A&P

CUPRINS
NUTRIENTII .......................................................................................................... 4 Carbohidrati............................................................................................................. 4 Lipide ...................................................................................................................... 4 Proteine.................................................................................................................... 6 CELULA ............................................................................................................... ..7 I Definitie/anatomie ......................................................................................... 7 II Fiziologie....................................................................................................... 8 III Starea electrica a celulei .............................................................................. 10 SISTEMUL NERVOS ......................................................................................... 12 I TESUTUL NERVOS/NEURONUL/NEUROTRANSMITEREA ............. 12 Mecanismul neurotransmiterii ..............................................................................15 II SISTEMUL NERVOS CENTRAL ............................................................. 18 Organizarea generala a sistemului nervos.............................................................18 Sistemul nervos autonom (SNA) .......................................................................... 19 SISTEMUL URINAR............................................................................................21 I ANATOMIE ............................................................................................... 23 Descrierea nefronului ............................................................................................ 22 Rolurile nefronului ................................................................................................ 24 Aparatul Juxta Glomerular ................................................................................... 24 II FIZIOLOGIE............................................................................................... 27 Rolul rinichilor ...................................................................................................... 25 Functionarea nefronului.........................................................................................25 III INSUFICIENTA RENALA ........................................................................ 27 Definitie................................................................................................................. 27 Examinarea functiei renale .................................................................................... 28 SANGELE............................................................................................................. 27 I DEFINITIE&CARACTERISTICI.............................................................. 27 II ELEMENTELE FIGURATE ...................................................................... 27 III PLASMA..................................................................................................... 29 IV HEMOSTAZA ............................................................................................ 29 V COAGULAREA ......................................................................................... 30 VI FIBRINOLIZA ............................................................................................ 31 VII MEDICAMENTE ....................................................................................... 32

SISTEMUL CIRCULATOR ................................................................................. 33 I CIRCULATIA PULMONARA SI SISTEMICA ....................................... 33 II VASELE ..................................................................................................... 34 ARTERELE .......................................................................................................... 35 I SECTIUNE TRANSVERSALA ................................................................. 35 II VARIATII STRUCTURALE ALE ARTERELOR .................................... 38 INIMA ................................................................................................................... 41 I ANATOMIE ............................................................................................... 41 Descriere................................................................................................................ 42 Nutritia cardiaca .................................................................................................... 43 II FIZIOLOGIE .............................................................................................. 44 Ciclul cardiac ........................................................................................................ 44 Debitul cardiac (DC) si parametrii sai .................................................................. 45 Frecventa cardiaca ................................................................................................. 45 Volumul bataie ...................................................................................................... 45 Automatismul cardiac ........................................................................................... 47 SISTEMUL ENDOCRIN...................................................................................... 48 I GLANDELE SI COMPONENTA NERVOASA ....................................... 48 II MECANISME DE FEEDBACK ................................................................ 48 III GLANDELE ENDOCRINE........................................................................49 MEDICAMENTELE ............................................................................................ 51 I DEFINITII................................................................................................... 51 II FARMACOCINETICA .............................................................................. 51 III DEZVOLTAREA MEDICAMENTELOR ................................................. 52 IV TIPURI DE STUDII CLINICE................................................................... 52

NUTRIENTII

Definitie: Nutrientii sunt elemente simple care se gasesc in hrana ingerata zi de zi, sunt utilizati de celule si contin carbon, hidrogen, oxigen si azot. Aceste elemente simple sunt combinate in proportii diferite, formand majoritatea nutrientilor: carbohidrati (glucide, zaharuri) lipide proteine

Carbohidratii (Zaharurile, Glucidele))

Contin carbon, hidrogen si oxigen; exista 2 tipuri de carbohidrati: Carbohidrati simpli Carbohidrati cu structura complexa Hidroliza precede absorbtia intestinala e.g. celuloza, amidon

Rapid absorbiti de catre tubul digestiv e.g. glucoza, fructoza

Glicogenul - forma sub care glucoza este stocata de organism intalnita in principal in ficat si muschi Glicemia - nivelul glucozei in sange; (glicemia jeun recoltata dimineata inainte de masa = 1 g/l = 5.55 mmol/l) Rolul carbohidratilor - rezervor de energie Glucoza este substratul energetic cel mai usor de folosit de catre celule 1g glucoza = 4 kcal

Lipidele

Sunt numite si grasimi si sunt formate in principal din carbon si hidrogen. Structura lipidelor - Exista 4 tipuri de lipide: Acizi grasi elementul de baza este acidul arahidonic care intra in alcatuirea membranelor celulare. Trigliceride abreviere TG o molecula de glicerol + 3 molecule de acizi grasi constituie o rezerva energetica Colesterol element structural al membranei celulare este sintetizat in ficat

Fosfolipide

lipide care au cel putin o molecula de fosfat element structural al membranei celulare

Transportul lipidelor in sange o Colesterolul si trigliceridele sunt insolubile si sunt transportate impreuna spre intestin, ficat si organele care le folosesc sub forma de complexe solubile numite lipoproteine. Aceste particule sferice, circulante au un invelis extern format din fosfolipide si apoproteine si o parte centrala formata din lipide nonpolare. Partea proteica se numeste apoproteina si partea lipidica poate fi un acid gras, colesterol, trigliceride sau fosfolipide. o Chilomicronii (fig.1) particule compuse in principal din trigliceride si reprezinta forma principala de transport pentru lipidele din hrana. Se clasifica in functie de densitatea lor relativa. Densitate foarte scazuta (Very low density lipoproteins VLDL) Densitate intermediara (Intermediary density lipoproteins IDL) Densitate scazuta (Low density lipoproteins LDL) majoritatea colesterolului din plasma in conditii normale Densitate inalta (High density lipoproteins HDL) chilomicroni ce contin 20-50% din colesterolul circulant si care transporta colesterolul de la periferie in ficat. Exista o legatura stransa intre boala coronariana (fig.2) si nivelul colesterolului plasmatic, in special nivelele de HDL si LDL. Nivelul de LDL-colesterol este un factor predictiv pentru boala coronariana (valori normale< 1.70 g/l sau 1.55-4.4 mmol/L). Nivelele ridicate de HDL-colesterol exercita efect protector impotriva bolii coronariene (valori normale: barbati: 0.30 - 0.65 g/l, 0.9-1.4 mmol/L, femei: 0.35 0.85 g/l, 1.2-1.7 mmol/L). Transportul sangvin al colesterolului apoproteina +colesterol

0.35 - 0.85 g/l

apolipoproteina

LDL colesterol (apoproteina B+colesterol)

HDL colesterol (apoproteina A1+colesterol)

Circula de la ficat la celule Depoziteaza lipide in peretele arterial Este aterogenic

Circula de la celule la ficat Nu depoziteaza lipide Este non-aterogenic

Fig.1 Tipuri de chilomicroni Fig. 2 Formarea placii de aterom

Riscul aterogenic este masurabil:

LDL colesterol <3 HDL colesterol Rolul lipidelor: Elemente structurale ale membranelor celulare si rezerva energetica (TG) Energie: 1 g lipide = 9 kcal

Proteinele

Proteinele contin carbon, hidrogen, oxigen si azot (CHON). Structura proteinelor: elementul principal = aminoacizi. O combinatie de aminoacizi formeaza o peptida (mai putin de 30 aminoacizi). Proteinele sunt formate din peptide : ex. hemoglobina (Hb), albumina. Rolul proteinelor: structural (constituenti ai membranei celulare). Energie: 1 g proteina = 4 kcal

CELULA

I DEFINITIE/ANATOMIE

Fig. 3 Celula animala

Definitie "celula este cea mai mica unitate anatomica si functionala a organismului.

