Sunteți pe pagina 1din 8

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Programul de studii (specializarea): Psihologie, anul III Asistenta sociala, anul II Cursul de Psihopedagogie

speciala, 2010 2011, semestrul I Tema 2: Concepte de baza ale psihopedagogiei speciale (A)
Structura Concepte definite din perspectiv medico-psiho-social o Deficienta-incapacitate/dizabilitate-handicap); o Recuperarea (reabilitarea) o Compensarea Concepte cu dominant psihosocial o Normalizarea si integrarea o Egalizarea sanselor Clasificarea OMS 2001 (CIF) a funcionrii, dizabilitii si sntii 2.1. Concepte definite din perspectiv medico-psiho-social In anul 1980 a Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit grupul terminologic deficien dizabilitate (incapacitate) - handicap care a guvernat timp de 2 decenii problematica domeniului. Definitia (triada) OMS din 1980 reprezinta o prima incercare a lumii stiintifice de a se desprinde de viziunea predominant medicala anterioara, care in buna masura echivala handicapul cu o boala. Definitia OMS din 1980 este o clasificare a consecinelor unei boli. Desi la acea vreme a rprezentat un pas inainte, definiia din 1980 a fost ulterior controversat i tot mai amplu criticat, n principal pentru faptul c era influenat predominant de modelul medical, care nu reflect n suficient msur drepturile omului (aflate in evolutie evidenta dupa anul 1970). Sensul acestor termeni era n 1980: Deficiena (engl. impairment, franc.deficience) = absena, pierderea sau alterarea unei structuri ori funcii (leziune anatomic, tulburare fiziologic sau psihologic). Deficiena poate fi rezultatul unei maladii, a unui accident etc dar i a unor condiii negative din mediul de cretere si de dezvoltare a unui copil, cu deosebire carene psiho-afective. Regulile Standard (1993) nu mai consider acest termen ca fiind unul de baz, analizandu-l nglobat n cel de dizabilitate (incapacitate). Dizabilitatea (incapacitatea) (engl.disability, franc.incapacite) nsumeaz un numr de limitri funcionale, ce pot fi ntlnite la orice populaie, a oricrei ri din lume. Dizabilitatea (incapacitatea) depinde, dar nu n mod obligatoriu i univoc de deficien. Dizabilitile pot fi cauzate de deficiene (fizice, senzoriale sau intelectuale), de condiii de sntate (boli mintale/neuropsihice) sau de mediu. Dizabilitile (ca i deficienele) pot fi vizibile sau invizibile, permanente ori temporare, progresive ori regresive. Comentariu
1

Utilizarea termenului incapacitate a fost evitat, pe bun dreptate, n literatura romneasc de specialitate, dei n textele de limb englez i n documentele internaionale echivalentul disability' este de departe cel mai frecvent folosit n ultimii 25 de ani, n asociere cu cuvntul persoan. La noi s-a preferat fie folosirea termenului deficien fie a celui de handicap (intrat i n Constitutia Romniei sau n alte legi, n forma 'persoane handicapate ulterior, persoane cu handicap), formule considerate a fi mai putin stigmatizante. Relativ recent a aprut tendina de a se utiliza n literatura romneasc de specialitate, ca si in legislatia mai recenta (de dupa anul 2000) termenul dizabilitate, care, chiar daca are (inca) nuana unui barbarism, pare s redea mai exact coninutul termenului echivalent din terminologia utilizat pe plan internaional. Handicapul = dezavantajul social rezultat din pierderea ori limitarea anselor unei persoane urmare a existenei unei deficiene sau dizabiliti (incapaciti) - de a lua parte la viaa comunitii, la un nivel echivalent cu ceilali membri ai acesteia. Handicapul descrie ntalnirea (interaciunea) dintre persoana (cu dizabilitate) i mediu. Sensul acestui termen (Regulile Standard, 1993) este de a concentra atenia asupra disfuncionalitatilor din mediul nconjurtor i a unor aciuni organizate de societate, ca de pild informaiile, comunicarea i educaia, care impiedic persoanele cu dizabiliti s participe n condiii de egalitate. Reabilitare (recuperare) Reabilitare = proces complex, destinat s dea posibilitatea persoanelor cu deficiene s ajung la i s-i pstreze niveluri funcionale fizice, senzoriale, intelectuale, psihiatrice i/sau sociale optime. Serviciile care colaboreaz