Sunteți pe pagina 1din 20

#+1) Clasificarea schimbatoarelor de caldura.

Schimbatoarele de caldura sunt aparate in care are loc transferul


caldurii de la un fluid cu o temperatura mai ridicata (agentul termic primar),
catre un fluid cu o temperatura mai coborta (agentul termic secundar), in
procese de ncalzire, racire, condensare, vaporizare sau procese termice
complexe.
1. Functie de modul de realizare al transferului de caldura;
-Schimbatoare de caldura cu contact indirect (de suprafata) sunt aparate la care cei
doi agenti termici nu vin n contact direct ei fiind despartiti de o suprafata de
schimb de caldura cu care vin n contact permanent sau periodic.
-Schimbatoare de caldura recuperative
a) schimbator recuperativ teava n teava
b) schimbator recuperativ cu tevi si manta
c) schimbator de caldura cu placi (cu garnituri si sudate)
d) schimbator de caldura spiral
-Schimbatoare de caldura regenerative
a) schimbator regenerativ cu umplutura fixa;
b) schimbator regenerativ rotativ;
-Schimbatoare de caldura cu strat fluidizat
-Schimbatoare de caldura cu contact direct sunt aparate la care agentii
termici nu mai sunt separati de o suprafata, ei amestecndu-se unul cu
celalalt.
-Schimbatoare de caldura fara umplutura
-Schimbatoare de caldura cu umplutura
2. Functie de tipul constructiv;
-Schimbatoare de caldura recuperative
- tubulare - teava n teava
- cu tevi si manta
- cu serpentine
- plane - cu placi
- spirale
- lamelare
- cu suprafete extinse - cu placi nervurate
- cu tevi nervurate
-Schimbatoare de caldura regenerative
- cu umplutura fixa
- cu umplutura mobila - rotative
- cu strat mobil
- cu strat fluidizat
3. Functie de numarul de fluide;
- schimbatoare cu 2 fluide (marea majoritate);
- schimbatoare cu 3 fluide;
- schimbatoare cu mai mult de 3 fluide.
4. Functie de starea de agregare a agentilor termici;
- aparate fara schimbarea starii de agregare a agentilor termici;
- aparate cu schimbarea starii de agregare a unui agent termic;
- aparate cu schimbarea starii de agregare a ambilor agenti termici.
5. Functie de compactitatea aparatului;
Compactitatea unui schimbator de caldura este caracterizata de
raportul ntre suprafata sa de schimb de caldura si volumul sau.
- schimbatoare compacte (compactitatea mai mare de 700 m2/m3);
- schimbatoare necompacte (compactitatea mai mica de 700 m2/m3).
6. Functie de modul de realizare a curgerii;
a) contracurent - presupune ca cei doi agenti termici circula pe lnga
suprafata de schimb de caldura paralel si n sensuri contrarii.
b) echicurent - apare n cazul circulatiei agentilor termici, paralel si n acelasi
sens, pe lnga suprafata de transfer de caldura.
c) curent ncrucisat presupune curgerea perpendiculara a celor doi agenti
termici.
- curent incrucisat cu ambele fluide amestecate;
- curent ncrucisat cu un fluid amestecat si celalalt
neamestecat;
- curent ncrucisat cu ambele fluide neamestecate;
f) curgere compusa.
7. Functie de destinatie;
- prencalzitoare;
- racitoare;
- vaporizatoare;
- generatoare de vapori;
- racitoare frigorifice;
- condensatoare;
- boilere, etc.
8. Functie de material.
- metalice (fonta, otel, cupru, alama, otel inoxidabil, titan, etc.);
- nemetalice (ceramice, sticla, grafit sau materiale plastice).
2) Ecuatiile calculului termic al schimbatoarelor de
caldura.
-Ecuatia de bilant termic:

-Forme particulare ale ecuatiei de bilant termic:
- coeficientul de retinere al caldurii:

- fluide bifazice:

- fluide monofazice:

-Ecuatia generala de transfer de caldura

+3) Determinarea diferentei medii logaritmice de
temperatura pentru curgerea n contracurent, echi-
curent.
+4) Diferenta medie de temperatura pentru curgerea
n curent ncrucisat si compus.


