Sunteți pe pagina 1din 191

1

Uni ver si t at ea Tehni c de Const r uc i i Buc ur et i


Fac ul t at ea de Const r uc i i Ci vi l e, I ndust r i al e i Agr i c ol e
Catedra de Constructii de Beton Armat



1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
4.0
4.5
5.0
5.5
6.0
0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9
I
n
d
i
c
e

d
e

f
i
a
b
i
l
i
t
a
t
e
,

Q/(G+Q)
Grinda b.a., 50 ani expunere, V
Q,1an
= 0,6
Incovoiere
Forta taietoare
Valoare tinta conform EN 1990



Si gur ana st r uc t ur i l or l a ac i uni sei smi c e i c l i mat i c e
Note de curs pentru anul I
Program master:
Proiectarea construciilor civile i industriale n zone seismice

Radu VCREANU

2011
2

CUPRINS

I. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITATILOR. ................................................................... 4
VARIABILE SI PROCESE ALEATOARE .................................................................................... 4
I.1. Introducere ............................................................................................................................. 4
I.1.1. Incertitudini aleatoare ..................................................................................................... 5
I.1.2. Incertitudini epistemice ................................................................................................... 6
I.2. Fundamente ale modelelor de probabilitate ........................................................................... 6
I.2.1. Scurt istoric [2] ............................................................................................................... 6
I.2.2. Evenimente si probabilitate. Elemente de teoria multimilor .......................................... 8
I.2.3. Operatii cu probabilitati ................................................................................................ 11
I.3. Variabile aleatoare si repartitii de probabilitate ................................................................... 15
I.3.1. Definitii si relatii de baza .............................................................................................. 15
I.3.2. Descriptori ai variabilelor aleatoare continue ............................................................... 18
I.3.3. Repartitia Poisson ......................................................................................................... 20
I.3.4. Repartitia Pareto generalizata ....................................................................................... 21
I.3.5. Prelucrarea datelor statistice ......................................................................................... 24
I.4. Elemente de teoria proceselor aleatoare .............................................................................. 28
I.4.1. Introducere .................................................................................................................... 28
I.4.2. Serii Fourier si integrale Fourier ................................................................................... 29
I.4.3. Densitatea spectrala de putere si functia de autocorelatie ............................................ 31
I.4.4. Functia de inter-corelatie si inter-spectrul densitatii de putere ..................................... 34
II. ANALIZA SI EVALUAREA FIABILITATII STRUCTURILOR ........................................... 39
II.1. Introducere .......................................................................................................................... 39
II.2. Functia de fiabilitate ........................................................................................................... 40
II.3. Etape ale analizei de fiabilitate ........................................................................................... 41
II.4. Problema de baza a fiabilitatii structurilor ......................................................................... 42
II.5. Metoda de ordin I cu momente de ordin II ......................................................................... 49
II.6. Metode avansate pentru analiza fiabilitatii structurilor in teoria FORM ............................ 52
II.6.1. Cazul variabilelor normale necorelate ......................................................................... 52
II.6.2. Cazul variabilelor negaussiene necorelate ................................................................... 69
II.6.3. Cazul variabilelor normale corelate ............................................................................. 71
II.6.4. Metoda directa de simulare Monte-Carlo .................................................................... 73
II.7. Proiectarea bazata pe fiabilitate .......................................................................................... 74
II.7.1. Introducere ................................................................................................................... 74
II.7.2. Proiectarea bazata pe fiabilitate conform EN 1990 Basis of Structural Design ....... 75
3

II.7.3. Calibrarea coeficientilor partiali de siguranta conform EN 1990 Basis of Structural
Design ..................................................................................................................................... 82
II.7.4. Gruparea efectelor sectionale ale incarcarilor conform CR0-2005 Bazele proiectarii
structurilor in constructii ....................................................................................................... 87
III. EVALUAREA ACIUNII I A EFECTELOR VNTULUI PE CONSTRUCII ................ 94
III.1. Circulaia aerului. Stratul limit atmosferic ...................................................................... 94
III.1.1. Introducere ............................................................................................................. 94
III.1.2. Circulatia atmosferic ............................................................................................ 95
III.1.3. Pierderi produse de vnt ....................................................................................... 102
III.2. Viteza vntului. Presiunea dinamic a vntului .............................................................. 104
III.2.1. Elemente generale ................................................................................................ 104
III.2.2. Valori de referin ale vitezei i presiunii dinamice a vntului ............................ 104
III.2.3. Zonarea actiunii vntului n Romnia .................................................................. 106
III.2.4. Rugozitatea terenului. Valori medii ale vitezei i presiunii dinamice a vntului . 111
III.2.5. Turbulena vntului. Valori de vrf ale vitezei i presiunii dinamice a vntului . 120
III.3. Aciunea vntului asupra cldirilor i structurilor ........................................................... 126
III.3.1. Elemente generale ................................................................................................ 126
III.3.2. Presiunea vntului pe suprafee ............................................................................ 127
III.3.3. Fore din vnt ....................................................................................................... 130
III.4.Coeficieni aerodinamici de for i de presiune .............................................................. 134
III.5.Coeficientul de rspuns dinamic ...................................................................................... 138
III.5.1. Turbulena vntului .............................................................................................. 138
III.5.2. Rspunsul structural dinamic ............................................................................... 141
III.5.3. Procedura detaliat de determinare a coeficientului de rspuns dinamic ............. 143
III.5.4. Deplasri i acceleraii corespunztoare strii limit de serviciu a construciei .. 154
III.6. Fenomene aeroelastice .................................................................................................... 158
III.6.1. Fenomene de instabilitate aeroelastic generate de vrtejuri ................................... 158
III.6.2. Alte fenomene aeroleastice ...................................................................................... 164
IV. EVALUAREA HAZARDULUI SEISMIC ........................................................................... 168
IV.1. Definitii ........................................................................................................................... 168
IV.2. Analiza determinista a hazardului seismic ...................................................................... 168
IV.3. Analiza probabilistica a hazardului seismic .................................................................... 170
IV.3.1. Considerarea incertitudinilor referitoare la pozitia cutremurului ............................ 171
IV.3.2. Considerarea incertitudinilor referitoare la marimea cutremurului ......................... 175
IV.3.3. Considerarea incertitudinilor din relatiile de atenuare ............................................. 184
IV.3.4. Determinarea curbelor de hazard seismic pe amplasament ..................................... 187
4

I. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITATILOR.
VARIABILE SI PROCESE ALEATOARE

I.1. Introducere

Teoria probabilitatilor furnizeaza un model matematic pentru descrierea si interpretarea
fenomenelor ce au regularitate statistica. Teoria probabilitatilor permite modelarea si
cuantificarea incertitudinilor ce apar in modelele de calcul folosite in ingineria civila. In functie
de sursele acestora, incertitudinile se clasifica in doua categorii:
- incertitudini de tip aleator, care sunt asociate cu caracterul aleator natural al informatiei
observate, Figura I.1; aceste incertitudini nu pot fi reduse sau modificate, deoarece sunt o
parte a lumii reale (a realitatii obiective); incertitudinile aleatoare conduc la o
probabilitate de cedare sau la un risc calculat;
- incertitudini de tip epistemic, care sunt asociate cu impreciziile (inexactitatile) in predictia
si estimarea realitatii, Figura I.2; aceste incertitudini pot fi reduse prin aplicarea unor
modele de predictie mai bune si/sau prin experimente imbunatatite; incertitudinile
epistemice conduc la o variabilitate a probabilitatii de cedare evaluate cu considerarea
incertitudinilor aleatoare.
0
2
4
6
8
10
12
20 24 28 32 36 40
Rez. betonului la compresiune, MPa
N
r

d
e

v
a
l
o
r
i

o
b
s
e
r
v
a
t
e


Figura I.1. Exemplu de incertitudine aleatoare
5

0
5
10
15
20
25
30
35
0 5 10 15 20 25 30 35
Viteza calculata a vantului, m/s
V
i
t
e
z
a

o
b
s
e
r
v
a
t
a

a

v
a
n
t
u
l
u
i
,

m
/
s
.

Figura I.2. Exemplu de incertitudine epistemica

Indiferent de tipul de incertitudine, teoria probabilitatilor si statistica matematica ofera
instrumentele adecvate pentru modelare si analiza. Rolul teoriei probabilitatilor si a statisticii in
ingineria civila este foarte cuprinzator, de la descrierea informatiei de baza la dezvoltarea si
formularea bazelor proiectarii si luarii deciziilor.

I.1.1. Incertitudini aleatoare

Pentru multe fenomene si procese din ingineria civila rezultatele asteptate in urma efectuarii unei
observatii nu pot fi prezise cu suficienta acuratete. Astfel de fenomene si procese sunt
caracterizate de date experimentale (de observatie) ce contin o variabilitate semnificativa ce
reprezinta caracterul aleator natural al fenomenului de baza; valorile observate in urma
masuratorilor sunt diferite de la un experiment la altul, chiar daca experimentele/masuratorile
sunt efectuate in conditii identice (cu un anumit grad de aproximatie). In urma efectuarii
observatiilor se obtine un interval de valori masurate sau observate. Dat fiind setul finit de date de
observatie (esantionul), se pot estima media esantionului si dispersia acestuia. Deoarece media
esantionului este estimata folosind un numar limitat de observatii, exista o incertitudine
epistemica pentru media estimata, numita eroare de esantionare si determinata ca raport intre
abaterea standard a esantionului si radacina patrata a numarului de observatii din esantion.
6

I.1.2. Incertitudini epistemice

Modelele idealizate ale obiectelor si proceselor reale folosite in inginerie sunt reprezentari
imperfecte ale realitatii; in consecinta, rezultatele analizei modelelor idealizate sunt estimari sau
predictii imprecise ale realitatii, continand incertitudini. Este rezonabil sa se presupuna ca
rezultatele analizei reprezinta valori centrale ale cantitatilor analizate [1].
De exemplu, sa consideram cazul unei grinzi simplu rezemate incarcate cu o incarcare uniform
distribuita. Deplasarea maxima pe directie verticala a unui punct ce corespunde mijlocului
deschiderii grinzii se determina cu relatia:
EI
ql
384
4
= (I.1)
unde q este incarcarea uniform distribuita, l este deschiderea grinzii, E este modulul de
elasticitate al materialului din care este alcatuita grinda si I este momentul de inertie al sectiunii
grinzii. Relatia (I.1) se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:
(i) materialul se comporta liniar si elastic;
(ii) sectiunile plane si normale la axa grinzii inainte de deformatie raman plane si normale
la axa grinzii dupa deformatie (ipoteza lui Bernoulli);
(iii) se neglijeaza deformatiile produse de forta taietoare.
Deoarece ipotezele (i)(iii) pot fi doar partiale valabile, valoarea calculata cu relatia (I.1)
reprezinta o valoare medie si va contine incertitudini epistemice. Pentru a estima influenta
incertitudinii epistemice se pot incerca, in conditii identice, grinzi confectionate din acelasi
material, pentru valori foarte precis masurate ale marimilor q, l, E si I. Raportand valorile
masurate la valoarea calculata se obtine un interval de valori in jurul unitatii. Prelucrand statistic
valorile rapoartelor se obtin media si abaterea standard a erorii introduse de incertitudinile
epistemice. Valoarea medie a acestui raport poate fi considerata ca un factor de influenta cu care
se poate corecta valoarea calculata cu relatia (I.1).