la realizarea acestui proces (de natur multidisciplinar: medical, psihopedagogic i socio-profesional) furnizeaz instrumentele cu care aceste persoane i pot organiza viaa, pentru a obine un grad mai mare de autonomie personal i social. Reabilitarea include msuri care s furnizeze i/sau s refac funciuni, s compenseze pierderea, absena ori limitarea unor funciuni. Recuperarea este un termen specific romnesc, cu o semnificaie echivalent reabilitrii, controversat ns. Din perspectiva istorica recenta la noi conceptul are o semnificatie dominat medicala si o conotatie negativa derivata din prevederi legale ale anilor 70, care segregau si in mare masura stigmatizau copiii cu deficiente pe (sub)categorii sau grade/nivele de recuperabilitate... (recuperabili, partial recuperabili si irecuperabili...). Este de subliniat si faptul c noiunea pare s devin inoperant, n cazul deficienelor dobndite i/sau n cazul celor n care este evident c refacerea, restabilirea nu mai e posibil i atunci se impune folosirea termenului compensare, care pare mai complex, mai realist i n acelai timp mai legat de concepia modern, psihosociala i umanist a egalizrii anselor. In unele ri, ca de pild cele scandinave (precum si in Conventia ONU din 2006), pentru a evita situaii de acest fel, se folosesc 2 termeni complementari, abilitare i reabilitare. Programe/servicii de reabilitare bazate pe comunitate Scopul reabilitrii bazate pe comunitate RBC (CBR n limba englez) concept aprut la sfritul anilor 70, inspirat de OMS - este de a demistifica procesul reabilitrii/recuperrii i de a reda responsabilitatea acesteia ctre individ, familie i comunitate. Un proverb african, care exprim foarte bine aceast semnificaie, sun astfel: este necesar o ntreag comunitate pentru a educa un copil. RBC promoveaz implicarea comunitii n planificarea, implementarea i evaluarea programelor pentru persoane cu handicap, dar include i relaii profesionale cu servicii/ instituii specializate, pentru a putea face fa unor solicitri mai complexe. Este foarte important ca reabilitarea/recuperarea s fie perceput ca o parte a dezvoltrii comunitii. Aspectul costurilor sczute este de asemenea luat n consideraie.
2

In cadrul programelor de RBC - care au fost experimentate cu deosebire n rile aflate n curs de dezvoltare, dar nu numai (Suedia este un exemplu european, de ar dezvoltat in care s-a introdus acest concept si mod de interventie) - se recruteaz i se instruiete un supervizor local, din comunitate. Acesta poate fi un lucrtor din domeniul santii, al serviciilor sociale, un cadru didactic sau un voluntar. Rolul supervizorului este de a demonstra unui membru al fiecrei familii, cum s ntreprind un program special de pregtire n reabilitare/recuperare. Sunt promovate metode adaptate de reabilitare/recuperare, din cadrul celor cunoscute din lucrrile si brourile elaborate de OMS - OMS i UNICEF, (1997, 2002). Compensarea Compensarea este din perspectiva dominant biopsihica - un fenomen in esenta de adaptare a organismului uman la diverse situatii interne si mai ales externe (mediul natural si social). Perspectiva psihologica asupra compensarii este extrem de interesanta, legata de dezvoltari teoretice notorii. Psihanaliza a consacrat astfel mecanismele de aparare a Eu-lui la Freud adevarate stratageme compensatorii importanta dificultatilor si a sentimentului de inferioritate la Adler, ca mecanisme de propulsare a vietii psihice sau functia sistemic adaptativa a compensarii la Jung in sensul ca aceasta este una dintre formele de baza a interactiunii componentelor de personalitate, de echilibrare si reechilibrare a subsistemelor personalitatii. Compensarea intra (mai mult sau mai putin explicit) in chiar definitia conceptului de educatie speciala. Cea elaborata de UNESCO, 1983 contine cuvinte si expresii cheie ca: adaptarea procesului de nvmnt, intervenia specific (reabilitarea/recuperarea); aceeasi apreciere se poate face si in legatura cu conceptul de Cerinte Educationale Speciale (CES), care presupune resurse suplimentare de acces la curriculum pentru elevii cu dizabiliti, dificulti de nvare sau de comportament i cei cu dezavantaje