze, el caut acum aprobarea. i place s se dea n spectacol si se vrea seductor pentru adultul din preajm si pentru propria sa satisfacie. Este o perioad de narcisism. Perioada imitaiei corespunde momentelor cnd copilul consa-cr mult timp imitaiei adultului nu doar la nivelul gesturilor, ci si la nivelul rolurilor, personajelor, atitudinilor. n perioada precedent, imitaia era aproape simultan producerii atitudinii, acum ea devine progresiv amnat contribuind imitaia propriu-zis. Imitaia este un concept cheie n gndirea wallonian, ea fcnd legtura ntre inteli-gena situaional si inteligena discursiv. V. DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 6 LA 12 ANI 1. Dezvoltarea proceselor cognitive de la 6/7 ani la 10/12 ani Principalele achiziii ale stadiului operaiilor con-crete (7-12 ani) sunt: Structura operatorie concret nu se extinde asupra enun-urilor verbale, ci numai asupra obiectelor pe care copilul le clasific, seriaz, aciunile fiind legate de aciunea efectiv; Achiziia fundamental reversibilitatea; mbogirea limbajului si asimilarea structurilor gramaticale conduce la dezvoltarea capacitilor intelectuale; Operaiile:

 seriere (ordonarea n sir cresctor, descresctor); clasificare (grupare dup criterii form, culoare, mrime); numeraie n plan conceptual (numr ca element articulat al seriei, desprinderea relaiilor cantitative n seria numeric); organizarea noiunilor n ansambluri flexibile (urmare a achiziiei reversibilitii); structuri operatorii de clase; structuri operatorii de relaii (reversibilitatea prin reciprocitate); cu toate aceste achiziii copilul se desprinde greu de expresiile perceptive, de experiena imediat; generalizri nguste, limitate, srace; raionalizrile nu depsesc concretul imediat dect din aproape n aproape; potenarea acestei structuri se poate realiza printr-o bun dirijare a activitii de cunoastere prin sarcini concrete formulate fa de copil (Valentina Radu, 1973). 2.3. Perioada expansiunii subiective" (perioada 1/2 an la 3 ani) Caracterizarea general a stadiului Independent n deplasare, extinderea considerabil a cmpului de aciune, determin noi cutri punndu-se n aciune toate achiziiile de pn acum. Vrsta tropitorului" (Osterrieth) sau vrsta acrobat" (Gessel) este o perioad de majore transformri n planul ontogenetic. Acum se achiziioneaz limbajul ca mijloc de exprimare i de comunicare cu o importan covritoare att n dezvoltarea intelectual" ct i n aceea de ordin socio-afectiv. Fiina care se deplaseaz de dragul cuceririi spaiului, devine treptat fiina care trncnete" de dragul exersrii acestui miracol care este vorbirea. Planul aciunilor efectuate se suprapune cu acela al aciunii vorbite. Gndirea" n formele ei rudimentare, specifice vrstei, face posibil jocul simbolic datorit marii sale ncrcturi cu aderene afective i active"(Piaget). Universul nconjurtor este un univers al strilor personale ale copilului, contiina individualitii aflndu-se la nceput de drum (adualismul fiind nc prezent). Treptat, contiina de sine se contureaz, Ionel" nemaifiind pur i simplu Ionel i pentru sine ci devenind eu" iar cerinele, adresate de acum verbal i nu doar gestual sunt direcionate ctre mine". 2.4. Descoperirea realitii externe" (perioada 3-6 ani) Caracterizarea general a stadiului

Aceast perioad de vrst are o importan deosebit n viaa copilului. Este, practic, perioada n care un numr destul de mare de copii, prin integrarea n nvmntul precolar, ies din cadrul educaional restrns al familiei. Noul cadru educaional, integral educaiei formale, plaseaz copilul ntr-o constelaie nou de relaii sociale n care el nu mai este cel mai 17
Pedagogia precolar i a colaritii mici

important", aa cum este considerat ca minor n familie chiar i n condiiile n care nu este copil unic, ci i ncepe ucenicia unei noi experiene alturi de covrstnici cu statut egal. Mai mult, inseria n instituia precolar presupune i exercitarea unei influene educative de cu totul alt factur, cu finaliti, obiective, coninuturi i modaliti de aciune specifice. Aceste demersuri educaionale se realizeaz, desigur, pornindu-se de la fundamentul psihologic al vrstei copiilor i inndu-se cont de faptul c acesta continu s fie membrul unei familii care, la rndul ei, i continu exercitarea influenelor educaionale. n ceea ce privete pedagogia acestei vrste, ntreaga lucrare se va ocupa n detaliu de problematica respectiv, n contextului acestui subcapitol, ncercm s conturm tabloul psihologic al perioadei, tablou ce se constituie ca premis a abordrii oricrui demers educaional formal. Vrsta cuprins ntre 3-7 ani se caracterizeaz prin continuarea, pe un alt plan, a evoluiilor conturate n stadiile anterioare. Astfel, procesul de rectificare a perspectivei adualiste primare" (...) ncepe n acest stadiu i, relund termenii propui de Freud, se poate spune c <principiul realitii> capt consisten i vine s se opun <principiului plcerii>". Acest stadiu este acela n care copilul, fixndu-i oarecum singur locul prin criza de opoziie i disociindu-se n oarecare masur de lumea ambiant descoper c exist o realitate extern care nu depinde de dnsul i de care trebuie s in seama dac vrea s-i ating scopurile".1 n consecin, comportamentul infantil ncepe s se caracterizeze printr-o atitudine

