Curs 1

22.10.2011

INTRODUCERE IN DREPT COMERCIAL

Notiunea de drept comercial si definitia dreptului comercial Dreptul comercial roman se prezinta ca un ansamblu de norme juridice aplicate comertului , aceasta definitie este in mare masura adevarata . Pentru a defini dreptul comercial este necesar sa definim corect notiunea de comert. Comertul este inteles sub 3 forme : 1. etimologic 2. economic 3. juridic D.p.d.v etimologic originea cuvantului comert provine din limba latina din cum si merx , care la randul lor reprezinta o justapunere si inseamna marfa . De fapt comertul reprezinta operatiuni cu marfa . D.pd.v economic comertul trebuie inteles ca o operatiune de circulatie a marfii de la producator la consumator realizat de catre anumite persoane fizice si juridice specializate denumite comercianti sau negustori. Procesul de comert in sens economic reprezinta o interpunere in schimb si circulatia marfurilor. D.p.d.v juridic ( sub influenta autorilor francezi) termenul de comert are un inteles mai extins pe langa schimbul si circulatia marfurilor ; el mai cuprinde procesul de productie al marfurilor, de transport a marfurilor, precum si prestarile de servicii. In vechiul Cod com. Roman actiunea juridica este folosita in definirea notiuni de comert dar in noul cod civil aceasta actiune este ambigua , se foloseste termenul de activitati de productie comert si servicii in loc de acte sau fapte de comert . Obiectul dreptului comercial. Determinarea obiectului dreptului com a sferei sale de aplicare este o optiune a legiuitorului. In conceptia clasica a dreptului comercial normele juridice sunt aplicabile in primul rand subiectilor de drept adica comerciantilor . In doctrina clasica a dreptului comercial exista 2 sisteme : 1. obiectiv 2. subiectiv ca principale metode de determinare a ob.dreptului com

Sub influenta revolutiei franceze din 1789 a aparut sistemul obiectiv. Potrivit acestui sistem normele juridice care reglementeaza rapoartele comerciale se aplica comertului, adica actele juridice, faptele comerciale si operatiile pe care legea le califica drept fapte de comert. Acest sistem a stat la baza codului comercial francez de la 1807 si a inspirat si alte coduri adoptate ulterior . Sistemul subiectiv consider. ca normele juridice nu se aplica comertului in general si subiectilor care efectueaza acte de comert. Acestea sunt persoane fizice sau juridice care i-si desfasoara activitatea in mod professional si al caror scop este obtinerea de profit. Acest sistem a fost introdus in 1892 in Germania odata cu legiterarea codului civil si codului comercial german ambele intrand in vigoare la 1.ian.1900. Codul com. Roman (1887-2011) a avut la baza sistemul obiectiv in : - art.3 erau descrise faptele de comert , -in art.7 din codul comercial era definita calitatea de comerciant - in art.56 erau definite activitatile colaterale sau mixte Noul cod civil 1 oct 2011 nu mai defineste faptele de comert el intorcandu-se la teoria sistemului subiectiv . Este adevarat ca dreptul privat se compune din drept civil si drept comercial aceste acte de afaceri ( IURE GESTIONES ) sunt acte de drept privat si nu acte de putere ( IURE IMERII ) . Definitia dreptului comercial Dreptul comercial poate fi definit ca acea ramura a dreptului privat, constituit dintr-un ansamblu de norme juridice aplicabile rapoartelor izvorate din acte, fapte si operatiuni si la care participa anumite persoane care efectueaza fapte de comert denumite comercianti. Denumirea materiei la nivel european sau international si in mod traditional materia de studiu a acestei discipline este cunoscuta sub numele de drept comercial , astfel : in Franta se numeste DROIT COMMERCIAL in Italia se numeste DIRITTO COMERCIALE in Germania este denumita HANDELRECHT in Spania DERECEH CCOMERCIAL in Anglia TRADE LAW in SUA TRADE LAW sau UNIFORM COMMERCIAL CODE

Scurta privire istorica asupra genezei si evolutiei dreptului comercial

 Perioada veche sau antica Evolutia istorica a drep. Com este strans legata de conceptul de comert , de nevoile productiei schimbului si circulatiei marfii . Istoria drep. Com este strans legata de istoria comertului si implicit a S.C omenesti stravechi . ` Primele forme de comert au aparut odata cu nasterea ideii de proprietate. Istorici atesta ca inca din preistorie in Orientul `apropiat inainte de Hristos , populatiile s-au statornicit , au creeat locuinte stabile , au perfectionat prelucrarea metalelor iar surplusul de produse a fost destinat schimbului de inceput , se facea troc , ca prima forma primitiva a schibbului . Avantajul comertului consta nu numai in satisfacerea unor trebuinte economice ci si pacea dintre triburi pe durata schimbului . Cresterea nevoilor oamenilor amplificarea relatiile dintre ei au impus noi forme de organizare prin care se asigura intalnirea unui numar mai mare de indivizi la anumite perioade de timp si in locuri anume alese .Uneori bunurile erau transportate pe distante f mari , asa au aparut targurile care au jucat un rol determinant in nasterea si in inflorirea comertului . Istoricii afirma ca fenicienii,grecii si egiptenii, desfasurat un comert intens de-a lungul coastelor Marii Mediterane. Nu trebuie exclus comertul in tarile arabe sau in Extremul Orient. Forme de comert cu siguranta au existat in cele 2 Americi sau in Australia. Primii care au instituit anumite reguli pentru activitatea comerciala au fost grecii. Grecia Antica era interesata in primul rand de transporturi navale( raspunderea armatorului, riscul marfii, raspunderea carausului). Pentru Roma Antica, o lunga perioada de timp,comertul nu a avut o importanta deosebita deoarece ei agoniseau bogatiile nu din comert ci din agricultura si mai ales din razboaiele de cotropire si anexe de teritorii ( PAX ROMANA ). In perioada de influenta a Romei, au aparut unele institutii juridice provenite din IUS CIVILE ( DREPT CIVIL )aplicabile comertului precum si anumite acte ale Pretorului. Prin anumite acte ale pretorului actio exercitoria si actio institoria au fost puse bazele comertului prin execut. Mai tarziu in imperiul Roman in cadrul legilor civile au fost prevazute reguli speciale pentru comerciantii in materie maritima ( imprumut , raspunderea armatorului etc .) Prin unele institutii juridice se recunoaste uzul comercial precum si executarea fortata intemeiate pe o anumite principii care mai tarziu au fost preluate de institutia falimentelor . Epoca medievala -Prabusirea Imperiului Roman a dus la faramitarea puterii politice in Italia a dus la aparitia oraselor (cetate- Roma, Venetia, Milano). Pentru a-si apara interesele, meseriasii si negustorii din aceste orase cetate s-au organizat in corporatii care tind spre independenta administratiei judecatoreasca si chiar legislative.