socioeconomice, culturale si/sau lingvistice OECD, 2000). Compensarea poate fi abordata si in relatie cu egalizarea sanselor, atunci cand aceasta se refera mai ales la masurile reparatorii si/sau de solidaritate sociala menite sa (re) echilibreze conditiile, bazele de plecare, acces si participare sociala ale unor persoane sau grupuri sociale, aflate in dezavantaj. Activitatile cu caracter social compensator sunt foarte prezente in ultimii 25-30 de ani in diverse tari ale lumii, atat in ceea ce priveste persoanele cu dizabilitati cat si alte grupuri umane vulnerabile. In Franta de pilda, dreptul la compensare reprezinta unul dintre pilonii conceptuali si juridici ai unei noi legi din 2005 pentru egalitatea de drepturi si sanse, participarea si cetatenia persoanelor cu handicap. 2. 2 Concepte cu dominant psihosocial Conceptele de normalizare i integrare Normalizarea = principiu (filosofie) dezvoltat() la sfritul anilor 60' i n anii 70', potrivit cruia, persoanele cu dizabiliti au dreptul (universal) de a duce o via ct mai normal posibil, asemeni semenilor din comunitate i de a-i pstra, pe ct posibil, o conduita personal fa de normele culturale ale comunitii. Aceast concepie, (aprut iniial n peninsula scandinav) a fost preluat, adaptat i dezvoltat n America de Nord i pe alte continente, constituind una dintre premisele majore ale apariiei i avntului educaiei integrate i ulterior a celei incluzive pentru copiii cu dizabiliti, n contextul evoluiei drepturilor umane si extinderii acestora si la persoane cu dizabilitati. Dupa un autor danez, normalizarea vieii persoanelor cu dizabiliti presupune 5 corolare: principiul normalizrii reprezint un imperativ concret, acela de a oferi un mod de via asemantor tuturor cetenilor din aceeai comunitate;
3

condiiile de via normale se refer la condiiile economice, culturale, sociale, religioase etc, la care aspir toi membrii unei comuniti, ntr-o perioad determinat de timp; condiiile de via ct mai normale posibil se ofer i n funcie de complexitatea dizabilitilor, de capacitile existente sau poteniale, de maniera n care pot beneficia de o via normal chiar i persoanele cu deficiene profunde; pentru a fi capabil de via normal, persoanei cu dizabiliti trebuie s i se asigure educaie special, asisten i servicii speciale; persoana cu dizabilitate s fie pe ct posibil ea nsi printre ceilali, respectiv s nu fie considerat un deviant. Filosofia american a normalizrii pune accentul pe faptul c, dei normalizarea nu conduce la dispariia deficienei, ea poate conduce la modificri pozitive a capacitilor i comportamentelor persoanei n cauz, modificri care s fac ct mai puin vizibil incapacitatea (dizabilitatea) i reliefarea devianei. Normalizarea vieii persoanelor cu dizabiliti se refer n bun msur la axarea acesteia pe cicluri de via i pe tipuri fundamentale de activitate uman: a) pe uniti (ritmuri) de timp zilnic sptmnal lunar (trimestrial) anual etc b) pe tipuri mari de activitate - munca (nvarea la copii) - odihna i recreerea etc Integrarea Concepia integrrii s-a dezvoltat n corelaie cu i n bun msur sinonim normalizrii vieii persoanelor cu handicap. Legat de relaia dintre cele dou, se consider c normalizarea constituie mai degraba scopul general (idealul), n timp ce integrarea reprezint mijlocul, modalitatea principal de atingere a acestui scop. De multe ori ns cei doi termeni sunt utilizati cu o semnificaie echivalent. Integrarea, n sensul cel mai larg, este definit de UNESCO ca un ansamblu de msuri care se aplic diverselor categorii de populaie i care urmrete nlturarea segregrii, sub toate formele. Integrarea (social) a fost si este considerat n prezent in buna masura chiar scopul educaiei (cerintelor) speciale dar cu referire mai degrab la etapa post-colar a vieii unui individ. Viziunea actual asupra acestui fenomen complex (care include relaia fundamental dintre mediul scolar i cel social) consider coala nu doar un mediu de instruire i educare ci form ea nsei - de integrare social. Teorii i cercetri moderne constat c integrarea social nu poate fi separat de cea colar, ea nu poate fi doar post-colar. Integrarea se realizeaz treptat, pe msura dezvoltrii unui copil, a devenirii lui ca fiin uman adic fiin social coala fiind din acest punct de vedere un mediu i un factor fundamental al socializrii la vrsta copilriei. Formele i accepiile integrrii au n vedere att colaritatea ct i profesionalizarea sau adaptarea la viaa social n general. Abordarea mai detaliata a integrarii in context scolar se va face ulterior. Egalizarea anselor Asigurarea drepturile i anselor egale presupune c necesitile fiecrui individ precum i ale tuturor indivizilor - inclusiv ale celor cu dizabiliti - sunt de importan egal. Ca atare, aceste
