Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca Facultatea de Stiinta Mediului

Reducerea biodiversitatii Parcul National Buila-Vanturarita

Pridea Lidia-Maria, Geografia Mediului, Anul III

1. Generalitati

Notiunea de biodiversitate este complexa si cuprinde mai multe trepte. Prima se refera la ansamblul vietuitoarelor ce populeaza Pamantul si care formeaza biosfera. Aceasta cuprinde organismele unicelulare procariote, plantele si animalele, toate clasificate in specii, genuri, familii, clase , increngaturi si regnuri. Prin biodoversitate se intelege totalitatea genotipurilor, speciilor si ecosistemelor ce apar intr-un areal. Dar biodiversitatea are un inteles si mai larg, ea cuprinzand urmatoarele categorii: 1) Diversitatea genetica se refera la materialul genetic continut de toate formele de viata, cuprinzand informatiile ce determina caracteristicile speciilor si indivizilor si care constituie diversitatea vietii 2) Diversitatea speciilor inseamna numarul de specii distinct de vietuitoare ce populeaza un anumit areal, de la unul foarte restrains (1mp) pana la intreaga planeta. 3) Diversitatea ecosistemelor reprezinta bogatia de ecosisiteme existente pe glob. Exemplu: exista un ecosistem al pasunilor, al padurilor de foioase, al celor de rasinoase, ecosisteme marine etc. Pentru un anumit areal, diversitatea ecosistemelor inseamna numarul de ecosisteme pe care le cuprinde. Cu cat este mai mare numarul de ecosisteme ale arealului considerat, cu atat este mai mare biodiversitatea. 4) Diversitatea peisagera este o notiune intrata recent in uz si ea apare in Strategia paneuropeana a diversitatii biologice si peisagere, adoptata de Consiliul de Ministri al UE in 1995. In noua acceptiune, prin peisaj se inteleg relatiile existente in cursul unei perioade date intre un individ sau o societate si un teritoriu definit din punct de vedere topographic si a carui aspect rezulta din actiunea, in decursul timpului, a factorilor naturali si umani sau o combinatie a acestora. 5) Diversitatea cultural umana este considerate tot un component al biodiversitatii caci, in masura in care diversitatea genetic sau a speciilor permite vietuitoarelor sa supravietuiasca in medii diverse, tot asa si factorii de cultura umana ( nomadismul, transhumanta, agricultura traditional) reprezinta un sistem de convietuire cu un mediu dat. Aspectele cultural umane, mai ales cele traditionale, reflectand cea mai buna integrare a omului in datele natural.

2. Importanta biodiversitatii
Este considerabila pentru ansamblul vietii pe glob si in special pentru om. Aceasta are rol important ca hrana pentru om, ca baza pentru diverse industrii si are o valoare estetica si pedagogica. 1) Hrana este luata de om din componentele vegetale si animale, salbatice sau domestic ale biosferei. Din lumea mineral omul ia doar sarea ca atare, caci o mare parte a componentelor chimice ce intra in alimentatie au la baza tot produse biologice. 2) Sanatatea omului depinde in mod substantial de produsele biodiversitatii. Odinioara toate medicamentele proveneau din plante si animale. Sintre

medicamentele clasice se cunosc mult chinina, camforul, efedrina, papaverina, etc. Dupa 1940 au fost descoperite si valorificate ciupercile, ce au dat marele grup de 3000 de tipuri de antibiotic, apoi tranchilizante, cardiotonice, corticosteroizii extrasi direct din plante salbatice sau preparati din molecule vegetale. 3) Industria si comertul se bazeaza, de asemenea, in buna masura pe produsele biologice. Industria alimentara,industria lemnului, diverse fribre, guma, esente de parfumuri si numerosi coloranti. 4) Actiunea asupra litosferei de catre biosfera este considerabila. Toate trei regnurile ( microbii, plantele si animalele) genereaza solul, apara solul de eroziune. Vegetatia stabileste echilibrele biochimice (fotosinteza), are calitatea de a abosorbi poluantii si de a mentine microclimatul, creeaza peisajul. 5) Rolul estetic si educativ al biodiversitatii devine tot mai pregnant intr-o societate suprasaturata de artificialul civilizatiei modern. Turismul a devenit a doua industrie economic ape grlob, el fiind strans legat de peisaj si de elementele biosferei. Deoarece biodiversitatea este strans legata de nevoile umanitatii, ea trebuie considerate un element al securitatii nationale.

3. Diminuarea biodiversitatii

Este un fapt incontestabil, disparand annual zeci de specii de plante si animale. Procesul nu este o noutate pentru viata pe Terra, caci in decursul istoriei geologice disparitiile de forme de viata eu fost continui, ele fiind o consecinta inevitabila a mecanismului evolutiei.
3

Cu milioane de ani in urma, episoadele de extinctie ( disparitiile in masa ) aveau cauze naturale, fie de ordin geofizic (eruptii vulcanice, modificari climatic, deriva continentelor, impact meteoric), fie de ordin biologic (lipsa hranei, molime). Dupa 1850 se constata odata cu revolutia industriala impactul omului asupra biodiversitatii, impact ce se face simtit la toate palierele : diversitate genetic, a speciilor, a ecosistemelor si cultural. a) Scaderea diversitatii genetice poate lua aspect grave, avand repercusiuni asupra economiei si societatii. Varietatea genetic arata in ce masura o specie se poate adapta unor conditii schimbate de viata. Lipsa acestei variabilitati genetice poate duce la disparitia specie. b) Scaderea diversitatii speciilor este cea mai pregnant prin aspectele ei dramatice. Se considera ca anual dispar pe cale naturala, fara impactul omului, 1-10 specii de animale. Datorita omului, intre 1900-1987 au fost distruse cca 50 specii de mamifere. In ceea ce priveste plantele, in ultimii 60 de ani, in Europa, au disparut 50% din speciile de fungi (ciuperci) in climatul de tip mediteraneean, cca 10% din totalul de plante sunt in pericol sa dispara, in Bangladesh mai exista doar 6% din vegetatia originara. c) Scaderea diversitatii ecosistemelor 1) In ecosistemul de apa dulce traiesc pesti, amfibieni, nevertebrate, microorganism si plante acvatice. Schimbarile de habitat, introducerea de elemente exotice, poluarea chimica si termica duc la reducerea drastic a biodiversitatii, fara a mai vorbi despre reducerea numarului de exemplare ale unei specii. 2) Zonele umede reprezinta un alt grup de ecosisteme care au fost supuse unei accentuate distrgeri. Este vorba despre balti, lacuri putin adanci, terenuri inundabile, turbarii. In SUA din 1 milion kmp de terenuri umede 54% au fost secate. In Europa distrugerea lor a fost de 60-90%. In economia Terrei, ca factor natural si antropic, zonele umede sunt importante din multe puncte de vedere. Ele au rolul de a echilibra inundatiile, de a stabiliza panza freatica si viiturile, de a retine impuritatile si actioneaza ca un depoluator natural si protejeaza liniile de tarm. Sunt importante economic deoarece in perioadele in care nu sunt inundate ofera bune terenuri de pasune sau teren agricol; din ele se extrage stuf, papirus, turba. Unul din cele mai importante roluri pe care le au terenurile umede se refera la biodiversitate. Aici isi depun icrele numeroase

specii de pesti si se afla locul de cuibarit pentru specii de pasari stabile sau de pasaj. 3) Pierderea diversitatii culturale - poate fi o consecinta a diminuarii varietatii genetice, a speciilor sau ecosistemelor. Euturile traditionale sunt legate de anumite tipuri de functii economice: agricultura, pescuit, cresterea animalelor. Modificarea ecosistemelor, de exemplu, de la padure la pasune, de inlocuire a unui anumit tip de cereal cu altul de import, poate determina alterarea, daca nu chiar disparitia unor culture sau populatii. In Brazilia, incepand din 1900, in fiecare an a disparut un trib de indieni, aborigeni din Noua Zeelanda aproape au pierit, iar cei din Australia sunt si ei in pericol, nu prin exterminare razboinica, ci prin neadaptarea la invadatoarea civilizatie europeana.

4. Cauzele diminuarii biodiversitatii

Diminuarea biodiversitatii este de ordin natural si antropic; cele naturale datorandu-se unosr cauze fizice (modificari ale biotopului) sau unora de ordin biologic (modificari in biocenoza). Diminuarea de ordin antropic: A) Cresterea populatiei si a consumului de resurse in fiecare decada viitoare , populatia va creste cu cate un milliard de oameni. Cresterea populatiei va face sa fie depasita capacitatea de suport de carte Pamant a acestui sistem care va fi condamnat la diminuare si disparitie. Ca atare, va trebui gasita o strategie care sa faca fata cresterii populatiei fara sa pericliteze capacitatea de suport a planetei. B) Ingustarea continua a spectrului produselor comercializate in domeniul alimentar ameninta diversitatea genetic si a speciilor ce stau la baza agriculturii, zootehniei si pisciculturii. C) Evaluarea gresita a mediului si a resurselor sale duce la disfunctionalitati grave, mai ales in timpul procesului de modificare a habitatelor. Astfel transformarea unei zone umede in teren agricol este ineficienta economic si biologic, exemplul cel mai concludent oferindu-l Delta Dunarii. Aici cele 60.000 ha transformate din stufaris in teren agricol in incinta Pardina a dus la distrugerea unui habitat foarte bogat si la transformarea lui intr-o zona in curs de aridizare, deoarece agricultura a dat rezultate tot mai proaste.

D) Inechitarea in distributia beneficiilor din protejarea si utilizarea resurselor naturale - determina o scadere a interesului pentru cresterea resurselor, pe de-o parte din partea celor care au constingenta directa cu ele, locuitorii unei tari, care au in mana productia directa, dar beneficiaza prea putin de pe urma ei, pe de alta parte din partea investitorilor de la oras, care nu cunosc situatiile reale de pe teren, dar investesc pentru a trage foloase mari, indifferent de ce lasa in urma. E) Deficiente in cunoasterea stiintifica si economica duc la o gresita perceptive a importantei biodiversitatii. Ignoranta a dus la distrugerea unor culture umane ce posedau o intelegere traditionala a naturii, la disparitia unor habitate de mare diversitate si bogatie si la disparitia a numeroase specii. F) Lipsa unui sistem institutional si legislativ bazat pe dezvoltarea durabila a dus la distrugerea habitatelor si a scaderii biodiversitatii. In numeroase tari conceptual de dezvoltare durabila nu a fost inteles ca un nivel superior de integrare intersectoriala al dezvoltarii economice in limitele capacitatii de suport al teritoriului luat in considerare, fapt care a dus la planificari si exploatari gresite. Biodiversitate este in curs de transformare datorita interventiei omului. El face sa dispara intr-un ritm rapid specii si gene si este artizanul uneia dintre cele mai mari extinctii biologice pe care a cunoscut-o globul in istoria sa geologica. El transforma ecosistemele, in general saracindu-le prin perturbarea biotopurilor (a reliefului, climei, hodrografiei) si dezechilibrarea biocenozelor, dar si prin modificarea funstiei lor. Stim in acelasi timp importanta pe care o are biodiversitatea pentru glob in ansamblu (relief, peisaj, echilibru geochimic), pentru om (factor de sanatate si sursa de medicamente) si pentru sistemul sau socio-economic (ca resursa). Saracia biosferei in gene, specii si ecosisteme poate deveni lipsa de hrana si supraindustrializarea prin cele doua componente majore, saracia resurselor si cresterea poluarii.[1]

5. Ariile protejate

Traind intr-o lume in care sistemele ecologice naturale se confrunta cu nenumarate amenintari la adresa biodiversitatii si in care exista tendinta degradarii ireversibile a capitalului natural, a fost necesara constituirea ariilor protejate.

Infiintarea de arii protejate si managementul eficient al acestora e o necessitate deoarece: Ariile protejate sunt exponent ale ecosistemelor natural si seminaturale care pot fi evaluate si monitorizate, exprimand intr-o anumita masura starea acestora la un moment dat. Ecosistemele natural si seminaturale reprezinta principalele componente ale capitalului natural care asigura resursele si serviciile ce stau la baza dezvoltarii socio-economice. Ariile protejate sunt zone in care se dezvolta cunoasterea necesara pentru asigurarea tranzitiei la un model de dezvoltare durabila. Ariile protejate sunt adevarate Sali de clasa in aer liber in care oamenii pot fi educati cu privire la rolul naturii si necesitatea conservarii naturii si a dezvoltarii durabile. [2] 5.1.

Arii protejate in Romania

Biodiversitatea reprezinta unul dintre indicatorii importanti ai calitatii mediului. Pentru a putea discuta despre biodiversitate, trebuie sa subliniem capitalul natural al Romaniei. Studiile stiintifice au relevat o diversitate biologica ridicata, apropiata de media europeana, exprimata atat la nivel de ecosistem cat si la cel de specie. Aceasta este o consecinta a pozitiei geografice a Romaniei, dar si a diversitatii morfologice a teritoriului national. De asemenea s-a stabilit faptul ca ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta 47 % din teritoriul national. Ca urmare a studiilor efectuate, unele dintre ele inclusive prin programul satelitar CORINE, au fost identificate 783 de tipuri de habitate in 261 de zone pe intreg teritoriul Romaniei. Principalele tipuri de habitate, numarul lor si procentul pe care il reprezinta din 783 au fost evidentiate in urmatorul table.

Habitate 1 2 3 4 5 6 De coasta Zone umede Pajisti Paduri Mlastini Stancarii si nisipuri

Numarul de habitate 13 89 196 206 54 90

Procentul 1,7 % 11,4 % 25 % 26,3 % 6,9 % 11,5 %

Ecosisteme agricole

135

17,24 %

Nivelul ridicat al biodiversitatii este reflectat atat in diversitatea floristica, cat si in cea faunistica: ~ 3700 specii de plante identificate ca protejate ~ 23 monumente ale naturii ~ 74 extincte ~ 173 vulnerabile ~ 39 periclitate ~ 1253 rare De asemenea in zona costiera au fost identificate 600 specii de alge si 700 specii de plante marine si costiere. Speciile endemice reprezinta 4% din totalul de plante . Speciile de animale sunt mai numeroase, pe teritoriul national au fost identificate 33.802 specii de animale din care 717 sunt vertebrate. Vertebrate periclitate: - 9 specii de pesti 9 specii de amfibieni 6 specii de reptile 312 specii pasari migratoare 102 specii mamifere (1/4 sunt in pericol, periclitate sau pe cale de disparitie) Foarte dinamica la nivel national este societatea ornitologica ce a identificat 44 de zone de importanta acvifaunistica ce acopera aproximativ 3% din suprafata tarii. Tinand cont de tipurile de habitate, diversitatea de plante si animale, in Romania au fost desemnate 827 arii naturale protejate, in confosmitate cu IUCN. Dintre acestea o suprafata imensa ii revine Deltei Dunarii (580.000 ha ce reprezinta 2% din teritoriul national). Uniunea Europeana prevede acoperirea de 15% din teritoriul national cu arii protejate. Romania si alte state europene vor fi nevoite sa-si extinda aceste tipuri de arii natural protejate. Este imbucurator totusi faptul ca Delta Dunarii are triplu statut la nivel international: Rezervatie a Biosferei Sit Ramsar Sit al Patrimoniului Mondial, Natural si Cultural (UNESCO)

La nivel European legislatia UE are la baza Tratatul Comunitatilor Europene care stabileste politicile generale de mediu, dar care se ocupa si de interpretarea si corelarea
8

actelor legale individuale europene (ale statelor membre). Pe langa acesta exista numeroase acte grupate in trei forme de mandatare: directivele, regulamentele si deciziile. Exemplu de directiva UE este cea privind Conservarea Habitatelor Naturale si a Florei si Faunei Salbatice care are ca scop stabilirea unor stari favorabile de conservare a biodiversitatii europene, dar tinand cont de exigentele economice, sociale si cultural. Astfel UE a demarat proiectul Natura 2000 care va stabili o retea ecologica europeana in care intra situri ce adapostesc tipuri de habitate naturale de interes comunitar sau specii salbatice care au nevoie de o stare de conservare favorabila. Toate planurile de management nationale ale statelor care au semnat aceasta directiva, vor trebui sa ia in considerare proiectul Natura 2000 si sa asigure coerenta retelei ecologice prin stabilirea culoarelor de migrare sau a celor care permit schimburile genetice dintre populatii. [3]

6. Studiu de caz Parcul National Biula-Vanturarita

6.1. Cadrul general

Parcul National Buila-Vantuarita, viitor sit al Retelei Ecologice Europene NATURA 2000, a fost infiintat prin H.G nr. 2151/2004, in urma studiilor de fundamentare stiintifica a demersurilor realizate de asociatia Kogayon, organizatie nonguvernamentala de protectie a mediului cu sediul in comuna Costesti si este administrat de catre RNP Romsilva in parteneriat cu asociatia Kogayon. Parcul are o administratie, cu sediul in Horezu, care intocmeste si pune in aplicare Regulamentul parcului si Planul de Management al acestuia. Activitatea administratiei este supervizata de Consiliul Stiintific, alcatuit de 13 cercetatori, iar implicarea comunitatilor locale se face prin Consiliul Consultativ, alcatuit din reprezentanti ai tuturor factorilor interesati (45 institutii si organizatii). Componenta consiliilor a fost propusa de administratia parcului avizata de Academia Romana si aprobata de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile (Ordinul MMGA nr. 630/2006). Administratia parcului a fost infiintata in februarie 2006, cu sediul in orasul Horezu si are in prezent 10 angajati : director, responsabil relatii cu comunitatile, educatie ecologica si turism, biolog, specialist IT, economist, sef paza si 4 rangeri.

6.2.

Scurta descriere

Parcul National Buila-Vanturarita este cel mai mic parc national din Romania, cu o suprafata de 4186 ha., fiind situat in judetul Valcea, in sudul muntior Capatanii, pe teritoriul localitatilor Costesti, Barbatesti si Baile Olanesti. Parcul cuprinde creasta calcaroasa liniara a Masivului Buila-Vanturarita, cu o lungime de circa 14 km, de la vest de Cheile Bistritei valcene, pana la est de Cheile Olanesti (Folea), creasta dominata de cele doua varfuri care dau numele masivului. Varful Buila (1849 m) si Varful Vanturarita (1885 m). Masivul prezinta caracteristicile specifice relefului carstic, cu numeroase forme exocarstice (chei, abrupturi, calcaroase, doline, campuri de lapiezuri, grohotisuri calcaroase, hornuri, ace, strungi) si endocarstice (pesteri si ravene). Datorita caracterului de insularitate si accesibilitatii dificile, in masiv s-au pastrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului natural: habitate naturale, paduri virgine, numeroase specii ocorotite ale florei si faunei, situri mineralogice si paleontologice, pesteri. Un element suplimentar de atractie si valoare al parcului il constituie existenta in perimetrul acestuia sau in imediata apropiere a numeroase obiective cultural-istorice. Manastirile Arnota, Bistrita, Horezu, Frasinei, schiturile Patrunsa, Pahomie, Iezer, Bradu, Jgheaburi, bisericile fostelor schituri 44 Izvoare, Papusa, Perl, bisericile rupestre din Pestera Liliecilor, alte monumente din localitatile din zona, precum si traditiile, obiceiurile si arhitectura traditionala din satele de la poalele muntelui.

6.3.

Modul de administrare al parcului

6.3.1. Cadrul legislativ

Pe teritoriul parcului, se aplica legislatia de mediu in vigoare si cea specifica ariilor naturale protejate, precum si alte acte normative su aplicabilitate la nivel national. Dintre acestea cele mai importante sunt: Ordonanta Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata prin legea nr. 265/2006.

10

6.3.2. Administratia parcului

Administratia Parcului National Buila-Vanturarita are ca principal obiectiv realizarea Planului de Management al parcului si asigurarea punerii in practica a masurilor prevazute in aceasta, cu respectarea legislatiei in vigoare, cu implicarea tuturor factorilor interesati in si in spiritul realizarii obiectivelor prinipale ale parcului: conservarea patrimoniului national si dezvoltarea ecoturismului. Personalul administratiei parcului are dreptul de a constata si sanctiona, pe teritoriul parcului, fapte ce constituie contaventii, in conformitate cu legea ariilor naturale protejate (OG nr. 57/2007, legea mediului (OUG nr. 195/2005, Legea nr. 265/2006), legea vanatorii (Legea nr. 407/2006), iar personalul silvic le poate sanctiona si pe cele ce contravin legislatiei silvice. Activitatea administratiei este supervizata de Consiliul Stiintific al Parcului National Buila-Vanturarita (Ordinul MMGA nr. 630/2006). Acesta se intruneste de doua ori pe an sau de cate ori este nevoie, este organismul care avizeaza activitatile desfasurate in parc, analizeaza activitatea administratiei si respectarea prevederilor din regulamentul parcului si planul de management al acestuia, propune si ia masuri pentru remedierea problemelor. Particparea factorilor interesati se face prin Consiliul Consultativ al Parcului National BiulaVanturarita, format din reprezentanti ai tuturor factorilor interesati (45 institutii si organizatii), la propunerea administatiei parcului. Autoritati judetene si locale, proprietari si administratori de teren, institutii de invatamant, ONG-uri (ordinul MMGA nr. 568/2006).[4] 6.4. Descrierea parcului

6.4.1. Localizarea geografica

Masivul Buila-Vanturarita este situat in partea central-nordica a Judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii. Masivul iese in evidenta fata de lantul principal al acestora, atat prin dispunere cat si prin constitutie si relief. Creasta principala a Muntilor Capatanii, constituita preponderent din sisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare inspre nord si sud. Exceptie fac doua masive calcaroase, ale caror creste principale sunt dispuse pe directia SV-NE: Masivul Tarnovu in nord-vest si Masivul Buila-Vanturarita in sud-est.

11

Masivul Buila-Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei si pana la est de Cheile Olanestilor (Folea). Legatura cu Muntii Capatanii este facuta prin Plaiul Netedu (interfluviul dintre raurile Bistrita si Costesti), Plaiul Lespezi (interfluviul dintre raurile Costesti si Cheia) si Plaiul Hadarau (interfluviul dintre raurile Cheia si Olanesti). Creasta Buila-Vanturarita are o extindere spatiala de tip liniar, cu o lungime de circa 14 km si o latime cuprinsa intre 0,5 si 2,5 m km (extinderea calcarelor jurasice). Altitudinea absoluta este in Varful Vanturarita Mare (1885 m), iar cea minima la iesirea Bistritei din chei (550 m). Principalele varfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, urmatoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Buila (1848,6 m), Stevioara (1847 m), Vanturarita Mare (1885,2 m), Vioreanu (1866 m), Vanturarita Mica (1655 m), Stogu (981 m).[5]

Figura 1. Localizarea Parcului National Buila-Vanturarita

12

6.4.2. Geologia Parcului

6.4.2.1.

Stratigrafia

In zona Masivului Buila-Vanturarita se gaseste o succesiune de depozite metamorfice si sedimentare care poate fi urmarita in intregime pe deschiderile oferite de vaile celor patru rauri care traverseaza bara calcaroasa, sapand in aceasta cate un sector de chei.

Figura 2. Schita tectonica a parcului

Figura 3. Profilul geologic al parcului

6.4.2.2.

Formatiunile cristaline

In Masivul Buila-Vanturarita, rocile metamorfice afloreaza pe versantii nord-vestici, pe vaile raurilor Bistrita, Costesti, Cheia si Olanesti, cat si in zona de creasta, unde ies la zi de sub depozitele sedimentare erodate (Curmatura Builei). Evolutia metamorfica a unitatilor gnaisice din Panza Getica se inscrie in intervalul de timp al ciclului Varisc (300 - 350 M.a). Evolutia metamorfitelor din Carpatii Meridionali are in prezent repere mai clare, subliniind caracterul polistadial si o evolutie distincta a unitatilor Getic-Supragetic vs. Danubian, intr-o
13

succesiune de evenimente de la subductie la obductie si o inversiune tectonica in Cretacicul mediu si superior. Rocile metamorfice din domeniul Getic-Supragetic pot fi divizate in doua tipuri principale de litologii: un tip dominat de calcare cristaline, amfibolite, micasisturi, paragneisse, cuartite, din care lipsesc migmatitele, reprezentand metalitofaciesul de Negoi, iar cel de-al doilea este relativ sarac in roci carbonatice si amfibolitice, fiind dominat de gneisse si migmatite, reprezentand metalitofaciesul de Sebes-Lotru, in cadrul acestuia din urma incadrandu-se si formatiunile cristaline din Masivul Buila-Vanturarita.

6.4.2.3.

Formatiunile sedimentare

Dupa desavarsirea ciclului baikalian, care a generat sisturi cristaline epimetamorfice, domeniul getic a evoluat ca arie exondata supusa denudarii. A devenit arie de acumulare in neo-Carbonifer, cand s-au acumulat depozite predominant continentale. In ciclul alpin, procesul de sedimentare incepe dupa faza de exondare care a durat si in timpul Triasicului. In Jurasic, se contureaza o serie de zone depresionare printre care si Buila-Vanturarita. Domeniul getic este din nou exondat dupa tectogeneza mezocretacica. Dupa acest moment, are loc o transgresiune la nivelul Cenomanianului, dar formatiunile sedimentare sunt, in cea mai mare parte, indepartate prin eroziune.

Figura 4. Ammoniti

14

Figura 5. Colonie algala Elipsactinia eliptica In zona Masivului Buila-Vanturarita, succesiunea sedimentara cuprinde depozite Jurasic superioare si Cretacic inferioare.[6]

6.4.2.4.

Geormorfologia parcului

Spre deosebire de Muntii Capatanii din care face parte, Masivul Buila-Vanturarita prezinta caractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare si insulare. Culmea principala are o lungime de circa 14 km, avand insa caracter unitar doar intre Cheile Costesti si Cheile Cheia, cu o mica intrerupere in zona Curmatura Builei (aici cuvertura sedimentara a fost erodata pana la depozitele metamorfice), in rest fiind fragmentata de catre raurile care au sapat chei (de la vest la est: Bistrita, Costesti, Cheia si Olanesti), care separa doua masive: Arnota (sud-vest, intre raurile Bistrita si Costesti) si Stogu (nord-est, intre raurile Cheia si Olanesti), care au o infatisare diferita de aceea a culmii principale. Creasta are aspect accidentat, doar pe zone restranse avand platouri netezite (Muntele Cacova si Muntele Albu), trasatura dominanta fiind cea de culme in trepte, dominata de varfuri rotunjite (Piatra, Buila) sau ascutite (Vanturarita). Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascutite si zimtate, chiar daca inaltimea descreste treptat. Eroziunea si dezagregarea au detasat martori de eroziune reziduali cu forma de turnuri sau ace, unii de dimensiuni mari (35m), in special pe versantul vestic al masivului. Culmile secundare sunt in general scurte (sub 1km) si cad in trepte accentuate spre est. Doar in Muntele Cacova apar culmi netede, iar sectoarele de culmi rotunjite din Muntii Cacova si Piatra. Din punct de vedere altimetric, cota maxima este situata la 1885 m (Varful Vanturarita Mare) iar cea minima la 550 m (iesirea Bistritei din chei). Rezulta o medie altitudinala de 1218 m.

15

Figura 6. Abruptul nord-vestic Mersul curbelor si repartitia hipsometriei in cadrul Masivului se prezinta alungitconcentric. Astfel, altitudinile de peste 1800 m ocupa doua areale mici in partea centrala a Masivului, in jurul varfurilor Buila si Vanturarita, insumand doar 1,4% din suprafata. Intre 1400 si 1800 m se situeaza intreaga parte centrala a masivului si insular, Muntele Stogu, totalizand 14,5% din suprafata. Cea mai mare extindere o ocupa intervalul 1000 - 1400 m, fiind prezent atat in Muntele Arnota si Muntele Cacova, cat si in lungul intregii borduri estice din partea centrala si nordica a masivului. Acest interval altitudinal insumeaza 56,6% din suprafata. Partea aflata sub 1000 m ocupa 27,3% si este extinsa mai ales in sudul Muntelui Arnota si in lungul vailor Bistrita, Costesti si Cheia.

Figura 7. Curmatura Builei

Calculele densitatii fragmentarii arata ca 38,7% din suprafata masivului are valori de peste 4 km/kmp. Valoarea cea mai mare ajunge la 5,2 km/kmp si se gaseste la est de varful Vanturarita. Suprafete cu valori de 3-4 km/kmp reprezinta 27% din suprafata. Valoarea medie a densitatii fragmentarii este de 3,5 km/kmp. Valorile mai mici de 2 km/kmp reprezinta 20,8% din suprafata intregului masiv. Valoarea minima calculata este 0,9 km/kmp, in perimetrul carierei de la Bistrita. Cu exceptia vailor alohtone ale Bistritei, Costestiului, Cheii si Olanestiului, vaile cu regim de scurgere permanenta aproape lipsesc. Din acest motiv,
16

ponderea cea mai ridicata in calcule o au organismele torentiale si culoarele de avalanse care brazdeaza versantii abrupti. Adancimea fragmentarii reliefului atinge valoarea maxima de 820 m.[7] 6.4.2.5. Hodrografia parcului

Intreaga retea hidrografica a Masivului Buila-Vanturarita este tributara Raului Olt, prin afluenti directi sau indirecti de dreapta ai acestuia, cu o directie de curs, in linii mari de la nord la sud. Principalele rauri care curg in masiv sunt, de la sud-vest la nord-est: Bistrita, afluent al Oltului, care izvoraste din Muntii Capatanii si este formata prin unirea a doua paraie principale: Gurgui (vest), cu izvoarele in Curmatura Rodeanu si Cuca (est), cu izvoarele in Curmatura Zanoaga. Strabate bara calcaroasa a Masivului sapand chei in extremitatea sud-vestica a acesteia, adunand apele din Muntii Bulzu si La Clae (versantii estici), prin numeroase paraie (Paraul Fantanii, Paraul Bulzului) si din Muntele Arnota (versantul vestic); Costesti, afluent de stanga al Bistritei, in care se varsa la sud de Comuna Costesti, cu izvoare tot in Muntii Capatanii (Curmatura Lespezi), care aduna apele de pe versantii nordvestici ai masivului (sectorul pana la Plaiul Lespezi) (Paraiele Sasa Voicesti, Ghelalau, Curmaturii), versantul estic al Muntelui Arnota si versantul sudic al Muntelui Cacova (Paraul Sec sau Valea Morii).

Figura 8. Cheile Costesti Raul si-a gasit loc pe traiectul unei falii importante si a strabatut Masivul de la nord la sud sapang chei spectaculoase. Otasau, afluent de stanga al Bistritei, care isi are obarsia in
17

Curmatura Builei si aduna apele de pe versantii sudici ai Muntilor Piatra si Albu (Valea Bulzului, Valea Patrunsa). Cheia, afluent de dreapta al Olanestiului, are izvoarele in Muntii Capatanii (zona Zmeuret Preota). Aduna ape atat din zona inalta Muntilor Capatanii cat si din BuilaVanturarita, atat de pe versantii nord-vestici cat si de pe cei sud-estici. Cheia sapa in calcarele dintre Stogu si Vanturarita un sector de chei foarte spectaculos, unul dintre cele mai salbatice din tara. Olanesti, afluent de dreapta al Oltului, cu izvoare in Muntii Capatanii (Varful Gera), care aduna si apele de pe versantul estic al Muntelui Stogu. Olanestiul sapa si un sector de chei, mai scurte dar foarte spectaculoase, bara de calcare prelungindu-se pana in versantul estic al acestora. La capitolul lacuri si acumulari de apa masivul este sarac, fiind prezente doar cateva mici lacuri: cele antropice din Pietreni, generate de alunecarea stratelor pe care s-a depus halda de steril de la cariera Bistrita, doua mici iazuri (toplite) pe Cheile Bistritei si cateva mici tauri in dolinele din zona Muntelui Piatra, care in verile secetoase seaca aproape complet.

Figura 9. Muntele Cacova Apele subterane au fost foarte active, generand numeroase fenomene endocarstice, reprezentate prin peste 100 pesteri, la care se adauga numeroase fenomene exocarstice. Sunt prezente numeroase surse de apa de tipul izbucurilor, dintre care cel al Izvorului Frumos de langa Schitul Pahomie este cel mai important. Altele mai mici se gasesc la nord de Curmatura Builei (La Troita), Poiana Scarisoara, Poiana Patrunsa, Bistrita.[8]

6.4.2.6.

Speologia parcului

18

Creasta calcaroasa a Masivului Buila-Vanturarita, prin dispunerea ei pe directie SVNE, a constituit si constituie o bariera pentru raurile care aduna apele de pe versantii sudici ai Muntilor Capatanii. Raurile, nevoite sa ocoleasca zona centrala, au reusit sa strapunga aceasta bariera numai la cele doua extremitati: in partea de sud-vest raurile Bistrita si Costesti si-au sapat spectaculoase chei intre care este cuprins Muntele Arnota, iar in partea de nord-est raurile Cheia si Olanesti au taiat Cheile Comarnicelor (Cheile Recea sau Cheile Cheii), printre cele mai adanci si mai salbatice din tara, prezentand pe o lungime de peste 1 km cascade, marmite, saritori, pereti apropiati pana la 2 m dar inalti de peste 300 m si respectiv Cheile Manzului (Cheile Olanestilor, Cheile Folea, Valea Rea sau Cheile Raului Sec). In afara cheilor, formele exocarstice sunt reduse ca numar, varietate si dimensiuni, datorita morfologiei barei de calcare. Dintre acestea ar fi de amintit campul de lapiezuri din Muntele Albu, cele cateva arcade naturale, dintre care Casa de Piatra de la Patrunsa este cea mai cunoscuta, hornurile de la Curmatura Builei, abruptul nord-vestic. Formele endocarstice sunt mult mai bine reprezentate, prin peste 100 de pesteri si cateva avene. Masivul Buila-Vanturarita reprezinta cel mai estic areal din Carpatii Meridionali care adaposteste fauna troglobionta. Pentru aceasta si pentru faptul ca numarul speciilor troglobionte este destul de mare, importanta biospeologica este foarte mare.

Figura 10. Pestera Ursilor, Pestera Laleaua Verde, Pestera cu Lac Dintre pesterile din masiv, 10 sunt declarate arii protejate prin Legea 5/2000:

Pestera Liliecilor (Sfantul Grigore Decapolitul) Pestera Arnautilor Pestera Lacul Verde
19

Pestera Pagodelor Pestera din Cheile Comarnicelor (Munteanu Murgoci) Pestera Caprelor Pestera Rac Pestera Valea Bistrita Pestera cu Perle Pestera Clopot [9]

6.4.2.7.

Habitate

Conform Manualului Habitatelor din Romania, in Parcul National Buila-Vanturarita se gasesc peste 23 de tipuri de habitate. Pe teritoriul parcului exista o mare varietate a tipurilor de habitate. Astfel, in Parcul National Buila-Vanturarita au fost identificate 17 tipuri de habitate care au corespondent la nivel european unele dintre acestea fiind habitate prioritare: Tufarisuri scunde alpine si boreale; Tufarisuri cu Pinus mugo si Rhododendron myrtifolium (habitat prioritar); Comunitati rupicole calcifile sau pajisti bazifile din Alysso-Sedion albi (habitat prioritar); Pajisti calcifile alpine si subalpine; Pajisi montane de Nardus bogate in specii, pe substraturi silicioase (habitat prioritar); Pajisti cu Monilinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Monilinion caerulae); Comunitati de liziera cu ierburi inalte higrofile de la nivelul campiilor pana la cel montan si alpin; Pajisi aluviale din Cnidion dubii; Pajisti de altitudine joasa (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis);

20

Figura 11. Subcarpatii sudici

Fanete montane; Grohotisuri calcaroase si de sisturi calcaroase din etajul montan pana in cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); Versanti stancosi cu vegetatie chasmofitica pe roci silicioase; Pesteri inchise accesului public; Paduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Paduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Paduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Paduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea).[10]

6.4.2.8.

Flora parcului

Primele cercetari s-au realizat in 1956 de catre Alexandru Buia, M. Paun, urmati de cativa botanisti care au si publicat liste partiale ale plantelor din acest masiv. Spectrul floristic Diversitatea floristica si faunistica a ecosistemelor din cadrul Parcului National Buila-Vanturarita este foarte mare, datorita unui complex de factori, printre care se numara: relieful muntos care ocupa o parte insemnata a teritoriului, favorizand mentinerea vegetatiei naturale care, in aceste arii nu a putut fi inlocuita de culturile agricole datorita reliefului accidentat al crestei calcaroase; frecventa mare a calcarelor la zi, marcata in relief prin sectoare de chei si mici masive izolate cu versanti abrupti, hornuri, fisuri, brane, vai seci, grohotisuri care adapostesc o flora deosebit de interesanta;
21

climatul relativ bland, cu influente submediteraneene, care a favorizat raspandirea unor specii relativ termofile; in cadrul reliefului muntos exista o diversitate mare a tipurilor de habitat (entitate ecologica ce indica mediul de viata al speciilor, in acelasi timp abiotic, dar si biotic). Acest complex de factori corelat cu pozitia fata de centrele genetice si caile de migratie a florei si a faunei, a determinat existenta unor elemente foarte diferite: eurasiatice, europene si central-europene, alpino-carpatice, submediteraneene, carpato-balcanice ca si o serie de specii endemice sau subendemice. Elementele predominante de pe calcarele Builei sunt in general cele eurasiatice (22,6%) care, impreuna cu cele europene (13,2%) si europene centrale (11,2%), cuprind jumatate din totalul speciilor.

Figura 12. Floarea de colt si crinul de padure Etajarea vegetatiei Masivului Buila-Vanturarita, datorita altitudinii de pana la 1885 m, prezinta etajare pe verticala a florei conform cu dispunerea treptelor altitudinale si climatice, cu caracteristici specifice fiecarui etaj. Etajele de vegetatie (dupa Popescu Gh. ,1974): Etajul nemoral (al padurilor de foioase): Subetajul fagetelor; Subetajul padurilor de fag cu rasinoase;

Etajul boreal (al molidisurilor); Etajul subalpin; Pajistile de stancarie sunt dominate de argintica (Dryas octopetala). Se intalneste si cetina de negi (Juniperus sabina). In Masivul Buila-Vanturarita vegeteaza :

22

specii periclitate (E) = specii in pericol de stingere (endangered) a caror supravietuire este improbabila daca factorii cauzali continua sa actioneze sau ale caror populatii au fost saracite pana la nivelul critic (ex. Leontopodium alpinum - floarea de colt); specii vulnerabile (V) = specii considerate posibil sa treaca in prima categorie in viitorul apropiat, daca factorii cauzali continua sa actioneze; sunt incluse speciile care au populatii in descrestere din cauza supraexploatarii si a distrugerii extensive a habitatelor sau a altor tulburari de mediu (ex. Trollius europaeus - Bulbuc de munte, Dianthus spiculifolius, Daphne mezereum - tulichina pitica, Daphne blagayana - iedera alba); specii rare (R) = specii cu populatii mondiale mici, care in prezent nu sunt amenintate dar care se afla sub risc ca urmare a arealului lor restrictiv (Viola alpina -toporas de stanca, Taxus baccata - tisa, Lilium jankae - crin de munte, Lilium martagon - crin de padure, Centaurea atropurpurea - pesma, Pinus mugo - jneapan); specii neamenintate (Nt). O alta categorie de specii sunt cele endemice: Centaurea pinnafida, Dianthus spiculifolius, Juniperus sabina. In Parcul National Buila-Vanturarita exista 28 de specii de orhidee (dupa Gh. Popescu, 1974): Epipactis helleborine, E. atrorubens, Gymnadenia conopsea, Orchis mascula, Platanthera bifolia, etc. Dintre plantele mentionate in "Lista Rosie a Plantelor Superioare din Romania" (M. Oltean si colab.), in Buila-Vanturarita intalnim Taxus baccata, Pinus sylvestris, Trollius europaeus, Junipeus sabina, Dianthus spiculifolius, Daphne blagayana, Gentiana lutea. [11-11]

Figura 13. Crinul de munte, Dactylorhiza, Pesma Centaurea atropurpurea

23

6.4.2.9.

Fauna parcului

Ca si in cazul florei, fauna se bucura de o mare diversitate. Multe dintre speciile intalnite aici sunt protejate prin conventii internationale ratificate si de Romania (Conventia de la Berna, Conventia de la Bonn, Conventia CITES, Directivele Habitate si Pasari). Dintre nevertebrate, in Masivul Buila-Vanturarita se intalnesc insecte (efemeroptere - Bactis sp., Rhithrogena sp., plecoptere - Isoperla sp., Chloroperla sp., Nemoura sp., trichoptere Rhycophila sp., coleoptere - Carabus violaceus, C. intricatus, C. monilis, C. coriaceus, Abax parallelepipedus, Rosalia alpina, Lucanus cervus, lepidoptere - Vanessa io, V. atalanta, Lycaena dispar, moluste (Helix pomatia, Cepaea sp.).

Figura 13. Croitorul fagului Vertebratele sunt si ele bine reprezentate: ~ Pesti - pastrav (Salmo trutta fario), lipan (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), zglavoc (Cottus gobio); ~ Amfibieni salamandra (Salamandra salamandra), triton (Triturus alpestris), buhaiul de balta cu burta galbena (Bombina variegata), broasca rosie de padure (Rana temporaria), broasca raioasa bruna (Bufo bufo). ~ Reptile gusterul (Lacerta viridis), soparla de ziduri (Podarcis muralis), sarpele de alun (Coronella austriaca), vipera (Vipera berus). ~ Pasari - fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), gaia rosie (Milvus milvus), serpar (Circaetus gallicus), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina) ~ Pasari - fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), gaia rosie (Milvus milvus), serpar (Circaetus gallicus), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina)

24

~ Mamifere: liliac mare cu potcoava (Rhinolophus ferrumequinum), liliac mic cu potcoava (R. hipposideros), urs (Ursus arctos), ras (Lynx lynx), lup (Canis lupus), capra neagra (Rupicapra rupicapra), jder de padure (Martes martes), jder de piatra (Martes foina), bursuc (Meles meles), cerb (Cervus elaphus). [12]

Figura 14. Guster Lacerta viridis, Lycaena dispar 6.5. Conflictul de la Parcul National Biula-Vanturarita

6.5.1. Cariera de calcar

Ministerul Mediului trebuie sa intervina cat mai rapid pentru a contribui la gasirea unei solutii de compromis in ceea ce priveste situatia Carierei de calcar de la Bistrita care, dintr-un motiv inca nedeslusit, isi desfasoara activitatea in perimetrul Parcului National Buila Vanturarita. Conform legii, exploatarea nu poate fi facuta pe un teritoriu protejat, dar importanta economica a carierei nu poate fi ignorata de autoritati. SC Oltchim SA si Uzinele Sodice Govora depind de materia prima extrasa de la Bistrita. Cariera Bistrita a fost deschisa in 1960, iar din 1965 a fost preluata de Societatea Nationala a Sarii Salrom SA Sucursala Exploatarea Miniera Ramnicu Valcea. Actualul perimetru, in suprafata de 1.161 de kilometri patrati a fost incredintat titularului spre exploatare ultima data in 1999, in conformitate cu prevederile Legii Minelor, de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale. Actuala licenta de exploatare a calcarului este valabila pana in anul 2020.

6.5.2. Perimetre suprapuse

In cursul lunii aprilie, anul curent, reprezentanti ai Parcului National Buila-Vanturarita, ai Exploatarii Miniere Ramnicu Valcea, Consiliului Judetean Valcea, Uzinelor Sodice Govora, SC Oltchim SA, Primariei Costesti si ai Manastirii Arnota s-au intalnit pentru a
25

discuta cu privire la situatia Carierei de calcar Bistrita, al carei perimetru se suprapune peste cel al parcului - rezervatie naturala aspect care contravine Legii Minelor si tuturor prevederilor legale in vigoare. Suprafata suprapusa a fost trecuta in zona de dezvoltare durabila a parcului, dar exploatarea tot contravine art.11 alin. (1) din Legea Minelor nr. 85/2003. Conform aceluiasi articol, exploatarea in ariile protejate constituie o exceptie care se stabileste prin Hotarare Guvernamentala, cu avizul autoritatilor competente in domeniu si cu stabilirea de despagubiri si alte masuri compensatorii. In cele doua ore de discutii nu s-a reusit identificarea vreunei solutii cu privire la viitorul parcului national si cel al exploatarii miniere, prin prisma incompatibilitatilor depistate, reprezentantii institutiilor participante la discutii au fost totusi de acord sa se reuneasca din nou, in compania conducerii Ministerului Mediului, pentru stabilirea unei variante de compromis. In timpul discutiilor s-a ajuns la concluzia ca desfiintarea carierei de calcar de la Bistrita nu poate reprezenta o optiune rezonabila, dat fiind ca lipsa materiei prime extrase din aceasta zona ar putea crea importante probleme celor doua mari societati, SC Oltchim SA si Uzinele Sodice Govora, acestea depinzand capital de exploatarea de la Bistrita.