8 Fig.4 Structura celulei Componentele celulei: Membrana celulara contine apa, lipide, proteine si are urmatoarele caracteristici: limiteaza celula la exterior este semipermeabila: numai cateva elemente pot trece prin ea e.g. apa, glucoza, lipide, cateva proteine foarte mici, oxigen, etc. asigura schimbul de informatii dintre celula si spatiul interstitial: aceste informatii pot fi chimice, electrice sau umorale. contine receptori de care se leaga anumite substante specifice e.g. un receptor de insulina se cupleaza cu insulina, permitand glucozei sa intre in celula. b) Citoplasma are compozitia unui gel si contine apa (75%), lipide, proteine, vitamine, etc.; toate reactiile biochimice necesare vietii au loc in citoplasma. c) Organitele celulare sunt formatiuni mici cu o specializare functionala inalta ce se gasesc la nivelul citoplasmei: Mitocondria reprezinta centrul de productie energetica a celulei. Energia este stocata sub forma de molecule de adenosin trifosfat (ATP). Mitocondria este de asemenea centrul respirator al celulei ("plamanii celulei"): preia oxigen si elimina dioxid de carbon. Vacuolele - permit stocarea diferitelor substante. d) Nucleul "Computerul celulei". Contine informatia genetica a celulei: acid dezoxiribonucleic (DNA). Nucleul dirijeaza anabolismul si catabolismul celular. Grup de reactii care implica sinteza de substante = anabolism Grup de reactii care duce la degradarea unor substante = catabolism Anabolism + catabolism = metabolism

a)

Nota: Un grup de celule de acelasi tip = tesut e.g. endoteliu vascular Un grup de tesuturi care indeplinesc aceeasi functie = organ e.g. inima Un grup de organe care indeplinesc aceeasi functie = sistem/aparat e.g. digestiv, respirator.

II

FIZIOLOGIE
Fiecare celula indeplineste o anumita functie particulara si are nevoie de energie. Aceasta energie este obtinuta din nutrienti, in particular reprezentati de glucoza. Energia produsa in celula este reprezentata de molecule de ATP.

Fig. 5 Metabolismul celulei

Explicatia figurii 1. 2. 3. Glucoza trece din vasele de sange in spatiul interstitial (fenomen pasiv) Glucoza poate strabate membrana celulara daca insulina se leaga de receptorii de insulina Ajunsa in celula, glucoza: este stocata sub forma de glicogen este degradata in 2 molecule de Acid piruvic care pot urma calea aeroba sau anaeroba de degradare a) Calea aeroba de degradare a glucozei (in prezenta oxigenului) Cele 2 molecule de acid piruvic patrund in mitocondrie, unde se degradeaza in cadrul lantului de reactii biochimice care alcatuiesc CICLUL KREBS, rezultand 36 molecule de ATP, apa, CO2. Calea aeroba produce o cantitate mare de energie. b) Calea anaeroba de degradare a glucozei ( in absenta oxigenului) Cele 2 molecule de Acid piruvic se metabolizeaza rezultand 2 molecule de Acid lactic si 2 molecule de ATP. Calea anaeroba produce o cantitate mica de energie si determina acumularea de acid lactic, care este toxic pentru celula.

10

III STAREA ELECTRICA A CELULEI

Celula nu este neutra din punct de vedere electric. Membrana celulara este polarizata datorita distributiei inegale a ionilor de o parte si de alta a membranei.

Celula in repaus= celula polarizata

++ + + ++ ++ ++ Ca ++ ++ + + + + + Ca ++ + + + + A + + + + + + K+ Na+ + + + + + + + + Na ++ K+ + + + + ++ +

In interiorul celulei: majoritatea ioni negativi = Anioni (acestia nu sunt difuzabili). In afara celulei: majoritatea ioni pozitivi = Cationi. Celula se comporta ca o baterie si se poate inregistra o DIFFERENTA DE POTENTIAL.

Celula in activitate = celula depolarizata (excitata de un stimul)

Ca ++ Ca ++ K+ Na+ K+ Na+ A

Polaritatea celulei este inversata odata cu iesirea (efluxul) din celula a ionilor de K+ si cu intrarea in celula (influxul) a ionilor de Na+ si Ca ++. Acum se poate inregistra POTENTIALUL DE ACTIUNE al celulei. Anionii nu se misca, raman in celula. Repolarizarea celulei

11 Celula revine la starea de repaus sau se REPOLARIZEAZA. Ionii de Ca++ si de Na+ ies din celula in mediul extracelular iar ionii de K+ sunt reintrodusi in celula datorita unui mecanism activ numit pompa ATP dependenta. Pompele sunt structuri enzimatice prezente in membrana celulara. Celula reintra in starea de repaus cand este polarizata.

A K+ Ca ++ K+ K+ Na+

Ca ++

12

SISTEMUL NERVOS

I TESUTUL NERVOS/NEURONUL/NEUROTRANSMITEREA
Tesutul nervos

Definitie: "Tesutul nervos (fig.7) este format dintr-un grup de celule numite neuroni". La nastere, tesutul nervos are intre 10 - 12,000 milioane de celule. Celulele nervoase nu se ating si au configuratie tridimensionala. Rolul neuronilor este de a PROCESA si TRANSPORTA informatia prin NEUROTRANSMITEREA IMPULSULUI NERVOS.

Neuronul

Fig. 6 Neuronul-structura
1. Dentrite, 2. Axon, 3. nod Ranvier, 4. Butoni terminali, 5. Teaca de mielina, 6. Corp celular, 7. Nucleu

Fig.7 Tesut nervos

Definitie neuron: "unitatea anatomica si functionala a sistemului nervos". o Descriere: Neuronul are ca si parti componente (fig.6,8):

13

Fig.8 Alcatuirea neuronului Corpul celular contine nucleul si receptori specifici situati pe prelungirile corpului celular (dendrite sau extensii ale corpului celular ce contin citoplasma). Axonul este alcatuit din fibre nervoase inconjurate de teaca de mielina cu rol de a izola axonul si de o banda formata din celule schwann cu rol protectiv si de nutritie. Partea terminala a axonului cuprinde butonii terminali care contin vezicule sinaptice gazduite in citoplasma. Veziculele contin neurotransmitatori. Nota: Un nerv contine un manunchi de axoni. o Rolul neuronului Neuronul proceseaza si transporta informatia din organism pe calea neurotransmitatorilor si prin impulsul nervos care traverseaza neuronul dinspre corpul celular catre sinapsa. Neuronii pot fi stimulati de diferite surse. Mecanismul neurotransmiterii o Neuronii conduc un semnal electric care este denumit impuls neuronal (fig.9).