I.2. Fundamente ale modelelor de probabilitate

I.2.1. Scurt istoric [2]

Se poate considera ca inceputul teoriei probabilitatilor este in secolul XVII, intr-o serie de scrisori
din anul 1654 intre Blaise Pascal (1623-1662) si Pierre de Fermat (1601-1665), in care au
7

rezolvat problema partidei neterminate, problema legata de jocurile de noroc si ridicata lui Pascal
de catre Antoine Gombaud (Cavaler de Mr). Problema partidei neterminate cere determinarea
impartirii potului atunci cand un joc cu mai multe runde trebuie abandonat inainte sa se fi
terminat. In continuare se prezinta o versiune a probemei ce este simplificata fata de cea
considerata de Pascal si Fermat in corespondenta. Astfel, doi jucatori pariaza sume egale pe
obtinerea unui numar mai mare de victorii la aruncarea de cinci ori a unei monede nemasluite
(corecte). Acestia incep jocul, dar trebuie sa il abandoneze inainte ca vreunul din ei sa fi castigat.
Daca fiecare a castigat cate o aruncare si jocul este abandonat dupa doua aruncari, sau daca
fiecare a castigat cate doua aruncari si jocul este abandonat dupa patru aruncari, atunci impart
potul in mod egal. Dar ce se intampla daca se opresc dupa trei aruncari, un jucator castigand doua
runde?
Anterior corespondentei dintre Pascal si Fermat, Girolamo Cardano (1501-1576), in cartea Liber
de ludo aleae (Cartea jocurilor de noroc), publica primul studiu stiintific privind aruncarea
zarurilor, bazat pe ipoteza ca exista niste principii fundamentale care guverneaza probabilitatea
de a obtine anumite rezultate. Matematica creata de Pascal si Fermat, ce parea nefunctionala in
haosul si imprevizibilitatea vietii cotidiene, a primit un impuls substantial prin publicarea de catre
John Graunt (1620-1674) a cartii Observatii naturale si politice bazate pe anunturi mortuare. In
lucrare, Graunt analizeaza si organizeaza registrele deceselor din Londra din perioada anilor 1660
pentru a crea un sistem de semnalare a declansarii si raspandirii ciumei in Londra. Aceasta
brosura poate fi considerata ca piatra de temelie a statisticii moderne. Tehnicile elaborate si
folosite de Graunt in lucrare au facut posibila aplicarea teoriei elaborate de catre Pascal si Fermat,
initial pentru jocurile de noroc, in viata cotidiana. Pentru prima data omenirea avea un mijloc de a
face predictii asupra viitorului si de a-l controla prin decizii bazate pe analiza riscurilor.
In anul 1657, Christiaan Huygens (1629-1695) scrie De ratiociniis in ludo aleae (Despre
calculele din jocurile de noroc), prima lucrare veritabila de teoria probabilitatilor in sens modern.
In aceasta lucrare, Huygens stabileste regulile fundamentale ale calculului probabilitatilor,
pornind de la axiomele teoriei probabilitatilor. De asemenea, Huygens introduce notiunea de
speranta (sau castig sperat, ce se calculeaza inmultind probabilitatea fiecaui deznodamant cu
suma care urmeaza sa fie castigata, sau pierduta ceea ce este considerat un castig negativ si
adunand toate rezultatele) si foloseste tabelele lui Graunt pentru a calcula speranta de viata.
Jakob Bernoulli (1654-1705) a adus o contributie matematica semnificativa prin enuntarea legii
numerelor mari, o consecinta importanta a teoriei probabilitatilor. Aceasta lege da formularea
matematica a faptului ca frecventa relativa a unui eveniment va prezice probabilitatea aparitiei
sale cu atat mai exact cu cat numarul de observatii din care se calculeaza frecventa relativa este
mai mare. De asemenea, Bernoulli a demonstrat ca, alegand un esantion suficient de mare, putem
creste pana la orice nivel dorit increderea ca probabilitatea calculata pentru esantion este egala cu
probabilitatea adevarata.
Abraham de Moivre (1667-1754) a aratat ca un ansamblu de observatii aleatoare se distribuie in
jurul unei valori medii (astazi poarta numele de distributie normala). Reprezentata grafic, curba
8

rezultanta (rezultatele observatiilor vs. frecventa observatiilor) are forma unui clopot. Aceasta
arata ca majoritatea rezultatelor observatiilor sunt grupate in jurul valorii medii. Fata de medie
curba coboara simetric. La inceputul secolului XIX, Karl Friedrich Gauss (1777-1855) a remarcat
ca reprezentarea grafica a unui sir de rezultate obtinute prin masurarea repetata a unei aceleasi
marimi produce o curba ce semana izbitor cu clopotul lui de Moivre. Gauss a considerat curba
clopot o consecinta a erorilor de masurare inevitabile si a folosit repartitia (distributia) normala ca
baza pentru estimarea probabilitatilor evenimentelor (rezultatelor observatiilor).
Pe drumul de la rezolvarea probemei partidei neterminate la gestionarea riscurilor, pasul
matematic final a fost facut de Thomas Bayes (1702-1761) prin gasirea unei formule matematice
ingenioase si extrem de puternice ce ofera o metoda de a corecta o probabilitate in lumina unor
noi informatii. Astfel, daca exista o estimare a probabilitatii anterioare de producere a unui
eveniment si daca apar informatii noi (suplimentare), se poate obtine o probabilitate posterioara
mai exacta de producere a acelui eveniment. Aplicarea in mod repetat a formulei lui Bayes, de
fiecare data cand se obtin noi informatii, permite corectarea unei probabilitati anterioare putin
fiabile astfel incat, in final, se obtine o probabilitate posterioara foarte fiabila.


I.2.2. Evenimente si probabilitate. Elemente de teoria multimilor

Cuvantul probabilitate deriva din cuvintele probare (a dovedi sau a testa, lat.) si ilis (capacitate,
lat.) si poate fi tradus prin capacitatea de a fi verificat sau capacitatea de a fi crezut [2].
Probabilitatea, definita ca frecventa de aparitie, este o masura numerica a sansei de producere a
unui eveniment dintr-o multime exhaustiva de evenimente posibile. Probabilitatea subiectiva
(epistemica) este o masura numerica a adevarului in cunoasterea unui eveniment.
Primul pas in definirea probabilitatilor este identificarea spatiului posibilitatilor - multimea
tuturor evenimentelor posibile ce se pot produce in urma efectuarii unei observatii. In cel de al
doilea pas se asociaza probabilitati evenimentelor specifice din spatiul particular al posibilitatilor.
Fiecare problema se defineste in raport cu un spatiu al evenimentelor posibile (ce contine cel
putin doua rezultate posibile) si fiecare eveniment este compus din cel putin un rezultat din
spatiul posibilitatilor. De exemplu, la aruncarea unui zar, spatiul posibilitatilor este compus din
aparitia unei fete cu 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 puncte (6 posibilitati). In acest spatiu al posibilitatilor se
pot defini evenimente ca: aparitia fetei cu un punct (cu doua puncte, cu trei puncte, , cu sase
puncte), aparitia unei fete cu numar par de puncte, aparitia unei fete cu un numar de puncte mai
mare ca patru, s.a.m.d. Probabilitatea aparitiei fetei cu un punct (cu doua puncte, , cu sase
puncte) este egala cu 1/6.
In continuare se dau cateva definitii din teoria multimilor [3]:
9

- spatiul realizarilor este multimea tuturor posibilitatilor intr-o problema probabilistica;
acesta poate fi discret sau continuu, finit sau infinit;
- un punct in spatiul realizarilor reprezinta orice posibilitate individuala;
- un eveniment este o submultime a spatiului realizarilor; un eveniment (care este diferit de
evenimentul imposibil) contine unul sau mai multe puncte si realizarea acestor puncte
consituie producerea evenimentului corespunzator;
- evenimentul imposibil, este evenimentul ce nu contine nici un punct din spatiul
realizarilor;
- evenimentul sigur, S este evenimentul ce contine toate punctele din spatiul realizarilor;
- evenimentul complementar lui E, este evenimentul ce contine toate punctele din S ce nu
sunt continute in E, Figura I.3.

E
E
C

Figura I.3. Diagrama Venn reprezentand spatiul realizarilor, S si evenimentele E and

Evenimentele pot fi combinate reuniune si intersectie. Reuniunea evenimentelor E
1
si E
2
produce
evenimentul E
1
E
2
ce consta din producerea lui E
1
sau a lui E
2
sau a amandorura; evenimentul
E
1
E
2
contine toate punctele ce apartin fie lui E
1
fie lui E
2
, Figura I.4. Intersectia evenimentelor
E
1
si E
2
produce evenimentul E
1
E
2
ce consta din producerea evenimentelor E
1
si E
2
impreuna;
evenimentul E
1
E
2
(sau E
1
E
2
) contine o submultime de puncte ce apartin atat lui E
1
cat si lui
E
2
, Figura I.4.
Doua evenimente sunt disjuncte (sau reciproc exclusive) daca producerea unuia face imposibila
producerea celuilalt eveniment; producerea ambelor evenimente este imposibila (intersectia lor
este evenimentul imposibil, ).
Mai multe evenimente formeaza o multime completa (sau sunt colectiv exhaustive) daca
reuniunea lor este spatiul realizarilor (de ex., E = S). Doua multimi sunt egale daca si numai
daca acestea contin exact aceleasi puncte. Daca se considera evenimentul A, exista urmatoarele
consecinte [3]:
E

S
10

- A = A (I.2)
- A = (I.3)
- A A = A (I.4)
- A A = A (I.5)
- A S = S (I.6)
- A S = A (I.7).


Reuniunea E
1
E
2
Intersectia E
1
E
2

Figura I.4. Diagrame Venn ce reprezinta reuniunea si intersectia a doua evenimente E
1
si E
2
in
spatiul realizarilor S

Doua multimi complementare au urmatoarele proprietati:
- E = S (I.8)
- E = (I.9)
- E E = (I.10).
De asemenea, operatiile cu multimi au urmatoarele proprietati [3]:
- comutativitate: - A B = B A (I.11)
- A B = B A (I.12)
- asociativitate: - (A B) C = A (B C) (I.13)
- (A B) C = A (B C) (I.14)
- distributivitate: - (A B) C = (A C) (B C) (I.15)
- (A B) C = (A C) (B C) (I.16),
E
E
C
E
E
C
E
1
E
2

E
1
E
2

11

unde A, B si C sunt trei multimi (sau evenimente).
Conform regulii lui De Morgan, pentru doua multimi (sau evenimente) E
1
si E
2
avem relatia [3]:
-

2 1 2 1
E E E E = (I.17).


I.2.3. Operatii cu probabilitati

I.2.3.1. Axiome

Se postuleaza existenta unui numar P(E) care reprezinta probabilitatea evenimentului E intr-un
experiment aleator. Operatiile cu probabilitati se bazeaza pe urmatoarele axiome[3]:
Axioma 1: Pentru orice eveniment E din S exista P(E) 0 (I.18).
Axioma 2: Probabilitatea evenimentului sigur S este P(S) = 1 (I.19).
Axioma 3: Daca doua evenimente E
1
si E
2
sunt reciproc exclusive, atunci:
P(E
1
E
2
) = P(E
1
) + P(E
2
) (I.20).
Din axiomele 1 si 2 rezulta ca: 0 P(E) 1 (I.21).
Daca spatiul realizarilor este infinit, axioma 3 este inlocuita de:
Axioma 3*: Daca evenimentele E
1
, E
2
, sunt reciproc exclusive, atunci:
P(E
1
E
2
) = P(E
1
) + P(E
2
) + (I.22).


I.2.3.2. Regula adunarii

Din axioma 3 se obtine prin inductie [3]:
Teorema 1: Daca E
1
, E
2
,, E
m
sunt evenimente reciproc exclusive (disjuncte), atunci:
P(E
1
E
2
E
m
) = P(E
1
) + P(E
2
) + + P(E
m
) (I.23).
Teorema 2 Regula adunarii pentru evenimente arbitrare: Daca E
1
si E
2
sunt doua evenimente
arbitrare din spatiul realizarilor S, atunci:
P(E
1
E
2
) = P(E
1
) + P(E
2
) P(E
1
E
2
) (I.24).
12

Pentru un eveniment E si pentru complementul sau , folosind axiomele 2 si 3 avem:
P(E ) = P(E) + P( ) = P(S) = 1 (I.25).
Acest rezultat conduce la:
Teorema 3: Intre probabilitatile evenimentului E si ale complementului acestuia exista relatia:
P(E) = 1 - P() (I.26).


I.2.3.3. Probabilitati conditionate

In unele situatii probabilitatea unui eveniment, A depinde de producerea (sau nu) a unui alt
eveniment, B. Daca exista acest tip de dependenta, probabilitatea relevanta in acest caz este o
probabilitate conditionata, notata P(A|B), numita probabilitatea de producere a evenimentului A,
conditionata de producerea evenimentului B. P(A|B) cuantifica numeric sansa de realizare a
evenimentului A din spatiul realizarilor B (sansa de realizare a unui punct din A care este in B).
Relatia de calcul este [3]:
) (
) (
) | (
B P
B A P
B A P

= (I.27),
unde numitorul din relatia (I.27) realizeaza normalizarea in spatiul reconstituit al realizarilor B.

E
E
C

Figura I.5. Diagrama Venn ce reprezinta probabilitatea de producere a evenimentului A
conditionata de producerea evenimentului B, P(A|B)

Similar, probabilitatea de producere a evenimentului B conditionata de producerea evenimentului
A este:
A
B
S
A B
13

) A ( P
) B A ( P
) A | B ( P

= (I.28).
De fapt, probabilitatea conditionata este o generalizare a probabilitatii neconditionate; astfel,
probabilitatea evenimentului E este implicit conditionata de spatiul realizarilor S, astfel incat:
) (
) (
) | (
S P
S E P
S E P

= (I.29).
Dar E S = E si P(S) = 1, deci P(E|S) = P(E).
Se demonstreaza ca [3]:
( ) ( ) B A P B A P | 1 | = (I.30).


I.2.3.4. Independenta statistica

Daca producerea sau neproducerea unui eveniment, B nu afecteaza probabilitatea de producere a
unui alt eveniment, A atunci cele doua evenimente sunt independente statistic [3]:
( ) ( ) A P B A P = | (I.31)
( ) ( ) B P A B P = | (I.32).
Pentru doua evenimente reciproc exclusive (disjuncte) avem:
( ) 0 | = B A P (I.33).


