Sunteți pe pagina 1din 124

PSIHOLOGIA PERSONALITII

Asist.univ.dr. Iulia Ciorbea

CAPITOLUL I: ASPECTELE GENERALE LEGATE DE PSIHOLOGIA PERSONALITII

1. INTRUDUCERE N PSIHOLOGIA PERSONALITII Hogan (1998) afirm c psihologia personalitii se preocup de analiza naturii naturii umane. Acest subiect este n opinia autorului de o importan practic, moral i politic deosebit virtula, toat politica public este prezis de asumpiile despre natura uman iar psihologia personalitii este singura disciplin empiric care abordeaz problema naturii umane explicit. Hogan (1998) adopt o abordare de tip istorie a ideilor pentru a defini coninutul psihologiei personalitii. Aceasta abordare se refer la o analiz de coninut n care se ncearc identificarea temelor eseniale de la baza acestui subiect. Adoptnd aceast perspectiv autorul propune n 1976 cinci idei- cheie care formeaz substana personalitii. Acestea sunt:
a) Motivaia.

Fiecare teorie a personalitii include unele asumpii despre motivaia uman.

Termenii motivaionali sunt conceptele explicative distincte n psihologia personalitii; psihologii folosesc trsturile pentru a prezice aciunile oamenilor i utilizeaz concepte motivaionale pentru a le explica.
b) Incontientul. Orice teorie competent a personalitii face trimiteri la felul n care ideile,

emoiile i impulsurile de care nu suntem contieni influeneaz comportamentul nostru i despre felul n care devin acestea incontiente.
c) Sinele. Orice teorie a personalitii conine o definiie a sinelui i ncearc s explice felul n care

acesta se dezvolt i influeneaz comportamentul nostru. Imaginile despre sine pot avea fie proprieti motivaionale fie reglatorii si pot fi contiente sau incontiente.
d) Dezvoltarea. Fiecare teorie a personalitii ar trebui s conin idei despre felul in care

personalitatea se dezvolt i se schimb n timp. Dei majoritatea discuiilor se axeaz pe dezvoltarea intrapsihic, este adecvat s fie descris i felul n care tinerii devin integrai n societatea mai larg, proces numit socializare sau dezvoltare moral.
e) Maturitatea. Fiecare teorie a personalitii conine un model, o viziune sau o definiie a

maturitii idei despre sntatea mental i despre cum se poate destructura. Nici o teorie a personalitii nu acoper chiar toate aceste domenii. De exemplu, Freud a ignorat conceptul de imagine de sine. Cu toate acestea Hogan (1998) consider c acestea sunt ideile-rdcin
2

ale psihologiei personalitii care permit psihologilor s realizeze trei determinri importante atunci cnd iau n considerare o teorie a personalitii. n primul rnd aceste idei permit distincia ntre ceea ce este i ceea ce nu este psihologia personalitii. Acele teorii care se bazeaz pe principiile nvrii i care localizeaz cauzele aciunii umane n situaii nu sunt, prin definiie, teorii ale personaliii; sunt de fapt versiuni ale psihologiei sociale behavioriste. n al doilea rnd, putem evalua adevarea unei teorii observnd gradul n care aceasta acoper cele cinci teme.

2. DEFINIREA PERSONALITII

De-a lungul anilor, au fost propuse diferite definiii ale personalitii. Multe dintre acestea se refer la un sistem mental o colecie de aspecte psihologice ce includ motivaia, emoiile i gndurile. Definiiile variaz n ceea ce privete identitatea acestor component dar majoritatea ajung la concluzia c personalitatea implic un patern al sistemelor mentale. Definiiile personalitii subliniaz diferite aspecte n funcie de orientarea teoretic a propuntorilor. Pentru unii psihologi, esena definiiei este felul n care persoanele rspund sau reacioneaz la oamenii sau situaiile ntlnite. Pentru alii este important compenenta organic, biofizic, ereditar a personalitii. Alii accentueaz paternurile de oragnizare ale personalitii care dau consisten i stabilitate comportamentului. Exist i clinicienii care subliniaz importana adaptrii la mediu. Nu n ultimul rnd exist psihologi care concept personalitatea ca fiind expresia unicitii individului. Conform lui Furnham i Heaven (1999) majoritatea definiiilor dispun de cteva teme specifice: Diferenele individuale oamenii sunt unici dar pot fi descrii i categorizai de-a lungul unor dimensiuni fundamentale variate sai n categorii specifice; Dimensiunile personalitii sunt dispoziii comportamentale n sensul c ele coreleaz cu determinarea i motivaia pentru a influena comportamentul social; Dimensiunile personalitii sunt relative stabile n timp i se manifest consistent i coerent de-a lungul situaiilor sociale variate; Personalitatea unei persoane poate, i trebuie, s fie descompus n prile sale specifice i fundamentale i, n acelai timp combinate ntr-un sistem organizat pentru a ntelege funcionarea sa. Exemple de definiii:
3

Personalitatea este suprema realizare a idiosincraziei nnscute a fiinei umane. Este un act de curaj nalt n faa vieii, este afirmarea absolut a tot ceea ce constituie individual, este cea mai de success adaptare la condiia universal a existenei cuplat cu cea mai mare libertate de auto-determinare posibil (Jung, 1934) "Personalitatea este organizarea mental ntreag a fiinei umane n fiecare stadiu de dezvoltare. Ea cuprinde fiecare faz a caracterului uman: intelectul, temperamental, aptitudinile, moralitatea i fiecare atitudine care s-a construit de-a lungul vieii individuale (Warren & Carmichael, 1930, p. 333) Personalitatea este insi esena fiinei umane (Hall & Lindzey, 1957, p. 9) Personalitatea este organizarea mai mult sau mai puin durabil a caracterului, temperamentului, inteligenei i fizicului unei persoane, aceast organizare determin adaptarea sa unic la mediu. (Eysenck, 1953, cf. Zlate 2006). Personalitatea este organizarea dinamic n cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determin gndirea i comportamentul lui characteristic (Allport, 1981). Personalitatea nu este o entitate substanial existent ce poate fi studiat, ci un contruct complex ce trebuie dezvoltat i definit de observator (Smith & Vetter, 1982, p.5). Liury (1990) consider c personalitatea poate fi definit n sens restrns (personalitatea descrie doar aspecte afective i sociale, adic temperamental i caracterul, oamenii comportndu-se relative stabil n situaii sociale) dar i n sens larg (personalitatea se refer la ansamblul tuturor caracteristicilor individului, ncepnd de la cele senzorio-motorii, cognitive, aptitudini i interese, aspecte emotive pn la valorile care depend de societate). n aceast accepiune, personalitatea apare ca un compozit de factori genetici, cultural-situaionali, de nvare, schimbri personale, mecanisme incontiente, procese cognitive i trsturi (Hergenhahn i Olson, 1999 cf. Bonchi i al. 2006). Atkinson i al. (2002) defineau personalitatea ca un patern distinctiv i caracteristic al gndirii, afectivitii i comportamentului care definete stilul personal al unui individ si influeneaz interaciunea acestuia cu mediul. Din acest punct de vedere autorii consider ca psihologia personalitii ncearc:
a) S descrie i s explice diferenele interindividuale felul n care indivizii se deosebesc ntre ei; b) S sintetizeze, ntr-o viziune integratoare asupra personalitii, numeroasele procese care pot

influena interaciunile individului cu mediul interaciuni biologice, de dezvoltare, nvare, gndire, afectivitate, motivaie i interaciune social.

O definiie contemporan a personalitii este oferit de Carver i Scheier (2000, p.5): Personalitatea este o organizare dinamic, n interiorul persoanei, a sistemelor psihofizice care creeaz paternurile caracteristice de comportament, gnduri i sentimente ale unei persoane (Carver & Scheier, 2000, p.5).

Organizarea dinamic sugereaz reajustri continue, adaptarea la experien, upgradare continu iar meninerea personalitii nu se oprete aici. Personalitatea presupune o procesualitate i o organizare, nu o juxtapunere de piese diferite.

n interiorul persoanei sugereaz nmagazinarea intern a paternurilor, idee ce susine asumpia c personalitatea influeneaz comportamentele, etc.

Sisteme psihofizice sugereaz ideea ca fizicul (somaticul) este implicat in ceea ce suntem. Personalitatea este un concept psihologic ale crui baze sunt fiziologice.

Paternuri caracteristice implic ideea consistenei/continuitii ce identific n mod unic un individ.

Comportament, gnduri si sentimente indic faptul c personalitatea include o plaj larg de experiene/manifestri, c personalitatea se dezvluie n modaliti multiple.

Carver i Scheier (2000) sugereaz ca termenul de personalitate dezvluie un sens al consistenei, o cauzalitate interioar i distinctivitate personal. Personalitatea este setul stabil de tendine i caracteristici care determin acele aspecte commune i difereniatoare din comportamentul psihologic al oamenilor (ganduri, semtimente, aciuni) care au continuitate n timp i care nu pot fi uor nelese ca rezultat singular al presiunilor sociale i biologice ale momentului (Maddi, 1989). "Personalitatea se refer la paternul individual de procese psihologice ce iau natere din motivaiile, sentimentele, gndurile i alte arii majore ale funcionrii psihologice. Personalitatea este exprimat prin influenele sale asupra corpului, n viaa mental contient i prin comportamentul social al individului (Mayer, 2005).

3. MODALITI DE ABORDARE ALE PERSONALITII - Nomotetic versus

idiografic Creu (2005) formuleaz ntrebarea fundamental cu care psihologia personalitaii s-a confruntat de-a lungul anilor: Scopurile cercetrii trebuie s vizeze descoperirea paternurilor generale, a legitilor de funcionare care, virtual, s-ar aplica oricrui individ sau trebuie s vizeze analiza extensiv a
5

personalitii fiecarui individ, separat, pentru a-l nelege n expresia unicitatii sale functionale?. Se stie deja ca in functie de raspunsul ales, demersurile teoretico-metodologice au fost fie cel nomotetic, fie cel idiografic. Acelasi autor realizeaza o detaliere a acestor doua tipuri de abordari ale personalitatii din perspectivele catorva teoreticieni de marca. Astfel, in psihologia personalitatii, termenii de idiografic si nomotetic au fost introdusi de Gordon Allport (1937) care i-a definit din punct de vedere teoretic si metodologic. Unii cercetatori au incercat sa conceapa strategii metodologice cat mai sensibile la manifestarile distinctive si centrale ale fiecarei persoane. Acestia considerau ca orice demers de intelegere a personalitatii individuale trebuie sa se intemeieze doar pe experientele particulare ale persoanei respective. Aceasta orientare a fost numita idiografica (de la grecescul idios = propriu, persoana). Alti cercetatori au apreciat ca unicitatea personalitatii poate fi inteleasa doar ca produs al unor legitati bio-fizico-psihologice. Acestia plecau de la asumptia ca desi, personalitatea este unica sub aspectul organizarii sale interne, structurile generate prin organizarea functionala sunt de fapt produse ale unor procese generale pentru toti indivizii. Aceasta abordare a fost numita nomotetica ( de la grecescul nomos=lege, norma) si se centreaza pe identificarea legilor ce stau la baza personalitatii tuturor indiviziilor. Un alt autor identificat de Cretu (2005) care a realizat o distictie similara de abordare a personalitatii apartine lui Cattell (1944). Acesta considera ca masuratorile personalitatii pot fi ipsative si normative. Masuratorile ipsative (dein latina ipse=sine, cu referire la sine) se aplica individului ca entitate izolata, atunci cand pentru aspectul sau trasatura studiata cercetatorul nu dispune de un etalon extern de raportare, sau atunci cand raportarea externa in sine este considerata nerelevanta (Hogan, 2003 apud. Cretu, 2005). Astfel, scorul obtinut de o persoana la o anumita trasatura de personalitate dobandeste semnificatie si poate fi interpretata psihologic doar prin raportare la o alta trasatura de personalitate (de exemplu, o persoana se evidentiaza mai mult prin agreabilitate si mai putin prin constiinciozitate pentru ca scorul la agreabilitate este mai mare decat cel al constiinciozitatii). In acelasi timp, masuratorile normative apeleaza la un element extern de raportare sau la un etalon construit in baza unor norme de grup (de exemplu, o persoana este mai agreabila decat o alta pentru ca a obtinut un scor mai mare la Agreabilitate decat cea din urma). Cretu (2005) concluzioneaza ca atunci cand interesul cercetatorului se plaseaza la nivelul interpersonal, nu la cel intrapersonal, scorul unei persoane la o trasatura are o semnificatie mai buna decat in functie de pozitia pe care o ocupa la nivelul etalonului. Pe de alta parte, nevoia de raportare a persoanei la un referent extern tine de natura sociala a constructiei personalitatii.

Conform Cretu (2005) o delimitare similara a fost realizata de Mischel (1973) care a introdus distictia intre abordarea centrata pe persoana si abordarea centrata pe variabila. Astfel abordarea idiografica este de fapt centrata pe persoana in timp ce abordarea nomotetice este focalizata pe variabila. Scopul abordarilor centrate pe variabila este de a investiga si intelege aspecte particulare ale persoanei (variabile) si nu persoana ca intreg. Abordarea centrata pe variabila considera ca astfel poate obtine o imagine globala a personalitatii celor investigati: Individul unic este punctul simplu de intersectie a unui numar de variabile cantitative (Eysenck, 1952 apud. Cretu, 2005). Abordare centrata pe persoana considera ca o astfel de perspectiva nu poate ajunge la complexitatea si unicitatea individuala. De aceea sustinatorii acestui punct de vedere considera ca numai focalizarea pe aspectele unice ale persoanei poate surprinde aspectele care o diferentiaza de celelalte persoane si astfel o trasnforma intr-o personalitate distinctiv conturata. Cretu (2005) expune si punctul de vedere al lui Bem (1983) care face disticntii clare intre cele patru abordari si astfel elimina confuziile ce pot aparea. Astfel, abordare nomotetica presupune un set comun de descriptori dispozitionali (trasaturi) ce poate fi utilizat pentru a descrie toate personalitatile iar diferentele individuale sunt doar pozitionari diferite de-a lungul acestor dimensiuni. Abordarea idiografica considera ca fiecare individ trebuie evaluat utilizand un set strict specific de trasaturidescriptor. Abordarea centrata pe variabile analizeaza pozitia relativa a indivizilor de-a lungul acestor variabile, in timp ce abordarea centrata pe persoana se preocupa de modul specific si distinctiv de configurare a variabilelor in persoana. Zlate (2000) sintetizeaza principalele caracteristici ale abordarii nomotetice si ale celei idiografice. Astfel, psihologia nomotetica se caracterizeaza prin: a) Cauta explicatiile cauzale ale fenomenelor psihice si sociale, folosindu-se in acest scop de un limbaj analitic bazat pe operationalizarea variabilelor si conceptelor, pe utilizarea modelelor stricte cauza-efect; b) Urmareste cuantificarea proceselor mintale si comportamentale; c) Propozitiile cauzale formulate pe baza studiului subiectilor alesi la intamplare sunt generalizate apoi asupra populatiei neinvestigate; d) Foloseste in larga masura experimentul de laborator e) Recurge la materialul cules prin metode idiografice numai pentru scopuri ilustrative, deoarece aceste date sunt nesistematice, bazate pe bunul-simt si mai ales cantitative;
7

f) Legile descoperite sunt deductive si probabiliste, oferind explicatii functionale ale fenomenelor Psihologia idiografica se bazeaza pe metode si presupuneri opuse: a) Manifesta un interes profund si sustinut fata de studiul si analiza unui singur caz pe o perioada mai indelungata de timp, deci pentru studiile de tip longitudinal, deoarece numai in felul acessta este posibil sa fie evaluate curentele singulare in toata complexitatea lor;
b) Exploreaza specificatiile individuale, pe de o parte, pentru ca fiecare individ este presupus a fi

unic, pe de alta parte, deoarece tocmai diferentele individuale sunt considerate determinantii primari ai comportamentului; c) Favorizeaza in cercetare unele metode relativ nestructurate, deschise, proiective si interpretative (analiza documentelor personale, a biografiilor, cercetarea naturalista etc), acestea permitand subiectului sa se exprime in propria sa limba, sa fixeze intelesurile care tin de lumea vietii sale personale, sa constientizeze experientele parcurse. Cele doua abordari diferentiaza intr-o maniera fundamentala diversele teorii asupra personalitatii si metodele ei de evaluare: a) abordarea nomotetica studiaza ceea ce indivizii au in comun si permite identificarea trasaturilor sau tipurilor de personalitate contribuind la elaborarea unei structuri ipotetice a personalitatii Acestei abordari i se reproseaza o perspectiva elementarita, atomista, incapabila sa explice complexitatea conduitei umane. b) abordarea idiografica analizeaza individul in globalitatea sa, tinand cont de toate componentele care intra in interactiune si permite accesul la procesele, inaccesibile observatiei, care stau la baza comportamentelor observate si masurate cu ajutorul tehnicilor obiective ale psihometriei Acetsei abordari i se reproseaza lipsa rigorii si faptul ca ofera o imagine mai degraba impresionista asupra personalitatii. Quick (1997 apud. Furnham si Heaven, 1999) a incercat s clasifice diferenele dintre cele dou abordri. Dimensiunea idiografic-nomotetic a cercetrii tiinifice Paradigma de cercetare Nomotetic Determinat
8

Definiia lumii

Idiografic Nedeterminat

Ipoteza lumii Procesele centrale

Metoda Metafora Interacinule Caracteristica cunoaterii Tratarea faptelor Puncte forte

Puncte slabe

Mecanism Analiza Integrarea Reducionism Experimentul Maina Cauzaefect Positivistpragmatic Exclusiv Intindere Precizie Replicabilitate Predicie Lipsa bogiei

Contextualism Sinteza Dispersia Holism Istoria Evenimentul istoric Reciproctranzacional Hermeneuticspiritual Inclusiv Adncime Bogie Unicitate Comprehensivitate Lipsa preciziei

Lupta sau dezacordul ntre abordarea nomotetic i cea idiografic este frecvent considerat lupta dintre psihologii duri i cei sensibili. Cercettorii idiogtafici tind s fie sensibili i consider c personalitatea este mai mult dect o simpl descriere. Acetia se confrunt adesea cu ceea ce ei consider analiza reducionist i mecanicist a intregii persoane de ctre coala nomotetic (Valentine, 1992 apud. Furnham, Heaven, 1999). n central acestei discuii este intrebarea dac tiina individului este posibil. Neurocercettorii prezint de multe ori studii de caz individuale a celor care au suferit trauma extreme. Cu toate acestea Valentine (1992 apud. Furnham, Heaven, 1999) considera: rezultatele acestor studii sunt din punct de vedere tiinific neinterpretabile dac nu exista o exist o baz adecvat de comparaie (fie n forma performanelor anterioare traumei ale pacientului, care sunt de obicei indisponibile, fie n forma scorurilor unei populaii normale la testele standardizate). Luate izolat, este dificil s se determine dac rezultatele unui caz singular se datoreaz ansei, i dac acestea sunt generalizabile. Aceste date sunt insificiente pentru a stabili legi generale. Cercettorii idiografici accentueaz unicitatea indivizilor i faptul c proprietile calitative ale indivizilor nu pot fi subiectul cunatificrii i c acea combinaie unic de trsturi, abiliti, nevoi, etc., sunt cele importante. Cercettorii nomotetici rspund prin a sublinia idea c dac nu ar exista comunaliti ntre indivizi, atunci cercetarea idiografic ar fi lipsit de sens. Acetia consider c toate aspectele comportamentului uman chiar i valorile, dispoziiile sau aspectele capricioase pot fi msurate adecvat. Ei argumenteaz idea c, de fapt, metoda empiric este cea mai bun modalitate de a examina structure complexe. Dac exist o structur sistematic la toi oamenii atunci metoda cantitativ este cea mai bun modalitate de a o investiga.
9

Cercettorii nomotetici consider c metodele cu adevrat idiografice nu pot fi tiinifice i c de fapt numai msurtorile nomotetice se aplic cazurilor individuale. Psihologii care au favorizat abordarea nomotetic i care au dominat psihologia trsturilor n ultimii 30 de ani, nu resping ideea c omul este unic. Cu toate acestea, autorii percep unicitatea ca fiind reflectarea combinaiei unice de niveluri ale dimensiunilor de trsturi, n timp ce dimensiunile nsele sunt la fel pentru toat lumea. Dup cum afirma Eysenck: Pentru omul de tiin unicitatea individului este pur i simplu punctual de intersecie a unui numr de variabile cantitative (Eysenck, 1952 apud. Furnham i Heaven, 1999). Cloninger (1996) enumera 3 obiectii majore frecvente privind valoarea stiintifica a studiului clinic al indivizilor:

Nu permite predictii. Studiile indivizilor separati rezida in faptul ca ele unt incapabile sa produca predictii care sa poata fi testate cu ajutorul unor observatii obiective. De ex., in studiile de caz psihanalitice, analistul face interpretari, dar acestea nu sunt testate intr-o maniera sistematica.

Lipsa obiectivitatii. Majoritatea clinicienilor afirma ca studiul de caz este fundamentat pe o intersubiectivitate la care psihologul si subiectul contribuie fiecare cu partea sa in cadrul unei situatii unice si inanalizabile. Studiul de caz nu poate fi nici obiect, nici intrument al unei cercetari verificabile (M. Reuchlin, 1992)

Nu permite generalizari. Generalizarea, in baza unui numar mic de observatii, la nivelul intregii populatii, implica riscul unor erori foarte mari. Daca acceptam aceste critici, ajungem in situatia paradoxala de a studia personalitatea pierzand

individul printre mediile grupurilor cercetate. Astfel putem ajunge la adevaruri general-valabile, uneori atat de generale, incat nu mai au nimic in comun cu viata oamenilor concreti pe care peram sa-i intelegem si ajutam (Cloninger, 1996). Referindu-se la disputa nomoteti-idiografic, clinic (calitativ)-experimental (cantitativ), Cloninger (1996) evidentiaza urmatoarele resurse ale studiului indivizilor separati:

Intelegerea personalitatilor exceptionale sau plasate in medii exceptionale. Ofera ocazia modificarii unor teorii. Aplicarea unei teorii la un individ anume permite nu numai intelegerea lui, ci si clarificarea teoriei insasi. Particularitatile vietii acestui individ pot antrena modificari teoretice.

Plasarea individului in contextul sau. Mediul social influenteaza profund indivizii, furnizeaza stimularile, reactiile care modeleaza comportamentul si ofera cadrul de referinta necesar descoperirii sensului experientelor oamenilor.
10

Permite evidentierea complexitatii personalitatii. Abordarile nomotetice, experimentale, care reduc personalitatea la una sau mai multe variabile abordarile idiografice, clinice, au ca functie intrinseca aceea de a evidentia complexitatea persoanei. Numarul mare de caracteristici pe care le are in vedere clinicianul il conduc pe acesta la un nivel superior al descrierii si intelegerii mecanismelor profunde ale comportamentului uman.

Intelegerea schimbarii si dezvoltarii personalitatii. In contrast cu cercetarea traditionala care nu oberva indivizii, cel mai adesea, decat intr-o singura situatie, abordarea biografica introduce factorul timp care clarifica procesul scimbarii si dezvoltarii peronalitatii umane.

Accentul pus pe procesele care se desfasoara in interiorul personalitatii. Cloninger (1996) considera ca intregul caracterul stiintific al metodelor experimentale este minat de

imposibilitatea studierii persoanei, in complexitatea ei, in situatie; studierea fragmentara a persoanei, izolarea artificiala a unor variabile si imosibilitatea de a ajunge la o imagine comprehensiva a persoanei prin combinarea unor scoruri sunt doar cateva aspecte care trebuie avute in vedere in disputa clinicexperimental. Lamiell (1981 cf. Zlate, 2000) argumenteaz faptul c teoriile personalitii sunt mai degrab ineficiente n a descrie personalitatea individului. El a propus abordarea idiotetic care utilizeaz metodele idiografice pentru descrierea personalitii i principiile nomotetice pentru studierea personalitii. 4. TEORII EXPLICITE ALE PERSONALITATII La nivel stiintific, teoria reprezinta ansamblul elementelor cognitive si reprezentarea relatiilor dintre aceste elemente, modul de organizare a informatiilor cu privire la modul de functionare a personalitatii. Teoriile stiintifice abordeaza personalitatea in maniera riguroasa bazandu-se pe metode si tehnici care impun rigoarea experimentala in studiul personalitatii (Dumitru, 2001). Putem considera fiecare teorie in termenii diferitelor caracteristici cum ar fi ipotezele, cercetarea si aplicabilitatea (Eysenck 1991, apud. Furnham si Heaven 1999). O teorie buna a personalitatii trebuie sa includa o afirmare clara a datelor pe care incearca sa le explice; utilizarea unor concepte clare, binedefinite si utile care sunt suficient de discriminatoare pentru a oferi o descriere adecvata. Pe de alta parte, e nevoie de o examinare a calitatii, cantitatii si coerentei cercetarilor experimentale realizate pentru teoria respectiva. Testarea teoriilor este de o relevanta majora pentru dezvoltarea psihologiei personalitatii ca stiinta. Furnham si Heaven (1999) considerau ca scopul psihologiei personalitatii este de a intelege (a descrie si explica) individualitatea. Felul in care teoreticienii definesc personalitatea variaza in functie
11

de tipul de comportament considerat a fi relevant pentru studiul fiintei umane si constructele folosite pentru a descrie si conceptualiza acel comportament. Teoriile pot fi evaluate dupa numeroase criterii. De exemplu, Hall si al. (1985 cf. Furnham si Heaven 1999) a selectat 9 dimensiuni de diferentiere ale teoriilor explicite: 1. Daca comportamentul uman este controlat de procese constiente sau de procese inconstiente 2. Daca ceea ce este cel mai important este procesul invatarii (cum poate fi modificat comportamentul) sau rezultatele (structura) 3. Daca comportamentul uman este determinat in mod esential de factori genetici sau de factori de mediu 4. Daca cheia intelegerii comportamentului curent al unei persoane se afla in trecut (copilarie) sau in prezent (trecutul imediat) 5. Daca oamenii pot fi mai bine intelesi in termenii unui intreg orgaic sau analitic, in termenii unor unitati mai mici, discrete de comportament 6. Daca comportamentul este conceput ca un produs al persoanei (interior) sau al situatiei si mediului extern 7. Daca comportamentul persoanei este considerat a fi orientat spre scop sau poate fi explicat doar in termenii evenimentelor anterioare 8. Daca comportamentul este determinat de cateva motive (innascute) interioare sau de motivatii dobandite 9. Daca studiaza normalitatea prin raportare la anormalitate sau daca normalitatea este cantitativ si calitativ diferita Ewen (1993, cf. Furnham si Heaven 1999) incearca sa clasifice multi teoreticieni clasici ai personalitatii in functie de un set de dimensiuni, pe care le considera in mod particular relevante: Natura de baza a fiintelor umane masura in care natura umana este ereditar maligna sau benigna. Freud se pozitioneaza la polul malign, prin accentul pus pe implusurile innascute incestuos si destructiv, in timp ce Rogers este un autor tipic pentru perspectiva optimista. Reducerea impulsurilor (drive reduction) masura in care toate motivatiile pot fi explicate in termenii reducerii instinctelor (satisfacerea lor). Freud si Cattell credeau ca baza intregii motivatii
12

umane este reducerea impulsurilor. Maslow si Allport considerau ca notiuni precum mentinerea si cresterea unei tensiuni placute trebuie incluse. Dinamica naturii umane masura in care toate comportamentele sunt determinate de cauze anterioare (cauzalitate), sau in termenii scopului si obiectivelor pe care oamenii si le stabilesc pentru ei insisi (teleologie). Freud si Skinner se localizeaza pe pozitia cauzalitatii, in timp ce Allport si Kelly, pe cea teleologica. Importanta motivelor inconstiente masura in care cunoasterea sinelui adevarat este dificil de obtinut. Pentru toti freudienii, importanta inconstientului poate si supraestimata, in timp ce pentru toti behavioristii, cum ar fi Skinner si Bandura, acest lucru este mai putin important. Masura in care conceptele structurale si conflictele intr-psihice sunt importante. Freud si Cattell credeau ca ambele sunt importante, in timp ce Bandura si Adler le considerau pe ambele neimportante. Importanta anxietatii si mecanismelor de aparare. In aceasta privinta, unii freudieni (Freud, Horney si Sullivan) se afla la polul extrem (inalt), in timp ce altii (Adler) se situeaza la polul opus. Dezvoltarea personalitatii importanta evenimentelor din copilarie. Freud le considera foarte importante iar Allport, teoreticianul trasaturilor, foarte putin. Asemeni oricarei teorii stiintifice si teoriile personalitatii trebuie evaluate dupa anumite criterii precum (Hjelle and Ziegler, 1981, cf. Furnham si Heaven 1999):

verificabilitatea o teorie este cu atat mai valoroasa cu cat conceptele folosite au fost verificate in investigatii independente. O teorie este buna daca se verifica in cat mai multe si mai diverse cazuri si daca aceste verificari determina modificarea teoriei, atunci cand este necesar

valoarea euristica masura in care o teorie stimuleaza cercetarea, aceasta din urma conferindu-I un support empiric sufficient de relevant

consitenta interna coerenta si caracterul necontradictoriu al sustinerilor sale economicitatea numarul de concepte explicative pe care le propune. Cu cat o teorie utilizeaza mai putine concepte pentru a explica o gama larga de fapte cu atat ea este mai buna.

comprehensivitatea se refera la numarul si diversitatea fenomenelor explicate. O teorie este cu atat mai comprehensive cu cat explica mai multe aspecte ale comportamentului favorizand exactitatea si precizia explicatiilor.

13

semnificatia functionala masura in care teoria ii ajuta pe oameni sa inteleaga comportamentele cotidiene sis a se cunoasca pe ei insisi sip e altii.

In functie de aceste sase criterii, teoriile personalitatii sunt evaluate diferit (Hjelle, A.L., Ziegler, J.D., apud. Dumitru, 2001): Criterii personalitatii Verificabilitatea Freud, Adler, Allport Valoarea euristica Erikson, Allport, Adler, Murray Freud, Skinner, Maslow, Murray, Kelly Erikson, Skinner, Rogers Bandura, de Scazuta Moderata Ridicata

evaluare a teoriilor

Kelly, Maslow Consistenta interna Freud, Allport

Bandura, Rogers Adler, Murray, Bandura, Maslow, Rogers, Kelly,

Skinner, Erikson Intelegerea comportamentului Bandura, Erikson, Murray, Maslow, Freud, Adler Rogers, Allport,

Skinner, Kelly Semnificatia functionala Murray, Kelly Allport, Adler, Bandura Erikson, Freud, Rogers,

Maslow, Skinner

In acord cu unii autori (Hjelle, Ziegler, 1981, apud. Dumitru, 2001) se considera ca una dintre cauzele fundamentale ale multitudinii de teorii si conceptii privind personalitatea rezida in prezumtiile de baza asupra naturii umane. Aceste prezumtii reprezinta descrieri ale personalitatii situate pe un continuum bipolar in care se pozitioneaza orice teorie a personalitatii si care cuprind urmatoarele aspecte:

14

Libertate determinism: comportamentul persoanei este expresia libertatii de gandire si actiune a acestuia sau este cauzat de actiunea unor factori externi, neexistand astfel, libertatea de manifestare a individului? Rationalitate irationalitate: omul actioneaza rational sau faptele sale sunt determinate si directionate de forte irationale? Holism elementarism: comportamentul uman este expresia manifestarilor personalitatii ca intreg sau a unor elemente (aspecte, laturi) particulare, independente de mediu? Factori constitutionali factori de mediu: ce rol au factorii ereditari si respective, factorii de mediu in explicarea naturii umane si a comportamentului unei persoane? Schimbare uniformitate: in ce masura personalitatea se schimba, se restructureaza pe parcursul existentei sale sau se complace intr-un conservatorism, se manifesta conformist si chiar obedient? Subiectivitate obiectivitate: existenta umana este influentata, in buna masura, de factori obiectivi, externi sau de factori subiectivi, interni? Stimulare interna stimulare externa: cauzele reale ale actiunilor umane se afla in interior, sunt generate de stimuli interni sau in exterior, sunt stimulate de stimulari externe? Homeostazie heterostazie: sunt oamenii motivate pentru reducerea tensiunii interne sau realizarea unei stari de echilibru, sau actiunile lor sunt directionate spre evolutie, dezvoltare, autoactualizare si realizarea de sine? Cognoscibilitate incognoscibilitate: poate fi natura umana cunoscuta in mod stiintific sau ea ramane, in mare parte o enigma, un mister? Pozitia teoreticienilor personalitatii fata de prezumtiile de baza asupra naturii umane (dupa Hjlelle, si Ziegler, 1981, apud. Dumitru, 2001): Caracteristici de Puternic Modera baza Libertate determinism Adler, Maslow, Rogers Rationalitate Maslow, Adler,
15

Slab

Mediu

Slab

Modera t

Puternic

t Allport Bandura, Kelly

Erikson

Freud. Skinner, Murray Freud

irationalitate

Rogers, Bandura, Allport, Murray, Kelly

Erikson

Holism elementarism

Adler, Maslow, Rogers, Erikson

Allport, Kelly, Murray, Freud Rogers, Freud, Kelly Maslow Adler, Allport, Murray Allport

Bandura

Skinner

Factori constitutionali factori de mediu Schimbare uniformitate Maslow, Skinner, Rogers, Erikson, Bandura Subiectivitate obiectivitate Adler, Maslow, Rogers, Kelly Stimulare interna stimulare externa Homeostazie heterostazie: Adler, Maslow, Allport< Rogers Freud, Murray

Skinner, Bandura, Erikson Murray, Kelly Adler, Freud

Murray

Allport

Bandura

Erikson

Skinner

Freud, Murray, Erikson

Bandura

Skinner

Erikson

Adler, Maslow, Allport, Rogers

Cognoscibilitate

Freud, Skinner,

Allport, Erikson

Murray

Adler, Maslow, Rogers,

incognoscibilitate Bandura
16

Kelly

Astazi este larg recunoscut faptul ca, in studiul personalitatii, nu exista o singura paradigma ci mai multe, este vorba, mai degraba, de un ansamblu de conceptii teoretice putandu-se vorbi despre un eclectism conceptual si metodologic. Spiritul modern si post modern in studiul personalitatii isi propune trecerea de la speculatiile despre natura umana la instituirea unor concepte operationalizabile si posibil de studiat empiric. Numarul mare de teorii ale personalitatii ridica problema evaluarii lor si, in functie de aceasta, optiunea pentru o paradigma teoretico-metodologica mai larg acceptata (Dumitru, 2001).