14

Fig. 9 Generarea impulsului nervos si transmiterea lui de-a lungul neuronului Dendritele primesc un semnal de la o sursa externa. Aceasta informatie este perceputa de nucleu si transformata in impuls nervos. o Impulsul nervos este propagat de-a lungul axonului pana la sinapsa, prin fenomene succesive de polarizare si depolarizare. (fig. 10)

15

Fig. 10 Propagarea impulsului nervos

16 Neurotransmiterea

Definitie: "Trecerea impulsului nervos de la un neuron la altul catre un organ efector"(fig.11-12).

Fig.11 A. Neuron presinaptic, B. Neuron postsinaptic, 1. Mitocondrie, 2.

Vezicula cu mediatori, 3. Receptor presinaptic, 4. Fanta sinaptica, 5. Receptor postsinaptic, 6. Canal ionic Ca++, 7. Vezicula ce elibereaza mediatorul, 8. Pompa de reabsorbtie a mediatorului

D e s c r i e r e o E x i sta doar 2 neuroni intre sistemul nervos central si organul efector.

17

Fig. 12 Neurotransmiterea o Sinapsa 1 jonctiunea dintre neuronii 1 si 2 Alcatuita din: partea terminala a axonului neuronului 1 presinaptic fanta sinaptica receptori specifici de pe dendritele neuronului 2 postsinaptic o Sinapsa 2 jonctiunea dintre neuronul 2 si organul efector Alcatuita din partea terminala a neuronului 2 postsinaptic fanta sinaptica receptori specifici ai organului efector Neurotransmitatorii o Se mai numesc si neuro-mediatori chimici. Sunt substante sintetizate de nucleu si stocate in veziculele sinaptice (fig.13,14). o Exista 3 categorii: Catecolamine e.g. adrenalina, noradrenalina, dopamina. Indolamine e.g. serotonina

Colinergici acetilcolina

e.g.

Fig. 13 Structura acetilcolinei

Fig. 14 Structura adrenalinei o Neurotransmitatorii realizeaza o punte de natura chimica intre primul si al doilea neuron si intre al doilea neuron si organul efector. Pentru a crea aceasta punte si a asigura astfel transmiterea impulsului nervos, neurotransmitatorii se leaga de receptori specifici.

18 o Receptorii se gasesc pe dendritele corpului celular al neuronului si au un profil geometric particular complementar cu al neurotransmitatorilor. In urma contactului tranzitoriu neuromediator-receptor, neuronul va fi stimulat. o Sangele (mediu umoral) este mediul in care are loc difuzia substantelor in organism. O substanta chimica eliberata in sange stimuleaza organe care se afla la distanta fara de locul de producere (medicamente/hormoni) prin legarea sa de receptori specifici. Mecanismul neurotransmiterii

Stimulul extern este perceput de dendrite si transmis nucleului neuronului 1 unde semnalul este analizat si procesat. La acest nivel se genereaza impulsul nervos care se propaga de-a lungul neuronului 1 prin fenomene succesive de depolarizare si repolarizare pana cand ajunge la nivelul sinapsei dintre neuronul 1 si 2. Veziculele sinaptice cu neurotransmitatori sub influenta impulsului nervos trec prin membrana celulara a axonului neuronului 1 si elibereaza neurotransmitatorii in fanta sinaptica. Neurotransmitatorii realizeaza o punte de natura chimica la nivelul sinapsei deoarece se leaga de receptorii de pe dendritele neuronului 2. Procesul se repeta la nivelul neuronului 2, pana cand neurotransmitatorii acestuia sunt si ei eliberati. Organul efector executa astfel comanda data de sistemul nervos.

II

SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Fig. 15 Sistemul nervos 1. Creier, 2. Sistem nervos central SNC (creier+maduva spinarii), 3. Maduva spinarii

Organizarea generala a sistemului nervos

19

Sistemul nervos central guverneaza relatia cu lumea exterioara. Sistemul nervos autonom (vegetativ): guverneaza functiile vitale (control subconstient) si este compus din 2 sisteme: sistemul nervos simpatic (in general excitant) sistemul nervos parasimpatic (in general inhibitor) care ofera organismului

adaptabilitate

Cele doua sisteme sunt antagoniste si complementare rezultand prin activitatea lor o stare de echilibru.

Sistemul nervos autonom sau vegetativ (SNA) cuprinde sistemele nervoase simpatic si parasimpatic (fig.16). 1. Analiza comparativa a sistemelor simpatic si parasimpatic

SNA are centre de prelucrare si transmitere a informatiei in trunchiul cerebral, in maduva spinarii si nervi periferici care conecteaza aceste centre cu organele efectoare (organe tinta).

20

Exista doar 2 neuroni intre centrul de transmitere si organul tinta.

Sistem nervos simpatic

SNA Sinapsa 1

Sistem nervos parasimpatic

Acetilcolina

Neurotransmitator

Acetilcolina

Colinergic

Receptor Sinapsa 2

Colinergic

Adrenalina Noradrenalina Neurotransmitator Acetilcolina

21 Adrenergic ( 1, 2, 1, 2) Receptor Colinergic

22 2. Comparatie intre efectele sistemului nervos simpatic si parasimpatic la nivelul organelor tinta

Efectele stimularii sistemelor nervoase simpatic si parasimpatic sunt antagoniste si complementare. Fiecare organ efector are un numar mare de receptori colinergici si/sau alfa sau betaadrenergici. Efectul fiziologic depinde de: a) tipul de receptor stimulat la nivelul organului tinta b) originea stimulului (simpatic sau parasimpatic) Tipul de receptor Sistem nervos Tipul de simpatic receptor frecventa cardiaca (tachicardie) Colinergic conductibilitate contractilitate excitabilitate Colinergic Vasoconstrictie Vasodilatatie Dilatatia arterelor coronare Bronhodilatatie Colinergic secretia de renina Midriaza pupilei) (dilatarea Colinergic Mioza pupilei) (constrictia Sistem nervos parasimpatic frecventa cardiaca (bradicardie) conductibilitate contractilitate excitabilitate Vasodilatatie

Organ tinta

Inima

Vase Artere coronare Plamani Rinichi Ochi

1 2 2 1

Bronhoconstrictie

3.

Medicamente care actioneaza la nivelul SNA (vegetativ): a) Simpatomimetice: Reproduc efectul sistemului nervos simpatic: e.g. adrenalina (vasoconstrictor puternic) Simpatolitice: Medicamente care au efect opus stimularii simpatice: Alfa blocante: blocheaza receptorii alfa si fac imposibila stimularea lor de catre adrenalina si noradrenalina, e.g. prazosin. Beta blocante: blocheaza receptorii beta si fac imposibila stimularea lor de catre adrenalina si noradrenalina, eg. atenolol/propranolol. Parasimpatomimetice: Reproduc efectul sistemului nervos parasimpatic e.g. pilocarpina (induce mioza). Parasimpatolitice: Medicamente care se au efect opus stimularii parasimpatice e.g. atropina (induce midriaza)

b)

c)

d)

23

SISTEMUL URINAR

I ANATOMIE

Fig. 17 Anatomia rinichiului

24 Nefronul

Definitie: "Nefronul este unitatea anatomica si functionala a rinichiului". Producerea urinei are loc in nefron care este alcatuit din glomerul si o serie de tuburi. Exista aproximativ 1.2 milione de nefroni/rinichi. Cateva mii de nefroni formeaza impreuna piramida lui Malpighi.

Rolurile nefronului I II III Filtrare: trecerea unei substante din sange in urina primara Reabsorbtie: trecerea unei substante din urina primara in sange. Excretie: trecerea unei substante din sange in urina pentru a fi excretata.

Fig. 18 Alcatuirea nefronului

A&P

Aparatul juxtaglomerular

Este format din partea initiala a tubului contort distal si arteriola aferenta a glomerulului (fig.19).

Fig. 19 Aparatul juxtaglomerular

La acest nivel, celulele arteriolei aferente sunt modificate structural si se numesc celulele aparatului juxtaglomerular, avand rol in secretia de renina. In mod similar, celulele tubului contort distal sunt modificate si formeaza macula densa. Aceste celule sunt sensibile la concentratia de Na+ din urina care se afla in tubul contort distal. Macula densa stimuleaza celulelele aparatului juxtaglomerular care secreta renina. De asemenea, celulele aparatului juxtaglomerular pot fi stimulate sa secrete renina si de catre: o stimularea receptorilor 1 de catre sistemului nervos simpatic o baroreceptorii care sesizeaza scaderea tensiunii arteriale si apoi stimuleaza prin sistemul nervos simpatic celulele aparatului juxtaglomerular.

26

II FIZIOLOGIE
Rolul rinichiului

Principalul rol al rinichiului este sa filtreze sangele (sa indeparteze ureea, metabolitii medicamentelor, alti produsi ai catabolismului) si sa formeze urina. Rinichii ajuta de asemenea, la mentinerea unei stari de echilibru care se numeste homeostazie si la reglarea tensiunii arteriale.

Functionarea nefronului a) Filtrarea glomerulara

Sangele sosit la nefron prin arteriola aferenta este filtrat prin peretii capilarelor glomerului. 1,000 de litri de plasma sunt filtrati pe zi, dar numai 180 de litri trec prin glomerul. Acesta este ultrafiltratul sau urina primara (nu contine elemente figurate ale sangelui si proteine e.g. albumina). Din cei 180 de litri de ultrafiltrat care se produc pe zi, se formeaza 1,5 litri de urina pe zi. In tubul renal, fenomenul de reabsorbtie si excretie modifica volumul si compozitia urinei definitive.

b)

Reabsorbtia In tubul contort proximal se reabsoarbe glucoza in proportie de 100% pana cand nivelul sangvin al acesteia este intre 1.6 si 1.8g/l. Aceste valori constituie pragul pentru reabsorbtia glucozei. In tubul contort distal are loc reabsorbtia ionilor de Na+ in schimbul excretiei ionilor de K+ si H+ sub influenta hormonului numit aldosteron (secretat de cortexul glandei suprarenale). Secretia

c)

Are loc de-a lungului intregului tub renal (e.g. secretia ionilor de K+ din tubul contort distal).

In concluzie, mentinerea functiei renale presupune: a) o perfuzie renala corespunzatoare b) integritatea nefronilor

III INSUFICIENTA RENALA

Definitie: "Este o insuficienta a functiei renale caracterizata de alterarea si reducerea progresiva a numarului de nefroni functionali. Rinichiul nu mai poate produce o cantitate suficienta de urina si nu-si mai poate indeplini rolul sau de 27

purificare a sangelui. In consecinta, in sange se acumuleaza reziduuri ale metabolismului." Examinarea functiei renale

a)

Analize sangvine: creatinina, uree, acid uric. Creatininina este un produs al metabolismului muscular care depinde de: o masa musculara o functia renala

Valori normale

barbati: femei:

8 - 13 mg/l 6 - 10 mg/l

b)

Nivelul creatininei creste in insuficienta renala Analize urinare Se masoara clereance-ul creatininei. o Definitie: "clereance-ul reprezinta cantitatea de substanta excretata de rinichi dintr-o unitate de volum plasmatic intr-un minut." (ml/min) o Clerance creatinina - valori normale = peste 60 ml/min o In insuficienta renala, clereance-ul creatininei scade.

28

SANGELE

I DEFINITIE&CARACTERISTICI

Sangele este format din elemente figurate celulare si plasma. Volumul mediu al sangelui: barbati 5 -6 litri femei 4 - 5 litri Temperatura 37 - 38 C pH 7.3 - 7.45

II ELEMENTELE FIGURATE ALE SANGELUI

Fig. 20 Formarea elementelor figurate ale sangelui

29

Fig. 21 Elementele figurate ale sangelui, de la stanga: eritrocit, trombocit,

limfocit

Fig. 22 Eritrocite sau globule rosii

Eritrocitele

Au rolul de transport de oxigen si dioxid de carbon Durata de viata = 120 zile Numar: 4 - 5 milioane/mm3 sange

Leucocitele

Rolul lor este de a asigura apararea organismului Numar: 4 - 6,000/mm3 sange Leucocite

Polinucleare

Mononucleare

Neutrofile Eosinofile Basofile

Limfocite Monocite

Trombocitele

Rol in hemostaza Numar: 200 - 300,000/mm3 sange

Prostaglandinele
30

Sunt substante eliberate prin distrugerea membranei celulare si deriva din acidul arahidonic Au rol in reglarea tensiunii arteriale Celulele endoteliale elibereaza prostaciclina (PGI2 = vasorelaxant si antiagregant plachetar) Trombocitele elibereaza tromboxan A2 (TxA2 = vasoconstrictor si agregant plachetar)

III PLASMA
Definitie Sangele fara elementele figurate Compozitie Fluid transparent galbui Plasma reprezinta 55% din sange Este formata din 91.5% apa, restul de 8.5% reprezinta saruri minerale, nutrienti, gaze dizolvate, resturi de metabolism, hormoni, vitamine, fibrinogen, proteine plasmatice. pH Sangele este neutru, pH 7.35 - 7.45

IV HEMOSTAZA
Definitie "O serie de fenomene fiziologice care se declanseaza in momentul aparitiei unor leziuni ". Mecanism Hemostaza are 3 faze: 1. 2. 3. adeziunea plachetara (Fig. 23) sinteza de enzime plachetare (Fig. 24) agregarea plachetara (Fig. 25)

Fig. 23 Adeziunea plachetara 31

Fig. 24 Sinteza plachetare

de

enzime

Fig. 25 Agregarea plachetara

Agregarea plachetara este un fenomen reversibil. Trombocitele opresc agregarea cand celulele endoteliale secreta o substanta antiagreganta si vasodilatatoare numita PROSTACICLINA.

V COAGULAREA

Dureaza cateva minute

Definitie Coagularea implica o serie de fenomene fiziologice in urma carora se formeaza un cheag numit trombus (fig. 26). Coagularea consta in: Transformarea fibrinogenului solubil in fibrina insolubila care intra in compozitia cheagului. Mecanism Factorii coagularii sunt prezenti sub forma inactiva in sange: a, c, e, protrombina, fibrinogen. Formarea dopului plachetar declanseaza o cascada de evenimente ce implica factorii de coagulare. 32

Fig. 26 Etapele coagularii sangelui

VI FIBRINOLIZA
Definitie "Fibrinoliza cuprinde o serie de fenomene fiziologice care contribuie la dezintegrarea cheagului de fibrina". Fibrinoliza consta in transformarea plasminogenului in plasmina (fig. 27).

Mecanism

Factorii fibrinolizei exista sub forma inactiva in sange. Formarea trombusului declanseaza o serie de evenimente care activeaza factorii fibrinolizei.

33

Fig. 27 Mecanismul fibrinolizei

Rolurile plasminei:

scade transformarea fibrinogenului in fibrina, limitand astfel dezvoltarea cheagului descompune fibrina in compusi solubili, iar restul chegului este tratat de organism ca reziduu si este fagocitat de leucocite

Concluzii

In organismul sanatos, agregarea si dez-agregarea plachetara, coagularea si fibrinoliza se desfasoara intr-un echilibru permanent. Coagularea in exces determina obstructia vaselor, fenomen denumit tromboza. Deficientele procesului de coagulare duc la hemoragii.

VII

MEDICAMENTE

34

Clasele de medicamente care pot influenta aceste procese:

Antiagregant plachetar e.g. aspirina. Anti-coagulant e.g. heparina (IV), calciparina (subcutanat), anti-vitamina K (oral). Fibrinolitice e.g. streptokinaza, urokinaza (medicamente foarte puternice utilizate numai in situatii de urgenta, in spital, utilizate sub protocoale stricte) Anti-fibrinolitice

Cateva definitii:

Tromb: un cheag sangvin stationar cauzat de coagularea sangelui in inima, artere sau vene. Tromboza: obstructia unui vas de catre tromb. Embol: o substanta care circula o data cu fluxul sangvin pana cand cauzeaza obstructie prin blocarea unui vas de sange. Poate fi o substanta solida sau particule gazoase circulante in sange. Embolism: obstructia vaselor de catre un embol.

35

SISTEMUL CIRCULATOR

Sistemul circulator cuprinde:

O retea O pompa

= =

vase inima

I CIRCULATIA PULMONARA SI SISTEMICA

Fig. 28 Schema circulatiei sistemice si pulmonare 36

Sistemul circulator cuprinde CIRCULATIA PULMONARA si CIRCULATIA GENERALA (SISTEMICA) (fig.28) Inima are doua parti (dreapta si stanga) care in conditii normale nu comunica intre ele Circulatia sistemica transporta oxigen si nutrienti la tesuturi si preia de la acestea produsi de metabolism si dioxid de carbon Prin circulatia pulmonara se face schimbul de gaze care are loc in plamani (transporta CO2 la plamani/transporta O2 de la plamani)

II VASELE

Arterele Sunt vase care pleaca de la inima si ajung la periferie divizate in vase mai mici numite arteriole. Venele Aceste vase vin dinspre periferie catre inima. Sunt formate prin unirea mai multor venule. Capilarele Formeaza o colectie de vase mici situate intre arteriole si venule. La nivelul lor se realizeaza schimburile de nutrienti si gaze dintre sange si tesuturi (fig.29). o Capilarele au doua proprietati esentiale. Semipermeabilitate retin proteinele plasmatice Rezistenta forta opusa de vas fluxului sangvin

Fig. 29 Capilare

37

ARTERELE

I SECTIUNE TRANSVERSALA
Fig. 30 Sectiune transversala prin artera

Arterele au trei straturi: intima, medie si adventice (fig.30). o Intima are in alcatuire celule endoteliale: Roluri: bariera stopeaza accesul substantelor din sange in peretele vasului metabolic secreta substante cu rol important in reglarea circulatiei sangelui Celulele endoteliale sunt sustinute de fibre de colagen. 38

o Media are in alcatuire elemente cu functii particulare. Fibre de colagen - rol de sustinere Fibre de elastina - confera vaselor elasticitate si transforma unda sistolica in unda de puls; elasticitatea este asigurata de proteina numita elastina si determina complianta arteriala (parametru al circulatiei arteriale) care reprezinta capacitatea arterelor de a-si adapta volumul la variatiile presiunii sangvine Celulele musculare netede: responsabile de contractia musculara stimulate de sistemul nervos vegetativ simpatic si parasimpatic confera arterelor un tonus arteriolar bazal Contractilitatea este asigurata de proteinele contractile: actina, miozina. Intensitatea contractiei este influentata de: dimensiunea lumenului rezistenta pe care o opune vasul fluxului de sange = rezistenta periferica (RP)

Vasoconstrictie

Vasodilatatie

dimensiunea lumenului

dimensiunea lumenului

RP

RP

Mecanismul stimularii celulelor musculare netede Chimic = endoteliu e.g. substante chimice din sange sau substante vasomotoare secretate de

vasoconstrictoare - tromboxan A2 - factor de contractie derivat endotelial (EDCF) - angiotensina II - adrenalina - noradrenalina vasodilatoare - prostaciclina (PGI2) - factor de relaxare derivat endotelial (EDRF) = Nitric Oxid - trombina - factorul natriuretic atrial (ANF) - bradikinina

39

Nervos =

Sistem nervos vegetativ (simpatic sau parasimpatic) (Rolul canalelor de calciu) Etapele contractiei celulelor musculare netede

Cand celulele musculare netede sunt stimulate de sistemul nervos simpatic, Na si Ca patrund in celula. Calciul formeaza o punte intre filamentele de actina si miozina scurtandu-le si in acest fel are loc contractia.

Fig. Contractia celulelor musculare netede

Calciul intra in celulele musculare netede prin canalele de calciu care se gasesc in trei stari diferite: o Status 1- in repaus = tonus arteriolar bazal

Calciul intra in cantitate mica si celulele musculare netede nu sunt nici contractate nici relaxate, ele se afla in tonus arteriolar bazal. o Status 2 - excitatie = contractie.

40

Calciul intra in celule in cantitate mare si celulele se contracta. o Status 3 perioada refractara = vasoplegia

Calciul nu mai intra in celule si acestea se relaxeaza. o Vasoplegia = vasodilatatie extrema. o Vasoconstrictia determina o rezistenta pe care o opune vasul fluxului sangvin numita rezistenta periferica. In contrast, vasodilatatia reduce rezistenta periferica. o Adventicea Tunica externa a arterelor. Contine vase de sange care asigura irigarea vaselor sangvine avand rol de nutritie si protectie si fibre nervoase care asigura inervarea vasului.

II

VARIATII STRUCTURALE ALE ARTERELOR

Structura tunicii medii este diferita in functie de dimensiunea lumenului.

Dimensiunea lumenului Dimensiuni mari, vase "capacitative"

Structura mediei celule musculare netede fibre elastice +++ colagen

Functie Elasticitate +++ Transmite unda de puls Regularizeaza fluxul sangvin

41

Artere cu calibru mic si arteriole

celule musculare netede +++ fibre elastice colagen

Contractie +++ Adapteaza fluxul sangvin in functie de necesitatile de irigare a organelor Arteriolele sunt responsabile de rezistenta periferica

Imbatranirea arteriala incepe la 15 ani. Structura mediei densitatea colagenului raportul elastina/ colagen dimensiunea lumenului hipertrofia celulelor musculare netede remodelare cardiovasculara lumenul raportul media/lumen Consecinte functionale complianta (elasticitatea) capacitatea de a amortiza unda de puls Viteza undei de puls afectarea organelor tinta PR Tensiunea arteriala abilitatea de a distribui sange la periferie riscul de ischemie. scade dilatarea sub presiune risc de hemoragii.

Vase mari

Vase mici

Ateromul a)

Definitie "Infiltrare de carbohidrati si lipide intre intima si medie cu distrugerea progresiva a intimei. Aceste depozite formeaza placa de aterom."(fig.31) Placa de aterom se formeaza in sectiunea principala a arterelor si la bifurcatii.

b) Consecinte: Arterele se rigidizeaza si isi pierd elasticitatea ceea ce duce la cresterea rezistentei periferice.

Fig. 31 Placa de aterom c) Consecintele ateromului Obstructie partiala si totala Obstructie partiala

Obstructie totala

42

Scade fluxul sangvin ISCHEMIE (aprovizionare cu sange insuficienta) La nivel celular: nutrientii 02 (hipoxia) Celula sufera

Flux sangvin = 0 ISCHEMIE ACUTA La nivel celular: Nutrienti = 0 O2 = 0 (Anoxia) Moarte celulara (necroza)

Fig. 32 Embolie migrarea unei portiuni din placa de aterom in sange d) Organ Inima Ateroscleroza: consecinte viscerale Obstructie partiala (suferinta) Angina diferite grade foarte dureroasa Insuficienta cerebrala Claudicatie intermitenta (durere in timpul mersului) Obstructie totala (necroza) Infarct de miocard (IMA) Accident vascular cerebral total (AVC) Necroza (afecteaza doar extremitatile)

Creier Membru inferior

Rinichi

Insuficienta renala 43

Insuficienta renala

e)

Factorii de risc ai aterosclerozei Factorii de risc sunt legati de stilul de viata si varsta. Ateroscleroza este in multe cazuri urmarea unor factori de risc predispozanti care actioneaza in acelasi timp. hipertensiune +++ fumat stil de viata sedentar dislipidemie obezitate diabet ereditate stress medicatia predispozanta

f)

Tratament

Nici o terapie medicamentoasa nu este capabila sa inlature placa de aterom; se folosesc vasodilatatoare care amelioreaza fluxul sangvin In anumite cazuri interventia chirurgicala este posibila: angioplastie, by-pass. Tratamentul de baza consta in preventia sau tratamentul factorilor de risc.

INIMA
I ANATOMIE

Inima este situata in mijlocul cavitatii toracice. Este un muschi impartit in doua: partea stanga si partea dreapta separate intre ele printrun sept; in mod normal cele doua parti nu comunica intre ele Inima este o pompa care colecteaza sangele in atrii si il pompeaza apoi in exterior prin ventricule.

44

Fig. 33 Inima

Descriere
Muschiul cardiac are 3 invelisuri de la exterior la interior (fig.34): endocard miocard pericard

Fig. 33 Inima

45

ii Fig. 35 nodal a) Endocardul inveleste la interior camerele inimii este alcatuit din celule endoteliale are fibre de sustinere de colagen subendocardic Miocardul Tesutul

b)

strat muscular care asigura contractilitatea inimii cuprinde celule musculare specifice numite miocite sau celule miocardice aceste celule au cateva proprietati se contracta sunt autonome conduc impulsul nervos manifesta excitabilitate unele dintre aceste miocite sunt mai specializate ca altele si responsabile de automatismul cardiac (contractarea inimii intr-o maniera secventiala, continua) si constituie tesutul nodal (initiaza si distribuie impulsuri astfel incat miocardul se contracta si se relaxeaza intr-o maniera secventiala) (fig.35) Proteinele implicate in contractia miocitelor sunt actina si miozina c) Pericardul invelisul extern al inimii sac fibroseros cu peretii dubli

46

Nutritia cardiaca
Cele trei straturi ale inimii sunt aprovizionate cu nutrienti si gaze de catre arterele coronare. (fig.36) Arterele coronare sunt prima ramificatie a aortei.

Fig. 36 Circulatia coronariana Atunci cand creste nevoia inimii de nutrienti si oxigen, coronarele se dilata dilatatie coronariana.

Nota: Rezerva coronariana = fluxul coronarian in timpul efortului maxim fluxul coronarian in repaus Rcor = Qcor max - Qcor repaus.

47

II FIZIOLOGIE

Datorita proprietatilor sale contractile, inima asigura distributia sangelui in organism printr-o succesiune de contractii numite SISTOLE si de relaxari numite DIASTOLE.

Ciclul cardiac (fig.37)

Poate fi impartit in trei parti Sistola atriala o Contractia simultana a atriilor drept si stang o Sangele este pompat in ventricului stang si drept dupa care, valvele tricuspida si mitrala se inchid

1.

2.

Sistola ventriculara o Contractia simultana a celor doua ventricule o Sangele este pompat in aorta din ventriculul stang si in artera pulmonara din ventricului drept, dupa care valvele aortice si pulmonare se inchid Diastola generala o o o o o o Intreaga inima se relaxeaza Umplerea atriala In cantitate mica umplere ventriculara Umplerea pasiva datorita relaxarii inimii Umplerea arterelor coronare Inima este alimentata cu sange numai in timpul diastolei

3.

Fig. 37 Ciclul cardiac

48

Debitul cardiac (DC) si parametrii sai

Definitie "Volumul de sange pompat in artera aorta de ventriculul stang/min". 5 l/min (persoana sanatoasa de 75 kg). DC = Volum bataie (VB) x Frecventa cardiaca (FC)

Frecventa cardiaca (FC)

Definitie "Numarul de cicluri cardiace/minut". = =

ritmul cardiac puls

In repaus = 60 - 80 batai/min. Frecventa cardiaca depinde de SNV (sistem nervos vegetativ): o stimularea de catre sistemul nervos simpatic creste FC o stimularea de catre sistemul nervos parasimpatic scade FC In timpul efortului, FC creste = tahicardie fiziologica (adaptarea inimii la efort); Inima se contracta mai mult si are nevoie de mai mult sange pentru aprovizionarea cu nutrienti si O2 (vasodilatatie coronariana).

Volumul bataie (VB)

Definitie "Volumul de sange expulzat in aorta 0 data cu fiecare contractie a ventriculului stang". VB = 70 ml (approx.) Acest volum poate depinde de: a) contractia ventriculului stang b) presarcina c) postsarcina Definitie presarcina: "Presiunea care afecteaza ventricului stang la sfarsitul diastolei, dependenta de intoarcerea venoasa". (fig.38) Influentata de: o distensibilitatea (elasticitatea) ventriculului stang o intoarcerea venoasa o volemie (cantitatea de sange) din patul vascular Definitie postsarcina: "Forta care se opune ejectiei sangelui din ventriculul stang in artera aorta". (fig.39) Este reprezentata in special de rezistenta periferica, forta care se opune curgerii sangelui in vase.

49

Fig. 38 Presarcina

Fig. 39 Postsarcina

50

Automatismul cardiac

Inima izolata din corp si mentinuta intr-un lichid nutritiv se contracta: automatismul cardiac. In miocard, exista un grup de celule specializate care sunt capabile sa genereze si sa conduca impulsul nervos (celulele tesutului nodal). (fig.40)

40 Fig. 40 Tesutul nodal

Impulsul nervos: o este initiat de nodulul sinoatrial = pacemaker-ul inimii o se poate inregistra in cadrul electrocardiogramei (fig.41)

Fig. 41 Electrocardiograma

Parametrii inimii: o Cronotropism frecventa cardiaca o Batmotropism excitabilitate o Dromotropism conductibilitate o Inotropism - contractilitate 51

SISTEMUL ENDOCRIN

Sistemul endocrin regleaza si mentine functiile organismului prin sinteza si eliberarea unor mesageri chimici numiti hormoni. Principalele domenii de control si integrare includ raspunsul la stress si ranire, cresterea si dezvoltarea, absorbtia nutrientilor, metabolismul energetic, balanta apei si a electrolitilor, reproducerea, nasterea si lactatia. Sistemul endocrin este compus din glande care elibereaza hormonii in sange si sunt transportati pe aceasta cale la organele tinta. Sistemul endocrin cuprinde: epifiza, hipofiza, hipotalamusul, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele, ovarele, testiculele si pancreasul. Glandele endocrine au o retea bogata sangvina prin care hormonii sunt pusi in circulatie. Hormonii afecteaza metabolismul organelor tinta in sensul cresterii sau descresterii activitatii lor. Aceste schimbari in activitatea organelor sunt necesare pentru mentinerea homeostaziei (un mediu intern, stabil).

I GLANDELE SI COMPONENTA NERVOASA

Glandele sunt de doua tipuri. Glandele endocrine care nu au canal glandular si elibereaza hormonii direct in sange. Glandele exocrine precum glandele sudoripare, care au canal glandular ce le leaga de organul tinta. Sistemele endocrin si nervos sunt strans legate intre ele si formeaza impreuna sistemul neuro-endocrin. Centrii nervosi din creier controleaza activitatea sistemului endocrin. Hipotalamusul este centrul principal de control al sistemului endocrin si trimite semnale catre glanda hipofiza care in schimb elibereaza hormonii necesari organismului.

II MECANISME DE FEEDBACK

Multe glande endocrine sunt coordonate de sistemul nervos prin feedback. Exista doua mecanisme de feedback: negativ si pozitiv. Feedbackul negativ scade deviatia de la un nivel ideal normal si este important in mentinerea homeostaziei. Majoritatea glandelor endocrine se afla sub mecanism de control prin feedback negativ. Mecanismul feedbackului negativ actioneaza precum un termostat. De exemplu, daca temperatura camerei in care se afla termostatul creste (deviatia de la valoarea normala, ideala), acesta detecteaza schimbarea si determina pornirea aerului conditionat care scade temperatura camerei. Cand temperatura atinge valoarea la care este setat termostatul (valoarea normala ideala), aerul conditionat se opreste. Un exemplu de feedback negativ este reglarea nivelului sangvin de calciu. Glandele paratiroide secreta parathormonul care regleaza nivelul sangvin de calciu. Daca nivelul calciului scade, glandele paratiroide vor fi influentate de aceasta scadere si vor elibera o cantitatea mai mare de parathormon. Parathormonul stimuleaza eliberarea calciului din oase si creste reabsorbtia renala a calciului, in final nivelul calciului in sange creste. In schimb, daca nivelul de calciu creste prea mult, glandele paratiroide reduc productia de

52

hormon paratiroidian. Ambele raspunsuri sunt exemple de feedback negativ pentru ca efectele sunt negative (opuse) stimulului. Mecanismele de feedback pozitiv sunt implicate in procesele care sunt autocontrolate si nu necesita ajustare continua. Feedbackul pozitiv creste deviatia fata de o valoare ideala normala Spre deosebire de feedbackul negativ care mentine nivelul hormonilor intr-un interval strict, feedbackul pozitiv este rar utilizat pentru a mentine homeostazia organismului. Un exemplu de feedback pozitiv este intalnit in momentul nasterii. Hormonul ocitocina, declanseaza si stimuleaza contractiile uterine la nastere. Cand copilul se deplaseaza spre vagin, receptorii din stratul muscular al uterului trimit mesaje catre centrii nervosi din creier si se produce astfel ocitocina. Ocitocina este transportata de sange la uter si stimuleaza muschii sa se contracte mai puternic (o crestere fata de nivelul normal al contractiei). Contractiile se intensifica pana cand copilul este expulzat. Cand presiunea asupra receptorilor scade, ocitocina nu se mai produce si contractiile inceteaza.

III GLANDELE ENDOCRINE

HIPOFIZA

Regleaza multe functii cheie si are un lob anterior (adenohipofiza) si un lob posterior (neurohipofiza). Adenohipofiza sub comanda hipotalamusului secreta 7 hormoni:

hormon ce asigura secretia de hormoni tiroidieni (TSH) hormon adenocorticotrop ce stimuleaza productia de hormoni a glandelor suprarenale (ACTH) hormon stimulator pentru foliculi ovarieni si ai spermatogenezei (FSH) hormon luteinizant, declansator al ovulatiei si al secretiei de hormoni testiculari (LH) prolactina (PRL) hormon somatotrop (STH) hormon stimulator pentru melatonina (MSH)

Hormonii TSH, ACTH, FSH si LH stimuleaza activitatea altor glande endocrine. Ca raspuns, celelalte glande endocrine elibereaza alti hormoni care actioneaza asupra metabolismului. De exemplu, TSH secretat de hipofiza stimuleaza glanda tiroida care produce hormonii tiroidieni ce inhiba eliberarea calciului in sange. Alti hormoni secretati de adenohipofiza au rol important asupra metabolismului. ACTH actioneaza asupra glandei corticosuprarenale care produce hormonii glucocorticoizi. FSH si LH regleaza diverse caracteristici sexuale. Prolactina si hormonul de crestere nu afecteaza anumite organe specifice, ci actioneaza asupra unor tesuturi. Prolactina ajunge la nivelul glandelor mamare unde, in cazul mamelor care alapteaza, stimuleaza lactatia. Hormonul de crestere stimuleaza sinteza proteinelor si diviziunea celulara in tesutul osos. Gigantismul apare atunci cand exista un exces de hormon de crestere in timpul copilariei. Corpul celular al neuronilor din hipotalamus secreta hormonul anti-diuretic (ADH) si ocitocina. Acesti hormoni sunt transportati prin axoni in neurohipofiza. Aici sunt stocati pana cand sunt eliberati in sange. ADH actioneaza la nivelul rinichilor, mentinand un nivel constant de apa al organismului. Acest nivel este atins prin cresterea reabsorbtiei 53

apei cand nivelul acesteia in organism este scazut. Ocitocina stimuleaza lactatia la mamele care au nascut si determina contractiile uterului in timpul nasterii. TIROIDA Tiroida are doi lobi conectati printr-un istm si este situata in partea de jos a gatului, in spatele laringelui. Tiroida produce trei hormoni: Tiroxina (T4) Triiodotironina (T3) Calcitonina T3 si T4 sunt numiti colectiv hormoni tiroidieni si sunt produsi in foliculii tiroidieni (structuri sferice). Hormonii tiroidieni influenteaza rata cresterii, a metabolismului, dezvoltarea muschilor si a scheletului. Hormonii tiroidieni cresc sensibilitatea sistemului cardiovascular la actiunea sistemului nervos simpatic. Acest efect ajuta la mentinerea unei frecvente cardiace normale. Celulele parafoliculare (celule C, situate intre foliculii tiroidieni) produc calcitonina care scade nivelul sangvin al calciului. Glandele paratiroide sunt situate in spatele glandei tiroide si secreta hormonul paratiroidian (PTH). PTH creste nivelul sangvin al calciului prin stimularea eliberarii calciului din oase si prin stimularea ratei de absorbtie a calciului in tubul digestiv si rinichi.

GLANDELE SUPRARENALE

Glandele suprarenale sunt situate deasupra rinichilor. Fiecare glanda are o parte corticala, externa (corticosuprarenala) si o parte medulara, interna (medulosuprarenala). Corticosuprarenala secreta glucocorticoizi, precum cortizon, mineralocorticoizi si o cantitate mica de estrogeni si androgeni responsabili pentru unele caractere sexuale secundare. Glucocorticoizii cresc nivelul sangvin al glucidelor prin cresterea gluconeogenezei (sinteza de glucoza pornind de la aminoacizi). Aceasta actiune asigura aprovizionarea cu glucoza a organismului in conditii de stress. Mineralocorticoizii, precum aldosteronul, determina cresterea Na-ului in sange prin stimularea rinichilor in sensul cresterii reabsorbtiei Na din sange. Medulosuprarenala este formata din tesut nervos si secretia sa este controlata de sistemul nervos vegetativ. Medulosuprarenalele elibereaza adrenalina si noradrenalina, care cresc nivelul de glucoza si acizi grasi din sange. Acesti hormoni cresc de asemenea frecventa cardiaca, forta contractiilor inimii si provoaca vasoconstrictie. Aceste efecte pregatesc organismul pentru "lupta sau fuga", activitati psihice instantanee care il fac pe individ sa gandeasca repede, sa lupte din greu sau sa alerge.

OVARELE SI TESTICULELE

La nivelul ovarelor se sintetizeaza estrogenul si progesteronul. Estrogenul este implicat in formarea ovulului si in pregatirea uterului pentru implantarea ovulului fecundat. Progesteronul prepara sanul pentru lactatie si impreuna cu estrogenul regleaza ciclul 54

menstrual. Testiculele produc hormonul numit testosteron. Testosteronul este necesar spermatogenezei, dezvoltarii organelor genitale externe si a caracterelor sexuale secundare.

MEDICAMENTELE

I DEFINITII

Medicament un principiu activ care se afla intr-o anumita forma farmaceutica (galenica). Principiu activ o substanta naturala sau sintetizata chimic care are proprietati curative sau preventive. Forma farmaceutica (galenica) forma in care principiul activ este administrat: e.g. tablete, sirop, capsula, etc. Forma secabila divizibila in . Excipienti substante naturale sau sintetizate chimic care insotesc principiul activ in forma sa farmaceutica. Clasa terapeutica cuprinde medicamente cu mod de actiune asemanator. Administrare po (per os, oral), iv (intravenos), sc (subcutan) Dozaj frecventa de administrare od (o data pe zi), bid (de doua ori pe zi), tid (de trei ori pe zi)

II FARMACOCINETICA
Farmacocinetica = Studiul transformarilor pe care le sufera medicamentul in organism o data cu administrarea sa Absorbtie pentru administrarea orala: trecerea substantei active din intestin in sange prin mucoasa intestinala. Distributie: in organism, la tesuturile tinta Metabolism: posibile transformari in organism 99.9% = metabolizare hepatica prin circuitul enterohepatic Eliminare: urinara, hepatica, intestinala, sub forma modificata sau nemodificata Pro-medicament: medicament a carui molecula trebuie sa fie metabolizata de organism pentru a deveni activa. Peak plasmatic: concentratia maxima a principiului activ in plasma, obtinuta dupa o singura administrare.

Fig. 43 Profilul farmacocinetic al unui medicament in organism

55

Biodisponibilitate: reprezinta procentul din medicament care ajunge in circulatie fata de cantitatea ingerata; este influentata de alimente si alte medicamente administrate concomitent care pot scadea biodisponibilitatea unui medicament. T (timp de injumatatire): timpul necesar pentru scaderea concentratiei plasmatice de la nivelul de peak plasmatic, la jumatate. Valoarea T a unui medicament este utila in alegerea intervalului de dozare astfel incat sa nu produca peak-uri plasmatice excesive (nivele toxice) sau nivele scazute, ineficiente ale concentratiei medicamentului intre administrari. Clearance: cantitatea de medicament eliminata dintr-un anumit volum de plasma intr-un minut. Clearance-ul si nu timpul de injumatatire este un indicator important al abilitatii ficatului si rinichiului de a elimina medicamentul. Clearance-ul poate fi utilizat pentru planificarea regimului de dozare. Importanta in tratamentul medicamentos este atingerea concentratiei plasmatice constante (steady-state) in cadrul intervalului de dozare. Steady-state se atinge cand rata de intrare a medicamentului in circulatia sistemica este egala cu rata de eliminare.

Pasaj hepatic: Medicamentele ajung la ficat inainte de a patrunde in circulatia sistemica. Unele medicamente sunt inactivate la nivelul ficatului si acest lucru trebuie luat in considerare cand se dezvolta un medicament.

III
1. 2. 3.

DEZVOLTAREA MEDICAMENTELOR
Dezvoltarea moleculelor Studii pe animale studii pre-clinice, experimentale (de laborator) in vivo si in vitro Studii pe pacienti studii clinice

56 Fig. 42 Dezvoltarea medicamentelor

IV DIFERITE TIPURI DE STUDII CLINICE

1. 2.

3. 4. 5. 6. 7.

Deschise: cand atat medicul cat si pacientul stiu ce medicatie primesc. Controlat: medicamentul este comparat cu placebo sau cu alt medicament (un alt principiu activ) (placebo poate avea un important efect psihologic si sunt necesare supravegheri atente). Placebo: substanta fara principiu activ in aceeasi forma farmaceutica ca si medicamentul cu care se compara. Simplu orb, controlat: pacientii nu stiu daca iau placebo sau medicamentul activ, in schimb doctorii cunosc medicatia loturilor de pacienti din studiu. Dublu orb, controlat: nici pacientii, nici doctorii nu stiu cine ia placebo si cine ia tratament activ, dar exista un comitet care centralizeaza datele. Randomizat: distributia aleatorie a pacientilor, astfel incat cele doua loturi sa aiba structuri cat mai omogene. Incrucisat: pacientii care primesc placebo sau alt produs, pot primi in anumite momente ale studiului medicamentul activ sau vice versa.

57

58