Inceputul secolului XX a fost marcat de progresul tehnologic al celei de a doua Revolutii Industriale de la sfarsitul secolului XIX, progres industrial

materializat in mare parte prin aparitia unor noi surse de energie, respectiv petrolul, ce a dus la dezvoltarea transporturilor, si electricitatea, care a contribuit esential la dezvoltarea telecomunicatiilor. Privind prin prisma evenimentelor desfasurate in secolul XX putem afirma cu tarie ca secolul XX a fost un secol al conflictelor. Omenirea a trecut prin doua conflicte armate majore respectiv: primul Marele Razboi din 1914-1916 ( numit si Primul Razboi Mondial din 1939 o data cu izbucnirea celui de Al Doilea Razboi Mondial din 1939-1945) in care partile angajate in conflict au facut uz de tot ceea ce inseamna tehnologie existenta in epoca la finalul caruia s-a produs o rupture decisive fata de Vechea Ordine Mondiala(caderea celor 4 imperii German, Austro-Ungar, Otoman si Rus) Esecul rezolvarii crizelor politice aparuate dupa terminarea Primului Razboi Mondial au dus la aparitia fascismului in Italia, la aparitia nazismului in Germania si, implicit la izbucnirea unui nou conflict respectiv Al Doilea Razboi Mondial din 1939-1945, un conflict armat generalizat, considerat cel mai mare si mai ucigator rzboi neintrerupt din istoria omenirii. A fost pentru prima oara cand noile descoperiri tehnologice, telecomunicatiile, aviatia militara, bomba atomica, au fost folosita pe scara larga si impotriva populatiei civile provocand moartea directa sau indirecta a a proximativ de 60 milioane de oameni, militari sau civili. Sfarsitul celui de al doilea Razboi Mondial a insemnat inceputul unui nou razboi, Razboiul Rece, o confruntare deschisa nonmilitara intre doua grupuri de state care aveau ideologii si sisteme politice diametral opuse. Pe de o parte Uniunea Sovietica si aliatii sai adepti ai comunismului impus de Lenin in anii 20 ai secolului trecut numiti si Blocul Rasaritean iar de cealalta parte SUA si aliatii sai adepti ai democratiilor liberale. Din punct de vedere strategic, conflictul rece nu a evoluat intr-un conflict armat, intr-un conflict cald, deoarece ambele parti detineau un arsenal strategic nuclear ceea ce a creat o situatie de blocare reciproca. Conflictul s-a mentinut insa la nivel declarativ. Mary Kaldor pentru a descrie Razboiul rece a folosit pentru prima data termenul de razboi imaginar. Potrivit lui Michel Foucault razboiul imaginar este o tehnologie disciplinara ce presupune un discurs care legitimizeaza relatiile de putere din societatea moderna. Scopul razboiului imaginar fiind acela de a mentine coeziunea sociala interna a societatzilor implicate in conflict. Daca URSS si comunismul au promovat teroarea sociala drept mijloc exclusive de control asupra societatii, SUA au ambalat controlul social intr-un ambalaj prietenos, integrandu-l in cultura autohtona pentru a-l putea reactualiza la nevoie. Rolul culturii in Razboiul Rece, a determinat finalitatea acestuia inclinand balantza in favoarea SUA, care au reusit sa controleze societatea Americana cu imaginea de LIBERTATE promovata prin Rock and Roll, Marlboro Man si American dream insufland in acelasi timp populatiei teama de communism( redscare) si mentionand datoria patriotica de cetatean American de a lupta impotriva tuturor dusmanilor libertatii. Inceputul anilor 90 ai secolului XX marcheaza sfarsitul Razboiului Rece si inceputul ultimului conflict classic al secolului XX si anume Razboiul din IRAK sin 1990. Rzboiul din Irak din august 1990 martie 1991 a fost probabil ultimul conflict armat clasic din secolul XX, avnd drept combatani pe de o parte pe americani i pe aliaii acestora, iar pe de alt parte pe Saddam Hussein. Rzboiul din Irak este important pentru c marcheaz un nou nceput n arta rzboiului i anume rzboiul mediatic, fiind primul rzboi transmis n direct de ctre CNN. tirile au fost prezentate n aa fel nct s consolideze imaginea SUA drept lider mondial. SUA a nvins Irakul, iar dup rzboi i-a meninut imaginea de lider mondial politic, economic i militar