CAPITOLUL II: ABORDAREA PSIHODINAMICA A PERSONALITATII

17

Teoriile psihodianmice ale personalitii pun accent pe incontient, considernd ca foarte multe aspecte ale personalitii se afl dincolo de nivelul contientizrii. Reprezentanii cei mai de seam ai acestei abordri au fost: Sigmund Freud a dezvoltat prima teorie a personalitii (i prima form de psihoterapie) pe care

a numit-o psihanaliz. Acesta a considerat c cea mai mare parte a personalitii este incontient; oamenii ar ascunde multe adevruri despre sine utiliznd mecanismele de aprare. De asemenea, comportamentul lor actual este determinat de dorinele, credinele, friciel, conflictele i amintirile incontiente. Natura uman este ntrutotul malign, fiind condus de insticntul sexual i de cel agresiv. Personalitatea este spaiul unor conflicte continue ntre Id, Ego i Superego. Personalitatea se dezvolt prin mai multe stadii psihosexuale i este clar stabilit pn la vrsta de 5-6 ani. Visele reprezint calea regal ctre incontient. Psihopatologia apare atunci cnd persoana nu reueste s sublimeze instinctele maligne n forme acceptate social. Carl Justav Jung a fost iniial un susintor al psihanalizei, de care s-a desprins n timp pentru ai formula propria teorie a personalitii. Dei a considerat c incontientul este extreme de important, Jung s-a aflat n dezacord cu freud din mai multe puncte de vedere. n primul rnd, natura uman este att bun ct i rea. Autorul a considerat c, n plus fa de instinctele lui freud, comportamentul oamenilor este animat i de procesul de individuare. Jung a formulat i argumentat ideea c exist un incontient colectiv care conine arhetipuri, adic predispoziii motenite de a percepe lumea n anumite modaliti. Psihopatologia apare atunci cnd personalitatea se polarizeaz, accentund anumite aspecte n defavoarea altora aspect contrar naturii noastre interioare. Alfred Adler nu a considerat c incontientul este important. Personalitatea se contureaz prin relaiile copilului cu prinii i prin alegerea contient a scopurilor de via, mai degrab dect prin jocul sau conflictul interior al instinctelor. Cea mai important motivaie uman este cutarea autoperfecionrii (superioritatea). Esenial pentru supravieuire este cooperarea cu ceilali iar adler consider c omul se nate cu aceast tendin. Psihopatologia apare atunci cnd nfluenele patogenice ale prinilor cauzeaz copilului dezvoltarea unui complex de inferioritate i refuzul cooperrii cu ceilali. Karen Horney a realizat o teorie n care combin convingerea lui freud c incontientul este extrem de important cu credina lui Adler c personalitatea este modelat de interaciunile copilului cu prinii. Psihopatologia apare datorit faptului c personalitatea este frmntat de conflicte interioare; pentru ura de sine apare datorit unei imagini de sine idealizate; i pentru c anxietate ce determin cutarea sntoas a creterii personale este nlocuit de cutarea securitii i de dorina compulsiv de a fi protejat, de a domina pe ceilali sau de a fi singur.
18

Erich Fromm consider c, datorit lipsei unor instinct nnscute care s programeze

comportamentul, oamenii sunt mai izolai i anxioi dect alte specii; de aceea ei gsesc libertatea i independena ca fiind dezirabile dar n acelai timp ameninttoare. Psihopatologia este cauzat de influenele patogenice ale prinilor i de societatea prost construit; ea apare atunci cnd oamenii i folosesc libertatea pentru a alege fr nelepciune (de exemplu, fiind egoiti n loc de iubitori fa de ceilali). Harry Stack Sullivan a definit personalitatea n termenii relaiilor interpersonale. Stadiul adolescenei este considerat foarte important pentru dezvoltarea personaliii. Psihopatologia este cauzat de influenele parentale patogene care determin anxietate intens i distrug relaiile interpersonale. Autorul a avut contribuii importante la ntelegerea cauzelor i tratamenului schizofreniei. Erik Erikson a devenit liderul micrii psihanalitice dup Freud pentru c a reuit s dezvolte teoria fr s aduc schimbri fundamentelor ntemeietorului. A corectat cteva dintre erorile majore ale lui Freud: natura uman este i bun i rea; Ego-ul raional este mai puternic dect credea Freud; personalitatea este construit mai mult de relaiile copilului cu prinii dect de instinct i sexualitate; personalitatea se dezvolt prin stadii care include adolescena i criza de identitate; pe de alt parte exist criterii pentru a determina dac dezvoltarea este realizat cu succes sau nu.

19

II.1. TEORIA PSIHANALITICA A LUI FREUD Sigmund Freud a propus o nou i complex nelegere a personalitii att din punctul de vedere al funcionarii normale ct i din cel al funcionrii anormale. Prin puterea scrierilor sale i prin profunzimea speculaiilor sale, Sigmund Freud a revoluionat gndirea, vieile i imaginaia unei epoci.ar fi greu de gsit n istoria ideilor, chiar n istoria religiilor, pe cineva a crui influen s fie att de imediat, de extins sau de profund (Wolheim, 1971 adup. Frager si Fadiman 1984). Ideea subiacent gndirii lui Freud este ca ntregul organism este singura surs a ntregii energii mentale. Freud i-a numit teoria psihanaliza. Acest termen este utilizat des i pentru a denumi forma de psihoterapie pe care Freud a creat-o, dar practica clinic a psihanalizei este doar una din numeroasele aplicaii ale teoriei freudiene. Ewen (2003) enumer principalele obiective ale lui Freud:

S formuleze prima teorie a personalitii i prima form de psihoterapie de care avea nevoie

pentru a-i trata pacienii; S exploreze incontientul, considerat o realitate ascuns din interiorul fiecrei personaliti,

astfel nct s-i poat ntelege mai bine pacienii; S dezvolte metode de a aduce materialul incontient la nivelul contientului (de exemplu,

interpretarea viselor). S explice de ce personalitatea devine adesea spaiul unor conflicte intrapsihice severe; S demonstreze c sexualitatea st la baza ntregului comportament uman i c eecul de a

rezolva Complexul lui Oedip este cauza principal a psihopatologiei; S accentueze importana copilriei n dezvoltarea personalitii i apariia psihopatologiei; S avertizeze c oamenii se nasc cu instincte maligne pe care trebuie s nvee s le sublimeze

ntr-o form acceptabil social, chiar dac prin comportamente mai puin satisfctoare; S promoveze cunoaterea de sine, descoperirea dorinelor ascunse, fricilor, credinelor i

conflictelor incontiente;
20

S aplice psihanaliza n multiple arii, inclusiv religia, munca i literatura.

CONCEPTELE MAJORE: Instinctele si energia psihica Teoria lui Freud accentueaza cauzele biologice ale comportamentului uman. El a afirmat ca oamenii sunt motivate de forte puternice innascute, pe care le numeste instincte. Instinctul este presiunea de a aciona fr a contientiza pentru a atinge anumite scopuri. Aceste impulsuri sunt cauz ultim a tuturor activitilor (Freud, 1940 apud. Frager i Fadiman, 1984). Aceste instincte se activeaza atunci cand o anumita parte a corpului se afla in necesitate (de exemplu de hrana, apa, sex). Instinctul activat (nevoia) produce apoi o stare psihologica de tensiune crescuta (dorinta), care este traita in mod neplacut. (Ewen, 2003). Toate impulsurile au patru componente: o surs, un scop, o for i un obiect. Sursa, din care apare nevoia, poate fi o parte din corp au ntreg corpul. Scopul este de a reduce nevoia pn cnd nu mai este necesar nici o aciune; este de a satisface nevoia organismului. Fora se refer la cantitatea de energie utilizat pentru a satisface sau gratifica impulsul i este determinat de urgena nevoii. Obiectul unui impuls este orice lucru, aciune, expresie care permite satisfacerea scopului originar. Dup Freud (cf. Frager i Fadiman, 1984) impulsurile umane doar iniiaz nevoia de aciune dar nu determin modul particular de a aciona. Dupa Freud, obiectivul de baza a intregului comportament uman este de a obtine placerea si a evita neplacerea sau durerea (principiul placerii). Asadar, omul actioneaza pentru a reduce tensiunea mental neplacuta, ceea ce in schimb satisface nevoia instinctual de la baza. Acest scop primar al placerii umane este realizat prin reducerea instinctelor, iar scopul instinctelor este de a restabili starea anterioara de echilibru. (Ewen, 2003). Ciclul complet de comportament de la relaxare la tensiune i activitate, i napoi la relaxare se numete modelul reducerii tensiunii. Freud a identificat dou instincte de baz pe care le-a descris n dou modaliti. Primul model al instinctelor se refer la dou fore opuse, cea sexual (gratificant fizic) i cea distructiv sau agresiv. Al doilea model, mai global, a considerat aceste fore ca fiind fie susintoare ale vieii fie orientate ctre moarte (sau distrugere). Ambele modele accentueaz ideea unui conflict biologic, continuu i imposibil de rezolvat. Acest antagonism de baz nu este totdeauna vizibil n viaa mental pentru c majoritatea gndurilor i aciunilor umane sunt determinate de combinaia dintre cele dou insticnte i nu doar de unul dintre ele. (cf. Frager i Fadiman, 1984). Aceste doua instincte fuzioneaza in mod obisnuit unul cu
21

celalalt, dar nu neaparat in cantitati egale. Astfel, orice act erotic, chiar si actul sexual propriu-zis, detine si o parte agresiva; in timp ce actul agresiv, chiar si crima, contine anumite component erotice. Ambele instinct sunt prezente de la nastere. (Owen, 1998). Freud a fost impresionat de diversitatea i complexitatea comportamentelor care rezult din fuziunea celor dou instincte. Impulsurile sexuale se remarc prin plasticitatea lor, prin uurina cu care i schimb scopurile, prin interanjabilitate pentru uurina cu care ele pot substitui o form de gratificare cu alta i prin modul n care pot fi inute n suspans... (Freud, 1933 apud. Frager i Fadiman, 1984). Instinctul sexual (Eros) In teoria freudiana, sexualitatea detine o semnificatie neobisnuit de larga: se refera la intreaga plaja de experiente erotice, placate. In plus fata de organele genitale, corpul are multe parti capabile sa produca gratificare sexual (zone erogene): de fapt, intregul corp este o zona erogena (Freud, 1940, 1969 apud. Owen 1998). Pentru a accentua convingerea sa ca sexualitatea se refera la mai mult decat actul sexual propriu-zis si reproducerea, Freud a folosit frecvent denumirea Eros, ca pe un sinonim al acestui instinct. Comportamente de auto-conservare precum hranitul sau bautul, implica acest instinct sexual pentru ca gura este una dintre zonele erogene majore, si pentru ca omul se conserva pe sine prin iubirea de sine (narcissism) si prin dorinta de a obtine o continua placere erotica. (Ewen, 1998).

Instinctul distructiv Una din concluziile mai radicale ale lui Freud a fost ca viata insasi cauta sa se intoarca la starea anterioara de non-existenta, toate fiintele umane fiind motivate in acest sens de instinctul mortii. Conceptul de instinct al mortii ramane foarte controversat chiar si printre psihanalisti, datorita incompatibilitatii sale cu principiul evolutionist al supravietuirii celui mai puternic. (Owen, 1998).

Conflict extern si intern Freud a fost extrem de persimist in legatura cu natura umana. El a argumentat ideea ca omul este in mod ereditar necivilizat, si ca instinctele sexual si distructiv include dorinta de incest si de crima. Pentru ca societatea nu va tolera un astfel de comportament, conflictul intre individ si societate este inevitabil.
22

Acest lucru implica de asemenea ca si conflictul intrapsihic este inevitabil, pentru ca omul trebuie sa invete sa canalizeze aceste impulsuri puternice dar interzise intr-o forma de activitate care sa fie acceptabila din punct de vedere social (sublimarea). (Owen, 1998).

Libido si cathesis La fel cum actiunile deschise se datoreaza energiei fizice, activitatile mentale implica constant operatiuni ale energiei psihice. Fiecare om detine o cantitate mai mica sau mai mare de enegie psihica. Daca o cantitate relativ mare de energie psihica este continuta de una din componentele personalitatii (Id sau Superego), sau se cuprinsa in forme patologice de comportament, atunci mai putina energie psihica va fi disponibila pentru alte component (cum ar fi Ego) sau activitatile sanatoase. (Owen, 1998). Freud numea libido aceasta energia psihica asociata cu instinctul sexual (instinctul vieii). Libidoul este in intregime intrapsihic. O caracteristic esenial a libidoului este mobilitatea sa. El se ataseaza de reprezentari mentale ale obiectelor care vor satisface nevoile instinctual, proces cunoscut sub numele de cathesis. (Owen, 1998). Cantitatea de libido investit nu mai este disponibil i nu se mai poate mica ctre noi obiecte. Studiile psihanalitice asupra procesului de doliu, de exemplu, interpreteaz dezinteresul n activitile obinuite i preocuparea excesiv pentru persoana pierdut, ca o retragere a libidoului din relaiile uzuale i un extrem hipercathesis asupra persoanei pierdute. (Frager i Fadiman, 1984).

Determinism intrapsihic si parapraxes Conform teoriei psihanalitice, nimic nu se intampla in psihic din intamplare; toate comportamentele mentale (si fizice) sunt determinate de cauze anterioare. Acest principiu este cunoscut sub denumirea de determinism intrapsihic, iar Freud a prezentat multe exemple de parapraxes (de ex. actele ratate) acte ce reflecta o motivatie inconstienta. (Owen, 1998).

STRUCTURA PERSONALITATII Freud a introdus ideea existenei unui aparat psihic pe care l considera capacitatea psihismului de a vehicula energie i de a se organiza n sisteme i instane (Laplanche i Pontalis, 1994). Initial, Freud a structurat personalitatea in termeni de inconstient, preconstient si constient (modelul topografic).
23

Prima topic a. Contientul Dup Munteanu (1997) descrierea contientului poate fi fcut din mai multe puncte de vedere:

Topic, deine un loc periferic al aparatului psihic i culege informaii din lumea exterioar i cea interioar.

Funcional, urmele sale mnezice sunt mai puin durabile; Economic, energia psihic are cmp liber de manifestare.

Contientul se supune principiului realitii. n dinamica psihicului uman, contientul ndeplinete mai multe funcii (Munteanu, 1997):

De cenzurare, adic de filtrare a tuturor instinctelor ce se afl n dezacord cu rigorile sociale pentru a le mpiedica s se manifeste direct.

De refulare, care const n trimiterea n incontient a tuturor elementelor nesocializate sau nesocializabile.

De rezisten, adic de baricadare a tendinelor reprimate din incontient, care din locul n care se afl, acumuleaz un imens capital energetic ce caut modaliti de ieire.

b. Precontientul Incontientul care este exclusiv latent i care devine cu uurin contient il numim precontient (Freud, 1996). Precontientul se comport ca o staie de tranziie prin care materialul din incontient rmne o vreme nainte de a ajunge la contient. A. Collette (1968, apud. Munteanu 1997) caracterizeaz precontientul ca pe o parte superficial i exterioar a incontientului. Informatia care nu este constienta dar poate fi usor adusa la nivelul constiintei, se afla la nivel preconstient. Preconstient se afla mai aproape de constient decat inconstientul pentru ca se afla in sfera controlului.

c. Incontientul Incontientul a fost pus n legtur cu teoria refulrii deoarece tot ceea ce este refulat constituie incontientul. Refularea este o operaie prin care subiectul ncearc s resping sau s menin n incontient reprezentri, gnduri, imagini, amintiri legate de o pulsiune ((Laplanche i Pontalis, 1994).
24

Freud a considerat ca majoritatea activitatii mentale este inconstienta, si nu poate fi adusa la nivelul constiintei nici chiar prin efort sustinut. Exita proceduri special pentru a aduce materialul inconstient la nivel constient (de ex. asocierea libera, analiza viselor). (Owen, 1998). Conform Munteanu (1997) Freud a individualizat incontientul prin urmtoarele trsturi: Posed coninuturi, mecanisme i energie specifice; Coninuturile sale sunt formate din reprezentani ai pulsiunilor, supunndu-se mecanismelor procesului primar; Este o potenialitate aflat ntr-un permanent dinamism; Forele din incontient sunt independente unele de altele, ceea ce nseamn c exist i contradicii;

Are un caracter iraional, adic se sustrage oricrei logici interne sau externe; Se supune principiului plcerii; este amoral; Dezideratul major al coninuturilor sale este de a ajunge ctre etajele superioare ale psihismului (ntoarcerea refulatului);

Produsele care cunosc o fixaie n incontient sunt mai ales dorinele refulate din copilrie.

25

A doua topic Ulterior, Freud si-a revizuit teoria si a descris personalitatea in termenii a trei constructe (modelul structural): Id, Ego si Superego. Freud a considerat ca Id-ul, Ego-ul si Superego-ul nu sunt compartimente separate in interiorul personalitatii. Ele interrelationeaza, se amesteca unele cu altele. Aceste concepte si relatiile lor cu modelul topografic sunt ilustrate in figura de mai sus. Dup Munteanu (1997) exist cel puin dou motive care justific schimbarea realizat de Freud: necesitatea de a extinde sfera de influen a incontientului i observarea rolului decisiv pe care fenomenul identificrii l joac n edificarea personalitii.

Id-ul (Sinele) Id-ul este esena originar din care se formeaz ntreaga personalitate. Este de natur biologic i conine rezervorul de energie pentru toate prile personalitii. Id-ul este fr form i total neorganizat;

26

mai mult Id-ul nu se modific pe msur ce persoana crete i se maturizeaz; el nu se schimb prin experien pentru c nu este n contact cu lumea exterioar. (Frager i Fadiman, 1984). Idul constituie polul pulsional al personalitii; este rezervorul tuturor pulsiunilor. La originea Sinelui se afl cele dou fore contrarii: Eros (pulsiunile vieii) i Thanatos (pulsiunile morii). Sinele este singura component a personalitatii care este prezenta de la nastere. Id-ul include toate instinctele si toata cantitatea de energie psihica. Idul este in totalitate inconstient si reprezinta partea intunecata, inaccesibila a personalitatiiun haos, un cazan plin de excitatii fierbinti (Freud, 1933/1965 apud. Owen 1998). Idul transforma trebuintele biologice in tensiune psihologica (dorintele). Singurul sau scop este de a obtine placerea si a evita neplacerea (principiul placerii), lucru care poate fi obtinut prin satisfacerea instinctelor si reducerea tensiunii psihologice. Sinele este total ilogic si amoral, si nu are nici o perspective a realitatii sau a conservarii de sine. n Id nu exist nimic care s corespund noiunii de timp, nici o recunoatere a trecerii timpului i nici o alterare a proceselor mentale odat cu trecerea timpului...n mod natural, Idul nu cunoate valorile, binele sau rul, moralitatea (Freud, 1933 Frager i Fadiman 1984). Coninutul Id-ului este total incontient. Include gnduri primitive care nu au fost niciodat contiente, gnduri care au fost negate i considerate inacceptabile pentru contiin. Freud a accentuat ideea c experienele care au fost negate sau reprimate au inc puterea de a afecta comportamentul persoanei cu o intensitate nediminuat i fr vreun control contient. Unica sa resursa este de a forma imagini mentale ale obictelor care vor provoca safisfactie, un proces numit implinirea dorintei (wish-fulfillment). Idul este asemenea unui copil impulsive care doreste placer imediata, asa incat cere un substitut imediat daca alegerea initiala este frustrata. (Ewen, 2003). Logica irationala, impulsive si producatoare de imagini este cunoscuta sub denumirea de proces primar (Freud 1911/1965 cf. Ewen 2003). Procesul primar nu are sentimentul timpului si nu este afectat de experienta, astfel incat impulsurile instinctual si reprimarile din copilarie exista in idul adult la fel de puternice ca in momentul aparitiei lor initiale. Acest proces haotic permite si gandurilor opuses a coexiste, reprezinta ideile ca parti ce asteapta un intreg, si condenseaza concepte relationate intr-o singura entitate. Astfel, procesul primar joaca un rol important in parapraxes. (Owen, 1998).

Ego-ul (Eul)
27

Incepand cu 6-8 luni, Egoul incepe sa se dezvolte din Id, pe msur ce bebeluul devine contient de propria identitate. Formarea Egoului este ajutata de experientele corporale care ajuta copilul sa diferentieze intre sine si non-sine. Egoul este un fel de fatada a Iduluica un invelis extern, cortical al sau (Freud 1926, 1969 cf. Ewen 2003). Spre deosebire de Id, Egoul atinge atat zonele constiente, cat si cele preconstiente si inconstiente. Este singura component a personalitatii care este capabila sa interactioneze cu mediul. Este o componenta rationala, ce formuleaza planuri realiste de satisfacere a nevoilor idului. Desi egoul este interesat de asemenea de placer, el suspenda principiul placerii in favoarea principiului realitatii si amana descarcarea tensiunii pana cand un obiect mai potrivit poate fi gasit. Egoul are sarcina de a asigura sntatea i securitatea personalitii. Acest lucru face posibila evitarea erorilor, a pedepselor si marirea placerii. Logica rationala bazata pe amanarea placerii, rezolvarea de probleme si auto-conservare este denumita proces secundar. (Owen, 1998). Freud a descris funciile Egoului n relaie cu lumea exterioar i cu lumea interioar ale crei nevoi ncearc s le satisfac: Principalele caracteristici ale Egoului sunt acestea. Datorit relaiei deja stabilite dintre percepia senzorial i aciunea muscular, Egoul se afl sub controlul micrii voluntare. Are sarcina de auto-conservare. In ceea ce privete evenimentele externe, realizeaz sarcina de a deveni contient de stimulii dinafar, de a stoca experienele derivate din acetia (n memorie), de a evita stimulii excesivi (prin fug), de a face fa stimulilor moderai (prin adaptare), i n final, de a nva s aduc modificri adecvate lumii exterioare pentru propriul avantaj (prin activiti). n ceea ce privete evenimentele interioare, n relaie cu Id-ul, realizeaz sarcina de a ctiga control asupra cerinelor instinctelor, de a decide dac ele pot obine satisfacie, de a amna satisfacerea pentru momente sau circumstane favorabile sau de a suprima excitaiile complet. Activitile sale sunt guvernate de consideraii asupra tensiunilor produse de stimulii prezeni sau care au fost introdui n Ego. Creterea acestor tensiuni este, n general, resimit ca neplcere iar scderea lor ca plcere... Egoul caut plcerea i evit neplcerea (Freud, 1940 apud. Frager i Fadiman 1984). Astfel, Egoul este creat de Id n ncercarea de a face fa nevoii de a reduce tensiunea i de a mri plcerea. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru, Egoul trebuie s controleze sau a modeleze impulsurile Idului astfel nct individul s urmreasc abordri realiste ale vieii. Relatia dintre Ego si Id este intima si complicate. Egoul poate fi servil, si poate incerca cu orice pret sa ramana in termini buni cu Idul. Sau preocuparea Eului de autoconservare poate provoca contestarea impulsurilor Idului. (Owen, 1998). Aadar trsturile proprii Eului sunt:
28

Este guvernat de principiul plcerii; Se supune proceselor secundare; Suport influenele timpului; Coninuturile sale sunt coerent articulate, nalt organizate.

Funciile Eului (Freedman, Kaplan, Sadock, 1976 apud. Munteanu 1997) sunt:

ngrdirea i controlul fondului instinctual; Adaptarea la realitate prin gsirea soluiei potrivite; Relaia obiectual, care se refer la modul n care subiectul stabilete relaii cu lumea sa, perceput mai mult sau mai puin fantasmatic;

Aprarea prin intermediul mecanismelor de aprare; Sinteza, care asigur armonia de funcionare a Eului, conservndu-i n acelai timp identitatea;

Superego-ul Superegoul se formeaz nu din Id ci din Ego. Aceast parte a personalitii servete ca judector sau cenzor al activitilor sau gndurilor Egoului. Este un depozitar al codurilor morale, al standardelor de comportament i al acelor construcii care formeaz modaliti de inhibiie ale personalitii. Freud (cf. Frager i Fadiman 1984) a descris trei funcii ale Superegoului: contiena, auto-observarea i formarea idealurilor. n calitate de contien, Superegoul acioneaz att pentru a restriciona, a impiedica sau a judeca activitatea contient; poate n acelai timp s actioneze i la nivel incontient. Restriciile incontiente sunt indirecte i apar sub forma unor compulsii sau interdicii: cel ce sufer... se comport ca i cum ar fi dominat de un sentiment de vinovie de care nu tie nimic. (Freud 1907, apud. Frager i Fadiman 1984). Sentimentul de vinovatie inconstient poate fi cauza comportamentului auto-distructiv, mai degraba decat efectul. (Owen, 1998). Superegoul dezvolt, elaboreaz i menine codul moral al individului. Astfel, dupa Freud, copiii nu au sentimentul de Bine sau Rau. Initial, aceasta functie este indeplinita de parinti, de care copilul depinde multi ani. Acestia recompenseaza anumite comportamente, o linistire gratifianta a prezentei si
29

afectiunii lor. Dar parintii pedepsesc alte actiuni, un semn amenintator pentru copii ca ar putea pierde dragostea si ca se afla la mila unui mediu amenintator. Partial pentru a se proteja de asemenea dezastre si partial pentru ca Eul se identifica cu parintii atotputernici, copilul incepe sa internalizeze (introiectie) standardele parentale. Acest proces conduce la formarea Supraeului, o parte speciala a Eului, care observa si emite judecati de valoare fata de tot. Supraeul este partial constient si partial inconstient. Incepe sa se dezvolte di Ego intre 3 si 5 ani si continua sa introiecteze caracteristici ale profesorilor, idolilor din adolescent si alte figuri de autoritate. Parintii sunt insa cei care reflecta cerintele societatii. (Owen, 1998). O persoana care refuza sa insele, sa fure sau sa omoare, chiar daca nimeni nu se uita, raspunde cerintelor Superegoului. Pentru ca se comporta in astfel de modalitati acceptabile, superegoul recompenseaza eul cu sentimente de virtute. Insa din nefericeire, viata psihica nu este atat de placate. O mare parte din supraeul se afla in incosntient unde este intim legata de Id. Supraeul condamna impulsurile ilicite ale Idului, dar poate influenta numai Egoul. De aceea, atat impulsurile interzise cat si comportamentele cauzeaza tensiune care va fi generate intre Supraeu si Eu, aspect care este trait de Eu sub forma anxietatii morale sau a vinovatiei. (Owen, 1998). Chiar daca Eul nu este constient de motivele din spatele acestor emotii neplacute, el este obligat sa faca ceva in privinta lor. Eul poate obtine detensionarea prin substituirea cu ganduri sau actiuni mai acceptabile sau apeland la mecanismele de aparare. Este posibila si situatia ca supraeul sa ramana subdezvoltat, lasand individul fara linii directoare interioare. (Owen, 1998).

Relaia dintre cele trei subsisteme ale personalitii Frager i Fadiman (1984) descriu pe scurt aceste relaii ntre cele trei pri ale personalitii. Astfel, scopul cel mai nalt al psihicului este de a menine un nivel acceptabil al echilibrului dinamic care maximizeaz plcerea i minimalizeaz tensiunea. Energia folosit este originar din Idul primitiv i instinctual prin natura sa. Egoul, care se nate din Id, exist pentru a face fa n mod realist la impulsurile Idului. El este un mediator ntre forele Idului, Superegoului i cerinele realitii externe. Superegoul se nate din Ego i acioneaz ca o contrefor moral fa de preocuprile practice ale Egoului. El stabilete liniile directoare care definesc i limiteaz flexibilitatea Egoului.

30

Idul este total incontient iar Egoul i Superegoul, parial. Scopul practic al psihanalizei este de a ntri Egoul, de a-l face independent de restriciile Superegoului i de a capacitatea sa de a face fa coninuturilor reprimate sau ascunse n Id.

Anxietatea Sarcina eului este una dificila pentru ca este o biata creatura in serviciul a trei stapani si consecvent amenintata de trei surse: lumea externa, libidoul Idului si severitatea Supraegoului (Freud 1923/1962 cf. Ewen 2003). Egoul raspunde acestor amenintari prin anxietate. problema major a psihicului este de a face fa anxietii. Cu toate acestea, anxietatea deserveste si functii de auto-conservare. Ea pregateste individual pentru actiunea adecvata, asa incat o anumita cantitate este atat normal cat si dezirabila. (Owen, 1998). Freud a identificat anxietatea prin sursele sale. Anxietatea realista este cauzata de pericolul din mediu. Anxietatea nevrotica provine din suferinta rezultata dintr-un impuls al Idului puternic si periculos. Anxietatea morala este cauzata de acte sau dorinte ce violeaza standardele Binelui si Raului (Superego) si include sentimente de rusine si vinovatie. Anxietatea morala si nevrotica sunt mai dificil de manageriat pentru ca sunt intrapsihice. (Owen, 1998). Anxietatea se dezvolt n orice situaie (real sau imaginar) n care exist o ameninare asupra corpului sau psihicului prea mare pentru a fi ignorat, masterizat sau eliberat. Dup Freud (cf. Frager i Fadiman 1984) situaiile tipice ce cauzeaz anxietate sunt urmtoarele: a. Pierderea unui obiect dorit de exemplu, un copil care pierde un printe, un prieten apropiat sau un animal de companie. b. Pierdderea iubirii de exemplu, respingerea, eecul de a rectiga iubirea sau validarea unei persoane semnificative. c. Pierderea identitii - de exemplu, fricile de castrare, ridiculizarea public. d. Pierderea iubirii de sine de exemplu, dezaprobarea Superegoului fat de aciuni sau trsturi, care determin vinovie sau ura de sine. Ameninarea produs de aceste situaii sau de altele determin anxietatea. Exist dou modaliti majore de a descrete anxietatea. Prima este de a face fa situaiei n mod direct, prin rezolvarea problemelor, depirea obstacolelor, prin confruntarea sau fuga de amenintri i astfel, de a minimaliza impactul
31

problemelor. Cealalt modalitate care apar de anxietate este prin distorsionarea sau negare situaiei ameninttoare. Egoul protejeaz ntreaga personalitate mpotriva ameninrii prin falsificarea naturii amenintrii. Modalitile prin care aceste distorsiuni sunt realizate poart denumirea de mecanisme de aprare. Mecanisme de aparare: reprimarea, formatiunea reactionala, deplasarea, proiectia, negarea, fantezia, rationalizarea, intelectualizarea, identificarea, regresia, sublimarea.

DEZVOLTAREA PERSONALITATII Stadiile psihosexuale Din momentul nasterii, cantitatea de libidou din Id cauta constant debusee. Copilul aflat in crestere trece printr-o serie de stadii psihosexuale, fiecare fiind caracterizat printr-o zona erogena particulara care serveste ca sursa principala de placere. Ewen (2003) descrie pe scurt aceste stadii:

Stadiul oral De la 0 la 12 luni, dorintele sexuale ale copilului sunt centrate in jurul regiunii orale (gura, buze, limba). Suptul sanului sau al biberonului ofera nu numai hrana, ci si placere. Insa, frustrarea si conflictul sunt inevitabile pentru ca mancarea nu apare intotdeauna in momentul foamei si pentru ca copilul trebuie eventual indepartat de la san si invatat sa nu-si mai suga degetul. Aceasta este una din primele lectii despre nevoia de a sublima instinctele si a satisface cerintele societatii.