I.2.3.5. Regula inmultirii

Daca se rezolva ecuatiile (I.27) si (I.28) pentru P(A B) rezulta [3]:
Teorema 4: Pentru doua evenimente A si B din spatiul realizarilor avand P(A) 0, P(B) 0 avem:
P(A B) = P(A)P(B|A) = P(B)P(A|B) (I.34).
Daca evenimente A si B sunt independente statistic avem:
P(A B) = P(A)P(B) (I.35).
14

Relatia (I.35) este folosita si ca demonstratie ca doua evenimente sunt independente statistic.
Similar, m evenimente A
1
, , A
m
, sunt independente statistic daca pentru orice multime de k
evenimente A
j1
, A
j2
, , A
jk
(unde 1 j
1
< j
2
<<j
k
m si k= 2, 3, , m), avem:
P(A
j1
A
j2
A
jk
) = P(A
j1
) P(A
j2
) P(A
jk
). (I.36).


I.2.3.6. Teorema probabilitatilor totale

In unele situatii, probabilitatea de producere a unui eveniment A nu poate fi determinata direct,
deoarece producerea sa depinde de realizarea (sau nu) a unor alte evenimente B
i
, i=1, 2, ..., n. Fie
n evenimente B
1
, B
2
, ..., B
n
ce sunt reciproc exclusive (disjuncte), (B
i
B
j
) = si colectiv
exhaustive (formeaza o multime completa), (B
1
B
2
B
n
= S), Figura I.6. Daca A este un
eveniment in acelasi spatiu al realizarilor S avem [3]:
( ) ( ) ( ) ( )

n n
B A B A B A B B B A S A A ... ...
2 1 2 1
= = = (I.37).
Deoarece A B
1
, A B
2
, ..., A B
n
sunt evenimente disjuncte, conform regulii adunarii avem:
( ) ( ) ( ) ( )

n
B A P B A P B A P A P + + + = ...
2 1
(I.38).
Aplicand regula inmultirii in relatia (I.38) se obtine teorema probabilitatilor totale (Teorema 5):

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( )

=

= + + + =
n
i
i i
n n
B P B A P
B P B A P B P B A P B P B A P A P
1
2 2 1 1
|
| ... | |
(I.39).


B
1
B
2
B
3
B
4
B
5
B
6
A


Figura I.6. Intersectia evenimentului A cu multimea completa de evenimente disjuncte B
i



15

I.2.3.7. Teorema lui Bayes

Teorema lui Bayes ofera o metoda de a corecta o probabilitate determinata apriori pe baza unor
noi informatii. Se porneste cu o estimare pentru probabilitatea unei ipoteze, I numita probabilitate
a-priori pentru ipoteza I. Daca avem noi date, D ce privesc ipoteza I, se poate calcula o
probabilitate corectata pentru ipoteza I, numita probabilitate a-posteriori. Corectia se face cu
formula ce decurge din teorema lui Bayes. Fie P(I) probabilitatea ca ipoteza I sa fie corecta
probabilitatea a-priori. Probabilitatea a-posteriori (corectata de noile informatii D) este o
probabilitate conditionata, P(I |D). Fie P(D|I) probabilitatea ca sa apara informatiile D daca
ipoteza I este adevarata si fie P(D|I
falsa
) probabilitatea ca sa apara informatiile D daca ipoteza I
este falsa. Probabilitatea ca ipoteza I sa fie falsa se determina cu relatia evidenta: P(I
falsa
)=1-P(I).
In acest caz relatia lui Bayes este [2]:
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( )
falsa falsa
I P I D P I P I D P
I D P I P
D P
I D P I P
D I P
+

=

=
| |
| |
| (I.40).
In forma sa cea mai generala, formula lui Bayes se deduce pornind de la egalitatea
( ) ( ) ( ) ( ) A P A B P B P B A P
i i i
= | | ,
de unde, folosind formula probabilitatilor totale se obtine relatia [3]:
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( ) ( )

=
n
j
j j
i i i i
i
B P B A P
B P B A P
A P
B P B A P
A B P
1
|
| |
| (I.41)
Teorema lui Bayes este un instrument puternic pentru revizuirea si imbunatatirea unei
probabilitati pe masura ce noi date devin disponibile; aceasta teorema permite calculul
probabilitatii a-posteriori, P(B
i
|A) in functie de probabilitatea initiala, P(B
i
) si de probabilitatile
conditionate, P(A|B
i
).


I.3. Variabile aleatoare si repartitii de probabilitate

I.3.1. Definitii si relatii de baza

Fata de cunostintele dobandite la cursul de Siguranta Constructiilor din anul IV, in capitolul 3 se
reiau unele notiuni fundamentale privind variabilele aleatoare si se fac unele completari necesare
pentru efectuarea analizelor de siguranta / fiabilitate structurala.
16

O variabila aleatoare, X este o marime a carei valoare nu poate fi prezisa, cu suficienta acuratete,
inainte de efectuarea unei observatii. O definitie alternativa poate fi formulata astfel: o variabila
aleatoare este o functie ale carei valori sunt numere reale si depind de sansa. Daca se atribuie o
valoare numerica pentru orice eveniment ce poate sa apara ca rezultat al unei observatii (al unui
experiment), multimea rezultanta de numere posibile este o variabila aleatoare. Variabilele
aleatoare sunt continue sau discrete. In continuare se va trata cazul variabilelor aleatoare
continue, deoarece acestea sunt de interes, in general, in analizele de siguranta / fiabilitate a
structurilor.
Functiile de probabilitate determina distributia de probabilitate a variabilei aleatoare continue, X
in mod univoc. Se definesc [4]:
- densitatea de repartitie, f
X
(x), definita prin
- ( ) ( ) dx x X x P dx x f
X
+ = (I.42)
si avand proprietatea
- ( )


=1 dx x f
X
(I.43)
- functia de repartitie, F
X
(x), definita prin
- ( ) ( ) x X P x F
X
= (I.44)
si avand proprietatea
-


=
x
X X
du u f x F ) ( ) ( . (I.45)
Densitatea de repartitie se obtine prin derivarea functiei de repartitie:
( )
( )
dx
x dF
x f
X
X
= (I.46)
Daca se face schimbarea de variabila:
b
a X
Y

= , functia de repartitie si densitatea de repartitie
ale noii variabile aleatoare Y devin:
( ) ( ) ( ) ( ) y F y Y P
b
a x
b
a X
P x X P x F
Y X
= = |
.
|

\
|

= = (I.47)

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) y f
b
x f
dy y f dx x f y dF x dF y F x F
Y X
Y X Y X Y X
=
= = =
1
(I.48).
Fie doua variabile variabile aleatoare continue, X si Y. In acest caz se definesc functii de
probabilitate bivariate, astfel [4]:
- densitatea de repartitie bivariata, f
XY
(x,y), definita prin
17

- ( ) ( ) dy y Y y si dx x X x P dxdy y x f
XY
+ + = , (I.49)
si avand proprietatea
- ( )


=1 , dxdy y x f
XY
(I.50)
- functia de repartitie bivariata, F
XY
(x,y), definita prin
- ( ) ( ) y Y si x X P y x F
XY
= , (I.51)
si avand proprietatea
- ( )


=
x y
XY XY
dvdu v u f y x F , ) , ( . (I.52)
Densitatea de repartitie bivariata se obtine prin derivarea functiei de repartitie bivariate:
( )
( )
y x
y x F
y x f
XY
XY

=
,
,
2
(I.53).
Densitatea de repartitie univariata a variabilei aleatoare X se numeste densitate de repartitie
marginala, ce se obtine prin aplicarea regulii adunarii probabilitatilor f
XY
(x,y)dxdy pe intreg
domeniul variabilei Y:
( ) ( )


= dy y x f x f
XY X
, (I.54).
In mod similar obtinem densitatea de repartitie marginala a variabilei aleatoare Y:
( ) ( )


= dx y x f y f
XY Y
, (I.55).
Probabilitatea ca dy y Y y + daca dx x X x + este numeric egala cu f(y|x)dy, unde f(y|x) este
densitatea de repartitie conditionata a lui Y pentru X=x si este definita ca [4]:
( )
( )
( ) x f
y x f
x y f
X
XY
,
| = (I.56).
Din relatia (I.56) rezulta ca:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) y f y x f x f x y f y x f
Y X XY
= = | | , (I.57).
Daca X si Y sunt variabile aleatoare independente, avem:
( ) ( ) x f y x f
X
= | (I.58)
( ) ( ) y f x y f
Y
= | (I.59).
Combinand relatiile (I.57)...(I.59) rezulta ca, pentru doua variabile aleatoare independente,
densitatea de repartitie bivariata este egala cu produsul densitatilor de repartitie ale variabilelor
individuale [4]:
18

( ) ( ) ( ) y f x f y x f
Y X XY
= , (I.60).


I.3.2. Descriptori ai variabilelor aleatoare continue

- Valoarea medie a variabilei aleatoare continue X, notata cu E[X] sau
X
:
| | ( )


= dx x f x X E
X
(I.61);
- Modul variabilei aleatoare continue X, notata cu
^
x , care este valoarea cea mai probabila a
variabilei aleatoare ce corespunde punctului de maxim (varfului) densitatii de repartitie;
- Mediana variabilei aleatoare continue X, notata cu
~
x (sau x
m
, sau x
0,50
), care este valoarea
variabilei aleatoare ce corespunde unei valori de 0,50 a functiei de repartitie, F
X
(x
m
) =
0,50; valorile mai mici sau mai mari ca mediana sunt echiprobabile;
- Dispersia variabilei aleatoare continue X, notata cu Var[X] (sau
2
X
), care este valoarea
asteptata a cantitatii | | | |
2
X E X ,
| | | | | | { } | | ( )


= = dx x f x X E X E X Var
X X
2 2
(I.62);
Prelucrand definitia (I.62), se obtine urmatoarea relatie intre dispersie, valoarea medie
patratica si patratul mediei:
| | | | | | ( ) | |
2 2 2 2
X
X E X E X E X Var = = (I.63).
- Abaterea standard a variabilei aleatoare continue X, notata
X
este radacina patrata a
dispersiei:
| | X Var
X
= (I.64);
- Coeficientul de variatie a variabilei aleatoare continue X, notat V
X
este raportul intre
abaterea standard si media variabilei aleatoare X:
X
X
X
V

= (I.65);
- Covarianta lui X si Y , notata Cov[X,Y] este definita prin:
| | ( )( ) | | | | | | | | Y E X E XY E Y X E Y X Cov
Y X
= = , (I.66),
unde:
19

| | ( ) dy dx y x f y x Y X E
XY
=


, , (I.67).
Daca X si Y sunt variabile aleatoare independente statistic, rezulta din relatiile (I.60) si (I.67):
| | ( ) ( ) ( ) ( ) | | | |



= = = Y E X E dy y f y dx x f x dy dx y f x f y x Y X E
Y X Y X
, (I.68).
Folosind relatiile (I.66) si (I.68), rezulta ca pentru doua variabile aleatoare independente statistic
covarianta acestora, Cov[X,Y]=0. Daca Cov[X,Y] este redusa sau zero, exista o relatie liniara slaba
sau nu exista o relatie liniara intre valorile lui X si Y (dar, intre X si Y poate exista o relatie
neliniara); deci, Cov[X,Y] este o masura a gradului in care exista o relatie liniara intre variabilele
aleatoare X si Y.
- Coeficientul de corelatie intre X si Y (sau covarianta normalizata), notat
XY
si definit prin:

| |
Y X
XY
Y X Cov

=
,
(I.69),
Coeficientul de corelatie are valori in intervalul [-1, 1]. Daca
XY
1, exista o corelatie liniara
pozitiva puternica intre cele doua variabile (de tipul Y = a + bX), Figura I.7; daca
XY
-1, exista
o corelatie liniara negativa puternica intre cele doua variabile (de tipul Y = a - bX), Figura I.8;
daca X si Y sunt independente,
XY
0, Figura I.9 (reciproca acestei afirmatii nu este intotdeauna
valabila, deoarece poate exista o dependenta neliniara intre cele doua variabile, Figura I.10). Desi
coeficientul de corelatie este o masura a dependentei liniare dintre doua variabile, existenta
dependentei liniare nu implica, in mod necesar, o relatie cauza-efect intre cele doua variabile.

x
y

x
y

Figura I.7. Corelatie liniara pozitiva puternica
Figura I.8. Corelatie liniara negativa
puternica

XY
= - 0.92

XY
= 0.95
20

x
y

x
y

Figura I.9. Corelatie liniara slaba; variabile
independente
Figura I.10. Corelatie liniara slaba;
dependenta neliniara intre variabile


