ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI FACULTATEA DE ADMINISTRATIE SI MANAGEMENT PUBLIC

REGIMURI ADMINISTRATIVE

Coordonator: PACESILA MIHAELA GEORGIANA ALEXANDRA

Student: CHELU Anul: I Grupa: 202 E,

Seria A

BUCURESTI 2011

CUPRINS

1.Regimuri administrative 1.1. Introducere 1.2 Centralizarea 1.3 Descentralizarea: A) Descentralizarea administrativa-teritoriala B) Descentralizarea tehnica 1.4 Desconcentrarea 1.5 Autonomia locala

INTRODUCERE -Regimuri administrative Organizarea administratiei in Stat poate lua forme diferite, in functie de interese majore, politice sau sociale, de traditie, de gradul de democratizare al tarii. Din acest punct de vedere Statul poate proceda la organizarea centralizata a administratiei, la descentralizarea administratiei, la desconcentrare, la acordarea autoritatilor locale alese unei autonomii pronuntate. Aceste forme de organizarea a administratiei desemneaza ceea ce se numeste regimuri administrative, sau moduri reale de organizare a administratiei ce rezulta din acte normative, din declaratii politice.Principiile de baza care stau la baza organizarii sistemului administrative sunt: centralizarea,descentralizarea,deconcentrarea,autonomia. Din punct de vedere al relatiilor administrative care exista intr-un stat, administratia centrala si cea locala, distingem patru tipuri de regimuri, fiecare caracterizandu-se printr-un anumit raport intre idea de autoritate si libertate. Ca limite extreme, centralizarea reprezinta preferinta acordata ideii de autoritate, in timp de autonomia reprezinta preferinta pentru ideea de libertate. I. CENTRALIZAREA -Profesorul Paul Negulescu precizeaza ca regulile de drept, care alcatuiesc ordinesc legala, pot sa aiba aplicatiune pe intreg teritoriu statului, astfel cum sunt legile, dar putem gasi norme obligatorii numai intr-o regiune sau numai intr-o comuna, in schimb, adauga acelasi remarcabil autor, cand intr-o tara toate normele, fara nicio exceptie, sunt valabile pe intreg teritoriu, avem o centralizare completa, iar daca toate normele sunt valabile fara nicio exceptie numai pentru o regiune, ne gasim intr-un regim de descentralizare completa. Centralizarea stabilita pe baza de norme legale imperative preia in sarcina autoritatilor publice central o serie de sarcini specific nu numai intregii colectivitati nationale ci chiar specific colectivitatilor locale. 1 Ceea ce conduce la degrevarea acestora din urma de misiune de a decide , ele neavand altceva de facut decat sa execute. Misiunea autoritatilor locale intr-un astfel de regim administrative dobandeste caracter pronuntat. In momentul centralizarii, organul supreme central, in regimul nostrum constitutional Guvernul- ia deciziile importante si conduce, iar organelle executa aceste decizii si informeaza
1

Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol2, Principii generale,Editura E Marvan, Editia a-IV-a, Bucuresti 2.Marius Profiroiu,Managementul Strategic al colectivitatilor locale, Editura Economica, Bucuresti,2000,

Guvernul. Centralizarea, ca system de organizare a administratiei este complementar problemei raporturilor dintre stat si colectivitatile umane locale si ambele elemente caracterizeaza notiunea de centralizare. In cadrul regimului de centralizare administrativa exista o ierarhizare a structurilor si a competentelor fiecaruia de asa natura incat autoritatile locale devin doar gestionare de probleme pe care nu trebuie sa le inainteze autoritatilor ierarhic ordonate care pot decide sau nu, decizia acestora intorcandu-se la organelle locale care trebuie astfel sa se supuna ei. Si atunci cand anumite puteri sunt incredintate autoritatilor locale, regulile generale ale centralizarii se mentin, autoritatile ierarhic superioare putandu-se substitui oricand celor inferioare conform unui principiu cine poate mult poate si mai putin. Centralizarea administrativa reprezinta acel regim administrativa al unui stat in care autoritatile administratiei locale si cele ale administratiei specializate sunt numite de administratia central si sunt dependente direct de aceasta. Administratiile centralizate prezinta urmatoarele caracteristici: a) interesele si nevoile cetatenilor, pana in cele mai mici amanunte, sunt considerate de catre puterea central ca fiind identice, in acelasi timp si in orice punct al teritoriului statului; b) administratiile centralizate au pretentia ca satisfac toate interesele si nevoile prin dispozitii legale si regulamente uniforme pe intreg teritoriul; c) organelle administrative locale sunt numite de puterea centrala; d) puterea de decizie apartine puterii centrale, organele locale nefiind decat simpli executanti ai deciziilor adoptate la nivel central; e) resursele necesare pentru aplicarea deciziilor cad in sarcina puterii centrale.