F=f
(P,R)
5) Calculul termic de proiectare prin metoda -NTC.
1. Determinarea tuturor temperaturilor si debitelor necunoscute (din
ecuatia bilantului termic);
2. Calculul capacitatilor termice C1 si C2 si stabilirea marimilor Cmin,
Cmax , C*;
3. Calculul eficientei aparatului:
4. Determinarea grafica sau analitica a lui NTCmax, n
functie de , C* si tipul ales de curgere;
5. Determinarea coeficientului global de schimb de
caldura KS;
6. Determinarea suprafetei de
schimb de caldura necesara:

#+6) Calculul termic de verificare prin metoda -NTC.
+7) Calculul
termic de
verificare
prin metoda
P-NTC
2
.
+8) Calculul termic cu metoda grafo-analitica.
Suma celor doua diferente de temperatura va fi diferenta de temperatura
medie n aparat:
La intersectia grafica a celor doua fluxuri termice unitare se determina
valoarea de calcul (qs calc), determinndu-se apoi imediat suprafata de schimb
de caldura, S si coeficientul global de transfer de caldura, Ks:
+9) Alegerea capacului de distributie, capacului de
capat si mantalei la schimbatoarele de caldura
tubulare (SCT).
Alegerea tipului de manta
Cel mai utilizat tip de circulatie este cel cu o trecere (TEMAE), care
asigura cea mai ridicata diferenta de temperatura ntre agentii termici
(factorul de corectie F este maxim) Atunci cnd avem un numar mare de
treceri pe partea de tevi si factorul de corectie F scade, n loc sa se recurga la
doua aparate tip E n serie se poate utiliza un schimbator cu doua treceri prin
manta (TEMAF), desi prezenta sicanei longitudinale poate produce scurgeri
importante de fluid pe lnga sicana si nrautatirea coeficientului de transfer
convectiv n aceasta zona.
Daca pierderea de presiune pe partea mantalei trebuie redusa se
poate utiliza o manta cu curgere dirijata (TEMAJ), la care pierderile de
presiune sunt de circa 8 ori mai mici dect la o manta tip TEMAE, reducndu-
se nsa eficienta termica a aparatului.
n cazul curgerii ncrucisate fara sicane interioare (TEMAX) se pot obtine cele
mai mici pierderi de presiune. Acest tip de manta se poate utiliza pentru
condensarea vaporilor. cu presiune coborta.
Diametrul mantalei poate varia n limite largi.
b) Alegerea capacului de distributie
Principalul criteriu de alegere a capacului de distributie l constituie
usurinta accesului la placa tubulara, n vederea curatarii sale. Din acest punct
de vedere solutia cu capac tubular demontabil (TEMA A) permite cel mai
simplu acces, fiind recomandata n cazul fluidelor cu depuneri. Solutia cu
capac elipsoidal (TEMA B) necesita o demontare ceva mai complicata, n
schimb asigura pierderi de presiune locale mai mici, n special la un numar
mai mare de treceri prin tevi.
Celelalte tipuri de capace de distributie au fie constructii speciale
destinate presiunilor ridicate ale fluidului (TEMA D), fie realizeaza o reducere
a numarului de flanse si corespunzator a greutatii si costului aparatului
(TEMA C si N).
c) Alegerea capacului de capat
Alegerea capacului de capat se face dupa aceleasi criterii luate in
considerare
la alegerea capacului de distributie la care se adauga un element de multe
ori esential :preluarea dilatarilor inegale intre tevi si manta
Solutiile tip L, M, N de capac de capat sunt constructii rigide care nu
permit
preluarea dilatarilor diferite ale mantalei si tevilor. Astfel de solutii pot fi
utilizate doar pna la diferente de temperatura ntre tevi si manta de 55C,
sau 80C daca se prevede o lira de dilatare pe manta. n celelalte cazuri
trebuie fie sa se utilizeze cap mobil, n una dintre variantele P, S, T sau W, cu
o complicare a solutiei constructive nsa cu o rezolvare a problemei preluarii
dilatatiilor diferite ale tevilor si mantalei. Diferenta intre aceste patru variante
o constituie att forma constructiva cat si distanta intre fascicolul de tevi si