Stadiul anal De la 12 la 18 luni, copilul capata un anumit control asupra expluziilor anale. Majoritatea libidoului se detaseaza de zona ora;la si se ataseaza zonei anale, copilul obtinand gratificare erotica din senzatiile corporale implicate in excretie. In plus, acum copilul exercita control asupra mediului prin acest proces de retinere a excrementelor. Daca copilul isi retine excrementele, aceasta este o forma de complianta, daca nu, este o forma de neascultare. Frustrarea si conflictul se centreaza in jurul educarii toaletei, un exercitiu dificil de auto-control.
32

Stadiul uretral Acest stadiu nu este clar distinct de stadiul anal. Copilul trebuie sa invete sa controleze eliminarea urinei si conflictul apare din problema udatului patului.

Stadiul falic In jurul varstei de 2-3 ani, baiatul invata sa-si produca senzatii de placere prin stimularea manuala a organului sau sexual. Copilul devine acum iubitul mamei, simte atractie fata de mama si rivalitatea fata de tata. Acest set de atitudini duble fata de ambii parinti constituie Complexul lui Oedip. Emotiile oedipale sunt foarte puternice. Ele includ toate aspectele unei adevarate povesti de dragoste: pasiune, gelozie, dorinte disperate. Complexul lui Oedip poate conduce la conflicte severe. Copilului ii e frica ca aceste dorinte ilicite il vor priva de dragostea si protectia tatalui (care constituie una din nevoile cele mai puternice ale tatalui). Conform teoriei lui Freud, copilul descopera si diferentele intre sexe si trage o concluzie terifianta, aceea ca fetele initial aveau penis pe carel l-au piedut ca pedeapsa, si ca aceeasi soarta il asteapta si pe el daca persista in dorintele Oedipale. Pentru a elimina aceasta anxietate intensa de castrare, baiatul abandoneaza pornirile sale oedipale si le inlocuieste cu un set complicat de atitudini. El isi intensifica procesul identificarii cu tatal, dorind sa fie ca el si renuntand sa-l inlocuiasca. De asemena, baiatul, recunoaste ca nu poate face lucrurile pe care tatal sau le face (cum ar fi a se bucura de privilegii speciale cu mama sa), si invata sa invata sa cedeze in fata autoritatii. Acest lucru reduce anxietatea de castrare. Aceste identificari si prohibitii sunt incorporate in superego si ajuta la formarea sa. Teama de castrare nu poate fi aplicata la fete, astfel ca Freud explica complexul lui Oedip in termeni diferiti. Initial, fata se ataseaza puternic de mama sa hranitoare. Totusi, descoperirea faptului ca nu are penis, conduce la intense sentimente de inferioritate si gelozie. In mod tipic, fata isi va respinge mama pentru ca are acelasi defect, isi intensifica atasamentul fata de tata, isi priveste mama ca pe o rivala, si dezvolta o dorinta inconstienta de a compensa presupusa sa deficienta fizica avand copilul tatalui sau (un baiat). Pentru ca fetei ii lipseste amenintarea imediata si vitala a anxietatii de castrare, supraeul sau este mai slab si astfel, ea este mai predispusa la nevroze.

33

Perioada de latenta Pe la 5-6 ani, personalitatea este ferm formata. De la acest moment pana la pubertate, impulsurile erotice ale copilului devin mai putin accentuate. Sexualitatea capata forme mai securizante (cum ar fi afectiunea si identificarea), amnezia acopera amintirile sexualitatii infantile, si formatiunea reactionala determina copilul sa se indeparteze de membrii de sex opus. Perioada de latenta nu este un stadiu psihosexual in sine. Stadiul genital Stadiul genital este obiectivul unei dezvoltari normale si reprezinta adevarata maturitate. Narcisismul produce acum un interes mai sincer fata de ceilalti oameni.

Fixatia si tipologia caracteriala Pentru ca natura umana este in mod ereditar maligna, omul nu are o dorinta innascuta de a evolua spre mai bine, iar parintii trebuie sa forteze copilul sa treaca prin toate stadiile de dezvoltare. Aceasta sarcina este foarte dificile si o anumita cantitate de libido ramane inevitabil atasata (fixata) in zone erogene pregenitale. Atata timp cat majoritatea cantitatii de libidou ajunge in stadiul genital, exista suficienta energie psihica pentru a forma atasamente heterosexuale adecvate. Dar daca apar evenimente traumatice in timpul stadiilor pregenitale, cum ar fi respingerea parentala, o intarcare dura, atunci o cantitate excesiva de libido ramane fixata in acest stadiu. Copilul va respinge dezvoltarea ulterioara si va cere satisfactiile pe care nu le-a avut. Fixatiile excesive pot fi cauzate si de indulgenta excesiva a parintilor. Fixatiile pot lasa prea putin libido pentru heterosexualitatea matura, ceea ce va determina serioase tulburari psihologice. Este de asemena posibil ca personalitatea sa fie marcata de caracteristici ale stadiilor pregenitale, fara insa a fi clasificata ca patologica. (Owen, 1998).

34

Stadiul

Zona erogena

Durata

Sursa conflictului Hrana

Caracteristici de personalitate

Oral

Gura, buzele, 0-18 luni limba

Dependenta

(de

alimente,

substante, oameni) / independenta extrema sau suspiciozitatea

Anal

Anusul

1-3 ani

Educarea toaletei

Zgarcenie, avaritie / generozitate extrema; Dezordonare / ordonat; Incapatanare / consimtamant

Uretral Falic

Uretra Penis; clitoris

1-3 ani 2-5 ani

Udarea patului Complexul Oedip

Ambitie lui Vanitate/auto-dispretuire; nesabuire / timiditate, promiscuitate/castitate

Genital

Penis; vagin

Varsta adulta

Dificultatile inevitabile vietii

Interes sincer fata de ceilalti; ale sublimari eficiente

EVALUAREA TEORIEI LUI FREUD Owen (1998) a identificat urmtoarele critici aduse teoriei psihanalitice:
a. Sexualitatea feminina. Convingerea lui Freud ca femeile sunt inferioare, au un superego slab si

sunt predispuse la nevroze, este considerate de aproape toti psihologii moderni ca fiind absurd. Aparent Freud avea prejudecati sexiste (asa cum era obisnuit in epoca sa), ceea ce facea dificila intelegerea psihicului feminin. Teoreticienii accentueaza astazi egalitatea si chir superioritatea femeilor in anumite aspecte cum ar fi longevitatea si abilitatea de a da nastere copiilor. Credintele psihanalitice ca orgasmul clitoridian este o forma pregenitala de sexualitate si ca orgasmul vaginal este singura versiune matura, au fost contrazise de cercetarile moderne.
b. Sexualitate si rigiditate. Multi psihologi moderni considera accentul pus de Freud pe sexualitate

ca fiind excesiv. Ei nu sunt de acord ca toti oamenii trec prin complexul lui Oedip , ca toate nevrozele sunt cauzate de conflicte oedipale nerezolvate si ca toate simbolurile din vise sunt sexuale.
35

Adesea pare ca teoria psihanalitica este construita astfel incat sa nu poata fi criticata. Daca nu ne putem aminti vreo trauma Oedipala, un Freudian ar spune ca aceste evenimente sunt reprimate. Daca un vis pare lipsit de aspecte sexuale, replica este ca materialul erotic amenintator a fost deghizat de variatele mecanisme de aparare. Orice dezacord cu interpretarea psihanalitica este intotdeauna vazuta ca rezistenta. Alte critici aduse teoriei freudiene au fost sintetizate de (Engler i Schultz 1999, 1986 cf. Munteanu 1997): Metoda de cercetare preponderent (studiul de caz) are limite serioase ce in de controlul variabilelor i de imposibilitatea replicrii n condiii controlate; Natura datelor culese Freud realiza notie privind desfurarea edinelor la cteva ore dup terminarea acestora; este posibil ca el s fi fost selectiv n reactualizare, iar dac totui notele erau exacte este imposibil de verificat acest lucru; Este imposibil s se determine validitatea povestirilor pacienilor; datele oefrite de acetia ar putea fi incomplete i inexacte; Eantioane mici i nereprezentative; Modul de analiz a datelor prea subiectiv; Accentul prea mare pus pe forele biologice, n calitate de modelatoare ale personalitii Viziunea degradant asupra femeilor.

Contributiile teoriei freudiene au fost sintetizate de Owen (1998). In ciuda controverselor legate de psihanaliza, Freud merita in totalitate locul sau in istorie. Urmatoarele aspecte ale teoriei freudiene reprezinta un progres major in efortul de a intelege personalitatea umana: Importanta inconstientului. Este astazi acceptata ideea ca o mare parte a personalitatii umane se afla sub nivelul constientizarii. Actele ratate si mecanismele de aparare sunt acceptate si recunoscute. Freud a descoperit tehnici valoroase de interpretare a viselor si a fost primul care a incorporat interpretarea viselor ca o parte formala a psihoterapiei.

36

Freud a dezvoltat prima metoda de psihoterapie, incluzand proceduri de aducere a materialului inconstient la nivelul constiintei. A identificat mecanisme imporatnte cum ar fi rezistenta si transferul.

A atras atentia asupra influentei pe care copilaria timpurie o are asupra dezvoltarii umane si a aratat cum multe dificultati ale vietii adulte sunt legate de conflictele nerezolvate ale copilariei.

A demonstrat ca durerea psihica (anxietatea) poate fi mai importanta decat durerea fizica.

II.2. TEORIA LUI CARL GUSTAV JUNG Psihologia analitic se focalizeaz pe stabilirea relaiilor dintre procesele contiente i cele incontiente i pe mbuntirea schimbului dinamic dintre acestea. Jung i-a dezvoltat propria coal de gndire cunoscut sub numele de psihologie analitic. Jung a fost un scriitor prolific preocupat de o arie larg de domenii, cum ar fi religiile orientale, mitologia sau alchimia, pe care le-a considerat eseniale pentru nelegerea funcionrii incontientului.

STRUCTURA PSIHICA Ca fenomen natura si obiectiv, psihicul si realitatea exterioara nu sunt separati prin bariere fixe ci constituie o unitate fundamentala definita de Jung ca unus mundus. Aceleasi legi intervin in microcosmosul psihic si in macrocosmosul realitatii, mai mult, aceeasi infinita complexitate (Minulescu 2001). Pornind de la necesara idee a unitatii functionale a psihicului, ceea ce exista sunt in primul rand structurile sale obiective, matriceale sau in termeni jungieni colective in masura in care se regasesc la omul generic, omul dintotdeauna si de pretutindeni. Din aceasta matrice care reprezinta virtualitatea dezvoltarii structurilor si functiilor psihismului individual, se desprinde psihismul subiectiv si se modeleaza in relatia cu evenimentele vietii si realitatea exterioara. Dualitatea dintre subiectiv si cognoscibil si obiectiv si incognoscibil in esenta, dar cognoscibil partial prin manifestari si constientizare, guverneaza ecuatia acestei unitati. Jung insista asupra considerarii realitatii psihicului,
37

care are strutcura sa proprie, legile sale de formare, dezvoltare si functionare, dar care fac parte din realitatea unitara a lumii. (Minulescu 2001). Relatia dintre cele doua structuri, psihismul obiectiv si psihismul subiectiv, dintre constiinta si inconstient este de tip complementar: ...procesele inconstientului au o legatura de tip compensator cu constiinta. In mod expres am folosit cuvantul <<compensator>> si nu <<opus>> constiintei, pentru ca incosntientul si constiinta nu sunt cu necesitate in opozitie ci complementare pentru a forma o totalitate care este sinele. (Jung apud. Minulescu 2001). Psihismul constient are o realitate imediata pentru individ si se constituie in cursul ontogenezei provenind din psihicul inconstient, care este mai vechi decat el si care functioneaza impreuna cu el, sau chiar in pofida sa. (Jung) O imagine relevanta pentru structura personalitatii ar fi o sfera. Suprafata vizibila a sferei, constiinta este aspectul psihicului despre care individul poate exprima evaluari, iar interiorul sferei, incosntientul, reprezinta necunoscutul, obscurul, tot mai imposibil de cunoscut pe masura ce ne apropiem de centru. In imediata apropriere a suprafetei, in interiorul ei, se constituie ceea ce se numeste inconstientul personal, in masura in care acesta se formeaza tot pe parcursul vietii individului, ontogenetic inainte si o data cu continuturile constiente si este relativ accesibil unei cunoasteri si integrari in constiinta. Inspre interior, vorbim in continuare, mergand spre un centru ipotetic, de incontientul colectiv, initial o virtualitate care cuprinde in germene dezvoltarilr posibile si care, in relatie cu formatiunile ontogenetice ale psihicului, poate suporta transformari semnificative (Minulescu 2001). Centrul insusi poate fi imaginat ca punctul de apartenenta la acea indisolubilitate a lumii, unus mundus ca realitate unitare. Celor trei niveluri ale psihicului, li se adauga in ecuatia mare a functionarii individului un al patrulea nivel, relatia sferei cu lumea exterioara a constiintei colective, ca realitate culturala a valorilor si formelor cunoscute de omenire. Acest model topografic include ca structuri generale arhetipurile si ca structuri particulare complexele.

1. Incontientul colectiv Jung considera c aa cum ne natem cu o motenire biologic, existp i una psihologic, ambele fiind determinani importani ai comportamentului i experienei. La fel cum corpul uman reprezint un muzeu de organe, fiecare avnd o perioad de evoluie n spate, ne putem atepta s gsim mintea

38

organizat n mod similar. Mintea nu poate fi un produs fr istorie la fel cum este i corpul n care ea exist (Jung, 1964, apud. Frager i Fadiman 1984). Incontientul colectiv sau transpersonal include coninuturi care nu provin din experiena personal. Jung afirma c mintea unui copil posed deja o structura care modeleaz i canalizeaz toat dezvoltarea ulterioar i interaciunile cu mediul. Aceast structur de baz este aceeai pentru toi copiii. Dei fiecare se dezvolt diferit i devine unic, incontientul colectiv este comun tuturor oamenilor i, de aceea, este unul (Jung 1951, cf. Frager i Fadiman 1984). Incontientul colectiv conine ntreaga motenire spiritual a evoluiei umane, care se nate din nou n structura creierului fiecrui individ. Mintea sa contient este un fenomen efemer care realizeaz toate adaptrile i orientrile provizorii...Incontientul, pe de alt parte, este sursa forelor instinctuale ale psihicului...cele mai puternice idei din istorie sunt adunate n arhetipuri (Jung 1971, apud. Frager i Fadiman 1984).

2. Arhetipurile i imaginile arhetipale

Arhetipurile sunt structuri fundamentale ale psihicului obiectiv; sunt forme fr coninut propriu care servesc la organizarea i canalizarea materialului psihic. Arhetipurile formeaz infrastructura psihicului. Paternurile arhetipale seamn cu paternurile gsite n formarea cristalelor. Nu exist doi fulgi de zpad exact la fel; totui fiecare fulg de zpad are o structur de baz n ase puncte. (Frager i Fadiman 1984). Coninuturile i experienele fiecrui psihic individual sunt unice, dar paternurile generale de acumulare a acestor experiene sunt determinate de parametrii universali i de principiile generatoare numite de Jung arhetipuri. Arhetipurile nu pot fi observate direct, dar care isi exercita influenta asupra continuturilor vizibile ale imaginilor arhetipale si complexelor, deci asupra comportamentelui si constiintei. Arhetipul ca atare este un model ipotetic si nereprezentabil, ceva asemenea <<modelului de comportament>> din biologie. Astfel incat, Jung face distinctia intre arhetipul in sine si imaginea arhetipala (Minulescu 2001). Cu alte cuvinte, evenimentele mentale recurente traite de fiecare individ sunt determinate nu numai de istoria sa personala ci si de istoria colectiva a speciei ca intreg encodata in inconstientul colectiv. Daca arhetipul per se este doar un postulat, efectele arhetipale au o existenta la fel de reala ca realitate concreta, exterioara. Forma lumii in care este omul nascut este deja innascuta in el, spune Jung, ca o
39

imagine virtuala. Astfel ca, parintii, sotia, copiii, nasterea si moartea sunt innascute in om ca imagini virtuale, ca aptitudini psihologice, categorii a priori care au un caracter colectiv, imagini ale parintilor, sotiei, copiilor in general si nu predestinari individuale. Acestor imagini le lipseste contiutul solid. Ele pot doar dobandi soliditate si eventual constiinta in intalnirea cu faptele empirice care ating aptitudinile inconstiente si le grabesc spre viata. Jung compara arhetipurile cu depozitele tuturor experientelor ancenstrale ale omului. Inafara acestor depozite pot exista amintiri mostenite care sunt determinate individiual (Minulescu 2001). Imaginile arhetipale sunt imagini fundamentale, profunde, formate prin actiunea arhetipurilor asupra experientei acumulate de individul concret. Ele au specific faptul ca intelesul lor este universal si generalizabil si exercita un efect afectiv de tip numinos, de sacralitate, respect, atractie. Manifestarea lor a condus omenirea spre mitologeme, exprimarea simbolica a acestor figuri la nivelul marilor creatii colective religiile, miturile, legendele, si, nu in ultimul rand, basmele si ritualurile popoarelor de pretutindeni. Miturile reprezinta expresia nemijlocita a inconstientului colectiv. In plan individual, expresia unor imagini arhetipale poate lua forma unor simboluri specifice in vise sau reverii in conditii de normalitate a functionarii psihice. In conditia de dereglare psihologica, se manifesta adesea direct in continuturile fantasmatice ale bolnavului (Minulescu 2001). Coninuturile unui arhetip pot fi integrate n contiin, dar arhetipurile nsele, nu. Arhetipurile rmn sursa pentru canalizarea energiilor psihice de-a lungul ntregii viei i n mod continuu trebuie manageriate (Jung, 1951 apud. Frager i Fadiman 1984). Fiecare structura major a personalitii este arhetip. Pentru intelegerea dinamicii interactiunilor dintre nivelele psihismului asa cum au fost descrise se opereaza o distinctie intre structurile identitatii propriu-zise, eul si umbra, si structurile relationale, persona si anima/animus (Minulescu 2001). Constiinta este unul dintre cele mai dificile subiecte ale psihologiei. Pentru Jung, constiinta si inconstientul sunt o pereche de complementare care au nevoie una de cealalta, fiecare avand sens doar in prezenta perechii. Constiinta si inconstientul sunt intr-un schimb continuu. Constiinta se contituie astfel ca o conditie transcendenta pentru lume, pentru cunoastere preconditia lumii este propria contiinta a omului. In acelasi timp, ca ultim produs al evolutiei, constiinta este centru al cunoasterii, localizare a resposabilitatii si a luarii deciziilor vitale pentru individ (Minulescu 2001).

Egoul este centrul contiinei i un arhetip major al personalitii. Egoul ofer un sentiment

al consistenei i direciei vieii contiente. El tinde s se opun la tot ce amenin consistena fragil a contienei i, de asemenea, tinde s planifice i s organizeze experiena omului. Centrul constiintei, a
40

carui functie principala este de coordonare a continuturilor constiente, a ceea ce pot stii despre mine si pot directiona si controla, este Egoul. Egoul este singurul complex partial constient, complex a carui constituire treptata este pusa in miscare de la inceput prin arhetipul centralitatii, Sinele. Mai mult, odata cu constituirea acestui complex si functionarea sa cvasi-independenta ca punct central de coerenta si raportare a tuturor sensurilor pe care le diferentiaza contiinta, pot interveni diferite blocari, distorsiuni, regresii, slabiciuni si incoerente care tulbura relatia primordiala dintre eu si sine, respectiv functionarea axei eu-sine (Minulescu 2001). Egoul vrea explicaii ntotdeauna pentru a-i afirma existena (Jung, 1973 apud. Frager i Fadiman 1984). La nivelul Egoului exist doar aspecte contiente derivate din propria experien. In procesul natural al diferentierii psihice apare ca o prima necesitate constituirea complexului Eului prin care individul sa se constituie ca realitate de sine statatoare, care relationeaza cu alte persoane, cu realitatea exterioara si cu constiinta colectiva a lumii..Intr-o perrioada ulterioara, ca expresie a punerii in joc a contrariului, intervine necesitatea opusa, aceea de a relationa cu propria lume interioara, obiectiva, cu fortele si sensurile arhetipale ale inconstientului matriceal (Minulescu 2001).
Persona, ca a doua structura relationala, reprezinta acea interfata incontienta sau

semiconstienta, un sistem complex de interrelatii constituit intre constiinta individuala si societate cu dublul rol de a realiza o impresie definita asupra altora si de a se adapta (Minulescu 2001). Persona este aparena omului n lume, este rolul pe care fiecare om i-l asum i prin care interacioneaz cu ceilali. Persona include rolurile sociale, tipurile de haine purtate i stilul individual de exprimare. Jung numea Persona arhetipul conformitii. Fiecare cultura construieste un sistem de valori si roluri recunoscute in planul societatii respective. In general, roluri sociale, precum cel de tata, mama, sot, sotie, copil, profesor, preot, etc contin moduri de comportament expectate si acceptabile in plan social. Comportamentul inseamna atitudini, conduite, expresivitate verbala si nonverbala, imbracaminte. Eul in formare se izbeste de aceste comportamente desfasurate prin relatiile cu ceilalti si prin amendarile celor din jur fata de propriile conduite. Alege diferite roluri integrandu-le mai mult sau mai putin in identitatea acceptata. In masura in care acestea i se potrivesc, deci reflecta abilitatile si calitatile Eului, ele vor facilita intr-adevar o relatie sociala normala (Minulescu 2001). Astfel, Persona, n polul su pozitiv, servete la protecia Egoului i s psihicului de forele sociale i, de asemenea, este un important instrument de comunicare. Persona are ca prim sens tocmai capacitatea de a diferentia intre rolurile sociale si adecvarea eului la acestea pentru a intermedia o comunicare sociala in care cei doi poli, eul si celalalt, sunt recunoscuti si
41

traiti ca diferiti. Exista insa situatii de proasta functionare a personei datorate fie unei excesive dezvoltari a acesteia, fie unei dezvoltari inadecvate, insuficiente, fie datorita identificarii cu persona pana la a pune semnul egalitatii intre imaginea de sine si rolul social principal al individului (Minulescu 2001). Astfel, n polul su negativ, Persona poate determina individul s triasc la nivel de faad i de roluri sociale superficiale. Simbolurile utilizate pentru Persona includ obiectele de accesoriu, simboluri ale rolului ocupaional, simboluri de statut.

Umbra. In procesul de diferentiere si constituire a eului se formeaza si alter-egoul, ca parti

rejectate ale identitatii personale. Acest complex inconstient este numit Umbra si continua sa poarte un sens al identitatii personale, partea neacceptata si inacceptabila a acesteia, de obicei asociindu-se cu un sentiment de vinovatie (Minulescu 2001). Umbra este o form arhetipal care servete ca focus pentru materialul care a fost reprimat din contiin; include toate tendinele, dorinele, amintirile i experienele respinse de individ ca fiind incompatibile cu persona i contrare standardelor i idealurilor sociale. Umbra este un fel de sine negativ. Cu ct este mai puternic Persona i individul se identific cu ea, cu att el i neag alet pri ale personalitii sale. Multe dintre aspectele umbrei disociate in copilarie sunt necesare pentru functionarea sanatoasa a adultului. Astfel, de exemplu, agresivitatea si impulsurile sexuale sunt cel mai adesea disociate si raman astfel la un stadiu primitiv de expresie, fara sa aiba sansa de a fi dezvoltate si diferentiate prin constientizare. In umbra pot fi blocate si alte aspecte reprimate educational, de exemplu, chiar expresia directa a inteligentei spontane a copilului, devalorizarea atributelor fizice, etc., dinamica care se insoteste de regula de sentimente de inadecvare, inferioritate (Minulescu 2001). n vise Umbra poate aprea sub forma unui animal ntunecat, primitiv, ostil. Cu ct coninuturile umbrei sunt mai contiente, cu att mai puin domin personalitatea individului. Umbra este o parte integrant a naturii umane i nu poate fi pur i simpul eliminat. Fiecare poriune reprimat a Umbrei reprezint o parte a personalitii; n msura n care aceste coninuturi rmn incontiente, omul se limiteaz pe sine nsui. Umbra nu este doar fora negativ a psihicului; este depozitarul energiei sexuale, a spontaneitii i vitalitii, precum i sursa major a energiilor creative.

Complementar fata de sexul definit si asumat la nivelul eului, se constituie, pe directionarea

oferita de arhetipul contrasexual, complexele anima, repreyentand feminitatea interioara si interiorizata


42

la barbat, si animus, respectiv complementaritatea masculinitatii la femeie (Minulescu 2001). Aceast structur psihic de baz canalizeaz toate coninuturile psihologice care nu se potrivesc imaginii de sine contiente masculine, respectiv feminine. Formarea complexului contrasexual anima este prilejuita de existenta in psihicul colectiv al imaginii colective a femeii, imagine mostenita care exista in inconstientul barbatului, cu ajutorul careia intelege natura feminina (Jung). De-a lungul dezvoltarii, prin reprimarea unor calitati, trasaturi feminine sau inclinatii naturale, care sunt definite cultural ca inacceptabile pentru identitatea sexuala a eului si acre astfel sunt excluse si din umbra, aceste continuturi tind sa se grupeze in jurul imaginii feminine arhetipale. La aceste fatete mai contribuie experientle prilejuite de contactele reale pe care barbatul le-a trait cu feminitatea in toate ipostazele ei, in timpul vietii sale. Dintre aceste din urma, desigur, semnificativa este relatia subiectiva cu propria mama. Aceleasi aspecte sunt valabile si in ceea ce priveste originea si sursele complexului animus la femeie (Minulescu 2001). Complexul contrasexual este destul de dificil de adus in constiinta in primul rand pentru ca este practic imposibil sa faci pe un barbat caruia ii este frica de propria feminitate sa inteleaga ce inseamna anima (Jung). Modul obisnuit prin care anima sau animus sunt experimentate, traite este prin proiectarea acestora pe o persoana de sex opus. Proiectarea poarta si o calitate fascinatorie fata de persoana purtator a proiectiei. Aceasta numinozitate este prilejuita de faptul ca arhetipul contrasexual este si cel care este cel mai apropiat de centralitatea sinelui si, de fapt, ascunde puternicul arhetip al batranului intelept. Constelearea imaginii anima sau animus aduce dupa sine aceasta puternica calitate supra-individuala, deschide relationarea cu sinele (Minulescu 2001).

Sinele este arhetipul central reglator, coordonator pentru unitatea intregului. Sinele

reprezinta psihismul ca totalitate functionala unitara. Sinele ca arhetip central al ordinii. Sinele ca baza arhetipala pentru eul individual. Perceperea sinelui la nivelul eului ia forma simbolica si numinoasa a unor valori de nivel superior precum creatorul, soarele ca centru al sistemului solar, regele ca centru al lumii, etc, regasibile in toate miturile si legendele lumii. In situatiile cand eul este instabil, iar lipsa de forta si coerenta ameninta sa destabilizeze sistemul ca atare, apar frecvent la nivelul individului reprezentari simbolice de tipul mandalei (Minulescu 2001). Dup Jung, contientul i incontientul nu sunt neaprat n opoziie unul cu cellalt, ci sunt complementare pentru a forma o totalitate, care este Sinele (1928, apud. Frager i Fadiman 1984). Dezvoltarea Sinelui nu nseamn dizolvarea Egoului. Egoul rmne centrul contiinei dar devine legat de Sine ca rezultat al procesului ndelungat de nelegere i acceptare a proceselor incontiente.

43

3. Complexele sunt grupari de imagini care sunt in interrelatie si care se formeaza in jurul unui

miez de inteles comun in esenta sa arhetipal. Ele au un ton afectiv comun. Din momentul primelor trairi psihice individuale, virtualitatile arhetipale se umplu cu experienta concreta, conform cu specificul temei respective. Complexele constituie substanta bazala a inconstientului personal. Complexul poate fi definit ca sistem relativ inchis, o totalitate, care consta dintr-o multitudine de aspecte psihice/trairi, unite printr-un ton emotional puternic, identic pentru toate aceste componente (Minulescu 2001). Complexele ilustreaza dispozitia unei persoane, cat si relatiile si emotiile legate de aceste relatii, repcum si modelel de comportament stereotipe traite in copilarie si mai tarziu in viata. Inteles in perspectiva formarii sale pe baza tendintelor arhetipale, de exemplu, pe baza tendintei arhetipale de a avea o mama, trairile personale ocazionate de relatia propri-zisa cu mama sau substitutul matern, se vor grupa de la inceput in jurul acestui miez de sens comun, constituind in timp complexul matern, care exista in fiecare dintre noi. Astfel se constituie in psihicul inconstient imagoul parental care este doar partial o replica a relatiilor cu parintele respectiv (influente parentale), pentru ca, in cea mai mare masura e compus din reactiile specifice ale copilului. Prin mecanismele proiectiei persoana se va confrunta cu acestea in emergente cvasi-cotidiene (Minulescu 2001). Din punct de vedere psihologic, complexul apare partial ca un continut autonom al psihicului care nu a fost pe deplin integrat. O serie de complexe, cum ar fi umbra, persona sau anima/animus s-au constituit si ca urmare a mecanismelor de refulare sau reprimare (Minulescu 2001).

4. In acest sens, putem spune ca incontientul personal apatine individului fiind format si din

impulsuri si dorinte infantile refulate, perceptii subliminale, o multitudine de trairi uitate. Aceste fatete ale complexelor care in general nu se gasesc sub controlul vointei eului, in momentul in care controlul exercitat de eu slabeste, se pot manifesta in simbolistica viselor, sau in asociatiile intamplatoare, sau pot fi activate de o stare de soc, iar uneori revin din proprie initiativa in campul constiintei (Minulescu 2001). In masura in care complexele sunt incontiente, sau chiar daca sunt partial constientizate, ele se pot comporta relativ autonom, respectiv independent de dorintele, controlul sau vointa eului. Ideile si afectele provocate de complexul respectiv intra si ies din campul constiintei incontrolabile, se impun acesteia, apar in comportamentul persoanei fara ca aceasta sa le poata stapani, sunt acompaniate de puternice trairi afective (Minulescu 2001).
44

Insa inconstientul nu este o reflectare reactiva la manifestarile constiintei. Inconstientul este o activitate independenta, productiva, este o lume care se auto-contine, isi are propria realitate, despre care putem spune ca ne afecteaza pe noi la fel cum noi o afectam pe ea...daca obiectele materiale sunt elementele constituite ale acestei lumi (exterioare n.n.), factorii psihici constuie obiectele acestei alte lumi. (Jung).

DINAMICA PSIHIC 1. Autoreglarea psihicului Jung concepe psihismul ca pe un sistem unitar cu autoreglare. In cadrul acestui model intervin in principal 3 legi ale dinamicii, cu sorgintea in termodinamica clasica.

Complexul sistem psihic structurat pe mai multe nivele si constituidu-se pe matricea unor

tendinte functionale este intr-o continua miscare, o continua dinamica si transformare la nivelul energiei psihice, energie denumita de Jung cu termenul general de libido. Pentru psihologia analitica, libidoul este analog energiei fizice si functioneaza in ecuatia generala a relatiei dintre contrarii. Cu cat tensiunea dintre perechea de contrarii este mai mare, cu atat energia este mai ridicata. In lipsa contrariilor nu se manifesta nici un libidou. Contrariile complementare se regasesc la diferite nivele de analiza ale sistemului incepand cu componentele sale esentiale, constiinta si inconstientul (sau introversia si extraversia) (Minulescu 2001).

Libidoul are o dubla miscare, spre inainte, sau progresiva, si inapoi, de retragere sau

regresiva, ca expresie a dublei necesitati care guverneaza functionarea normala a psihicului, legatura cu lumea exterioara si legatura cu lumea interioara, transformarea adaptativa in corelatie cu ambele realitati. Legea generala care coreleaza cele doua opuse este enantiodromia, transformarea necesara in contrariu. In acest sens, regresia este un mecanism normal in masura in care libidoul functioneaza fara blocaje, in sensul intoarcerii temporare si necesare la o stare de visare dupa o activitate mentala intensa si directionata (Minulescu 2001).

Intoarcerea se poate manifesta si in sensul unei temporare reveniri la un stadiu anterior de

dezvoltare, ca o compensare pentru un efort de transformare adaptativa crescut. Regresia este astfe inteleasa ca un stadiu de restaurare. Regresia poate avea un sens patologic in cazul in care, eul, insuficient consolidat, lipsit de coerenta sau sarac si deosebit de inchistat intr-o atitudine rigida,
45

functioneaza puternic represiv, prilejuid astfel disocieri si/sau multiple identificari inconstiente cu fatete ale unor complexe. Inflatia apare atunci cand eul se identifica cu un arhetip (Minulescu 2001).