II. DESCENTRALIZAREA - Este un mod de organizare administrative care permine colectivitatilor umane sau serviciilor publice sa se administreze singure sub autoritatea statului, care le confera personalitate juridica, le permite constituirea unor autoritati proprii si le doteaza cu resursele necesare. Oportunitatea deciziei administrative se transfera in intelegerea si vointa autoritatilor teritoriale, se renunta la avizele si acordurile traditionale centralizarii. Descentralizarea administrativa se prezinta sub doua varietati si anume: o descentralizare administrativa teritoriala si o descentralizare tehnica.
A) Descentralizarea administrativa teritoriala- trebuie privita si analizata in stransa corelare

cu recunoasterea dreptului colectivitatilor locale de a se administra singure, de a dispune de

anumite competente proprii si exclusive. Conditiile minime necesare realizarii descentralizarii teritoriale pot fi considerate:
a) Colectivitatea locala sa beneficieaza de personalitate juridical. Se porneste de la

recunoasterea unor interese proprii ale colectivitatilor locale ca elemente integrate organic in colectivitatea nationala, dar care se deosebesc prin anumite specificitati, prin probleme locale proprii, diferite de ale altora. Profesorul Paul Negulescu arata cand insa regimul administrativ admite ca ingrijirea si rezolvarea intereselor locale sau special sa fie incredintate la autoritati ai caror titular, alesi de corpul electoral local, pot sa stabileasca norme valabile pentru locuitorii din acea localitate, atunci avem descentralizare. Acelasi autor exemplifica prin situatia cand autoritatea locala, pentru facerea unui pod peste o apa, are nevoie sa raporteze la centru si sa astepte ordinele autoritatilor central in privinta masurilor ce urmeaza a fi luate; intr-o astfel de situatie ne gasim intr-un regim administrativ de centralizare. b) Autoritatile locale, intelese ca elemente ale descentralizarii administrative sunt cele care solutioneaza in unitatile administrativ-teritoriale,probleme specifice colectivitatilor locale, fiind alese de catre aceste colectivitati asa cum este cazul primarului si a Consiliului judetean. In raport cu aceste autoritati locale alese Prefectul reprezinta autoritatea publica centrala care isi desfadoara activitatea in teritoriu.
B) Descentralizarea tehnica-este un regim de administrare a unui serviciu public, conferindu-i

acestuia personalitate juridical asa cum este cazul universitatilor publice, a altor servicii publice organizate ca stabilimente publice. Descentralizarea serviciilor publice presupune acordarea personalitatii juridice, scoaterea acestora de sub controlul ierarhic si plasarea lor sub regulile tutelei administrative. Descentralizarea administrativa este acel regim in care administratia intereselor locale este data in grija organelor alese pe plan local de catre colectivitatile locale. Acest regim este opus regimului centralizat. Pr2incipalele caracteristici ale regimului descentralizat sunt: -corespunzator fiecarei categorii de interese trebuie sa existe un organism distinct in ierarhia administrativa 3

23.

Andre de Laubedere,Trait de droit administrative, Huitiene edition, L.GD.J.,Paris,1980 4. Andre de Loubadire, Jean Claude V.,Yves Gaudement,Trait de droit administrative,edition L.GD.J.,Paris
3