Comeciantii ca sa isi protejeze drepturile se organizeaza in corporatii (CORPORAZZIONI DI ARTIE MESTIERE ) care erau conduse de catre un consul ales dintre membrii sai, ajutat de unul sau mai multi consilieri dupa modelul administrativ. Consulul - emitea statute bazate pe obiceiuri dar ulterior au devenit legi scrise. In baza acestor statute se rezolvau conflice aparute intre membrii acestei organizatii. Sunt cunoscute statutele de la : y Pisa 1305 y Roma 1317 y Verona 1318 y Bergamo 1475 y Bologna ( ?) 1509 Aceste statute aveau rolul de a proteja interesul breslei, desi ele se aplicau doar local. In reglementarile feudale un rol important l-au avut reglementarile targurilor feudale Italiene ,Franceze ,Germane . Datorita legaturilor comerciale dintre Franta si Tarile Nordice in special prin participarea la targuri , regurile comerciale , italiene si franceze se extind asupra altor state . Decaderea comertului Italian va duce la diminuarea rolului Dreptului statului in reglementarea Dreptului comercial . Dezvoltarea comertului a impus pana la urma inlocuirea dreptului statutar si CONSUETUDINAR cu un drept scris . Primul stat care a trecut de la un drept cutuniar la un drept scris aplicat la baza intregii tari a fost Franta. Epoca moderna 1563 in perioada lui Carol al 9-lea a prin care au fost reglementate activitatile comerciale prin juristdictiile consulare a urmat cele 2 ordonante ale lui Calbert ( ministrul de finante al lui Ludovic al XIV Regele Soare : 1673 apare ord. asupra teritoriului terestru 1681 apare ord. asupra tr. maritim Ambele ordine contin reglem. juridice aplicabile acestor domenii de transport terestre si maritime.Aceste acte legislative aveau sa prefigureze marile opere legislative ale Frantei Codul comercial francez 1807 . In perioada de glorie a Imperiului Napoleon Bonaparte si sub influenta revolutiei franceze 1789 apare o noua ramura de drept separata de ramura dreptului civil, ramura dreptului comercial. Dreptul comercial influenta ideilor franceze au fost adoptate de o lege comerciala propie in state precum Italia 1808 , Belgia .Olanda , Spania si Egipt .

1882 Italia creeaza propriul sistem de drept comercial care apoi este incorporat in drept

civil

In 1942 sub infuenta conceptiilor corporatiste a fost adoptat un nou cod civil care reprezenta o reglementare unitara a dreptului privat in consecinta dreptul com . nu se mai sprijina pe o reglementare distincta de valoarea unui cod comercial . Reglemenarea comerciala este completata cu anumite legi specifice in Germania in anul 1897 a fost adoptat codul civil si codul comercial cu intrarea in viguare in anul 1900 . In Germania codul comercial german reglementeaza activ. comerciantilor si nu faptele de comert . Legea se aplica deopotriva si necomerciantilor . In tarile Romne reglementarile juridice ale comertului au aparut mai tarziu, dar codul comercial romn are la origine codul francez sau codul Bonaparte de la 1807. In tarile anglofone reglementarea comerciala are o natura cutumiara (sistemul common low). Totusi in unele state anglofone exista tendinta ca anumite institutii juridice sa fie facute inaintea legii. In Anglia si SUA dreptul are un caracter cutumiar regurile sale se aplica atat comerciantilor cat si necomercial exista in aceste tari tendintelor de a adopta anumite legi specifice care reglementeaza institutiile fundamentale ( SC , falimentul ) In SUA in 1952 exista un cod com uniform care reglementa anumite tranzactii la nivel federal, desi initial acest cod nu a fost scutit de critici.Acest cod a fost acceptat de toate statele federatiei inclusiv de Florida si Luiziana . Exista in doctrina stat de common low ca distincitia dintre drept civil si drept comercial, dar este una formala. Evolutia dreptului comercial in Tarile Romne Perioada veche- la origini dreptul comercial se baza pe cutuma fie interna , proba focului ,ordali , ob. Pamantului )fie de orgine straina ca urmare a schimbului de interese efectuate la granita cu negustori greci , turci sau ukrainieni . Primele legiuni scrise Pravila lui Vasile Lupu in Moldova Legile lui Matei Basarab ( in Tara Romaneasca nu continea legi speciale despre comert )

Abia in 1814 apar unele dispozitii cu privire la iconomicosul faliment si ;a daravelei comerciale . Alte dispozitii au inceput sa apara in : Codul Calamaky in Moldova 1817( codul lui Andronahe Donici dina nul 1814 se gaseste in acest cod Caragea) Codul Caragea in Tara Romaneasca 1818

Reglementarile organice in Moldova si Tara Romaneasca au fost adoptate in 1931 reprezentand reglementari cu caracter constitutional . Ele cuprind anumite reguli referitoare referitoare la comert precum si dispozitii in temeiul carora se infiinteaza tribunale de comert cu privire la judecarea principiilor comerciale . Aceste reglementari prevedeau ca se vor judeca dupa condica de comerciu a Frantei care se va traduce in limba romana. In 1840 in in Muntenia se pune in aplicare o reglementare care reprezinta o traducere a Codului Comercial Francez cu anumite adoptari . Dupa unirea principatelor in 1859 in tarile romane a circulat o condica de comercium . In 1887 apare Codul Comercial Roman dupa modelul italian de la 1882 avand la baza in principal sistemul obiectiv . Codul Comercial roman se inscria pe linia vechii traditii Franceze , acesta avea la baza sistemul obiectivjuridice se aplicau raporturile juridice izvorate din faptele de comert . Codul este impartit in 4 titluri denumite carti: 1. 2. 3. 4. Cartea I Cartea II Cartea III Cartea IV despre comert in general despre comertul maritim despre faliment despre obligatii si durata lor

Noul cod civil a fost introdus prin legea 287/2009 publicat in monitorul oficial al Romaniei partea I nr 409 din 24 iulie 2009 . Acest cod civil a avut ca model codul civil canadian al statului Quebec precum si Codul Comercial Italian . Acest cod revine la sistemul subiectiv si se doreste o reglementare unitara a dreptului priva tata a dreptului civil cat si adreptului comercial . Izvoarele dreptului comercial : doua tipuri de izvoare sau surse 1. izvoare normative 2. izvoare interpretative

1. izvoare normative - ale Dreptului Comercial sunt : Constitutia Romaniei Noul Cod civil Legile Comerciale Speciale cu caracter subsidiar Legile Civile Speciale

Constitutia Romaniei - reprezinta legea fundamentala a unui stat care reglementeaza si principiile economice ale unui stat potrivit art. 135 Constitutia Romaniei 1991 ( modificata in 2003 )reglementeaza economia Romaniei bazata pe libera initiativa si concurenta.Statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului volorificarii faptelor de productie.

Avand in vedere ca raporturile comerciale se bazeaza in general pe proprietate, constitutia reglementeaza proprietatea publica( art.136) dar si proprietatea privata, indiferent de titular( art.44 din constitutie). Noul Cod Civil al II lea izvor normativ cuprinde 7 articole : 1- Cartea I despre persoane 2-Cartea II despre familie 3-Cartea III despre bunuri 4-Cartea IV despre mostenire si liberalitate 5-Cartea V despre obligatii 6-Cartea VI despre prescriptia extintiva , decadere si calculul termenelor 7- Cartea VII dispozitie de drept international privat Prin noul Cod Civil la art. 10 este introdus ca izvor normativ uzurile comerciale .Pana la aparitia Noului Cod Civil acestea erau recunoscute ca izvoare interpretative .