incontestabil mai realist i mai obiectiv, care cunoate o evoluie deosebit, aa nct la ase ani copilul este capabil s depeasc simpla activitate ludic, urmrind finaliti independente de plcerea pe care aceasta i-o poate oferi. La trei ani i jumtate sau la patru ani te prefaci c scrii; la ase ani eti n stare s nvei scrisul cu adevrat i s depui n acest scop eforturi mari; a fost atins un anumit grad de maturizare care face posibil colarizarea".2 Se constat c plaja de evoluie este larg i trecerile nu sunt brute. De aceea ntre 3 i 6(7) ani se vor regsi multe dintre caracteristicile etapei anterioare, n special implicaii ale egocentrismului, poziie de care copilul nu se ndeprteaz cu prea mare uurin. 2.5. Vrsta raiunii vrsta cunoaterii (perioad 6 10 ani) Ultima faz a copilriei, ntre 6-10 ani, coincide cu prima etap colar. Interesul pentru coal, manifestat de adulii semnificativi pentru copil (prini, bunici etc.) creeaz o ateptare psihologic pentru copilul precolar care va pii pragul clasei nti. Totui, intrarea copilului n coal poate mbrca, pe alocuri, caracteristicile unui adevrat oc i solicit o ampl mobilizare de capaciti adaptative. Odat cu intrarea copilului n sistemul colar. nvarea devine tipul fundamental de activitate. Pe parcursul a patru ani de mic colaritate, copilul i nsuete deprinderile de scris-citit, calcul, unele cunotine elementare din domeniul tiinelor naturii, geografiei, istoriei. Se poate considera c exist dou subetape ale perioadei colare mici: subetapa de alfabetizare (clasa I i a II-a) i subetapa de consolidare a alfabetizrii (clasa a III-a i a IV-a). n prima subetap (clasa I i a II-a) are loc adaptarea treptat la rolul de colar, copilul mai pstrnd caracteristici ale perioadei anterioare (atenie fluctuant, nevoia de joc, aprobarea adultului etc.). Atenia copiilor este nc fluctuant fiind atras mai ales de evenimente concrete din mediul nconjurtor. Inteligena este implicat n stabilirea de relaii concrete i mai puin n raionamente abstracte. Memoria este mai mult vizual dect verbal. Tendinele spre joc sunt pregnante, n aceast perioad prin intermediul jocului fcndu-se trecerea spre activitatea de

nvare. Afectivitatea capt o oarecare stabilitate, n comparaie cu perioada precolar, dar este nc fluctuant i contextual. Copilul ncepe s acorde din ce n ce mai mult atenie regulilor impuse de cerinele statutului de colar. n a doua subetap colar (clasa a III-a i a IV-a), copilul ncepe s se intereseze de cunotinele din diferite domenii, de competiiile sportive, de activitile artistice, de viaa colectivului clasei din care face parte. Atitudinea fa de reguli se schimb uor. Controlul i autocontrolul respectrii acestora ncepe s fie testat: spune cnd colegii si greesc dar i omite s-i atrag atenia nvtoarei cnd regulile sunt nclcate.
1 2

Osterrieth, P., op. cit. p. 86-87 Osterrieth, P., op. cit. p.86-87

18
Pedagogia precolar i a colaritii mici

Acioneaz un fel de nelegere i o discret solidaritate de vrst. Copilul progreseaz n activitatea de scris-citit, dobndete tehnici intelectuale de nvare (redactarea planului de idei, elaborarea rezumatului etc.). Gndirea se organizeaz n jurul unor noiuni fundamentale: de timp, de numr, de cauz, de micare etc. Ritmul de desfurare al activitilor devine mai vioi, mai alert i activitatea intelectual este mai intens. Se dezvolt capacitatea de nelegere, se lrgete orizontul intelectual i cultural. Jocul de competiie devine palpitant. Copilul particip activ la viaa echipelor din care face parte. Jocurile stimuleaz i organizeaz coordonarea motorie i influeneaz integrarea aciunilor n obiective de grup. n general, pe perioada colaritii mici, personalitatea, dei ncrcat de responsabiliti relativ numeroase i dificile, traverseaz o perioad de expansivitate. Forele fizice i psihice ale copilului ncep s se exprime i s provoace acestuia o autodezvluire a posibilitilor, situaie care l mulumete pe copil i-i creeaz contiina unei mari independene.