I.3.3. Repartitia Poisson

Repartitia Poisson este o repartitie aplicabila variabilelor aleatoare discrete. Aceasta repartitie
este utilizata, in special, in analizele probabilistice de hazard si risc seismic, atunci cand se
calculeaza probabilitatea de aparitie (o data sau de mai multe ori) a unor evenimente rare intr-un
interval de timp definit.
Fie o clasa de evenimente aleatoare; fiecare eveniment se poate produce independent de celelalte
si cu egala probabilitate in orice moment de timp din intervalul [0, T]. Se defineste o variabila
aleatoare ce consta din numarul N de evenimente ce se vor produce intr-un interval de timp
arbitrar, = t
2
t
1
(0 t
1
t
2
T). Fie P[n, ] probabilitatea ca sa se producan evenimente in
timpul . Daca se admite ca producerea unui eveniment intr-un interval de timp este
independenta statistic de producerea altui eveniment (din aceeasi clasa) in alt interval de timp,
rezulta ca probabilitatea P[n, ] nu este influentata de producerea oricarui alt eveniment in afara
intervalului si este data de relatia urmatoare ce descrie repartitia de probabilitate Poisson [1]:
| |
( )
!
,
n
e
n N P
n

= = (I.70),
unde este rata medie a evenimentelor (numarul asteptat de evenimente pe unitatea de timp); in
consecinta, este numarul asteptat de evenimente ce se produc in intervalul de timp . In cazul
repartitiei Poisson, media este egala cu dispersia variabilei aleatoare N [1]:

XY
= 0,02
XY
= - 0,05
21

| | | | = = N Var N E (I.71).
1.E-04
1.E-03
1.E-02
1.E-01
1.E+00
0 1 2 3 4 5
n
P[n ,t ]

1.E-03
1.E-02
1.E-01
1.E+00
0 1 2 3 4 5
n
P[n ,t ]

Figura I.11. Repartitia Poisson pentru =
0,01 (intr-un an) si = 50 ani
Figura I.12. Repartitia Poisson pentru =
0,01 (intr-un an) si = 100 ani


I.3.4. Repartitia Pareto generalizata

Teoria clasica a repartitiei valorilor extreme se bazeaza pe analiza unui set de date ce cuprinde
cele mai mari (sau cele mai mici) valori dintr-un numar de seturi de baza comparabile, numite
epoci. Uzual, analiza repartitiei valorilor extreme se face considerand un set de date ce cuprinde
valorile maxime (sau minime) anuale ale unui parametru ce descrie un hazard natural; in acest
caz epoca este egala cu un an. Exista trei tipuri de repartitii asimptotice de probabilitate (listate in
ordinea descrescatoare a lungimii cozii densitatii de repartitie):
- Frchet (tip II);
- Gumbel (tip I);
- Weibull (tip III).
Teoriile mai recente fac posibila analizarea tuturor datelor ce depasesc un prag specificat (dar
care trebuie sa fie suficient de inalt), chiar daca acestea nu sunt valorile maxime (sau minime) din
fiecare epoca. In acest sens, repartitia Pareto generalizata a fost dezvoltata folosind faptul ca
depasirile unui prag suficient de inalt sunt evenimente rare pentru care se aplica repartitia
Poisson. Functia de repartitie de tip Pareto generalizata a variabilei aleatoare Y este data de relatia
[1]:
22

( ) | |
c
Y
a
y c
y Y P y F
1
1 1

|
.
|

\
|
+ = = (I.72),
cu a > 0 si 0 1 > |
.
|

\
|
+
a
y c
.
Variabila aleatoare Y este depasirea (excesul) variabilei aleatoare X peste pragul u, Y = X u, cu x
> u pentru u suficient de mare. In acest fel se poate creste marimea esantionului de date. De
exemplu, se presupune ca s-au inregistrat urmatoarele date ale vitezei maxime anuale ale
vantului:
- anul 1 viteza maxima a vantului 30 m/s;
- anul 2 - viteza maxima a vantului 45 m/s; dar, in acelasi an, s-au inregistrat si
urmatoarele viteze independente: 31, 36, 40, 44 m/s.
In abordarea clasica, setul de date este alcatuit din doua valori: 30 m/s si 45 m/s. In abordarea
folosind valoarea prag u = 30 m/s, setul de date este alcatuit din 6 date, una in primul an si cinci
in cel de al doilea an (X = 30, 45, 31, 36, 40, 44 m/s, Y = 0, 15, 1, 6, 10, 14 m/s).
Date fiind media si abaterea standard a variabilei aleatoare Y, parametrii repartitiei Pareto
generalizata sunt [1]:

(
(

|
|
.
|

\
|
+ =
2
1
2
1
Y
Y
Y
a

(I.73)
si

(
(

|
|
.
|

\
|
=
2
1
2
1
Y
Y
c

(I.74).
Pentru a gasi valoarea variabilei aleatoare X cu un anumit interval mediu de recurenta (sau
perioada medie de revenire), T se face urmatorul rationament: fie numarul mediu anual de
depasiri unui prag arbitrar ales x= u; numarul mediu de depasiri ale pragului in T ani este T .
Probabilitatea de depasire, P[X > x = u] in oricare din incercari (pentru fiecare masuratoare)
este
T
1
; rezulta ca probabilitatea de nedepasire, | |
T
x X P

1
1 = . Deoarece intre variabilele
aleatoare X si Y exista o relatie liniara, rezulta ca
y Y u x u X x X (I.75)
si functia de repartitie ramane neschimbata:
( ) | | | |
T
x X P y Y P y F
Y

1
1 = = = (I.76).
23

Se observa analogia relatiei (I.76) cu cea din teoria clasica a valorilor extreme, | |
T
x X P
1
1 = .

0.0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1.0
0 5 10 15 20
y
F
Y
(y)

Figura I.13. Functia de repartitie de tip Pareto generalizata pentry variabila aleatoare Y
cu media de 9 m/s si abaterea standard de 5 m/s

Folosind relatiile (I.72) si (I.76) rezulta ca
( ) | |
T a
y c
y Y P y F
c
Y

1
1 1 1
1
=
(

|
.
|

\
|
+ = =

(I.77),
de unde avem
( ) ( ) 1 1
1
1
1
=

= |
.
|

\
|
+ =
(

|
.
|

\
|
+

c c
c
T
a
y c
T
a
y c
T
a
y c


si in final obtinem valoarea variabilei aleatoare Y cu T ani perioada medie de revenire:
( ) | | 1 =
c
T
T
c
a
y (I.78).
Valoarea cautata a variabilei aleatoare X cu T ani perioada medie de revenire este:
u y x
T T
+ = (I.79).

24

I.3.5. Prelucrarea datelor statistice

Datele obtinute din observatii reale pot fi privite ca valori discrete ale variabilei aleatoare ce
reprezinta fenomenul observat. Comportarea datelor de observatie este mai departe descrisa de
modele adecvate ce guverneaza comportarea variabilei aleatoare de interes in observatiile
efectuate. Gasirea modelului adecvat implica:
(i) gasirea repartitiei de probabilitate ce descrie adecvat comportarea datelor de
observatie;
(ii) estimarea parametrilor repartitiei de probabilitate.
Parametrii repartitiei de probabilitate se gasesc folosind estimatori ai acestora determinati pe baza
sirului de date de observatie ce alcatuiesc esantionul. Un estimator este o functie ( )
n
x x x ... , ,
2 1
^
ce
depinde de valorile x
i
din esantion, determinat astfel incat
^
este o aproximare rezonabila a
valorii necunoscute a parametrului repartitiei. Estimatorul ( )
n
x x x ... , ,
2 1
^
este o variabila
aleatoare deoarece este o functie de valorile unei variabile aleatoare obtinute in urma unui sir de
observatii, valori ce sunt diferite de cele obtinute in urma unui alt sir de observatii ale aceluiasi
fenomen. Cu alte cuvinte, estimatorul depinde de esantionul de date de observatii folosit in
determinarea acestuia. In acest sens se da urmatorul exemplu:
Se considera o secventa observata de 15 rezultate ale unui experiment ce consta din aruncarea
unei monede: S, B, B, B, S, B, S, S, B, S, S, S, B, S, B; se dau valori numerice celor doua
rezultate posibile ale fiecarei incercari (aruncari); S (stema) = 0, B (banul) =1. Secventa se
transforma in: 0,1,1,1,0,1,0,0,1,0,0,0,1,0,1. Esantionul de date de observatie este extras dintr-o
populatie infinita care, in cazul unei monede corecte, va avea valoarea medie
2
1
= . Un estimator
pentru media a populatiei este media esantionului, considerand toate cele 15 valori ale
variabilei aleatoare,
15
7
15
1 1
15
1 1
^
= = =

= = i
i
n
i
i
x x
n
. Daca se considera doar primele 7 valori ale
variabilei aleatoare, estimatorul mediei populatiei este
7
4
7
1
7
1
^
= =

= i
i
x . Daca se considera ultimele
8 valori ale variabilei aleatoare, estimatorul mediei populatiei este
8
3
8
1
15
8
^
= =

= i
i
x .
O metoda des folosita pentru gasirea parametrilor repartitiei de probabilitate este cea a
momentelor. Conform acestei metode, pentru un esantion de marime n avand valorile (x
1
, x
2
, ,
x
n
), se pot folosi momente ale esantionului pentru a estima momente ale variabilei aleatoare.
Astfel, se calculeaza urmatoarele momente ale esantionului:
- media esantionului:

=
= =
n
i
i X
x
n
m x
1
1
(I.80),
25

care este un estimator al mediei populatiei E[X] (sau
X
);
- dispersia esantionului: ( )

=
n
i
X i X
m x
n
s
1
2 2
1
1
(I.81),
care este un estimator al dispersiei populatiei Var[X] (sau
2
X
).
Se poate demonstra ca [1]:
- valoarea asteptata a lui x este egala cu media populatiei: | |
X
x E = ;
- dispersia lui x este egala cu dispersia populatiei impartita la marimea esantionului:
| |
n
x Var
X
2

= .
In concluzie, variabila aleatoare media esantionului x are valoarea medie | |
X
x E = si abaterea
standard
n
X

, ultima valoare fiind numita eroare de esantionare (tine cont de marimea limitata a
esantionului) si intra in categoria incertitudinilor epistemice.
Daca populatia variabilei aleatoare de baza este gaussiana (normala), atunci variabila aleatoare
media esantionului este de asemenea gaussiana. Mai mult, chiar daca repartitia de probabilitate a
variabilei aleatoare de baza nu este gaussiana (normala), dar marimea esantionului este suficient
de mare, in virtutea teoremei limita centrale, media esantionului este normala. Deci, pentru multe
aplicatii practice, media esantionului este o variabila aleatoare normala
|
|
.
|

\
|
n
N x
X
X

, ~ . Daca
marimea esantionului, n creste, densitatea de repartitie a mediei esantionului x devine mai
ingusta si estimatorul x pentru media populatiei se imbunatateste, Figura I.14.
Daca media esantionului este o variabila aleatoare normala
|
|
.
|

\
|
n
N x
X
X

, ~ , atunci variabila
aleatoare
n
x
K
X
X


= este o variabila aleatoare normala standard, ( ) 1 , 0 ~ N K , Figura I.15. Pentru
variabila aleatoare K se poate scrie relatia [1]

( )



=
(
(
(
(

<

1
2
1
2
k
n
x
k P
X
X
(I.82),
unde:
1- este o probabilitate specificata
26

|
.
|

\
|
=

2
1
1
2

k ( este functia de repartitie normala standard)



( )
|
.
|

\
|
=

2
1
1
2
1

k .
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0 5 10 15 20 25 30
x
f
X
(x )
n1
n2>n1
S 3

Figura I.14. Densitatea de repartitie a mediei esantionului pentru doua marimi ale acestuia
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4
k
f
K
(k )

Figura I.15. Densitatea de repartitie a variabilei aleatoare K

X
k
/2
k
(1-/2)
Aria=/2 Aria=1- Aria=/2

27

Relatia (I.82) poate fi rescrisa ca

( )


=
(

+ < +

1
2
1
2
n
k x
n
k x P
X
X
X
(I.83),
din care obtinem intervalul de incredere (1-) pentru media populatiei [1]:

( )
( ) |
|
.
|

\
|
+ + =

n
k x
n
k x
X X


2
1
2
1
; (I.84).

Exemplul 1: Variabila aleatoare considerata este rezistenta la curgere a barelor de armatura. Sa se
determine intervalul in care, cu o incredere de 90%, se va situa adevarata valoare medie a
rezistentei la curgere (valoare medie a populatiei). Se stie ca 390 = x MPa, 35 =
X
MPa si n=25.
Daca intervalul de incredere 1- =0,90, valoarea = 0,10. Deci:
( ) 645 , 1 95 , 0
2
10 , 0
1
1 1
05 , 0
2
= = |
.
|

\
|
= =

k k


( )
( ) 645 , 1 95 , 0
2
10 , 0
1
1 1
95 , 0
2
1
= = |
.
|

\
|
= =

k k


( )
( ) 5 , 401 ; 5 , 378
25
35
645 , 1 390 ;
25
35
645 , 1 390
90 , 0
=
|
|
.
|

\
|
+ = MPa.
Cu o probabilitate de 90%, valoarea reala (adevarata) a mediei,
X
va fi in intervalul (378,5;
401,5) MPa.