manta, distanta care influenteaza coeficientul de convectie in manta prin
debitul de fluid care se scurge prin acest spatiu si nu participa la transferul de
caldura.
+10) Rolul si alegerea sicanelor la SCT.
Sicanele transversale au rolul de sustinere a tevilor, de a preveni
vibratiile
acestora si mai ales a maririi vitezei de curgere a fluidului peste tevi, nsotita
de intensificarea transferului de caldura convectiv, dar si de marirea
pierderilor de presiune.
Sicanele simplu segment sunt cele mai folosite ele amplasndu-se de
obicei la o distanta minima de 0,1 Ds (unde Ds este diametrul mantalei) , dar
nu mai putin de 50 mm, iar distanta maxima dintre ele nu trebuie sa
depaseasca 1 Ds. La alegerea distantei
ntre sicane trebuie sa se tina seama si ca, pentru prevenirea vibratiilor
tevilor, distanta ntre doua sustineri succesive ale acestora trebuie sa fie ntre
50 si 80 de diametre.
Daca pierderile de presiune sunt prea mari sau sunt necesare mai
multe suporturi pentru tevi se pot utiliza sicanele dublu sau triplu segment
sau sa se elimine tevile din fereastra sicanei, cu marirea corespunzatoare a
diametrului mantalei.
O mare importanta o are si alegerea corecta a marimii partii decupate
a sicanei, pentru realizarea unei curgeri ct mai uniforme peste fasciculul de
tevi
11) Stabilirea numarului de treceri si rolul maririi
numarului de treceri la SCT.
Nr. de treceri (Ntr) este impus de debitul care circula prin tevi si viteza
acestuia, astfel nct sa se obtina un raport ntre lungimea si diametrul
aparatului n limite acceptabile (L/D <12). Prin marirea numarului de treceri
pentru un debit si o viteza data prin tevi, se mareste numarul total de tevi si
astfel diametrul fasciculului si al mantalei. In acelasi timp insa cresc pierderile
de presiune si scade diferenta medie de temperatura in aparat.
#+12) Alegerea fluidelor care circula prin tevi sau
prin manta la SCT.
La alegerea fluidului care va curge prin tevi se va tine seama de cteva
proprietati si marimi fizice ale agentilor termici.
1) Gradul de murdarire. Fluidul mai murdar si mai greu de curatat se va
introduce
prin interiorul tevilor drepte care se poate usor si eficient curata mecanic.
Spatiul
dintre tevi si manta este greu de curatat mecanic, utilizndu-se de obicei,
daca este
necesara, curatirea chimica.
2) Coroziunea. Fluidul coroziv va circula de regula prin interiorul tevilor,
pentru ca numai acestea sa fie necesar sa se execute dintr-un material
anticoroziv. In cazul in care pentru protectia anticoroziva este necesara
cauciucarea, aceasta nu se poate deobicei realiza la interiorul tevilor si in
acest caz agentul coroziv (acid) va circul in manta.
3) Presiunea. Fluidul cu presiune mai mare este indicat sa circule prin tevi,
care avnd diametrul mic rezista la presiuni ridicate fara a fi necesare
grosimi mari ale peretelui. n cazul n care fluidul cu presiune ridicata ar
circula prin manta, grosimea acesteia, deci si costul ei ar creste considerabil.
4) Temperatura. n mod asemanator, fluidul fierbinte este indicat sa circule
prin tevi pentru a reduce tensiunile termice din material si a micsora
grosimea izolatiei mantalei.
5) Toxicitatea. Fluidele toxice, inflamabile, explozive sau scumpe se vor
introduce n partea cea mai etansa a aparatului, de obicei n interiorul tevilor,
lundu-se masuri speciale de etansare.
6) Debit. Fluidul cu cel mai mic debit este indicat sa se introduca n manta,
pentru a obtine un numar mai mic de treceri prin tevi si deoarece la curgerea
peste tevi regimul turbulent apare la valori mai mici ale criteriului Reynolds
( Re limita= 10
3
).
7) Vscozitate. Fluidul mai vscos se va introduce n manta pentru ca n
aceasta zona se poate obtine regimul turbulent de curgere la valori mai mici
ale criteriului Reynolds.
