CIRCUITUL APEI IN NATURA

Ce este circuitul apei? Circuitul apei (denumit uneori i ciclul hidrologic sau ciclul apei) descrie existenta si miscarea apei pe, in si deasupra Pamantului. Pe Pamant apa este mereu in miscare si isi schimba mereu starea de agregare, din lichid, in vapori, in gheata si ciclul se repeta. Circuitul apei se produce de miliarde de ani si viata pe Pamant depinde de acesta; fara acest circuit al apei, Pamantul ar deveni un loc arid, fara viata.

 Cu alte cuvinte, Circuitul apei n natur este procesul de circulaie continu a apei n cadrul hidrosferei Pamantului. Acest proces este pus n micare de radiatia solara i de gravitatie. n cursul parcurgerii acestui circuit, apa i schimb starea de agregare fiind succesiv n stare solid, lichid sau gazoas. Apa se mic dintr-un element component al circuitului n altul, de exemplu dintr-un rau ntr-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai nsemnate sunt evaporaia, transpiraia, infiltraia i scurgerea. tiinele care se ocup cu studiul micrii apei n cadrul acestui circuit sunt hidrologia i meteorologia.

 Scurta prezentare a circuitului apei Circuitul apei nu are un punct fix, clar de plecare, dar putem sa incepem cu oceanele. Soarele, care este "motorul" circuitului apei, incalzeste apa din oceane, care se evapora ajungand in aer sub forma de vapori. Curentii de aer ascendenti transporta vaporii in atmosfera, unde temperaturile mai scazute determina condensarea vaporilor sub forma de nori. Curentii de aer deplaseaza norii pe tot globul, particulele de nor se ciocnesc, cresc in dimensiuni si cad sub forma de precipitatii. O parte a precipitatiilor cade sub forma de zapada si se poate acumula in calote glaciare si ghetari. Zapada aflata in zone cu o clima mai blanda se topeste cand vine primavara, iar apa rezultata se scurge pe suprafata solului, ca scurgere nivala. Cea mai mare parte a precipitatiilor cade inapoi in oceane sau pe sol, unde, datorita gravitatiei se scurge in continuare pe suprafata solului ca scurgere de suprafata. O parte din aceasta scurgere de suprafata intra in albia raurilor, curentul de apa deplasandu-se catre oceane.

 Scurgerea de suprafata si exfiltratiile din apa subterana, se acumuleaza ca apa in lacuri si rauri. Totusi nu toata apa provenita din scurgere ajunge in rauri. O mare parte a acesteia se infitreaza in sol. O parte din aceasta apa ramane in apropierea suprafetei solului si se poate infiltra inapoi in corpurile de apa de suprafata (si in ocean) sub forma de scurgere de apa subterana (descarcare acvifer). O parte din apa subterana gaseste fisuri in suprafata pamantului si iese la suprafata sub forma de izvoare cu apa dulce. Apa din acviferul freatic (apa subterana de adancime mica) este asimilata de radacinile plantelor si se intoarce inapoi in atmosfera prin evapotranspiratia de pe suprafata frunzelor. O alta parte a apei infiltrate in pamant ajunge la adancimi mai mari si reimprospateaza acviferele de adancime (zona subterana saturata), care inmagazineaza cantitati imense de apa dulce pe perioade indelungate. Totusi, in timp, aceasta apa se deplaseaza, o parte urmand sa reintre in ocean, unde circuitul apei "se termina". si "reincepe".

Prezentarea schematic a elementelor componente ale circuitului apei n natur.

Diagrama Circuitului Apei

 Istoric Xenofan din Colofon, este filozoful care n jurul anului 500 .e.n. a descris ciclul apei n natur. Circuitul apei n natur a fost descoperit, sau mcar intuit, foarte devreme n istoria omenirii. Chiar Biblia, Cartea Cartilor, face referire de mai multe ori la acest circuit, n special n legtur cu Potopul. Urmtorul citat este tradus din textul sanscrit al crii indiene Manusmrti, carte cu o origine de cel puin 2500-3000 de ani: Apa se ridic la cer sub form de vapori; din cer coboar sub form de ploaie, din ploaie se nasc plantele, i din plante, animalele (Manusmriti - Cartea III, sloka 76). Dintre diferitele teorii asupra circuitului apei i a mecanismului care l determin sunt demne de menionat:

 Teoria meteorogen Teoria geogen Teoria genezei din aer

 Teoria meteorogen Aceast teorie descrie circuitul apei dup conceptele acceptate de tiina contemporan. Se pare c acest teorie a fost enunat de filozoful grec Xenofan din Colofon. Studiind diferite fosile, Xenofan a dedus c ntr-un trecut ndeprtat, apele au acoperit n ntregime uscatul, ipotez care ulterior a fost numit Neptunism. Astfel el a conceput i teoria unui ciclu al solului, n cursul cruia pmntul ar fi erodat i antrenat spre oceane, pentru ca dup dispariia complet a uscatului, el s se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a constatat c mrile constituie originea norilor, din care se produce apa de ploaie care n cele din urm ajunge tot n oceane. Din moment ce apa era la originea ntregului proces, el a emis ipoteza c Soarele i Stelele ar fi fost generate tot de aceti nori. n sfrit, dup el, Curcubeele nu ar fi altceva dect un tip special de nor. Dei ciclul solului nu a fost confirmat ulterior i teoriile sale asupra norilor sunt inexacte, descrierea ciclului apei este n general corect i rolul esenial pe care l au oceanele a fost corect intuit.

 Teoria geogen Elaborat de Hippon din Samos, inversa ipotezele teoriei meteorogene i susinea c pmntul plutete pe oceanul planetar. Conform acestei teorii, apa mrii subterane, pe care plutete Pmntul, se ridic prin Pmnt, printr-un fel de infiltraie invers. De la suprafaa Pmntului, apa se evapor n atmosfer i se rentoarce n mare prin precipitaii. Teoria menine ideea unui ciclu, ns sensul de micare este invers. Teoria a fost susinut ulterior de Thales din Milet i de Platon.