Exemplul 2: Rezultatele testelor efectuate pe 100 bare de armatura selectate aleator au condus la
urmatoarele rezultate:
- media rezistentei la curgere pentru esantion este 400 = x MPa;
- abaterea standard a rezistentei la curgere pentru esantion este s
X
= 40 MPa.
Pentru a intocmi specificatia tehnica, producatorul barelor trebuie sa specifice valoarea limita
inferioara a rezistentei la curgere cu 95% incredere. Se cere sa se determine aceasta valoare.
Deoarece esantionul este suficient de mare (n = 100), se poate presupune ca abaterea standard a
populatiei,
X
este bine reprezentata de de abaterea standard a esantionului, s
X
. Pentru a rezolva
problema, relatia (I.82) se scrie sub forma
28


( )

=
(
(
(
(

1
1
k
n
x
P
X
X

de unde se determina probabilitatea ceruta

( )


=
(



1
1
n
k x P
X
X

din care se obtine valoarea limita inferioara a rezistentei la curgere cu 95% incredere:

( ) ( )
n
k x
X


=
1 1
.
Daca nivelul de incredere 1- =0,95, valoarea = 0,05. Deci:
( )
( ) ( ) 645 , 1 95 , 0 05 , 0 1
1 1
95 , 0 1
= = = =

k k


In final se obtine valoarea limita inferioara a rezistentei la curgere cu 95% incredere:

( )
393
100
40
645 , 1 400
1 95 , 0
= = =

n
k x
X


MPa.
Producatorul poate fi 95% sigur ca rezistenta medie la curgere a barelor de armatura este cel
putin 393 MPa.


I.4. Elemente de teoria proceselor aleatoare

I.4.1. Introducere

Fie un proces ale carui realizari posibile formeaza un ansamblu (o colectie) de functii de timp,
{y(t)}. O functie membru a ansamblului poarta denumirea de realizare a functiei. Procesul se
numeste stochastic (sau aleator) daca valorile functiilor membru ale ansamblului, la orice
moment de timp, reprezinta o variabila aleatoare. O realizare a functiei intr-un proces aleator
poarta numele de semnal aleator.
Un proces aleator care este o functie de timp se numeste stationar daca proprietatile sale statistice
nu depind de alegerea originii scarii temporale; aceasta proprietate poate fi rezumta prin: orice a
inceput la un moment dat poate sa inceapa la fel de verosimil in orice alt moment. Pentru un
proces stationar, media si valoarea medie patratica sunt constante in raport cu timpul.
29

Media ansamblului unui proces aleator este media realizarilor pentru orice moment de timp dat.
Un proces aleator stationar este ergodic daca, pentru acel proces, mediile temporale sunt egale cu
mediile ansamblului. Ergodicitatea cere ca fiecare realizare a procesului sa fie tipica
(reprezentativa) pentru intreg ansamblul. In aplicatii este convenabil sa se considere ca un semnal
aleator stationar este o superpozitie de componente armonice pentru un interval continuu de
frecvente.


I.4.2. Serii Fourier si integrale Fourier

Fie x(t) o functie periodica cu media zero si perioada T. Dezvoltarea in serie Fourier a functiei
este data de relatia [5]
( ) ( )

=
+ =
1
1 0
2 cos
k
k k
t kn C C t x (I.85),
unde:
-
T
n
1
1
= este frecventa fundamentala (
1 1
2 = n este frecventa circulara sau pulsatia
fundamentala si
k
k kn = =
1 1
2 );
- ( )

=
2
2
0
1
T
T
dt t x
T
C (I.86)
-
2 2
k k k
B A C + = (I.87)
-
|
|
.
|

\
|
=
k
k
k
A
B
arctg (I.88)
- ( ) ( )

=
2
2
1
2 cos
2
T
T
k
dt t kn t x
T
A (I.89)
- ( ) ( )

=
2
2
1
2 sin
2
T
T
k
dt t kn t x
T
B (I.90).
Daca y(t) este o functie neperiodica, aceasta poate fi considerata o functie periodica cu perioada
infinita. In acest caz se defineste integrala Fourier a functiei y(t) (cu considerarea doar a partii
reale a integralei Fourier) [5]:
30

( ) ( ) ( ) | |dn n nt n C t y


= 2 cos (I.91)
unde:
- n este frecventa (variabila continua)
- ( ) ( ) ( )
2 2
n B n A n C + = (I.92)
- ( )
( )
( )
(

=
n A
n B
arctg n (I.93)
- ( ) ( ) ( )


= dt nt t y n A 2 cos (I.94)
- ( ) ( ) ( )


= dt nt t y n B 2 sin (I.95).
De asemenea, exista relatia [5]:
( ) ( ) ( ) | |dt n nt t y n C


= 2 cos (I.96).
Relatiile (I.91) si (I.96) arata ca y(t) si C(n) formeaza o pereche de transformate Fourier.
Fie o functie, x(t) periodica cu media zero si perioada T; valoarea sa medie patratica (ce este
egala cu dispersia pentru functii de medie zero) este calculata cu relatia:
( )

=
2
2
2 2
1
T
T
X
dt t x
T
(I.97).
Folosind relatiile (I.85) si (I.97) se poate demonstra urmatoarea forma a egalitatii lui Parseval [5]

=
=
0
2
k
k X
S (I.98)
unde:
-
2
0 0
C S = (I.99)
-
2
2
1
k k
C S = (I.100)
este contributia componentei armonice cu frecventa kn
1
la valoarea medie patratica a lui
x(t).
Pentru o functie y(t) neperiodica, egalitatea lui Parseval ia forma [5]:
( ) ( ) ( )



= = =
0
2 2 2
2 dn n C dn n C dt t y (I.101).

31

I.4.3. Densitatea spectrala de putere si functia de autocorelatie

Pentru realizarile generate de procese stationare, densitatea spectrala de putere va fi definita ca un
echivalent al cantitatilor S
k
date de relatia (I.100). Astfel, se considera z(t) un semnal aleator de
medie zero. In virtutea ipotezei de stationaritate, semnalul nu are inceput si nici sfarsit -
( )


dt t z - si, deci, nu are integrala Fourier. Pentru a putea defini integrala Fourier, se
considera un nou semnal aleator, y(t) de durata T (Figura I.16) definit prin [5]:
( )
( )

< <
=
t alt orice pentru
T
t
T
t z
t y
, 0
2 2
,
(I.102)
Functia y(t) este neperiodica si intrucat exista ( )


dt t y are integrala Fourier. De asemenea exista
relatia [5]:
( ) ( ) t z t y
T
=

lim
(I.103).
Valoarea medie patratica a functiei y(t) este data de relatia (I.97), care, prin combinare cu relatia
(I.101), conduce la rezultatul:
( ) ( ) ( )


= = =
0
2 2
2
2
2 2
2 1 1
dn n C
T
dt t y
T
dt t y
T
T
T
Y
(I.104).

-15
-10
-5
0
5
10
15
10 15 20 25 30
t
z (t )

32

-15
-10
-5
0
5
10
15
10 15 20 25 30
t
y (t )

Figura I.16. Semnalele aleatoare z(t) si y(t)


Folosind relatiile (I.103) si (I.104), se obtine valoarea medie patratica (egala cu dispersia) functiei
originale z(t):
( )


= =
0
2 2 2
2
lim lim dn n C
T
T
Y
T
Z
(I.105).
Folosind notatia ( ) ( ) n C
T
n S
T
z
2
2
lim

= , se obtine relatia [5]
( )

=
0
2
dn n S
z z
(I.106),
unde S
z
(n) este densitatea spectrala de putere unilaterala a lui z(t). Conform relatiei (I.106), pentru
fiecare frecventa n corespunde o contributie elementara S
z
(n)dn la valoarea medie patratica a
semnalului aleator z(t).
Pentru derivatele temporale ( ) ( ) t z t z
.. .
, ale semnalului aleator z(t) se obtin urmatoarele relatii:
( ) ( ) n S n n S
z
z
2 2
4
.
= (I.107)
( ) ( ) n S n n S
z
z
4 4
16
..
= (I.108).
Se defineste functia de autocorelatie a lui z(t) ce da o masura a interdependentei variabilei
aleatoare z la timpii t si t + :
T
33

( ) ( ) ( )


+ =
2
2
1
lim
T
T
T
Z
dt t z t z
T
R (I.109).
Functia de autocorelatie R
Z
() este o functie para (R
Z
() = R
Z
(-)) si care isi atinge maximul in
origine (pentru = 0) (R
Z
() < R
Z
(0)). Pentru = 0, conform relatiei (I.109), valoarea functiei de
autocorelatie este egala cu dispersia:
( ) ( )
2
2
2
2
1
lim 0
Z
T
T
T
Z
dt t z
T
R = =


(I.110).
Pentru valori > 0, produsul ( ) ( ) + t z t z va fi uneori pozitiv, alteori negativ si media va tinde
catre zero - ( ) 0 lim =


Z
T
R .
Densitatea spectrala de putere si functia de autocorelatie formeaza o pereche de transformate
Fourier, asa cum arata relatiile Wiener-Hincin [4], [5]:

( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )

=
=


dn n n S R
d n R n S
Z Z
Z Z


2 cos
2
1
2 cos 2
(I.111).
Deoarece densitatea spectrala de putere si functia de autocorelatie sunt functii pare, relatiile
(I.111) devin:

( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )

=
=

0
0
2 cos
2 cos 4
dn n n S R
d n R n S
Z Z
Z Z


(I.112).
Se defineste si functia de autocorelatie normalizata:
( )
( )
( )



=
= =



, 0
0 , 1 , 1
0 , 1
2
Z
Z
Z
R
(I.113).
In Figurile I.17 si I.18 se prezinta densitatea spectrala de putere si, respectiv, functia de
autocorelatie normalizata pentru partea stationara a accelerogramei inregistrata la 4 martie 1977
pe directia N-S in amplasamentul INCERC Bucuresti.

34

4 martie 1977, N-S
0
1000
2000
3000
4000
0 1 2 3 4
n , Hz
S
Z
(n ),
cm
2
/s
3

4 martie 1977, N-S
-1.0
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0.0
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0
0 1 2 3 4
, s

Z
(t )

Figura I.17. Densitatea spectrala de putere a
partii stationare a accelerogramei inregistrata
la 4 martie 1977 pe directia N-S in
amplasamentul INCERC Bucuresti
Figura I.18. Functia de autocorelatie
normalizata a partii stationare a
accelerogramei inregistrata la 4 martie 1977
pe directia N-S in amplasamentul INCERC
Bucuresti


I.4.4. Functia de inter-corelatie si inter-spectrul densitatii de putere

Fie z
1
(t) si z
2
(t) doua semnale aleatoare de medie zero si durata T. Covarianta este media in timp a
produsului celor doua semnale aleatoare si se determina cu relatia [5]:
( ) ( ) ( ) | | ( ) | |dt t z t z
T
t z t z
T
2
0
1 2 1
1

= (I.114)
Coeficientul de corelatie este dat de relatia:
( ) ( )
2 1
2 1
z z
t z t z

= (I.115)
in care numitorul este produsul abaterilor standard a celor doua semnale aleatoare z
1
(t) si z
2
(t).
Coeficientul de corelatie este egal cu zero in cazul in care nu exista nici o relatie statistica intre
cele doua semnale aleatoare (lipsa corelatiei) si este egal cu 1 in cazul corelatiei perfecte.
Corelatiile temporale ale celor doua semnale z
1
(t) si z
2
(t) se pot descrie prin functia de inter-
corelatie a acestora ce se defineste cu relatia [5]:
35

( ) ( ) ( )dt t z t z
T
R
T
T
Z Z
+ =


2
0
1
1
lim
2 1
(I.116).
Masura in care cele semnale z
1
(t) si z
2
(t) sunt corelate in frecventa se descrie prin functiile inter-
spectrului densitatii de putere, a co-spectrului densitatii de putere si a coerentei. Inter-spectrul
densitatii de putere a cele semnale aleatoare z
1
(t) si z
2
(t), ( ) n S
cr
Z Z
2 1
este definit prin relatia (n este
frecventa) [5]:
( ) ( ) ( ) n S i n S n S
Q
Z Z
C
Z Z
cr
Z Z
2 1 2 1 2 1
+ = (I.117).
Partea reala a inter-spectrului este denumita co-spectrul densitatii de putere si poate fi privita ca o
covarianta dependenta de frecventa. Co-spectrul densitatii de putere se determina cu relatia [5]:
( ) ( ) ( )

=
0
2 cos 4
2 1 2 1
d n R n S
Z Z
C
Z Z
(I.118).
Partea imaginara a inter-spectrului este denumita spectrul in cuadratura si se determina cu relatia
[5]:
( ) ( ) ( )

=
0
2 sin 4
2 1 2 1
d n R n S
Z Z
Q
Z Z
(I.119).
O masura convenabila a gradului de corelatie in frecventa a celor doua semnale z
1
(t) si z
2
(t) este
data de patratul functiei de coerenta [5]:
( ) | |
( )
( ) ( )
( ) | | ( ) | |
( ) ( ) n S n S
n S n S
n S n S
n S
n Coh
Z Z
Q
Z Z
C
Z Z
Z Z
cr
Z Z
Z Z
2 1
2 1 2 1
2 1
2 1
2 1
2 2
2
2