4

necesiti trebuie s stea la baza planurilor fcute de societate (proiectare de cldiri, faciliti, servicii ete) iar utilizarea resurselor s se fac n aa fel nct fiecare individ s aib anse egale de acces i de participare. ansele persoanelor obinuite i ale celor cu dizabiliti nu sunt, n mod natural, egale, n faa exigenelor existenei. Rezult c egalizarea acestor anse trebuie s devin o valoare moral i o int de atins, contientizat clar de societate. Realizarea acestui deziderat presupune i un efort de creativitate uman Egalizarea anselor are nelesul unui proces continuu, prin care diversele sisteme ale societii i mediului sunt puse la dispoziia tuturor, inclusiv a persoanelor cu dizabiliti (Regulile Standard, 1993). O exemplificare a acestor idei sunt rampele, care permit accesul persoanelor n crucioare rulante se dovedesc folositoare i altor utilizatori (de pild persoanelor care nsoesc crucioare cu copii mici). Accesibilizarea este deci un alt concept cheie, corelat i oarecum subordonat celui de egalizare a anselor. Accesibilizarea n toate aspectele vieii profesionale, sociale, culturale etc este condiia de baz a integrrii persoanelor cu dizabiliti n societate. Este necesar crearea de servicii care s asigure efectiv realizarea accesibilitii. ntruct din egalitatea n drepturi decurge i egalitatea obligaiilor, principiul egalizrii anselor trebuie s aib n vedere i sprijinirea acestor persoane, pentru a-i putea asuma responsabilitile, ca membri deplini ai societii. De msura i modul n care se aplic acest principiu depinde n fapt foarte mult limitarea dizabilitilor i prevenirea handicapului. Concepte mai recente din sfera semantica si de actiune a egalizarii sanselor sunt cele de adaptare rezonabila si proiectare universala(Conventia ONU privind persoanele cu dizabilitati, 2006). Adaptarea rezonabila presupune modificarea si ajustarile necesare si adecvate, care nu impun un efort disproportionat sau nejustificat, atunci cand este necesar, intr-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilitati sa-si exercite, in conditii de egalitate cu ceilalti, toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Proiectarea universala (universal design) inseamna proiectarea produselor, mediului, programelor si serviciilor, de asa maniera, incat sa fie utilizate de catre toate persoanele, pe cat este posibil, fara sa fie nevoie de o adaptare sau de o proiectare specializate. Proiectarea universala nu va exclude dispozitivele asistive pentru anumite persoane cu dizabilitati, atunci cand este nevoie. 3. Clasificarea OMS 2001 (CIF) a funcionrii, dizabilitii si sntii CIF aparine familiei de clasificri internaionale alctuite de OMS pentru a fi aplicate la diverse aspecte legate de sntate. Familia de clasificare internaional a OMS, reprezint un cadru general de codificare a unei largi diversiti de informaii legate de sntate (de exemplu, diagnostic, funcionare i dizabilitate, motivul pentru care este necesar un serviciu de sprijin, etc.). Conform clasificrii internaionale a OMS, strile de sntate (bolile, tulburrile, vtmrile, etc.) sunt clasificate n 10 categorii principale sub titulatura ICD (clasificare internaional a bolilor, rev.10, 1994), care reprezint cadrul etiologic general. Funcionrile i dizabilitile asociate cu starea de sntate sunt clasificate n CIF. De aceea ICD i CIF sunt complementare iar utilizatorii sunt ncurajai s utilizeze ambele ramuri ale familiei de clasificari internaionale a OMS. In 2007 a fost astfel elaborata o clasificare OMS pentru copii si tineri (CIF-YC) inca necunoscuta si tradusa in limba romana...