 Teoria genezei din aer Teoria a fost nti susinut de Anaximene din Milet i postula c aerul este materia iniial care, prin concentrare, se transform n ap i pietre, iar prin diluare se transform n foc. Diogene din Appolonia a dus mai departe teoria, considernd c prin procesul de concentrare a aerului se produce i nmolul din care se nate viaa. El a elaborat teoria unor cicluri n cadrul crora se nate o succesiune infinit de lumi. Pornind de la aceste ipoteze, Aristotel a emis teoria c apa ar fi produs din aer, printr-un proces de condensare, care ar duce la precipitaiile care cad pe sol i alimenteaz rurile care se scurg n mare. Teoria lui Aristotel acoper numai o parte a ciclului apei aa cum este vzut n prezent i nu cuprindea evaporaia care alimenteaz apa din atmosfer. O asemenea ntoarcere nu era necesar, deoarece, conform teoriei lui Diogene, ciclul se nchidea cnd tot nmolul produs prin condensare era splat n mare i era generat o nou lume, genez care nu ar mai fi prut posibil n cazul existenei unui ciclu nchis al apei. Teoria lui Aristotel a fost considerat valabil de oamenii de tiin pn n secolul XVII.

 Componentele si procesele fizice ale circuitului apei Nu se poate gsi un punct n care ncepe sau se termin ciclul natural al apei. Moleculele de ap se mic n mod continuu de la un compartiment sau rezervor al hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice.

 Componentele circuitului apei 1. Apa inmagazinata in oceane: Apa sarata din oceane si din mari interioare Oceanul este un depozit de apa Cea mai mare parte a apei este "depozitata" in oceane pe perioade indelungate de timp, cantitate care este cu mult mai mare decat cantitatea de apa integrata in circuitul apei. Se estimeaza ca aproximativ 1.338.000.000 km3 din totalul mondial de apa de 1.386.000.000 este inmagazinata in oceane, aceasta reprezentand aproximativ 96,5%. De asemenea s-a apreciat ca oceanele furnizeaza aproximativ 90% din apa evaporata care intra in circuitul apei. Cantitatea de apa existenta in oceane se modifica pe perioade mari de timp. In timpul perioadelor cu o clima mai rece se formeaza mai multe calote glaciare si ghetari, rezultand o diminuare a cantitatii de apa din oceane. O situatie contrara se produce in timpul perioadelor mai calde. In timpul ultimei ere glaciare, nivelul oceanelor era cu cca. 122 de metri mai scazut decat astazi. Acum cca. 3 milioane de ani, cand clima era mai calda, este posibil ca nivelul oceanelor sa fi fost cu 50 de metri mai ridicat.

Apa pe Glob

3.5%

Oceane Altele

96.5%

Oceanul

Oceanele in miscare In oceane exista curenti care antreneaza cantitati imense de apa pe tot Globul. Aceste miscari au o mare influenta asupra circuitului apei si asupra vremii. Curentul Golfului este un binecunoscut curent cald din oceanul Atlantic, deplasand apa din Golful Mexicului de-a lungul Oceanului Atlantic spre Marea Britanie. La o viteza de 97 km/zi, Curentul Golfului transporta de 100 de ori mai multa apa decat toate raurile de pe Pamant. Curentul Golfului face ca vremea din Marea Britanie sa fie mai blanda decat alte zone continentale de la aceeasi latitudine.

 Evaporarea: transformarea apei din stare lichida in stare gazoasa sau vapori Evaporarea si cauzele producerii acesteia Evaporarea este procesul prin care apa se transforma din stare lichida in stare gazoasa sau vapori. Evaporarea este modul principal prin care apa in stare lichida se intoarce in circuitul general al apei sub forma de vapori in atmosfera. Oceanele, marile, lacurile si raurile furnizeaza aproximativ 90% din umiditatea atmosferei prin intermediul procesului de evaporare, iar restul de 10% provine din transpiratia plantelor. Pentru a avea loc evaporarea este necesara caldura (energie calorica) furnizata de soare. Energia este necesara pentru a rupe legaturile care tin moleculele de apa impreuna, de aceea apa se evapora cu usurinta la punctul de fierbere (100 C) dar se evapora mult mai greu la punctul de inghet. Cand umiditatea relativa din aer este de 100%, (la starea de "saturatie"), evaporarea nu mai poate continua. Procesul de evaporare absoarbe caldura din mediu, de aceea apa care se evapora de pe pielea dvs. va racoreste.

Evaporarea si circuitul apei Evaporarea din oceane este principalul mijloc prin care apa ajunge in atmosfera. Suprafata mare a oceanelor (peste 70% din suprafata Pamantului este acoperita de oceane) permite producerea evaporarii la scara mare. La scara globala, cantitatea de apa evaporata este aproape egala cu cantitatea de apa care cade pe pamant sub forma de precipitatii. Totusi acest lucru variaza geografic. Deasupra oceanelor cantitatea de apa sub forma de vapori este mai des intalnita decat precipitatiile, in timp ce pe continente evaporarea este depasita de precipitatii. Cea mai mare cantitate de apa care se evapora din oceane cade inapoi in acestea sub forma de precipitatii. Numai 10% din apa evaporata din oceane este transportata deasupra pamantului si cade sub forma de precipitatii. Odata evaporata, o molecula de apa ramane cca. 10 zile in aer.

Evaporarea

 3. Apa in atmosfera Atmosfera este plina de apa Desi atmosfera nu este un mare depozit de apa, ea este "autostrada" folosita pentru a muta apa pe glob dintr-o parte in alta. Intotdeauna exista apa in atmosfera. Norii sunt forma cea mai vizibila a apei atmosferice, dar si aerul curat contine apa - apa in particule prea mici pentru a fi vazute. In orice moment volumul de apa din atmosfera este de cca. 12900 km3. Daca toata apa din atmosfera ar cadea odata, ar putea sa acopere pamantul cu un strat de 2,5 cm de apa.

Apa in Atmosfera

 Advectia este procesul de transfer al unei proprieti atmosferice (cldur, frig, umiditate, vorticitate = este un concept matematic utilizat n Mecanica Fluidelor. Vorticitatea reflect intensitatea circulatiei sau rotatiei dintr-un lichid, care este reprezentat, de cele mai multe ori, prin viteza unghiulara de rotatie) prin micarea orizontal a masei de aer. n cazul circuitului apei este vorba despre procesul de micare a apei n stare solid, lichid sau gazoas prin atmosfer. Fr advecie, apa evaporat de pe suprafaa oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge deasupra uscatului unde s produc precipitaii.