+
=

= (I.120)
unde numitorul relatiei (I.120) este produsul densitatilor spectrale de putere ale celor doua
semnale aleatoare z
1
(t) si z
2
(t).
Functia de coerenta este echivalenta cu un coeficient de corelatie in frecventa:
( )
( )
( ) ( )
( ) | | ( ) | |
( ) ( ) n S n S
n S n S
n S n S
n S
n Coh
Z Z
Q
Z Z
C
Z Z
Z Z
cr
Z Z
Z Z
2 1
2 1 2 1
2 1
2 1
2 1
2 2

+
=

= (I.121).
Pentru a ilustra conceptele descrise in sub-capitolele I.4.2I.4.4 se considera miscarea seismica
a terenului inregistrata la Focsani (statia Centrului National pentru Reducerea Riscului Seismic,
CNRRS) in data de 27 octombrie 2004, ora 20:34:32.9 (UTC) folosind un accelerometru digital
ETNA. Miscarea seismica a fost generata de un cutremur subcrustal vrancean cu magnitudinea
moment M
W
=6,0 ce s-a produs la adancimea de 76 Km. Miscarea seismica a fost inregistrata pe
doua directii orizontale perpendiculare si pe directie verticala. In analiza au fost considerate doar
cele doua miscari orizontale corespunzatoare directiilor N-S si E-V. Datele corespunzatoare celor
doua miscari au fost procesate cu software-ul ViewWave (versiunea 1.37) programat de T.
Kashima de la Building Research Institute, Tsukuba, Japan [7]. Atat accelerometrul cat si
software-ul au fost donate CNRRS de catre Japan International Cooperation Agency, JICA in
36

cadrul Proiectului de Cooperare Tehnica pentru Reducerea Riscului Seismic la Cladiri si
Structuri in Romania (2002-2008). Miscarile seismice ale terenului inregistrate la Focsani pe
directiile N-S si E-V sunt prezentate in Figura I.19. In Figurile I.20a...I.20c sunt prezentate
spectrele Fourier ale amplitudinilor, densitatile spectrale de putere si functiile de autocorelatie
normalizate pentru cele doua miscari seismice ale terenului considerate independent. In Figurile
I.120d...I.120f sunt prezentate inter-spectrul densitatii de putere, functia de inter-corelatie
normalizata si functia de coerenta pentru perechea de miscari seismice ale terenului inregistrate la
Focsani.
Acceleration
-100
0
100
A
c
c
.

(
c
m
/
s
/
s
)
EW (peak: 64.6 cm/s/s)
-100
0
100
A
c
c
.

(
c
m
/
s
/
s
)
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Time (sec)
NS (peak:- 62.9 cm/s/s)

Figura I.19. Miscarile seismice ale terenului inregistrate la Focsani pe directiile E-V si N-S in
data de 27 octombrie 2004, ora 20:34:32.9 (UTC)

Fourier Spectrum (Time:0-80s, Parzen:0.2Hz)
0.05
0.1
0.5
1
5
10
50
F
o
u
r
i
e
r

A
m
p
l
i
t
u
d
e

(
c
m
/
s
)
0.05 0.1 0.5 1 5 10 20
Frequency (Hz)
EW
NS

Power Spectrum (Time:0-80s, Parzen:0.2Hz)
0.02
0.05
0.1
0.5
1
5
10
20
P
o
w
e
r

S
p
e
c
t
r
u
m

(
c
m
^
2
/
s
^
3
)
0.05 0.1 0.5 1 5 10 20
Frequency (Hz)
EW
NS

Figura I.20a. Spectrele Fourier ale
amplitudinilor corespunzatoare miscarilor
terenului pe doua directii
Figura I.20b. Densitatile spectrale de putere
corespunzatoare miscarilor terenului pe doua
directii
37

Auto-correlation Coef. (Time:0-80s, Parzen:0.2Hz)
-1
-0.5
0
0.5
1
C
o
r
r
e
l
a
t
i
o
n

C
o
e
f
.
0 1 2 3 4 5
Time Lag (s)
EW
NS

Cross Spectrum (Time:0-80s, Parzen:0.2Hz)
0.01
0.05
0.1
0.5
1
5
10
C
r
o
s
s

S
p
e
c
t
r
u
m

(
c
m
^
2
/
s
^
3
)
0.05 0.1 0.5 1 5 10 20
Frequency (Hz)
NS*EW

Figura I.20c. Functiile de autocorelatie
normalizate corespunzatoare miscarilor
terenului pe doua directii
Figura I.20d. Inter-spectrul densitatii de
putere pentru perechea de miscari pe cele
doua directii
Cross-correlation Coef. (Time:0-80s, Parzen:0.2Hz)
-1
-0.5
0
0.5
1
C
o
r
r
e
l
a
t
i
o
n

C
o
e
f
.
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
Time Lag (s)
NS*EW

Coherence (Time:0-80s, Parzen:0.2Hz)
0
0.5
1
C
o
h
e
r
e
n
c
e
0.05 0.1 0.5 1 5 10 20
Frequency (Hz)
NS*EW

Figura I.20e. Functia de inter-corelatie
normalizata pentru perechea de miscari pe
cele doua directii
Figura I.20f. Functia de coerenta pentru
perechea de miscari pe cele doua directii



38

Bibliografie:
1. Ang, A. H.-S., Tang, W. H., Probability Concepts in Engineering: Emphasis on
Applications to Civil and Environmental Engineering, 2
nd
Edition, John Wiley & Sons,
2007
2. Devlin, K., Partida neterminata, Editura Humanitas, 2010
3. Kreyszig, E., Advanced Engineering Mathematics fourth edition, John Wiley & Sons,
1979
4. Lungu, D. & Ghiocel, D., Metode probabilistice in calculul constructiilor, Editura
Tehnica, 1982
5. Simiu, E., Scanlan, R. H., Wind Effects on Structures: Fundamentals and Applications to
Design, 3
rd
Edition, Wiley-Interscience, 1996
6. Vacareanu, R., Aldea, A., Lungu, D., Structural Reliability and Risk Analysis, Editura
Conspress, 2007
7. Kashima, T., ViewWave (versiunea 1.37), Building Research Institute, Tsukuba, Japan

39

II. ANALIZA SI EVALUAREA FIABILITATII STRUCTURILOR

II.1. Introducere

Prin fiabilitate structurala se intelege probabilitatea ca sistemul structural sau elementele sale sa
satisfaca, in conditii specificate, cel putin pentru o perioada de timp data, criteriile de performanta
stabilite la proiectare. In proiectarea structurala, criteriile de performanta sunt asociate unor stari
limita. Cu alte cuvinte, fiabilitatea structurala exprima probabilitatea de nedepasire a unei stari
limita considerate la proiectare, pentru sistemul structural sau pentru elementele sale.
Studiul fiabilitatii structurilor se ocupa cu estimarea si predictia probabilitatii de depasire a unor
stari limita pentru un sistem structural sau pentru elementele sale. In particular, studiul sigurantei
structurilor estimeaza probabilitatea de depasire a starii limita ultime.
Obiectul fiabilitatii structurilor (si a sigurantei structurilor, in particular) este de a dezvolta criterii
si proceduri de asigurare (sau de verificare), cu un grad inalt de incredere, ca structurile proiectate
si construite conform specificatiilor tehnice in vigoare se vor comporta acceptabil din punct de
vedere al sigurantei si functionalitatii acestora.
Necesitatea analizei de fiabilitate structurala apare din recunoasterea prezentei incertitudinilor in
definirea, intelegerea, modelarea si predictia comportarii obiectului proiectat. Obiectivul analizei
de fiabilitate este asigurarea unui nivel minim de fiabilitate predefinit (sau tinta).
Siguranta absoluta nu poate fi garantata din cauza [2], [6]:
- impredictibilitatii, cu suficienta acuratete, a cerintelor pentru sistemul structural;
- inabilitatii de a obtine si de a exprima, cu suficienta acuratete, proprietatile fizice,
geometrice si mecanice ale sistemului structural;
- folosirii ipotezelor simplificatoare in predictia comportarii sistemului structural;
- limitarilor metodelor numerice folosite;
- factorului uman (erori si omisiuni).
Cu toate acestea, probabilitatea de a avea o performanta (comportare) inacceptabila poate fi
limitata prin folosirea conceptelor si metodelor fiabilitatii structurale. In consecinta,
probabilitatea de cedare (probabilitatea ca sistemul structural sau elementele acestuia sa nu
satisfaca unele criterii de performanta) trebuie sa fie mai mica sau cel mult egala decat o valoare
de referinta numita probabilitate tinta de cedare [1], [6].
Conform CIRIA (Construction Industry Research and Information Association) 1977, valorile
tinta recomandate pentru probabilitatile nominale de cedare sunt date de relatia [6]
40


n
t
P
L
fN

=

4
*
10
(II.1),
unde:
t
L
este durata proiectata de viata a structurii (constructiei), in ani;
n este numarul mediu de persoane ce folosesc constructia;
este factorul de importanta, egal cu:
- 510
-3
, pentru locuri cu aglomerari mari de persoane si pentru baraje;
- 510
-2
, pentru cladiri civile, industriale si agricole.
EN 1990 Basis of Structural Design stabileste pentru cladiri valori tinta ale indicelui de
fiabilitate,
t
astfel:
- pentru starea limita ultima,
t
= 4,7 intr-un an si
t
= 3,8 in 50 de ani;
- pentru starea limita de serviciu,
t
= 2,9 intr-un an si
t
= 1,5 in 50 de ani.


II.2. Functia de fiabilitate

Fie T timpul pana la cedare (pana la depasirea starii limita considerate); T este o variabila
aleatoare. Functia de fiabilitate R
T
(t) se defineste ca probabilitatea ca sistemul structural sau
elementele sale sa se comporte in conformitate cu un criteriu de performanta specificat cel putin
pe durata t [2]:
( ) | | ( ) ( ) ( ) t F dt t f dt t f t T P t R
T
t
T
t
T T
= = = > =

1 1
0
(II.2),
unde f
T
(t) este densitatea de repartitie si F
T
(t) este functia de repartitie a timpului pana la cedare.
Valoarea medie a lui T (durata asteptata de viata) este [2]:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )


= = = =
0 0
0 0
0
1 1 dt t R t R t dt t F t F t dt t f t
T T T T T T

( ) ( ) ( ) ( ) ( )



= = + =
0
0
0 0
0 0 0
dt t R t R t dt t R dt t R t t R t t
T T T T T
(II.3).
Rata de cedare variaza in raport cu timpul si se masoara prin functia de hazard, h
T
(t), definita ca
probabilitatea ca sistemul sau elementele acestuia va (vor) ceda in urmatorul interval de timp t,
cu conditia ca acesta (acestea) sa nu cedeze pana la timpul t [2]:
41

( ) | |
| |
| | t T P
t t T t P
t T t t T t P t h
T
>
+ <
= > + < = | (II.4).
Daca se impart atat numaratorul cat si numitorul la t si se determina limitele

| |
( ) t f
t
t t T t P
T
o t
=

+ <

lim (II.5)

| |
( ) t R
t
t T P
T
o t
=

>

lim (II.6)
unde f
T
(t) este densitatea de repartitie a lui T si R
T
(t) este functia de fiabilitate; functia de hazard
in forma sa finala este, Figura II.1 [2]:
( )
( )
( ) t R
t f
t h
T
T
T
= (II.7).
0
3
3
3
t
h
T
(t )

Figura II.1. Functia de hazard


II.3. Etape ale analizei de fiabilitate

Efectuarea analizelor de fiabilitate structurala necesita parcurgerea urmatoarelor etape [1], [2]:
- descrierea probabilistica a actiunilor (incarcarilor) asteptate pe durata de viata a structurii;
- descrierea probabilistica a proprietatilor geometrice, fizice si mecanice ale structurii;
- descrierea fizica a starilor limita si stabilirea criteriilor de performanta;
Cedare in
perioada de
garantie
Cedare in
perioada de
serviciu
Cedare din
uzura
42

- descrierea matematica a starilor limita (stabilirea relatiilor incarcare-raspuns structural);
- estimarea probabilitatilor de depasire a diferitelor stari limita pe baza informatiilor
precedente folosind instrumente statistice si probabilistice;
- stabilirea probabilitatii de cedare tinta si compararea valorilor obtinute cu aceasta.
Abordarea descrisa mai sus este rareori aplicabila in practica fara compromisuri si simplificari;
din acest motiv rezultatele analizelor de fiabilitate structurala reprezinta probabilitati nominale de
cedare ce pot diferi de probabilitatile reale de cedare. Totusi, daca abordarile folosite in analiza
fiabilitatii a doua proiecte diferite sunt identicer, putem considera ca rapoartele dintre
probabilitatile reale si nominale pentru cele doua proiecte sunt egale [6]

2 Pr
min ,
,
1 Pr
min ,
,
oiect
al No f
real f
oiect
al No f
real f
P
P
P
P
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
(II.8)
si, in consecinta, cele doua proiecte pot fi comparate din punct de vedere al fiabilitatii structurale
pe baza probabilitatilor nominale de cedare.
Probabilitatea nominala de cedare nu include si posibilitatea producerii erorilor umane. Pentru a
include in probabilitatea de cedare si eroarea umana se apeleaza la formula probabilitatilor totale
[6]
( )
1 min ,
1 P P P P P
E al No f E f
+ = (II.9)
unde:
P
E
este probabilitatea de producere a erorii umane;
P
1
este probabilitatea de cedare a structurii conditionata de producerea erorii umane.
In analizele de fiabilitate structurala, marimile ce sunt constante in timp, sau marimile a caror
variatie in timp urmeaza o lege determinista, sunt modelate ca variabile aleatoare. Marimile ce
variaza continuu si aleator in raport cu timpul sunt modelate ca procese stochastice (aleatoare).