Legile Comerciale Speciale cu caracter subsidiar Legile speciale. Pe langa codul comercial exista si alte legi ale caror norme juridice privesc activitarea comerciala. Avem in vedere legile emise de parlament ( legi stricto-sensu) , decrete-legi , hotarari si ordonante, emise de catre guvern precum si alte alte acte normative emise de organele de stat. Ex : codul civil si legile speciale Potrivit art. 1 din codul comercial in absenta unor norme din condul commercial se aplica discpozitii din codul civil.Codul civil constituie un izvor subsidiar al dreptului commercial

Izvoarele interpretative ale dreptului comercial Pe langa izvoarele normative( codul comercial, civil, constit.) exista si izvoare interpretative ale dreptului comercial. Rolul acestor izvoare este de a ajuta la interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale. Astfel sunt : uzurile ; doctrina ; practica judiciara. Uzurile comerciale uzul ( obiceiul sau cutuma ) este o regula de conduita nascuta din practica sociala, folosita o vreme indelungata si respectata ca o norma de drept, adica obligatorie. De ex. Art 970. cod civil dispune : conventiile tb executate cu buna credinta Doctrina - este admis in general ca doctrina nu este izvor de drept, dar doctrina in dreptul comercial are un important rol in interpretarea legilor comerciale si chiar in aplicarea acestora Doctrina comerciala este in formare , practic a reaparut dupa 1989 .

Practica judiciara instantelele judecatoresti potrivit principiului separatiei puterilor trebuie sa aplice legea dar solutiile instantelor fara sa aiba puterea precedentului ( ca in tarile anglo saxone ) au un rol important la interpretarea legilor comerciale. Ele constituie un izvor de inspiratie pentru legislativ.Art.329 din codul de procedura civila are un rol important la interpretarea legilor prin deciziile date de sectiile unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie este vorba de recursul legii.

Organizarea Comertului In legislatia comerciala recenta , apare ca element de noutate redefinirea notiuni de profesionist si implicit ce ade comerciant cu speciala privire la persoanele fizice care exploateaza o inteprindere precum si la persoanle juridice .
Desi noul cod civil abandoneaza conceptia vechiului cod comercial cu privire la actele si faptele de comert acesta nu defineste termenul de profesionist iar termenul de comerciant este folosit in continuare dar cu diverse intelesuri .

In legea de punere in vigoare a Noului Cod Civil se mentioneaza expres la art . 8 faptul ca :
In toate actele normative in vigoare termenul de acte sau fapte de comert se inlocuiesc cu expresia activitati de productie In primul rand semnificatia juridica a termenului de comert include de o potriva atat productia cat si serviciile . De altfel Codul Comercial Italian care a stat la baza reglementari Noului Cod Comercial da o definitie generala inteprinderi si face o distinctie intre societate si intepriderile agricole .

Definitii legale ale notiuni de profesionist

In articol 3 - paragraful 1 din Noul Cod Civil este definit termenul de profesionist ca cel care exploateaza o inteprindere inteprinderea reprezinta inregistrarea sistematica de catre unul sau mai multe persoane a unei activitati organizate e consta in producerea , administrarea sau instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii indiferent daca are un scop lucrativ . De fapt prin Noul Cod Civil s-a produs o ruptura in evolutia legislatiei comerciale , ar fi fost mult mai corect ca in acest cod sa fie definit comerciantul . Diferenta fata de Vechiul Cod Civil consta in aceia ca datorita sistemului subiectiv de determinare a domeniului Dreptului Comercial practic Noul Cod Civil nu mai defineste si nu mai reglementeaza faptele de comert . Codul Comercial Cumparaturi Vanzari 9( produse) , marfuri , inchirieri Inteprinderi Operatiuni

Asigurari

Clasificarea Faptelor de Comert 1.fapte obiective 1.1 fapte conexe (accesorii) 2.fapte subiective 3.fapte unilaterale sau mixte Clasificarea faptelor de comert - obiective - Operatiuni de interpunere in schimb si circulatie - Inteprinderile - Acte juridice si operatiunile conexe

Operatiuni de interpunere in schimb si circulatie Cumpararea si vanzarea comerciala Comercialitatea - intentia de revanzare , inchiriere Obiectul numai bunurile mobile : productie , marfuri , titluri de credit

Operatiuni de banca si de schimb Depozite , garantii , tranzactii cu instrumentele negociabile ( acreditive ) administrarea de portofolii ale clientilor

Operatiuni de schimb valutar Inteprinderile

Clasificare : inteprinderi de productie constructii , fabrica , manufactura inteprinderi de prestari servicii furniruri , spectacole publice de comisioane , agentii si oficii de afaceri , de editura , imprimerie , librarie si obiecte de arta , de asigurare de depozit in docuri si antrepozite
Faptele de comer conexe: Faptele de comer conexe sunt acte juridice sau opera iuni care dobndesc comercialitate datorit strnsei leg turi pe care o au cu acte sau opera iuni considerate de lege fapte de comer . Din categoria faptelor de comer conexe fac parte:

a) b) c) d) e) f)

contractele de report asupra titlurilor de credit; cump r rile sau vnz rile de p r i sociale sau ac iuni ale societ ilor comerciale; opera iunile de mijlocire n afaceri; cambia sau ordinele n producte sau m rfuri; opera iunile cu privire la naviga i; depozitele pentru cauza de comer ;

g) h) i)

contul curent i cecul; contractele de mandat, comision i consigna ie; Contractele de gaj i fidejusiune.

Faptele de comer subiective:

- acte civile facute de un comerciant - prezumtia de comercialitate Exceptii testamentul , acte de mostenire
Faptele de comer unilaterale sau mixte:

Potrivit art. 5 C. com., nu se pot considera fapte de comer vnzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dup p mntul sau, ori cel cultivat de acesta. Deci, vnzarea de produse agricole unui comerciant este act de comer pentru comerciant i act civil pentru agricultor. Apoi, art. 6 C. com. prevede ca asigur rile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comer ului i asigur rile asupra vie ii sunt fapte de comer numai pentru asigur tor. Deoarece n toate aceste cazuri actele juridice sau opera iunile men ionate sunt fapte de comer numai pentru una dintre par i, ele au fost denumite fapte de comer unilaterale sau mixte. Faptele de comer unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea comerciala pentru ambele par i, chiar dac pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil (art.56 C. com.). - COMERCIAN II 3.1. No iunea de comerciant:

1. Dobndirea calit ii de comerciant: 2. Dovada calitatii de comerciant 3.Incetarea calitatii de comerciant In conceptia Noului Cod Civil Comercial persoanele fizice sunt acelea care fac comert , avand comertul ca o profesiune obijnuita , exercitarea activitati commercial ede catre persoan efizice nu este reglementata de Noul Cod Civil inseamna ca ramane in viguare reglementarea OUG 44/2008 privind desfasurarea activitati economice de catre pers. Fizice autorizate , inteprinderi individuale si familiare . Ordonanta prevede ca orice persoana fizica cetatean roman sau cetatean al unui stat membru al UE poate desfasura activ. Ec. Pe teritoriul Romaniei in conditii prevazute de lege : a. Persoana fizica autorizata poate efectua o activitate ec. Individual si independent folosind in principiu propia forta de munca si aptitudinile individuale ; - Poate constitui un patrimoniu de afectiune destinat realizarii activitati autorizate Potrivit legi art2 , litera j , patrimoniu de afectiune cuprinde totalitatea bunurilor drepturilor si obligatiilor persoanelor fizice autorizate afectate scopului active . ec

El constituie o fictiune si o parte din patrimoniul persoanei fizice autorizate care este separate de gajul general al creditelor personale . Raspunderea persoanelor fizice se face cu acest patrimoniu de afectatiune si in completare cu intreg patrimoniu . Persoana fizica autorizata poate fi supus procedure insolventei. b. persoana fizica titulara a unei intreprinderi individuale OUG 44/2008 prevede
posibilitatea de catre persoane fizice sa desfasoare activitate economica in calitate de inteprinzator titular al unei inteprinderi . Inteprinzatorul este persoana care organizeaza acea inteprindere . Inteprinderea rezultata este insa lipsita de personalitatea juridica iar inteprinzatorul are calitatea de comerciant potrivit art.23 si 22 Raspunderea pentru inteprindere neavand personalitate juridica revine titularului inteprinderi , acesta raspunde cu patrimoniul c. persoana fizica in calitate de membru al unei inteprinderi familiare

Inteprinderea familiar a este o inteprindere economica constituita din 2 sau mai multi membri de familie . Prin familie in sensul ordonantei se intelege: sotul, sotia , copii acestora care au implinit 16 ani la data autorizarii intrep familiale rude sau afini pana la gradul al 4-lea inclusiv. Potrivit ordonantei intrep familiala se constituie pe baza unui acord de constituire incheiat intre membrii familiei in forma scrisa. Aceasta forma scrisa este ceruta pt validarea acordului de constituire. A II a categorie de comerciantii sunt societatile acestea se constituie prin vointa asociatilor insa beneficiind de personalitate juridica ele sunt personae distincte. Exista 2 categorii reglementate de lege, de societati comerciale : Societati comerciale de tip clasic Societati comerciale cu capital de stat Societati de tip clasic - acestea sunt veritabile societati comerciale constituindu-se pe baza proprietatii private si pe libera initiative. Reglem acestor societati se face prin legea 31/1990, legea societatiilor comerciale. Regiile autonome sunt entitati specific care au luat nastere in ramuri strategice ale economiei Nationale ( industria de armament , industria energetic , miniera , sau a gazelor natural , posta , transporturi ) Aceste regii autonome au luat nastere prin hotararea guvernului sau prin decizii a organelor administratilor locale. Acest tip de societati isi desfasoara activitati pe baza de gestiune economica si autonomie financiara si sunt persoane juridice .

Societatile cooperative sunt forme asociative prin care se realizeaza cooperatia regimul juridic al societatilor cooperative este reglementata prin legea nr 1/2005. Acest regim politic este in mare masura asemanantor cu cel al societatilor comerciale. Ele se inregistreaza la registrul comertului si dobandesc personalitate juridical . Organizatiile cooperative sunt forme associate din domeniul agriculture si al creditului acesta se constituie pe baza legi cooperative agricole nr 566/2006 Grupurile de interese economice (GIE) sunt entitati juridice reglementate de legea 161/2003 acestea reprezinta o asociere dintre 2 sau mai multe persoane fizice sau juridice constituite pe o perioada determinate in scopul inlesniri sau dezvoltari activitati .

Fondul de comert Notiunea , Natura , Alcatuirea , Apararea, Transferul

Notiunea fondului de comert Desfasurarea unei activitati comerciale presupune existenta unor intrumente de lucru adecvate, acestea pot fi in functie de obiectul comertului bunuri precum: Cladiri Mobilier Marfuri Instalatii Brevete de inventii Cu toate ca este foarte important pt desfasurarea comertului Vechiul Cod Civil nu definea fondul de comert , abia in unele acte normative apar referiri la Fondul de Comert .

Art 21 lit a) din legea 26/1990 prevede ca in registrul comertului se vor inregistra mentiuni privind donatia , vanzarea, locatiunea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondului de comert precum si orice alte activitati prin care se aduc modificari inregistrarilor sau care face sa inceteze firma ori fondul de comert. Legea 99/1999 ( titlul VI)ART. 10 alin. 3 prevedea ca garantia reala mobiliara poate avea ca obiect fondul de comert. O definitie a fondului de comert se regaseste in legea 11/1991, modificata si completata de legea 298/2001 referitoare la combaterea concurentei neloiala. Constituie un fond de comert ansamblul bunurilor mobile si immobile corporale si incorporale ( mrci, firme, emblem, brevete de inventii , vad comercial) utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii unei activitati comerciale.

Natura juridical a fondului de comert

In absenta unei reglementari legale a fondului de comert doctrina clasica a dreptului comercial a emis mai multe teorii. Aceste teorii au avut in vedere teoria clasica prezenta in dreptul civil, privind unicitatea patrimoniului unei persoane. In urma reglementarii legale privind conditiile in care pers fizice isi pot desfasura activitatea, problema naturii juridice a fondului de comert a primit o rezolvare. Teoriile traditionale Teoria personificarii fondului de comert Potrivit acestei teorii fondul de comert este un subiect de drept autonom Fondul de comert are firma, sediu si patrimoniu si deci drepturi si obligatii proprii Patronul nu este decat principalul reprezentant al fondului de comert Aceasta teorie a fost criticata intrucat contravine principiului unitatii patrimoniului consacrat de 1718 Cod civil.

Patrimoniul este legat in mod indisolubil de titularul sau nu exista patrimoniu fara titular . Orice persoana raspunde cu intreg patrimoniu. Teoria universalitatii de fapt Potrivit acestei teorii fondul de comert este o universalitate de fapt ( Universita Fapti) create prin vointa titularului sau. Deci fondul de comert reprez un complex de bunuri eterogene care prin vointa titularului formeaza un obiect distinct de elementele care il compun. Critica acestei teorii este ca nu determina natura juridica a fondului de comert. Teoria universalitatii de drept Se considera ca fondul de comert constituie de fapt o universalitate juridica (universita juris) ceea ce echivaleaza cu existenta unui patrimoniu autonom cu drepturi si obligatii distinct de drepturile si obligatiile civile. Aceasta teorie a fost respinsa pe motiv ca efectele sale juridice sunt aceleasi cu ale teoriei personificarii fondului de comert. Teoria patrimoniului de afectatiune Intr-o teorie mai moderna fondul de comert a fost calificat ca un patrimoniu de afectatiune adica un patrimoniu afectat unui scop: exercitarea comertului Teoria proprietatii incorporale Majoritatea autorilor au considerat ca fondul de comert constituie un drept de propr incorporala ca si drepturile de creatie intelectuala Unii autori au considerat ca organizarea fondului de comert clientilor ocupa un rol fundamental . Conceptia OUG nr .44/2008 acest tip de ordonanta a abandonat Conceptia unicitati patrimoniului persoanei .Ordonanta permite persoanelor fizice care desfasoara o activitate economica sa rezerve o parte din patrimoniul personal realizari acestei activitati rezulta ca

patrimoniul de afectatiune constituie o universalitate juridical ,acesta este o fractiune din patrimoniul personal si are ca titular persoana fizica ( PFA ,titularul unei inteprinderi sau asociatie familiar) Elementele fondului de comert Precizari prealabile Desi fondul de comert nu are o compozitie unitara ci una variabila fondul de comert cuprinde 2 categorii de bunuri: Incorporale Corporale

