Sunteți pe pagina 1din 33

Introducere

Omul, statul si razboiul este al doilea studio din seria Topical Studies in International Relations. Aceasta serie are menire a de a prezenta cateva dintre contributiile pe care le pot aduce stiintele de astazi in intelegerea relatiilor internationale moderne. Realizand cat de stransa este legatura dintre trecut si prezent si cat de mult depind partile unui sistem una de alta, cercattorii din stiintele sociale au tendinta sa fie mai conservatori in ceea ce priveste posibilitatea de a crea o lume radical imbunatatita. Conceptia conform careia in razboaie nu exista victorie, ci numai un grad mai mare sau mai mic de infrangere si-a castigat in secolul XX un numar considerabil de adepti. Dar, ca sa-ti dai seama cum se ajunge mai usor la pace, trebuie sa intelegi mai intai cauzele razboiului. Unii cercetatori considera ca suferintele noastre (razboaiele) sunt inevitabil produsul firii noastre. Omul este radacina tuturor relelor. Alti teoreticien (printer care si Rousseau)i sunt de parere ca societatea este factorul care-I degradeaza pe oameni, omul fiind produsul societatii, insa majoritatea au ajuns la concluzia ca sursa relelor ar putea fi si una si alta. Ceea ce sugereaza acest studiu este ca cea mai buna cale de a studia problema teoriei politice internaationale este sa pui o intrebare centrala si sa gasesti raspunsurile ce pot fi date. In filosofia politica pot fi cautate raspunsuri la intrebarea: Unde se afla cauzele majore ale razboiului?. Pentru aceasta intrebare raspunsurile se pot grupa in trei categorii (imagini): cele ce tin de om (prima imagine), cele legate de structura statelor separate (a doua imagine) si cele referitoare la sistemul de state (a treia imagine). In cele ce urmeaza vom incerca sa gsim raspunsurile la intrebare printr-o analiza critica a fiecarei imagini si apoi prin studierea relatiilor dintre imagini.

Prima imagine
Conflictul international si comportamentul uman
Natura umana in R.I. este privita din perspectiva realistilor ca fiind dominata de egoism, de agresivitate si chiar de stupiditate, elemente ce au atras inevitabil razboaiele care au marcat scena internationala de-a lungul timpului. Ca o solutie pentru evitarea razboaielor, s-ar cuveni o innobilare si o iluminare a oamenilor, sau chiar prin asigurarea readaptarii lor psiho-sociale. Aceasta viziune o impartaseste Confucius sustinator al teoriei realiste, dar si alti pacifisti contemporani. Ajungerea la o situatie de razboi este vazuta ca o lipsa a educatiei oamenilor, care in viziunea realistilor sunt prea creduli. Acestia trebuie reeducati pentru a putea distinge singuri ceea ce este bine sau nu pentru sine si poporul sau. Lipsa educatiei nu era singurul defect al liderilor nostri, egoismul era considerat un mare defect de asemenea. Ei trebuiau invatati sa coopereze, sa se sacrifice pentru un ideal si sa aiba incredere. Bertnard Russell considera ca limitarea instinctului posesiv este o premisa a pacii. Alti filosofi ai vremii sustin ca omul, desi innascut cu instincte belicoase, trebuie educat prin redirectionarea energiilor sale care ar putea duce la evitarea conflictelor. Deci, asa cum am spus deja, pentru a mentine o lume pasnica, avem nevoie de o schimbare atat moral-intelectuala, cat si a conduitei psiho-sociale. Aceasta prima imagine aduce cu sine doua categorii de persoane- cele optimiste- care vad in progres sansa de a limita razboaiele inainte de a fi cu totii victimile lui,dar si cei pesimisti-care vad o cantitate a razboaielor ce vor atrage moartea tuturor. Aceasta prima imagine analizeaza cu precadere opinia celor ce cred ca pentru a intelege cauzele razboiului trebuie studiate mai intai firea si comportamentul omului pentru a-i descoperi defectele si pentru a le putea corija. Istoria aduce cu sine si sustinatori ai ideei ca defectele oamenilor pot fi manipulate si dirijate in asa fel incat acestea sa produca efecte pozitive in ceea ce priveste pacea.

Jonathan Dymond vorbeste de natura conflictuala a omului, care va putea face subiectul unei balante a puterii. Aceasta perspectiva a sa atrage atat parerile optimistilor care vad in naturaumana un progres care nu va duce la o balanta a puterilor. Pesimistii, dimpotriva vad in balanta puterii o modalitate de a mentine 2 tabere conflictuale. Un alt sustinator al primei imagini, teologul Niebuhr sustine faptul ca realismul politic este de neconcput fara o analiza a naturii umane. Acesta critica viziunea optimistilor, dar si pe cea a liberalilor si marxistilor care nu iau in considerare in analiza lor utopica de factorii externi care intervin in comportamentul oamenilor si care duce in final la conflict. Acesta sustine ca omul este nascut intr-un mediu conflictual, iar omul va dori intotdeauna autodepasirea si de ce nu , asemanarea lui cu divinitatea. Omul in viziunea sa este caracterizat de trufie. Dar aceasta perspectiva nu a fost impartasita numai de Niebuhr, ea se gaseste si in traditia crestina prin Sf Augustin care a interpretat-o in termeni clasici. Ba mai mult, ea a aparut pentr prima data in filosofia lui Spinosa. Referitor la scrierile politice, aceasta viziune ne este impartasita si de Hans Morgentau in sec XX. Toate aceste perspesctive au in comun asumptiile despre natura umana. Sf. Augustin observase importanta instinctului de conservare in ierarhia motivatiilor umane. In opinia lui Spinoza omul va incerca sa se autoconserve in raport cu legile naturii si ale ratiunii incercand sa ii ajute si pe altii , atragandu-i prin prietenie. Aceasta nu este numai o dovada de altuism, ci constientizarea faptului ca munca divizata si cooperarea pot duce la conservarea propriei existente. Dorinta de a vedea in persoana de alaturi aliatul tau si incercarea de a face binele comun prin crearea unui tot unitar uman care sa insufleteasca aceleasi valori si idealuri. Credinta intr-o putere proprie si nu politica de a face lucrurile care aduc un bine tuturor Sf Augustin vorbeste despre pacatul originar care il indeamna inca de la nastere pe om sa-si urmez propriul interes. Oamenii nu sunt calauziti de perceptele ratiunii pure, ci de propriile ratiuni. Fiind supusi propriilor pasiuni, oamenii sunt mereu atrasi in conflicte. Nu mai este ideea de armonie si ajutor mutual,ci de distrugere reciproca, fiecare dorind suprematia. Cei care vad in ratiune o limitare a posesiunii sunt vazuti ca utopici.

Sf Augustin, Niebuhr si Morgentau resping dualismul din gandirea lui Spinoza, reflectand ca omul este imperfect atat fizic cat si psihic, iar relele politice sunt un dat al acestor imperfectiuni umane. Desi Spinoza proclama pacea ca scop al statului , el ajunge totusi la concluzia ca statele sunt dusmanii naturali unele fata de altele; iar asta va face ca ele sa fie mereu in garda, deoarece statele pot deveni necinstite si razboinice din cauza pasiunii acestora care va umbri interesele statelor si chair a oamenilor. Niebuhr pune deasemenea razboiul pe seama inconstientei umane. Sf augustin, alaturi de alti optimisti si pesimisti pun razboaiele pe seama caracterului omului care este inevitabil conflictual si propun eliminarea acestuia prin schimbarea omului. Morgentau respinge teoriile pacifiste prin care bunatatea si maleabilitatea naturii umane ar putea conduce la pace. Din contra, el pune comportamentul politic pe seama conduitei egoiste si viclene a naturii umane care a ramas neschimbata secole de-a randul. Inclinatia omului atat pentru bine cat si pentru rau ne face sa nu putem distinge elementele istorice de oamenii care le-au infaptuit. Complexitatea analizei naturii umane consta in faptul ca nu putem analiza faptele bune sau cele rele ale unei persoane si sa concluzionam asupra acestor asumptii. Omul trebuie privit in complexitatea sa. Asa cum afirma si Emile Durkheim constitutia psihica este prea generala pentru a predetermina mersul fenomenelor sociale. Intrucat o analiza a comportamentului uman nu ar face decta sa reliefeze anumite deosebiri, iar razboiul si perioadele de pace ne pot duce cu gandul la natra schimbatoare a omului, nu putem decat sa punem aceste caracteristici pe baza dorintei interioare a omului. Daca vrea pace, va fi pace iar daca nu va fi razboi. Natura umana nu poate expliac pacea sau razboiul dintr-o anumita perioada pe pamant, insa ea poate scoate la iveala diferitele imperfectiuni sociale si politice. Analiza primei imagini din perspectiva pesimistilor este mai relevanta intrucat, asa cum afirma Spinoza ca fenomenele politice sunt rezultatul comportamentului uman, putem afirma ca oamenii actioneaza diferit in momente diferite. Uniunea oamenilor poate duce la o convietuire pasnica, insa aceasta impune mereu o protejare personala de