Obiectivul general al CIF: oferirea unui limbaj standardizat i unitar, precum i a unui cadru general de descriere a strii de sntate i a celorlalte stri adiacente strii de sntate. CIF nu mai este doar o clasificare a consecinelor unei boli (n comparaie cu versiunea din 1980), ci este o clasificare a componentelor sntii. Componentele sntii identific elementele constitutive ale sntii, n timp ce consecinele se concentreaz pe impactul sau pe rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stri de sntate. Astfel, CIF se situeaz pe o poziie neutr n ceea ce privete etiologia, aa nct cercettorii, folosind metodele tiinifice adecvate, pot deduce implicaiile cauzale. CIF se bazeaz pe integrarea a dou modele opuse cel medical i cel social. Pentru a reda esena integrrii diverselor perspective ale funcionrii, este utilizat un model bio-psiho-social o sintez asupra tuturor perspectivelor sntii: din punct de vedere biologic, individual i social la fel ca in definirea personalitatii, ca si concept central al psihologiei. Termeni de baza (generici): Conditie (problem) de sanatate termen generic pentru boli (acute sau cronice), dezordini/tulburari, raniri sau traume; Functionarea - termen generic care se refera la functiile corpului, structurile corpului, la activitati si participare; releva aspectul pozitiv al interactiunii dintre individ si factorii contextuali. - Dizabilitatea termen generic pentru deficiente (afectari), limitari de activitate, si restrictii de participare; releva aspectul negativ al interactiunii individ-context. Comentariu: Clasificaia OMS 2001 nu mai utilizeaz, n varianta englez, termenul de handicap, acesta fiind incorporat, ca i termenul de deficien, n cel de dizabilitate. n varianta francez a documentului, termenul dizabilitate este exprimat prin cel de handicap. Ali termeni, care descriu i explic clasificaia OMS 2001: - Functiunile corpului functiile ale corpului ca sistem/organism uman (inclusiv ale creierului) - Structurile corpului - partile anatomice, structurale: organe, membre si partile lor - Deficienta (afectarea) absena, pierdere sau deteriorare in structurile sau functiile corpului (inclusiv psihice) - Activitatea executarea unei sarcini sau actiuni de catre un individ; reprezinta perspectiva individuala a functionarii. - Limitri de activitate dificultatile pe care un individ le poate avea in executarea activitatilor; limitarea poate varia de la usoara la severa in ce priveste calitatea, cantitatea si maniera de executie. Este termenul care, n bun msur, nlocuiete termenul de dizabilitate (incapacitate) din clasificaia veche - 1980). - Participarea - implicarea unei persoane in situatii de viata; semnifica perspectiva societala a functionarii. - Restrictii de participare sunt probleme pe care un individ le poate avea n implicarea in situatii de viata; este termenul care nlocuiete, n bun msur, termenul de handicap din clasificatia OMS 1980; - Factori contextuali cei care, impreuna, (mediul si factorii personali) constituie contextul complet al vietii unui individ Factori de mediu se refera la toate aspectele externe ale lumii care formeaza contextul vietii unui individ: lumea fizica naturala, lumea fizica artificiala, ceilalti oameni, in diferite relatii si roluri, atitudini si valori, sisteme si servicii sociale, politici, legi si reguli Facilitatori factori din mediul unei persoane, care, prin absenta sau prezenta lor, amelioreaza functionarea si reduc dizabilitatea Bariere factori din mediul unei persoane, care, prin absenta sau prezenta lor, limiteaza functionarea si creeaza sau mresc dizabilitatea
6