6.5.3. Calcarul si saramura

In timpul intalnirii s-a pus si problema efectelor pe care le poate produce exploatarea miniera asupra ecosistemului protejat din Parcul National Buila Vanturarita. Reprezentantii parcului au declarat ca halda de la Bistrita reprezinta zona exploatarii cu cel mai mare risc, fiind incadrata in clasa de periculozitate halde cu deplasari care pot fi limitate prin amenajari, datorita instabilitatii materialului haldat si alunecarii acestuia prin presiunea exercitata asupra straturilor de marna, argila si nisip pe care au ajuns sa fie depozitate. Cea mai mare alunecare s-a produs in 1978, cand a fost necesara devierea si regularizarea raului Costesti. Din punct de vedere tehnic, dezvoltarea exploatarii miniere este constransa, conform reprezentantilor Parcului National Buila Vanturarita, de mai multi factori. Acestia spun ca exploatarea inspre zona de vest este imposibila din cauza existentei pilierului de siguranta in jurul Manastirii Arnota, cu o raza de 650 de metri, inspre est si nord-est constitutia reliefului (cheile Costestiului prezinta versanti foarte inclinati si pereti verticali de peste 100 de metri) nepermitand o extindere. Inspre sud, exploatarea este de asemenea imposibila, din cauza constitutiei zacamantului care prezinta continut ridicat de dioxid de siliciu, ceea ce nu corespunde cerintelor beneficiarului. Exploatarea inspre nord si nord-vest este singura posibilitate de extindere a carierei insa, din cauza extinderii foarte puternice a rezervelor
26

exploatabile pe verticala, sunt necesare lucrari de accesare, transport si prelucrare a materiei extrase, cu cheltuieli importante. In timpul sedintei, directorul Exploatarii Miniere Ramnicu Valcea, inginerul Marius Tanasie a declarat totusi ca saramura de la Ocnele Mari si calcarul de la Bistrita reprezinta plamanul judetului, asadar, limitarea exploatarii acestei materii prime nu poate decat sa incetineasca dezvoltarea economiei locale.

6.5.4 Specii unice in lume

n schimb, prof. dr. Gheorghe Ploaie a spus ca problema se poate rezolva numai daca in zona unde poate fi continuata exploatarea nu sunt specii protejate. Exista sanse ca aceasta situatie conflictuala sa se decongestioneze, desi problema diferentelor de opinii care apara economia pe de o parte si ecologia pe de alta parte exista in continuare. Problema se poate rezolva la masa dialogului, acolo unde fiecare parte trebuie sa propuna solutiile cele mai bune pentru dezamorsarea situatiei. Daca in zona respectiva, acolo unde ei doresc sa-si continue exploatarea, nu exista specii care sa fie puse in pericol, atunci sunt toate sansele ca Exploatarea Miniera Ramnicu Valcea sa-si poata continua activitatea fara probleme. n cazul in care se va pune problema unei hotarari de guvern ar trebui sa se modifice limitele parcului, in sensul in care acesta ar trebui sa-si reduca din perimetru si sa lase cariera sa-si continue treaba. Eu nu as dori sa se ajunga aici, mai ales ca cei de la cariera solicita cedarea a aproximativ 12 hectare din parc. In urma cu aproximativ opt ani, profesorul Gheorghe Ploaie a descoperit, pe muntele Arnota, o specie de planta unica, inexistenta in nici un atlas biologic de specialitate. Desi nu a reusit sa o inregistreze oficial nici pana in acest moment, profesorul a decis sa o catalogheze si sa o denumeasca in propria colectie sub numele de Erodium Basarabicum, nume atribuit in cinstea domnitorului Matei Basarab, ctitorul Manastirii Arnota.[13]

6.5.5. Cariera de calcar inghite parcul

Rangerii Parcului National Buila-Vanturarita au descoperit ca 16 hectare din rezervatie au fost suprapuse in acte cu frontul de lucru al exploatarii de calcar din zona. Anul trecut, cand am mers pe teren cu pensula si vopeseaua pentru a marca limitele parcului, ne-am trezit nas in nas cu buldozerele carierei de calcar, povestea astazi geologul Florin Stoican, angajat al Administratiei Parcului National Buila Vanturarita.

27

Cosmin Botez, directorul rezervatiei, spune ca atunci cand au fost trasate limitele parcului nu s-a tinut cont de faptul ca un areal destinat Builei face parte in acelasi timp din zona de exploatare a carierei de la Bistrita. n Consiliul stiintific al parcului s-a luat hotararea ca pe o zona de opt hectare sa se permita activitatea exploatarii miniere. Problema sta in faptul ca Legea Minelor exclude orice lucrari in zonele declarate parcuri nationale, spune Botez, directorul rezervatiei naturale Buila-Vanturarita.

Figura 15. Exploatarea de calcar In aceste conditii, conducerea Exploatarii Miniere (EM) Rm. Valcea se vede nevoita sa suspende orice plan de extindere, deoarece legea nu mai permite. Marius Tanasie, directorul EM Rm. Valcea, arata ca inchiderea carierei ar insemna un dezastru pentru economia locala. Trebuie sa urcam cu exploatarea unde avem licenta, dar acolo se suprapune cu parcul national. Fara calcar Uzinele Sodice Govora (USG) si Oltchimul nu pot produce, a declarat Marius Tanasie. Va fi nevoie de doua hotarari de guvern si un ordin de ministru pentru a putea rezolva situatia. Mai mult, trebuie acordul Comisiei Europene pentru deschiderea unui nou front de lucru, deoarece rezervatia face parte din zonele protejate la nivel comunitar, sustine seful de la EM Rm. Valcea. In momentul in care Comisia Europeana ar trebui sa dea un aviz de continuare a exploatarii de calcar in zona, primii care vor fi intrebati sunt membrii Consiliului stiintific al parcului. Biologul Gheorghe Ploaie, membru al acestui consiliu, spune ca organismul ar prefera o dezvoltare a zonei in turism. A fost intocmit un raport privind situatia extinderii

28

carierei, iar recomandarea noastra ar fi ca deocamdata sa se faca studii serioase privind impactul social al unei eventuale inchideri, spune Ploaie. De cealalta parte, sefii de la EM Rm. Valcea afirma ca sistarea activitatii ar lasa pe drumuri 146 de persoane si ar pune in pericol locurile de munca ale celor de la USG si Oltchim. [14]

Figura 16. Cariera de exploatare a calcarului

29

7. Bibliografie
[1]http://www.partidulverde.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=76&Itemid= 27 [2] http://www.pronatura.ro/ap/necesitatea.htm [3] Nicu Baciu, Arii protejate si impactul activitatilor turistice, Suport de curs, 2009 [4]Brosura Parcul National Buila-Vanturarita.Brosura realizata in cadrul proiectului Monitorizarea unor speii protejate reprezentative pentru Parcul National Buila-Vanturarita. Proiect implementat de Asociatia Kogayon 2007-2008. [5] http://pnbv.contentlogic.ro/localizare_ro [6] http://pnbv.contentlogic.ro/geologie_ro [7] http://pnbv.contentlogic.ro/geomorfologie_ro [8] http://pnbv.contentlogic.ro/hidrologie_ro [9] http://pnbv.contentlogic.ro/speologie_ro [10] http://pnbv.contentlogic.ro/habitate_ro [11] http://pnbv.contentlogic.ro/flora_ro [12] http://pnbv.contentlogic.ro/fauna_ro [13] http://www.ecomagazin.ro/conflictul-de-la-parcul-national-buila-vanturarita/ [14] http://www.adevarul.ro/articole/cariera-de-calcar-inghite-parcul-buila-vanturarita.html

30