posibile atacuri. Absenta unei guvernari nu ar face decat sa sporeasca conflictualitatea dintre indivizi asa cum arata si Sf Augustin. Niebuhr in critica sa la adresa lui Augustin , pune in evidenta necesitatea unei ierarhizari a institutiilor, intrucat omul este predispus sa aleaga institutiile care ii ofera un grad mai mare de securitate si sa le puna in umbra pe cele care nu au asemenea caracteristici promitatoare. Analizand cauzele primare ale conflictului, tindem sa ne indepartam de o analiza realista a RI. Cauzele diferentelor de comportament trebuie cautate in afara naturii umane. Intelegerea cauzelor secundare inseamna o sansa reala de pace. Necesitatea balantei de putere ca o premisa a mentinerii pacii, idee sustinuta e Morgentau s Niebuhr. Criticile lui Morgentau acesta sustine ca in lipsa unui mediator al competitiei de putere dintre oameni se poate ajunge la o lupta de putere care sa ateste raul din oameni. Aceasta competitie apare din dorinta de a avea ceea ce ne dorim si nu neaparat din dorinta de a face rau. A doua sursa a conflictului spre care Morgentau tinde sa o patrunda cand vorbeste despre prima este cea a dorintei de putere. Acesta sustine ca succesul politic este atins atunci cand iti poti pastra , spori si demonstra puterea pe care o ai asupra celorlalti. Puterea apare aici ca un scop in sine, iar in cazul primei surse apare ca fiind instrumentul necesar pentru obtinerea succesului in conditiile concurentei. Morgentau considera tendinta inerenta a omului catre putere ca fiind o trasatura mai puternica decat conditiile aleatoare in care survin luptele pentru putere. Setea de putere a individului pentru sine insusi nu afce decat sa ne puna in evidenta defectele sale morale. Oamenii au tendinta naturala de a cauta puterea. Prima idee va conduce la acceptarea ideii conform caruia puterea este mijlocul fara de care statele nu isi pot indeplini dezideratele. In primul caz puterea este un scop, iar celalalt este un instrument.

Morgentau sustine ac gandirea politica moderna poate fi impartita in doua scoli: 1)utopistii- care au o filosofie optimista

2)realistiicomportamentelor

care

considera

ca

lumea

este

rezultatul

dorintelor

Guvernele, manevrele politice umane si balantele de putere sunt necesare in stoparea pasiunilor oamenilor, acre pot duce la coflicte de inetrese. Statele urmaresc raportul de putere dintre ele pentru a putea conserva securitatea lor. Se pune astfel intrebarea daca puterea ar trebui sa fie sau nu valoarea suprema a statelor sau se va putea face distinctia dintre valoarea suprema si calitatea se simplu mijloc a acesteia. Morgentau a analizat implicatiile anarhiei internationale si a facut o distinctie intre actiunile care pot fi intreprinse pe plan intern si cee posibile pe plan extern. Ca concluzie trebuie reamintit faptul ca razboiul si conflictele apar din pricina conportamentelor umane. O prima imagine vizeaza ca bunatatea din oameni, dusa la dimensiuni universale ar putea face posibila pacea .

Cateva implicatii ale primei imagini


Stiintele comportamentului si reducerea violentei interstatale
Cele mai importante cauze ale institutiilor si actiunilor politice trebuie cautate innatura si comportamentul omului. Aceasta afirmatie reprezinta un minimum de consens la acre au ajuns cei pe care i-am numit analisti ai primei imagini. Unitatea primei imagini este mai bine intretinuta de catre cei ce considera omul ca fiind cauza razboiului si incearca s ail schimbe. Cei care cred in pacifism sustin ca razboaiele nu vor lua sfarsit pana cand oamenii nu vor deveni, intr-un fel sau altul, mai buni De exemplu, din numarul total de psihologi, cei ce s-au ocupat de problema razboiului sunt relative putini. Idealul unei politici de politici de prevenire este acela de a impiedica declansarea conflictului prin reducerea drastica a tensiunilor din societate prin metode eficiente. Dupa parerea lui Lasswell, nu este foarte important sa facem schimbari in organizarea

guvernului cat sa reorientam modul de gandire, mai ales a celor care au o mare influenta in societate. Pentru Lawrence Frank societatea este pacientul, care in opinia unora, pacientul poate fi vindecat prin tratarea indivizilor care intra in structura lui, iar dupa altii prin perfectionarea institutiilor sociale ce dau nastere unor tensiuni care isi gasesc adeseori o dizolvare imperfecta in razboi. In aceeasi maniera dar dintr-o alta perspectiva . Clyde Kluckholn, considera ca problema centrala a pacii mondiale tine de reducerea si controlarea impulsurilor agresive. Altii sustin ca razboaiele apar tocmai pentru ca oamenii se asteapta la razboaie, iar pentru a aboli razboiul, trebuie modificate asteptarile oamenilor. Ideea ca promovarea intelegerii pe plen international va incuraja pacea poate constitui o introducere foarte adecvata la o abordare a relatiilor internationale din perspective stiintelor comportamentului. Miller in lucrarea Psychological Approches to the Prevention of War sustinea ca ignorarea dorintelor, dezideratelor si trasaturilor specifice ale altor popoare atrage dupa sine frica si constituie una dintre principalele cauze ale agresiunii. Intelegerea promoveaza intotdeauna pacea tocmai pentru ca nu se inteleg foarte bine un ape cealalta? Suntem intr-un razboi rece cu Uniunea Sovietica pentru ca nu intelegem sufficient societatile comuniste sau fiindca le agreemcu atat mai putin cu cat le intelegem mai bine. Afinitatea culturala nu a incetinit suvoaiele de sange, asa cum o ilustreaza cu prisosinta istoria Europei de V. Sin u intotdeauna cunoasterea a adus neaparat la mai multa intelegere si compasiune. Karl Deutsch conchide ca reactia multor indivizi rafinati din punct de vedere emotional, cultural si politic, dupa o vizita in strainatate este un nationalism, o mai mare loialitate fata de propria limba, cultura si fata de propriul popor. Cunostintele dobandite prin studierea diferitelor culture trebuie puse in slujba desavarsirii diverselor societati , astfel incat razboiul san u mai fie o institutie sociala acceptata. Razboiul ca rationament este o simpla institutie sociala, nu un produs necesar al naturii umane. Avand in vedere ca institutiile sunt niste inventii sociale daca vrem sa

scapam de o institutie trebuie sa inventam alta, care sa o inlocuiasca. Oamenii se dueleaza numai atata timp cat in societate exista obiceiul duelului. Mead scria intr-o carte de-a sa ca cele mai mari si mai profunde schimbari din cultura , reprezinta opera timpului. O opera in care fiecare individ joaca , inconstient un rol infim . dintre toti specialistii in stiintele comportamentului , antropologii sunt cei mai in masura sa aiba o imagine de ansamblu. Si tot ei sunt cei care descurajeaza de cele mai multe ori, speranta ca se pot induce rapid schimbari sociale sistematice. Razboiul nu este inerent naturii umane, asa cum nu sunt nici suferintele adolescentei. Dar e mai usor sa dezradacinezi razboiul din lume decat frustrarea adolescentilor din societatea noastra? Pear sustine ca atitudinea beligeranta poate fi identificata pentru ca atitudinile se dobandesc prin invatarea sociala, ele pot fi schimbate. Orice schimbare sociala presupune insa o relatie intre timp si forta. In general vorbind, cu cat forta este mai mare, cu atat mai rapid se va produce schimbarea sociala. Tensiunile legate de conflictele internationale survin in mintea maselor sau sunt semnificative doar atunci cand ii influenteza pe lideri responsabili de politica internationala a tarilor respective. Elitele se recruteaza din randurile maselor. Incompetentii din punct de vedere psihologic, ar trebui impiedicati sa ajunga la putere sis a recunoastem ca liderii politici trebuie selectati pe alte criterii decat cel afectiv, cel al manipularii politice sau al accidentului istoric. Pacea presupune tinerea sub control a tensiunilor si conflictelor nationale, precum si directionarea acestora catre scopuri constructive. In ceea ce priveste ura fata de razboi ultimii ani ne-au aratat ca refuzul unor tari de a intra in razboi poate opera ca o incurajare a agresiunii celorlalte. Fortele sociale si psihologice care genereaza rivalitatea sunt prea puternice pentru a fi tinute sub control de o daruire vaga fata de toti oamenii de pretutindeni sau fata de idelul cooperarii internationale. Se pare ca este nevoie de o autoritate internationala concreta, in jurul caruia oamenii sa construiasca noi identificari si loialitati supranationale.

In absenta unei teorii elaborate despre politica internationala, cauzele descoperite si remediile propuse sunt adeseori mai strans legate de temperament si formatie, decat de obiectele si evenimentele lumii inconjuratoare. Pacifistul asteapta si spera in tacere ca oamenii se vor comporta asa cum o cere Dumnezeu. Behavioristul a cerut si el la fel de mult si a demonstrate la fel de anapoda ca acestea ar putea fi suficiente. Unii behavioristi au aratat ca ceea ce pot face ei pentru a solutiona problema razboiului depinde de instituirea unor conditii politice corespunzatoare si ca pana atunci nu pot decat sa isi ajute propriile guverne sa mentina pacea sau sa castige razboaiele intro lume dificila. Cu cat behavioristii tin mai mult cont de politica, cu atat mai lucide si mai modeste devin eforturile lor de a contribui la cauza pacii.

