Sunteți pe pagina 1din 6

Statusul social

Ca teorie despre structura si dinamica sistemului social, sociologia ofera principii explicative privind impartirea populatiei in grupuri de statut social specific, raporturile dintre aceste grupuri si rolul lor in cadrul diferitelor forme de comunitate umana. Intr-un sens general, expresia structura sociala este utilizata ca sinonim pentru organizarea sociala, adica ansamblul modalitatilor de constituire a unui grup social, a unor tipuri de relatii care exista intre grupuri sau intre diferite domenii ale vietii sociale. Structura sociala, scrie Ioana Mihailescu, este un ansamblu de relatii cuprinzand o multitudine de elemente (pozitii sociale, grupuri, paturi si plase sociale, institutii sociale) ce poseda insusirile de totalitate, transformare si autoreglaz (2003, p. 174). Plecand de aici, se poate spune ca structura sociala are urmatoarele caracteristici: este un element al sistemului social, cuprinde ansamblul relatiilor sociale, se refera la raporturile dintre diversele forme de convietuire sociala, defineste realtiile sociale stabile si repetate intre componentii sistemului social, asigura convietuirea intr-o forma organizata a colectivitatilor umane, ne arata modul de grupare a oamenilor pe diferite niveluri ale societatii, permite studierea vietii si activitatii oamenilor, a pozitiei diferitelor colectivitati umane in dinamica sociala, precum si modalitati ce definesc indentitatea formelor de organizare sociala. Dintr-o persepctiva comparativa, analiza structurii sociale incearca sa surprinda trasaturile commune si cele diferite ale unor societati concrete in scopul gruparii sau stratificarii lor in functie de anumite criterii. Acceptia mai restransa atribuita termenului de structura sociala vizeaza specificarea elementelor organizarii socio-economice, indeosebi structura socio-profesionala a societatilor, in opozitie cu elementele de cultura, valori si reprezentari sociale care sunt comune unui grup social dat. a) Pentru a pune in evidenta modul de structurare si functionare a societatii, explicatia sociologica recurge la o serie de concepte. Dintre acestea statusul sau statutul reflecta pozitia unui individ sau a unui grup in cadrul unui sistem social, implicand un ansamblu de asteptari

fata de cei care ocupa alte pozitii in cadrul aceluiasi sistem. Pozitia de status are doua dimensiuni: orizontala si verticala. Dimensiune orizontala a statusului se refera la reteaua de contacte si de schimburi reale sau posibile pe care individual le are cu alte personae situate la acelasi nivel social. Dimensiunea verticala vizeaza contactele si schimburile cu personae situate in ierarhia sociala intr-o pozitie superioara sau inferioara. Statusul defineste asadar, identitatea sociala, dreturile si indarorile individului, precum si ansamblul de relatii agalitare sau ierarhice pe care le are individual cu alti membrii ai grupului din care face parte. Facand distinctie intre situatia statuara si situatia de clasa, Max Weber a dat termenului de status intelesul de prestigiu social. El observa ca statutul poate fi examinat prin raportare la doua criterii ale stratificarii sociale: criteriul economic si cel politic. O pozitie sociala determinata de criteriul economic este definite de interesele legate de proprietatea asupra bunurilor si de sansele de a obtine un venit. O pozitie in ordinea statuara exprima prestigiul si onoarea de care beneficiaza o persoana in functie de anumite norme si valori sociale. Literatura consacrata acetei teme face distintie intre: Statusurile atribuite, referitoare la anumite calitati ale individului precum sexul Statusul actual, pus in evidenta de situatia sociala concreta si statusul latent, Statusul formal, distribuit ca urmare a pozitiei profesionale si statusul informal si varsta, respectiv, statusurile dobandite, pentru care individual face anumite eforturi; posibil de evidentiat in alte contexte sociale; dobandit pe baza unor caracteristici personale. In functie de sistemul de referinta, fiecare persoana poseda concomitant mai multe statusuri, care pot fi grupate in trei categorii: status biologic, status familial si status extra familial. Toate statusurile associate unei persoane, constituie ceea ce numim setul de statusuri. Statusurile partiale ale unei persoane pot fi congruente sau incongruente putand genera conflicte de statusuri, cum este cazul raportului dintre statusul familial sic el professional, de exemplu. De asemenea, sunt situatii in care termenul de status este inlocuit prin simbolul sau. Un exemplu in acest sens il constituie termenii gulere albastre pentru a desemna statusul de muncitor si cel de gulere albe pentru statusul de specialist.