II.4. Problema de baza a fiabilitatii structurilor

Se considera doua variabile aleatoare:
R rezistenta sectionala, ce descrie capacitatea elementului structural;
S efectul sectional al incarcarii, ce descrie cerinta impusa de incarcare asupra
elementului structural.
43

Obiectivul analizelor de fiabilitate este de a asigura, cu o probabilitate suficient de mare,
producerea evenimentului [R > S] pe durata de viata a structurii (sau pe o durata de timp
specificata). Aceasta asigurare este posibila doar in termeni probabilistici; astfel, se determina:
P [R S] = Re fiabilitatea structurala;
P [R < S] = P
f
probabilitatea de cedare structurala.
Daca se cunosc repartitiile de probabilitate a celor doua variabile aleatoare, R si S si se face
ipoteza ca cele doua variabile aleatoare sunt independente statistic, probabilitatea de cedare se
poate determina analitic cu relatia de convolutie in raport cu s [1], [4], [5], [6]
| | | | ( ) ( )


= + < =
0
ds s f s F ds s S s P s R P P
S R
s valorile toate
f
(II.10)
sau cu relatia de convolutie in raport cu r
| | | | ( ) | | ( )


= + < > =
0
1 dr r f r F dr r R r P r S P P
R S
r valorile toate
f
(II.11).
In Figura II.2 este prezentat un exemplu de pozitionare a densitatilor de repartitie pentru cele
doua variabile aleatoare, R si S. Zona de suprapunere a densitatilor de repartitie este proportionala
cu probabilitatea de cedare. Aceasta creste daca cele doua densitati de repartitie se apropie si
scade daca acestea se departeaza. Pozitia relativa a celor doua curbe este determinata de mediile,
Figura II.3 si de dispersiile (sau abaterile standard), Figura II.4 celor doua variabile aleatoare.
Astfel, pozitia relativa a celor doua densitati de repartitie poate fi masurata prin:
- coeficientul central de siguranta,
S
R

; cresterea coeficientului central produce


micsorarea zonei de suprapunere si scaderea probabilitatii de cedare;
- marja de siguranta,
S R
; cresterea marjei de siguranta produce micsorarea zonei de
suprapunere si scaderea probabilitatii de cedare.
In concluzie, probabilitatea de cedare, P
f
depinde de coeficientul central de siguranta (sau de
marja de siguranta) si de dispersiile (abaterile standard a) celor doua variabile aleatoare. In
consecinta, orice masura a sigurantei sau fiabilitatii trebuie sa depinda de pozitia relativa a
mediilor celor doua variabile aleatoare R si S si de dispersiile acestora. Teoretic, probabilitatea de
cedare depinde si de forma celor doua densitati de repartitie (de tipul acestora); totusi, in practica,
informatia este limitata si se reduce la primele doua momente ale lui R si S.

44

r, s
f
R
, f
s
f(s)
f(r)

Figura II.2. Densitatile de repartitie ale lui R si S
r, s
f
R
, f
s
f(s)
f(r1)
f(r2)

Figura II.3. Densitatile de repartitie ale lui R
1
, R
2
si S; se observa cresterea zonei de suprapunere
odata cu scaderea mediei variabilei R
2
fata de media variabilei R
1


45

r, s
f
R
, f
s
f(s1)
f(s2)
f(r)

Figura II.4. Densitatile de repartitie ale lui S
1
, S
2
si R; se observa cresterea zonei de suprapunere
odata cu cresterea dispersiei variabilei S
2
fata de dispersia variabilei S
1


Exemplul 1: Se considera cele doua variabile aleatoare R si S de tip normal si independente
statistic: R ~ N(
R
,
R
) si S ~ N(
S
,
S
). Se defineste marja de siguranta, M = R S, Figura II.5.
Acesta este tot o variabila aleatoare de tip normal, M ~ N(
M
,
M
), Figura II.6 avand primele doua
momente date de [1]:

S R M
= (II.12)

2 2 2
S R M
+ = (II.13).


Figura II.5. Marja de siguranta, M = R S
R
S
M < 0 (R < S)
Zona de cedare
M > 0 (R > S)
Zona de
comportare sigura
M = 0 (R = S)
Suprafata de
cedare (SL)
46


0
0.01
0.02
0.03
0.04
0.05
0.06
0.07
r, s, m
f
R
, f
s,
f
M
f(s)
f(r)
f(m)

Figura II.6. Densitatile de repartitie ale lui S, R si M

Se defineste variabila aleatoare redusa, M de tip normal, avand media zero si abaterea standard
1, M ~ N (0,1):

M
M
M
M


= ' (II.14).
Probabilitatea de cedare, P
f
se determina cu relatia
( ) ( )
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
= = =
M
M
M
M
M f
F M P P

1 0 0 (II.15),
unde este functia de repartitie normala standard.
Se defineste indicele de fiabilitate,

2 2
S R
S R
M
M

= = (II.16)
care este o masura, in unitati de abatere standard a lui M, a distantei de la media acestei variabile
aleatoare pana la originea sistemului de axe (M = 0).
Din combinarea relatiilor (II.15) si (II.16) rezulta ca:
( ) =1
f
P (II.17).
Relatia (II.17) reprezinta legatura directa dintre indicele de fiabilitate si probabilitatea de cedare,
Tabel II.1; relatia (II.17) este exacta pentru determinarea probabilitatii de cedare daca R si S sunt
P
f
=P(M<0)

M
=
M
M < 0

M > 0

47

variabile aleatoare normale. Daca acestea nu sunt de tip normal, este corect sa ne referim doar la
marimea indicelui de fiabilitate. De asemenea, din relatia (II.17) rezulta ca fiabilitatea structurala
este:
( ) = =
f
P Re 1 (II.18).

Tabel II.1. Corespondenta intre indicele de fiabilitate, si probabilitatea de cedare, P
f

pentru R si S variabile aleatoare normale

0,00 1,28 1,50 2,33 2,90 3,09
P
f
5,0E-01 1,0E-01 6,7E-02 1,0E-02 1,9E-03 1,0E-03

3,72 3,80 4,26 4,70 4,75 5,20
P
f
1,0E-04 7,2E-05 1,0E-05 1,3E-06 1,0E-06 1,0E-07

Exemplul 2: Se considera cele doua variabile aleatoare R si S de tip lognormal si independente
statistic: R ~ LN(
R
,
R
) si S ~ LN(
S
,
S
). Parametrii repartitiilor lognormale alui lui R si S sunt:

( ) ( )
( )
( )
2
ln
1
ln
S R
S R
S R S R
V +
= =

(II.19)

( ) ( ) ( )
( )
2
ln
1 ln
S R S R S R
V + = = (II.20)
unde V
R(S)
este coeficientul de variatie al variabilei aleatoare R (S).
Se defineste coeficientul de siguranta,
S
R
= . Acesta este tot o variabila aleatoare de tip
lognormal, ~ LN(

), cu parametrii repartitiei dati de [1]:



S R

= (II.21)

2 2 2
S R

+ = (II.22).
Valoarea mediana r
m
(s
m
) a variabilei aleatoare R (S) este determinata cu relatia de calcul
R R
e e r
m

= =
ln
(
S S
e e s
m

= =
ln
). Daca in relatia (II.19) se folosesc valorile mediane r
m
(s
m
) in locul
valorilor medii
R
(
S
), aceasta devine

( )
( )
m m S R
s r ln = (II.23)
48

si relatia (II.21) ia forma

S R

= (II.24)
si
m
m
m m
s
r
s r ln ln ln = =

(II.25)
in care raportul
m
m
s
r
este coeficientul de siguranta median.
Variabila aleatoare ln este normala cu media

si abaterea standard

; prin transformarea

ln
(II.26)
se obtine o noua variabila aleatoare de tip normal cu media 0 si abaterea standard 1, ~N (0,1).
Probabilitatea de cedare este egala cu:
| | ( )
|
|
|
|
.
|

\
|
+
=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
= = =
2 2
ln
1 1
1 ln
1 1
S R
m
m
f
s
r
F P P

(II.27).
Prin analogie cu exemplul 1, indicele de fiabilitate este in acest caz:
2 2
ln
S R
m
m
s
r

+
= = (II.28).
Daca folosim aproximarile r
m

R
(s
m

S
) si
R
V
R
(
S
V
S
), se obtine urmatoarea relatie
aproximativa pentru indicele de fiabilitate, ce depinde de primele doua momente ale acestora:

2 2
ln ln
S R
S R
V V +

=

(II.29).

Pentru a generaliza abordarea si rezultatele din exemplele precedente, se considera ca variabilele
aleatoare R si S sunt functii de alte variabile aleatoare, numite variabile aleatoare de baza; in
consecinta, problema de baza a fiabilitatii structurale trebuie reformulata in termenii acestor
variabile. In acest scop, se introduce functia de performanta (sau de stare), ce descrie performanta
structurii sau a elementelor structurale in a respecta criteriile de proiectare (performata de a
indeplini cerintele de proiectare). Astfel, conform exemplului 1, functia de performanta este
definita ca: M = R S; dar, R si S sunt functii de variabilele aleatoare de baza X
1
, X
2
, ..., X
n
; deci,
functia de performanta se transforma in spatiul variabilelor aleatoare de baza: g = g (X
1
, X
2
, ...,
X
n
). Functia de performanta in spatiul variabilelor aleatoare de baza se mai poate scrie g (X),
unde X = (X
1
, X
2
, ..., X
n
) este vectorul variabilelor aleatoare de baza ale structurii.
49

Functia g (X) determina performanta sau starea structurii, astfel [1], [5], [6]:
g (X) =

<
=
>
cedare 0,
 limita stare , 0
sigura comportare , 0
(II.30).
Din punct de vedere geometric, ecuatia de stare limita, g (X) = 0 este un punct, o curba, o
suprafata sau o hipersuprafata in spatiul cu 1, 2, 3 sau n dimensiuni, numita suprafata de cedare.
Probabilitatea de cedare este egala cu probabilitatea ca functia de performanta sa aiba valori mai
mici decat zero [1], [5], [6]:
( ) | | ( ) | | ( )
( )

<
= < = < =
0 .
2 1 2 1 2 1
... ..., , , ... 0 ..., , , 0
g pentru
n n n f
dx dx dx x x x f X X X g P g P P
X
X (II.31)
unde
x
f este densitatea de repartitie a vectorului aleator Xsi integrala se calculeaza in regiunea
in care g()<0. In mod evident, fiabilitatea (probabilitatea de comportare sigura) se determina cu
relatia:
( ) | | ( )
( )

= =
0 .
2 1 2 1
... ..., , , ... 0
g pentru
n n
dx dx dx x x x f g P Re
X
X (II.32).
In cele mai multe cazuri, din cauza necunoasterii densitatii de repartitie a vectorului aleator X,
calculul integralelor (II.31) si (II.32) este o sarcina nerealizabila. Din acest motiv, in analiza
fiabilitatii structurilor, s-au dezvoltat metode de ordin I, FORM (First Order Reliability Methods)
si metode avansate de ordin I.