Cea de-a doua imagine Conflictele internationale si structura interna a statelor

Prima imagine nu a exclus influenta statului, insa rolul statului a fost introdus ca o consideratie mai putin importanta decat comportamentul uman si care trebuie explicata pe baza acestuia. De vreme ce totul se raporteaza la natura umana,pentru a explica ceva trebuie aa luam in consideratie mai multe elemente, nu doar natura umana. Evidentele ce trebuie explicate sunt atat de multe si de diverse, incat natura umana nu pote fi singurul factor determinant. Sociologii au gresit adesea prin faptul ca au tratat problema pacii si a razboiului fara a se referi la cadrul politic in care se desfasoara actiunile individuale si sociale. Concluzia este evidente: ca sa intelegem razboiul si pacea trebuie sa recurgem la analiza politica, pentru a imbogati si ordona descoperirile psihologiei si ale sociologiei. Pentru a descoperi explicatiile posibile ale incidentei sau

nonincidentei razboiului, ne putem indrepta atentia catre politica internationala (de vreme ce razboaiele apar intre state) sau chiar catre aceste state (pentru ca lupta se poarta in numele statului). Prima metoda va fi abordata in cap. VI; conform celei de-a doua imagine, insa cheia intelegerii pacii si a razboiului ramane organizarea interna a statelor. Razboiul intareste, de regula, unitatea interna a statelor implicate. Asa se face ca tara afectata de conflicte interne poate cauta in mod deliberat un razboi carre sa aduca pace interna. Bodin a inteles bine acest lucru si a tras urmatoarea concluzie: cel mai bun mod de a pastra integritatea unui stat si de a-l apara de revolte, rebeliuni sirazboaie civile este acela de a-I face pe supusi sa traiasca in relatii prietenesti, si in acest scop, de a gasi un inamic impotriva caruia sa poata face front comun. El a gasit si dovezi istorice care arata ca principiul a fost aplicat, mai ales de catre romani, care nu au putut gasi un antidot mai bun pentru razboiul civil, unul cu efecte mai sigure, decat acela de a-I pune pe cetateni in fata unui inamic. Recursul la defecte interne pentru a explica acele actiuni externe ale statului care duc la razboi poate imbraca multe forme. O astfel de explicatie poate fi legata de un tip guvernamant despre care se crede, indeobste, ca este rau. De exemplu, de multe ori se considera ca privatiunile impuse poporului de catre tiran produc niste tensiuni ce isi pot gasi expresia in atacurile impotriva strainilor. Explicatia mai poate viza si defectele unei guvernari care nu sete considerata a fi rea, in sine. S-a observat, astfel, ca restrictiile impuse guvernului, in vederea respectarii drepturilor cetatenesti, constituie impedimente in elaborarea si implementarea politicii externe. Si, ca un ultim exemplu, explicatia es poate referi la neajunsuri geografice sau economice sau la lipsuri prea vag definite ca sa poate fi etichetate. Astfel, o tara poate sustine ca nu si-a castigat frontierele de drept, ca aceste frontiere sunt necesare pentru a-I asigura securitatea si ca un razboi prin care sa isi extinda teritoriul in masura dorita este justificat sau chiar necesar. Defectele statelor constituie cauza razboaielor dintre ele. Razboaiele pot fi explicate prin defectele unora sau ale tuturor statelor fara a impartasi convingerea ca simpla eliminare a acestor defcte ar crea fundamentul unei paci permanente. Asertiunea pe care o supunem atentiei este aceea ca razboaiele pot fi limitate sau eradicate o data pentru totdeauna prin reforma statelor? Dar in ce mod ar trebui schimbata structura statelor? Care ar fi definitia standard al unui stat bun?

Karl Marx defineste termenul de bun in functie de proprietatea asupra mijloacelor de productie. Immanuel Kant il raporteaza la principiile abstracte ale dreptului, Woodrow Wilson la autodeterminarea nationala si organizarea democratica moderna. Reforma recomandata este considerata a fi o baza suficienta pentru a asigura pacea mondiala. Marx de exemplu, era convins ca statele aveau sa dispara la scurt timp dupa ce vor fi devenit socialiste. Si atunci problema razboiului nu ar mai fi existat, daca definim razboiul ca pe un conflict violent intre state. Kant era de parere ca statele republicane aveau sa accepte de buna voie sa fie guvernate dupa un cod de legi intocmit chiar de ele insele. Wilson preconiza o serie intreaga de conditii necesare pacii: o mai buna intelegere internationala, securitate colectiva si dezarmarea sau o confederatie internationala a statelor. Vom examina gandirea politica a liberalilor secolului al XIX- lea intrucat ei sustin teza conform careia conditiile interne determina conduita externa, trebuie intai analizate conceptiile acestora privind politica interna.

Politica interna: conceptia liberala


Dupa parearea lui Hobbes, autoconservarea este interesul principal al omului; dar cum concurenta da nastere dusmaniei si neincrederii si cum unii oameni sunt egoisti si dornici de razbunare, individul aflat in starea de natura se teme pentru siguranta lui si este oricand gata sa-l loveasca pe celalalt, inainte cde a fi el insusi lovit. Intrucat viata in starea de natura li se parea imposibila, oamenii s-au indreptat catre stat pentru a cauta in colectivitate, securitatea pe care nu o puteau gasi in mod individual. Hobbes definise libertatea ca fiind absenta restrictiilor insa oamenii trebuie sa isi satisfaca unele libertati daca vor sa se bucure de vreo una si sa isi satifaca, in acelasi timp, instinctul cel mai puternic, acela de a ramane in viata. In aceasta analiza exista trei tipuri de variabile majore: individul, societatea si statul. Primele doua determina masura si tipul unctiilor pe care trebuie sa le indeplineasca statul. In teoriile indiidualiste, statul devine variabila dependenta. Majoritatea individualistilor credeau, pe de-o parte, ca omul este, in general, destul de bun si pe de alta, ca data fiind chiar orientarea egoista a comportamentului individual exista totusi o

armonie naturala care nu duce la un razboi al tuturor impotriva tuturor, ci la o societate stabila, ordonata si progresista, in care nevoia de interventie guvernamentala sa fie minima. Nu numai ca indivizii reprezinta susrsa progresului in societate, dar ei insisi se perfectioneaza in mod constant. Cu cat oamenii traiesc mai mult in public, scria Jeremy Bentham, cu atat mai mare este efectul sanctiunilor morale. Astfel ca restrictiile impuse indivizilor nu sunt doar niste agasante privari de libertate, ci ele insele polueaza insesi resursele progresului social. Liberalii aveau din principiu tendinta de a limita guvernul, acest principiu rezultand, ca in cazul lui Godwin, dintr-o evaluare optimista a calitatilor morale si a capacitatii intelectuale a umanitatii. Utilitaristii erau tentati sa limiteze guvernul numai prin proba eficientei. In ce mod ar putea contribui guvernul la fericirea unui numar cat mai mare de oameni? O sarcina data ar putea fi indeplinita mai bine de catre cetatean sau pentru el. Faptul ca raspunsul oferit de Bentham si adeptii lui a fost de cele mai multe ori de catre si nu pentru se datoreaza, in mare parte, influentei lui Adam Smith. Ceea ce conteaza aici nu este vechiul principiu al diviziunii muncii, ci noua conceptie conform careia rezultatele muncii, divizate in producerea si desfacerea bunurilor, pot fi iarasi stranse laolalta si distribuite in mod echitabil, fara supravegherea guvernului. In trecut, faptul ca fiecare producator, comerciant sau fermier cauta nu bunastarea obsteasca ci binele sau propriu, a dus la concluzia ca este necesar controlul guvernamental, pentru a nu se ajunge la haos. Daca guvernul nu vegheaza asupra interesului general atunci cine sa o faca? Smith raspunde ca, in anumite conditii, acest lucru il pot face fortele impersonale ale pietei. P roductia poate fi organizata in mod eficient si bunurile pot fi distribuite echitabil numai prin mecanismul pietei. Printr-o incredere exagerata in efectul regulator al pietei libere, definitia liberala a statului bun ca stat limitat poate fi sustinuta chiar si de cei care respingeau teoria asociata adeseori cu liberalismul aceea ca omul este perfectibil la infinit. Viciul insusi face bine, atunci cand e ingradit si marginit de dreptate dupa cum afirma Bernard Mandeville. Lacomia il impinge pe om sa trudeasca din greu pentru propria sa bunastare si acest lucru este benefic pentru intreaga societate. Dar daca lacomia il face pe om sa trudeasca pentru bunastarea lui si intamplator a societatii, tot aceasta il poate determina sa insele, sa minta si sa fure numai spre binele sau. Si aici intervine functia guvernului. Infractorii trebuie pedepsiti. Guvernul are cel putin rolul minim de a garanta securitatea persoanelor si a proprietatii lor.