Factori personali factorii contextuali legati de individ, cum ar fi: varsta, sexul, statutul social, experienta de viata, particularitatile psihice etc Aplicaii ale CIF 2001 Ca instrument statistic pentru colectarea i nregistrarea de date (de exemplu n studiile i n sondajele demografice sau n managementul sistemelor informaionale); Ca instrument de cercetare pentru a evalua i msura rezultate, calitatea vieii sau factorii de mediu; Ca instrument de investigaie clinic n evaluarea cerinelor/nevoilor, adecvarea tratamentelor la anumite cerine, evaluarea profesional, reabilitare i evaluare a rezultatelor; Ca instrument de politic social pentru planificarea securitii sociale, sistemelor de compensaie, n conceperea i implementarea politicilor; Ca instrument de educaie n conceperea curriculum-ului, n sensibilizarea opiniei publice i n adoptarea unor aciuni; n alte sectoare, ca de exemplu n asigurri, securitate social, securitatea muncii, economie, politic social i elaborarea legislaiei generale i n modificrile de mediu. Avnd n vedere c CIF este o clasificare a strii de sntate i a strilor adiacente acesteia, aceasta se poate aplica i este acceptat ca una din clasificrile sociale ale Naiunilor Unite, fcnd trimiteri la i incorpornd Regulile Standard cu privire la egalizarea anselor persoanelor cu dizabiliti. Astfel, CIF reprezint un instrument adecvat de implementare a drepturilor omului, aa cum sunt ele stipulate la nivel internaional i mandatate prin legislaiile naionale. CIF nu se refer doar la persoanele cu dizabiliti: de fapt, CIF se refer la toi oamenii. Cu ajutorul CIF se pot descrie sntatea i strile adiacente sntii asociate oricrei forme de sntate, deci CIF are o sfer de aplicare general. Implicaii generale ale Clasificaiei OMS 2001 Conceptul de dizabilitate apare n mod evident ca rezultant a interaciunii mai multor factori att cei care in n principal de individ (condiii de sntate, legate de structuri i funcii ale organismului), a celor care in de activitate i participare, ct i cei contextuali (mediul i factorii personali). Datorita complexitatii relatiei de interactiune - din care poate rezulta dizabilitatea - impactul diverselor medii asupra aceluiasi individ, cu o stare de sanatate data, poate fi diferit. Prezenta unei conditii de sanatate (boli, afectiuni etc.) sau a unei deficiene (afectri) este o premiza, dar aceasta nu conduce obligatoriu la dizabilitate (handicap). Diagnosticul medical, in sine, nu mai este ca atare suficient pentru a fundamenta determinarea starii de dizabilitate (handicap). Acesta trebuie corelat cu evaluarea psihosociala - modul de functionare n activitatea i participarea social, felul n care factorii de mediu, inclusiv cei familiali se constituie ca facilitatori sau bariere, precum si influena factorilor personali. Exemple: - Exist deficiente care nu conduc la limitri de activitate sau restrictii de participare (lipsa unui deget) - Sunt boli sau deficiene care nu conduc la limitri de activitate (lepra, SIDA), dar cu probleme (restrictii) de participare, datorit n principal stigmatizrii i marginalizrii sociale - Pot apare limitri de activitate i probleme de participare far deficiente evidente (posibil datorit unor boli i/sau alte cauze) Noua clasificaie evideniaz, cu mai mult claritate nevoia de participare social (incluziune) i de egalizare a anselor (prin msuri afirmative, prin mijloace i sisteme de suport) pentru copiii i persoanele cu handicap, ca mijloace de promovare a drepturilor umane.
-

Conceptul de dizabilitate (handicap) in viziunea Conveniei Drepturilor Persoanelor cu Dizabiliti (2006) Persoanele cu dizabilitati le includ pe acelea care au deficiente (afectari) pe termen lung, din punct de vedere fizic, mintal (mental), intelectual sau senzorial, care in interactiune cu diferite bariere pot impiedica participarea lor deplina si eficienta in societate, pe baze egale cu ceilalti. Comentariu: spiritul CIF este evident n aceast definiie mai ales prin formularea in interactiune cu diferite bariere pot impiedica participarea.