Dumpingul ca forma a concurenei neloiale

Definiia dumpingului: Dumping-ul (din limba englez: to dump) Vnzare a mrfurilor pe piata extern la preturi mai sczute dect acelea de pe piata intern si mondial, practicat de unele tri n scopul nlturrii concurentilor si al acaparrii pietelor externe. Dumping valutar:bazat pe decalajul creat ntre cursul, micsorat intentionat, al valutei nationale a trii exportatoare fat de cursul valutei trii importatoare Termenul de dumping este actualmente mai des folosit n contextul comerului internaional, i semnific exportul unor anumite mrfuri ntr-o anumit ar la un pre mult mai jos dect preul pieei din ara respectiv (i de multe ori sub costul de producie al productorilor din acea ar). Se refera la a practica preturi extrem de joase, mult sub preturile concurentei, fara sa scoti profit sau chiar pierzand bani, cu scopul de a scoate concurenta de pe piata. Producatorii nationali, utilizeaza in mod frecvent taxele antidumping ca parte a strategiilor corporationale (ex. industria siderurgica in Statele Unite) pentru ca permit aplicarea usoara si flexibila a legilor antidumping. Chiar companiile americane, care si-au implantat filiale in Asia de Sud-Est, sunt ele insele supuse procedurii de AD la solicitarea producatorilor interni datorita definitiei incomplete din Legea Federala Antidumping, care lasa loc multiplelor interpretari, in functie de interesele producatorilor interni. nainte de negocierea Acordului pentru Practicile Anti-Dumping (PAD), tarile care utilizau cel mai frecvent practicile antidumping erau Statele Unite, Uniunea Europeana, Australia si Canada. Intre 1 iulie 1985 si 30 iunie 1992 aceste patru tari au initiat peste 80% din totalul anchetelor antidumping la nivel mondial. Aceasta tendinta s-a modificat considerabil in anii '90. Tarile in curs de dezvoltare au utilizat tot mai des legislatia antidumping pentru a reduce competitia in sectoarele economice sensibile si pentru a reduce deficitul contului curent, rezultat al unor crize economice externe. Din 1995, tarile in curs de dezvoltare au initiat peste 1/3 din totalul masurilor AD. Din cele 991 masuri finalizate in perioada 1995 - 30.06.2001, 389 masuri erau in vigoare in tarile in curs de dezvoltare. Cea mai mare parte a acestor masuri erau initiate impotriva altor tari in dezvoltare. n perioada 1 ianuarie 1995 - 30.06.2002, din cele 1979 de anchete AD inregistrate,

13,8% au fost initiate de Statele Unite, 13,4% India, 13,3% UE, 9% Argentina, 8,4% Africa de Sud, 7,5% Australia, 5,5% Canada, 5,1% Brazilia etc. rile in tranzitie sunt tot mai des o tinta a acestor masuri. In ultimii 6 ani au fost initiate peste 331 de masuri AD impotriva acestor tari. Tarile in tranzitie au deschis numai 12 anchete AD, in perioada 1995 - 2001, totalul masurilor antidumping in vigoare atingand cifra de 8. Romania a facut obiectul a 25 de investigatii AD incepand din 1995 si pana la mijlocul anului 2002, din care 15 s-au soldat cu impunerea de masuri AD. Cate 3 masuri AD au fost luate de catre SUA si UE, cate 2 de Brazilia, India si Turcia si cate una de catre Argentina, Canada si Egipt. Romania, la randul ei, nu a initiat nici o masura AD, ceea ce atrage atentia asupra ineficientei institutiilor care sa gestioneze aceste anchete, necunoasterii acestor proceduri de catre producatorii romani afectati, incapacitatea lor de a se grupa pentru a face lobby, in ciuda alinierii legislatiei AD la rigorile UE. In aceeasi perioada (1995 - 30.06.2002), Polonia a impus 7 taxe AD impotriva exportatorilor din China, Germania, Belarus si Vietnam, pe cand Cehia a luat o masura AD impotriva Germaniei. Legislaia Uniunii Europene prevede:

Dumping-ul este o practica neloiala ce se poate ntlni n cadrul relaiilor comerciale externe ale Comunitii Europene. Un produs, o marc va fi considerat c face obiectul practicii de dumping dac preul su de export spre comunitate este mai mic dect un pre comparabil pentru produsul similar, n cursul obinuit al comerului cum este stabilit pentru ara exportatoare. Pentru protecia contra practicilor de dumping i subveniilor relative la importurile din rile nemembre ale Comunitii Europene a fost adoptat un regulament, care a relevat necesitatea ca msurile de protecie comercial de ntreprins n caz de dumping i subvenii s fie ntemeiate pe principii uniforme. Dumpingul trebuie s fie delimitat de practicile simple ale vnzrilor la preuri mici rezultate din costuri reduse sau productiviti mai ridicate. n acest sens, criteriul cheie, nu este, n fapt, relaia dintre preul produsului exportat i preul acestuia de pe piaa rii importatoare, ci relaia ntre preul produsului exportat i valoarea lui normal. Astfel, un produs este considerat a face obiectul unui dumping dac preul su de export, n Comunitate, este mai mic dect preul comparabil, practicat n cadrul operaiunilor comerciale normale, pentru produsul similar n ara exportatoare. Valoarea normal ce urmeaz s fie luat n calcul pentru a determina dac exist dumping, se bazeaz n mod uzual pe preurile pltite sau care urmeaz s fie pltite, n

cadrul operaiunilor comerciale normale, de ctre cumprtorii independeni din ara exportatoare.

Marja de dumping Marja de dumping reprezint suma cu care valoarea normal depete preul de export. Comparaia se face ntre vnzrile la aceeai etap comercial i la perioade ct mai apropiate posibil. Ajustrile necesare se fac pentru a se ine cont de diferenele dintre condiiile de vnzare, de impozitare i alte diferene care afecteaz comparabilitatea preului.

Impunerea unor taxe antidumping provizorii Se pot impune taxe provizorii dac s-a efectuat o determinare provizorie afirmativ a existenei dumpingului i a prejudiciului i dac interesul Comunitii necesit o intervenie imediat n vederea prevenirii unui astfel de prejudiciu. Cuantumul taxei antidumping nu trebuie s depeasc marja de dumping i poate s fie mai mic dect aceast marj n cazul n care o tax mai mic este suficient pentru a elimina prejudiciul.