- fiecare organism din ierarhia administrativa trebuie sa aiba personalitate juridical, capacitatea de a fi subiectiv activ si pasiv de drepturi si obligatii recunoscute prin legile de organizare; - colectivitatile teritoriale trebuie sa aiba dreptul de a avea un patrimoniu; - colectivitatilor locale trebuie sa li se acorde dreptul de a-si allege, ele insele, administratorii, organelle insarcinate cu gestiunea intereselor locale; -colectivitatilor teritoriale trebuie sa li se asigure venituri suficiente care sa le confere independeta, libertatea necesara, posibilitatea de a-si allege, ele insele, mijloace financiare. III.DESCONCENTRAREA -Reprezinta un regim administrativ intermediar intre centralizare si descentralizare in care autoritatile locale pot avea initiative proprii, pot decide in functie de interesele colectivitatilor pe care le reprezinta si in care functionarii de decizie sunt numiti de autoritatea publica ierarhica superioara, careia i se subordoneaza dar, in raport cu care se bucura de o oarecare stabilitate in functie. Ea face sa creasca viteza de reactive a autoritatilor statului fata de nevoile colectivitatilor teritoriale sis a responsabilizeze autoritatile locale. Reprezinta un mod de administrare a treburilor publice locale preferabil in perioade de tranzitie, deoarece lipsa de experienta a autoritatilor locale poate conduce la prejudicierea intereselor colectivitatilor pe care le reprezinta dar si a interesului general. Procesul de trecere de la centralizare la descentralizare trebuie facut cu maxima prudenta, desconcentrarea reprezentand o solutie temporara. IV. AUTONOMIA LOCALA - Nu reprezinta un regim administrative; ea nu cuprinde numai ideea unei autoadministratii, ca in regimul de descentralizare administrativa ci si ideea de autoguvernare, cu atributii de legiferare. In literatura Americana de specialitate acest regim poarta numele de descentralizare politica. Ea reprezinta dreptul diviziunilor teritoriale de a-si edicta normele generale si obiectivele de conducere, statutele autonome in care sa indice felul in care se va desfasura activitatea proprie a localitatilor. Exista doua forme de autonomie in functie de sursa drepturilor de putere publica:

1. Autonomia imperfect sau relativa- ce se manifesta atunci cand dreptul de decizie al autoritatilor locale emana, printr-o concesiune din partea statului, in favoarea colectivitatilor locale, ceea ce echivaleaza cu descentralizarea administrativa.
2. Autonomia perfecta- apare atunci cand dreptul de a edicta norme generale de catre

autoritatea locala emana de la insasi colectivitatea locala. Este sinonima cu guvernarea directa. Descentralizarea politica implica conferirea, catre cetateni a unei puteri mai mari in procesul de luare a deciziilor, in particular acest lucru realizandu-se prin derularea unor procese democratice. Ea determina baza aparitiei si dezvoltarii a numeroase sarcini administrative la nivelul sectorului public.

5. Annie Gruber, La decentralization et les institutions administrative,2-eme editions refondue, Armand Colin, Masson,Paris, 1996 6.Marius Profiroiu, op. cit.,precitat.

PAUL NEGULESCU:

Nu mai trebuie s existe confuzie de atribuiuni n ce privete pe funcionarii conductori, att n administraiunile comunale i judeene, unde gsim i pe prefect i pe primar reprezentnd i interesele locale i interesele generale, ei fiind reprezentani att ai judeului sau ai comunei, ct i ai Statului. Prefectul, agent al puterii centrale, funcionar politic i amovibil, nu poate fi un bun reprezentant al intereselor judeului, pe care le sacrific intereselor guvernului, precum i ordinelor ce primete de la centru.

Asistm dup rzboi la dizolvri de consilii comunale i judeene fcute cu miile la fiecare schimbare de regim i se poate zice c administraia local se face mai mult de comisiuni interimare, adic de funcionari numii. De aceea, socotim c trebuie neaprat s se pun o sanciune n contra organelor administrative care pronun n mod arbitrar dizolvri i revocri

de organe alese... Numai cu o asemnea msur sever s-ar putea ridica ntructva prestigiul autoritilor locale i s-ar evita influena covritoare a politicianismului n aceast via local, care ar trebui s fie pur gospodreasc.

BIBLIOGRAFIE

1.Andre de Laubedere, Trait de doit administrative, Huitiene edition, L.GD.J.,Paris,1980 2.Gruber Annie, La Decentralisation et les institutions administrative, Editura Armand Colin, Paris 1996 3.Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol2 Principii Generale, Editura E Marvan, Editia a-IV-a, Bucuresti 4.Profiroiu Alina, Stiinta Administrativa, Editura Economica, Bucuresti 2007 5.Profiroiu Alina, Popescu Irina, Introducere in Stiinta Administrativa, Editura ASE, Bucuresti, 2003