Trebuie spus ca nu toate statusurile pe care le detine o persoana au aceasi importanta. Deseori, avem un status principal care are o mare pondere si defineste identitatea noastra sociala, cum este cazul statusului professional. Pierderea statusului principal poate avea consecinte negative asupra sentimentului de identitate pe care oamenii il au edificat in decursul unei perioade de timp. O prima ide ce trebuie retinuta este ca, statusul defineste identitatea individului atat in dimensiune verticala, care se traduce in relatii ierarhice, cat si in dimensiunea orizontala care exprima interactiunile dintre indivizi egali. El este mentinut prin intermediul unor practice ce tin de conventii, traditii, stil de viata sau comportamente sociale, iar persoanele care au o pozitie de status comuna formeaza un grup de status. O a doua idee se refera la faptul ca distinctia dintre statusul unei persoane si identitatea sa nu este intodeauna usor de observat. Desi cele doua aspecte se suprapun in anumite privinte, intre ele exista totusi diferente legate de recunoasterea sociala a drepturilor asociate statutului detinut de o persoana, independent de identitatea sa. In acelasi timp, se admite ca in orice societate se ajunge la o retea de ierarhii statutare, ce pun atat probleme legate de inegalitate si stratificare, cat si de controlul conduitelor prin care acestea se manifesta in practica vietii cotidiene. A treia idee are in vedere constituirea grupurilor de status, care se afla in competitie sau in conflict pentru pastrarea privilegiilor pe care le detin, precum si pentru cautarea de catre indivizi a unei pozitii de prestigiu. De aici decurg doua aspecte importante: primul este ca, idiferent de situatie, constituirea elementelor de stratificare presupune existenta unor grupuri de statusuri, pentru simplul motiv ca statusurile propriu-zise sunt prea numeroase pentru a putea fi folosite ca atare in cercetarea empirica; al doile priveste faptul ca, in vreme ce clasa sociala este un dat obiectiv ce deriva din factorii economici, statusul depinde de evaluarile subiective ale deosebirilor de clasa, fiind guvernat de diferite stiluri de viata pe care le adopta grupurile (Giddens, 2001, p.271). b) O importanta deosebita pentru statusul individului o are modul in care acesta se compota in rolul sau. Pentru indeplinirea unui rol, subiectul trebuie sa fie constient de drepturile si responsabilitatile pozitiei pe care o ocupa. In alti termeni, rolul social este un

model de comportare asociat unui status. El consta in punerea in practica a drepturilor si datoriilor prevazute de statusurile indivizilor sau grupurilor intr-un sistem social. Aceste sublinieri aduc in centrul atentiei doua caracterstici importante ale rolului: asteptarile si comportamentul. Daca sociologii se refera la asteptari pentru a defini normele proprii unui anumit statut, indeplinirea rorului are in vedere comportamentul efectiv al persoanei care are un anumit statut. Desi sunt inrudite, rolul si statutul sunt diferite. Spus mai simplu, o persoana detine un statut, dar joaca sau indeplineste un anumit rol. Ca si in cazul statusului social, fiecare persoana nu are doar un singur rol, ci un set de roluri care pot fi congruente sau incongruente, putand da nastere la conflicte de rol. De exemplu, unui status de parinte ii corespund mai mult roluri cu privire la sustinerea unor valori precum: importanta cresterii copiilor, promovarea unor metode educative, sprijinul pe care trebuie sa il acorde propriilor copii in integrarea lor sociala si profesionala. La originea unor conflicte de rol pot sta discrepanta dintre trasaturile de personalitate ale actorului social si prescriptiile rolului, adica incapacitatea individului de a satisface cerintele rolului. Asociate statusurilor respective, rolurile pot fi prescrise sau definite ca in cazul rolului de adolescent sau de pensionar. n opinia celor mai multi psihologi sociali si sociologi, statusul desemneaza pozitia individului n societate, facnd legatura ntre social si individual. Statusurile, din punctul de vedere al sociologiei apartin structurii sociale, dar indivizii adera la ele, nsusindu-si-le mai mult sau mai putin. Intermediare ntre sistematicitatea societatii si multiplicitatea indivizilor, statusurile pot fi clasificate pe mai multe dimensiuni. n primul rnd se face clasificarea statusurilor n functie de continut; vorbim n acest caz de statusuri cum ar fi profesiunea, educatia, sexul, vrsta , pozitia ntr-un grup, etc. Fiecare dintre aceste criterii este la rndul sau bidimensional, de data aceasta fiind vorba de doua dimensiuni formale amintite si mai sus: una orizontala, a egalitatii, si una verticala, a ierarhiei. Mai mult, aceste doua dimensiuni formale pot fi analizate din doua puncte de vedere. Cel consensual, accentund interdependenta functionala, si cel conflictual, accentund relatiile de dominatie si tensiune dintre diferite statusuri. Daca perspectiva functionalista preia notiunea analitica a statusului,