TIPURI DE CONFLICTE DIN SECOLUL XX Secolul XX a ramas n istorie drept cel mai sngeros secol, suprematia sa n acest sens datorndu-se celor doua razboaie mondiale care au facut zeci de milioane de victime. Urmate apoi de razboiul rece, ntins pe patru decenii, ele vorbesc, practic, despre conditia conflictuala dominanta a acestui secol. Cursa narmarilor a ramas o sintagma caracteristica acestui secol deoarece n aceste vremuri au aparut armele ABC de distrugere n masa (atomice, bacteriologice si chimice), au fost perfectionate tehnologiile militare, au avut loc confruntari de ideologii, a fost reactualizata geopolitica ca doctrina strategica de control al unor teritorii, resurse si baze de sprijin. Cu toate acestea previziunile legate de cel de-al treilea razboi mondial nu s-au adeverit, acestuia lundu-i locul un lung razboi rece. n cartea sa, Jocuri pe scena lumii, Mircea Malita face o radiografie complexa secolului XX. El afirma ca sfrsitul razboiului rece a ndepartat perspectiva noii conflagratii mondiale si a aprins speranta intrarii ntr-o era pasnica. Dar locul unui razboi de ansamblu a fost luat de un ansamblu de razboaie. Ultimul deceniu al secolului trecut a permis ntr-un rastimp scurt sa fie scos la iveala un nou tablou al conflictelor de pe mapamond si noi tendinte au fost identificate de analisti: 1. n primul rnd noile conflicte nu s-au mai purtat ntre state ci au fost intra-statale; 2. Conflictele sfrsitului de secol au urmarit afirmarea identitatii si n consecinta au fost numite razboaie identitare si cum identitatea este un fruct al culturii, li s-a aplicat si eticheta de razboaie culturale. Toate componentele culturii au jucat un rol n nevoia de afirmare a acestei identitati: limba, etnia, nationalitatea, religia, istoria proprie, obiceiurile si aria teritoriala de extindere; 3. Rezolvarea prin forta a conflictelor a devenit ineficace, dovedindu-se nvechita, ca si tipul de armate ultra-tehnicizate. Gherila a facut irelevant terenul, iar anonimitatea si gruparile mici au mpiedicat identificarea si localizarea dusmanului. Ele erau elaborate pentru alt tip de conflicte. n consecinta din Sri Lanka si pna n Irlanda de Nord, din Caucaz si pna n Balcani, din Africa Centrala si pna n Orientul Mijlociu, conflictele identitare recurgnd la o larga panoplie de mijloace militare s-au radicalizat si au recurs la forme noi de practicare a violentei; 4. ncercarile diplomatiei clasice au esuat si ele. Metodele de rezolvare pasnica a conflictelor enumerate n Carta Natiunilor Unite, elaborate pentru uzul unui sistem international alcatuit din state, s-au dovedit neputincioase n fata noului fenomen. Cea mai putin formalizata dintre aceste metode, negocierea, opusa formalismului juridic al arbitrajului institutionalizat de Curtea de la Haga, a manifestat nevoia de a se adapta realitatii, prin trecerea de la vechea scoala distributiva la cea de inovare. Dar acest semnal al cercetatorilor nu a ajuns sa fie asimilat la nivel diplomatic. Nentelegerea fenomenului a fost prezenta n Balcani, unde mediatorii formati n scoala distributiva nu au facut dect sa adnceasca prin formulele lor tendintele de separare si segregare; 5. Natiunile Unite, care pentru razboaiele locale elaborasera