8) Pierderile de presiune. Daca pentru un fluid pierderile de presiune sunt
strict limitate, acesta va fi introdus n tevi, unde calculul pierderilor este mai
exact si putem lua masuri pentru limitarea pierderilor de presiune, n special
prin micsorarea vitezelor.
13) Comparatie ntre SCT si SCP (schimbatoare de
caldura cu placi).
Criterii de comparatie:
temperatura maxima n aparat;
presiunea maxima de functionare;
numarul de functiuni pe care le poate ndeplini, de exemplu: vaporizator,
condensator, schimbator gaz/gaz, gaz/lichid, lichid/lichid;
numarul de unitati de transfer de caldura (NTC) care poate fi considerat ca
un indicator a performantelor de transfer termic ale schimbatorului.
Schimbatoarele cu tevi si manta pot fi utilizate pna la temperaturi
si presiuni ridicate (900 C, 100 bar) si ndeplinesc toate functiunile (gaz/gaz,
gaz/lichid, lichid/lichid, vaporizator, condensator). Ele prezinta nsa
dezavantajul unor performante scazute de transfer, numarul NTC fiind limitat
de valoarea 1.
Schimbatoarele cu placi si elemente de etansare nu pot fi utilizate n
conditii de temperaturi si presiuni superioare valorilor: 200 - 250 C si
respectiv 20 bar, nici ca schimbator gaz/gaz. n schimb performantele de
transfer de caldura (NTC) sunt ridicate (NTC 5).
Schimbatoarele cu placi sudate constitue un progres remarcabil deoarece
permit atingerea unor temperaturi de pna la 450 C si presiuni de 40-50 bar,
pastrnd n acelasi timp un NTC ridicat.
14) Calculul termic al SCP.
15) Schimbatoare de caldura cu tuburi termice.
Tubul termic este o incinta etansa (cel mai des sub forma de teava
nchisa la cele doua capete) care contine un lichid n echilibru cu vaporii sai,
n absenta totala a aerului sau a altui gaz.
n zona ncalzita a tubului (vaporizator) se afla lichidul vaporizator,
vaporii formati aici deplasndu-se spre zona rece (condensator)
unde condenseaza. Dupa modul de rentoarcere a condensatului
spre vaporizator tuburile termice pot fi cu umplutura capilara
sau gravitationale (fara umplutura)
Cele mai multe tuburi
termice utilizate n
schimbatoarele de caldura utilizeaza termosifonul si au doar nervuri
triunghiulare joase la interior, n scopul intensificarii transferului de caldura la
fierbere si condensare si mai putin pentru favorizarea circulatiei
condensatului.
Pentru calculul schimbatoarelor de caldura cu tuburi termice se poate
utiliza metoda prezentata de Chaudourne , care se bazeaza pe
descompunerea aparatului n schimbatoare elementare. Metoda prevede
urmatoarele etape succesive de calcul:
- determinarea coeficientilor globali de schimb de caldura pentru
vaporizatorul si condensatorul fiecarei celule;
- determinarea prin metoda -NTC a temperaturilor celor doi agenti termici
la iesirea din fiecare celula;
- determinarea temperaturilor agentilor termici la iesirea din ansamblul
schimbatorului de caldura (calcul prin metoda matriciala);
- verificarea cmpului de temperaturi n fiecare tub termic si stabilirea
fluxurilor termice transmise de fiecare celula si de ansamblul
schimbatorului.
Dintre principalele lor avantaje se pot mentiona:
Etanseitate foarte buna ntre cele doua fluide, existnd un singur perete
recuperator ntre ele care se poate etansa foarte bine prin sudura.
Fiabilitate ridicata a aparatului care contine un numar mare de tuburi, iar
nefunctionarea unuia influenteaza n foarte mica masura performantele
aparatului si n orice caz nu pericliteaza functionarea lui.
Comportare foarte buna la dilatare, tuburile termice fiind libere la cele
doua capete.
Suplete n conceptie datorata faptului ca tuburile sunt independente
(neracordate ntre ele, putndu-se alege orice geometrie de asezare a lor.
Eficienta ridicata datorita coeficientilor mari de transfer de caldura
interiori (fierbere si condensare) si a posibilitatii de extindere a suprafetei