Elementele incorporabile ale fondului de comert

In aceasta categorie sunt cuprinse: Firma Emblem Clientele Vadul comercial Prevederi de inventii Marci si indicatii geografice Drepturi de autor

Elementele corporabile - Bunuri imobile pot fi imobile prin natura lor ( cladirea in care se desfasoara comertul ) sau
imobile prin destinatia lor ( instalatii , utilaje , masini)

Bunuri mobile corporale cuprind materii prime , materiale destinate a fi prelucrate precum si produse ( marfuri ) rezultate din activitatea comerciala.

Un comerciant, in scopul unei bune desfasurari a comertului sau se serveste alaturi de bunuri imobile si de bunuri mobile corporale (materiale si marfuri). Sunt considerate ca facand parte din categoria marfurilor, ca elemente principale de exercitare a comertului (activitatea de interpunere), materiile prime destinate a fi transformate, produsele si bunurile destinate vanzarii. Totalitatea marfurilor unui comerciant formeaza stocul de marfa. Ceea ce este caracteristic stocului de marfa este cel este variabil si fungibil. Existenta stocului trebuie sa permita comerciantului sa realizeze un ciclu permanent banimarfa-bani. Cu cat acest ciclu este mai rapid, cu atat profitul obtinut va fi mai mare, cu conditia insa ca fiecare ciclu sa fie producatorul unui excedent.
Apararea fondului de comert

In cazul in care dreptul asupra fondului de comert este incalcat, el trebuie aparat in conditiile legii. Fiind un bun mobil incorporal, el nu poate fi aparat prin actiunea in revendicare, deoarece aceasta actiune este specifica apararii dreptului de proprietate asupra bunurilor

corporale. In aceasta situatie litigiile create de atingerile aduse fondului de comert sau unora dintre elementele sale componente, care sunt considerate fapte de concurenta neloiala, vor fi rezolvate conform dispozitiilor Legii nr. 11/1991. Actele juridice privind fondul de comert Aspecte generale Fondul de comert ca bun unitar, precum si elementele sale componente pot face obiectul unor acte juridice: vanzare - cumparare, locatiune, gaj, donatie, testament, aport intr-o societate comerciala etc. In absenta unei reglementari legale speciale in Codul comercial, actele juridice privind fondul de comert sunt Guvernate de principiile generale ale dreptului civil, cu luarea in considerare a specificului obiectului acestor acte juridice. Insa, datorita obiectului lor, actele juridice sunt fapte obiective conexe si deci supuse regimului faptelor de comert; Vanzarea - cumpararea Acest contract poate avea ca obiect fondul de comert ca bun unitar sau elementele componente ale acestuia. Trebuie aratata insa ca, desi el este un bun mobil si urmeaza regulile vanzarii bunurilor mobile, totusi, in privinta bunurilor imobile cuprinse in fondul de comert sunt aplicabile regulile dreptului comun. Creantele si datoriile titularului fondului de comert in lipsa unei stipulatii contractuale, nu se transmit ca urmare a instrainarii fondului de comert. Vanzarea fondului de comert da nastere unei obligatii speciale in sarcina vanzatorului. Este vorba de obligatia de a nu face concurenta cumparatorului. Vanzarea fondului de comert constituie un act care trebuie inregistrat in registrul comertului (art. 21Iit. a din Legea nr. 26/1990). In privinta vanzarii elementelor constitutive, modul in care acestea pot fi instrainate a fost aratat la tratarea fiecaruia dintre ele. Drepturile de proprietate industriala si drepturile de autor pot fi instrainate separat, cu obligatia pentru comerciant de a face mentiune despre acest act in registrul comertului. Locatiunea

In temeiul contractului de locatiune, in schimbul unui pret proprietarul fondului, in calitate de locator, transmite locatorului folosinta asupra fondului de comert sau asupra unor elemente ale sale. Locatorul are obligatia sa respecte destinatia economica si functionala a fondului de comert dat de locator. In cazul consumarii, in cadrul folosintei normale, a unor bunuri cuprinse in fondul de comert locatorul este obligat sa restituie contravaloarea lor, daca in contract nu s-a prevazut altfel , la incetarea locatiunii ori sa aduca altele in locul lor. Ca si vanzatorul, locatorul are obligatia sa nu faca locatorului concurent, prin desfasurarea unui comert de acelasi gen, la mic distanta de locator. Locatiunea fondului de comert constituie un act despre care comerciantul are obligatia sa faca mentiunile in registrul comertului (art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990).

Garantia reala mobiliara

Fondul de comert .Obiectul garantiei imobiliare

Garantia reala mobiliara se constituie pe baza unui contract de garantie, sub semnatura privata sau in forma autentica, pe bunuri sau drepturi, in beneficiul unui anumit creditor. Contractul de garantie reala este accesoriu la contractul de credit si titlu executoriu.

Notiunea de reprezentare

Activitatea de reprezentare reprezinta un rol important in activitatea comerciala iar in vechiul cod comercial aceasta activitate nu era reglementata . Def. Reprezentarea este o procedura tehnica juridica prin care o persoana numita reprezentant incheie acte juridice cu terti in numele si pe seama altei persoane numita reprezentant cu consecinta ca efectele actelor juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentantului . Noul Cod Civil reglementeaza distinct reprezentarea in articolele 1295 , 1314 Cod Civil Felurile reprezentari potrivit Noul Cod Civil Reprezentarea rezulta fie din lege fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotarare judecatoreasca rezulta reprezentarea poate fi conventionala sau legala.