doctrina si aplicasera metoda fortelor de mentinere a pacii, nu au mers n general mai departe de separarea partilor pe o linie de armistitiu, ineficienta n conflictele interne sau de realizare a pacii n conditiile unui acord ntre parti, greu de definit n ciocnirea culturilor, si s-au oprit n fata greutatilor de construire a pacii. Mai multi factori au contribuit la eficienta redusa a ONU n fata conflictelor acestei perioade: lipsa de fonduri, caracterul limitat al mandatului care nu raspundea situatiei de pe teren si orientarea marilor puteri spre solutii si interventii proprii purtate n afara sau doar cu notificarea Consiliului de Securitate; 6. n panorama conflictelor ultimului deceniu figureaza razboiul declansat de Irak prin atacarea Kuweitului. Prin formatul sau se ncadreaza n modelul clasic al conflictelor inter-statale n care agresiunea poate fi identificata; 7. Razboaiele din Balcani prezinta mai multe elemente noi. Primele conflicte armate de pe harta Europei sunt atribuite descompunerii naturale a unei federatii construita pe solidaritate ideologica, n care

diferentele etnice si religioase ale republicilor componente au fost estompate si controlate prin exercitarea unei puteri centrale si integratoare. Izbucnirea n forta a acestor diferente plaseaza nsa razboaiele din Balcani n categoria identitara, refractara oricarei formule integrative sau de cooperare pasnica. Interventiile comunitatii internationale pentru a stinge aceste conflicte s-au facut sub semnul carentei sistemului international de a raspunde articulat si coordonat n caz de criza. Factorii de interventie au fost ONU, SUA, NATO si Europa, fie prin initiative diplomatice, fie prin actiuni militare, ntr-o mare dezordine si chiar rivalitate, fara idei calauzitoare si suport juridic adecvat. Accentul diplomatic si militar a fost pe separare, neoferind regiunii motivatia si scopul solidaritatii; 8. n anii 90 s-a produs multiplicarea actelor de terorism international. Terorismul a devenit arma predilecta a unor organizatii sau grupuri care invocau legitimitatea mostenita din razboaiele de eliberare si independenta din anii 60 ai decolonizarii si formarii noilor state de pe harta lumii. El este forma extrema a sindromului identitar, cu radacini n structura tribala a unor societati, lund ca pretext temele culturale ale religiei, limbii, etniei si traditiei. Demasificarea armelor de distrugere n masa a permis acestor grupuri sa vizeze accesul la aceste arme. Un grup religios din Japonia a utilizat n 1995 gazul sarin pentru asasinatul colectiv, ceea ce l-a facut pe Toffler sa anunte pentru secolul XXI raspndirea terorismului cu arme bacteriologice. Scoala cea mai mare pentru terorism a fost mentinerea si acceptarea conflictelor adnci considerate locale, netratate, lasate sa fermenteze n suc propriu. Luptatorii din lupta antisovietica din Afganistan formeaza astazi nucleul si elita terorismului international. Organizatiile teroriste din Orientul Mijlociu si au exercitiul si existenta cvasilegala din conflictul vechi de o jumatate de veac dintre israeliti si palestinieni. Cecitatea strategilor ce lucrau n logica situatiilor clasice i ndruma sa analizeze o situatie conflictuala n termenii inamicului vizibil. n dorinta de a contribui la nfrngerea acestuia, ei au narmat si instruit un nou inamic invizibil de mine, cu mult mai redutabil si intratabil. Este cazul SUA, care a sprijinit Al Qaeda n Afganistan si UTK n Balcani sau a fortelor arabe care au dat fonduri organismelor militante anti-israeliene. Terorismul nu ar avea ntinderea si abilitatile de azi fara sprijinul tacit, dar efectiv, din deceniul anterior;