exterioare de transfer de caldura prin nervurare.
Pierderi de presiune reduse, agentii termici circulnd peste un fascicul
de tevi, care creeaza pierderi de presiune mai mici dect n cazul curgerii lor
prin interiorul tevilor.
16) Recuperatoare convective.
Recuperatoarele sunt schimbatoare de caldura care prezinta
urmatoarele trei caracteristici principale:
- recupereaza o parte a caldurii gazelor rezultate din arderea unui
combustibil, care se evacueaza dintr-o instalatie pirotehnologica;
- caldura recuperata foloseste la prencalzirea aerului de ardere sau/si a
combustibilului gazos;
- gazele de ardere care cedeaza caldura sunt separate de fluidul gazos ce
primeste caldura printr-un perete metalic sau ceramic.
17) Recuperatoare de radiatie.
Recuperatoarele prin radiatie sunt
alcatuite, n principiu, din doua tuburi de tabla
(exterior si interior), de diametre relativ mari,
dispuse concentric, care sunt legate elastic ntre
ele printr-un compensator de dilatatie. Gazele de
ardere circula prin tubul interior, rezistenta
gazodinamica suplimentara introdusa fiind
neglijabila.
La recuperatoarele prin radiatie densitatea fluxului termic maxim q max
( 58....93)*10
3
W / m
2
este sensibil mai mare ca la recuperatoarele
convective, la care
q max ( 14....19)*10
3
W / m
2
. Evolutia formelor constructive ale
recuperatoarelor prin radiatie a suferit n ultimul timp o dezvoltare rapida,
datorita posibilitatilor de a se obtine oteluri refractare, rezistnd la
temperaturi de 1100C, fara oxidare sau fluaj. Cu ajutorul acestor aparate,
aerul se poate ncalzi pna la temperatura de 950-1100C, pentru
temperatura gazelor de ardere care intra n recuperatoar de pna la 1650C.
Principalul dezavantaj al recuperatooarelor cu radiatie unilaterala l
constituie suprafata de schimb de caldura limitata. Pentru marirea acesteia s-
au dezvoltat fie recuperatoarele cu radiatie bilaterala fie recuperatoare cu
doua drumuri pe partea aerului (recuperatorul clepsidra) fie cele cu doua
drumuri pe partea gazelor de ardere .
18) Calculul regeneratoarelor ceramice cu functionare
intermitenta.
Regeneratoarele ndeplinesc primele doua conditii ale
recuperatoarelor nsa, n cazul lor, cei doi agenti termici vin n contact
alternativ cu suprafata de schimb de caldura, fluxul termic ntre fluide si
perete schimbndu-si periodic directia.
n cazul unui regenerator ceramic care lucreaza intermitent,
diagramele
T f ( ) si T f (S) se traseaza att pentru perioada de ncalzire
1
a
mediului de acumulare (umpluturii), ct si pentru perioada de racire a
acestuia
2
.
Pentru calculul termic al regeneratoarelor ceramice folosite la cuptoare
sunt cunoscute, de obicei urmatoarele marimi:
- debitul Da , compozitia, temperaturile initiala T
a
si finala T
a
ale aerului sau
combustibilului gazos prencalzit n regenerator;
- viteza aerului, respectiv a combustibilului gazos wa si viteza gazelor de
ardere wg care circula n regenerator;
- grosimea caramizii, sistemul de nzidire al grilajului, precum si proprietatile
fizice ale materialului caramizii;
- durata perioadelor de ncalzire, respectiv racirea regeneratorului.
Din figura se poate ntocmi bilantul termic pentru perioadele
elementare d de ncalzire si de racire ale mediului de acumulare
(gratarului). n cazul perioadei de ncalzire, bilantul termic are forma:
(1)
Tinnd seama de variatiile temperaturii n lungul suprafetei si n timp,
prezentate n figura se poate scrie pentru
perioada de ncalzire:
si prin urmare: (3)
(2)
Din egalitatea termenilor doi si trei ai relatiei (1), n
care se nlocuieste valoarea lui tmed ,1 cu cea din
expresia (3) se obtine:
si prin urmare:
n cazul perioadei de racire, bilantul elementar de caldura va avea forma:
+19) Boiler acumulator ncalzit cu apa fierbinte.