Conditiile reprezentarii In primul rand trebuie sa existe o imputernicire de a reprezenta , imputernicire data de catre reprezentant ( Dominus Negot ) Reprezentantul poate sa imputerniceasca fie direct fie dand acte juridice altui reprezentant in Noul Cod Civil apare o institutie noua reprezentant aparent Art 1297 contractul incheiat de reprezentant in limita puterilor conferite atunci cand tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezentantul il oblige in aceasta calitate pe reprezentant sip e tert . Cu toate acestea daca reprezentatul atunci cand contracteaza cu un tert in limita puterilor conferite pe seama unei inteprinderi pretinde ca este titularul acesteia tertul care descopera ulterior identitatea adevaratului titular poate sa execute si impotriva acestuia drepturile pe care le are impotriva reprezentantului . Contractul de agentie Agentii comerciali permanenti in activitatea de intermediere in anul 2003 a fost introdus prin legea 509 o categorie noua de comercianti si anume agentii comercianti permanenti Desi Noul Cod Civil abroga legea 509 in mod expres prin legea de punere in aplicare a Noul Cod Civil acest tip de contract a fost preluat de Noul Cod Civil fiind reglementat in art 2072 , 2095 Noul Cod Civil Prin contractul de agentie se intelege contractual prin care comitentul il imputerniceste in mod statornic pe agent fie sa negocieze sis a incheie contracte in numele si pe seama comitentului in schimbul unei remuneratii in una sau mai multe regiuni determinante rezulta ca agentul este un auxiliary al comerciantului dar nu auxiliar independent .
Notiuni introductive Societatea comerciala isi datoreaza aparitia unor cauze economice si sociale pe masura dezvoltari societati , nevoile economice si sociale au crescut , o actiune individuala idiferent de marimea resurselor de munca si financiare ale inteprinzatorului , numai putea face dezvoltari economice de amploare . In aceste conditii s-a nascut ideea cooperari dintre mai multi inteprinzatori care sa realizeze impreuna astfel de activitati . In planul dreptului aceasta cooperare s-a facut prin aparitia societati pentru a-si indeplini rolul societati a fost conceputa ca un organism autonom care are personalitate juridica . S-a spus despre societati ca a fost o descoperire a timpurilor modern de aceiasi valoare ca si descoperirea fortei aburului sau a electricitati . La inceput au aparut societatile restranse formate din cateva persoane care puneau in comun bunurile si priceperea lor in vederea realizari unei afaceri . Mai tarziu au aparut colectivitati mai noi cu sute sau mii de persoane necunoscute intre ele care prin capitalurile sale contribuiau la realizarea unor mari afaceri .

Astfel de asocieri de grupuri de persoane de capital sub forma juridical a societatilor comerciale in sec XIX au facut posibile unele mari realizari . Canalul Desuiz Canalul Panama Exploatarea de minerale si zacaminte a diamantelor in Africa de S Reteaua de cai ferate In timpurile modern transportul de gaze naturale , conductele Societatile comerciale au presupus extinderea comunicatiilor , extinderea pietelor , transporturilor cu consecinte benefice asupra civilizatiei moderne . Originea si evolutia societatilor comerciale

Perioada veche sau antica termini institutiei judiciare a societatilor comerciale au aparut in perioada antichitati , in dreptul roman , societatea era de mai multe feluri Societatea tuturor bunurilor prevazute si viitoare ale asociatiilor (SOCIETAS OM NIUMBONORU )+societate care avea ca obiect un singur lucru (societas unius quetus0 ceea ce trebuia remarcat este faptul ca indiferent de forma ei societatea era lipsita de personalitate juridica , bunurile care formau aportul social erau considerate ca apartin tot asociatilor in propietate Perioada evului mediu

Societatea comerciala cu principalele ei caracteristici apare in evul mediu in sec. al XII lea in repiblicile italiene Venetia , Florenta ,Genova comertul maritime si terestru cunoaste o mare inflorire dezvoltarea comertului a declansat o mare nevoie de credite dar nobili , military detinatori de mari capitaluri nu puteau sa acorde imprumuturi cu dobanda comerciantilor datorita interdictiei impuse de dreptul canonic respective incopatibilitati cu rangul de nobil . Pt a ocoli aceste oprelisti , comerciantii au folosit contractual de commenda . In temeiul acestui contract o persoana ( sau mai multe persoane ) negustor sau comerciant se obliga sa incredinteze unei alte pers denumita tractor o suma de bani sau o cantitate de marfuri pt a imparti beneficiile ce ar rezulta. Prin acest contract creditorul ( imprumutator de fonduri devine asociat al comerciantului), pt creditor riscul este limitat la suma sau bunurile puse in joc. In scopul protejarii tertilor sumele de bani sau bunurile puse in joc constituie un patrimoniu distinct si are drept titular pers juridica recunoscuta ca atare de autoritati. Acest tip de contract a fost folosit si in Franta sub numele de contract de command.

Ea a fostreglementata pt prima data de ordonanta lui XIV privind comertul terestru din 1673 , sub denumirea societate in comandita. In sec al XVII-lea apar primele societati pe actiuni. Infiintarea acestor societati este legata de dezvoltarea unor tari maritime precum: Anglia,Spania ,Portugalia, Franta, Olanda, Rusia si expansiunea colonial a Austro-Ungariei, Germaniei, Italiei, S.U.A. Au fost infiintate Compania Olandeza a Indiilor Orintalein 1602, 1621 Compania insulelor Americii pt colonizarea insulelor Martinica si Guadelupe 1628 Compania noii Americii de colonizarea a provinciei Kebek

Perioada moderna
prima reglementare sistematica si cuprinzatoare a societatilor comerciale o reprez codul comercial francez de la 1907 sau codul Bonaparte. El continea dispozitii privind princip forme ale societatii existente in activitatea comerciala, o forma de societate cunoscuta sub numele de societe generale este consacrata sub denumirea de societate in nume colectiv. Societatea are personalitate juridica iar asociatii raspund nelimitat si solidar pt toate obligatiile societatii. Apoi pe baza contractului de command se reglementeaza societatea in comandita.

Aceasta societate are 2 categorii de asociati: Asociatii comanditati care raspund in mod nelimitat si solidar pt obligatiile societatii Asociatii comanditari care raspund numai in limita contributiilor lor prelund principiile care reglementeaza marile companii : Codul comercial Francez societate anonima cu cele 2 forme ale sale : a- societate pe actiuni b- societate in comandita pe actiuni a - societate pe actiuni putea functiona pe baza unei autorizatii a Guvernului, motiv pt care aceasta societate va cunoaste o adevarata expansiune dupa adoptarea legii din 1967 de suprimare a acestei autorizatii. Societatea cu raspundere limitata ESTE O CREATIE A DREPTULUI German , ea a aparut ca o societate intre societatile pe actiuni si societatile in nume colectiv , cuprinde un numar redus de asociati dar raspunderea asociatilor este limitata la partea lor de capital social.

Totusi in 1906 si 1939 in Transilvania pe baza codului civil austriac a fost legiferata societatea comerciala cu raspundere limitata.

Reglementarea societatilor comerciale in Tarile Romane , regimul juridic al societatilor comerciale a fost reglementat in Codul Comercial Cartea I ,Titlul VII intitulat Despre societati si despre asociatiuni comerciale . Prin acest act normative se reglementeaza : -societatile in nume colectiv , -societati in comandita simpla -societatile pe actiuni sau anonima - societati in comandita pe actiuni -asociatia in participatie

1.

Societatea in nume colectiv

Societatea nume colectiv este cea mai veche forma de societate comerciala . SNC cuprinde un nr mic , de obicei , de asociati care se cunosc bine intre ei : rude, prieteni. Aceasta forma de societate este potrivita pentru o afaceri mici , in care asociatii realizeaza activitatea si isi asuma toate riscurile, - datorita structurii sale , societatea in nume colectiv este considerata forma tipica a societatilor de persoane. DEF : Societatea in nume colectiv. Legea 31/1990 cuprinde anumite elemente care exprima esenta societati in nume colectiv . Potrivit articolului 3 din lege ,SNC este acea asociere ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimonial social si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor . Pe baza definitiei generale a S.C ( societati comerciale) si a elementelor prevazute de legea 31/ 1990 (legea SC) se poate defini societatea in nume colectiv ca fiind o societate constituita prin asocierea in baza deplinei increderi a doua sau mai multor persoane care pun in comun anumite bunuri in vederea desfasurari unei activitati comerciale in scopul impartirii profitului rezultat si in care asociatii raspund in mod nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii .

2 . Caracterele juridice ale societati

Din definitie rezulta caracterele acestei societati a) Asocierea are la baza increderea deplina intre asociati . In societatea in nume colectiv asocierea are un caracter intuitu personae . Acest caracter determina unele particularitati ale functionari societati . b) Capitalul social este divizat in parti de interes care nu sunt reprezentate de titulari si sunt in principiu netransmisibile c) Obligatiile societati sunt garantate cu patrimonial social si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor

3. Problema calitati de comerciant a asociatilor in societatea in nume colectiv (SNC) In conceptia traditionalista asociatii societati in nume colectiv erau considerati ei insusi comercianti . SNC era considerata o asociatie de comercianti , care fac comert sub numele lor colectiv ( a se vedea si reglementarea franciza actuala). Aceasta conceptie nu are un suport legal in reglementarea societatilor comerciale pe legea 31/ 1990 .

Asociatii SNC exercita comertul pentru societate , iar nu in nume propriu , beneficiind de personalitate juridica , societatea in nume colectiv are calitate de comerciant .

In concluzie prin participarea la constituirea unui SNC asociati nu dobandesc comerciant .

calitate de

4. Constituirea societati in nume colectiv .

Precizari prealabile SNC se constituie potrivit regulilor stabilite de legea 31/ 1990 si legii 359/ 2004 . La baza constituiri societati sta contractul de societate , iar pentru constituirea valabila trebuie indeplinite formalitatile cerute de lege.

Contractul de societate se incheie in forma autentica si trebuie sa cuprinda elementele prevazute de articolul 7 din legea 31/1990. Vom evoca doar principalele trasaturi ale contractului de societate care reclama anumite precizari : Asociati . Potrivit legii 31/1990 asociati unui SNC pot fi persoane fizice cat si persoane juridice romane sau straine , intrucat si persoanele juridice pot fi asociati inseamna ca si societatile comerciale indiferent de forma lor pot avea calitatea de asociat in nume colectiv .

O problema speciala se pune in legatura cu calitatea de asociat a unei societati pe actiuni , sau a unei societati in comandita pe actiuni sau a unui SRL . S-ar parea ca raspunderea limitata a acestor societati sau asociatii ar fi incompatibila cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor SNC. Incompatibilitatea este numai aparenta , in realitate in calitate de asociat a unui SNC , SNC in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata , raspund pentru obligatiile sociale in SNC , in conditiile acestei forme de societate . Raspunderea este a societati in cauza si nu asociatilor acesteia . Firma societati , avand calitate de persoana juridica, SNC are o firma proprie ca atribut de identificare , sub care isi exercita comertul si sub care semneaza . Firma societati in nume colectiv , trebuie sa cuprinda , numele a cel putin unui asociat cu mentiunea (SNC) scrisa in intregime ( articolul 32 din legea 26 / 1990, denumita legea registrului comertului).

Capitalul social

In contractul de societate trebuie sa se prevada capitalul social subscris si varsat . De remarcat ca legea nu stabileste un plafon minim a capitalului social subscris si varsat cea ce inseamna ca asociati sunt liberi sa determine natura acestuia , marimea lui , in functie de obiectul societati . In contractul de societate trebuie sa se arate si aportul fiecarui asociat la capitalul social , obiectul aportului nu cunoaste nici o restrictie el poate consta in orice bun cu valoare economica care reprezinta interes pentru societate (numerar, bunuri, creante , prestatii in munca).In cazul unei creante aduse ca aport asociatul nu este liberat cat timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care a fost adusa (articolul 84 din legea 31/ 1990).

Cand aportul la capitalul social apartine mai multor persoane acestea sunt obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor ce decurg din acest aport . Desi nu este prevazut in mod expres in lege totusi in contractul de societate trebuie sa se arate cota din capital social care se cuvine fiecarui asociat in schimbul aportului sau , aceasta cota se numeste parte de interes . Partile de interes sunt titluri asemanatoare partilor sociale si pot face obiectul unor cesiuni(articolul 84 din legea 31/1990.

Formalitatile necesare constituiri

O prima formalitate o reprezinta intocmirea contractelor de societate , adica redactarea in forma autentica a acestuia ( art,5 din 31/90. O a II a formalitate consta in inregistrarea si autorizarea functionarii societati . SNC devine persoana juridica si deci dobandeste calitatea de comerciant la data inregistrari sale la Registrul Comertului.

Functionarea societati in nume colectiv a. Deliberarile si deciziile asociatilor ; b. administrarea si controlul gestiuni societati.

a)

Deliberarile si deciziile Avand in vedere numarul de asociatii in societatea in nume colectiv , legea nu institutioneaza adunarea generala a asociatilor (AGA). Se intelege ca in problemele esentiale care privesc activitatea societati, deciziile sunt luate de catre asociati . Trebuie aratat ca in ceea ce priveste luarea deciziilor, legea 31/1990 a marcat o evolutie fata de conceptia traditionala care impunea luarea deciziilor cu votul tuturor asociatilor , reglementarea actuala consacra si pentru aceasta forma de societate , principiul majoritati.

Legea prevede ca , deciziile se iau cu votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social in urmatoarele cazuri : a) Alegerea unuia sau mai a mai multor administrator ai societati , cu stabilirea puterilor duratei insarcinarii si eventual a remuneratiilor (articolul 77);

b)Revocarea administratorilor sau limitarea puterilor lor cu exceptia cazurilor lor cand administratori au fost numiti prin contractul de societate (articolul 77,aliniatul 2) c)Rezolvarea divergentelor dintre administratori cand sunt obligati sa lucreze impreuna sau a opozitiei unui administrator (articolul 76 si articolul 78 , aliniatul 2); d)Aprobarea situatiei financiare a societati (articolul 86); e)Raspunderea administratorilor (articolul 86);

In mod exceptional decizia se ia cu votul tuturor asociatilor in cazul revocari administratorilor care au fost numiti prin contractul de societate. Deasemenea decizia se ia cu votul tuturor asociatilor in cazul modificari actului constitutiv .

Administrarea societatii

SNC este administrata de unul sau mai multi administratori care pot fi asociati sau nu, dar numai persoane fizice , ei pot fi numiti prin actul constitutive sau pot fi alesi de catre asociati (articolul 7 si 77 din legea 31/1990). In cazul in care , prin contractul de societate sunt numiti mai multi administratori , asociatii pot stabili ca acestea sa lucreze impreuna sau individual . In cazul cand prin contractul de societate se dispune ca administratori sa lucreze impreuna decizia trebuie luata in unanimitate . Daca prin contractul de societate nu s-a aratat administratorul care are puterea de repreentare , legea prezuma ca , dreptul de reprezentare al societati apartine fiecarui administrator (articolul 75 din legea 31/ 1990).

Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoztiile referitoare la mandat (Vechiul Cod Comercial sau Noul Cod Civil). Precum si cele referitoare la SC

Controlul gestiuni societatii

Datorita volumului mic de activitate, societatea in nume colectiv nu are persoane special desemnate cum sunt cenzorIi in societatile de capitaluri.

Drepturile si obligatiile

a. Dreptul de a participa la deliberare si luarea deciziilor; b. Dreptul la dividente , partea cuvenita din profit este stabilita prin contractul de societate celebrul articol 7 . Asociatii pot conveni la impartire a profitului , chiar neproportionala cu cota de participare la capitalul social varsat ( art 67 din 31/90; c. Drepturile de a folosi fondurile societati- asociatii sunt indreptatiti sa foloseasca fondurile societati pentru cheltuielile facute in interesul societatii (articolul 81). Prin contractul de societate se poate stipula ca asociati pot lua din casa societati anumite sume de bani pentru cheltuielile particulare ( articolul 81 aliniatul 3 legea 31/1990) d. Dreptul de restituire a aporturilor sau a aporturilor la dizolvarea sau lichidarea societatilor.

Obligatiile asociatilor :

a. Obligatia de efectuare a aporturilor . b. Obligatia de a nu aduce atingere patrimoniului social . c. Obligatia de nu face concurenta societati ( art 82 din 31/90).

Dizolvarea si lichidarea societatii cu nume colectiv

Societatea nume colectiv se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale privind dizolvarea si lichidarea si cateva reguli speciale .

Dizolvarea societatii Cauzele de dizolvare a societatii in nume colectiv sunt cele prevazute in articolul 227 si articolul 237 din legea 31/ 1990 . Aestea sunt cauzele generale de dizolvare .

Legea stabileste insa anumite cauze special. Potrivit articolului 229 din legea 31/1990 societatea in nume colectiv se dizolva daca datorita falimentului , incapacitatii , excluderii , retragerii sau decesului unui asociat , numarul de asociati s-a redus la unul singur.

Lichidarea societatii Este prevazuta de articolul 252 din legea 31/ 1990. Ultimul act al operatiuni de lichidare consta in radierea societatIi de la Registrul Comertului.

Societatea in comandita simpla(SCS)

Notiunea societatii SCS

Elementul SCS consta in prezenta a doua categorii de asociatii comanditatii care raspund pentru obligatiile sociale , nelimitate si solidare (ca si asociatiile de la SNC si comanditarii care raspund numai in limita aportului lor). Societatea in comandita a aparut in evul mediu intr-o perioada cand detinatorii de capitaluri (clericii , nobilii si militarii , popii ) nu le puteau valorifica prin imprumuturi cu dobanda , din cauza interdictiilor dreptului canonic . Acesti detinatori de capitaluri incredintau pe baza unui contract denumit comenda ,anumite sume de bani unor negustori sau capitani de vase pentru a le folosi in afaceri si a impartii beneficiile . Societatea in comandita simpla se bazeaza pe incredere , comanditarii aveau banii si doreau sa-i investeasca fara sa riste o raspundere nelimitata

Definitie SCS: Potrivit articolului 3 din legea societatiilor comerciale , SCS este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimonial social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii raspunzand numai pana la concurenta aporturilor lor.

Caracteristicile SCS a. Asociatia are la baza deplina incredere intre asociatii comanditati si cei comanditari b. Capital social ca si SNCeste impartit in parti de interes c. Raspunderea pentru obligatiile sociale sunt diferenta

Societatea pe actiuni (SA)

SA este forma cea mai complexa si totodata cea mai evoluata a societatiilor comerciale . In aceasta forma , aporturile asociatiilor conteaza mai mult de cat calitatile personale . In general asociatii contribuie cu aporturile lor fara sa desfasoare activitati in societate . Datorita importantei aporturilor , la formarea capitalului social si estomparii calitatilor persoanelor ale asociatilor , SA mai este denumita si societate e anonima . Legea 31/1990 asigura o reglementare corespunzatoare acestei forme de societate .

Definitie: SA mai poate fi definita ca fiind acea forma de societate comerciala constituita prin asocierea mai multor persoane care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale in scopul impartirii profitului si in care actionarii raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor.

Caracterele SA a. Societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati (doi ) b. Capitalul social este divizat in actiuni , care sunt titluri de valoare negociabile si transmisibile. c. Raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata ;i raspund numai in limita capitalului social subscris.

Adunarea generala a asociatilor(AGA) Rolul adunari generale AGA este organul de deliberare si decizie al societatiilor pe actiuni cuprinzand pe toti actionarii.

AGA exprima vointa sociala si decide asupra problemelor din competenta sa. AGA se tine la sediul societatii , sau la locul indicat in convocare ,cu exceptia cazului cand , prin actul constitutiv s-a dispus altfel .

Felurile AGA . Potrivit legii adunariile generale ale actionarilor sunt - ordinare , -extraordinare , -speciale .

Legea stabileste atributiile fiecaruia precum si conditiilor de cvorumsi luare a deciziilor. In AGA ordinare se aproba situatia financiara pe baza raporturilor prezentate de consiliul de administrator , directorat si consiliul de supraveghere . Aceasta adunare se instruieste cel putin o data pe an in termen de cinci luni de la inchiderea exercitiului financiar . Pentru validarea deliberarilor adunarilor generale ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa detina cel putin din numarul total al drepturilor la vot , hotararile se iau cu majoritatea voturilor exprimate (articolul 112 din legea 31). Prin actul constitutive se pot prevedea si cerinte mai mari de cvorum sau majoritate . Daca AGA nu poate lua hotarari din cauza neindeplinirii conditiilor mentionate , adunarea se va intruni la a II a convocare care poate sa delibereze indiferent de cvorum , luand hotararii cu majoritatea.

Adunarea generala extraordinara

Aceasta adunare se intruneste in mod exceptional cand trebuie luata o hotarare de importanta deosebita care , de regula , implica modificarea actului constitutiv a societati . Pentru validitatea adunarii generale extraordinare este necesara la prima convocare prezentarea actionarilor care detin cel putin din numarul total al drepturilor de vot iar la convocarile ulterioare ,

prezenta actionarilor sa fie de 1/5 din numarul total al dreptului de vot. Hotararile se iau cu majoritate de actionarii prezenti sau reprezentanti.

Adunarea speciala

Aceasta adunare este formata din titularii unei categorii de actionari de exemplu: Daca societatea a emis actiuni preferentiale cu divident prioritar titularii acestei actiuni se pot intruni in adunarea speciala . Conditiile de convocare si desfasurare a adunarilor speciale se face ca la adunarea generala.