indicnd cum caracteristicile diferitelor pozitii sunt complementare cu ale celorlalte, viziunea conflictuala se concentreaza pe statusul ntruchipat n real. (Turner, 1988) Turner (1988) prefera perspectiva conflictuala, considernd ca diferentierea statusului "este mai ales rezultatul nesfrsitelor lupte pentru alocarea resurselor insuficiente, n special resurselor culturale insuficiente. Cealalta perspectiva accentueaza rolul diviziunii muncii n definirea statusurilor, acestea fiind rezultatul efortului comun al grupului de a-si atinge scopul mai bine si mai repede. Se poate observa ca notiunea de status presupune anumite conceptii despre drepturile politice si legale ale anumitor persoane n cadrul grupurilor sociale si ca, prin urmare, problemele legate de status sunt n strnsa legatura cu problemele cetateniei (Turner, 1988). Plecnd de aici, putem defini statusurile ca fiind pozitia n societate prin care i se confera anumite drepturi si obligatii persoanei ce o detine, n calitatea sa de cetatean. n sociologie, ca si n psihologia sociala de altfel, termenul de status este pus n legatura cu cel de rol. Rolul reprezinta un set de asteptari care definesc pozitia unei persoane n societate. Rolurile au fost definite ca "un buchet de atribute si asteptari social determinate, asociate unor pozitii sociale"(Turner 1998). Potrivit acestei terminologii statusul a fost si este partea statica a rolului social. Pentru a ntelege mai bine care este legatura ntre perceptia diferita a deviantei, trebuie mentionate si legaturile statusului cu normele, si rolurile indivizilor din societate. Se poate usor observa ca statusul contribuie la unele procese de grup, si influenteaza comportamentul indivizilor. Persoana cu un status ridicat are o influenta mai mare asupra grupului dect o persoana cu un status scazut; el poate sa se conformeze mai mult sau mai putin, depinde de situatie. De exemplu, cteva studii au aratat ca persoanele cu un status ridicat tind sa se conformeze mai mult dect cele cu un status scazut (Berg si Bass, 1961), iar Hommans a sugerat ca o persoana trebuie sa se conformeze tuturor normelor existente n cadrul grupului, daca doreste un statut ridicat. De asemenea Hollander (1958) a aratat ca unei persoane cu un status mai ridicat i se permite o mai mare abatere de la normele sociale, n conditiile n care a contribuit n trecut la atingerea scopului grupului, pe aceasta baza construind teoria "creditului idiosincrasic" . Gergen si Taylor (1969) au identificat alte surse de variatie a conformismului ca functie a statusului, si anume gradul n care contextul scoate n evidenta productivitatea sau solidaritatea. Ei au aratat ca atunci cnd exista o presiune (cu privire la productivitatea grupului) persoanele cu un status ridicat refuza sa se conformeze expectantelor persoanelor cu un status scazut. Acest fapt a fost explicat prin faptul ca refuzul vine din faptul ca succesul n a-si atinge obiectivele depind de libertatea persoanelor cu status ridicat de a gestiona resursele grupului: n acest caz, conformarea la expectantele unei persoane cu un status scazut duce cu ideea la pierderea prestigiului, a pozitiei n grup a persoanei cu status ridicat. n conditii de solidaritate acest fenomen nu apare, deoarece conformarea nu constituie o amenintare la pozitia individului

Bibliografie

1. Sociologie (pag.96-100), Matei Simandan,, Editura Mirton Timisoara, 2009 2. Jonathan H. Turner, The structure of sociological theory, Wadsworth, 1988 3. Jonathan H. Turner, A theory of social interaction, Stanford University Press, 1988 4. Statusul in psihologia sociala, internet: http://psihologiesociala.uv.ro/ 5. Sociologie- Status social, internet: www.didactic.ro