Pe Smith, de pilda, il deranja tendinta clasei patronale de a se sprijini pe situatia ei economica pentru a scoate un maximum de profit, prin masuri monopoliste, in detrimentul clasei proprietarilor funciari si al clasei muncitoare. Smith era convins ca inegalitatile nefiresti sunt generate de amestecul guvernului asa cum fara indoiala ca se si intampla, in buna masura, in acea vreme- incat a criticat toate functiile guvernului, cu exceptia celor politienesti, strict definite. Numarul consumatorilor trebuie sa fie proportional cu resursele de subzistenta. In acest scop trebuie sa inceteze toate incurajarile in sensul cresterii populatiei si trebuie aplicate toate sanctiunile in vederea prevenirii acestui lucru; deci, claritatea trebuie sa vizeze iluminarea mintii, nu alinarea nevoilor trupesti. Filosofii radicali din anii 1830 au incercat sa introduca aceste principi intr-un program politic. In timp ce chartistii cerea reforme care sa dea rezultate tangibile si imediate sufragiul universal, legislatia muncii, o lege a saracilor mai liberala John Stuart Mill, purtatorul de cuvant al radicalilor, aducea argumente in sprijinul sufragiului burgheziei si clasei de mijloc, ridiculiza ideea ca daca salariile sunt mici si nues gasesc locuri de munca, aceasta nu este din cauza nereglementarii sistemului de concurenta, ci deoarece clasele sarace ignorau invataturile lui Malthus. Programul radicalist era in mare parte negativist propunea eliminarea taxelor pentru produsele de stricta necesitate, interzicerea pedepselor corporale in armata, abrogarea legii privitoare la taxele pentru importul de cereale prevazand o singura masura pozitiva: instituirea unui sistem de educatie nationala. Dar functiile specifice statului sunt suficiente pentru a asigura conditiile necesare unei societati liberale si economiei de tip laissez faire? Iata cum sunt descrise aceste conditii: unitati aproximativ egale angajate intr-o concurenta liberala si indivizi responsabili din punct de vedere moral si mental. Atat timp cat concurentii sunt aproximativ egali, succesul lor va depinde de eficienta cu care satisfac cererile consumatorilor. Prin persoana lui John Stuart Mill, liberalismul utilitarist a trecut de la blocarea interventiei statului la recomandarea unor masuri pe care statul ar fi trebuit sa le ia. Aplicarea principiilor laissez faire poate spori productia . Dar roadele sunt distribuite in mod egal? Mill crede ca nu. James Mill fusese convins ca protectia proprietatii prin lege avea sa ii asigure fiecaruia cantitatea maxima din produsul propriei munci.

Guvernarea limitata ramane idealul a ceea ce Wilhelm Ropske numeste revizionalism liberal, insa, dupa cum arata acesta, desi interventia lui este limitata, statul trebuie sa fie puternic in sectorul sau. Chiar daca ramane in afara pietei, trebuie sa fie in stare sa previna inegalitatile de avere care ar putea-o afecta sau domina. Avand in vedere ca o societate care se autoregleaza este un mijloc necesar, ea devine o componenta a idealului catre care tind liberalii.

Relatiile internationale: conceptia liberala


In opinia lui Treitschke, principala indatoire a statului este una dubla: de a mentine puterea in afara si legea in interior. Prima obligatie a statului trebuie sa fie aceea de a avea grija de armata si de jurisprudenta, pentru a proteja si a controla comunitatea de cetateni. Pe plan extern, statul se ocupa de aparare, iar pe plan intern de justitie. Asa cum, asemeni lui Hobbes, liberalii accepta statul care isi indeplineste functiile necesare, ei accepta razboiul asa cum a facut-o Treitschke, ca o ultima solutie pentru rezolvarea conflictelor dintre state. In relatiile internationale, razboiul este analog statului in politica interna. Smith, de exemplu, recunoaste ca tot ce cade sub incidenta unui tribunal de judecata poate fi si cauza unui razboi. Bentham recunoaste necesitatea ca statele sa recurga uneori la razboi pentru a indrepta ceva rau, din aceleasi motive pentru care oamenii sunt din cand in cand nevoiti sa apeleza la curtile de justitie. Pentru a intelege conceptia liberalilor despre stat trebuie analizate ideile lor despre om si societate, iar pentru a le intelege conceptiile despre relatiile internationale trebuie studiate ideile lor cu privire la stat si comunitatea statelor. Primii liberali si utilitaristi, au presupus ca exista o armonie obiectiva de interese in societate. Aceeasi presupunere se aplica si in cazul relatiilor internationale. John Stuart Mill declara: eu cred ca binele unei tari nu poate fi obtinut prin alte mijloace decat cele care au in vedere binele tuturor tarilor, si nici nu trebuie cautate altele, chiar daca dau rezultate. Pacea e cea care srveste interesele reale ale tuturor popoarelor. James Shotwell scria: Doctrina politica a pacii internationale este o paralela la doctrina economica a lui Adam Smith, caci se bazeaza, de asemenea, pe o recunoastere a intereselor materiale comune si reciproce, care depasesc frontierele nationale. Aceste granite ar inceta sa mai constituie niste bariere daca ar conta numai

interesele reale. Calea prin care se pot satisface concomitent interesele tuturor oamenilor este cooperarea sau concurenta constructiva. A fost o vreme cand pana si publicistii mai putin instruiti intelegeau nu numai versiunea simplificata a clasicei dispute in jurul comertului liber, dar si ca incercarile de a extinde teritoriul statelor sunt absurde, fie ca e vorba de anexarea teritoriilor vecine sau a unor colonii. Costurile cuceririi de noi teritorii sau ale colonizarii nu pot fi compensate de avantajele oferite de comert, intrucat aceleasi avantaje pot fi obtinute fara nici un cost, prin incurajarea comertului liber. Razboiul inseamna distrugere si imbogatirea de pe urma razboiului trebuie sa fie, asadar, o iluzie. Desi pacea este in interesul poporului, guvernantii fac razboi. Democratia reprezinta forma de stat pasnica. Controlul politicii de catre popor ar insemna pacea. Interesele si opinia publica asigura, in tandem, o politica de pace, caci daca guvernantii poarta responsabilitatea implinirii dorintelor poporului, ne putem astepta ca opinia publica sa functioneze ca o sanctiune eficienta. Increderea in opinia publica sau, in general, increderea in tendinta constanta catre pacifism a democratiilor s-a dovedit a fi utopica. Dar utopismul liberalilor avea o natura destul de complexa. Ei nu sustineau ca razboiul ar fi putut fi eradicat oricand prin masuri specifice sau prin simpla dorinta de a o face, ci mai degraba ca progresul a adus lumea aproape de punctul in care razboiul poate fi eliminat din relatiile statelor. Utilitatea constituie obiectivul urmarit atat de catre stat cat si de catre individ, in actiunile lor. Ca sa instaureze pacea, telul trebuie inlocuit cu democratia asa incat telul sa fie utilitatea poporului si nu a grupurilor minoritare.

Deficien e ale teoriei


Pacea poate fi realizat doar de statele bune,iar r zboiul este un produs al statelor rele.Se pleac de la idea c statele rele sunt capabile de a declan a r zboi,orice stat care declan eaza r zboi este r u.Prima critic vizeaz impractibilitatea solu iei recomandate,iar cea de-a doua face referire la suficienta analizei care a condus la aceasta.Dac statele evolueaz pozitiv,atunci ocaziile pentru r zboi devin mai rare, rile fiind mai capabile s i i rezolve divergentele pe cale ra ional i amiabil .

n ceea ce prive te inlocuirea sistemului bazat pe r zboi,liberalii sus in c opinia public ar reprezenta sec iunea de baz ,iar garan ia ar fi echilibrul de interese.Divergen ele dintre state ar fi solu ionate pa nic far manipulare politic . Una dintre critici aduse liberalilor se refer la concep ia gre it a acestora c diferendele interna ionale ar trebui solu ionate precum cele na ionale.n viziunea lor,n afacerile interna ionale,ra iunea ar trebui s primeze asupra for ei,n timp ce pe plan intern,disputele ar trebui solu ionate de catre institu ii care sa imbine ra iunea cu for a. Un punct de cotitura n viziunea liberalilor l reprezinta concep iile lui Wilson, care prevedea o nou er n care vor exista acelea i standarde morale pentru state ct i pentru oameni,condi ia era ca toate statele s devin democra ice.Multi liberali au trecut de la o formulare negativ la una pozitiv a cerin elor politice ale unui sistem de tip laissez faire,iar n plan interna ional au optat pentru preluare func iilor guvernului de c tre organiza iile interna ionale, n loc s - i pun speran ele n educa ie si n a puterii, ci solu ionarea pa nic a diferendelor.Idealul lui Wilson nu este o balan

ocomunitate a puterii.Auto-determinarea trebuie s asigure democra ia astfel, statele sunt pa nice.Liberalii laissez faire considerau c rela iile dintre produc tori pot fi guvernate cu succes prin contractele ncheiate ntre ei. Solu iile la problema r zboiului bazate pe modelul celei dinti sau celei de-a doua imagini trebuie s implice posibilitatea des var irii n ceea ce privesc unit ile aflate n conflict. Pentru a putea fi asigurate imbun t irile necesare n sistem ar fi nevoie de mai mult for decat pentru men inerea unui minim de ordine situa iile conflictuale nu rezult i dreptate n cazul unor numai din defectele subiec i imperfec i.Dac subiec ilor,ci

i din calitatea rela iilor dintre ace tia, este posibil ca nici m car o

imbun t ire a situa iei indivizilor s nu fie suficient pentru a asigura armonia ntr-o anarhie.Ceea ce inseamn c solu ia liberal este impracticabil iar aceast concluzie este legat de inadverten a analizei liberale.Pacea si justi ia au nevoie de o organizare care s imprumute cat mai mult din calit ile guvern mantului.

Tipul de organizare a liberalilor nu era destul de bine pus la punct pentru a putea atinge obiectivele acestora.Apare vechea tendin a a acestora de a nlocui for a cu ra iune,att n rela iile interna ionale ct democra ie ar fi o lume a p cii i n cadrul intern.O lume caracterizat de perfecte,ns guvernele autocratice sunt i impulsive si deci

r zboinice.Monarhiile sunt pa nice,democra iile sunt iresponsabile

predispuse la r zboi.Solu ia nu este organizarea politic ,ci cea economic :democra iile capitaliste promoveaz r zboiul,iar democra iile socialiste sunt pa nice. Nici o solu ie pentru rela iile interna ionale conceput numai pe baza celei de-a doua imagini nu poate fi valabil , acest mod de abordare este el insu i gre it.Criticile aduse de c tre Kenneth Waltz la adresa liberalilor sunt valabile pentru toate teoriile care se bazeaz pe generalizarea unui tip de stat lume. Teoria conform carei oamenii fac societ ile n care traiesc, inclusiv societatea international a fost considerat de catre autor complet eronat dar oamenilor care actioneaz n aceste state alc tuiesc i incomplet ,c ci rela iilor tocmai societ ile n care traiesc i transform pe oameni. Ac iunile statelor sau ale substan a interna ionale.Influen a exercitat de structura intern a statelor n ncercarea de a i de societate pentru a instaura pacea n

solu iona ecua ia r zboi-pace nu poate fi determinat .

Cateva implicatii ale celei de-a doua imagini


Socialismul international si declansarea Primului Razboi Mondial

In urma analizei marxiste, partile componente pentru declansarea razboiului sunt: 1.Modul capitalist de productie a determinat aparitia a doua clase antagonice, burghezia si proletariatul

2.Statul capitalist reprezinta controlul masinariei guvernamentale in interesul uneia dintre aceste clase 3.Statul capitalist aduce lupta de clasa sub un oarecare control, fara a-i pune de fapr capat 4.Razboiul este manifestarea extrema a luptei interne de clasa. In opinia lui Woodrow Wilson si Sir Eduard Grey, Puterile Centrale declanseaza Primul Razboi Mondial; In opinia istoricilor revizionisti Franta, Rusia, Marea Britanie si SUA sunt vinovate de razboi. In opinia marxistilor statele capitaliste sunt cauza razboiului; pacea va fi restaurata prin distrugerea capitalismului si instaurarea socialismului. Unii socialisti francezi, mai cu seama germani sustineau ca statele capitaliste sunt prin natura lor logodite cu razboiul. State precum Anglia, Franta, Germania. Razboiul la inceput era un razboi de aparare. Franta nu putea intra in razboi decat daca i-ar fi fost impus (declaratia lui Jaures Am dreptul sa spun ca acum guvernul francez doreste pacea si ia masuri pentru a o mentine). Germania (declaratia prin care SPD Partidul SocialDemocrat German ) isi explica pozitia cu privire la razboi declarand ca sunt amenintati de teroarea unei invazii straine si ca ar trebui sa se ia masuri pentru a apara tara. Se dovedeste ca era un razboi defensiv pentru toata lumea.

Adaptarea teoriei la realitate: Lenin


Lui Lenin nu-i venea sa creada la inceput ca social-democratii s-au hotarat sa sprijine eforturile guvernului german in directia razboiului, dovedind astfel ca aproba, razboiul. Cand I s-a adus la cunostinta acest lucru, nu si l-a putut explica decat ca pe un complot al presei capitaliste. Lenin s-a apucat sa nascoceasca alta explicatie daca vroia sa salveze teoria socialista. Lenin putea spune si chiar a spus ca unii dintre asa zisii proletarinu erau deloc adevarati proletari, ci fusesera cumparati cu o parte dintre avantajele necinstite ale

imperialismului. Acest grup constituia un exemplu negativ pentru proletarii de buna credinta. Marx si Engel vedeau miscarea proletara ca fiind miscarea autonoma a imensei majoritati, in folosul imensei majoritati. Dat fiind ca este o moscare constienta de sine si constienta din punct de vedere politic, nu exista nici un zid intre conducatori si cei condusi; comunistii sunt fractiunea cea mai hotarata si mai inaintata a partidelor muncitoresti din fiecare tara.\ Experienta primului Razboi Mondial a demonstrat cat de mult s-au amagit socialistii. Era evident ca interesele muncitorilor nu erau atat de unitare pe cat ii facuse teoria sa creada din cauza ca conditiile economice nu ajunsesera la maturitatea necesara pentru a genera un interes unanim. Lenin a inceput sa insiste din ce in ce mai mult asupra necesitatii unei conduceri autoritare si sa critice masele pentru ca nu au inteles ca era in interesul lor sa urmeze aceasta conducere sau, mai exact, pe acei lideri marxisti pe care Lenin ii considera membri autentici ai avangardei revolutionare. Lenin revine la teoria lui Marx cu privire la razboi: proretariatul nu poate avea nimic de castigat din razboaiele pe care le genereaza capitalismul, in afara de faptul ca se poate folosi de ele pentru a incuraja revolutia comunista. Acestea ii permit sa sustina cu vehementa ca proletariatul de pretutindeni este animat de un singur interes constant.

Adaptarea teoriei la fapte: revizionistii


Eduard Benstein sustinea ca trebuie insistat pe imbunatatirea treptata a conditiei muncitorilor, atat din punct de vedere economic, cat si politic. Revizionistii erau impotriva teoriilor marxistilor traditionali. Eduard Benstein vroia sa inlocuiasca revolutia cu evolutia. Idei asemenatoare si-au gasit expresia in Franta prin Joures, in Anglia prin Falueni. In opinia revizionistilor statul trebuie sa se bazeze pe dezvoltarea progresiva.

Revizionistii erau legati de filmul principal al gandirii liberale in ceea ce priveste problemele politice internationale, insa erau deopotriva legati si de gandirea marxista traditionala a epoci. Holeseen constituie un bun exemplu de continuitate in gandirea revizionista, de la perioada antebelica la cea postbelica. In 1909, aceasta era convins ca se contureaza rapid o societate democratica a natiunilor, in care fiecare tara avea sa gaseasca oportunitati depline de dezvoltare, asa cum, in statul democratic, fiecare individ avea sa duca un trai cat mai bun cu putinta. Exista numeroase exemple in care previziunile liberalilor si ale revizionistilor socialisti par sa fi fost veridice. Astazi din perspectiva Occidentului, ele par aproape dureros de veridice daca nu ar exista pericolul comunismului arata presedintele Nixon, lumea libera ar trai in pace. Aceasta convingere recent exprimata este un ecou al strigatelui de revolta al francezilor, britanicilor si americanilor impotriva militarismului german de la inceputul acestui secol, al izbucnirii lui Coleden impotriva Rusiei si al Imperiului Austro-Ungar de la mijlocul secolului trecut si neindoielnic, al strigatelor triburilor primitive unul impotriva celuilalt, epocii de-a razboiului.

Cea de-a treia imagine


Conflictul international si anarhia international
Kenneth Neal Waltz, n scut n 1924, a studiat la Oberlin College i ulterior la Columbia University din New York, unde i-a finalizat i programul de master i ulterior doctoratul n tiin e politice (1956). ndelungata sa carier Swarthmore College i Brandeis College didactic a nceput la

i a continuat la University Californnia-

Berkeley, c reia i-a r mas fidel pn n 1994, cnd s-a retras din postul de profesor titular, p strnd titlul de Professor Emeritus. Revenit dup aproape patru decenii la New

York, nu a r mas departe de catedr , asumndu- i o serie de angajamente didactice la Columbia University, locul form rii sale intelectuale. De-a lungul anilor, a predat ca Visiting Professor la institu ii precum Harvard University sau London School of Economics, dar i la Universitatea din Beijing. Este membru al American Academy of Arts and Sciences, iar ntre 1987 i 1988 a de inut func ia de pre edinte al American Political Science Association. n 1999, a fost premiat de c tre acest prestigios for academic cu James Madison Lifetime Achievement Award, pentru contribu ii deosebite n domeniul tiin elor politice. Contribu ia ini ial n cmpul tiin elor politice a fost determinat de cartea sa Omul, statul i r zboiul. O analiz teoretic 1959, care clasific teoriile rela iilor interna ionale n trei categori sau niveluri de analiz . La mai bine de patru decenii de la publicarea acesteia pare s nu- i fi pierdut nimic din caracterul ei actual. Citat intens i recunoscut drept o contribu ie important la dezvoltarea Rela iilor Interna ionale, ea este considerat un prolog al teoriei neorealiste, expus n forma sa definitiv n 1979. Conform primei imagini a rela iilor interna ionale, cauzele majore ale r zboiului se g sesc n natura uman din direc ionarea gre it i comportamentul omului. R zboaiele pornesc din egoism, a unor impulsuri agresive, din stupiditate. Cea de-a doua

imagine face referire la faptul c restric iile impuse guvernului n vederea respect rii drepturilor cet ene ti constituie impedimente n elaborarea i implementarea politicii externe.

n ceea ce prive te a treia imagine, aceasta pune n eviden

interac iunile

interstatle, tiparele de comportament n sistemul interna ional. Autorul afirm c atunci cnd exist mai multe state suverane i nu exist nici un sistem juridic care s se poat aplica n rela iile dintre acestea apar i conflictele, care uneori pot conduce la r zboi. Acest lucru se poate ntmpla, deoarece, n lipsa unui sistem juridic, fiecare stat i judec necazurile i ambi iile n func ie de ceea ce-i dicteaz propria ra iune sau dorin . Iar

pentru a ie i cu bine dintr-un astfel de conflict, statul trebuie s se bazeze pe propriile sale mijloace, de eficien a carora trebuie s se ocupe n mod constant. Dat fiind c filosofia politic nu ne ofer suficiente indicii pentru n elegerea politicii interna ionale ne vom contura n primul rnd asupra gndirii politice a lui Jean Jacques Rousseau, dar vom face referire i la al i doi filosofi care au urmat ndeaproape ceast linie-Spinoza pentru prima imagine i Kant pentru cea de-a doua. J.J. Rousseau sus ine (la fel ca Montesquieu) c starea de natur a lui Hobbes este o fic iune n scut din ideea c , n natur , oamenii au toate caracteristicile i obieiurile pe care le dobndesc n societate, dar f r constrngerile impuse de aceasta. De aici apar trei ntreb ri: (1) Dac starea de natur originar era una de relativ pace i lini te, de ce a renun at omul la ea? (2) De ce apar conflicte n situa iile sociale? (3) Care este raportul dintre cauza conflictului i modul n care poate fi el inut sub control? n viziunea lui Spinoza i a lui Hobbes, formarea statului i a societ ii era un act de voin care reprezenta o ie ire dintr-o situa ie de nesuportat. Dar Rousseau sus ine c

ntr-o prim faz a st rii de natur , oamenii erau suficient de r zle i ca s nu fie necesar nici un tip de cooperare. ns , n cele din urm , cre terea popula iei i catastrofelor naturale au facut ca, ntr-o mul ime de situa ii, s nu mai fie posibil dect alternativa: cooperare sau moarte. Kant afirm c n starea de natur domin conflictul i violen a, iar statul pare a fi o constrngere necesar . Odat instituit statul, oamenii mai au oarece anse de a adopta o conduit moral . Pn atunci, acest lucru este imposibil, din cauza nesiguran ei i a violen ei. Kant sus ine c statele lumii sunt precum indivizii n stare de natur . Nu sunt nici pe deplin bune i nici nu se afl sub controlul legii. Ca urmare, violen a i conflictele dintre ele sunt inevitabile. Solu ia ar fi, dup Kant, ca toate statele s se perfec ioneze att de mult, nct s ac ioneze conform unor maxime care s poat fi universalizate f r a da na tere unor conflicte.

Spinoza consider c toate conflictele apar din cauza ra iunii imperfecte a omului. Rousseau respinge analiza acestuia, ar tnd c sursa conflictului nu rezid att de mult n mentalitatea oamenilor, ct n natura activit ii sociale. Difilcutatea este ntr-o anumit m sur , de tip verbal. Rousseau ne asigur c dac am ti cum s primim adev rata dreptate care vine de la Dumnezeu, n-avem nevoie nici de conducere i nici de legi. Atta vreme ct fiecare i asigura propriile necesit i, nu puteau exista conflicte; de fiecare dat cnd obstacolele naturale, n combina ie cu cre terea popula iei, f ceau necesar cooperarea, ap reau i conflicele. Rousseau arat clar m sura n care conflictul survin, inevitabil, n treburile sociale ale oamenilor. Deci, ira ionalitatea este cauza tuturor nenorocirilor din lume, n sensul c ntr-o lume cu oameni perfect ra ionali nu ar exista dezacorduri i conflicte este, dup Rousseau, pe ct de adev rat , pe att de irevelant . n viziunea lui Rousseau, ca i a lui Spinoza i Kant, n starea de natur , oamenii sunt guverna i de instinct, de impulsuri fizice i pofte; libertatea i afl

marginile n for ele individului. Este imposibil s fi prev z tor, fiindc n lipsa unor norme sociale nu exist obliga ia de a respecta interesele, drepturile i proprietatea celorlal i. Unii oameni se unesc, stabilesc reguli care guverneaz cooperarea i

concuren a i creeaz mijloace prin care s le pun n aplicare. Al ii sunt nevoi i s adopte i ei noul model, pentru c cei afla i n afara societ ii organizate, neputnd coopera eficient, nu pot ine piept eficien ei unui grup unit, care se bucur de avantajele unei diviziuni sociale a muncii. Este evident c omul are de c tigat din punct de vedere material dac trece de la starea de natur la starea civil . Dar nu e vorba numai despre avantaje materiale. Roussseau eviden iaz acest lucru ntr-un scurt capitol din Contractul social, unde arat c aceast trecere de la starea de natur la starea civil , produce o foarte nsemnat schimbare n om, nlocuind instinctul prin justi ie n purtarea lui i dnd tuturor faptelor sale o moralitate care le lipsea mai nainte. De asemenea, trebuie men inut i faptul c , Rousseau este principalul exponent al neorealismului, unde pentru el elementele puterii sunt relevante doar dac statul ocup o

pozi ie critic n structura sistemului interna ional. Statele care au putere real definesc regulile jocului n sistem i ob in beneficii prin folosirea eficient a elementelor puterii. Pentru Waltz, structura sistemului interna ional este definit astfel: n primul rnd, sistemul interna ional este o anarhie, n elegnd prin aceasta inexisten a unui guvern mondial. n al doilea rnd, sistemul este format din entit i asem n toare: fiecare stat, indiferent de m rimea sa, trebuie s ndeplineasc un set similar de func ii

guvernamentale, precum, ap rarea na ional, colectarea taxelor, reglementarea economic . n aceast manier Waltz ofer o imagine parcimonioas i abstract a sistemului

interna ional, propunnd o lume a rela iilor interna ionale de forma anarhiei format din state care difer dintr-un singur punct de vedere: puterea lor relativ . n opinia mea, este nevoie de o autoritate superioar , de legi, norme care s supravegheze asupra statelor, mai ales asupra rela iilor dintre state, a a cum afirma i autorul, dac nu ar exista ar fi haos, dezordine, deoarece fiecare stat ar ncerca s ob in ct mai mare putere i influen pe scena politic mondial . ci pentru a atinge, a realiza i mijloace mai pu in legitime, pentru c fiecare dintre

acest lucru ar fi capabil s foleasc state urm re te cet eni.

- i satisfac propriile nevoi, dorin e; va vrea binele propriilor s i

De aceea exist dreptul interna ional-un set de principii i norme care guverneaz aceste rela ii dintre state, ca ele s se desf oare ntr-un mod normal n comunitatea nterna ional . Iar principalul instrument al politicii externe, care ajut la desf urarea rela iilor dintre state ntr-un mod ct mai concret, este diploma ia, dup cum tim. n concluzie, toate cele trei imagini realizate de c tre Kenneth Waltz, fac parte, ca s spunem a a, din natur . Omul, statul i sistemul de state sunt att de importante pentru orice n elegere a rela iilor interna ionale, nct rareori se ntmpl ca un analist s se concentreze asupra unei singure imagini, ignorndu-le pe celelalte dou . Potrivit concep ie liberalilor statele trebuie s se schimbe a pentru se atinge idealul n mediul rela iilor interna ionale.Ace tia oscileaz ntre doi poli:politica optimist de

noninterven ie reprezentat de Kant,Bright si Cobden Paine,Mazzini i Woodrow Wilson.

i intervi ionismul mesianic al lui

Din punctul de vedere al lui Cobden,cel mai bun drum spre imbun t irea structurii na ionale este introducerea reformelor interne treptat, prin educa ie, prin violen ;totodat acesta respingea scopul ini ial i nu dintr-odat , i cu u urin i interven ia interna ional .R zboiul declan at

pentru solu ionarea unei probleme ntr-o anumit parte a lumii,poate dep feri lumea de r zboi,

i odat declan at , conflagra ie se poate extinde imediat.Dac am putea i asta cred c o va face comer ul, acest moment va da un mare

impuls reformelor sociale. Kant considera c r zboaiele pot grabi instaurarea republicanismul i a p cii,prin

secatuirea na iunii care intr in r zboi, prin amenin are si prin faptul c statul se vede silit s le acorde cet enilor s i libertatea necesar pentru a-l face mai puternic.n ceea ce prive te contibu ia comer ului la pace, Gladstone considera necesar supravegherea balan ei puterii n Europa.Argumentul liberalilor potrivit c ruia o ara trebuie s se opun cuceririlor alteia din motive ce in de siguran a statului este fals. Puterea unei rii nu st n m rimea teritoriului acesteia, ci ine de spiritul poporului-mai nobil n na iunile libere i de starea economiei de un atac. Una din explica iile care ar trebui s le dea liberalii ce sus in neinterven ia, se refer la momentul in care statele despotice care au purtat r zboaie n trecut se vor transforma, datorit for elor sociale i economice ale istoriei n democra ii pa nice. sunt rii.Ap rarea ar trebui s reprezinte o preocupare legitim a statului, n acela i timp statul trebuie s aib grij ca celelalte state s nu se pregateasc

n privin a afacerilor interne, liberalii sus in c toate lucrurile bune n via impar ial-doctrina statului steril.Statul nu trebuie numai s men in ,dar condi iile necesare func ion rii unei societ i

create prin eforturile indivizilor, statul exist doar pentru a juca n ring rolul unui arbitru i s creeze i a unei economii libere.Al i liberali

propuneau politica de neamestec ca mijloc de instituire a unei armonii de interese ntre state.Totu i importan a mijloacelor este comparabil cu cea a scopului.Dac scopul este pacea iar acesta const n existenta unor state libere,atunci trebuie sa apar un factor activ

care s interne

substituie for ele spontane ale evolu iei de fiecare dat

cnd acestea

e ueaz .Astfel, numero i liberali nu mai condamn implicarea statului n treburile i interna ionale, ci recomand tipul de ac iune care este necesar .n ceea ce prive te planul interna ional, agen ii la care sper liberalii sunt statele deja democratice. Paine,Mazzini si Wilson doresc s construiasca o lume mai democratic , iar Cobden i Bright sus in c for a n rela iile interna ionale ar trebui folosit numai n cazurile n care aceasta este necesar pentru siguran a propriei democra ii.Woodrow Wilson pleda pentru un r zboi al prezentului impotriva trecutului, al binelui impotriva r ului, un r zboi capabil s instaureze libertatea lumii i dreptatea pentru toate popoarele i pacea poate fi cauza i s pun cap t puterii daun toare a aristroca iilor.Pan

unui r zboi.Existen a unui stat agresiv reprezint prin ea insa i un pericol pentru statul pa nic.Statele pa nice ar avea sarcina de a curata lumea, de a transforma r zboaiele care urmaresc asigurarea siguran ei rii, n ni te cruciade capabile de a stabili acele condi ii necesare pentru ca toate statele s coexiste intr-o stare de pace perpetu .Cu toate acestea R.H.Tawney sus ine c r zboiul este ori o cruciad , ori o crim . Nu exista o cale de mijloc. Mazzini afirma c r zboiul,acel monstru al fratricidului omenesc,va fi inevitabil eradicat prin progresul social al omului i aceasta se va petrece in viitorul apropiat.ns n pace.Dac doua tabere exista o singura cale-r zboiul impotriva r zboiului.Din acest punct de vedere statele rele trebuie eliminate pentru ca statele bune s convie uiasc urmaresc obiective contradictorii nu inseamn c vreunul dintre ele este nedemn, dar poate eviden ia ca ambele sunt nepractice.Dac aceste cruciade despre care vorbesc liberalii ar fi puse in practic acestea ar duce la un r zboi nelimitat pentru obiective nelimitate. Liberalii non-interventioni ti i-au manifestat increderea n capacitatea for elor

istoriei de a atinge scopul urmarit ceea ce eviden iaza incapacitatea omului n acest sens.Ideea unui r zboi care s-ar putea prelungi la nesfar it nu ii multume te pe liberalii interventioni ti, ei resping ideea potrivit c reia progresul vine de la sine in istorie de vedere, statul trebuie s i i asume atat rolul de judec tor ct ic pentru a se bucura de pace oamenii trebuie s elimine cauzele r zboiului.Din punctul lor i rolul de executor n

afacerile diferitelor na iuni. R zboaiele declan ate de un idealism care se vrea a fi dezinteresat sunt mai nocive dect cele declan ate de un calcul ngust al interesului de stat.

STATUL INTRE STATE


Din punctul de vedere al lui Rousseau, ca si al lui Kant, starea civila contribuie la posibilitatea unei vieti morale. Teoreticenii contractului social, fie ca e vorba de Spinoza, Hobbes, Locke, Rousseau sau Kant, compara modul in care se comporta statele in lume cu acela in care comporta oamenii in starea de natura. Daca definim starea de natura ca pe o stare in care unitatile, fie ele oameni sau state, coexista in lipsa unei autoritati mai presus de ele, acest lucru se poate aplica atat statelor lumii, cat si oamenilor care traiesc in afara unui stat. Obiectivul statului este conservarea si prosperitatea memebrilor sai. Analogia individuala este reflectata in observatia ca statul , luat individual, poate fi considerat ca fiind un corp organizat, viu , asemanator organismului uman. Ca fiinta , cea mai insemnata dintre preocuparile sale este propria conservare. Rousseau sustine ca in anumite conditii, statul va indeplini prin deciziile sale vointa necesara, vointa definita ca fiind hotararea statului de a face ce este mai bine pentru membrii sai, luati ca un colectiv. Unitatea statului se realizeaza atunci cand exista conditiile necesare indeplinirii vointei generale. Spiritul public sau patriotismul , constituie baza necesara unui stat bun. Intr-un astfel de stat se elimina conflictele si se ajunge la unitate, pentru ca, dintr-un punct de vedere negativ, egalitatea impiedica dezvoltarea acelor interese partiale fatale unitatii statului, dintr-un punct de vedere pozitiv, insuflarea unui spirit obstesc ii imprima cetateanului un anumit devotament fata de bunastarea intregului. Vointa statului este vointa generala, nu se pune problema lipsei de unitate sau a conflictului. Odata cu dezvoltarea tehnologiei moderne, mai ales in domeniul transportului si comunicatiilor, a aparut posibilitatea ca interesele indivizilorsa fie privite ca fiind complementare.

Ideea de nationalism nu inseamna ca daruirea fata de natiune este singura posibila. Forta centripeta a nationalismului poate explica de ce statele pot fi concepute ca niste unitati. Rousseau ne arata doua cazuri : 1. daca statul este o unitatecare poate fi caracterizata prin comparatia cat de cat adecvata cu un organism. 2.daca statul este o unitate numai in sensul ca o anumita putere s-a impus de asa maniera incat deciziile sale sunt acceptate ca fiind ale statului. In orice stat, se formuleaza o politica ce este prezentata altor tari ca si cum ar constitui vointa generala a statului. Statul le apare celorlalte state ca o unitate. Mai exista un criteriu care face natiunea sa actioneze mai unitar si anume : in momentele de criza, incercarile de a sprijini aproape in mod unanim politica externa au cele mai multe sanse de a fi incununate de succes. Acest front comunse impune prin sentimentele indivizilor, prin convingerea ca propria lor siguranta depinde de securitatea statului. Unitatea unei natiuni nu este alimentata doar de factorii indigeni, ci si de antagonismele care apar frecvent in relatiile internationale. Astfel de antagonisme devin importante nu atunci cand genereaza sentimente de ura intre indivizii din diferite tari, ci atunci cand mobilizeaza diverse resurse, interese si sentimente in spatele politicii de razboi. Vointa statului este generala pentru toti cetatenii, nu este decat o vointa particulara in raport cu restul lumii. In opinia lui Rousseau, pentru a se ajunge la o vointa generala, proprie lumii intregi, ar trebui sublimate particularitatile statelor, luate separat, asa cum si particularitatile asociatiilor private ar trebui sa dispara in cadrul statului. Statele Europei se ating in asemenea masura incat nici unul nu poate face o miscare fara sa le atinga pe restul, variatiile lor sunt cu atat mai fatale cu cat legaturile dintre ele sunt mai stranse. Ele trebuie sa ajunga la, inevitabil, la certuri si disensiuni, cu primele schimburi care apar. Sistemul juridic al Europei nu este decat o masa de reguli contradictorii pe care doar dreptul celui mai puternic le poate pune in ordine, asa incat absenta vreunui indiciu sigur dupa care sa se orienteze, ratiunea se vede silita , atunci cand exista dubii, sa asculte de propriile interese , ceea ce ar face ca razboiul sa fie

inevitabil. Ceea ce unifica orice forma a societatii este comuniunea de interese si ceea ce o dezintegreaza este conflictul dintre acestea. Solutia pentru razboiul dintre state o reprezinta numai acea forma de guvernamant federal care sa uneasca natiunile prin legaturi similare celor care ii unesc deja pe membrii lor si care sa le puna pe ambele, in aceeasi masura , sub autoritatea Dreptului. Statele europene sunt intr-un echilibru suficient de stabil pentru ca nici un stat sau nici o alianta sa nu prevaleze asupra altora . Din acest motiv, marja necesara de forta ii va reveni intotdeauna federatiei insasi.

