Sunteți pe pagina 1din 5

Povestea lui Harap Alb

Particularitatile basmului cult

Basmul este o opera epica in proza,cu personaje fantastice si fabuloase,antrenate intr-un conflict moral(lupta intre bine sir au),in care castigul apartine de regula binelui(fapte,adevaruri). Opera Povestea lui Harap Alb,scrisa de Ion Creanga se inscrie in categoria basmelor,avand dimensiuni medii,un numar mediu de personaje,antrenate intr-o lupta dintre bine si rau,din care invinge cel dintai.Apare si o alta serie de elemnte specific basmului popular precum prezenta formulelor de incipit(introduc lectorul in universal operei),de mijloc (pastreaza viu interesul cititorului) dar si de final(il readuce pe cititor din universal fabulous in realitate).Spre deosebire de basmul popular unde tema este confruntarea dintre bine si rau,in basmul lui Creanga tema este initierea personajului principal in scopul maturizarii tai iar conflictul dintre bine si rau reprezinta de fapt o subtema.Autorul foloseste elemente specifice basmului popular dar le reorganizeaza dupa viziunea sa artistica si dupa propriul stil creand astfel oralitatea si umorul textului. Incipitul operei apartine unui narator aparent obiectiv,ce transmite o intamplare pe care el insusi a auzit-o cica era odata.Ca si in basmele populare,el nu fixeaza coordonatele spatio-temporale ale actiunii si creeaza senzatia unui timp istoric,mitic (multi ani trecuse,pe vremea aceea).Pe parcursul actiunii,apare un timp durative,prin repetarea verbului merg,fantastic(cand eroul este inviat)dar si al nararii(in interventiile naratorului).In ceea ce priveste spatiul actiunii,apare idea nedeterminarii(marginea pamantului,tara departata).De asemenea,apare si un spatiu fabulous,in care distantele sunt exagerate dar si unul fantastic(gradina ursului,palatul imparatulu Ros etc) Actiunea basmului este declansata de lipsa mostenitorului tronului imparatului Verde,fratele craiului.Pe rand fiii cei mari ai craiului au esuat in parcurgerea drumului spre tron iar mezinul familiei,indemnat de Sfanta Duminica,pleaca la drum,obtinand de la tatal sau calul din tinerete si hainele acestuia.Pe drum,Harap Alb se intovaraseste cu un span (desi tatal sau l-a sfatuit sa nu faca asta)care profita de naivitatea lui si ii ia identitatea.Ajunsi la curtea Imparatului Verde,spanul se prezinta drept nepot al acestuia iar Harap Alb ca sluga al Spanului.Eroul are parte de trei probe care contribuie la maturizarea lui,probe duse la bun sfarsit datorita ajutorului pe care il primeste de la Sfanta Duminca,cal,furnici,albine si de la cei 5 monstrii simpatici intalniti pe drum.In cele din urma,fata imparatuluiRos dezvaluie adevarata identitate a lui Harap Alb iar calul il omoara pe Span. Finalul operei este atipic si prezinta nunta lui Harap Alb cu fata imparatului Ros..Implica prezenta naratorului dar si a lectorului prin pronumele personal noi.Se simte ironia (care sugereaza conflictele sociale)intrucat Creanga alege sa sugereze iesirea din lumea fantastica intr-o maniera umoristica,comparand lumea de atunci cu cea de acum,lumea fantastica cu cea reala Iar pe la noi,cine are bani bea si mananca iar cine nu,se uita si rabda..Apartenenta naratorului atat la lumea fabuloasa cat si la cea reala sterge granitele dintre acestea si da o nota de originalitate basmului. Personajul principal al basmului este Harap Alb,un personaj real,dinamic,surprins in plina evolutie ,de la un simplu tanar naiv si neexperimentat la tanarul capabil sa ajunga sot si imparat.Cel care are rol decisive in maturizarea personajului este spanul care il pune la incercare de multe ori ,determinandu-l

pe Harap Alb sa isi cunoasca si depaseasca posibilitatile.Relatia dintre cele doua personaje,ca de la ispititor la ispita este una reprezentativa pentru relevarea unei idei importante:uneori,pentru ca un om sa se maturizeze este nevoie de prezenta lucrurilor rele si a personajelor negative care il provoaca si il fac sa isi depaseasca conditia. In opinia mea,Povestea lui Harap Alb este una dintre cele mai originale capodopere ale prozei romanesti ,ce se remarca prin marcile stilistice,oralitatea si umorul care creeaza bunadispozitia cititorului.Se contureaza o lume fabuloasa dar si una reala,amestecul dintre acestea confirmand si opinia lui George Calniescu,potrivit careia toate personajele din aceasta opera vorbesc si se comporta ca taranii din Humulesti.

2.Relatia dintre doua personaje Opera Povestea lui Harap Alb scrisa de Ion Creanga este un basm cult care are ca tema initierea personajului principal,cu scopul maturizarii acestuia si ca motive tematice,motivul probelor,al botezului,al casatoriei etc. Actiunea basmului este declansata de lipsa mostenitorului tronului imparatului Verde,fratele craiului.Pe rand fiii cei mari ai craiului au esuat in parcurgerea drumului spre tron iar mezinul familiei,indemnat de Sfanta Duminica,pleaca la drum,obtinand de la tatal sau calul din tinerete si hainele acestuia.Pe drum,Harap Alb se intovaraseste cu un span (desi tatal sau l-a sfatuit sa nu faca asta)care profita de naivitatea lui si ii ia identitatea.Ajunsi la curtea Imparatului Verde,spanul se prezinta drept nepot al acestuia iar Harap Alb ca sluga al Spanului.Eroul are parte de trei probe care contribuie la maturizarea lui,probe duse la bun sfarsit datorita ajutorului pe care il primeste de la Sfanta Duminca,cal,furnici,albine si de la cei 5 monstrii simpatici intalniti pe drum.In cele din urma,fata imparatului Ros dezvaluie adevarata identitate a lui Harap Alb iar calul il omoara pe Span.In final,eroul intalneste iubirea,casatorindu-se cu fata Imparatului Ros. Personajul principal al operei este Harap-Alb,el fiind reprezentant al binelui si un personaj real,dinamic,surprins in evolutie.Intruchipatul ispitei,Spanul,chiar daca are un rol secundar,el contribuie la maturizarea fiului de crai,creandu-si un statut social la care nu ar fi ajuns niciodata singur.Conflictul principal vizeaza ambele personaje si este determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti,eroul fiind nevoit sa reface experienta tatalui sau,pe care calul il purtase,in tinerete,prin aceleasi locuri.Intalnirea cu Spanul este deci o reluare a vesnicului conflict,specific basmelor,dintre cele doua forte(binele si raul). In realizarea constructiei celor doua personaje predomina procedeele caracterizarii indirect.Comportamentul,relatiile cu celelalte personaje,limbajul folosit,il determina pe cititor sa deduca trasaturile de caracter ale celor doi. Personajul principal este fiul cel mai mic al craiului deci are o apartenenta nobila.In parcurgerea drumului initiatic,el devine dintr-un tanar naiv,neexperimentat boboc in felul sau unul care a castigat suficienta experienta pentru a devein imparat slavit si iubit.La inceput,relatia dintre cei doi este inselatoare.Spanul este umil si se preface dar lucrurile se schimba atunci cand are loc scena fantanii,un botez simbolic al protagonistului,al carui nume(Harap Alb ),un oximoron,are valoare simbolica.Fiind naiv si de buna credinta,mezinul, ispitit de Span coboara in fantana ca sa se racoreasca.Schimbul de replici