m
2
1
m
t
1
t
1i
t
2i
=
0
m
2
1
m
t
1
t
1f
t
2f
=

f
t
2f

1
0

1
S
S
0
0
t t
t
2i
t
1i
t
1f
t
1
t
1
t
1
t
2
( ) [ ] J d t S k dt c m d t" t' c m dQ
med 0 S 2 p2 2 1 1 p1 1 r

[ ] K
t t"
t t'
ln
t" t'
t ;
K
J
c m C ;
K
W
c m C
2 1
2 1
1 1
med p2 2
*
2 p1 1 1

1
]
1


1
]
1


( ) [ ] J d
t t"
t t'
ln
t" t'
S k dt C d t" t' C dQ
2 1
2 1
1 1
0 S 2
*
2 1 1 1 r


( ) [ ] J d
t t"
t t'
ln
t" t'
S k d t" t' C dQ
2 1
2 1
1 1
0 S 1 1 1 r


( )
1
0
2 1 2 1
1
0
2 1
2 1
' "
"
'
ln
C
S k
r
S
r
S
e t t t t
C
S k
t t
t t

( )
2
*
2 2 1 1
1
0
1 ' dt C d e t t C
C
S k
r
r
S

,
_

,
_


2f 1
2i 1
f
1 r
0 S t t'
t t' 2 1
2

0
C
S k
*
2
1
r
t t'
dt
d e 1
C
C

2f 1
2i 1
f
C
S k
*
2
1
r
t t'
t t'
ln e 1
C
C

1 r
0 S

,
_

[ ] s
e
t t
t t
C
C
C
S k
f
i
r
f
r
S
1
0
1
'
'
ln
2 1
2 1
1
*
2

f
i
f r
C
S k
t t
t t
C
C
e
r
S
2 1
2 1
1
*
2
'
'
ln 1
1
0

,
_


f
i
f r r
S
t t
t t
C
C
C
S k
2 1
2 1
1
*
2
1
0
'
'
ln 1 ln

[ ]
2
2 1
2 1
1
*
2 1
0
1
'
'
ln ln m
t t
t t
C
C
k
C
S
f
i
f r S
r

,
_

+20) Boiler acumulator ncalzit cu abur.