Cateva implicatii ale celei de-a treia imagini


Tarifele vamale nationale si comertul international
In ceea ce priveste implicatiile celei de-a treia imagine, acestea pot fi tratate din prisma mai multor considerente prin care si tarifele vamale nationale si comertul international dar si balanta puterii, facand referire la reperele istorice. Conflicele ce-si au originea in economie reprezinta, intr-un mod mai simplist, interesele unor grupuri sau unor state. Aceste interese au scopuri nobile in sine dar stau la originea conflicelor din cauza metodelor si strategiilor adoptate pentru a atinge rezultatele dorite. De exemplu, in plan intern metoda abordata de intreprinderi pentru marirea profiturilor in comertul intern duce la monopol si implicit la scaderea nivelului de trai al populatiei. Scopul este nobil dar rezultetele obtinute sunt proaste. Aceasta metoda transpusa in comertul international echivaleaza cu politica protectionista sau restrictiva. Astfel spus tarile incearca sa imbunatateasca nivelul economic al cetatenilor prin contracararea concurentei(marirea tarifelor vamale), masura care, daca trece de un anumit

punct produce un rezultat nedorit.(scadea drastica a nivelului de trai a tarii respective dar si a tarii concurente). Acestea fiind spuse, metodele adoptate atat in comertul intern cat si in cel international se aseamana cu o singura exceptie:autoritatea care reglementeaza. Daca in sfera economica interna fortele concurentei nu reglementeaza activitatile individuale, atunci intervine legea. Dar in afacerile internationale cu greu am putea sustine ca exista vreun control din cauza starii de anarhie in care se afla statele, insa, chiar si in conditii de anarhie, castigul relativ este mai important decat castigul absolut.

Balanta puterii in politica internationala


Notiunea de "balanta a puterii" este "iluzia desarta care ne-a fost lasata din trecut" spunea John Bright acum un secol. Insa opiniile difera din mai multe aspecte. Balanta puterii din politica internationala difera de balantele care se formeaza in cadrul statului. Cu toate ca ambele definesc puterea ca fiind capacitatea de a produce un efect dorit, in politica interna folosirea fortei fizice, se afla sun monopolul statului. In politica internationala nu exista nici o autoritate care sa fie efectiv in stare sa interzica utilizarea fortei. Balanta puterii dintre state devine o balanta a tuturor resurselor, inclusiv a fortei fizice, la care recurg statele pentru a-si atinge obiectivele. Cel mai important obiectiv al statelor este supravietuirea, mentinerea unui sistem de echilibru stabil care sa le asigure securitatea si implicit supravietuirea. Dar statele mai au si alte obiective printre care cucerirea lumii, o hegemonie locala, maximizarea nivelului economic sau chiar dorinta de a fi lasate in pace. Strategiile adoptate pentru a atinge aceste obiective reprezinta de fapt niste reglementari, niste reguli generale pentru a castiga. Balanta puterii in acest mod reprezinta un joc in care statele sunt jucatorii iar miza reprezinta de fapt interesele acestora. Statul care ignora existenta balantei puterii, in timp ce altii tin cont de ele, este asemeni jucatorului care este constient ca nu poate castiga singur si alege ca solutie sa opreasca jocul decat sa se asocieze pentru a castiga, caci intr-

un mod mai simplist, balanta puterii este o serie de coalitii in care statele se asociaza si se reasociaza pentru a impiedica ascensiunea(castigarea jocului) tarii sau coalitiei rivale. Balanta puterii nu este totusi inevitabila,ea poate fi eliminata prin schimbarea conditiilor care o genereaza. Balanta puterii nu este impusa de oamenii de stat asupra evenimentelor, ci de evenimente asupra oamenilor de stat, iar cel mai bun criteriu prin care poate fi masurata este forta fizica deoarece concurenta pe scena internationala este acerba iar autoritatea care sa impuna respectarea regulilor lipseste. In consecinta, cheia supravietuirii oricarui stat pe plan international o reprezinta puterea sa in raport cu alte state.

Reflectari istorice ale celei de-a treia imagine

Constructia logica a celei de-a treia imagine se poate consolida prin studiul istoric. In acest sens, in studiul de fata ne bazam pe consideratiile politice ale lui Machiavelli, autorul Principelui si al Discursurilor, dar si ale lui Clausewitz si John Foster Dulles. In conceptia lui Machiavelli, unele scopuri scuza mijloacele," mijloacele adecvate depind de conditiile in care se urmareste atingerea scopurilor. Daca vrei sa-ti pastrezi puterea in stat si doresti ca statul tau sa supravietuiasca printre celelalte, atunci esti indreptatit sa faci lucruri adeseori etichetate ca fiind lipsite de scrupule". Aceasta Realpolitik este necesara atunci cand se urmareste un anumit scop, intr-o situatie specifica.(scopul este securitatea, iar situatia-anarhia), insa ea reprezinta doar o metoda. Politica balantei ii contureaza continutul si ii conditioneaza functionarea. Astfel spus, balanta puterii in relatiile internationale nu a disparut ci astazi, doar si-a modificat putin forma. Un exemplu relevant il putem avea in Primul Razboi Mondial. Analizand ambitiile dar si temerile statelor implicate putem conclude ca sistemul de aliante incheiat a fost proclamat drept sistem de securitate. Dar acest "sistem de siguranta" era temporar si aducea cu el certitudinea unui razboi in viitorul apropiat.

Clausewitz, in studiile lui, analiza balantei puterii este prezentata ca fiind riscanta, insa ignorarea acesteia si mai riscanta deoarece " aparenta somnolenta a unui stat pasnic poate atrage un razboi de agresiune pe care l-ar fi putut evita daca ar fi afisat o atitudina mai defensiva ". Acolo unde este o balanta a puterii, statul care isi doreste pacea nu trebuia sa fie nici prea puternic si nici prea slab, iar securitatea acestuia trebuie sa fie de asemenea nici prea mare, nici prea fragila. John Foster Dulles aprecia ca " pacea presupune sa apreciezi ce anume il tenteaza pe agresor si sa-i dai de inteles dinainte ca, daca nu se controleaza, il poate astepta o lupta grea, probabil una pe care o va pierde". Strategia de pace a oricarei tari trebuie sa depinda de strategiile de pace sau de razboi ale stuturor celorlalte state iar aceasta face din politica internationala un "joc" fascinant.

Concluzii

Din perspectiva lui Norman Angell nu merita sa faci razboi, razboiul nu a meritat niciodata, poate ca nu din punctual de vedere al unei natiuni sau al unui trib, dar cu siguranta din perspective omenirii. Un studiu sistematic al cauzelor ce presupunem ca stau la baza razboiului ar insemna, asadar, un mod direct de estimare a premiselor pacii. Forta necesara mentinerii unitatii unei societati variaza in functie de

eterogenitatea elementelor componente. Cele trei imagini duc in general la o solutie utopica. In cazul primei imagini directia schimbarii, (reprezentand perspectiva lui Locke, in opozitie cu cea a lui Platon) este de la oameni catre societati si state. Cea de-a doua imagine include ambele elemente (oamenii fac statele si statele-i fac pe oameni). A treia imagine, asa cum este ea reflectata in scrierile lui Rousseau, se bazeaza pe o analiza a consecintelor ce deriva din sfera actiunilor statelor. Pentru a sintetiza conceptia lui Rousseau, putem spune ca razboiul survine pentru ca nu exista nimic care sa-l impiedice.

De exemplu, un stat monarhic poate intra in razboi pentru ca trufia regelui sau il face sa-si caute gloria printr-o victorie militara, o republica poate ajunge la razboi din cauza nebuniei celor aflati la conducere sau din pricina intereselor sale comerciale. John Foster Dulles afirma ca pacea poate constitui un paravan in spatele caruia cei rai sa puna la cale faradelegi diabolice. Jay insa subliniaza ca anarhia internationala constituie explicatia razboaielor dintre state. Intre teama si pace putem pune semnul egalitatii numai daca toate statele nutresc dorinta de pace si daca aceasta isi gaseste expresia in politicile lor. Indiferent cat de bine intentionate ar fi fiecare stat isi urmareste propriile interese, indiferent care ar fie ele, in modul in care crede el ca ar fi de cuviinta. Forta reprezinta un mijloc prin care statele isi ating scopurile externe, fiindca nu exista niciun proces consistent si eficient de reconciliere a conflictelor de interese ce apar, inevitabil, intre unitatile similar aflate intr-o stare de anarhie. o politica externa bazata pe aceste imagini ale relatiilor internationale nu este nici morala nici imorala; ea constituie doar reactia rationala fata de lumea in care traim.