2. Procesul de individuare

Dup Jung fiecare om posed o tendin ctre individuare sau auto-dezvoltare. Individuarea nseamn a deveni o fiin omogen, singular...nseamn a deveni ceea ce eti. De aceea putem traduce individuarea ca procesul devenirii sinelui sau realizarea de sine (Jung apud. Frager i Fadiman 1984). Individuarea este procesul de a dezvolta ntregul i astfel micarea ctre o libertate mai mare. Acest lucru nseamn dezvoltarea unei relaii dinamice ntre Ego i Sine, integrarea prilor variate ale psihicului: Egoul, Persona, umbra, Anima, Animus i alte arhetipuri incontiente. Din punctul de vedere al Egoului, creterea i dezvoltarea constau din integrarea coninuturilor noi la nivelul contiinei; aadar creterea nseamn expansiunea contiinei. Procesul de individuare este dezvoltarea Sinelui, iar din punctul de vedere al Sinelui, scopul este unificarea contientului cu incontientul. Individuarea nseamn mplinirea mai bun i mai complet a calitilor colective ale fiinei umane (Jung, 1928 apud. Frager i Fadiman 1984). Frager i Fadiman (1984) sintetizeaz principalele etape ale procesului de individuare:
a. Descoperirea Personei. Dei Persona are importante funcii protective, ea este i o masc care

ascunde Sinele i incontientul. n mod fundamental Persona nu este nimic real; este un compromis ntre individ i societate despre cum trebuie s fie omul. (Jung, 1928).
b. Confruntarea Umbrei. Omul devine liber de influena Umbrei n msura n care accept

realitatea acestei pri ntunecate i realizeaz simultan c este mai mult dect Umbra sa.
c. Confruntarea Animei/Animusului. Individul devine contient c figurile Animei /Animusului

dispun de o autonomie considerabil i pot influena sau domina pe cei care le ignor sau le accept imaginile i proieciile ca fiind producii personale.
d. Dezvoltarea Sinelui. Scopul final al procesului de individuare este dezvoltarea Sinelui. Sinele va

nlocui Egoul ca centru al psihicului. Contiena Sinelui aduce unitate psihicului i ajut la integrarea materialului contient i a celui incontient. Egoul va rmne centrul contiinei dar nu mai este nucleul ntregii personaliti.

46

Procesul de individuare poate fi reprezentat ca o spiral n care omul se confrunt cu aceleai aspecte, dar de fiecare dat ntr-o form mai rafinat.

TIPOLOGIA PSIHOLOGIC Prin functie psihologica Jung intelegea o forma anumita de activitate a psihicului, care in conditii schimbate, ramane in principiu egala cu ea insasi (apud. Minulescu 2001). Energetic, este o forma de manifestare a libidoului. Jung a identificat 4 functii psihologice fundamentale, care sunt autonome si care pot fi clasificate grupandu-le in doua rationale: gandirea i afectivitatea, si doua irationale: senzorialitatea si intuitia. Aceste doua functii fac posibila manifestarea in forme specifice lor a capacitatii de fantazare. (Minulescu 2001). Minulescu (2001) descrie sintetic aceste functii si mecanismele lor de functionare. Astfel, in procesul de diferentiere psihica una dintre ele este predilect utilizata de Eul in formare, ca principal mijloc de relationare cu lumea, devine din ce in ce mai diferentiata ceea ce va permite informatii tot mai diferentiate sub aspectul respectiv. Este imposibil, sustine Jung, ca toate functiile psihologice sa se dezvolte la fel. Exigentele existentei fac ca una dintre ele sa fie tot mai utilizata pentru adaptare. In afara functie dominante, individul de obicei utilizeaza si o a doua functie, secundara, pentru ca-si suplini informatii de cealalta natura (daca functia dominanta este rationala, secundara va fi una de tip irational). Dinamica psihica va face inevitabil ca aceasta a doua functie sa fie si ea, mai mult sau mai putin, utilizata constient si diferentiata. Functionarea acesteia devine constientizabila. Jung considera ca cel mai adesea, cel putin in prima parte a vietii persoana ajunge sa se identifice cu functia dominanta si unilateralitatea acestui proces va intarzia dezvoltarea celorlalte. Functiile mai putin diferentiate, mai putin dezvolatate pot fi considerate primitive, eul fiind mai putin capabil sa evolueze nuantat in functie de tipul respectiv de prezentare sau procesare a informatiei. Aceste functii inferioare vor ramane nu numai insuficient evoluate sub raportul diferentierii functionarii lor, dar si mai putin accesibile constiintei. Dintre cele patru functii, cea care are sansele sa ramana cel mai putin accesibila constiintei este functia complementara celei constiente. Ea se comporta ca numeroase continuturirefulate sau insuficient luate in seama, care pe de o parte sunt si pot fi constiente, pe de alta, intervin adeseori inconstient in comportament, aducand la suprafata si continuturi mai putin clare pentru eu..(Jung 1971, apud. Minulescu 2001).
47

In cazuri normale functia inferioara ramane constienta macar din perspectiva efectelor ei, in conditia nevrotica, va ramane incosntienta. Din perspectiva functionala, orice functie naturala are o energie care ii vine natural, fiind un sistem viu, solid organizat, care nu poate fi nicidecum deposedat cu totul de energia sa. Conditia de unilateralitate face ca libidoul sa fie constant antrenat de functia dominanta; in acest caz functiile inferioare vor evolua regresiv, in sensul reintoarcerii la stadiile arhaice preliminare ceea ce le va face sa devina incompatibile cu functia dominanta. Trecerea in inconstient a functiei inferioare va aduce acestuia acel rest de energie purtata de aceasta functie, energizand in consecinta in plus psihismul inconstientului personal. Acest lucru se va manifesta psihic prin aparitia unor fantezii legata de functia devenita arhaica, fantezii cu atat mai primitive cu cat functia este mai putin accesata si accesibila eului. M.L. von Frnaz si Hillman (1975 cf. Minulescu 2001) analizeaza dinamica si semnificatia functiei inferioare care este complementara dominantei, cea mai greu de adus in constiinta si capabila sa poarte continuturile cele mai profunde: O extraordinara incarcatura energetica este in general legata de procesele ei...si, imediat ce intri in taramul esi, devii foarte usor coplesit de emotionalitate. In completitudinea vietii fiecare dintre functii aduce un plus de informatii si posibilitatea de a prelucra aceste informatii in beneficiul eului. In ordinea dezvoltarii ontogenetice, una dintre functii este natural asumata de complexul Eului ca principala posibilitate de a discerne, de a diferentia realitatea. Treptat, insuficienta adaptarii printr-o singura modalitate de cunoastere va duce la asimilarea in constiinta ca instrument al eului a celei de-a doua functii, care face parte din perechea de complementare opusa, si care devine functia auxiliara. De-a lungul vietii, constiinta poate asimila treptat si o a treia functie, de obicei complemantara auxiliarei. In continuare, nu mai urmeaza propriu-zis o asimilare a celei de-a patra, respectiv complementara dominantei, pentru ca ceea ce se petrece virtual odata cu accesul eului la aceasta functie este unificarea, individuarea. Functiile irationale se refera la modalitatile preferate de receptare a informatiei si se manifesta prin: functia senzoriala, care informeaza despre aspecte ale realului fara a face inferente sau atribuiri, si opusa ei, functia intuitiei, ce aduce informatii ce nu sunt rezultatul unor inferente, dar nici al unei cunoasteri senzoriale; functia intuitiei intervine mai ales prin aportul procesualitatii inconstiente. Daca functia senzoriala se focalizeaza pe experienta directa, perceperea detaliilor, fapte concrete, intuitia este o modalitate de procesare a informatiilor in termenii experientelor trecute, obiectivelor viitoare si proceselor inconstiente (implicatiile experientei in sensul posibilitatilor sau probabilitatilor sunt mai importante decat experienta actuala in sine. In cadrul intuitiei, continutul emerge ca un intreg, fara ca persoana sa inteleaga cum s-a constituit aceasta informatie.
48

Gandirea si afectivitatea sunt modalitati alternative de a forma judecati si lua decizii (functii rationale). Cele doua functii rationale sunt opuse: gandirea este functia care atribuie, iar afectivitatea (simtirea, in termeni jungieni) este functia care da valoare. Gandirea este centrata pe adevarul obiectiv, formand rationamente derivate din criterii logice si impersonale. Principiile abstracte si de consistenta sunt inalt valorizate. Simtirea inseamna a lua decizii in acord cu valorile personale a ceea ce inseamna, de exempluj, bine/rau, corect/incorect, agreabil/dezagreabil. Persoanele cu aceasta functie predominanta sunt orientate spre aspectele emotionale ale experientei. Fiecare functie poate fi experimentata intr-o maniera introverta sau extraverta, in functie de cum se orienteaza libidoul in raport cu lumea exterioara sau interioara. Jung este primul care defineste introversia ca o forta centripeta, in care libidoul se orienteaza catre centrul persoanei. Extraversia semnifica forta centrifugala; libidoul curge spre exterior, interesul subiectiv deplasanduse spre mediu: individul gandeste, simte, actioneaza in raport cu un obiect. Introversia reprezinta orientarea spre interior a libidoului. Interesul subiectului se retrage dinspre obiect, revenind spre subiect. Persoana gandeste, simte, actioneaza in primul rand spre el insusi, obiectul are o valoare secundara. Jung compara cele doua procese cu bataile inimii exista o alternare ritmica intre ciclul contractiei (introversia) si ciclul expansiunii (extravesia). Fiecare individ tinde sa favorizeze una dintre atitudini si sa opereze adesea in termenii atitudinii preferate. Pentru individ, combinarea celor patru functii rezulta intr-o abordare integrata a lumii. Pentru a fi capabili sa ne orientam, trebuie sa avem o functie care ne spune ca ceva exista in realitate (senzorialitatea); o a doua functie care stabileste ce este acel ceva (gandirea); o a treia functie care ne spune ce ni se potriveste sau nu, ce dorim sa acceptam sau nu din realitate (afectivitatea) si a patra functie care ne indica de unde vine si incotro se indreapta acel aspect al realitatii (intuitia) (Jung, 1942 cf. Frager si Fadiman, 1984). Tipul psihologic este definit de Jung ca model caracteristic al unei atitudini generale, ce se manifesta in numeroase forme individuale. Atitudinile orientate in functie de cele patru functii psihologice fundamantale definesc tipurile rationale, gandire si simtire si tipurile irationale, intuitie si senzorialitate. In functie de sensul miscarii libidoului cele patru tipuri devin opt, respectiv, gandire extraverta si gandire introverta, simtire extraverta si simtire introverta, etc. Operand diferentierea dintre miscarea complementara a libidoului la nivelul constiintei si la nivelul inconstientului, alaturi de diferentierea dintre functia dominanta si cea secundara, putem deosebi intre 16 modele caracteristice de functionare a tipului.
49

Instrumente construite pentru evaluarea tipului psihologic pornind de la teoria lui Jung.
a. Chestionarul tipologic Wheelrights construit incepand cu 1941 de patru analisti: H. Gray, jane si

Joseph Wheelright si, ulterior J. Buchler.


b. Indicatorul tipologic Myers-Briggs construit de Isabel Briggs Myers c. Inventarul de personalitate Singer-Loomis construit de June si Mary Loomis.

d. Indexul stilurilor de personalitate Millon (1994)

Falsificarea tipului si consecinte clinice (Minulescu 2001) In termenii psihologiei jungiene, functia dominanta este cea care in mod natural intra in dinamica relatiei cu mediul. Jung considera ca reversul are consecinte serioase in planul interferentei artificiale in cursul dezvoltarii, cu aspecte fiziologice si psihologice care pot conduce spre conditia nevrotica. Falsificarea tipului apare pentru Jung ca o violare a dispozitiei naturale si de regula, cand are loc o astfel de falsificare a tipului ca rezultat al unei influente exterioare, individul devine ulterior nevrotic si o vindecare poate fi obtinuta doar prin dezvoltarea acelei atitudini (functii) care corespunde modului de a fi natural al individului. Studiile fiziologice indica (K. Benzinger) ca, in situatia in care aceasta fortare a reprimarii functiei dominante naturale se instaleaza cronic, creierul este fortat sa cheltuiasca o cantitate mare de timp pentru a functiona in arii care cer o semnificativ mai mare cantitate de energie. Creierul este fortat sa lucreze falsificand tendinta naturala pentru a falsifica tipul. Acest lucru duce la situatia foarte costisitoare pentru organism ca intreg, definita de Arlene Taylor prin PASS Sindrom de adaptare prelungita la stres, conditie in care creierul sin , in general, intreg sistemul creier-corp vor experimenta stresul, o anxietate cronica si epuizare. In termeni psihologici, acest sindrom poate defini o depresie cronica, iar in termeni fiziologici, falsificarea tipului se dovedeste deosebit de daunatoare pentru organism, conducand la o stare acuta de epuizare. Din anii 80 Katherine Benzinger studiaza sistematic fundamentele fiziologice ale tipurilor, extinzand datele de cercetare ale lui Jung si discipolilor lui. Construieste si un instrument de evaluare,
50

BTSA Evaluarea Stilurilor de Gandire Benziger, pentru studiul persoanelor care cronic sau prelungit s-au adaptat la aceasta falsificare a tipului natural. Cercetarile indica faptul ca o adaptare prin falsificarea tipului pe termen mai scurt conduce la o iritabilitate crescuta, dureri de cap si dificultate in a face fata la sarcini noi; in timp ce falsificarea de durata conduce la epuizare, depresie, lipsa de bucurie, un dezechilibru homeostatic care implica oxigenarea, imbatranirea prematura a creierului si vulnerabilitate la boala. Studiile tomografice ale lui R. Haier demonstreaza cum creierul este nevoit sa lucreze mai din greu cand nu/si foloseste functia dominanta naturala, considerata a delimita o arie de eficienta naturala exceptionala. Cantitativ, Haier estimeaza ca nevoia de a munci este de 100 de ori mai mare cand individul utilizeaza functii/abilitati inafara acestei arii de eficienta naturala, ceea ce cere desigur cantitati mai mari de energie si oxigen. Pe masura ce tot mai mult oxigen este cerut de functionarea neeconomica a creierului (dincolo de cele 20% distribuite firesc creierului), se instaleaza si un dezechilibru in distribuirea oxigenului in intreg organismul, care contribuie in timp la epuizarea restului functiilor fiziologice ale organismului, la simptome precum oboseala, probleme digestive, neliniste, etc. In timp se trece de la functionarea anabolica la cea catabolica. Cercetarile lui K. Benzinger indica faptul ca unele cazuri de depresie sau Sindrom depresiv posttraumatic (PTDS) sunt de fapt consecinta falsificarii tipului natural. Considera ca falsificarea tipului conduce catre un sindrom discret, separat si care poate fi tratat ca atare, dar poate contribui si la exacerbarea unei varietati de boli. Introduce denumirea de PASS sindron de adaptare prelungita la stres definit opt simptome: oboseala, stari de hipervigilenta, alterarea sistemului imunitar, tulburarea functiei mnezice, altararea chimiei craniene, diminuarea functilor lobului frontal, descurajare si/sau depresie, probleme de auto/estimare. Oboseala este datorata faptului ca aceasta adaptare prelungita la cere creierului sa lucreze de 100 de ori mai mult, deci de 100 de ori mai multa energie.Se manifesta prin: oboseala in crestere ce nu poate fi echilibrata prin somn, nevoie in crestere de somn care interfera cu calitatea acestuia, descrestere a visarii, creste deprivarea de somn si epuizarea, tendinta de a manca mult anumite mancaruri, sau grasimi, sau mult zahar in efortul de a obtine rapid energie; tendinta la auto-medicatie pentru a potenta neuro-transmitatorii, de obicei printr-un comportament adictiv (cofeina, alcool, nicotina, etc.). Hipervigilenta, ca mecanism de siguranta al functionarii creierului, se poate manifesta prin: creierul poate fi temporar impins spre introversie: se evidentiaza o descrestere in nivelul natural de extraversie al
51

individului (este nevoie de multa energie pentru a mentine acest stadiu de vigilenta protectiva care cere foarte multa energie); poate manifesta o sensibilitate crescuta la stimulii mediului (lumina, sunete, mirosuri); poate avea loc o schimbare in tipul de activitati obisnuite pentru individ (mai ales retragerea in activitati mai putin gregare, izolandu-se de altii, ect.). Alterarea sistemului imunitar este explicata prin faptul ca aceasta prelungita stare de traire in minciuna poate constrange temporar glanda timusului, cu un impact negativ asupra sanatatii (se incetineste rata de insanatosire, are loc o exacerbare a sistemului autoimun, o crestere a susceptibilitatii la boli precum raceala, gripe, un risc crescut de dezvoltari maligne). Odata depistat un astfel de sindrom, pacientul poate fi asistat in identificarea matricii sale naturale si sprijinit analitic sa-si recunoasca propriul tip, sa opreasca acel lung sir de comportamente falsificatoare, sa inceapa sa-si traiasca tipul natural.

EVALUAREA TEORIEI LUI C.G. JUNG Gavriliu (1998) sintetizeaz principalele contribuii cu valoare tiinific ale operei lui C.G.Jung: a. Descrierea tipurilor fundamentale de atitudine uman (extraversia, introversia). b. Observarea i descrierea unor trsturi ale vrstelor omului, prin prisma problematicii psihologice a evoluiei ontogenetice a omului. c. Dezvoltarea n sens experimental a metodei asociaiilor libere. d. A introdus n teoria psihologic noiunea de entropie. Jung a anticipat o astfel de idee, larg acceptat astzi, c psihicul reprezint un sistem cu autoreglare antientropic, opunndu-se izolrii i conservnd n acest mod structura i integralitatea funcional a organismului. e. Jung a remarcat faptul c simbolismul oniric const dintr-un fel de limbaj primitiv. La acestea adugm c Jung poate fi considerat un precursor al umanismului prin conceptul de individuare. De asemenea teoria sa legat de tipurile psihologice a condus la construirea unor instrumente de psihodiagnostic al personalitii. Jung a fost adesea criticat pentru sistemul su de gndire lipsit de coeren i de o organizare clar. De asemenea, toate criticile adresate lui Freud cu privire la datele folosite i metoda de cercetare aleas (studiul de caz) au fost adresate si lui Jung.
52

III. 3. TEORIA LUI ALFRED ADLER

53

Alfred Adler a fondat sistemul holistic al Psihologiei Individuale care accentueaz ideea nelegerii fiecrei persoane ca pe o totalitate integrat n interiorul unui sistem social. El i-a denumit domeniul de cercetare psihologie individual deoarece aceasta se concentreaz pe unicitatea fiecrei persoane, negnd universalitatea motivelor biologice i a trebuinelor pe care le-a atribuit Freud (Gavriliu, 1996 n Adler 1996). Allen (1951 citat de Leonard Gavriliu n Adler, 1966) considera c psihologia lui Adler este esenialment o egopsihologie, adic un studiu al proceselor psihice contiente, autorul fiind mai puin interesat de incontient, dei i recunoate existena i funciile. Adler consider contiina ca fiind centrul personalitii, schimbnd astfel accentul pus de Freud pe incontient. Principiile majore ale teoriei lui Alfred Adler se refer la holism, unitatea stilului de via al individului, interesul social i importana scopurilor n ceea ce privete orientarea comportamentului. Adler a argumentat ideea c scopurile i expectanele au o influen mai mare asupra comportamentului dect experinele trecute; a avut convingerea c fiecare om este motivat n principal de obinerea superioritii sau de cucerirea mediului. Autorul a accentuat efectul influenelor sociale asupra individului i importana interesului social. Fiecare persoan, n opinia lui Adler (cf. Gavriliu 1996 n Adler 1996), este n primul rnd o fiin social, nu biologic. Personalitatea este format de ctre mediu, de interaciunile sociale i de eforturile noastre nencetate de a le satisface. Sexualitatea, de o imporan major la Freud, este mult micorat la Adler, ca factor determinant al personalitii. Adler a considerat c viaa este n mod esenial o micare ctre o mai bun adaptare la mediu, iar scopul de baz al omului este de a se mica de la o situaie de via inferioar la una superioar. Conform lui Gavriliu (1996 n Adler 1996) Adler a realizat o astfel de nelegere a naturii umane care nu ne nfieaz ca fiind victimizai de instincte i conflicte i ncorporai de forele biologice sau de experirnele copilriei. Psihologia individual seamn cu behaviorismul din dou puncte de vedere: accentul pe care l pune pe comportament i consecinele sale i indisponibilitatea de a dezvolta concepte abstracte care s nu poat fi relaionate cu comportamentul actual. n contrast cu alte teorii ale personalitii, psihologia individual nu este o psihologie de adncime, adic nu postuleaz existena unor fore intangibile i profunde aflate n interiorul psihicului. Adler a dezvoltat o psihologie a contextului n care comportamentul este neles n termenii contextului mai larg de care individul nu este contient. Neavizaii ar fi tentai s cread c noiunea de psihologie individual a lui Adler pune accentul pe individul ca individ, fiind un fel de antitez la ceea ce reprezint psihologia social. n realitate ns trebuie s ne referim la sensul etimologic al cuvntului individuere. n acest fel, cmpul ei de aplicare

54

devine mult mai ntins. Este vorba de o psihologie a unui tot indivizibil i care se raporteaz n acelai timp la individul n sine i la relaia sa cu comunitatea (Madelaine Ganz 1936 apud. Gavriliu 1996).

CONCEPTE MAJORE Inferioritate i compensare Monografia lui Adler despre inferioritatea de organ a aprut n 1907 i ncerca s explice de ce boala afecteaz oamenii n modaliti att de diferite. La momentul respectiv Adler era un medic care se preocupa mai ales de procesele fiziologice. El sugera c n fiecare individ anumite organe sunt mai sensibile dect altele ceea ce vulnerabilizeaz persoana la boli care implic aceste organe. Adler observa si faptul c oamenii cu tulburri organice severe ncearc adesea s le compenseze prin antrenament i exerciii. n aproape toi oamenii remarcabili descoperim o imperfeciune de organ; i avem impresia c s-au confruntat n mod chinuitor cu asta la nceputul vieii dar s-au luptat i i-au depit dificultile (Adler, 1931 apud. Frager i Fadiman 1984). Adler i-a extins investigaiile sale legate de inferioritatea de organ la studiul semnificaiilor psihologice ale sentimentului de inferioritate. A introdus termenul de complex de inferioritate i considera c toi copiii sunt profund afectai de sentimentul de inferioritate, care este o consecin inevitabil a lipsei de putere a copilului. Sentimentele de inferioritate nu sunt n sine anormale. Ele sunt cauza tuturor dezvoltrilor omenirii. (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984). Adler avea convingerea c experienele de via ale tuturor copiilor implic sentimente de slbiciune, inadecvare i frustare. Copiii sunt mici i neajutorai n lumea adulilor. Iar lupta pentru putere este prima compensare pentru sentimentul de inferioritate. Un sentiment puternic al inferioritii va impiedica creterea i dezvoltarea pozitiv, n timp ce sentimentele moderate de inferioritate pot motiva individul pentru realizri constructive. Copilul realizeaz la o vrst timpurie c exist alte fiine umane capabile s-i satisfac nevoile mai bine, i sunt mai bine pregtii s triasc...el nva s supraestimeze mrimea i statura care permite deschiderea uii, sau abilitatea de a mica obiecte grele, sau dreptul altora de a da ordine i de a le cere obedien. O dorin de a crete, de a deveni din ce n ce mai puternic dect ceilali, ia natere n sufletul su (Adler, 1928 apud. Frager i Fadiman 1984).

Agresiunea i lupta pentru superioritate

55

n scrierile sale timpurii Adler a subliniat importana agresiunii i a luptei pentru putere. Agresiunea nu nseamn pentru autor ostilitate ci un sentiment puternic al iniiativei n depirea obstacolelor. Adler consider c tendinele agresive umane au o importan crucial pentru supravieuirea individului i a apeciei. Agresivitatea se poate manifesta n individ ca o voin de putere, expresie mprumutat de la Nietzsche. Adler afirma c i sexualitatea este deseori utilizat pentru a satisface aceast nevoie imperioas de putere. (Frager i Fradiman 1984). n urmtoarele sale teoretizri, Adler a conceput agresivitatea i voina de putere ca manifestri ale unei motivaii mai generale, cutarea superioritii sau a perfeciunii motivaia de a dezvolta capacitile i potenialul. Cutarea perfeciunii este nnscut n sensul c este o parte a vieii, o necesitate, ceva fr de care viaa ar fi imposibil. (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984). Scopul superioritii poate avea o direcie pozitiv sau negativ. Cnd acest scop include preocupri sociale i interesul pentru starea de bine a celorlali, atunci superioritatea se dezvolt ntr-o direcie constructiv i sntoas. Se manifest ca impuls ctre cretere, ctre dezvoltarea abilitilor personale i ctre un mod superior de a tri. Pe de alt parte, cnd oamenii caut superioritatea personal, prin dominarea celorlali n loc de deservirea lor, atunci superioritatea este rezultatul unui puternic sentiment de inferioritate i a lipsei de interes social. De obicei, acest proce eueaz s aduc recunoterea i satisfacia personal pe care le caut persoana. Pentru Adler,legea suprem a vieii este ca sentimentulului valorii personale s nu i se permit s diminueze (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984).

Scopurile vieii Adler considera c scopul adaptrii la mediu este prea abstract pentru a satisface nevoia de direcie n via i astfel fiecare individ dezvolt scopuri mai specifice care s-i serveasc ca focus al dezvoltrii i realizrii de sine. Scopul de via al fiecrui individ este influenat de experineele personale, de valorile, atitudinile i personalitatea sa. Scopul vieii nu este ales n mod contient. Ca aduli putem avea motivaii logice pentru alegerea unei cariere, dar scopurile vieii care ne ghideaz i motiveaz au fost formulate n copilrie i rmn incontiente. (Frager i Fradiman 1984). Formarea scopurilor vieii ncepe n copilrie ca o compensare pentru sentimentele de inferioritate, insecuritate i neajutorare i servesc ca o aprare mpotriva sentimentului de neputin. Dac sentimentul de inferioritate este foarte puternic, scopurile vieii pot fi nerealiste i inflaioniste. Pentru un nevrotic, exist o prpastie mare ntre scopurile contiente i cele incontiente, auto-defensive;

56

astfel fanteziilor de superioritate personal li se acord mai mult atenie dect scopurilor dedicate mplinirii reale. (Frager i Fradiman 1984). Scopurile vieii ofer o direcie i obiective activitilor omului; ele permit unui observator extern s interpreteze aspectele variate ale gndirii i comportamentului n termenii acestor scopuri. De exemplu, o persoan care caut superioritate prin dobnirea puterii personale va dezvolta trsturi de caracter necesare pentru atingerea acestui scop ambiie, invidie, nencredere. Adler consider c Aceste trsturi nu sunt factori primari, ci secundar, pui n funciune de scopul secret al individului i trebuie nelese teleologic (Adler, 1956 apud. Frager i Fradiman 1984).

Stilul de via Stilul de via este modul unic n care individul alege s-i urmreasc scopul vieii. Cheia nelegerii comportamentului personal este analiza scopului ascuns ctre care sunt direcionate toate energiile. De exemplu, dac eu cred c tatl meu m-a nedreptit i, incontient, pun vina eecului meu n via pe acest aspect, nici nu conteaz ce a fcut el n realitate; dac eu cred asta, atunci, din punct de vedere psihologic, aa este pentru c eu am fcut asta s se potriveasc stilului meu de via (Frager i Fradiman 1984). n mod similar, toate obinuintele, trsturile i comportamentele individuale capt semnificaie n cadrul contextului larg al vieii i scopurilor persoanei, iar astfel problemele psihologice i emoionale nu pot fi tratate ca aspecte izolate. ntregul stil de via este implicat pentru c un simptom sau o trstur nu este dect o expresia unui stil de via unificat al individului. (Frager i Fradiman 1984).

Schema de apercepie Ca parte a stilului de via, fiecare individ i dezvolt o concepie despre sine i despre lume, pe care Adler a numit-o schema de apercepie. Apercepia este un termen psihologic care se refer la acea percepie care include interpretarea subiectiv a ceea ce este perceput. Adler a accentuat ideea c aceast concepie despre lume determin comportamentul. De exemplu, dac cineva crede c o frnghie e un arpe, atunci teama este foarte intens ca i cum teama ar fi acolo. Adler reamintete oamenilor c simurile noastre nu recepteaz faptele prezente, ci o imagine subiectiv a lor, o reflexie a lumii exterioare (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984). Schema de apercepie se auto-ntrete. De
57

exemplu, cnd omului i este team va percepe ameninri n mediu care ntrete credina original c mediul este amenintor.

Puterea creativ a individului Adler a subliniat ideea c omul rspunde n mod creativ i activ la influenele care i afecteaz viaa; el interpreteaz i codific selectiv experiena, i dezvolt o schem de apercepie individual i i formeaz un patern distinct de relaionare cu mediul. n esena modelului lui Adler despre natura uman se afl creativitatea, care este capacitatea de a formula (contient sau incontient) scopuri i mijloace de a le realiza. Acest proces se ncheie cu dezvoltarea unui plan de via care organizeaz viaa persoanei ntr-un stil de via auto-consistent. Pentru Adler, acest proces de formare a scopului vieii, a stilului de via i a schemei de apercepie este n mod esenial un act creativ. Este vorba despre puterea creativ a personalitii, sau a Sinelui, care ghideaz i direcioneaz rspunsurile individului la mediu. Adler atribuie individului unicitatea, contiena i controlul asupra propriului destin caliti pe care Freud nu le-a accentuat sufiecient n concepia sa despre natura uman. Autorul sublinia ideea c omul nu este neputincios n faa forelor externe, ci este autorul modelrii propriei personaliti. Fiecare individ reprezint att unitatea personalitii ct i modelatorul acestei uniti. Persoana este att pictura ct i pisctorul. El este artistul propriei personaliti. (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984).

Interesul Social Prin interes social Adler nelege sentimentul solidaritii umane, conectarea omului la alt om, ...conotaia larg a sentimentului de parteneriat n comunitatea uman (Wolpe n Adler, 1928 apud. Frager i Fadiman 1984). Sentimentul comunitii se refer la interesul persoanei pentru ceilali dar nu n interes propriu, este vorba despre un interes n interesul celorlali. Din aceast perspectiv holist, Adler a perceput individul nu numai ca un ntreg unificat, ci ca o parte a unui ntreg mai larg familia, comunitatea, societatea, umanitatea. Viaa omului se desfoar n interiorul acestui context social. Valoarea oricrui om este determinat de atitudinea sa ctre aproape i de gradul n care el particip la diviziunea muncii cerut de viaa n comun. Afirmarea sa legat de aceast via comun l
58

face important pentru celelalte fiine umane, l face o legtur n lantul mre care unete societatea, lan care nu poate fi tulburat fr s se tulbure de asemenea i societatea uman (Adler, 1928 apud. Frager i Fadiman 1984). Toate eecurile...sunt produse ale pregtirii inadecvate a interesului social. Ele sunt noncooperante, fiine umane solitare care nu i-au n considerare restul lumii; fiine care sunt mai mult sau mai puin asociale, dac nu chiar anti-sociale. (Adler, 1964 apud. Frager i Fadiman 1984). ntr-un anumit sens, toate comportamentele umane sunt sociale, pentru c, argumenteaz Adler (cf. Frager i Fadiman 1984), oamenii se dezvolt ntr-un mediu social i personalitile se formeaz prin socializare. Interesul social este mai mult dect preocuparea pentru comunitatea sau societatea imediat. n cel mai larg sens al su, interesul social se refer la preocuuparea pentru comunitatea ideal a omenirii, mplinirea ultim a evoluiei (Adler 1964, apud. Frager i Fadiman 1984).

Cooperarea Un aspect important al interesului social este dezvoltarea comportamentului de cooperare. Din punct de vedere evoluionist, abilitatea oamenilor de a coopera n privina procurrii hranei, a vntorii i a aprrii impotriva prdtorilor au fost printre cei mai importani factori de supravieuire a rasei umane i cea mai eficient form de adaptare la mediu. Conform Frager i Fadiman (1984), Adler credea c numai prin cooperarea cu ceilali i operarea ca membru valoros al societii, individul poate depi sentimentele de inferioritate. Autorul scria c cei care au avut cele mai valoroase contribuii la umanitate au fost cei mai cooperani oameni, iar munca celor mai mari genii a fost orientat ntotdeauna n direcia social (Adler 1931, cf. Frager i Fadiman 1984). Pe de alt parte, o lips de cooperare i un sentiment de inadecvare i eec sunt rdcinile tuturor stilurilor de via nevrotice i dezadaptative. Adler considera c dac o persoan coopereaz, nu va deveni niciodat nevrotic (Adler 1964, apud. Frager i Fadiman 1984). DINAMICA PSIHIC Creterea psihologic Creterea psihologic este, n principal, obinut prin micarea de la scop egocentric de cutare a superioritii personale ctre o atitudine de management constructiv al mediului i dezvoltare social

59

util. Cutarea constructiv a superioritii mpreun cu un interes social puternic i cooperarea sunt trsturile principale ale unui individ sntos.

Sarcinile de via Adler discuta despre trei sarcini de via majore cu care se confrunt fiecare individ: munca, prietenia i iubirea. Toate sunt determinate de condiiile de baz ale existenei umane. Aceste trei sarcini sunt determinate de urmtoarele aspecte: oamenii triesc ntr-un spaiu particular al univesului i trebuie s se dezvolte innd cont de limitele i posibilitile acestor circumstane; oamenii triesc unii cu ceilali i trebuie s se adapteze la asta; oamenii sunt de dou sexe iar viitorul rasei este dependent de relaiile dintre sexe. (Adler, 1931 cf. Frager i Fadiman 1984). Munca include toate acele activiti care sunt utile comunitii i nu doar ocupaii care ofer salarii. Pentru Adler, munca ofer un sentiment de satisfacie i valoare personal numai n msura n care aduce beneficii celorlali. Importana muncii omului se bazeaz pe dependena lui de mediul fizic. locuim la suprafaa acestei planete, and la dispoziie numai resursele acestei planete, fertilitatea pamntului, bogaia mineral, climatul i atmosfera. Sarcina omenirii a fost ntotdeauna de a gsi raspunsul corect la problemele pe care ni le pun aceste condiii...ntotdeauna a fost necesar s cutm mbuntiri i progrese (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984). Prietenia este o expresie a apartenenei omului la rasa uman i a nevoii constante de a ne adapta i a interaciona cu ceilali oameni. Prieteniile particulare ale fiecrui om ofer legturi eseniale cu comunitatea uman, pentru c nici un individ nu relaioneaz cu societatea n abstract. Mediul prietenos, cooperant este i un element important al muncii constructive. Iubirea implic o uniune a corpului i sufletului i cea mai apropiat cooperare dintre doi oameni de sex opus. Iubirea se bazeaz pe faptul c fiecare fiin uman apaine unui singur sex, iar intimitatea ntre sexe este esenial pentru perpetuarea speciei. Conform Frager i Fadiman (1984), Adler considera c legtura stabilit prin cstorie reprezint cea mai mare provocare a abilitii de cooperare cu alt persoan, iar o csnicie de succes creeaz cel mai bun mediu de promovare a cooperrii i interesului social la copii. Adler sublinia faptul c aceste trei sarcini sunt interrelaionate. Soluia uneia dintre sarcini ajut la soluionarea alteia, i ntr-adevr putem spune c ele sunt toate aspecte ale aceleai situaii i aceleai

60

probleme necesitatea fiinei umane de a menine viaa i a o continua n mediul n care se afl (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984).

Obstacole ale creterii Adler specific trei situaii din copilrie care pot duce la izolare, lipsa interesului social i dezvoltarea unui stil de via non-cooperativ bazat pe un scop nerealist al superioritii personale. Aceste situaii sunt urmtoarele: Inferioritatea de organ

Copiii care sufer de boli tind s fie puternic auto-centrai. Ei se retrag din interaciunea cu ceilali dintr-un sentiment al inferioritii i inabilitii de a intra n competiie cu ceilalti copii. Acei copii care i depesc dificultile tind s supracompenseze slbiciunile lor originare i s-i dezvolte alte abiliti la un nivel neobinuit de nalt. Alintul

Copiii alintai sau supraprotejai au dificulti n dezvoltarea interesului social i al cooperrii. Le lipsete ncrederea n propriile abiliti pentru c ceilali au fcut mereu lucruri pentru sau n locul lor. n loc s coopereze cu ceilali, ei au tendina de a face cereri egocentrice prietenilor i familiei. Interesul social este de obicei, mic iar Adler a descoperit c aceti copii supraprotejai nu au sentimente puternice pentru prinii pe care i manipuleaz att de bine. Neglijarea

Un copil neglijat sau nedorit nu cunoate iubirea i cooperarea acas i, de aceea, i se pare extrem de dificil s-i dezvolte aceste abiliti. Astfel de copii nu au ncredere n capacitatea lor de a fi utili i de a ctiga afeciunea sau stima celorlali. Ei tind s devin reci i duri ca aduli. trsturile unor copii neiubii n forma lor cea mai dezvoltat pot fi observate studiind biografiile unor mari inamici ai umanitii. Un singur lucru este foarte evident c aceti copii au fost tratai foarte urt. Astfel ei au dezvoltat duritatea caracterului, invidia i ura; ei nu au putut suporta s vad pe alii fericii (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984).

Cutarea superioritii personale


61

Cnd predomin sentimentele de inferioritate sau cnd interesul social este subdezvoltat, oamenii tind s caute superioritatea personal pentru c le lipsete ncrederea n propria abilitate de a funciona eficient i de a lucra constructiv cu ceilali. Capcanele succesului, prestigiului i stimei devin mai importante dect realizrile concrete. Astfel de indivizi nu sunt de real valoare pentru societate i se fixeaz n paternuri de comportament auto-centrate care inevitabil conduc la un sentiment al eecului. Ei se ndeprteaz de problemele reale ale vieii i se angajeaz n lupta cu fantomele pentru a se asigura pe ei nii de propria putere (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984).

STRUCTURA PSIHIC Corpul Corpul este sursa major a sentimentului de inferioritate la copil, care este nconjurat de oameni mari i puternici i care funcioneaz mai eficient din punct de vedere fizic. Adler a subliniat importana atitudinii omului fa de corpul su. Muli brbai i femei atractivi nu i-au rezolvat niciodat sentimentele de inacceptare din copilrie i nc se comport ca si cum ar fi non-atractivi. Pe de alt parte, prin compensare, cei care au deficiene fizice se strduiesc foarte mult i i dezvolt corpurile mai mult dect ceilali oameni.

Relaiile sociale Relaiile sociale reprezint un element foarte important n teoria lui Adler. Ele sunt o expresie direct a interesului social i sunt eseniale n dezvoltarea unui stil de via constructiv, mplinit.

Voina Voina este, pentru Adler, un alt nume dat cutrii superioritii i actualizrii scopurilor de via. De aceea, vona este un alt element foarte important n teoria lui Adler.

Emoiile

62

Adler vorbea despre dou tipuri de emoii: emoii sociale disjunctive, care sunt legate de atingerea scopului individual i emoii sociale conjunctive, care tind s promoveze interaciunea social. Emoiile disjunctive, cum ar fi furia, frica sau dezgustul, tind s aduc o schimbare de via pozitiv n situaia individului, dei uneori pe spatele celorlai. Aceste emoii determin un sentiment de eec i inadecvare i servesc la a mobiliza puterea individului pentru a face noi eforturi (Adler, 1956 cf. Frager i Fadiman). Emoiile conjunctive tind s fie orientate social, aa cum este n dorina de a mprti bucuria sau a rde cu ceilali. Simpatia este expresia pur a interesului social i dezvluie msura n care omul poate relaiona cu ceilali (Adler, 1956 cf. Frager i Fadiman 1984).

Intelectul Adler face distincie ntre inteligen i raiune (reason). Nevroticii, criminalii i alii care au euat n a funciona cu succes n societate, sunt adesea foarte inteligeni; frecvent, ei ofer argumente i justificri perfect logice pentru comportamentul lor. Adler a numit-o inteligena personal i este limitat de scopul superioritii personale a individului mai degrab dect consideraii sociale utile. Raiunea este un fel de inteligen care conine interesul social i este limitat de simul utilitii (Adler, 1956 apud. Frager i Fadiman 1984). Raiunea este n acord cu bunul-sim, adic cu valori i atitudinile culturale de baz.

Sinele Sinele este stilul de via al individului; este personalitatea vzut ca un ntreg integrat. Pentru Adler, sinele este un principiu dinamic, unitar mai degrab dect o structur din interiorul psihicului. Sinele nu este considerat o entitate...Sinele nu poate fi actualizat dect prin relaiile cu lumea (Ansbacher, 1971 apud. Frager i Fadiman 1984).

EVALUAREA TEORIEI LUI ALFRED ADLER Contribuii: Teoria lui Adler a avut un impact foarte mare n psihologia umanist, psihoterapie i psihologia personalitii.
63

Multe dintre conceptele sale au fost integrate n alte sisteme teoretice. Accentul major pus de

Adler pe interesul social a oferit o orientare social psihoterapiei; preocuparea sa pentru procesele contiente i raionale a conturat o prima psihologie a Eului - egopsihologia. Se consider c neofreudienii care au accentuat rolul contiinei, al proceselor raionale au fost influenai de Adler. De fapt, s-a sugerat c termenul de neo-adlerieni este mai potrivit dect cel de neofreudieni pentru teoreticieni ca Erich Fromm, Karen Horney sau Harry Stack Sullivan (Wittels, 1939 cf. Frager i Fadiman 1984). Karen Horney i Erich Fromm au fost influenai de accentul pus de Adler pe funciile sociale ale personalitii. Gordon Allport a fost influenat de accentul pe care Adler l-a pus pe unicitatea i totalitatea personalitii. Interesul lui Adler pentru holism, orientare ctre scop i rolul valorilor n comportamentul uman a anticipat multe din dezvoltrile psihologiei umaniste. Astfel, Abraham Maslow a accentuat importana scopurilor viitoare i a capacitii individului de a-i crea propriul destin, la fel ca i Adler. Viktor Frankl i Rollo May, reprezentai ai analizei existeniale, l-au considerat pe Adler ca precursor al psihologiei existeniale.

Adler a avut multe idei de pionierat. El este, n mod virtual, printele medicinei psihosomatice

datorit studiului relaiilor dintre elementele fizice i psihice ale nferioritii de organ. Subiectele referitoare la complexul de inferioritate, compensare i ordinea naterii, l-au fcut pe Adler s fie considerat precursorul terapiei de grup i al psihologiei sociale. Principalele contribuii ale lui Adler la dezvoltarea psihologiei moderne sunt urmtoarele

concepte: complexul de inferioritate, rolul puterii i agresiunii n comportamentul uman, conceptul de unitate al personalitii, semnificaia factorilor non-sexuali n dezvoltare. Limite: Cu toate acestea, Adler nu a reuit s primeasc prea mult credit pentru realizrile sale. Ideile sale au fost vzute ca derivate ale teoriei psihanalitice, sau ca idei evidente sau triviale. Unul dintre motivele lipsei de popularitate a lui Adler a fost stilul su de a scrie. Era un vorbitor excelent i prefera prelegerile. Ideile sale scrise erau frazate foarte simplu, ntr-o manier de bun-simt i astfel preau superficiale. Adler a fost mai interesat de practic dect de teorie. Astfel, munca sa a fost mai cunoscut practicienilor, celor care necesitau abiliti psihologice practice n profesia lor.
64

Exist mai multe aspecte care nu-si gsesc rspuns n teoria lui Adler: vieii? Tori oamenii lupt numai pentru superioritate i perfeciune? Este posibil ca unii oameni s se mpace cu un anumi grad de inferioritate i s nu mai fie Este sentimentul de inferioritate singura problem crora oamenii trebuie sa-i fac fa n cursul

preocupai de a-l compensa? Adler nu a abordat problema determinismului i al libertii.

Alte critici ale teoriei lui Adler s-au referit la metodele de culegere i sistematizare a datelor aflate la baza teoriei. CAPITOLUL III: ABORDAREA PERSONALITATII DIN PERSPECTIVA TRASATURILOR SALE FUNDAMENTALE

III.1. TEORIA LUI GORDON ALLPORT Domeniul s t u d i u l u i personalitii a devenit o parte important a psihologiei tiinifice odat cu apariia lucrrii lui Cordon Allport: Personalitatea: O interpretare psihologic" (1937). In teoria lui G. Allport, conceptul de trstur joac un rol foarte important. Teoria sa are un caracter electic, autorul considernd personalitatea ca fiind individul unic caracterizat printr-o funcionalitate dinamic. G. Allport nu este de acord cu Freud n urmtoarele privine:

Allport consider c rolul incontientului a fost mult exagerat; - el nu crede ca forele de natur incontient joac un rol nsemnat n viaa unui adult matur i normal; - afirm c subiecii sntoi funcioneaz mai ales la nivel contient si raional, controlnd majoritatea forelor care le motiveaz comportamentul; - funcionarea incontientului este semnificativ mai ales la nevrotici.

65

Allport nu consider c trecutul este cel care stpnete prezentul. Oamenii nu sunt prizonierii

conflictelor i experienelor clin c o p i l r i e , ei f i i n d influenai ntr-o msur mult mai mare de s ituaiile prezente.

De asemenea, G. Allport s-a opus studierii personalitii pe baza unor cazuri clinice. Spre

deosebire de Freud, care a conceput un continuum ntre normal i patologic, Allport a postulat o d e l i m i t a r e foarte clar ntre normal si patologic, considernd c subiecii cu tulburri psihice funcioneaz la un nivel i n f a n t i l . Nevroticii, copiii sau a n i m a l e l e nu pot fi comparai cu a d u l i i normali i ca atare, s tu di il e realizate pe astfel de subieci nu se pot generaliza. Poate c, cea mai nsemnat contribuie pe care a adus-o Allport la teoria personalitii const n accentul deosebit pe care acest autor l pune pe ideea de u n i c i t a t e a fiinei umane, u n i c i t a t e definit n termenii trsturilor psihice. G. A l l p o r t afirm deci c personalitatea nu este o noiune cu caracter general sau universal, ci este particular, specific fiecrui individ. Personalitatea trebuie studiata din perspectiva idiografica, preferand sa investigheze acele idiosincrozii care disting un individ de altul.

C ON C E P T E M A J OR E Natura umana si motivatia Allport a fost de accord cu idea ca omul cauta satisfacerea instinctelor innascute (foamea, setea, sex, nevoia de oxigen, somn). In fata lor celelalte motivatii nu sunt foarte importante. Aceste instincte sunt active intr-o anumita masura in timpul vietii si domina complet scena motivationala a copilului mic. La fel ca si S. Freud, Allport considera ca adultul trebuie sa-si depaseasca acest instinct narcisic innascut . Iubirea de sine ramane activa in natura umana. Dar teoria mea sustine ca nu e nevoie sa ramana dominanta. (Allport cf. Frager i Fadiman 1984) Allport consider c problema central pentru orice teorie a personalitii const n clarificarea conceptului de motivaie. In concepia sa, o teorie satisfctoare asupra motivaiei trebuie s ndeplineasc urmtoarele criterii:
a) S pun accentul pe starea prezent a i n d i v i d u l u i i nu pe ce s-a n t m p l a t a t u n c i cnd se 66

formau la copil deprinderile igienice.


b) S fie pluralist, adic s recunoasc existena unei multitudini de motive, precum i a complexitii

acestora. Allport consider c este o simplificare grosier sa se reduc motivaia uman la cteva motive de baz cum ar fi reducerea tensiunii, cutarea plcerii sau nevoia de putere sau securitate. Autorul arat c diversitatea motivelor este foarte mare, unele motive fiind temporare, altele manifestandu-se din cnd n cnd, iar altele avnd un caracter permanent. Unele motive sunt contiente, altele nu. Datorit acestei complexiti este imposibil s includem motivaia uman ntr-un model unic.
c) Este necesar ca n teoria motivaiei s fie implicate i procesele cognitive, mai ales cnd ne referim la

intenionalitate i la planificarea contient a unor aciuni. Allport a fost deosebit de critic referitor la teoria freudian, care punea accent pe motivele iraionale, de natur incontient. Punnd accent pe caracterul intenional al comportamentului uman, Allport explica prezentul mai ales n termenii viitorului i nu n termenii trecutului.
d) Recunoaterea caracterului unic i concret al forelor motivationale. Un motiv trebuie definit n mod

concret i nu abstract. Allport ofer urmtorul exemplu de motiv concret i motiv abstract: Concret: Maria are o dorin puternic dean deveni asistent medical. Abstract:Ea isi sublimeaz o dorin sexual refulat.

Autonomia funcional a motivelor Allport a fost singurul mare teoretician al personalitatii care a sustinut ca motivele copiilor difera de cele ale adultilor prin natura lor si nu prin gradul lor. Astfel, nu a considerat ca satisfacerea instinctelor ar fi o cauza importanta a comportamentului adult. Majoritatea adultilor sunt relativ independenti in raport cu instinctele biologice si adesea mentin sau chiar maresc nivelul de tensiune pentru a atinge scopuri relativ indepartate. Deci, comportamentul adultului nu poate fi explicat in termenii satisfacerii instinctelor sau a principiului placerii a lui Freud. Allport este de parere ca motivele adultilor variaza considerabil de la o persoana la alta si este imposibil sa explicam personalitatea din perspectiva catorva instincte universale. La fel ca Jung si Adler, Allport a concluzionat ca majoritatea comportamentelor umane nu sunt determinate de cauze anterioare , ci sunt ghidate de intentii. Aceasta forma teleologica a motivatiei implica atat o dorinta emotionala cat si un plan de satisfacere care e directionat spre un scop din viitor.

67

Majoritatea teoreticienilor considera comportamentele adultilor si pe cele ale copiilor ca fiind expresii variate ale acelorasi motive de baza (ex: Freud sexualitatea si agresivitate, Adler- cautarea auto-perfectiunii). Doar Adler considera ca motivele adultilor devin independente in scop de originile lor din copilarie si adolescenta. Astfel este explicat conceptul sau de autonomie functionala. Datorita acestui fapt, nu a considerat necesara investigarea inconstientului si cauzele din copilarie decat in cazuri patologice. La fel ca Jung, Allport sustine ideea nevoii omului de o filosofie unificatoare care sa ofere scop vietii si sa ofere raspunsuri la problemele existentiale ca suferinta si moartea. Bazandu-si ideile pe filosofia lui Spranger , a afirmat ca exista sase tipuri importante de valori: teoretice (dorinta intelectuala de a descoperii adevarul si de a organiza cunoasterea) economice (interes pentru util si practic) estetice (accent pe bucuria care o ofera frumusetea) sociale (inters pentru iubirea celorlalti) politice (dorinta puterii) religoase ( dorinta mistica )

Aceasta clasificare este in parte nomotetica pentru ca se aplica oamenilor in general si in parte idiografica , pentru ca vizeaza sistemul de valori si implica o combinatie unica a celor sase tipuri. G. Allport a s u b l i n i a t faptul c principiul autonomiei funcionale a motivelor nu explic integral motivaia uman, totui acest principiu surprinde ceva mai bine motivaia adultului. P r i n c i p i u l autonomiei funcionale postuleaz c la un adult normal, un anumit motiv nu mai rmne legat de experienele trecute, n cadrul crora s-a format. Cu alte cuvinte, motivul a devenit autonom, detandu-se de circumstanele sale de origine, adic, mijloacele utiliz ate pentru atingerea unui anumit scop devin scop n sine. Exemplu: cineva ncepe s practice sport pentru a se dezvolta fizic i la un moment dat devine pasionat de sport; o persoan lucreaz di n greu pentru a-i face o situaie m a t e r i a l bun. Odat a t i n s s i t u a i a material respectiv, omul continu s munceasc pentru c l pasioneaz munca. G. Allport face distincia ntre:
68

autonomie funcional de tip perseverativ, care explic unele comportamente elementare, cum

ar fi: toxicomania sau modalitatea rutinier de a ndeplini sarcinile zilnice;


autonomie funcional a eului (sau a proprium-ului). Este direct legat de nucleul profund al

personalitii i se refer la interese, atitudini, valoare, intenii, ct i la imaginea de sine i la stilul de via al subiectului. Motivele care contribuie ia mbogirea imaginii de sine sunt meninute. Din acest motiv, exist o relaie direct ntre interesele unei persoane i abilitile sale; mai precis, oamenilor le place s fac ceea ce fac bine. Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul n care noi percepem lumea din jurul nostru. Procesele perceptive i cognitive sunt nalt selective, subiectul selecionnd din multitudinea stimulilor ambianei acei stimuli care sunt relevani pentru sistemul de interese i valori al persoanei. Autonomia funcional a proprium-ului reprezint un proces de organizare intern care contribuie la meninerea sentimentului eu-lui unei persoane. G.Allport arat c modul n care autonomia funcional a proprium-ului organizeaz personalitatea se poate explica prin intermediul a trei principii: a) Principiul organizrii nivelului de energic. Noile motive sau v e c h i l e motive latente vin la suprafa pentru a consuma energia psihic n exces, energie care altfel poate s se exprime ntr-un mod distructiv. Exemplu: o femeie ai crei copii au prsit locuina constat c are prea mult energie care ar trebui canalizat spre noi interese i motive. b) Principiul miestriei i competenei: se refer la nivelul nalt la care persoana prefer s-i satisfac motivele. G. Allport afirm c un adult normal este motivat s acioneze cat mai b i n e i mai eficient pentru a-i mbunti n i v e l u l de miestrie i competen. c) Principiul structurrii motivelor proprium-ului. Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt independente unele de altele, ci formeaz o structur caracteristic ego-ului, structur n cadrul creia ele sunt cognitive n jurul ego-ului, pstrnd acele elemente care contribuie la evoluia ego-ului i rejectndu-le pe celelalte. Acest proces de organizare i structurare intern acioneaz n direcia consistenei i integrrii personalitii. G. Allport este de prere c nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul p r i n c i p i u l u i autonomiei funcionale a motivelor.
69

El arat c exist unele comportamente care nu se supun principiului autonomiei funcionale a motivelor. Acestea sunt: a. Comportamentele rezultate n urma trebuinelor biologice: nevoile de ap, somn, hran etc.
b. A c i u n i l e reflexe ( c l i p i t , reflex rotulian, procese fiziologice). c. Elemente ce in de zestrea ereditar: particulariti fizice, inteligen, temperament, sntate.

d. Deprinderi, unele avnd caracter funcional iar altele neavnd nici un fel de valoare motivaional. e. Comportamente ce depind de o ntrire primar i care devin discontinui n absena ntririi (exemplu: un copil care nu mai merge n vizit la vecini pentru c nu mai primete prjituri). f. Comportamente infantile i fixaii: se refer la adulii care continu s pun n aciune comportamente i conflicte de tip infantil.
g. Comportamente n e v r o t i c e : se refer la acele comportamente legate de existena anumitor

incidente n copilrie, comportamente care nceteaz s se produc atunci cnd respectivele incidente sunt contientizate. Sublimarea se refer la situaia n care un anumit motiv real este sublimat, lund forma altui motiv.

Propriumul: Desi persoana adulta sanatoasa e complicata prin prezenta variatelor dispozitii personale, intentii, instincte, ea este organizata in jurul acelor aspecte care sunt foarte personale si importante. Propriumul reprezinta esenta unificatoare a personalitatii si include opt caracterisitici personale care se dezvolta la diferite perioade in viata (cf. Frager i Fadiman 1984) :
1) sentimentul sinelui corporal ( noul-nascut nu poate distinge intre sine si altii si numai gradual

invata sa separe evenimentele interioare de cele exterioare). La fel ca sin teoria lui Freud, sinele corporal se dezvolta din senzatii organice si frustrarile externe.
2) Sentimentul unei identitati continue. Eysenck constatat ca o parte importanta a identitatii este un

sentiment de uniformitate si continuitate. Acest sentiment incepe in copilarie avand si auzind numele propriu.
70

3) Stima de sine reprezinta nivelul de exprimare a autonomiei personale care incepe in jurul

varstei de doi ani, iar succesele si esecurile copilului ii afecteaza puternic stima de sine.
4) Extensia de sine (self-extension) apare intre patru- sase ani si se extinde gradual catre obiecte

exterioare importante (parinti, rude, jucarii) stabilind fundatia pentru extensii mai importante (cariera, religie). Putem cunoaste personalitatea cunoscand extensiile (spune-mi cine iti sunt prietenii, ca sa-ti spun cine esti).
5) Imaginea de sine - reprezinta capacitatea de auto-evaluare care apare intre patru-sase ani . Ca si

in teoria lui Sullivan , sentimentul de sine include un good-me, si un bad-me, care se dezvolta ca raspuns la recompensele parentale sau pedepse. In mod ideal, acest aspect serveste ca ghid catre punctele tari si slabe ale personalitatii.
6) Sinele ca un actionar rational uneori este utilizator al mecanismelor de aparare. Ca in teoria lui

Freud (Eul), propriumul trebuie sa medieze nevoile interioare cu realitate exterioara. La varsta de sase ani, copilul poate sa-si formeze planuri rationale de a face fata instinctelor, cerintelor mediului, etc. Chiar si personalitatea adulta alege uneori sa evadeze din aceasta dificultate cu ajutorul mecanismelor de aparare, dar cand acestea domina personalitatea, atunci vorbim de patologic.
7) Nazuintele propriumului (cautarile- striving) o functie importanta a propriumului este cresterea

sau mentinerea tensiunii si cautarea scopurilor care dau sens vietii. Incepe sa se dezvolte in adolescenta.
8) Sinele cunoscator are o functie integratoare, autoreflexiva. Propriumul isi observa celalalte

sapte functii si aspecte constiente ale personalitatii. Constiinta Allport a fost de acord cu credinta lui Freud ca sentimentul moral nu este innascut si ca un copil introiecteaza standardele parentale ale binelui/raului. Dar, Allport a considerat constiinta adultului ca fiind diferita de cea a copilului prin natura sa: Constiinta la maturitate e rar legata de teama de pedeapsa externa sau autoadministrativa. Este mai degraba un sentiment al obligatiei de a continua nazuintele proprii.

STRUCTURA PERSONALITII Allport definete trsturile de personalitate ca fiind nite predispoziii de a rspunde ntr-o manier similar la anumite tipuri de stimuli.
71

Caracteristicile trsturilor sunt urmtoarele: Trsturile de personalitate au o existent real. Ele nu reprezint doar constructe teoretice menite s explice comportamentul, ci exist n interiorul fiecrui individ.
Trsturile reprezint cauza comportamentului, ele dirijndu-i cursul. Ele nu sunt puse n

eviden doar ca rspuns la anumii stimuli ci, mai mult, ele direcioneaz cutarea unui anumit t i p de stimuli.
Existena trsturilor poate fi demonstrat n mod empiric, prin observarea comportamentului

s u b i e c t u l u i , comportament analizat n timp. Coerena i constana comportamentului pun n eviden prezena unor trsturi.
Trsturile nu sunt separate n mod rigid ntre ele. Dei reprezint caracteristici diferite, ele se

pot interptrunde, unele corelnd s e m n i f i c a t i v cu altele (exemplu: agresivitatea coreleaz cu ostilitatea). La nceputul carierei sale, Allport a fcut distincia ntre trsturi individuale, specifice unei persoane i trsturi comune unui numr de indivizi aparinnd unei c u l tu r i . Mai trziu, Allport i-a revizuit terminologia, denumind trsturile comune prin termenul simplu de trsturi, iar trsturile individuale le-a denumit dispoziii personale. Pentru a facilita denumirea trsturilor de personalitate, Allport a oferit o list de 18 000 de termeni n limba englez (exemplu: dominan, supunere, nevrozism, conformism, masculinitate, feminitate etc). Allport face distincia ntre trsturi, habitudini si atitudini. Habitudinile au sfer mai restrns dect trsturile, sunt inflexibile i implic un rspuns specific la un anumit stimul. Un numr de habitudini pot fuziona formnd o trstur sau o dispoziie personala (exemplu: habitudinile de a se spla pe mini, pe dini etc. pot forma o trstur care este curenia). Allport subliniaz c este, uneori, dificil de realizat diferena dintre trstur i atitudine. Astfel, de pild, patriotismul, autoritarismul sau extraversia pot fi considerate att ca trsturi, ct i ca atitudini. Totui, n majoritatea situaiilor, putem realiza aceast distincie:
-

atitudinile au totdeauna un obiect de referin specific; atitudinile mbrac totdeauna un aspect pozitiv sau negativ (sunt pro sau contra ceva), deci

implic o evaluare. Allport distinge trei categorii de trsturi:


72

a) Trsturi cardinale, au un caracter general i influeneaz puternic toate aspectele vieii individului. Ele domin v i a a acestuia. Allport le denumete ca fiind un fel de pasiuni care guverneaz existena individului. b) Trsturi centrale: sunt trsturi pe care le posed fiecare individ n numr redus (ntre 5 i 10). Ele descriu comportamentul unui individ (sunt cele care se trec ntr-o caracterizare). c) Trsturi secundare: sunt mai puin evidente (de regul, spune Allport, le cunosc doar prietenii apropiai).

DEZVOLTAREA PERSONALITATII Fiind adeptul autonomiei functionale, Allport a considerat ca nu e nevoie de studiul dezvoltarii personalitatii : Primul an din viata e cel mai putin important an al personalitatii si probleme serioaseale sanatatii mentale nu pot aparea. Adler considerat ca un copil nesocializat devine un adult bine adaptat in primul rand datorita potentialului inascut sanatos. Daca parintii nu se comporta in moduri inalt patogenice (pedepse/recompense inconsistente amenintari ale castrarii provocate de abuz, esecul in a oferi siguranta) atunci dezvoltarea personalitatii va lua o directie pozitiva.

Criterii ale maturitatii: Allport a formulat criterii ale sanatatii mentale care suntmai mult decat a iubi si a muncii a lui Freud :

Adultii maturi poseda o filosofie unificatoare (un set de valori) care dau sens vietii Sa acorde semnificatii de extensii ale sinelui unor aspecte importante : partenerul de viata, profesia, prietenii, hobbyuri, etc. Sa poata avea relatii empatice si de iubire, care sa fie libere de posesivitate si gelozie. Securitate emotionala si auto-acceptare Orientare realista catre sine si ceilalti Sa faca fata supravietuirii economice fara a deveni defensiv Sa poata sa aiba un insight asupra calitatilor proprii dezirabile/ indezirabile

EVALUAREA TEORIEI LUI ALLPORT (critici si controverse)


73

Conform Frager i Fadiman (1984) Allport a fost criticat pentru urmtoarele aspecte:
a) idei simpliste si neobisnuite. Unele idei l-au indepartat pe Allport de ceilalti teoreticieni ai

personalitatii: a negat importanta primilor ani de viata; a argumentat autonomia functionala a motivatiilor adulte; a pus un accent prea mare pe constient , concret, aspecte curente ale personalitatii;
b) rationament circular. Existenta unei trasaturi e inferata dintr-un comportament si apoi utilizata

pentru a explica acel comportament. Teoria lui Allport ofera descriptori utili, dar nu nu explica in mod adecvat comportamentul. Ex: X e agresiva. De ce ? Ca a lovit pe y. De ce a lovit? Ca e agresiva!
c) abordarea idiografica. Informatii valoroase despre un subiect se pot obtine din studiile de caz,

dar psihologii trebuie sa fie capabili sa se bazeze macar pe cateva principii generale. Se pune mult accent pe unicitatea prsonalitatii si asta implica faptul ca psihologia nu poate deveni niciodata o stiinta adevarata. Desi multe dintre ideile lui Allport au fost respinse de psihologii moderni, teoria trasaturilor a influentat puternic cercetarea personalitatii. O teorie a personalitatii, chiar daca nu e total corecta, poate fi totusi utila (desi Freud a facut greseli serioase, el a contribuit enorm la cunoasterea psihicului). Spre deosebire de constructele lui Freud, trasaturile nu au putere explicativa si totusi au cunoscul succesul. Allport a dat cercetatorilor motive sa se focalizeze pe procele constiente care pot fi masurate prin teste, experimente si sa evite sarcina dificila a dovedirii partilor ascunse ale personalitatii. Contributiile teoretice ale lui Allport

constructul de trasatura a stimulat multe cercetari aspecte legate de cresterea tensiunii, teleologie si motive innascute sanatoase au corectat accentul excesiv a lui Freud, pe reducerea teniunii, instincte distructive, cauzalitate studiul valorilor - un inventar de personalitate respectat si-a sustinut ideile prin cercetari si analize statistice.

74

III.2. Teoria lui Raymond Cattell Cattell definete personalitatea ca fiind acea structur care ne permite s prezicem ce anume va face un individ ntr-o situaie dat. Scopul lui Cattell, n ceea ce privete studiul personalitii, const n predicia comportamentului. El exprim aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS) R == reacia individului (ce anume va face subiectul n situaia dat);
75

S = situaia; P = personalitatea. Autorul arat c variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut. Subiecii pe care a lucrat Cattell sunt subieci normali, nu bolnavi psihic. Cattell era de prere c este imposibil s modifici comportamentul unui individ nainte de a cunoate ce anume trebuie schimbat. Din acest motiv este absolut necesar s se realizeze un studiu valid al personalitii. Datele pe care i-a ntemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul chestionarelor, testelor obiective, observaiilor i prin evaluarea comportamentelor n situaiile de via. Acest numr impresionant de date a fost supus an al iz ei factoriale. (El considera c dac ntre dou variabile exist un grad ridicat de corelaie, n s e a m n ca a c e s t e a msoar aspecte a s e m n t o a r e ale personalitii). Cattell denumete factorii de personalitate prin termenul de trstur, acesta fiind conceptul central al teoriei sale.

STRUCTURA PERSONALITII

Dei G. Allport a pus la punct conceptul de trstur a pers onalitii, Cattell a realizat o analiz n detaliu i o clasificare a acestor trsturi. Trsturile sunt factori ai personalitii obinui n urma analizei factoriale pe baza unor multiple msurtori realizate pe subieci normali. Acestea reprezint, tendine relativ permanente ale unei persoane de a reaciona ntr-un anumit mod. Ele formeaz structura de baz a personalitii individului. Personalitatea unui subiect poate fi privit ca un pattern de trsturi. El consider c trsturile sunt structuri mentale, pri componente ale personalitii. Doar n cazul n care cunoatem ce trsturi vor caracteriza un individ, putem prevedea ce anume va face el ntr-o anumit situaie. Cattell definete trsturile ca tendine de rspuns relativ permanente ale unei persoane. Cattell nu este de acord cu Allport care consider c trsturile au existent real, el fiind de prere c acestea sunt constructe ipotetice, desprinse pe baza s tudierii comportamentului deschis.
76

ntr-o prim clasificare Cattell distinge:


a)

Trsturi comune, pe care le au toi oamenii ntr-o anumit msur (ex.: extraversie, spirit

gregar). Motivul pentru care exist aceste trsturi comune consta n aceea c toi oamenii au un potenial ereditar care include elemente similare, i n acelai timp sunt supui unor experiene sociale asemntoare n cadrul aceleeai culturi.
b) Trsturi unice, specifice doar anumitor indivizi (acestea pot fi observate mai ales la nivelul

atitudinilor i intereselor). O alt clasificare mparte trsturile de personalitate n:


a) trsturi care se refer la abiliti (aptitudini); Abilitile se refer la ct de eficient va aciona

individul pentru atingerea unui scop; (ex. inteligena).


b) Trsturile temperamentale definesc stilul general i tempoul comportamentului (ndrzneal,

labilitate, iritabilitate).
c) Trsturile dinamice se refer la motivaie sau la forele motrice ale comportamentului.

Cattell mai realizeaz i distincia ntre trsturile de suprafa i trsturile surs.


a. Trstura de suprafa reprezint un set de caracteristici de personalitate care coreleaz ntre ele

dar nu formeaz un factor pentru c nu sunt determinate de o singur surs. Mai exact, diferitele trsturi de personalitate sunt complementare datorit suprapunerii unor influene diferite. Cattell vorbete la omul normal de trsturi de suprafa, iar la bolnavii psihici de sindroame. De exemplu: anxietatea, indecizia i fobiile pot s coreleze ntre ele i s formeze o trstur de suprafa care este nevrozismul. Datorit faptului c sunt compuse din elemente diverse, trsturile de suprafa au un caracter mai puin stabil i, drept urmare, sunt mai puin importante n cunoaterea personalitii.
b. Trsturile surs reprezint factori unici, fiecare dintre acetia constituind singura surs a unui

anumit comportament. Ei reprezint elementele sau factorii de baz ai personalitii (16 P.F.). Trsturile surs se submpart la rndul lor, n funcie de originea lor, n:

Trsturile constituionale nu sunt neaprat de natur ereditar, dar ele depind de fiziologia

organismului (ex.: utilizarea abuziv a a l c o o l u l u i poate fi sursa unor comportamente diferite cum ar fi: neglijen, tendin spre vorbrie, agresivitate).
77

Trsturile generate de mediu sunt rezultatul aciunii influenelor mediului fizic i social. Ele

reprezint caracteristici, modaliti nvate de a aciona i formeaz o structur care a fost imprimat individului de ctre factorii ambianei. Dup o munc de 20 de ani de cercetare, Cattell a identificat n urma analizei factoriale 16 trsturi-surs pe care le-a denumit factori ai personalitii. Acetia sunt msurai cu ajutorul testului Cattell 16 P.F. (Cattell, Eber i Tatsnoka, 1970). Testul s-a dovedit u t i l pentru a prevedea unele comportamente sau s t i l u r i de personalitate cum ar fi: creativitatea; nevrozismul; tendina spre afeciuni psihosomatice ; tendina spre accidente; performanele colare sau performanele n activitate. Fiecare trstur are o

structur bipolar:

Scoruri sczute; Factor A Rezervat, detaat, critic, Factor B Gndire concret, mai puin Factor C Afectat de emoii, instabil afectiv, schimbtor se supr cu uurin. Factor E Umil, moale, uor de condus, Factor F Sobru, tuciturn, serios. Factor G Se lanseaz n aciuni nesigure, nesocotete regulile.

Scoruri ridicate: Cald, participativ, deschis, se las dus.

Inteligen (mai) ridicat, gndire abstract, strlucit. Stabil emoional, matur, privete realitatea n fat, calm. Asertiv, agresiv, ncpnat, competitiv.

Vesel, entuziast.

Contient, stabil, moral, ferm.

78

Factor H Retras, timid, sensibil la ameninare. Factor I Dur, sebazeaz pe sine, realist. Factor L ncreztor, accept condiiile impuse. Factor M Practic, cu preocupri pmnteti. Factor N Lipsit de pretenii, natural, dar stngaci n relaiile sociale. Factor O Sigur de sine, placid, linitit, se complace n situaie. Factor Q1 Conservator, respect idealurile tradiionale. Factor Q2

Aventuros, dezinhibat, ndrzne.

Sensibil, delicat, are nevoie de protecie.

Suspicios, greu de pclit.

Imaginativ, boem, distrat.

Sofisticat, cizelat, contient de relaiile sociale.

ngrijorat, i face permanent reprouri, nesigur, tulburat. Experimentator, liberal, liber cugettor.

Autosuficient, are resurse personale, prefer s ia

Dependent de grup, participativ, i propriile sale decizii. urmeaz pe ceilali. Factor Q3 Indisciplinat, imagine de sine neclar, lax, i urmeaz propriile nevoi neatent la regulile sociale. Factor Q4 Relaxat, calm. adunat, nefrustrat. Controlat, cu voin puternic, exact sub aspect social, compulsiv.

ncordat, frustrat, agitat, tensionat.

In urma unor calcule statistice i mai complexe Cattell a evideniat i prezena unor factori de ordinul II: anxietate i introversie - extraversie.

ORGANIZAREA DINAMIC A PERSONALITII


79

Trsturile dinamice sunt direct legate de aspectele motivaionale ale personalitii. Cattell arat c o teorie a personalitii care nu ia n considerare forele motivaionale ale subiectului este incomplet, el comparnd-o cu o locomotiv fr combustibil. Sistemul lui Cattell cuprinde dou tipuri de trsturi dinamice: (ergii) i sentimentele. Ambele se manifest sub forma atitudinilor. Termenul erg vine de la grecescul ergon, care nseamn activitate sau energie i este utilizat de autor n locul termenilor de instinct sau tendin, termeni pe care i considera prea vagi. Erg-ul reprezint sursa energetic a oricrui comportament, este nnscut i prin urmare are un caracter constituional. Reprezint unitatea de baz a motivaiei i este direcionat spre obiective specifice. Cattell a identificat , n urma analizei factoriale, 11 ergi sau uniti motivaionale: foame curiozitate sex furie atracie dezgust supunere protecie gregaritate securitate auto-afirmare

In timp ce erg-ul reprezint o trstur surs de tip constituional, sentimentul are un caracter ambiental, este tot o trstur surs, dar are originea n mediul fizic i social. Sentimentul reprezint un pattern de atitudini nvate i este direcionat asupra unor obiecte de importan major n via: ar, so, loc de munc, hobby, religie. Att ergii ct i sentimentele au menirea de a motiva comportamentul uman. I n t r e ele exist ns i deosebiri: n timp ce ergul reprezint o structur constituional, care dei se poate intensifica sau poate slbi, nu dispare niciodat, sentimentele, fiind nvate, pot s dispar. Atitudinea reprezint, n concepia lui Cattell, interesul persoanei pentru un obiect, domeniu sau persoan, interes ce se exprim sub forma unui comportament deschis. Conceptul de a t i t u d i n e la Cattell nu se refer la opinia pentru sau mpotriv a ceva, aa cum apare la ali autori, ci are un sens mai larg, implicnd toate a c i u n i l e sau emoiile unei persoane direcionate spre un obiect sau eveniment.

80

Ergii, sentimentele si atitudinile sunt legate, n sistemul lui Cattell, de un alt concept i anume, de cel de subsumare, ceea ce nseamn c unele elemente sunt subordonate altora n cadrul unui sistem. Astfel, atitudinile sunt subordonate sentimentelor, iar acestea, la rndul lor sunt subordonate ergilor. La un alt nivel, o atitudine poate fi subsumat alteia, iar aceasta din urm, unei a treia atitudini. In acest sens,Cattell d exemplul unui tnr care merge s studieze pentru a obine un serviciu care s-i permit s ctige suficieni bani pentru a putea ntreine o familie. Interrelaiile dintre ergi, sentimente i atitudini sunt exprimate schematic de Cattell n ceea ce el denumete reele dinamice. Hx.: Sentimentul de afeciune fa de soie exprim patru ergi: sex, gregaritate, protecie i autoafirmare. Cattell consider c patternul de sentimente al unei persoane este structurat n jurul unui sentiment dominant, pe care el l denumete sentiment fa de sine" i se refer la concepia subiectului despre el nsui, concepie ce se reflect n toate a ti tu di n i le sale. Acesta confer stabilitate n toate atitudinile sale. Acesta confer stabilitate, coeren i organizare tuturor trsturilor surs si este direct legat de exprimarea ergilor i celorlalte sentimente. Sentimentul fa de sine are rolul de a controla i regla toate structurile personalitii.

Anxietatea cronic Cattell acord o importan deosebit anxietii ca dimensiune major a personalitii, datorit consecinelor negative pe care aceasta le poate avea asupra funcionrii fizice i psihice a individului . Cattell consider c anxietatea este att o stare a subiectului, ct i o trstur. Anxietatea-trstur se refer la acei subieci care triesc o anxietate cronic, n acest caz ea devenind factor de personalitate. In urma analizei factoriale a rezultat faptul c anxietatea se compune din factorii O - Q. O persoan cu anxietate cronic va fi afectat cu uurin de propriile sentimente, suspicioas fa de ceilali, va tri o permanent aprehensiune a unor pericole, va avea tendina de a se culpabiliza, va fi suprancordat, iritabil i va avea o imagine de sine neadecvat.

Raportul ereditate - mediu n teoria personalitii la Cattell

81

Cattell a acordat o atenie mai mare dect ali teoreticieni ereditii i mediului n formarea personalitii. El a realizat studii pe gemeni crescui n aceeai familie, gemeni crescui n familii diferite i frai crescui n aceeai familie i n familii diferite. Pe baza acestor studii Cattell a demonstrat rolul deosebit, de important al erediti i, cel p u i n n cazul unor trsturi. Ex.: ereditatea are o contribuie de 80% n determinarea inteligenei, 80% n cazul trsturii aventuros-timid etc. Analiznd toate cercetrile realizate de Cattell asupra acestui subiect, se poate trage concluzia c el este de prere c aproximativ o treime din personalitate suni determinate ereditar i 2/3 sunt generate de factori de mediu.

Sintalitate Un alt concept utilizat de Cattell este cel de sintalitate, concept ce se refera la trsturile relevante i specifice unui anumit grup social. Autorul arata c individul este influenat att de trsturile de personalitate ale persoanelor; cat i de s intalit atea grupurilor. Cattell descrie un numr da factori care descriu sintalitatea unor grupuri mici, precum i 8 factori care caracterizeaz sintalitatea naiunilor, dintre care menionm: mrimea, hrnicia, morala etc.

DEZVOLTAREA PERSONALITII Cattell descrie 6 stadii de evoluie a individului.


a. Mica copilrie (1 -6 ani)

Reprezint o etap cu rol formativ major n dezvoltarea p er s o na li t i i i n d i v i d u l u i . Acum subiectul este puternic influenat de prini, frai, cat i de experienele sale personale (inclusiv cele legate de a ch iz i i on a re a deprinderilor igienice). Ca rezultat al acestor influene se formeaz a t i t u d i n i l e sociale primare, odat cu fora si s tabilitatea ego-ului i superego-ului, sentimentele de securitate i insecuritate, atitudinea fa de autoritate, precum i tendina spre nevrozism.

82

Cattell nu este un adept al teoriei freudiene, dar el accept opinia lui Freud n legtur cu faptul c mica copilrie reprezint un moment crucial n formarea personalitii, iar nevoile (trebuinele) de tip oral sau anal, ct i conflictele legate de acestea pot afecta formarea personalitii.
b. Copilria propriu-zis (6-14 ani) Cattell consider c n aceast etap apar relativ puine

probleme psihologice. Autorul consider c aceasta reprezint o etap de consolidare dup tumultoasa perioad a micii copilrii. Acum apare tendina de independen fa de prini odat cu o cretere a tendinei de identificare cu indivizi de aceeai vrst.
c. Adolescena (14-23 ani)

Reprezint etapa de dezvoltare cea mai stresant i cea mai conflictual. Acum crete incidena tulburrilor psihice, nevrozelor i comportamentelor de tip delincvent. Apar numeroase conflicte legate de nevoia de independen, auto-afirmare i problemele sexuale.
d. Maturitatea (23-50 ani)

Aceast etap este, cel puin la nceputurile sale, o etap productiv, plin de evenimente i fericit pentru subiect. Acum se pun bazele i se continu consolidarea carierei i se ntemeiaz familia. Individul devine mai puin fluid, iar stabilitatea emoional tinde s creasc. Se produc relativ puine modificri n ceea ce privete structura de interese i aptitudini. e. Maturitatea trzie Presupune adaptarea persoanei la modificrile fizice, sociale i psihologice. Sntatea i vigoarea diminua, o dat cu atractivitatea persoanei. Copiii prsesc familia i pentru prima dat persoana ntrezrete sfritul vieii. Acum se produce, de regul, o reexaminare a sistemului de valori n jurul crora subiectul i-a centrat viaa. De asemenea, are loc o cutare a eului propriu.
f. Btrneea (senescena)

Implic adaptabilitatea la un numr mare de pierderi: decesul rudelor i prietenilor, pensionarea, pierderea statutului social, precum i trirea singurtii i insecuritii. In concluzie, Cattell consider personalitatea uman ca fiind predictibil, iar atunci cnd un comportament se poate prevedea, el poate fi controlat. Dei partizan al determinismului n teoria personalitii, Cattell nu neag total existena liberului arbitru. Cattell admite influena mare pe care o au asupra formrii personalitii experienele din mica copilrie, dar nu consider c i n d i v i d u l devine
83

prizonierul acestor experiene. De asemenea, el este adeptul dublei determinri a personalitii: ereditate-mediu. Cattell consider c exist trsturi de personalitate comune, aplicabile tuturor indivizilor din cadrul unei culturi i trsturi unice, care caracterizeaz fiecare individ n parte. Abordarea lui Cattell difera de cea a lui Allport in patru aspecte principale: a) elementele de baza ale personalitatii (trasaturile sursa) pot fi identificate numai prin analiza factoriala b) a distins mai clar trasaturile motivationale de cele structurale c) a considerat ca majoritatea trasaturilor apar in grade variate la om d) a avut o pozitie mai favorabila in raport cu teoria psihanalitica

Cattell opereaza cu unele concepte din teoria psihanalitica si psihologia abisala: -forta Eului slaba (factorul C) e caracteristica in multe forme de patologie -forta Eului scade temporar la barbati in adolescenta (asa cum afirma Erikson si Sullivan) -puterea supraeului (factorul G) e mai mic la criminali si psihopati -factorul L seamana cu conceptul lui Freud de furie proiectata si suspiciozitate paranoida -tensiunea ergica mare (factorul Q4) se relationeaza intr-un fel in conceptul de energie instinctuala nedescarcata, dar aceasta trasatura nu pare a fi alaturata cu vreo boala clinica.

EVALUAREA TEORIEI LUI CATTELL

III. 3. Teoria lui Hans Eysenck

Timp de peste 50 ani Eysenck a studiat i experimentat un model tridimensional al personalitii, conform cruia personalitatea are urmtoarele dimensiuni fundamentale: extraversia, nevrotismul i psihotismul. Acestea apar treptat n chestionarele construite de autor. Primul chestionar a fost MMQ
84

Maudsley Medical Questionaire (1952), constnd ntr-o scal de nevrotism cu 40 itemi. Urmtorul a fost MPI Maudsley Personality Inventory (1959), care prezenta i o scal pentru msurarea extraversiei introversiei n afara celei pentru nevrotism. n 1964 a aprut EPI Eysenck Personality Inventory, constnd ntr-un total de 57 itemi i 3 scale: Nevrotism, Extraversie i Minciun L. n 1975 a fost introdus factorul psihotism prin chestionarul EPQ Eysenck Personality Questionaire.

STRUCTURA PERSONALITII Pentru autor, personalitatea este structurat pe 4 nivele aflate n interrelaie: 1. la nivel bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar singular 2. nivelul deprinderilor sau al actelor mentale habituale 3. nivelul trsturilor de personalitate, definite ca i corelaii ntre comportamentele habituale (o consisten observabil ntre deprinderi sau acte repetate ale subiectului) 4. nivelul cu cel mai nalt grad de generalitate este cel al tipului de personalitate, definit ca o corelaie a trsturilor sau ca o constelaie orbervabil sau sindrom de trsturi. Metoda folosit de autor i considerat fundamental pentru studiul personalitii este analiza factorial. El consider c cele 4 nivele descriptive corespund celor 4 tipurid e factori ce pot fi derivai: 1. tipul de personalitate corepunde unui factor general, 2. trstura corespunde unui factor de grup, 3. deprinderile sau rspunsurile hbituale corespund factorilor specifici iar 4. rspunsul specific al subiectului corespunde unui factor de eroare. Trsturile (sau dimensiunile primare ale personalitii, cum au fost definite de Eysenck) sunt conceptualizate ca i continuumuri bipolare, de-a lungul crora putem plasa subiecii investigai. Autorul atrage de asemenea atenia asupra insuficienei definirii personalitii strict prin analiz factorial. Utilizarea doar a rspunsurilor subiectului sau a datelor furnizate de evaluatori externi implic un grad nalt de subiectivitate. El propune utilizarea unor surse variate de informaii despre subiect, cu scopul de a obine msurtori sigure i obiective ale comportamentului uman. Perspectiva din care el a gndit evaluare este cea a personalitii ntregi, ceea ce nseamn a evalua persoanlitatea n toate aspectele ei. Aceast perspectiv este justificat prin consideraia c o abordare parial este capabil a conduce doar ctre o nelegere parial.
85

n 1967, n lucrarea The biological basis of personality, subliniaz faptul c personalitatea dispune de o baz ereditar (genetic) substanial, idee reluat n 1976, n The measurements of personality. El susine ideea c pentru personalitate influenele genetice sunt deosebit de puternice i rolul mediului unul secundar, capabil a conduce doar spre schimbri de suprafa. El a ncercat s susin ipoteza conform creia tipurile de personalitate sunt legate de nivelele de activitate ale diferitelor arii cerebrale. El sugera n 1967 c extraversia - introversia este n relaie cu modul de funcionare a SRAA iar nevrotismul este legat de stimularea sistemului limbic cranian. n 1976 aceste afirmaii sunt reluate i nsoite de date experimentale. El arat suplimentar c nevrotismul este legat de sistemul limbic i activarea emoiilor la nivelul sistemului nervos automat (vegetativ) care regleaz muchii netezi i glandele iar psihotismul este legat de sistemul hormonal androgin (glandele endocrine responsabile de dezvoltarea i meninerea caracteristicilor masculine). Cauzalitatea genetic joac dup autor rolul de predispozant, definind unele tendine naturale ale organismului ctre anumite modaliti specifice de simire, percepere i reacie la stimulrile mediului. Aceste influene genetice sunt mediate de aspectele fiziologice, neurologice i hormonale ale organismului persoanei. Comportamentul observabil reprezint un rezultat al diferenelor constituionale n interaciune cu mediul, interaciune care nate unele diferene cu caracter descriptiv, care in de fenotip. Exist deci o serie de diferene interindividuale ce se pot identifica la nivelul trsturilor i al tipului, diferene care permit descrierea personalitii i totodat gsirea de explicaii privind apariia lor. Multitudinea de fapte i evenimente existeniale, de comportamente reale etc poate fi redus ntr-o astfel de abordare la un numr mic de variabile legate ntre ele prin reguli i legi. Conceptele (trsturile i tipul) permit diagnosticianului s fac predicii asupra comportamentului individual.

Cei 3 superfactori ai personalitii n ceea ceprivete cei 3 superfactori, autorul precizeaz c nelesul conceptelor se refer la comportmente integrate normalitii psihice i nu simptomatologiei psihiatrice.

1. Extraversia - E

86

Factorul a mai fost denumit extraversie introversie i se definete n principal prin intercorelaiile dintre trsturile de afirmare de sine, sociabilitate, energie de via i dominan. Descrierile care sunt date de obicei pentru extraversie sau introversie reprezint situaii cumva extremizate ale unui continuum pe care oamenii reali se pot situa la un grad mai nalt sau mai sczut. De asemenea, autorul insist asupra faptului c aceste descrieri sunt aspecte fenotipice ale personalitii i nu genotipice, comportamentale i nu constituionale. Introverii (scoruri mici) sunt descrii de Eysenck ca avnd tendine obsesionale i de a dezvolta simptome de anxietate i depresie. Ei sufer de o labilitate a sistemului nervos automat (vegetativ). Se percep pe sine ca avnd sentimente uor de rnit, contieni de sine, nervoi, cu tendina de a experimente sentimente de inferioritate, care au adesea reverii, au insomnii, care stau n fundal n situaiile sociale. Corporal, creterea vetical predomin asupra celei orizontale. Efortul de rspuns este slab, inteligena este n genere nalt, exist tendina de a fi persisteni, sunt indivizi limpezi n gndire dar leni. Au nivel nalt de aspiraii dublat de tendina de a-i subestima propriile performane. Sunt rigizi i prezint o variabilitate interpersonal slab. Au preferine estetice de mod veche i cumva concrete. Nu apreciaz n mod special glumele, n special pe cele cu coninut sexual. Au un scris distinctiv. Extraverii (scoruri nalte) prezint tendina spre a dezvolta simptome de conversie isteric i o atitudine isteric fa de simptome. Prezint o energie slab, interese nguste, au n genere un trecut profesional problematic, au tendina de a deveni ipohondrici. Se percep ca fiind predispui la accidente, absenteaz frecvent de la munc datorit bolii, au dureri i neplceri fizice. n constituia corporal prevaleaz creterea orizontal fa de cea vertical, efortul de rspuns este destul de bun. Au nivel de aspiraie destul de sczut i tind s-i supraevalueze performanele. Sunt flexibili i prezint o mare varietate interpersonal. Au preferine estetice pentru culoare i modernism, abstract. Apreciaz glumele, n special pe cele sexuale. Au un scris distinctiv. La extraveri pare s predomine Sinele ca formaiune iar la introveri Supraeul.

2. Nevrotismul - N Factorul a fot denumit i instabilitate emoional i este definit de interrelaia dintre trsturile de anxietate, depresie, autoepreciere sczut, timiditate.

87

Instabilul emoional (scoruri nalte) are reacii emoionale puternice care interfereaz cu adaptarea sa slab, conducndu-l spre reacii iraionale, uneori rigide. Din asocierea dintre nevrotism i extraversie vor iei n prim plan nelinitea i sensibilitatea, comportamentul fiind excitabil sau chiar agresiv. Stabilul emoional (scoruri sczute) are reacii emoionale lente i slabe, prezentnd tendina de a-i relua starea iniial foarte repede dup activarea emoional. ntr-un stuiu realizat de Eysnck acestadescrie soldatul nevrotic ca: o persoan defectiv mental i corporal; sub medie ca inteligen, voin, control emoional, acuitate senzorial icapacitate de ase afirma. Este sugestibil, lipsit de persisten i lent n gndire i aciune, nesociabil, tinde s reprime faptele neplcute.

3. Psihotismul - P Este cea mai complex dimensiune a personalitii, definit de interrelaiile dintre trsturile de agresivitate, egocentrism, comportament antisocial i lips de empatie. Individul cu scor nalt se caracterizeaz prin tendina de a produce tulburri, de a fi solitar, de a arta cruzime, de a fi ostil fa de ceilali, de a prefera lucruri ciudate i neobinuite. Este genul de persoan care nu are consideraie fa de regulile sociale. Persoana cu scor sczut este nalt socializat i are tendina de a respecta i a ine cont de drepturile celorlali. Eysenck descrie indivizii cu scor nalt la psihotism ca fiind mai puin flueni, cu performane slabe n activiti susinute, indecii n privina atitudinilor sociale, cu capacitate de concentrare slab, cu memorie deficitar, cu tendina de a face micri largi i de a supraestima distanala i scorurile, cu o anumit lentoare n citire i cu nivele de aspiraie puin adecvate la realitate. n 1991 Zuckerman sugereaz nlocuirea denumirii de psihotism cu cea de psihopatie.

Factorii secundari Gray, 1981 realizeaz un nou studiu factorial rotind axele factorului Extraversie i Nevrotism cu 45 grade i identific 2 factori secundari la care factorii E i N contribuie n mod difereniat.

88

Factorul Anxietate are la o extrem (nivel sczut) combinaia stabilitate extraversie iar la cealalt extrem (nivel ridicat) combinaia nevrotic introvert. Michael Eysenck realizeaz n 1994 un studiu n care abordeaz modular anxietatea ca trstur, considernd urmtoarele componente ale acesteia: cognitiv, comportamental i fiziologic. Aceste componente sunt parial independente, fiind afectate de aspecte relativ diferite. Din perspectiv cognitiv, s-a demonstrat c exist unele diferene psihologice ntre anxietatea manifestat comportamental i cea reprimat. Cei care au scoruri nalte la anxietatea declarat sunt caracterizai printr-o serie de aspecte de ordin cognitiv, aspecte care in de selectivitatea ateniei, interpretativitate, afectri n sens negativ ale memoriei. Toate aceste aspecte determin creterea nivelului de anxietate pe plan cognitiv. Cei cu scor sczut la anxietatea declarat i cu scor nalt n ceea cde privete dezirabilitatea social (reprim manifestrile conform cerinelor sociale), prezint caracteristici cognitive inverse fa de primii, ceea ce conduce ctre un nivel sczut de anxietate pe plan cognitiv. Totodat, primii raporteaz anxietate pe planul tririlor emoionale dar nu prezint modificri fiziologice sau comportamentale semnificative, n timp ce ceilali nu raporteaz afectiv anxietatea dar n plan fiziologic apar extrem de anxioi, cu importante modificri vegetative. Sub raportul diferenierii de normalitate merit reinut aspectul c indivizii aparinnd ambelor categorii descrise mai sus sunt percepui de ctre persoanele din anturaj ca fiind la fel de anxioi, situaiile anxiogene fiindu-le la fel de duntoare. Factorul Impulsivitate are la un pol (nivel sczut) combinaia stabil introvert iar la cellalt (nivel nalt) combinaia nevrotic extravert. Anxietatea apare ca fiind legat n plan fiziologic de un sistem de inhibiie comportamental de susinere, n timp ce impulsivitatea pare s fie legat de un sistem independent nc insuficient investigat.

EVALUAREA TEORIEI LUI EYSENCK

Modelul Big-Five (Matthews, Deary, Whiseman 2003)

89

Modelul Big Five deriv din abordrile de tip lexical n studiul personalitii, avnd la baz ipoteza c acele diferene individuale care sunt cele mai semnificative pe plan social i comportamental vor fi encodate n limbajul persoanelor. Cu ct aceste diferne sunt mai importante, cu att crete probabilitatea ca ele s fie exprimate prin nelesul unui singur cuvnt. Primul care a ncercat o descriere a personalitii n termeni lingvistici a fost Klages (1926), urmat apoi de cercettori precum Allport i Odbert, Cattell, Gough, Eysenck,etc. O parte dintre aceste abordri se nscriu pe linia deschis de analiza factorial, altele aparin mai degrab curentului empirist. Pentru prima oar ideea modelului personalitii n 5 factori a fost o ipotez teoretic a unor autori ca Fiske (1949) sau Tupes i Christal (1961). Ea a cptat relevan i pregnan tiiinific printrun studiu realizat de Norman n 1963. De atunci modelul a constituit obiectul a numeroase cercetri i a generat mai multe instrumente psihodiagnostice. Chestionarele de tip Big Five se nscriu pe de o parte n sfera abordrilor lingvistice, pe de alt parte n sfera liniei de cercetare generat de aplicarea analizei factoriale n studiul personalitii i foarte general vorbind, n curentul care vizeaz conceperea personalitii ca un ansamblu de trssturi sau dimensiuni. Procedura de lucru in constuirea unor instrumente de tip Big Five este aplicarea analizei factoriale asupra unor date de autoevaluare i heteroevaluare pentru aceleai loturi de subieci. Majoritatea cercetrilor indic actualmente un acord general asupra modelului cu 5 factori, cu att mai mult cu ct au fost realizate studii pe un numr larg de limbi i populaii. Goldberg i Hofstee (1990, 1992) identific 5 factori numii: 1. Surgency (izbucnire) extravert, vorbre; 2. Agreabilitate plcut, cooperant; 3. Contiinciozitate organizat, sistematic; 4. Stabilitate emoional neemotiv, lipsit de invidie; 5. Intelect creativ, intelectual. Costa i McCrae au realizat o serie de studii care i-au condus ctre realizarea unor chestionare care cuprind 5 factori, fiecare dintre acetia avnd 6 faete: 1. Nevrotism, 2. Extraversie; 3. Deschidere; 4. Agreabilitate; 5. Contiinciozitate. Este vorba despre chestionarul NEO pI R cu cele dou forme ale sale (auto- i hetero- evaluare). Studii realizate n Olanda Brokken (1978), De Raad (1988, 1992), Hofstee, De Raad, Goldberg (1991). Au evideniat n faz iniial 6 factori, a cror analiz a condus n final spre o soluie de 5 superfactori: 1. Extraversie vesel, exuberant; 2. Agreabilitate blnd, tolerant; 3. Contiinciozitate grijuliu, prompt; 4. Stabilitate emoional calm, stabil i 5. Intelect critic, rebel.

90

Cercetrile germane (Ostendorf, 1990) au condus de asemenea spre 5 factori: Surgency, Agreabilitate, Contiinciozitate, Stabilitate emoional, Intelect. n acest context factorul 5 Intelect este definit ca inteligen sau factor intelectual de abiliti cognitive. Caprara i Perugini (1994) n cadrul unor studii realizate pe populaie italian, identific de asemenea 5 mari factori: 1. Contiinciozitate; 2. Extraversie; 3. Calmitate vs iritabilitate; 4. Egoism vs altruism i 5. Convenionalitate. Factorii 3 i 4 erau rotaii ale Agreabilitii i Stabilitii emoionale. Factorul 5, definit prin termeni ca: rebel, critic vs servil, conservator, este destul de apropiat de factorul 5 olandez. Studii rezumative realizate de autori precum Digman i De Raad (1990, 1994) indic un acord unanim al cercettorilor n privina primilor 4 factori: Extraversie, Agreabilitate, Contiinciozitate i Stabilitate emoional (Nevrotism). n ceea ce privete cel de-al cincilea factor denumirile sunt controversate. n concluzie, se poate afirma c exist un consens destul de larg ntre cercettorii din domeniu i constructorii de teste de personalitate n ceea ce privete o viziune asupra persoanlitii ca o structur constnd din 5 superfactori sau dimensiuni mari ale persoanalitii. Modelul Big Five este n esen un cadru general de elegere i descriere a personalitii, n care ceea ce d sens dimensiunilor personalitii sunt acele grupri de nelesuri psihologice importante n viaa de zi cu zi i utilizate ca atare pentru a diferenia indivizii n cadrul fiecrei limbi.

Tipuri de instrumente construite n cadrul modelului Big Five Exist practic dou categorii de instrumente: 1. teste (inventare) de personalitate i 2. liste de adjective. De obicei listele de adjective sunt destinate heteroevalurii iar inventarele autoevalurii.

Liste de adjective: a. BRS (Bipolar Rating Scale), lista de adjective a lui Goldberg, 1981, care conine 50 adjective n scale bipolare, cte 10 pentru fiecare superfactor. Evaluarea pentru fiecare adjectiv se face pe o scal n 9 trepte. b. IAS R (Interpersonal Adjective Scales Revised), Wiggins, 1990 c. BARS (Bipolar Adjective Rating Scale), care cuprinde 179 adjective bipolare, organizate n 5 scale

91

d. SACBIF (Short Adjective Checklist Big Five), Perugini, Leone, Galluci, Lauriola, 1993, care cuprinde 50 adjective bipolare pentru cele 5 scale. Chestionare de personalitate a. NEO PI R (Neuroticism Extraversion Openess Personality Inventory Revised) si forma scurta NEO FFI (Neuroticism Extraversion Openess Five Factor Inventory), Costa i McCrae, 1992 b. PPQ (Professional personality Questionaire), Kline i Lapham, 1992 c. ZKPQ III (Zuckerman Kuhlman Personality Inventory), forma a II-a, 1992 d. BFQ (Big Factor Questionaire), Caprara, Barbaraneli, Borgogni, Perugini, 1993. E. BFI (Big Five Inventory), John, Srivastava, 1999 f. FF NPQ (Five Factor Nonverbal Personality Questionnaire), Jackson, Paunonen, Ashton, 2004

Modelul BIG-FIVE a lui Costa i McCrae Cazul celor 2 autori americani este cumva aparte printre apartenenii modelului Big Five, ei fiind preocupai nu doar de cercetare, ci mai ales de construirea unui instrument psihodiagnostic complet. n 1985 au lansat prima variant a chestionarului NEO, dup care s-au focalizat pe descoperirea i validarea faetelor celor 5 mari factori i pe construirea unui model interpretativ bazat pe acest model. n modelul propus asupra persoanalitii, trsturile sau dimensiunile de personalitate apar ca subdiviziuni fundamentale ale fiinei umane, alturi de abilitile cognitive i cele fizice, precum i de altele care intr n alctuirea personalitii ca material brut. Psihodiagnoza nu abordeaz n mod direct aceste tendine bazale, ele nefiind observabile i funcionnd ca i constructe ipotetice. Ceea ce intereseaz pe psihodiagnostician sunt adaptrile specifice, felul n care au fost modelate tendinele de baz prin influenele externe i interne. Trsturile bazale ale personalitii, respectiv cei 5 superfactori, apar ca dispoziii psihice fundamentale care sunt la rndul lor deservite, de structurile sau bazele biologice (suport influene de intermediere din partea acestora din urm). ntre tendinele bazale ale personalitii i biografia obiectiv a persoanei nu exist o legtur direct. Trssturile msurate prin modelul Big Five pot fi cel mai bine nelese dac sunt privite ca explicaii pentru o categorie intermediar de fapte psihice, denumite adaptri caracteristice, care la rndul lor pot furniza explicaii pentru comportamentele
92

observabile. n raport cu manifestrile observabile, psihice sau psohosociale, trsturile de personalitate apar doar ca explicaii distale. Personalitatea aa cum apare ea n ontogenez este supus unor influene endogene (tendine bazale cu caracter de concepte ipotetice care nu sunt observabile direct dar pot fi inferate) i unor influene exogene. Trsturile de personalitate constituie deci o subdiviziune major a tendinelor de baz, alturi de abilitile cognitive, sexuale i de alte materiale primare ale psihismului. Influenele externe includ cadrul socio-cultural de formare a persoanei, evenimentele de via i ntririle pozitive sau negative primite de individ de-a lungul vieii. Ele opereaz asupra individului n ontogenez i pot fi rezumate prin conceptul de situaie existenial. Biografia obiectiv este constituit din cursul real al comportamentelor i tririlor care formeaz viaa individului. Comportamentul observabil este o seciune temporal a biografiei obiective i include gnduri, sentimente, aciuni, atitudini etc. Punctul de focalizare (ntlnire) n modelul celor doi autori este nivelul adaptrilor caracteristice, constituite att din personalitate ct i din cultur, ele avnd valoare de expresii fenotipice ale trsturilor. Ele definesc identitatea contextualizat a persoanei i conin obiceiuri, deprinderi, valori, motive, roluri, relaii. Un rol important la nivelul adaptrilor caracteristice revine imaginii de sine, ca o subdiviziune a nivelului. Coninuturile itemilor chestionarului sunt legate direct i n nalt msur de acest nivel al imaginii de sine.

CAPITOLUL

IV.

ABORDAREA

PERSONALITII

DIN

PERSPECTIVA

NVRII SOCIALE IV.1. TEORIA LUI SKINNER Skinner a considerat c Psihologia nu va fi o tiin adevrat atta vreme ct comportamentul este atribuit unor cauze interioare neobservabile. A spune ca un organism mananca pentru ca ii e foame, ataca pentru ca se simte suparat sau se uita in oglinda pentru ca e narcisic nu explica nimic pentru ca ramane intrebarea: de ce organismul e suparat, narcisic, infometat (Skinner). Psihologia poate scapa de anii intrunecati , studiind cum comportamentul observabil este influentat de mediul extern si respingand constructele nestiintifice (Skinner).
93

Astfel, Skinner propune analiza tiinific a comportamentului. Scopul acestei analize este observarea comportamentului i a contingenelor lui (contingene antecedente comportamentale, rspunsurile i consecinele). O analiz tiinific a comportamentului ia n considerare att motenirea genetic, ct i istoria comportamentelor care se relaioneaz cu un comportament studiat. O analiz tiinific ncepe prin a izola pri similare ale unui eveniment complex astfel nct acea parte s fie bine neleas. Personalitatea este o colecie de patternuri comportamentale (Skinner). Skinner folosete termenul ficiuni explicative (explanatory fictions) pentru a defini conceptele pe care oamenii le utilizeaz atunci cnd nu neleg un comportament sau patternul de ntriri care precede i urmeaz comportamentului (de exemplu, libertate, autonomie, adic termeni vagi). Spre exemplu, potrivit lui Skinner, a fi autonom nseamn a avea un comportament fr o cauz anterioar, care nu deriva din comportamentele anterioare si care nu poate fi atribuit unor evenimente exterioare. Skinner nu gaseste nici o dovada in acest sens. Referitor la creativitate, Skinner spune c oamenii creativi nu sunt constienti de istoria lor care reprezinta de fapt cauza asociatiilor pe care le fac. Obiecia mea contra strilor interioare nu este c ele nu exist, ci c nu sunt relevante pentru o analiz cauzal (Skinner). - Cea mai controversat aseriune a lui Skinner este: Omul nu are capacitatea de a-i planifica viitorul, nu are scopuri, nici voin. Toate comportamentele sunt determinate de o condiionare anterioar, de obicei operant.

CONCEPTELE FUNDAMENTALE ALE LUI SKINNER 1. Condiionarea clasic vs. condiionarea operant Condiionarea clasic a fost introdus de Pavlov (1908, 1928). El a asociat lumina cu un stimul necondiionat (mncarea), care a determinat salivarea (rspuns necondiionat). Dup cteva astfel de repetri, lumina a devenit un stimul condiionat care putea evoca salivarea singur (rspuns condiionat). i experimentul lui Watson este un exemplu de condiionare clasic (L-a nvat pe micul Albert teama de un obolan alb). Skinner a fost de acord cu Pavlov i Watson c anumite comportamente sunt nvate prin condiionare clasic. n condiionarea clasic, stimulul condiionat (lumina) precede i reuete s obin un rspuns condiionat (salivarea). ns Skinner consider c cea mai mare parte a
94

nvrii se datoreaz a ceea ce urmeaz dup ce comportamentul apare. Comportamentul este modelat i meninut prin consecinele sale, spune Skinner. Drept urmare, comportamentul operant este ntrit sau slbit de evenimentele care urmeaz rspunsului. Procesul se numete condiionare operant. Comportamentul condiionat este controlat de antecedentele sale, iar comportamentul operant de ceea ce urmeaz. ntrirea este orice stimul care urmeaz unui rspuns comportamental i care mrete sau menine probabilitatea acelui rspuns. ntrirea poate fi: pozitiv (cnd mrete probabilitatea apariiei comportamentului) sau negativ (cnd reduce sau anuleaz comportamentul). Aceste ntriri controleaz comportamentul. ntririle mai pot fi: primare (prezente la natere: aer, ap, mncare, adpost) i secundare (exemplu: banii, care au valoare intrinsec, dar se asociaz cu ntririle primare, adic putem obine cu ei mncare, adpost etc.)

2. Principii ale condiionrii operante: a. Dei Skinner era interesat de predicia i controlul comportamentului uman, cercetrile sale s-au axat pe studiul comportamentului animalelor (a folosit porumbei i obolani). El a utilizat un aparat (Skinner box cutia lui Skinner), care i-a permis s studieze contingenele ntririlor, adic interrelaiile dintre stimulii exteriori, rspunsuri i consecinele de ntrire.
b. Un alt principiu este modelarea (shaping). Modelarea apare atunci cnd se ntrete fiecare

secven comportamental care este orientat spre comportamentul-int.

c. Programul de ntriri Dei cutia lui Skinner putea fi programat s ofere ntrire dup fiecare rspuns corect (ntrire continu), aceasta nu este cea mai comun form de nvare. Skinner a condus studii extinse asupra felului n care comportamentul este afectat de programe variate de ntrire intermitent sau parial i a concluzionat c ntrirea continu crete viteza nvrii, iar cea intermitent va produce un comportament mai stabil care va continua chiar dac ntrirea nceteaz.
95

Acest program de ntrire este la fel de important ca i ntrirea n sine.


d. ntrirea condiionat sau secundar

Dac un stimul neutru este n mod repetat asociat cu un ntritor, el va dobndi putere de aciune ca un ntritor n sine. De exemplu, banii sau laudele. e. Deprivare i saietate (ndestulare) ntrirea nu este singurul factor care afecteaz probabilitatea unui comportament operant. Deprivarea mrete probabilitatea apariiei unui comportament, iar saietatea poate fi utilizat pentru a-l descrete (de exemplu, foamea, setea apar ca urmare a deprivrii).
f. Un alt principiu este generalizarea stimulului i rspunsului

Un comportament operant tinde s se generalizeze la stimulii care seamn cu un stimul condiionat fr vreo alt condiionare. De exemplu, un porumbel care a nvat s apese o pedal roie, va apsa i pe una portocalie pentru a obine recompensa. Acest proces apare i la om. De exemplu, atunci cnd atepi un telefon, te poi repezi s ridici receptorul chiar dac sun la u. Aceast generalizare a stimulului este necesar pentru nvare, pentru c nu exist dou situaii care s fie identice n aceleai aspecte. Conditionarea intareste raspunsurile care sunt similare comportamentului operant (generalizarea raspunsului). g. Discriminarea Dac un organism poate percepe diferena ntre doi stimuli sau ntre prezena sau absena stimulului, atunci poate fi nvat s rspund la ele n moduri diferite. De exemplu, un copil nva s discrimineze binele de ru atunci cnd se ntresc comportamentele corecte i nu cele incorecte. Discriminarea joac un rol important n nvarea unor abiliti. De exemplu, un pianist devine capabil sa recunoasca si sa corecteze erori fizice subtile si e intarit de fiecare performanta. h. Extincia Se refer la urmtorul aspect: cnd ntrirea dispare, dispare i comportamentul. Un rspuns care este supus extinciei i mrete, uneori, frecvena la nceput fr vreo condiionare n plus (revenire spontan).
96

3. Condiionarea operant i teoria personalitii Skinner a acceptat existena gndurilor i a emoiilor, dar nu a fost de acord cu explicaia cauzal. El a ncercat s le explice n termenii condiionrii operante. Astfel: a. Emoiile Pentru Skinner, emoiile reprezint predispoziia de a ne comporta n anumite moduri, predispoziie care este determinat de evenimentele externe. De exemplu, o persoan anxioas este predispus s se comporte n modaliti ineficiente datorit unor stimuli aversivi, cum ar fi expresia facial a prinilor care precede o pedeaps. Emoia este real i intern, dar comportamentul este cauzat de stimuli exteriori identificabili. b. Gndurile: Luarea deciziilor Referitor la procesul lurii deciziilor, indecizia apare pentru c un rspuns nu poate fi emis deoarece interfereaz cu un alt rspuns cu o putere egal i are un caracter aversiv pentru c mpiedic individul s obin recompensa. Decizia apare cnd fora unui rspuns crete semnificativ pentru a le depi pe altele. Rezolvarea de probleme Referitor la acest aspect, Skinner spune c o problem apare atunci cnd un rspuns cu o probabilitate mare nu poate fi emis pentru c exist un impediment exterior care face ca ntrirea s fie imposibil. Rezolvarea de probleme implic comportamente care schimb situaia extern astfel nct rspunsul corect s poat fi obinut. Pedeapsa este o procedur desemnat s reduc probabilitatea unui comportament operant (este opusul ntririi). Pedeapsa const n prezentarea unei ntriri negative (de exemplu, btaia) i eliminarea ntririi pozitive. Skinner a considerat pedeapsa o procedur defectuoas. El spunea: Pedeapsa nu reduce tendina de a rspunde, ceea ce este n acord cu descoperirea lui Freud referitoare la tensiunea dorinelor reprimate Mai mult, efectele pedepsei interfereaz cu comportamentele sntoase de mai trziu. De exemplu, dac adolescenii sunt sever pedepsii pentru un act sexual, acest lucru poate duce la probleme n sexul marital.
97

O cale mai bun pentru a reduce proibabilitatea unui comportament operant este ntrirea comportamentelor acceptabile care sunt incompatibile cu rspunsurile nedorite (de exemplu, dac vreau ca un copil s se comporte bine, reacionez la lucrurile bune pe care le face, nu reacionez numai la cele rele). 4. Constructele Freudiene i teoria lui Skinner Pentru c Skinner a atribuit toate comportamentele condiionrii anterioare, abordarea sa este la fel de determinist ca i a lui Freud (Freud spunea c toate comportamentele actuale au fost determinate de istoria noastr, aflat n incontient). Pe de alt parte, cercetrile lui Skinner susin ideea lui Freud potrivit creia evenimentele copilriei influeneaz comportamentul adult (efectele condiionrii au durat jumtate din viaa porumbeilor). Skinner a acceptat existena actelor ratate, dar le-a atribuit cauzelor externe i nu celor incontiente. Reprimarea apare pentru c este ntritor s evii un stimul aversiv. O persoan care pare influenat de un impuls al Sinelui (cum spunea Freud; de exemplu, un copil care smulge jucria altui copil) a fost ntrit n acest comportament.

5. Teoria Trsturilor si teoria lui Skinner Skinner a fost de acord c trsturile (ignorant, entuziast, inteligent) ofer o informaie util despre persoan, dar a afirmat c astfel de concepte nu explic n nici un fel comportamentul pe care l descriu. El a afirmat, n acest sens, c o analiz cauzal trebuie bazat pe contingenele ntririi. De exemplu, o persoan nvat (studioas) a fost ntrit s acumuleze cunotine, pe cnd ignorantul, nu.

6. Intenii i teleologie Skinner spunea c oamenii nu au scopuri sau voin. Inteniile sunt doar rspunsuri la stimulii interni. De exemplu: Am chef s joc cri poate fi tradus: M simt ca de fiecare dat cnd ncep s joc cri. Potrivit lui Skinner, comportamentul este cauzat nu de emoii interioare, ci de contingenele relevante ale ntririi.

98

7. Psihopatologia Referitor la psihopatologie, Skinner consider nevroza drept un comportament care este avantajos sau periculos pentru individul respectiv sau pentru ali oameni. Acest comportament poate rezulta n urma unor ntriri i, mai ales, ca urmare a unor pedepse. Cu ct este mai frecvent pedeapsa, cu att este mai mare numrul de comportamente care genereaz stimulii condiionai aversivi i cu att mai inhibat este individul.

8. Aplicaiile teoriei lui Skinner a. Teoria lui Skinner a avut cel mai mare impact n psihoterapia comportamental, care ncearc s schimbe comportamentul clientului prin stabilirea unor contingene ale ntririi mai eficiente (de ex. Tehnici de intarire pozitiva, extinctia, terapia aversiva). Multi terapeuti moderni utilizeaza tehnici care implica ideile lui Skinner (inhibitia reciproca a lui Mary Cover Jones si Joseph Wolpe; desensibilizarea sistematica a lui Wolpe; trainigul asertiv a lui Wolpe, Salter, Lazarus). b. Un alt domeniu este educaia, n care teoria lui Skinner a avut impact prin programele de instruire (instruire programat). Prin intermediul acestora, rspunsurile elevilor sunt ntrite pentru a produce nvarea optim.

9. Evaluarea teoriei lui skinner a. Critici i controverse Pot aprea abuzuri semnificative atunci cnd comportamentul este controlat prin fore exterioare. S-a spus ca behaviorismul seamana cu totalitarismul unui dictator care crede ca scopul scuza mijloacele. Skinner a fost de acord c schimbarea comportamentului poate fi indus att constructiv, ct i distructiv, dar a susinut c formele dictatoriale de comportament sunt mai puin probabile dac omul devine contient de ntririle care regleaz aciunile sale, dac construiete programe de ntrire mai eficiente i stabilete metode de supracontrol. Skinner a accentuat ideea c cea mai eficient form de control a comportamentului este una benign (ntrirea pozitiv). Acest argument ns nu ia n considerare faptul c condiionarea operant nu este posibil fr deprivare, o stare pe care muli oameni o consider aversiv.
99

Regula de baz a lui Skinner a fost importana condiiilor de mediu, dar acest lucru ridic urmtoarea problem: cum pot fi organismele controlate suficient de libere pentru a schimba contingenele ntririi? Skinner nu a fost preocupat s clarifice de ce o ntrire ntrete. Definiia lui este una circular: ntrirea este orice mrete probabilitatea rspunsului. Pe de alt parte, pedeapsa este considerat de unii psihologi moderni drept o tehnic valoroas dac este administrat corect (adic prin administrarea pedepsei imediat dup rspunsul indezirabil i oferirea unei alternative). Skinner a fost acuzat c i-a bazat concluziile pe studii fcute cu obolani i porumbei, negnd calitile unice ale oamenilor. n aprarea sa, Skinner a spus c comportamentul uman este cel mai greu de studiat din punct de vedere tiinific, astfel nct cea mai bun cale de a ncepe este de a studia principiile cele mai simple i uor de revelat (procedur pe care o urmeaz toate tiinele). El a considerat c oamenii i animalele nu difer mult n privina acestor aspecte bazale ale comportamentului. Chiar dac oamenii sunt unici n anumite aspecte, o nelegere complet a acestor caracteristici poate s nu fie necesar pentru a atinge aspecte importante (aa cum este dovedit de toate aplicaiile de succes ale condiionrii operante).

b. Contribuiile teoriei lui Skinner Modificarea comportamentului s-a dovedit de o valoare considerabil n multe aspecte, iar formele de terapie comportamental au ctigat acceptare larg n ultimii 40 de ani. Behaviorismul este bazat pe studii empirice vaste, iar statutul lui Skinner, de teoretician al nvrii, nu poate fi pus la ndoial. Dei Skinner a avut contribuii numeroase la nelegerea comportamentului uman, lucrrile celorlali teoreticieni (psihologia umanist, psihanaliza, teoria trsturilor) nu pot fi, totui, nlocuite de acest behaviorism radical. Drept urmare, muli behavioriti moderni accept acum nevoia de a investiga mcar cteva stri umane interioare (aa cum vom vedea n continuare).

IV.2. TEORIA LUI ALBERT BANDURA I. Principii de baz:


100

1. Determinismul reciproc Bandura l-a criticat dur pe Skinner pentru accentul pus pe un mediu total controlat. El a afirmat c toate comportamentele, influenele de mediu i factorii interni personali (credine, gnduri, expectane, autopercepii) opereaz ca i reglatori care se blocheaz reciproc. Drept urmare, funcionarea psihologic este explicat n termenii unei interaciuni continue reciproce a determinanilor personali i de mediu. Determinismul reciproc sugereaz o anumit libertate de aciune a oamenilor, dar numrul de opiuni este limitat de constrngerile externe i/sau de incapaciti proprii. 2. Cauze cognitive Bandura a acceptat existena cauzelor cognitive, ca i Dollard i Miller. De exemplu, oamenii pot deveni furioi numai gndindu-se la insulte. 3. ntrirea Pavlov, Skinner, Dollard i Miller au afirmat c ntrirea opereaz fr aportul contiinei. Bandura consider c omul trebuie s fie contient de ntrire pentru a o face mai eficient. ntrirea implic o schimbare n anticiprile noastre contiente: ne comportm n modul expectat pentru a produce recompense i pentru a evita pedepse. Noiunea de ntrire a rspunsurilor e cel mult o metafor. Rezultatele schimb comportamentul uman prin influena gndirii. Chiar dac anumite rspunsuri au fost pozitiv ntrite, ele nu vor fi mai probabile dac indivizii cred c aceste rspunsuri nu vor fi recompensate (Bandura). ntrirea intermitent produce o rezisten mai mare, pentru c ne ateptm ca eforturile noastre s se termine cu un succes n cele din urm (mecanism care este aplicat n cazul jocurilor de noroc). ntritorii condiionai (bani, aprobarea, critica) sunt stimuli anterior neutri, n legtur cu care ne ateptm s fie asociai cu ntritori primari. Fricile iraionale sunt greu de eliminat pentru c evitm situaiile care le cauzeaz, ceea ce confirm expectanele i stopeaz nvarea faptului c nu exist pericol real. Oamenii nu rspund doar la stimuli, ci i i interpreteaz (Bandura).

4. Comportamentul auto-reglat i auto-ntrit


101

- Comportamentul este influenat i de criteriile nvate pe care le stabilim pentru noi nine (autontrirea). De exemplu, scriitorii nu au nevoie de cineva s le ntreasc comportamentul de a scrie. Ei au un criteriu interior, un standard pe care vor s-l ating. - Omul stabilete standarde mai nalte pentru sine dac o activitate este important, dac se compar cu ali oameni capabili sau dac au realizat foarte multe lucruri n trecut. Adesea, ns, standardele personale sunt relaionate cu cele externe. Comportamentul auto-ntrit tinde s fie meninut mai eficient dect dac ar fi ntrit extern. 5. nvarea social (observaional) modelarea - Spre deosebire de Skinner, Bandura a afirmat c comportamentul nu are nevoie s fie ntrit pentru ca nvarea s apar. El spune c nvarea poate aprea prin observarea comportamentelor altor persoane i a consecinelor lor, proces pe care l numete modelare. - Bandura este de prere c modelarea este rspunztoare de majoritatea proceselor de nvare uman. Modelarea este vital pentru dezvoltare i supravieuire (Greelile pot produce, uneori, consecine fatale. De aceea, posibilitile de supravieuire ar fi mici dac omul ar nva numai prin ncercare i eroare). n apariia nvrii sociale, cogniiile joac un rol vital: ne imaginm n aceeai situaie i suportnd aceleai consecine. Bandura a susinut convingerile lui Fromm i ale lui Rogers, potrivit crora distructivitatea uman se datoreaz nvrii sociale i nu instinctelor nnscute (la fel i comportamentele social acceptabile). nvarea social apare i fr ca modelul sau observatorul s fie ntrii, dar schimbarea comportamentului nu va aprea dac subiecii nu observ aciunile relevante, dac nu ncearc s-i aminteasc aceste informaii sau nu doresc s performeze acest comportament. Astfel, ntrirea poate fi util prin motivarea subiectului de a fi atent i de a-i aminti. Rezultate mai bune se obin dac modelul este atractiv i similar la vrst i sex cu cel ce nva. Bandura a criticat sever impactul TV i al media asupra comportamentelor violente. 6. Psihopatologia n ceea ce privete psihopatologia, Bandura a atribuit-o nvrii defectuoase sau anticiprilor incorecte (fobia generalizare incorect).

102

Copiii dezvolt comportamente patologice pentru c aceste aciuni sunt ntrite. De exemplu, prinii acord atenie copiilor numai cnd acetia url, ip (la fel ca Skinner). Cea mai dureroas dintre probleme: seturi de standarde personale, care duc la ncercri de evitare a culpabilitii sau pedepsele exterioare prin auto-critic excesiv. Spre deosebire de Skinner, Bandura a atribuit o importan deosebit cauzelor cognitive ale psihopatologiei pentru c, n mintea lor, oamenii se lupt cu trecutul i viitorul, se depotenializeaz printr-o autoevaluare dur. 7. Psihoterapia Din punct de vedere psihopatologic, oamenii sufer pentru c nu se pot comporta astfel nct s ctige recompense sau s evite pedepse. Acest sentiment al neputinei determin depresii, paranoia, chiar suicid. Scopul principal al psihoterapiei este restabilirea sentimentului auto-eficienei (credina c pot obine rezultatele dorite prin eforturi proprii). Bandura a optat pentru formele de terapie care implic performarea sarcinilor temute. Conversaia nu e o modalitate eficient de a schimba comportamentul uman. Pentru a se schimba, oamenii au nevoie de experiene de nvare corective. Procedura terapeutic pe care o propune Bandura este modelarea.

8. Evaluarea teoriei lui Bandura: a. Critici: Bandura a fost criticat pentru c a ignorat aspectele importante i complicate ale comportamentului uman (conflictele contiente i incontiente) i pentru c s-a ndeprtat excesiv de psihanaliz. Totodat, a fost criticat pentru c a acceptat prea repede rezultatele studiilor despre mecanismele de aprare i a respins valoarea datelor clinice fr s ia n considerare i punctul lor de vedere. b. Contribuii: - S-a bazat pe studii empirice pe oameni (mai puin pe animale).
103

- A accentuat importana nvrii sociale. - A acceptat i apreciat importana cauzelor interne (cogniiile); - A adus o argumentaie mult mai convingtoare pentru behaviorism dect Skinner, Dollard i Miller. - Exist multe similariti ntre ideile lui Bandura i cele ale teoreticienilor personalitii, respectiv: a) importana interpretrii mediului i a expectanelor i prediciilor noastre (Kelly); b) sentimentul competenei i efectele neputinei (lipsei de putere) i ale unui complex de inferioritate (ca la Adler, Erikson i Fromm); c) Supraeu sever (ca la Freud) d) mila de sine (ca la Horney) BEHAVIORISMUL: CONTROVERSE I NOI DESCOPERIRI Un efort major de a lega schisma dintre behaviorism i celelalte teorii ale personalitii a fost fcut de John Dollard i Neal Miller. Ca i Rogers, Dollard a considerat foarte important att observaia clinic, ct i cercetarea experimental (Psihoterapia relev aspecte personale adnci pe care un pacient nu le discut ntr-un laborator, iar cercetarea de laborator are avantajul rigorii tiinifice). Scopul lui Dollard i Miller (n contrast cu Rogers) a fost de a integra aspectele cele mai importante din dou teorii aparent ireconciliabile: teoria lui Freud i teoria lui Pavlov. Teoria lui Dollard i Miller este considerat de o importan istoric datorit efortului pe care l-au depus n a unifica dou coli radical diferite, dar i pentru c a influenat un alt behaviorist foarte apreciat, anupe pe Albert Bandura (Bandura a modificat behaviorismul ntr-o direcie i mai eclectic, accentund importana cauzelor cognitive ale comportamentului, i anume expectane, credine, gnduri). TEORIA LUI DOLLARD I MILLER Dollard i Miller au considerat cadrul clinic ca pe o surs important de informaii, dar au mprtit i convingerea lui Skinner potrivit creia principiile de baz ale comportamentului uman pot fi descoperite prin studii pe animale, n laborator. Principiile de baz ale teoriei lui Dollard i Miller: 1. Teama este nvat:
104

Spre deosebire de impulsurile nnscute (foamea, setea), care pot fi satisfcute, dar nu i eliminate, anumite impulsuri umane sunt nvate i pot fi eliminate (furia, culpabilitatea, nevoia de putere). Cel mai important impuls nvat este teama sau anxietatea, care poate fi obinut prin stimuli neutri anteriori. Dollard i Miller au demonstrat aceast idee prin experimente cu obolani, i anume teama de compartimentul alb din cutia lui Skinner a reprezentat nu numai un rspuns obinut printr-un stimul condiionat aversiv (alb), ci i un impuls nvat care a fost capabil s motiveze noi comportamente. Stimulul alb a determinat att rspunsul de fug, ct i impulsul nvat al fricii (acest tip de cauzalitate interioar a fost respins de Skinner). 2. nvarea de tip stimul-rspuns nvarea apare atunci cnd sunt ntrite conexiunile dintre stimulii specifici i anumite rspunsuri pe care acetia le obin. ntrirea este orice eveniment care ntrete probabilitatea ca rspunsul s se repete. ntrirea i realizeaz efectele fr ca subiectul s fie contient i determin imediat rspunsul dorit. Omul nva s-i reduc impulsurile (prin satisfacerea lor) rspunznd la stimulii din mediu care servesc drept semnale. Astfel, orice rspuns care conduce la satisfacerea impulsurilor este mai probabil s apar din nou la acelai semnal. Comportamentul poate fi motivat de mai multe impulsuri (aa cum afirma i Freud prin conceptul su de supradeterminare). De exemplu, ntr-un experiment, o feti a cutat bomboana nu numai pentru c i era foame, ci i pentru a-l mulumi pe experimentator. Dac nici un impuls nu este activat, atunci ntrirea i nvarea sunt imposibile. Dollard i Miller afirmau c oamenii care sunt satisfcui nva prost. Drept urmare, dezvoltarea se bazeaz i pe frustrrile pe care le primim de la mediu. Majoritatea rspunsurilor i impulsurilor nvate se vor stinge dac nu sunt n mod repetat urmate de ntrire. Astfel, ntrirea este important nu numai n comportamentul de nvare, ci i n cel de meninere. Anxietile i fricile sunt o excepie n acest caz, pentru c sunt nvate foarte repede i au o rezisten mare la stingere. 3. Procese mentale nalte Comportamentul uman nu const numai din rspunsuri automate la stimuli exteriori, ci implic i fenomene interne importante, i anume lanuri de gnduri. Ca i George Kelly, dar spre deosebire de Skinner, Dollard i Miller au considerat cogniiile ca fiind cauzale. De exemplu, dac un student eticheteaz un examen ca fiind foarte greu nainte de a-l susine,
105

atunci asta va fi o cauz pentru comportamentul lui anxios din timpul examenului. Invers, dac l eticheteaz ca fiind uor, el va fi n timpul examenului calm, plin de ncredere. Procesele mentale superioare determin oamenii s se comporte mai eficient, judecnd i planificnd dinainte aciunile. Orice impediment n calea proceselor mentale superioare are consecine grave, aa cum se ntmpl cu reprimarea, care este frecvent n psihopatologie. 4. Teama i psihopatologia Ca i pentru Freud, psihopatologia la Dollard i Miller se datoreaz conflictelor incontiente puternice care i au originea n copilrie. Aceste conflicte sunt nvate de la prini i nu se datoreaz structurilor i energiilor intrapsihice. Dollard i Miller consider c exist 4 situaii din copilrie care au probabilitatea mai mare de a cauza nvarea patogen: a) hrnirea b) educarea toaletei c) educaia sexual d) actele de furie ale copilului De exemplu, dac copilul este lsat nemncat i plngnd, atunci frica de nfometare se va generaliza, iar copilul va nva s reacioneze disproporionat la orice fel de impulsuri (va deveni impulsiv). Hrnirea la timp i alintul mamei ajut la stpnirea acestei nvri patogene i determin ca mama s devin un ntritor pozitiv secundar. Alt exemplu: dac prinii reacioneaz cu furie excesiv n educarea toaletei, acest lucru va genera nvarea unor frici puternice, chiar i fa de prinii nii. Dollard i Miller au acceptat importana sexualitii infantile i au fost de acord cu complexul lui Oedip, pe care l-au explicat astfel: tatl care i trateaz copilul ca pe un rival sau mama care caut compensare emoional de la fiul su pentru frustrrile sale vor cauza ca impulsul sexual al copilului s devin semnalul ce determin frica intens anxietatea de castrare. Aceasta se va generaliza n relaiile adulte i va provoca impoten (sexual sau psihologic). Rspunsurile agresive ale copilului la frustrare determin de multe ori pedepse severe i atunci anxietatea se poate generaliza, conducnd la timiditate excesiv.
106

Fricile i conflictele nvate n copilrie devin n mod automat incontiente. n aceste condiii, ele sunt foarte greu de rezolvat datorit incapacitii de a utiliza limbajul pentru a le identifica corect. Ca i Karen Horney, Dollard i Miller au distins corect ntre conflicte contiente (normale) i conflicte incontiente (care joac un rol major n psihopatologie). 5. Psihoterapia Referitor la psihoterapie, Dollard i Miller, n contrast cu toi behavioritii, au afirmat c simptomele nu pot fi remise fr tratamentul cauzelor anterioare. Drept urmare, n opinia lor, psihoterapia trebuie s abiliteze pacienii s-i reduc fricile iraionale, s abandoneze rspunsul de reprimare i s nceap s aplice procesele mentale superioare la problemele lor emoionale. Ei au pus accent pe aducerea materialului incontient n contient (abordarea lor este freudian). Rezistenele sunt depite nvnd pacientul s eticheteze corect materialul reprimat i s discrimineze bine ntre prezent i trecut.

Contribuiile teoriei lui Dollard i Miller Teoria lui Dollard i Miller a definit reprimarea fr constructele freudiene Eu-Sine-Supraeu. A accentuat i clarificat dou variabile importante: anxietatea i conflictul A atras atenia asupra importanei nvrii sociale.

CAPITOLUL V. ABORDAREA FENOMENOLOGIC A PERSONALITATII V.1. TEORIA LUI CARL ROGERS O teorie a personalitii este n mod semnificativ influenat de viziunea asupra naturii umane: Extrem negativ Freud trebuie s sublimm dorinele ilicite (incest, crim) n actiuni mai putin placute care sunt acceptate social Poziii moderate Jung, Erikson, Murray orice personalitate are o parte ntunecat dar posed i impulsuri innscute constructive cum ar fi creativitatea, identitatea, sentimentul de competen

107

Extrem pozitiv toate potentialele inascute sunt pozitive, chiar daca nu la fel pentru toti (psihopatologia apare cand omul abandoneaza potentialele interioare sanatoase pentru a se simti securizat sau pentru a satisface standardele altor oameni (parintii) sunt teorii umaniste)

Teoriile care se focalizeaza pe modul in care ne percepem si devenim noi insine se numesc teorii ale sinelui (self theories). Teoria lui Rogers este umanista si a sinelui.

1. Natura umana si motivatia Numai omul insusi poate stii, alege directia corecta in viata. (a numit abordarea sa terapia centrata pe client), apoi si-a extins ideile si la arii nonclinice (educatia, parentalitatea) a numit abordarea sa teoria centrata pe persoana. Tendinta de actualizarea

Omul este motivat de o singura forta pozitiva: tendinta innascuta de a dezvolta capacitati constructive, sanatoase (tendinta de actualizare care include atat comportamentul de reducere cat si de crestere a tensiunii, la fel ca in teoriile lui Allport si Maslow). Aspectele orientate spre crestere personala ale actualizarii: reproducerea, creativitatea, curiozitatea si dorinta de a depasi experientele de invatare dureroase pentru a deveni mai eficient si independent. Desi evenimentele din copilarie joaca un rol important in formarea personalitatii adulte, comportamentul actual este determinat de nevoile actuale curente si de scopul actualizarii. Rogers a atribuit capacitatile umane distructive, agresive fortelor externe. Nivelele fundamentale ale personalitatii sunt pozitive si tendinta de actualizare, in conditii ideale, dezvolta numai aceste potentiale constructive. Dar exista multiple obstacole pe drumul actualizarii iar aceste circumstante nefavorabile pot cauza comportamente care ataca natura interioara pozitiva. Nevoia de consideratie pozitiva neconditionata

Nevoia de caldura, respect, acceptare mai ales din partea celorlalti semnificativi (parintii) -

este innascuta si ramane activa in timpul vietii; devine partial independenta de contactele specifice cu alti oameni, conducand la o nevoie secundara invatata: nevoia de positive self-regard (adica felul in care ceilalti semnificativi ne

108

privesc, gandesc despre noi, influenteaza puternic felul in care ne vom privi si gandi pe noi insine) aceasta cautare de a satisface nevoia puternica de privire pozitiva reprezinta cel mai important impediment al tendintei de actualizare.

2. Structura si dezvoltarea personalitatii Pentru ca tendinta de actualizare implica intregul organism, Rogers nu a simtit nevoia de a specifica constructe structurale specifice. Totusi, teoria lui nu este intrutotul holistica pentru ca a impartasit convingerea lui Horney ca omul este subiectul unor conflicte intrapsihice dureroase. Experienta

Ca si Allport, a considerat personalitatea ca un proces care apare in interiorul fiecarui individ fiecare om exista in centrul lumii private si mereu schimbatoare a experientei interioare (care nu poate fi perfect inteleasa de altul). Experienta include tot ce este disponibil constiintei la un moment dat: gandurile, emotiile, perceptii, nevoile chiar si cele momentan ignorate. Totusi, doar o mica parte a experientei este constienta, cea mai mare parte constand din situatii si evenimente care sunt percepute sub nivelul constientizarii. Ca si Kelly, a afirmat ca omul isi evalueaza propriile experiente formuland si testand ipoteze. La fel ca si Kelly, felul in care omul interpreteaza evenimentele este mai important decat realitatea obiectiva. Procesul valorizarii organismice

Rogers sustine ca nu este important ca omul sa invete ce este si ce nu este actualizat. Printre aspectele inconstiente ale experientei se afla si capacitatea innascuta de a valoriza pozitiv tot ce percepem ca actualizant si negativ tot ce percepem ca nou actualizant (=procesul valorizarii organismice) La acest nivel profund al Personalitatii, omul stie ce este bun (actualizant) si numai omul insusi (si nu parintii, psihoterapeutul) poate identifica valorile adevarate organismice si stie cum sa si actualizeze pozitiv. Actualizarea si auto-actualizarea

109

Imaginea de sine si auto-actualizarea : ghidat de tendinta actualizanta, copilul isi extinde plaja experientelor si invata sa se perceapa pe sine ca o entitate separata si distincta. Aceasta imagine de sine este total constienta. (Rogers a definit imaginea de sine ca total constienta mai degraba din motive practice decat teoretice. Pentru el, o teorie a Personalitatii trebuie testata prin studii empirice iar considerarea self-concept ca partial inconstient are cauza dificultatii majore pentru ca nu pot fi operationalizate). O parte din tendinta actualizanta devine implicata in incercarea de a atinge scopuri reprezentate de self-concept tendinta de a satisface imaginea de sine se numeste auto-actualizare (termen popularizat pentru prima oara de Kurt Goldstein 1939). Felul in care se dezvolta conflictele intre tendinta actualizanta si tendinta de auto-actualizare: Pentru a actualiza potentialele innascute, omul trebuie sa urmeze liniile directoare interioare oferite de procesul valorizarii organismice dar auto-actualizarea e obtinuta diferit: imaginea de sine trebuie sustinuta de consideratia pozitiva neconditionata a celorlalti semnificativi (parintii). In mod ideal, parintii nu ar face nimic care sa interfereze cu procesul valorizarii organismice a copilului ei ar demonstra o consideratie pozitiva neconditionata pentru imaginea de sine si sentimentele copilului si si-ar limita criticile la comportamente specifice indezirabile (tendinta de auto-actualizare) si de actualizare sunt congruente). In realitate insa, parintii se raporteaza la copil cu o consideratie pozitiva conditionata. Pentru ca nevoia de consideratie pozitiva este atat de puternica, copilul renunta in final, la emotiile sale adevarate (ca in teoria lui Horney) copilul va incorpora standardele parintilor in imaginea de sine (introectia, termen imprumutat de la Freud) consideratia de sine pozitiva depinde acum de satisfacerea acelor conditii ale valorii personale introiectate, care inlocuiesc procesul valorizarii organismice. Tendintele de actualizare si tendinta de auto-actualizare devin incongruente si lucreaza in directii diferite. La o vasrta mai inaintata calatoria spre autocunoastere este inconjurata de grupuri si institutii sociale multi introiecteaza aceste standarde externe si le vad ca fiind proprii desi ele pot merge impotriva nevoilor si valorilor organismice reale. Apararea Ca in teoria psihanalitica, a considerat ca omul utilizeaza mecanisme de aparare pentru a face fata conflictelor interioare. Experientele care amintesc de incongruenta dintre imaginea de sine si experienta (tendinta actualizanta si tendinta de auto-actualizare) vor fi aparate prin distorsionarea lor sau prin

110

expulzarea lor de la nivelul constiintei (mai putin frecventa) Exemplu: un student care se crede prost poate atribui o nota mare norocului sau erorii profesorului Alte aspecte ale dezvoltarii Personalitatii Nu a specificat stadii de dezvoltare a accentuat nevoia de a raspunde copilului printr-o consideratie pozitiva neconditionata.

in familiile autoritare parintii iau fiecare decizie (curata camera chiar acum! Trebuie sa fiec curata!) copiii vor cauta strategii pentru ca castiga un pic de putere personala in familiile centrate pe persoana sentimentele se impartasesc fara evaluari, judecati (ma simt rau cand casa e in dezordine si as avea nevoie de ajutor) copiii vor gasi strategii ingenioase de a mentine curatenia pentru ca problema e definita clar ca fiind a mamei si nu a lor.

Ca si Allport, a formulat o lista extensiva de criterii ale sanatatii mentale persoana total functionala (fully- functioning person): nu are conditionari ale valorilor personale; e ghidata total de procesul valorizarii organismice; tendintele de actualizare si auto-actualizare raman congruente si lucreaza impreuna pentru a implini potentialele innascute; nu au nevoie de mecanisme de aparare; aceasta deschidere catre experienta determina ca alegerile gresite sa fie corectate pentru ca aceste erori sunt percepute deschis si adecvat; au sentimentul valorii personale in fata celorlalti si sunt capabili sa-si satisfaca nevoia de consideratie pozitiva prin intretinerea de relatii interpersonale armonioase; traiesc total si liber fiecare moment raspund spontan la experiente si privesc fericirea nu ca pe o utopie ci ca pe o calatorie intr-o continua schimbare (ca un proces, nu ca o stare. Este o directie, nu o destinatie) Aplicatii ale teoriei lui Rogers In terapie centrata pe persoana; grupuri de intalnire (encounter groups) In educatie profesorul centrat pe persoana va avea un climat psihologic care faciliteaza capacitatile innascute ale studentilor de a gandi si invata pentru sine. Evaluarea teoriei lui Rogers
111

a. Critici si controverse - optimism exagerat si perspectiva simplificata asupra naturii umane (persoane cu capacitati innascute constructive nu s-ar angaja in razboaie, crime, etc., doar datorita comportamentelor patologice ale parintilor); - psihoterapeutii de diferite orientari nu sunt de acord ca trebuie sa se bazeze pe conditiile rogersiene (autenticitate, empatie, consideratie pozitiva neconditionata) si sa se dispenseze de alte proceduri: unele studii sustin ca conditiile rogersiene sunt semnificativ relationate cu schimbarea terapeutica pozitiva; alte studii conditiile rogersiene nu sunt suficiente pentru ca clientii sa devina bine adaptati; - desi, Rogers considera ca teoriile se extind in lumina noilor descoperiri, el si-a schimbat foarte putin teoria in 20 de ani (a acceptat mai mult procesele inconstiente ridica indoieli asupra validitatii conceptului de imagine de sine care era considerata total accesibil constiintei). b. Contributii - a fost un terapeut eficient si a atras atentia asupra unor aspecte importante ale relatiei client terapeut. - a fost printre primii care au dezvaluit misterele sedintelor de terapie (casete si transcripturi) studii empirice; - a adugat explicatii suplimentare de comportamente parentale patogenicesi felul in care acestea conduc la patologie; - conceptul de sine (self) s-a dovedit important si a fost studiat pe larg; - accentul pe potentialele innascute sanatoase a reprezentat o alternativa importanta (a III-a forta) la accentul pus de analiza pe instinctele ilicite si de behavioristi pe comportament; - a oferit o extensie provocativa a principiilor democratice pe care se bazeaza societatea (toti oamenii sunt egali si trebuie sa fie liberi sa-si urmeze drumul actualizarii); - pentru a fi sanatosi din punct de vedere psihologic, fiecare om trebuie sa tina seama de potentialitatile pozitive interioare unice fiecaruia;

IV. 2 TEORIA LUI ABRAHAM MASLOW

112

Maslow a fost unul dintre cei 3 exponenti originali ai psihologiei umaniste (alaturi de Rogers si Rollo May). Ca si Rogers, Maslow are o abordare umanista si a sinelui. In mare parte a fost de acord cu optimismul lui Rogers privind natura umana. A. Maslow este tot un reprezentant al psihologiei umaniste. A criticat att behaviorismul, ct i psihanaliza, mai ales concepia lui Freud. Studiind numai ceea ce era mai ru n om (nevrozele i psihozele) psihologia aparinnd acestor coli a ignorat toate strile afective benefice cum ar fi: fericirea, mulumirea, satisfacia sau pacea spiritului. Maslow spunea: studiul unor specimene handicapate, imature, bolnave poate conduce doar la o psihologie handicapat". Ea arat c psihologii au subestimat natura uman nelund n considerare exemplarele cele mai creative, mai mature i mai sntoase. Studiul celor mai reprezentative personaliti ale speciei umane reprezint trstura distinctiv cea mai pregnant a teoriei personalitii la Maslow. Dac vrei s studiezi ct de repede alearg un om trebuie s-i studiezi pe cei mai buni alergtori, nu pe cei mediocri, pentru a determina nivelul cel mai nalt al potenialului uman. Teoria personalitii la Maslow este de fapt o teorie a motivaiei. El a studiat biografiile unor personaliti marcante i a ajuns la concluzia c oamenii posed n interiorul lor nite tendine in s tin ctiv e spre cretere, dezvoltare i autoactualizare, mai precis spre valorificarea propriilor disponibiliti. M otivaie i personalitate: Ierarhia trebuinelor Maslow afirm c omul poseda un numr de t r e b u i n e nnscute care activeaz i direcioneaz comportamentul subiectului. Trebuinele au un caracter instinctiv. Comportamentele puse n a c i u n e pentru a satisface respectivele trebuine au un caracter dobndit i variaz de la un i n d i v i d la altul. Aceste trebuine universale sunt organizate ierarhic. O trebuin de nivel superior nu este activat pan cnd nu sunt satisfcute trebuinele de nivel inferior (s fie satisfcute mcar parial). Astfel, de pild, o persoan flmnd sau ameninat nu va simi nevoia de apartenen sau de dragoste. Cnd nevoia de apartenen sau cea de dragoste sunt satisfcute, omul poate simi nevoia de stim i respect, iar dac i acestea sunt satisfcute, va fii pus n funciune nevoia de atitoactualizare. Trebuin de actualizare

Trebuin de stim: de la sine nsui i de la alii


113

Trebuine de apartenen i dragoste Trebuine de securitate siguran, ordine, stabilitate. Trebuine fiziologice: hran, ap, sex. Oamenii nu sunt motivai de toate aceste trebuine n acelai timp, doar o singur trebuin fiind dominant. De pild, o femeie de afaceri nu va mai fi dominat de trebuine fiziologice, ci va cuta stima i auto-actualizarea. Cu toate acestea ierarhia trebuinelor poate fi rsturnat: astfel, dac se produce o recesiune economic i persoana i pierde serviciul i si cheltuiete economiile, trebuinele fiziologice revin pe primul loc. Trebuinele cu poziie inferioar n ierarhie sunt mai puternice. Caracteristicile trebuinelor: Trebuinele superioare apar mai trziu n cursul evoluiei speciei; toate fiinele vii au nevoie de hran i ap, dar, numai omul are nevoie de autoactualizare, de a ti, de a nelege. Cu ct o trebuin este mai nalta, cu att ea este mai uman. Trebuinele superioare apar mai trziu n evoluia individului: trebuinele biologice apar n copilrie, cele de apartenen i stim, n adolescen, iar cele de autoactualizare, la mijlocul v i e ii . Cu ct trebuinele sunt mai sus n ierarhie, cu att mai puin importante sunt pentru supravieuire, satisfacerea lor putnd s fie amnat. Nesatisfacerea unor trebuine superioare nu produce o criz att de puternic aa cum se ntmpl n cazul nesatisfacerii trebuinelor inferioare. Din acest motiv trebuinele inferioare sunt numite de Maslow trebuine de deficit". Dei sunt mai puin necesare pentru supravieuire, t r e b u i n e l e superioare c o n t r i b u i e la rndul lor la supravieuire i dezvoltare. Astfel, satisfacerea unor trebuine de nivel superior conduce la o via mai lung, la o mai bun stare de sntate i, n general la creterea e f i c i e n e i biologice a persoanei. Din acest motiv trebuinele superioare sunt denumite trebuine de cretere" sau trebuine ale eu-lui". Satisfacerea trebuinelor superioare este benefic
114

nu numai sub aspect biologic, ci i

psihologic, pentru c produce o pace mai profund i d un sentiment de mplinire a vieii.

Satisfacerea trebuinelor superioare are nevoie de ndeplinirea mai multor precondiii complexe, comparativ cu trebuinele inferioare. Astfel, de pild, trebuina de autoactualizare pune condiia ca toate celelalte trebuine s fie satisfcute i implic nite comportamente mai sofisticate dect cele orientate n direcia procurrii hranei. Satisfacerea trebuinelor superioare implic, de asemenea, condiii externe mai bune: sociale, economice, politice. Astfel, de pild, pentru trebuina de autoactualizare este necesar o mai mare libertate de expresie. O trebuin nu trebuie sa fie total i pe deplin satisfcut, nainte ca o alt trebuin din ierarhie si fac simit prezen. Maslow vorbete despre aa-numita satisfacere parial. Astfel, de pild, el d exemplul ipotetic al unui individ care i-a satisfcut nevoile fiziologice n autoactualizare n proporie de 10%. I. Trebuinele fiziologice Sunt trebuinele de hran, ap, somn i sex. Sunt cele mai puternice trebuine i sunt capabile s blocheze total manifestarea celorlalte trebuine. N.B.! O trebuin care este satisfcut nu mai reprezint o trebuin i joac un rol minimal n viaa omului. II Trebuinele de securitate Maslow este de prere c trebuinele de securitate au o importan deosebit pentru copii i pentru adulii nevrotici. Subiecii normali si-au satisfcut bine aceste trebuine. Ele implic: nevoia de siguran, stabilitate, protecie, structurare, ordine i absena fricii i anxietii. Maslow subliniaz fa.
115

proporie de 85%, cele de

securitate, n proporie de 70%, cele de dragoste i apartenen 50%, cele de stim 40% i cele de

c lipsa structurrii mediului nconjurtor produce anxietate la copii.

Copilului trebuie s i se " acorde libertate, dar numai n limitele unor situaii crora acesta le poate face

La fel, un adult nevrotic are o mare nevoie de structur i ordine n mediu pentru c la el nevoia de securitate este nc dominant. Nevroticul are tendina compulsiv de a evita noul i i organizeaz existena astfel nct ea s fie ct mai predictibil (se conduce dup rutine rigide). Maslow subliniaz c dei oamenii normali i-au satisfcut aceste trebuine, ei mai au totui nevoie de un anumit grad de s e cu ri ta te . Majoritatea oamenilor prefer prediciibilul necunoscutului, ordinea haosului, un loc de munc sigur unuia care presupune aventura. Dar, la normali, spre deosebire de nevrotici, nevoia de securitate nu are un caracter compulsiv. III. Trebuine de apartenen i dragoste Acestea pot fi satisfcute n mai multe moduri: prin relaii afectuoase cu ali oameni n general, prin intermediul relaiei cu o anumit persoan (iubit, prieten) sau prin ocuparea unei anumite poziii ntr-un gnip sau n societate. Maslow nu confunda iubirea cu sexul, dar recunoate faptul c a c t i v i t a t e a sexual poate fi un mod de exprimarea nevoii de dragoste. Eecul satisfacerii trebuinei de dragoste reprezint, dup Maslow una din cauzele fundamentale ale dezadaptrii n societatea occidental. IV. Trebuinele de stim Implica nevoia de respect d i n partea propriei persoane (sentimente de valoare personal), cat i din partea celorlali, sub forma trebuinei de statut, recunoatere, succes social, faima etc. => Nevoia de - autostim; - stim i respect din partea celorlali. Satisfacerea trebuinei de autostim l face pe individ s se simt puternic, valoros i adecvat. Drept rezultat el devine mai competent i'mai productiv n toate domeniile existenei. Atunci cnd autostim lipsete, subiectul se simte inferior, neajutorat i descurajat. Maslow subliniaz c autostim pentru a fi eficient, trebuie s se bazeze pe aprecierea realist a propriilor posibiliti. In acelai timp, prestigiul, statutul i buna reputaie trebuie s fie acordate pe merit. V. Trebuina de autoactualizare
116

Se refer la realizarea deplin a tuturor posibilitilor i d i s p o n i b i l i t i l o r fiinei umane. Omul trebuie sa devin ceea ce poate deveni n plan potenial. Chiar dac celelalte trebuine sunt satisfcute, persoana care nu este autoactualizat va fi nelinitit i nemulumit. Autoactualizarea poate mbrca multiple forme, nu doar realizarea artistic, tiinific sau politic. Astfel, o femeie care i c r e t e bine c o p i i i i este m u l u m i t de acest lucru este autoactualizat. Autoactualizarea presupune ndeplinirea mai multor condiii: libertatea fa de restriciile impuse de cultur sau de sine n s u i , faptul ca persoana s nu fie distras de satisfacerea trebuinelor de nivel inferior, persoana trebuie s se autocimoasc bine, s aib o apreciere realist a puterilor i slbiciunilor sale, a aptitudinilor i abilitilor sale. Trebuinele de cunoatere i nelegere: O ierarhie secundar Maslow se refer i la un alt set de trebuine umane -trebuinele de cunoatere i nelegere, pe care nu le plaseaz n cadrul piramidei sale. El consider c nevoia de nelegere i curiozitatea au, la rndul lor un caracter nnscut. Argumente n favoarea existenei acestor trebuine:
1) S t u d i i l e de laborator au artat c animalele i exploreaz mediul fr alt

motiv dect curiozitatea;


2) Istoria, a artat c u n i i oameni i-au riscat viaa n

interesul cunoaterii; 3) Studiile au artat c muli aduli sntoi i maturi sunt puternic atrai de nou i necunoscut; 4) Maslow a ntlnit n practica sa clinic muli aduli sntoi care sufereau de p l ic ti s e a l datorit existenei lor monotone. Acetia s-au simit mult mai bine cnd au fost implicai n activiti intelectuale cu caracter provocaiv. Maslow sublinia faptul c interesele de cunoatere ncep s se manifeste spre sfritul vrstei sugarului i la nceputul copilriei timpurii.
117

Maslow este de prere c aceste trebuine formeaz o ierarhie separat: nevoia de cunoatere este mai puternic dect nevoia de a nelege. Intre cele dou ierarhii de trebuine exist o interaciune reciproc. Astfel, este imposibil ca un subiect s devin autoactualizat dac trebuinele sale de cunoatere sau nelegere nu sunt satisfcute. Maslow arat c exist i excepii de la ierarhia trebuinelor: astfel, oamenii care s-au dedicat unei cauze cu preul vieii i-au negat trebuinele fiziologice sau pe cele de securitate. Metamotivaiile: In urma studiului asupra persoanei autoactualizate, Maslow ajunge la concluzia c acestea sunt conduse de ceea ce el numea metamotivaii. El afirma c persoana autoactualizat nu se strduiete s obin ceva ci evolueaz. Persoanele la care funcioneaz metamotivaii le nu lupt pentru reducerea unor deficiene i nu caut s reduc nite tensiuni, scopul lor fiind s-i mbogeasc existena, s creasc tensiunea psihic cutnd noul i experienele cu caracter provocativ. Maslow arat c persoana autoactualizat nu este motivat n sens obinuit (s reduc o tensiune) ci n direcia maximizrii propriului potenial. Metamotivaiile reprezint mai curnd moduri de a fi, dect cutarea i atingerea unor obiective. Frustrarea atingerii metamotivaii lor produce, ceea ce Maslow numea metapatologia. (Maslow, 1967). n astfel de cazuri sursa mbolnvirii psihice este mai puin explicit pentru individ.

118

Metamotivaii Nevoia de adevr Buntate Frumusee Unitate, integritate Dihotomie - Transcenden Vivacitate

Metapatologie Nencredere, cinism scepticism Ur, repulsie, dezgust, tendina de a se baza doar pe sine nsui. Vulgaritate, nelinite, lips de gust. Dezintegrare Tendina de a gndi n extreme (albnegru). O viziune simplist asupra Robotizare. Sentimentul de determinare

Unicitate Perfeciune Necesitate Completitudine-finalitate Justiie Ordine Simplitate Bogie

total; Pierderea sentimentului individualitii; Lips de speran. Haos, lips de predictibilitate. Incompletitudine, ncetarea demersului de orientare spre scop; lips de Suprare, cinism, nencredere, absena legii, Insecuritate, pierderea siguranei i predictibilitii, nevoia de a fi n Complexitate inutil. Confuzie. interioar, Depresie, stnjeneal,

totalitate, Uurin (lips de efort) Tendin ludic

pierderea interesului pentru Oboseal, ncordare, rigiditate, atitudine Depresie, lips de umor, lipsii de

entuziasm, lipsa de bucurie n via. Auto-suficien A pune responsabilitatea pe seama altora. Semnificaia Lipsa de sens, disperare. Metapatologia reprezint diminuarea dezvoltrii plenare a potenialitilor fiinei umane. Caracteristicile persoanei autoactualizate: Maslow este de prere c pers onalitile autoactualizate nu reprezint mai mult de 1% din populaie. Caracteristicile acestora sunt:
119

1. O percepere eficient asupra realitii. Personalitatea autoaclualizata este capabil s perceap lumea, inclusiv pe ceilali oameni n mod clar i obiectiv. Percepiile lor nu suni d i s t o r s i o n a t e de team sau de a n u m i t e nevoi nesatisfacute. Nu au prejudeci i idei preconcepute. 2. Se accept pe sine, pe ceilali i natura n general. Personalitile autoactualizate i admit punctele tari i slbiciunile fr a avea tendina de a distorsiona imaginea de sine i iar tendina de a simi o ruine i o culpabilitate excesive referitoare la eecurile i imperfeciunile sale. 3. Personalitatea autoactualizat se caracterizeaz prin spontaneitate, simplitate i naturalee. Comportamentul personalitii autoactualizate este d e s c h i s , d i r e c t , natural i nu este bazat pe jocul de rol social.Personalitatea actualizat nu are nevoie s-si ascund sentimentele i s pretind c este altceva dect este. Astfel de persoane sunt ele nsele, fr a fi agresive sau rebele. 4. Concentrare pe probleme mai curnd dect pe propria persoan. Personalitile autoactualizate consider c au un sens n via, o anumit datorie de ndeplinit. Ele se dedic unui scop. Personalitile autoactualizate nu se angajeaz n activitate p e n t r u bani, g l o r i e sau putere, ci pentru satisfacerea metatrebuinelor, pentru dezvoltarea propriilor posibiliti, pentru actualizarea disponibilitilor eului. 5. Nevoia de intimitate i independen. P ers onalitile autoactualizate nu numai c sunt sntoase psihic i pot suporta izolarea de ceilali, fr efecte psihopatologice, ci chiar mai mult, ele au o anumit nevoie de izolare i solitudine dect ali oameni. Ei se bazeaz mai mult pe ei nii n satisfacerea trebuinelor i nu au o dependen excesiv faade ceilali. Datorit independenei, aceste persoane pot prea la prima vedere mai
120

reci si mai neprietenoase dei nu aceasta este intenia lor. Ei sunt pur i simplu mai autonomi dect ceilali oameni i nu caut cu orice pre s o b i n cldur i susinere de la ceilali. 6. Prospeimea permanent a evalurilor Personaliti autoactualizate au capacitatea de a percepe lumea nconjurtoare cu prospeime, mirare i entuziasm. Ele vor ii capabile s se entuziasmeze de un rsrit de soare, de o floare sau de o simfonie. 7. Trirea unor experiene de vrf (peak experiences"). Personaliti autoactualizate au momente de extaz intens, de fericire, de bucurie extrem - experiene asemntoare cu cele religioase. In cadrul unor astfel de experiene ego-ul este depit n cadrul unei triri de tip transcendent. In timpul experienelor de vrf, persoana se consider puternic, ncreztoare, hotrt. 8. Interese La fel ca i Adler, Maslovv consider c oamenii iiitoactualizai, sntoi psihic sunt capabili s triasc sentimente de simpatie i empatie pentru omenire n general. Ei au atitudinea fratelui mai mare fa de ceilali oameni (continu s-i simpatizeze chiar dac acetia i dezamgesc). 9. Relaii interpersonale mai intense. Dei cercul de prieteni ai oamenilor autoactualizai nu este prea larg, prieteniil e lor sunt mult mai intense i mai profunde dect ale c el or la l i oameni. Frecvent ei au discipoli i admiratori. 10. Subiecii autoactualizai sunt mai creativi dect restul populaiei, dei ei nu sunt totdeauna productori de opere artistice sau tiinifice. Ei pun n eviden inventivitatea i originalitatea n toate aspectele vieii lor. Sunt spontani, flexibili, deschii i nu se tem de faptul c ar putea face greeli sau c ar putea face un lucru stupid. 11.Structura de caracter de tip democratic, i accept pe ceilali i nu dau dovada de prejudeci rasiale, religioase sau sociale.
121

sociale

Ei sunt dispui s asculte i s nvee de la oricine i nu se poart cu superioritate fa de persoanele cu o educaie mai puin elevat. 12. Rezistena la enculturaie Personaliti foarte sntoase sub aspect psihic, sunt autonome, suficiente lor nsele i independente. Drept rezultat ele pot rezista presiunilor culturale i sociale care le impun anumite linii de gndire i comportament. Ele nu se rzvrtesc n mod deschis mpotriva ordinii sociale i normelor culturale, dar se conduc dup regulile lor interioare. N.B.! P e r s o n a l i t i l e a u t o a c t u a l i za te au i ele imperfeciunile lor. Subiecii pot fi adesea reci, duri, ascuni, pot avea momente de ndoial sau team, ruine sau culpabilitate, conflicte sau ncordri. Dar, astfel de t r i r i , r e p r e z i n t e x c e p i i de la comportamentul lor firesc (sunt mai puin frecvente i au durat mai scurt dect la personalitile obinuite). Dac trebuina de autoactualizarc este nnscut, se pune problema de ce nu devin toi oamenii autoactualizai. Un motiv ar fi c, cu ct o trebuin se situeaz mai sus n ierarhia trebuinelor, cu att ea este mai puin puternic. Trebuina de autoactualizare nefiind puternic este uor inhibat de condiiile ostile de mediu. Astfel, de pild, Maslow d exemplul modului n care s e x - r o l u r i l e din c u l t u r a o c c i d e n t a l i n h i b tandreea i sentimentalismul la biei. n cazul n care copilul este hiperprotejat, el nu va putea pune n aciune noi tipuri de comportament, ceea ce l va mpiedica s-i dezvolte noi deprinderi i abiliti. Un alt motiv pentru care autoactualizarea poate fi blocat este ceea ce numete Maslow complexul lui Iona". Aceasta nseamn c noi ne temem i ne ndoim de propriile posibiliti i capaciti. Ne temem, dar n acelai timp ne simim provocai de propriile noastre capaciti.

122

Al treilea motiv pentru care sunt att de puine persoane autoactualizate const n faptul c, drumul spre autoactualizare presupune mult curaj. Chiar atunci cnd trebuinele inferioare au fost satisfcute, autoactualizarea presupune efort, disciplin, autocontrol i munc intens. Din acest motiv pare mai comod s ne meninem acolo unde ne aflm, dect s cutm mereu noi situaii cu caracter provocai v. A renuna la rutini, la siguran i la cile bttorite4' presupune un mare act de curaj. Se pare c experienele copilriei sunt cruciale n inhibarea sau stimularea trebuinei de autoactualizare. Controlul excesiv i rutina impuse c o p i l u l u i , dar i permisivitatea excesiv pot reprezenta factori nocivi. Maslow atrage atenia c o libertate excesiv poate conduce la anxietate i insecuritate la copil, ceea ce va frna dezvoltarea viitoare. L i n i a corect const, dup Maslow, n a acorda copilului libertate n anumite limite. In acelai timp el subliniaz rolul dragostei acordate copilului ct i satisfacerii nevoilor de baz n primii doi ani de via pentru a asigura premisele tendinei spre autoactualizare.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV: Bonchi, E. i al. (2006), Introducere n psihologia personalitii, Editura Universitii din Oradea, Oradea Adler, A. (1995), Sensul vieii, Editura IRI, Bucureti Adler, A. (1996), Cunoaterea omului, Editura IRI, Bucureti Burger, J. M. (1993), Personality (3rd ed.) Pacific Grove, CA: Brooks/Cole Carver, C. S., i Scheier, M. F. (2000), Perspectives on personality (4th ed.) Boston: Allyn and Bacon.
123

Cloninger, S.C.

(1996), Personality. Description, Dynamics and Development,

W.H.

Freeman and Company, New York Cretu, R.Z. (2005), Evaluarea personalitatii. Modelele alternative., Editura Polirom, Bucuresti Ewen, R.B. (2003), An introduction to theories of personality, Lawrence Elrbaum Associates, New York Eysenck, H.J. (1998), Dimensions of personality, Transaction Publishers, New Jersey Fordham, F. (1998), Introducere n psihologia lui C.G. Jung, Editura IRI, Bucureti Furnham, A., Heaven, P. (1999), Personality and social behaviour, Arnold, London Hogan, R. (1998), What is personality psychology?, Psychological Inquiry - Commentaries Jung, C.G. (1997), Tipuri psihologice, Editura Humanitas, Bucuresti Laplanche, J., Pontalis, J.B. (1994), Vocabularul psihanalizei, Editura Humanitas, Bucureti Lieury, A. (1990), Manual de psihologie general, Editura Antet, Bucureti Minulescu, M. (2001), Introducere in analiza jungiana. Editura Trei, Bucuresti Munteanu, A. (1997), Un nceput care se numete Freud, Editura Sedona, Timioara Zlate, M. (1999), Eul si personalitatea, Editura Trei, Bucuresti Zlate, M. (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Prohumanitate, Bucuresti Zlate, M. (2000), Introducere in psihologie, Editura Polirom, Bucuresti

124