Ecuaiile bilanului termic i transferului de cldur:

f
t
2f

1
S
S
0
0
t t
t
2i
t
c
t
c
t
2
( ) [ ] J d t S k dt c m d i i m dQ
med S p r

0 2 2 2 1 1 1
" '
[ ] K t t t
K
J
c m C
c med p 2 2 2
*
2
;
1
]
1


21) Influenta depunerilor asupra transferului de
caldura; evolutia depunerilor n timp; tipuri de
depuneri.
Depunerile, n forma cea mai generala, reprezinta acumularea unor
materiale solide pe o suprafata.
Depunerile de particule sunt datorate particulelor n suspensie
transportate de agentii termici care, la trecerea prin aparat se depun pe
suprafata de schimb de caldura a acestuia. Aceste particule pot fi, de
exemplu produse de coroziune generate nainte de schimbatorul de caldura,
cenusa sau alte particule solide din gazele de ardere.
Depunerile ncrustate sunt formate n general din depozite de materiale
cristaline provenind din solutii lichide. Un exemplu tipic de depunere
ncrustata l constituie carbonatul de calciu din apa industriala. n apropierea
suprafetei de transfer de caldura cu temperatura ridicata, lichidul devine
suprasaturat n saruri si acestea se depun pe suprafata sub forma unei
depuneri dure si aderente.
Depunerile prin coroziune sunt rezultate ale unor reactii chimice sau
electrochimice ntre suprafata de transfer de caldura si agentii termici care
circula prin aparat.
( ) [ ] J d t t S k dt C dQ
c S

2 0 2
*
2
f
S
f c
i c
t t
t t
S
c
C
S k
t t
t t
d
C
S k
t t
dt
f c
i c
f

*
2
0
2
2
0
*
2
0
2
2
ln
2
2
[ ]
2
2
2
*
2
0
ln m
t t
t t
k
C
S
f c
i c
f S

[ ] s
t t
t t
S k
C
f c
i c
S
f
2
2
0
*
2
ln


( ) ( ) [ ] J d t t S k d i" i' m
2 c 0 S 1 1 1 r


( )
( )
( )
1
]
1

s
kg
r
t t S k
i i
t t S k
m
r
c S
r
c S
1
2 0
1 1
2 0
1
" '

Depunerile biologice sunt datorate dezvoltarii microorganismelor (bacterii,


alge sau ciuperci) care formeaza un film la contactul cu suprafata de schimb
de caldura.
Depunerile prin reactii chimice sunt obtinute n urma unor reactii chimice
care au loc n apropierea suprafetei de transfer de caldura, produsele solide
obtinute n urma reactiilor depunndu-se pe aceasta. Domeniile caracteristice
pentru acest tip de depuneri l reprezinta industria petro-chimica (cracarea
termica a hidrocarburilor grele) sau industria alimentara (pasteurizarea
laptelui).
Depunerile prin solidificare apar n cazul formarii unui strat de gheata pe
suprafata de schimb de caldura racita sau a unui depozit a unui component
cu temperatura nalta de topire dintr-un lichid n contact cu o suprafata rece
(depuneri de hidrocarburi parafinice).
Evolutia n timp a depunerilor se poate desfasura dupa una dintre curbele
din:
Evolutia A este o dreapta
caracterizata de ecuatia:
k - este rata de crestere a
rezistentei depunerilor
Evolutia B este de tip
exponential
R este valoarea asimptotica a
rezistentei depunerilor, n m
2
K/
W;
- constanta ce depinde de
proprietatile sistemului.
Evolutia C, n dinti de
fierastrau, este cea mai apropiata de realitate, forma sa fiind datorata
desprinderii bruste, n pachete, a unei parti din depuneri.
Prezenta depunerilor, prin rezistenta lor termica suplimentara, are ca efect
reducerea coeficientului global de schimb de caldura. Raportul ntre
coeficientii globali de transfer de caldura pentru aparatul cu depuneri k
gl
si
cel curat k
o
gl
este:
n cazul proiectarii unui schimbator de caldura se pune problema daca
el trebuie considerat curat sau nu. Este evident ca aparatul va ramne n
stare curata doar o scurta perioada de timp dupa punerea n functiune sau
dupa curatire, n restul vietii sale existnd depuneri. Din aceste motive se
impune de obicei ca la dimensionarea unui schimbator de caldura sa se tina
seama si de rezistenta depunerilor. n acest caz va rezulta o marime a
suprafetei necesare de schimb de caldura:
Excesul de suprafata datorat depunerilor va fi: