Sunteți pe pagina 1din 2

Comparatie intre nunta imparateasca si nunta gazelor Alaturi de nunta imparateasca in ambianta de sarbatoare a codrului apare ca un element surpriza

nunta gazelor, alaiul micilor vietuitoare. El sugereaza participarea naturii la fericirea omeneasca. Descrierea nuntii gazelor, dar mai ales distribuirea rolurilor bazata pe personificare, adancesc elementul fantastic. Spre deosebire de inaltii oaspeti, care participa la nunta imparateasca, intruchipand lumea fabuloasa a basmului, (imparati, Feti-Frumosi, zmei, soarele, luna, etc.) la nunta "mirelui flutur" cu "mireasa viorica" ia parte "o multime de norod". Este o sarbatoare a intregii comunitati ca in lumea satului romanesc. Fata de ceremonialul solemn, cu aspect feudal, in care invitatii se asaza ceremonios la masa dupa varsta si rang, alaiul gazelor urmeaza ceremonialul nuntilor taranesti, intr-o atmosfera de veselie colectiva. La nunta lui Calin si a fetei de imparat este surprins momentul final, al ospatului; vedem "masa mare-ntinsa"', impodobita fastuos cu "faclii prea luminate". La nunta micilor vietuitoare sunt infatisate momentele mai importante, intr-o forfota insufletita si o voie buna tipice nuntilor taranesti. Sunt descrise mai intai pregatirile. Furnicile si albinele, ca simboluri ale harniciei, joaca un rol important. Furnicile poarta "marii saci" de faina ca "sa coaca pentru nunta si placinte, si colaci". Epitetul subliniat prin inversiune ca si enumeratia ("si placinte, si colaci") sugereaza abundenta bucatelor traditionale la nuntile romanesti. Albinele aduc miresei si "colb marunt de aur" din care "cariul", "mester faur", va face bijuteriile miresei. Urmeaza apoi un alt moment al nuntii. Intr-o nota de umor si voiosie este infatisat alaiul mirelui care se indreapta spre casa miresei. Alaiul este descris in toata stralucirea lui. In frunte, merge un greier in calitate de "vornicel", facand invitatiile si conducand ceremonia. El este inconjurat de nuntasi veseli, puricii din basme "cu potcoave de otel", imbracat in "vesmant de catifele ", adevarate odajdii, bondarul "rotund in pantec " este preotul care oficiaza nunta. Epitetul verbal "somnoros " si comparatia "pe nas ca popii" surprind sugestiv tonalitatea cantecului bisericesc: "In vesmant de catifele, un bondar rotund in pantec /Somnoros pe nas ca popii, glasuieste-ncet un cantec". Viziunea usor parodica invaluie tabloul intr-o unda de veselie, de umor popular. In caleasca, "o cojita de aluna ", trasa de lacuste, sta mirele fluture, elegant, "cu musteata rasucita ". El este insotit de rude "fluturi multi, de multe neamuri", simboluri ale frumusetii, ale voiosiei si ale lipsei de griji: "toti cu inime usoare, toti sagalnici si berbanti ". Rolul repetitiei apare sugestiv in sublinierea trasaturilor morale comune ale personajelor. Ii urmeaza tantarii "lautarii" si restul alaiului, multimea gandaceilor si a carabusilor, intruchipand norodul in haine de sarbatoare. Ideea de sarbatoare a intregii comunitati apare pregnant in enumeratie si in utilizarea substantivelor la plural: "furnici", "albine", "lacuste", "purici", "fluturi", "tantari", "gandaceii", "carabusii". Folosirea verbelor de miscare la prezent ["duc", "aduc", "vin", "sar"] adanceste realismul tabloului, de forfota a micilor vietuitoare. Un nou moment al nuntii este surprins de poet: asteptarea alaiului de catre mireasa. Printr-o imagine de o mare frumusete si puritate este infatisata mireasa "viorica", asteptand timida si gratioasa indaratul usii. Contopirea regnurilor vegetal ("viorica ") si animal ("fluturele ") in aceasta nunta fantastica sugereaza poetic tabloul armoniei universale. Greierul, "crainic sprinten ", apare zugravit cu mult umor. Intreaga sa tinuta, vesmantul, gesturile si atitudinea degaja aerul ceremonios, cu care se adreseaza oaspetilor imparatesti, dar si emotia: "s-a-nchinat batand din pinten; -El tuseste, isi incheie haina plina de sireturi". Cuvintele sale exprima buna cuviinta tipic taraneasca cu care se cere incunviintarea inaltilor oaspeti de a incepe

alaturi de ei petrecerea: "Sa iertati, boieri, ca nunta s-o pornim si noi alaturi ". De altfel, lexicul aducand ecouri din lumea satului, da culoare lumii descrise: "saci", "placinte ", "colaci", "popii", "lautari", etc. Manuind cu maiestrie personificarea, poetul portretizeaza cu umor pe nuntasi. Personificarile sunt bazate pe analogii intre tipuri umane si trasaturi ale micilor vietuitoare, ele dobandind un caracter reprezentativ. Sunt retinute astfel detaliile semnificative: rolul nuntasilor ("cariul care-i mester faur", "vornicel e-un greiere!"; "tantarii" - "lautarii"), amanunte vestimentare ("in vesmant de catifele ", "haina plina de sireturi "), fizice ("Un bondar rotund in pantec " "cu musteata rasucita "), gesturi si atitudine ("sar purici", "somnoros pe nas cu popii", "glasuieste-ncet un cantec"; "s-anchinat batand din pinteni"; "El tuseste, isi incheie haina... "), trasaturi morale (harnicia furnicilor si a albinelor, fluturii "toti cu inime usoare, toti sagalnici si berbanti"). Sunt creionate astfel personaje reprezentative ale unei nunti populare. Impletirea elementelor reale cu cele fantastice este evidenta si in aceasta parte a poemului. Nunta gazelor este o nunta fantastica, dar animatia generala, modul de desfasurare a ceremonialului, rolul participantilor, felul in care vorbesc, toate reprezinta trasaturile unei nunti traditionale taranesti, o nunta romaneasca respectand toate datinile si obiceiurile poporului nostru. Finalul poemului, cu imaginea celor doua nunti, accentueaza tabloul implinirii fericite a vietii prin nunta, prin iubirea impartasita. Bucuria de a trai pulseaza in intreaga natura atat de sugestiv personiuficata.