Cea de advecie la podul Golden Gate n golful San Francisco

 4. Condensarea Condensarea = Procesul prin care apa este transformata din stare gazoasa in stare lichida Condensarea este procesul prin care vaporii de apa din aer sunt transformati in apa in stare lichida. Condensarea este importanta pentru circutul apei deoarece formeaza norii. Acestia pot produce precipitatii, care reprezinta principalul mod de intoarcere a apei pe Pamant. Condensarea este opusul evaporarii. Condensarea este de asemenea cauza formarii cetei, a aburirii ochelarilor atunci cand iesi dintr-o camera racoroasa afara, unde este cald si umed, a apei care se scurge pe partea exterioara a unui pahar, precum si a apei care se formeaza pe interiorul geamurilor casei dvs intr-o zi rece.

Condensarea in aer Chiar si in zilele cu cer senin, apa este prezenta sub forma vaporilor si particulelor, dar care sunt prea mici pentru a fi vazute. Moleculele de apa se combina cu micile particule de praf, sare si fum din atmosfera si formeaza picaturi mici care se combina unele cu altele, alcatuind norii. Pe masura ce aceste mici picaturi se combina si isi maresc dimensiunile, norii se pot dezvolta si pot aparea precipitatii. Norii se formeaza in atmosfera deoarece aerul care contine vapori de apa se ridica si se raceste. Soarele incalzeste aerul din imediata apropiere a suprafatei Pamantului, acesta devine mai usor si se ridica acolo unde temperaturile sunt mai scazute. Pe masura ce aerul se raceste, procesul de condensare se intensifica, favorizand formarea norilor.

 5. Precipitatiile Precipitatiile = Eliberarea apei din nori Precipitatiile reprezinta apa eliberata din nori sub forma de ploaie, lapovita, zapada sau grindina. Precipitatiile constituie calea principala prin care apa atmosferica se intoarce pe pamant. Cele mai multe din precipitatii sunt sub forma de ploaie.

Cum se formeaza picaturile de ploaie? Norii contin vapori de apa si mici picaturi de apa, care sunt insa prea mici sa cada sub forma de precipitatii, dar sunt indeajuns de mari pentru a forma nori vizibili. Apa este in continua evaporare si condensare in atmosfera. Cea mai mare parte a apei condensate din nori nu cade sub forma de precipitatii, datorita curentilor ascendenti care sustin norii. Pentru producerea precipitatiilor, mai intai picaturile foarte fine de apa trebuie sa se condenseze si sa se combine pentru a produce o picatura indeajuns de mare si grea pentru a cadea din nor sub forma de precipitatie. Este nevoie de milioane de particule de apa pentru a produce o singura picatura de ploaie.

Precipitatii

Ploaie la nord de Funen, Danemarca

Cantitatile de precipitatii variaza atat in timp, cat si din punct de vedere geografic Precipitatiile nu cad in aceeasi cantitate pe tot globul, intr-o tara sau chiar intr-un oras. De exemplu, in Atlanta, Georgia, SUA, furtunile puternice de vara pot produce intr-o anumita zona 2,5 cm de ploaie sau mai mult, in timp ce alta zona aflata la cativa km distanta ramane uscata. Dar, cantitatea de precipitatii cazuta in Georgia timp de o luna este de cele mai multe ori mai mare decat cantitatea de precipitatii cazuta intr-un an in Las Vegas, Nevada. Recordul mondial pentru cantitatea anuala medie de precipitatii a fost inregistrat pe muntele Waialeale din Hawaii unde media anuala este de aproximativ 1.140 cm pe an. Comparati aceste precipitatii excesive cu Africa, Chile, unde nu a mai plouat de 14 ani. Harta de mai jos arata cantitatea anuala medie de precipitatii, in milimetri si inci, pe tot globul. Zonele reprezentate in verde deschis pot fi considerate ca fiind "desert". V-ati astepta ca zona Sahara din Africa sa fie desert, dar stiati ca o mare parte din Groenlanda si Antarctica este tot desert?

 Sublimarea este procesul prin care apa n stare solid (ghea sau zpad) se transform direct n vapori, fr a mai trece prin starea lichid. Intercepia prin foliaj este partea din precipitaii care este interceptat de frunziul plantelor i care, n timp, se evapor fr a mai ajunge la suprafaa solului. Cantitatea de ap interceptat depinde de durata ploii, de viteza vntului, de temperatur, de densitatea frunziului i de ali factori mai puin nsemnai.

 Infiltratia este procesul de ptrundere a apei de la suprafaa solului n interiorul solului, prin umplerea golurilor dintre particulele de sol. Topirea este procesul de transformare a apei din starea solid (ghea sau zpad) n stare lichid. Scurgerea este procesul prin care apa se mic la suprafaa sau sub suprafaa solului. n aceast micare se poate face distincie ntre:

 scurgerea de suprafa este scurgerea care are loc pe suprafaa solului, avnd de obicei loc n straturi subiri sau n uvoaie, acoperind cea mai mare parte a solului; scurgerea n albii este procesul care are loc n albii, n care se concentreaz apa provenind din scurgerea de suprafa, formnd praie, ruri i fluvii; scurgerea subteran este scurgerea care are loc sub suprafaa solului, fie prin stratele freatice, fie prin stratele acvifere de adncime. Apa din stratele subterane se rentoarce la suprafa fie prin izvoare, fie prin infiltraie n ruri, oceane sau alte rezervoare de suprafa.

 Capilaritatea este mecanismul care asigur micarea vertical a apei subterane. n principiu, apa se evapor de la suprafaa oceanelor, formeaz nori din care apa cade sub form de precipitaii pe pmnt i apoi se scurge napoi n oceane. Totui moleculele de ap nu i efectueaz n mod necesar micarea n aceast ordine. nainte de a se rentoarce n ocean, o molecul de ap poate s fi fost evaporat, condensat, precipitat i scurs de repetate rnduri sau poate s fi urmat o cale mai scurt i s fi fost precipitat direct n ocean, fr a mai parcurge celelalte componente ale ciclului.

 6. Apa in gheata, ghetari si zapada Calotele glaciare de pe glob Apa inmagazinata pe perioade indelungate sub forma de gheata, zapada si ghetari sunt parte integranta a circuitului apei. Cea mai mare parte a maselor de gheata de pe Pamant, aproape 90 %, se afla in Antarctica, in timp ce calota de gheata din Groenlanda contine 10 % din masa totala de gheata a Pamantului. In Groenlanda, calota glaciara are in medie 1500 m grosime, dar poate atinge si 4300 m.

Gheata si ghetarii vin si pleaca La scara globala, clima este in continua schimbare, desi aceasta schimbare nu se intampla asa de repede incat sa fie sesizata de oameni. Au fost multe perioade calde, cum ar fi aceea in care au trait dinozaurii, cu aproximativ 100 de milioane de ani in urma, si multe perioade reci, cum ar fi ultima era glaciara de acum aproximativ 20000 de ani. In timpul ultimei ere glaciare o mare parte din Emisfera Nordica era acoperita de gheata si ghetari.

Cateva date despre ghetari si calote glaciare Gheata permanenta acopera 10 -11% din suprafata Globului. Daca toti ghetarii s-ar topi astazi, nivelul apei oceanelor s-ar ridica cu cca. 70 m. Sursa: Centrul National de Date despre Zapada si Gheata din SUA (National Snow and Ice Data Center - NSIDC) In timpul ultimei ere glaciare nivelul marilor era cu 122 de metri mai scazut decat in ziua de azi si ghetarii acopereau aproximativ o treime din suprafata continentala. In timpul ultimei perioade mai calde, acum 125.000 de ani, nivelul marilor era cu 5.5 metri mai ridicat decat astazi, iar acum 3 milioane de ani nivelul acestora ar fi putut fi cu 50 metri mai ridicat.

 7. Scurgerea apei rezultata din topirea zapezilor In toata lumea scurgerea rezultata din topirea zapezilor este un factor important al miscarii apei pe glob. Acolo unde exista climate mai reci o mare parte din scurgerea de primavara si din debitele raurilor provine din topirea ghetii si a zapezilor. Topirea rapida a zapezilor poate declansa pe langa inundatii si alunecari de teren si miscari de grohotis.

Apa din topirea zapezilor

 O modalitate buna de a intelege cum influenteaza apa rezultata din topirea zapezii debitul raurilor consta in analiza hidrografului din figura, care prezinta variatia debitului mediu zilnic pe o perioada de 4 ani pentru raul North Fork din America in sectiunea barajului North Fork din California. Maximele din grafic sunt in principal rezultatul topirii zapezii. Comparati faptul ca debitul mediu zilnic in timpul lunii martie din anul 2000 a fost de aproximativ 400 de m3 pe secunda, in timp ce in august debitele variau intre 23 si 25 m3 pe secunda.

 Scurgerea cauzata de topirea zapezii variaza in functie de anotimp si de asemenea de la un an la altul. Comparati maximele debitelor pe anul 2000 cu debitele mult mai mici ale anului 2001. Se pare ca o seceta majora a afectat acea zona a Californiei in 2001. Lipsa apei acumulate sub forma de strat de zapada in timpul iernii poate micsora cantitatea de apa pentru tot restul anului. Acest lucru poate afecta cantitatea de apa din lacurile de acumulare aflate in aval, care la randul lor pot afecta cantitatea de apa disponibila pentru irigatii si alimentarea cu apa a populatiei.

 8. Scurgerea de suprafata Scurgerea de suprafata = Apa rezultata din precipitatii care se scurge pe suprafata solului catre rauri Scurgerea de suprafata reprezinta scurgerea precipitatiilor pe suprafata solului Probabil foarte multi oameni gandesc ca precipitatiile care cad pe suprafata solului, se scurg, se varsa in rauri care apoi se varsa in oceane. Este de fapt mai complicat, deoarece raurile de asemenea pierd sau acumuleaza apa din sol. Totusi, o mare parte a cantitatii de apa din rauri provine direct din scurgerile precipitatiilor, definite ca scurgeri de suprafata.

 De obicei o parte din cantitatea de precipitatii se infiltreaza in sol, dar atunci cand precipitatiile cad pe un sol saturat sau impermeabil, ca de exemplu o sosea sau o parcare, acestea se vor transforma in scurgeri pe versant. In timpul ploilor abundente se pot observa parauri mici care se scurg pe versant. Apa se va scurge de-a lungul unor mici formatiuni de retea hidrografica, pentru a ajunge apoi in raurile mai mari. Aceasta imagine exemplifica cum scurgerile de suprafata ajung intr-un parau mic. In acest caz, apa curge pe suprafata terenului neacoperit de vegetatie si transporta sedimente in rau (ceea ce dauneaza calitatii apei). Scurgerea care intra in parau isi incepe calatoria inapoi spre ocean.

 Interactiunea dintre precipitatii si scurgerile de suprafata variaza in functie de timp si zona geografica, ca de altfel toate componentele circuitului apei. Averse similare in jungla amazoniana si in zona desertica de sud-vest a Statelor Unite vor produce efecte diferite ale scurgerilor de suprafata. Scurgerea de suprafata este afectata deopotriva de factorii meteorologici, de geologia cat si de topografia terenului. Doar o treime din cantitatea precipitatiilor ce cade la nivelul solului ajunge in cursurile de apa si in rauri, ca apoi sa se reintoarca in oceane. Celelalte doua treimi din cantitatea precipitatiilor se evapora, se pierde prin evapotranspiratie sau se infiltreaza in apa subterana. Scurgerea de suprafata, de asemenea, poate fi folosita de oameni pentru necesitatile proprii.

 8. Scurgerea apei prin albia raurilor: miscarea apei intr-un rau U.S. Geological Survey (USGS) din Statele Unite foloseste termenul "scurgerea apei prin albia raului" (streamflow), facand referire la cantitatea de apa ce se scurge intr-un rau, fluviu sau parau. Importanta raurilor Raurile au importanta nu doar pentru oameni, ci si pentru viata de pretutindeni. Oamenii folosesc apa raurilor pentru alimentarile cu apa, pentru irigatii, pentru a produce electricitate, pentru a transporta apele uzate (cu speranta ca acestea sunt epurate), pentru transportul marfurilor si pentru a obtine hrana. Raurile au un rol crucial pentru toate speciile de plante si animale. Raurile ajuta la mentinerea acviferelor subterane pline cu apa prin infiltrarea apei prin albiile lor. Si bineinteles, oceanele isi pastreaza cantitatea de apa deoarece raurile le alimenteaza in mod constant.

Bazine hidrografice si rauri Cand este vorba de rauri, este important sa se faca referire la bazinul hidrografic al raurilor. Ce este bazinul hidrografic? Bazinul hidrografic este supafata pe care toata apa provenita din precipitatii si scurgeri se aduna catre un punct final. Bazinul hidrografic poate fi la fel de mic precum urma unui pas in noroi sau suficient de mare incat sa cuprinda toata suprafata pe care o uda raul Mississippi la varsarea in Golful Mexicului. Bazinele hidrografice mai mici sunt continute de bazinele hidrografice mai mari. Marimea bazinului hidrografic depinde de punctul de inchidere toata suprafata terenului de pe care apa este drenata si se scurge catre acest punct de inchidere reprezinta bazinul hidrografic aferent punctului respectiv. Bazinele hidrografice sunt importante deoarece debitul si calitatea apei unui rau sunt afectate de fenomene induse sau nu de om, care au loc in bazinul hidrografic respectiv.

Scurgerea in rauri (debitul) este in continua schimbare Scurgerea in rauri (debitul) este in continua schimbare, de la zi la zi, si chiar din minut in minut. Bineinteles, principala influenta asupra debitului este exercitata de scurgerea precipitatiilor in bazinul hidrografic. Ploaia determina cresterea nivelului raurilor, si nivelul apelor raurilor poate creste chiar si atunci cand ploua foarte sus pe bazinul hidrografic - apa ce se acumuleaza in bazin se va scurge spre punctul de inchidere al bazinului hidrografic. Marimea unui rau depinde in mare masura de marimea propriului bazin. Raurile mari au bazine mari, raurile mici au bazine mici. De asemenea raurile de diferite marimi reactioneaza diferit in conditii de ploi torentiale sau ploi obisnuite. Apele raurilor mari cresc si scad mai incet decat cele ale raurilor mici. Intr-un bazin mic, este posibil ca apele unui rau sa creasca sau sa scada intr-un interval de cateva minute sau cateva ore. In cazul raurilor mari cresterea si descresterea apelor poate dura mai multe zile, iar inundatiile pot dura o perioada de cateva zile, deoarece este necesar un interval mai mare de timp ca toata apa care cade la sute de kilometri in amonte sa se scurga pana la punctul de inchidere al bazinului hidrografic.

 9. Inmagazinarea apei dulci Inmagazinarea apei dulci = Apa dulce existenta la suprafata Pamantului O parte a circuitului apei care este in mod evident esentiala pentru existenta vietii pe Pamant este apa dulce existenta la nivelul solului. Apele de suprafata includ: cursuri de apa, iazuri, lacuri, lacuri artificiale si mlastini cu apa dulce. Cantitatea de apa din rauri si lacuri este in continua schimbare datorita modificarii debitelor de intrare si a celor de iesire. Debitele de intrare provin din precipitatii, scurgeri de suprafata si subterane, debitele afluentilor. Debitele de iesire din lacuri si rauri includ evaporatia si descarcarea in apele subterane (acvifer). De asemenea apa de suprafata este folosita de oameni pentru satisfacerea necesitatilor lor. Cantitatea si locatia apelor de suprafata se modifica in timp si spatiu, fie in mod natural, fie prin interventia omului.

Apa de suprafata ajuta la mentinerea vietii Viata poate sa apara chiar si in desert daca exista o sursa de apa de suprafata sau subterana. Apa de la suprafata solului determina intr-adevar existenta vietii. In acelasi timp, apa subterana exista datorita miscarii in jos a apei de suprafata catre acviferele subterane. Se poate crede ca pestii care traiesc in oceane nu sunt afectati de apa dulce, dar fara apa dulce care sa alimenteze oceanele, acestea pana la urma s-ar evapora si ar deveni prea sarate pentru ca pestii sa poata supravietui.

 Apa dulce este relativ rara pe suprafata Pamantului. Doar 3 % din cantitatea totala de apa de pe Pamant este apa dulce, iar apa dulce din lacuri si mlastini insumeaza doar 0,29 % din cantitatea totala de apa dulce a globului. 20 % din cantitatea de apa dulce se afla intr-un singur lac, Lacul Baikal din Asia. Alte 20 de procente se afla in Marile Lacuri (Huron, Michigan, Superior). In rauri regasim doar 0,006 % din resursele de apa dulce existente. Se poate constata ca viata pe Pamant rezista cu ceea ce putem spune ca este doar "o picatura in galeata" cu rezervele totale de apa ale Pamantului!

 10. Infiltratia Infiltratia = Miscarea apei pe verticala de la suprafata solului in sol sau in roca poroasa Apa subterana are ca origine precipitatiile Oriunde in lume, o cantitate din apa ce cade pe suprafata solului sub forma de ploaie si zapada se infiltreaza in subsol si roca. Cantitatea de apa infiltrata depinde de o serie de factori. Infiltratia precipitatiilor ce cad pe calota glaciara din Groenlanda poate fi foarte mica, in timp ce un curs de apa poate disparea direct in subteran.

 Unele ape infiltrate vor ramane in primul strat de la suprafata solului, de unde pot intra intr-un curs de apa prin malurile acestuia. O parte din cantitatea de apa se poate infiltra mai adanc realimentand acviferele subterane. Daca acviferele nu sunt prea adanci si sunt suficient de poroase astfel incat sa permita apei sa circule liber prin ele, oamenii pot sapa fantani in acvifer pentru a folosi apa in scopuri proprii. Apa poate strabate distante considerabile sau poate ramane in depozitul de ape subterane pentru perioade lungi de timp, reintorcandu-se la suprafata sau descarcandu-se in alte corpuri de apa cum ar fi raurile si oceanele.

Apa din sol Pe masura ce precipitatiile se infiltreaza in sol, se formeaza in general o zona nesaturata si o zona saturata. In zona nesaturata exista o anumita cantitate de apa prezenta in micile goluri din sol, dar acesta nu este saturat. In partea de sus a zonei nesaturate, solul prezinta fisuri create de radacinile plantelor pe unde precipitatiile se pot infiltra. Apa din aceasta zona a solului este folosita de plante. Dedesubtul zonei nesaturate exista o zona saturata unde apa umple complet golurile dintre roca si particulele de sol. Oamenii pot sapa fantani in aceasta zona pentru a pompa apa.

 12. Descarcarea apei subterane (acviferului): iesirea apei din pamant In realitate exista mai multa apa decat cea care se poate vedea Se poate vedea in fiecare zi apa peste tot in jurul dumneavoastra, in lacuri si rauri, sub forma de gheata, ploaie si zapada. De asemenea exista cantitati immense de apa care nu pot fi vazute - apa care se afla si se misca in subteran. Oamenii folosesc apa subterana de mii de ani si continua s-o foloseasca si astazi, in principal ca apa de baut si pentru irigatii. Viata pe Pamant depinde de apa subterana la fel ca si de cea de suprafata. O parte din precipitatiile care cad pe pamant se infiltreaza in sol si devin ape subterane. O data intrata in pamant, o parte din aceasta apa circula in apropierea suprafetei terestre si iese foarte repede la suprafata in albiile cursurilor de apa, dar, din cauza gravitatiei, o mare parte din aceste ape continua sa se scurga mai adanc in pamant.

Apa care curge in subteran Dupa cum arata diagrama din figura care urmeaza, directia si viteza miscarii apelor subterane sunt determinate de multitudinea de caracteristici ale acviferelor si straturilor impermeabile (roca densa prin care apa patrunde cu dificultate) din pamant. Miscarea apelor subterane depinde de permeabilitatea (cat de usor sau greu poate apa sa se deplaseze) si de porozitatea (volumul golurilor din material) rocilor de la suprafata. Daca roca permite apei sa se miste relativ usor prin ea atunci apa subterana poate strabate distante semnificative intr-un interval de ordinul zilelor. Dar apa subterana se poate, de asemenea, scurge pe verticala, in acvifere de adancime, de unde are nevoie de mii de ani sa revina la suprafata.

 12. Izvorul Izvorul = Locul pe unde apa subterana iese la suprafata pamantului Ce este un izvor? Un izvor este rezultatul iesirii apei la suprfata pamantului dintr-un acvifer umplut pana la refuz. Marimea izvoarelor variaza de la izvoare mici care curg numai dupa precipitatii abundente, pana la lacuri imense in care se varsa milioane de litri de apa pe zi. Izvoarele se pot forma in orice fel de roca, dar ele se intalnesc cu precadere in calcare si dolomite, care sunt erodate usor si pot fi dizolvate de ploile care devin acide. In timp ce roca se dizolva si se marunteste, se pot forma spatii care permit apei sa curga. Daca scurgerea este orizontala, apa poate ajunge la suprafata pamantului, rezultand un izvor.

Apa de izvor nu este intotdeauna clara Apa de izvor este de obicei clara. Totusi apa din anumite izvoare poate avea culoarea ceaiului, ca izvorul din Colorado, SUA. Culoarea lui rosie este datorata apei subterane care intra in contact cu mineralele din subsol, cum ar fi fierul. Evacuarea de apa foarte colorata poate indica faptul ca apa circula repede prin canale mari din acvifer fara sa fie filtrate indeajuns de mult de roci pentru a inlatura culoarea.

Izvoarele termale Izvoarele termale sunt izvoare obisnuite, cu exceptia faptului ca apa lor este calda, iar in unele locuri chiar fierbinte, cum ar fi vulcanii noroiosi din Parcul National Yellowstone din Wyoming, SUA. Multe izvoare termale iau nastere in regiuni cu activitate vulcanica recenta si sunt intretinute de apa incalzita prin contactul cu rocile fierbinti aflate la adancime mare in pamant. Rocile devin mai calde odata cu cresterea adancimii si daca apa subterana ajunge intr-o crapatura mare care ii ofera un spatiu pentru a iesi la suprafata, poate sa apara un izvor termal. Izvoarele calde se formeaza peste tot in lume si pot chiar coexista cu icebergurile.

 13. Evapotranspiratia Evapotranspiratia = Miscarea vaporilor de apa de pe frunzele plantelor in atmosfera Transpiratia si frunzele plantelor Evapotranspiratia este procesul prin care umezeala este transportata de plante de la radacini la micii pori de pe partea dorsala a frunzelor, unde se transforma in vapori si este eliminata in atmosfera. Evapotranspiratia este evaporarea apei de pe frunzele plantelor. Studiile au aratat ca aproximativ 10 % din umiditatea aflata in atmosfera este eliberata de plante prin intermediul evapotranspiratiei. Evapotranspiratia este in general un proces invizibil. In timpul sezonului de crestere, o frunza va transpira mult mai multa apa decat greutatea sa. Un pogon de porumb elimina aproximativ 11.400 - 15.100 litri de apa in fiecare zi, iar un stejar mare poate transpira 151.000 de litri pe an.

Evapotranspiratia

Factorii atmosferici care influenteaza evapotranspiratia Cantitatea de apa pe care o transpira plantele, variaza foarte mult din punct de vedere geografic si in timp. Exista un numar de factori care determina cantitatile de apa evapotranspirate: Temperatura: Cantitatile de apa evapotranspirate cresc odata cu temperatura, mai ales in sezonul de crestere a plantelor, cand aerul este mai cald. Umiditatea relativa: In timp ce umiditatea relativa a aerului din jurul plantei creste, cantitatea de apa evapotranspirata scade. Este mai usor ca apa sa se evapore in aerul mai uscat decat in cel mai umed. Vantul si miscarea aerului: O miscare mai rapida a aerului din jurul plantei va conduce la o evapotranspiratie mai abundenta. Tipul de planta: Plantele elimina apa prin evapotranspiratie in cantitati diferite. Unele plante care cresc in regiuni aride, cum ar fi cactusii, conserva pretioasa apa, transpirand mai putin decat celelalte plante.

 14. Apa inmagazinata in acvifer: Apa inmagazinata in acvifer = Apa care se afla in subteran pe perioade indelungate Apa inmagazinata ca parte a circuitului apei Cantitati mari de apa sunt inmagazinate in pamant. Apa circula in subteran, dar foarte lent si se considera inca parte componenta a circuitului apei. O mare parte a apei subterane provine din precipitatiile care se infiltreaza de la suprafata solului. Stratul superior al solului reprezinta zona nesaturata, unde apa este prezenta in cantitati variabile care se pot schimba in timp, dar care nu satureaza solul. Sub acest strat este zona saturata, unde totalitatea porilor, crapaturilor si spatiilor dintre particulele de roca sunt saturate cu apa. Termenul de apa subterana este folosit pentru a descrie aceasta zona. Alt termen pentru ape subterane este acela de "acvifer". Acviferele reprezinta un depozit imens de apa, iar viata de zi cu zi a oamenilor de pe tot globul depinde de aceste ape subterane.

 Pentru a gasi apa sub pamant, se sapa sub panza freatica Un excelent mod de a ilustra conceptul cum ca la o anumita adancime, daca solul este suficient de permeabil pentru a permite infiltrarea apei, acesta va fi saturat, consta in saparea unei gropi pe o plaja. Partea superioara a apei aflate in groapa reprezinta nivelul panzei freatice. Valurile oceanului se pot observa chiar in dreapta acestei gropi, iar nivelul apei in groapa este acelasi cu nivelul oceanului. Desigur, nivelul apei din ocean se schimba mereu datorita miscarii mareice si in timp ce nivelul acestuia creste sau scade, nivelul apei din groapa se va modifica de asemenea.

 Intr-un fel, aceasta groapa este asemanatoare unui put sapat pentru a ajunge la apele subterane. Daca apa din groapa ar fi apa dulce, oamenii ar putea lua o galeata pentru a-si procura apa pentru nevoile zilnice. Stiti ca in cazul in care ati incerca sa goliti aceasta groapa, s-ar umple imediat la loc, deoarece nisipul este asa de permeabil incat apa curge foarte usor prin el. Pentru a ajunge la apa dulce, oamenii trebuie sa foreze puturi suficient de adanci pentru a patrunde in stratul acvifer. Putul poate avea cativa metri sau cateva sute de metri. Dar conceptul este acelasi cu cel al gropii de pe plaja - apa se procura din zona saturata, acolo unde golurile din roci sunt pline cu apa.

 Distributia apei la nivelul globului Pentru o explicatie detaliata a distributiei apei pe Pamant, se poate consulta graficul si tabelul cu date care urmeaza. Se Observa cum rezerva mondiala de apa este de 1.386 milioane km3 de apa, peste 96 % fiind apa sarata. Mai departe, din totalul de apa dulce, peste 68 % este blocata in gheata si ghetari, iar 30 % din apa dulce sunt prezente in subteran. Sursele de apa dulce de suprafata, cum ar fi raurile si lacurile, insumeaza doar 93.100 km3, care reprezinta aproximativ 1/150 dintr-un procent din totalul de apa. Totusi, raurile si lacurile reprezinta sursele principale pentru apa folosita zilnic de oameni.

Apa sarata Apa dulce

97 Calote glaciare si 3 ghetari Apa subterana Altele 68.3 31.4 0.04 Lacuri Mlastini Rauri 87 11 2

O estimare a distributiei apei pe glob

Sursa de apa Oceane, mari si golfuri Calote glaciare, Ghetari si zapada permanenta Apa subterana Dulce Sarata Umiditatea din sol Gheata permanenta si nepermanenta din sol Lacuri cu apa duce cu apa sarata Atmosfera Apa din mlastini Rauri Apa biologica Total Volumul apei in mile3 321,000,000 5,773,000 5,614,000 2,526,000 3,088,000 3,959 71,970 42,320 21,830 20,490 3,095 2,752 509 269 332,500,000 Volumul apei in km3 1,338,000,000 24,064,000 23,400,000 10,530,000 12,870,000 16,500 300,000 176,400 91,000 85,400 12,900 11,470 2,120 1,120 1,386,000,000 Procentul din totalul de apa dulce -68.7 -30.1 -0.05 0.86 -0.26 -0.04 0.03 0.006 0.003 Procentul din totalul de apa 96.5 1.74 1.7 0.76 0.94 0.001 0.022 0.013 0.007 0.006 0.001 0.0008 0.0002 0.0001 100

 Bilanul hidric global Cantitatea sau masa total de ap care ia parte la circuitul apei n natur rmne constant. De asemenea, ca medie n timp, se menine constant cantitatea de ap nmagazinat n fiecare din rezervoarele circuitului. Acest principiu se numete legea conservrii masei. Tabelul alturat arat cantitile de ap care cad sub form de precipitaii sau care se ridic prin evaporaie de pe suprafaa uscatului sau a oceanelor.

Cantiti de ap transportate anual n cadrul circuitului apei

Fluxul de ap Precipitaii pe suprafaa uscatului Evapotranspiraie de pe suprafaa uscatului Scurgere de suprafa i subteran Precipitaii pe suprafaa oceanelor Evaporaie de pe suprafaa oceanelor

Cantitate medie transportat anual (mii km/an) 107 071 036 398 434

 De asemenea, se arat cantitile de ap care se scurg de pe sol spre oceane. Din tabel se poate constata c totalul precipitaiilor pe suprafaa uscatului este egal cu suma dintre cantitatea de ap evaporat de pe suprafaa uscatului i cantitatea de ap scurs spre oceane. Similar, cantitatea total de ap pierdut de oceane prin evaporaie este egal cu suma dintre cantitatea de ap care se scurge n oceane de pe suprafaa uscatului i cea care provine din precipitaiile pe suprafaa oceanelor. n sfrit, cantitatea total de ap care intr n atmosfer prin evaporaia de pe suprafaa uscatului i a oceanelor este egal cu cantitatea de ap eliminat din atmosfer prin precipitaii. Se poate constata c masa total de ap care se afl n micare este, n medie, de 505 km/an.

 Rezervoare n cadrul micrii ei, apa este n general meninut pe anumite perioade de timp n anumite elemente ale mediului natural, numite generic rezervoare. Aceste rezervoare i cantitile de ap nmagazinate n medie n fiecare dintre ele sunt prezentate n tabelul urmator. Se poate constata c cel mai mare rezervor l constituie oceanele, care nmagazineaz peste 97% din rezervele de ap ale planetei. Urmtorul rezervor ca mrime l constituie calotele glaciare din zonele polare i ghearii. n prezent, ele nmagazineaz aproximativ 2% din rezervele de ap, dar acest procent variaz n timp, n funcie de ciclurile de nclzire ale planetei. n perioadele diferitelor glaciatiuni acest procent era mai ridicat, iar n prezent tendinele de nclzire climatic au nceput s topeasc calotele glaciare ceea ce n timp va putea duce la micorarea relativ a acestui rezervor. Aceste procese nu modific ns cantitatea total de ap care ia parte la circuitul apei n natur.

Volume de ap acumulate n rezervoarele circuitului natural al apei

Rezervor Oceane Ap subteran Lacuri Umiditate n sol Atmosfer Cursuri de ap Biosfer

Volumul de ap Procent (milioane km) din total 1370 0009,5 0000,125 0000,065 0000,013 0000,0017 0000,0006 97,25 02,05 00,68 00,01 00,005 00,01 00,001 00,00004

Calote glaciare i gheari 0029

 n afar de aceste rezervoare importante, mai exist altele care rein apa pe durate relativ reduse. n aceast categorie intr straturile de zpad, care nmagazineaz o parte din precipitaiile din timpul iernii, dar care se topesc n perioada de primvar

 Durate de nmagazinare Durata de nmagazinare reprezint timpul mediu pe care o molecul de ap l petrece ntr-un anumit rezervor din cadrul circuitului din momentul n care intr n rezervorul respectiv pn cnd l prsete. Timpul efectiv de nmagazinare al moleculelor de ap variaz ns n limite foarte largi, unele molecule petrec n rezervor un timp mult mai scurt i altele un timp considerabil mai mare. Durata de nmagazinare se numete uneori i durat de staionare sau timp de staionare; acest termen poate ns da natere la confuzii, deoarece n niciunul din rezervoare moleculele nu sunt n stare staionar, ci se afl n continu micare, lund parte la diferite procese dinamice n cadrul fiecrui rezervor.

 n tabelul urmator sunt prezentate duratele de nmagazinare ale apei n diferite rezervoare din cadrul circuitului natural. Se poate constata c aceste durate variaz n foarte mare msur de la un rezervor la altul. De exemplu, umiditatea de la suprafaa solului se menine n sol relativ scurt timp, n medie aproximativ 1 2 luni, deoarece apa este rspndit ntr-un strat subire i migreaz uor fie spre atmosfer prin evaporaie i transpiraie, fie se scurge spre ruri sau strate de adncime. Apa de foarte mare adncime se mic ns mult mai ncet, putnd fi nmagazinat pe durate de peste 10.000 ani. Apa subteran de vechime deosebit de mare se numete ap fosil. Din cauza modificrilor care au loc n scoara pamnteasc i a celor climatice, este posibil ca pe perioade att de ndelungate s se produc schimbri ale condiiilor de curgere, care ar putea mpiedica remprosptarea unor rezerve subterane sau, invers, s duc la apariia unor rezervoare subterane care nu existau nainte.

Durata medie de nmagazinare a apei n diferite rezervoare

Rezervor Oceane Gheari Strat sezonier de zpad Umiditate n sol Ap subteran de mic adncime Ap subteran de mare adncime Lacuri Ruri Atmosfer

Durat medie de nmagazinare a apei 3.200 ani 20 100 ani 2 6 luni 1 2 luni 100 200 ani 10.000 ani 50 100 ani 2 6 luni 8 zile

 n atmosfer apa care intr prin evaporaie este nmagazinat pe perioade scurte, de ordinul ctorva zile, nainte de a se rentoarce pe suprafaa solului sau a oceanelor sub form de precipitaii. n hidrologie durata de nmagazinare se poate estima prin dou metode: Metoda bazat pe conservarea masei pornete de la ipoteza constanei cantitii de ap a fiecrui rezervor. Conform acestei metode, durata de nmagazinare rezult din mprirea volumului rezervorului prin debitul de ap care alimenteaz sau care este evacuat din rezervor, aceste debite trebuind s fie egale ntre ele pentru a respecta principiul conservrii masei. n principiu, aceast durat ar reprezenta timpul care ar fi necesar pentru umplerea rezervorului, dac acesta ar fi gol i nu s-ar evacua nicio cantitate de ap din el, sau timpul n care el s-ar goli n ntregime dac ar disprea complet afluxurile de ap. Metoda bazat pe msurarea vitezelor de micare a apei care este aplicabil n special pentru apele subterane, cu durate de nmagazinare foarte mari. Aceste viteze se pot msura n prezent utilizndu-se izotopi radioactivi.

 Cicluri biogeochimice Circuitul natural este un ciclu biogeochimic deoarece n cadrul acestui circuit apar procese fizice, chimice i biologice. Alte cicluri care apar n natur i sunt, cel puin n parte, legate de ciclul apei sunt ciclul carbonului i ciclul azotului. Exist ns i cicluri naturale pentru alte elemente chimice. n cursul deplasrii apei prin circuitul hidrologic, ea transport i diferite materiale solide precum i gaze dizolvate. Unii compui ai carbonului i azotului, elemente importante pentru organismele vii, sunt volatili i solubili, i de aceea se pot deplasa prin atmosfer i astfel crea cicluri complete, asemntoare cu cel al apei.

Marea Aral vzut din spaiu, August 1985. Din cauza unui dezechilibru cauzat de reducerea debitelor afluente, evaporaia a depit afluxurile, nivelul apei a sczut, iar concentraia n sare a crescut excesiv

 Micri neciclice n unele pri ale circuitului natural, apa antreneaz anumite substane care ns nu iau parte la ntreg ciclul. Precipitaiile care ajung pe suprafaa solului conin anumite sustane gazoase sau solide dizolvate. Apa care se infiltreaz i trece prin zona nesaturat n ap a solului, antreneaz CO2 din aerul care exist ntre particulele solide ale solului i astfel i sporete aciditatea. Aceast ap acid intr n contact cu particulele de sol sau cu roca mam i dizolv anumite substane minerale. Dac solul are condiii bune de drenaj, apa subteran poate conine o cantitate important de substane solide dizolvate, care n cele din urm ajung n mare.

 n unele regiuni ale uscatului, sistemul de scurgere se termin ntr-o mare interioar sau ntr-o depresiune, n loc de a fi legate de oceanul planetar. Asemenea regiuni se numesc zone sau bazine endoreice. n asemenea cazuri, nivelul mrii interioare va menine echilibrul hidrologic, astfel nct afluxul de ap din scurgerea de pe uscat i din precipitaii pe suprafaa mrii interioare s fie egal cu pierderile prin evaporaie. Deoarece apa evaporat nu conine materiale solide dizolvate, coninutul n sruri al mrilor interioare i cel al oceanului planetar crete n mod continuu. Exis situaii n care apa subteran are o micare ascendent, prin capilaritate. n asemenea cazuri, ea va antrena i diferitele sruri dizolvate. Odat ajuns la suprafaa solului, apa se va evapora, dar srurile aduse de ap se vor depune la suprafaa solului ducnd progresiv la o acumulare de sruri. Terenurile pe care se produc asemenea acumulri de sare se numesc terenuri srturate sau saraturi.

Aflorimente de sare

Aflorimente de sare

 Modificarea ciclului apei Circuitul natural al apei este afectat de anumite procese geologice. El nu a fost identic cu cel din diferite ere geologice. Modificrile geologice ale circuitului apei se produc relativ lent. Aciuni antropogene (aciunii ale omului, cu urmri asupra reliefului, vegetaiei i climei) de diferite genuri, cum ar fi emisia de gaze n atmosfer, despduririle, extragerile de ap din cursuri de ap sau strate subterane i altele pot ns influena circuitul apei att la scar local ct i la scar planetar. Disciplina care se ocup cu studiul influenei activitilor umane asupra ciclului natural al apei i a msurilor necesare pentru a nu produce o dezechilibrare a acestui ciclu se numete gospodarirea apelor.