dintre cele doua personaje surprinde modificarea raportului dintre ele.Fiindu-I draga viata,Harap-Alb accepta sa devina sluga si sa ii cedeze Spanului toate insemnele sale de noblete.Ca personaj negativ,Spanul se comporta atipic,pentru ca il lasa in viata pe erou,motivand ca ii este mila de tineretea lui.Mezinul incepe sa se maturizeze,fiind capabil sa respecte juramantul dintre cei doi si sa treaca de cele trei probe impuse de stapanulsau.Fiul de crai devine tolerant,supus,rabdator,in timp ce Spanul se comporta ca un adevarat tiran. Pe toata durata desfasurarii actiunii,Spanul are un comportament aspru si amenintator,conditionand viata personajului principal de tacerea lui referitoare la adevarata sa identitate in timp ce fiul craiului se manifesta ca un om de onoare fiindca nu spune nimanui cine este el.In relatie cu Spanul este supus si raspunde cu promptitudine la toate solicitarile stapanului sau. Reprezentativa pentru ilustrarea relatiei dintre cele doua personaje este scena taierii capului lui HarapAlb.Vazand ca a fost descoperit,reprezentantul ispitei renunta la disimulare si cu foarte multa vitea,precizie si tiranie ii taie capul eroului.In felul acesta Spanul il dezleaga de juramant,semn ca initierea este terminata si ca rolul acestuia a luat sfarsit.Decapitarea eroului este deci ultima treapta si finalul initierii si are valoare simbolica.Harap Alb este inviat ,reintra in posesia palosului si primeste recmpenta:pe fata imparatului Ros si imparatia.Nunta si schimbarea statutului social(devine imparat)confirma maturizarea eroului. In opinia mea, relatia dintre cele doua personaje,ca de la ispititor la ispita este una reprezentativa pentru relevarea unei idei importante:uneori,pentru ca un om sa se maturizeze este nevoie de prezenta lucrurilor rele si a personajelor negative care il provoaca si il fac sa isi depaseasca conditia.Deznodamantul reprezinta ultima etapa a relatiei si constituie dezlegarea de juramant prin interventia justitiara a calului in care se restabilesc statuturile sociale ale personajelor.

3.Caracterizarea personajului principal

Opera Povestea lui Harap Alb scrisa de Ion Creanga este un basm cult care are ca tema initierea personajului principal,cu scopul maturizarii acestuia si ca motive tematice,motivul probelor,al botezului,al casatoriei etc. Actiunea basmului este declansata de lipsa mostenitorului tronului imparatului Verde,fratele craiului.Pe rand fiii cei mari ai craiului au esuat in parcurgerea drumului spre tron iar mezinul familiei,indemnat de Sfanta Duminica,pleaca la drum,obtinand de la tatal sau calul din tinerete si hainele acestuia.Pe drum,Harap Alb se intovaraseste cu un span (desi tatal sau l-a sfatuit sa nu faca asta)care profita de naivitatea lui si ii ia identitatea.Ajunsi la curtea Imparatului Verde,spanul se prezinta drept nepot al acestuia iar Harap Alb ca sluga al Spanului.Eroul are parte de trei probe care contribuie la maturizarea lui,probe duse la bun sfarsit datorita ajutorului pe care il primeste de la Sfanta Duminca,cal,furnici,albine si de la cei 5 monstrii simpatici intalniti pe drum.In cele din urma,fata imparatului Ros dezvaluie adevarata identitate a lui Harap Alb iar calul il omoara pe Span.In final,eroul intalneste iubirea,casatorindu-se cu fata Imparatului Ros.

Personajul principal al operei este Harap-Alb,el fiind reprezentant al binelui si un personaj real,dinamic,surprins in evolutie. Mezinul craiului este implicat in conflictul cel mai important al basmului,cel moral (lupta dintre bine si rau),ce se desprinde din relatia cu Spanul(ispitit-ispititor)dar traieste si un conflict social care explica atitudinea lui fata de Sfanta Duminica si trecerea acestuia de la statutul de stapan la cea de sluga. Portretul fizic este slab nuantat prin detalii de expresivitate si mimica;cele de mimica se asociaza cu trasaturile morale,structura Fiul craiului se facu ros la fata marcand teama si starea sufleteasca.Dominant este portretul moral intrucat personajul devine un simbol al naivitatii. Harap Alb reprezinta imaginea antieroului comparativ cu Fat Frumos care beneficiaza de insusiri exceptionale.Initial, mezinul craiului,ce face parte din societatea nobila,nu are nici o ambitie,este timid,pesimist,vesnic speriat,isi plange de mila si nu are curaj.Este caracterizat in mod direct favorabil de imparatul Verde ce il situeaza in ierarhie prin vitejia lui mai sus de treapta de imparat Cand as avea eu o sluga ca aceasta nu i-as trece pe dinainte.De asemenea,Spanul il caracterizeaza pozitiv justificandu-si relatia cu Harap Alb D-apoi de ce mi l-a dat tata acasa?Numai de vrednicia lui dar si nefavorabil ,comportandu-se ca un adevarat tiranNu stiti dumneavoastra ce poama a dracu e Harap Alb aista!.Cea mai aproape de profilul psihologic al personajului este portretul facut de Sfanta Duminica: slab de ingeri,mai fricos decat o femeie.Insa predominanta in construirea personajului principal este caracterizarea indirecta care se bazeaza mai ales pe gesturi si limbaj pentru ca el este de cele mai multe ori ajutat de cei din jur,deci faptele nu ii apartin. Personajul se caracterizeaza prin naivitate,bunatate si lipsa de experienta.Profitand de aceste trasaturi,Spanul(care este un personaj esential pentru maturizarea fiului cel mic) ii fura identitatea.Sugestiva in acest sens este scena fantanii,in care mezinul este ispitit sa coboare in fantana ca sa se racoreasca.Acolo are loc botezul mezinului,care primeste numele de Harap Alb,un nume cu valoare oximoronica.Schimbul de replici dintre cele doua personaje surprinde modificarea raportului dintre ele,spanul afirmand ca este nepotul imparatului Verde si stapanul lui Harap Alb.Eroul se manifesta pe toata durata desfasurarii actiunii ca un om de onoare fiindca nu spune nimanui cine este el.In relatia cu Spanul este supus si raspunde cu promptitudine la toate solicitarile stapanului sau.Fiecare proba la care il supune Spanul ii provoaca neliniste si spaima de aceea comportamentul sau este atipic,in compartie cu al eroului din basmul popular,aspect care a indreptatit critica literara sa il vada pe mezin un antierou. Toate reusitele fiului craiului se datoreaza ajutorului pe care il primeste de la Sfanta Duminica,cal doua personaje ce cunosc dj soarta eroului),cei cinci monstrii simpatic,craiasa furnicilor si regina albinelor,ajutor pe care il primeste doar pentru ca este bun la suflet.Aceasta trasatura este ilustrata de secventa in care Harap Alb intalneste un roi de albine care nu avea stup.Induiosat,personajul renunta la caciula pentru ca ele sa aiba loc unde sa stea si le construieste un adapost.Drept recompensa,el primeste de la regina albinelor o pana care,atunci cand o ardea,o chema pentru a il ajuta. In opinia mea,autorul abordeaza o tema total originala in seria basmelor ,atat populare cat si culte.Ideea luptei dintre bine si rau(specifica basmelor)este subclasata in favoarea temei initierea personajului principal cu scopul maturizarii lui.Harap Alb este un personaj mobil,pus in situatia de a se maturiza,de a capata experienta de viata inainte de a deveni imparat.Desi de vita nobila,el face experienta slugii,comportandu-se si vorbind taraneste.In replicile sale apar formule de limbaj popular sa va lasam in pace ,sa ne ducem in treaba noastra dar si constructii in vocative Luminate Imparate! .