II.5. Metoda de ordin I cu momente de ordin II

In literatura tehnica de limba engleza aceasta metoda poarta acronimul de FOSM (First Order
Second Moment). Metoda este de ordinul I deoarece functia de performanta se dezvolta in serie
Taylor si se pastreaza doar termenul liber si cel de ordinul I (termenul liniar). Metoda utilizeaza
primele doua momente (media si dispersia) ale variabilelor aleatoare de baza. Dezvoltarea in
serie Taylor a unei functii f (x) in jurul unui punct a conduce la relatia [1], [2]:
( ) ( )
( )
( )
( )
( ) ...
! 2
' '
! 1
'
2
+ + + a x
a f
a x
a f
a f x f (II.33)
Dezvoltarea in serie Taylor de ordinul I a unei functii de mai multe variabile, g (X
1
, X
2
, ..., X
n
) in
jurul unui punct a = = (
X1
,
X2
, ,
Xn
)

conduce la relatia [1], [2]:
( ) ( ) ( ) ... ,..., , ..., , ,
1
2 1
2 1
+
|
|
.
|

\
|

+

=
i n
X i
n
i
i
X X X n
X
X
g
g X X X g

(II.34).
50

Din relatia (II.34), folosind definitiile mediei si dispersiei, se obtin primele doua momente ale
functiei g (X
1
, X
2
, ..., X
n
) [1], [2]:
( )
n
X X X g
g ,..., ,
2 1
(II.35)
( )

= = = =

|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

n
i
n
j
X X ij
j i
n
i
n
j
j i
j i
g
j i
X
g
X
g
X X Cov
X
g
X
g
1 1 1 1
2
,

(II.36).
In relatia (II.36) covarianta este data de relatia
( ) ( )( ) | | | |
j i j i
X X j i X j X i j i
X X E X X E X X Cov = = , (II.37)
si coeficientul de corelatie este:

( )
j i
X X
j i
ij
X X Cov

=
,
(II.38).
Daca variabilele aleatoare X
i
si X
j
sunt independente statistic, atunci

=
=
j i
j i
ij
pentru , 0
pentru , 1
(II.39)
si dispersia este [1], [2], [4], [8]:

=

|
|
.
|

\
|

n
i
X
i
g
i
X
g
1
2
2
2

(II.40).
Indicele de fiabilitate, este definit ca raportul intre media si abaterea standard a functiei de
performanta structurala [1], [5]:

g
g

= (II.41).
Daca functia de performanta, g (X
1
, X
2
, ..., X
n
) are o repartitie normala, atunci este valabila relatia
(II.17).
Dezvoltarea functiei in jurul punctului de medie este o practica obisnuita, dar nu exista niciun
motiv pentru a proceda doar in acest mod. Alegerea punctului in jurul caruia se va dezvolta
functia afecteaza estimatiile indicelui de fiabilitate, , asa cum se arata si in exemplul urmator.

Exemplu: Fie functia de performanta ( )
3 2 1
2X X X g = X , unde X
1
, X
2
si X
3
sunt variabile
aleatoare independente avand mediile
X1
,
X2
si
X3
si dispersiile
X1
=
X2
=
X3
=
X
.
Derivatele partiale ale functiei g in raport cu cele trei variabile sunt:

2
1
X
X
g
=
|
|
.
|

\
|

,
1
2
X
X
g
=
|
|
.
|

\
|

, 2
3
=
|
|
.
|

\
|

X
g
.
51

Fie ( )
3 2 1
, ,
X X X
a = . In acest caz, conform relatiei (II.35), media functiei de performanta este

3 2 1
2
X X X g
=
si dispersia sa (conform relatiei (II.40)) este
( ) 4 4
2 2 2 2 2 2 2 2 2
2 1 3 2 1 1 2
+ + = + + =
X X X X X X X X g
.
Indicele de fiabilitate rezulta (relatia II.41):

4
2
2 2
2 1
3 2 1
+ +

= =
X X X
X X X
g
g

.
Daca se considera
|
|
.
|

\
|
=
2
, ,
3
2 1
X
X X
a

, conform relatiei (II.35), media functiei de performanta este

3 2 1
X X X g
=
si dispersia sa (conform relatiei (II.40)) este
( ) 4 4
2 2 2 2 2 2 2 2 2
2 1 3 2 1 1 2
+ + = + + =
X X X X X X X X g
.
Indicele de fiabilitate rezulta (relatia II.41):

4
2 2
2 1
3 2 1
+ +

= =
X X X
X X X
g
g

.
Se observa ca indicele de fiabilitate difera in functie de alegerea punctului in jurul caruia se face
dezvoltarea in serie Taylor a functiei de performanta, ceea ce contravine conceptului clar de
unicitate a indicelui de fiabilitate pentru un element structural dat.
In Figura II.7 se prezinta un exemplu de functie de performanta liniarizata prin dezvoltarea sa in
serie Taylor in jurul punctului de medie, (
X1
,
X2
) si in jurul unui punct ce apartine functiei de
performanta, (x
1
*
, x
2
*
). Se observa ca se obtin doua functii liniarizate de performanta notate cu g
L

(X). Si din aceasta reprezentare se observa caracterul arbitrar al alegerii punctului de medie ca
punct in jurul caruia se face dezvoltarea in serie Taylor. De ce mai multe ori punctul de medie
nici nu apartine functiei de performanta, g (X).
Metoda de ordin I cu momente de ordin II are urmatoarele dezavantaje [1], [2], [5], [6]:
- functia de performanta g(X) se liniarizeaza pentru valorile medii ale variabilelor aleatoare
de baza; daca g (X) este neliniara, se pot introduce erori semnificative prin neglijarea
termenilor de ordin superior;
- metoda poate conduce la rezultate diferite daca, pentru aceeasi problema, se folosesc
formulari mecanice diferite ale functiei de performanta (de ex., tensiuni vs. eforturi
sectionale);
52

- metoda produce valori ale indicelui de fiabilitate care nu sunt invariante la schimbarea
punctului de liniarizare;
- metoda ignora complet informatia privind repartitia de probabilitate pentru variabilele
aleatoare de baza.
Din aceste motive, metoda este imbunatatita prin dezvoltarea de metode avansate.

-5
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
5
-5 -3 -1 1 3 5
r=x
1
s=x
2

Figura II.7. Liniarizarea functiei de performanta g (X) prin dezvoltarea in serie Taylor in jurul
punctului de coordonate (
X1
,
X2
) triunghiul rosu-, si in jurul punctului de coordonate
(x
1
*
, x
2
*
) dreptunghiul albastru; g
L
(X) este functia de performanta liniarizata

II.6. Metode avansate pentru analiza fiabilitatii structurilor in teoria FORM

II.6.1. Cazul variabilelor normale necorelate

Pentru a obtine o marime invarianta a indicelui de fiabilitate, , un prim pas (dar nu suficient)
este de a transforma toate variabilele aleatoare normale necorelate, X
i
, in variabile reduse
standard, X
i
~ N (0, 1):
g
L
(X) = 0
x
2
*

x2
*
g (X) = 0
x
1
*

x1
*
Contururi ale lui f
X
53


i
i
X
X i
i
X
X


= ' (II.42).
Relatia (II.42) se numeste transformarea Hasofer-Lind si are urmatoarele consecinte [1], [2]:
- unitatea de masura in orice directie a spatiului X este abaterea standard a variabilei
reduse standard, 1
'
=
i
X
;
- densitatea de repartitie multivariata, ( )
' '
2
'
1
..., , ,
n
x x x f
X
in spatiul X este de tip normal
standard;
- functia de performanta g(X) se transforma in g(X), prin transformarea functiei original, g
(X) in spatiul X al variabilelor aleatoare reduse.
Transformarea Hasofer-Lind poate fi efectuata daca variabilele aleatoare de baza, X
i
sunt normale
si necorelate (sau independente liniar). Daca
ij
< 0,2, sau daca F
XiXj
> 0,99 si
ij
< 0,7, se poate
ignora corelatia si variabilele aleatoare de baza pot fi tratate ca independente.
Pentru a ilustra modul de operare al transformarii Hasofer-Lind, se considera functia de
performanta M = R S (problema marjei de siguranta). Folosind transformarea Hasofer-Lind, se
definesc variabilele aleatoare reduse standard:
R
R
R
R


= ' si
S
S
S
S


= ' . Marja de siguranta, R
S, se transforma in spatiul variabilelor aleatoare reduse si devine:

S S R R
S R M ' ' ' + = (II.43).
Prin prelucrarea functiei de performanta in spatiul variabilelor aleatoare reduse, se obtine
urmatoarea relatie intre R si S ce descrie suprafata de cedare, Figura II.8:

S
S R
S
R
R S


+ = ' ' (II.44)
ceea ce reprezinta o dreapta cu panta
S
R

si cu taietura
S
S R


pe axa s (s).
In Figura II.8 se duce perpendiculara OA pe latura AB. Unghiul AOB este egal cu unghiul pe
care il face dreapta M = 0 cu axa Or. Rezulta ca lungimea AB este egala cu
S
R
d tg d x

= = .
Aplicand teorema lui Pitagora in triunghiul OAB se obtine distanta de la originea sistemului de
axe rs la suprafata de cedare, d [1], [6]:

2 2
2
2
2
2 2 2
1
S R
S R
S
R
S
S R
S
S R
d tg d d

=
+

=
|
|
.
|

\
|
= + (II.45).
54

Distanta de la originea spatiului variabilelor aleatoare reduse rs la suprafata de cedare (M=0)
este o masura a fiabilitatii structurale; daca distanta d creste, zona de cedare (M < 0) scade si
probabilitatea de cedare scade; la cresterea distantei d se mareste zona de cedare si probabilitatea
de cedare creste. Se observa ca, pentru cazul in care R si S sunt variabile aleatoare normale
necorelate, distanta d este egala cu indicele de fiabilitate, . In cadrul metodelor avansate de
analiza a fiabilitatii structurilor in teoria FORM, masura fiabilitatii (sigurantei) prin indicele de
fiabilitate, se defineste ca distanta minima de la originea spatiului variabilelor aleatoare reduse
la suprafata de cedare reprezentata in acelasi spatiu, Figura II.9. Acest indice de fiabilitate se
numeste indice geometric sau indice Hasofer-Lind.

0
5
-5 -3 -1 1 3 5
r, r'
s, s'

Figura II.8. Functiile de performanta M = 0 si M = 0 in spatiul rs, respectiv rs


M = 0
M = 0
M < 0
zona de cedare
M > 0
zona de comportare
sigura

x
d
O
A
B
S
S R



55

-100
-80
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
x
1'
x
2'

Figura II.9. Definirea indicelui geometric de fiabilitate

Revenind la hiperspatiul cu n dimensiuni al variabilelor aleatoare reduse, ecuatia ce descrie
suprafata de cedare este [1], [2]:
( ) 0 ..., , ,
' '
2
'
1
2 21 1 1
= + + +
n n
X n X X X X X
X X X g (II.46).
Pe masura ce suprafata de cedare (II.46) se apropie de originea hiperspatiului, zona de
comportare sigura, g(X)>0, descreste si probabilitatea de cedare, P
f
, creste; deci, pozitia
suprafetei de cedare in raport cu originea spatiului variabilelor aleatoare reduse determina masura
fiabilitatii. Pozitia suprafetei de cedare poate fi exprimata prin distanta minima de la
hipersuprafata, g(X)=0 pana la originea hiperspatiului variabilelor aleatoare reduse; punctul de pe
suprafata de cedare situat la distanta minima fata de origine este cel mai probabil punct de cedare
(punct de verificare, punct de proiectare). Aceasta distanta minima este folosita ca masura a
fiabilitatii structurale.
Pentru o intelegere mai buna a conceptelor, se considera cazul bidimensional:
( )
2 1
X X g = X (II.47)
unde X
1
si X
2
sunt variabile aleatoare normale necorelate. Transformarea Hasofer-Lind va
produce o densitate de repartitie bivariata standard, a carei contururi sunt reprezentate in Figura
II.10. Functia de stare (de performanta) (II.47) se transforma in spatiul variabilelor aleatoare
reduse sub forma, Figura II.10:
( )
2 2 1 1
'
2
'
1
'
X X X X
X X g + = X (II.48).
d
min
distanta minima;
masura a fiabilitatii
g (X
1
, X
2
) = 0
g (X
1
, X
2
) < 0;
zona de cedare
g (X
1
, X
2
) > 0
56

-5
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
5
-5 -3 -1 1 3 5
x
1
'
x
2
'

Figura II.10. Determinarea indicelui de fiabilitate, in cazul bidimensional, ( )
2 1
X X g = X

In Figura II.10, densitatea de repartitie bivariata normala standard, f
X
(x
1
, x
2
) este reprezentata
prin contururile sale ce formeaza cercuri. Suprafata de cedare, g (X) = 0 este reprezentata de o
dreapta; suprafata corespunzatoare conditiei g (X) < 0 este zona de cedare si suprafata
corespunzatoare conditiei g (X) > 0 este zona de comportare sigura. Punctul de verificare, sau cel
mai probabil punct de cedare este P, de coordonate (x
1

*
, x
2

*
), corespunde distantei minime de la
origine la suprafata de cedare; aceasta distanta minima masoara indicele de fiabilitate geometric,
. Corespunzator dreptei OP, se determina normala unitara si cei doi cosinusi diectori,
1
si
2
.
Variabilele aleatoare reduse sunt caracterizate de mediile
X1(2)
= 0 si de abaterile standard

X1(2)
= 1. Abaterea standard este egala cu unitatea si in directia OP ce defineste indicele de
fiabilitate, astfel incat distanta de la origine la suprafata de cedare devine egala cu indicele de
fiabilitate, . Acesta se masoara perpendicular pe suprafata de cedare, g(X)=0, deci corespunde
distantei minime de la origine la suprafata de cedare. Avand in vedere ca variabilele aleatoare
sunt normale, este valabila relatia intre indicele de fiabilitate si probabilitatea de cedare,
( ) =
f
P .
Conceptele descrise anterior pentru cazul bidimensional raman valabile si in cazul general n-
dimensional, in care sunt n variabile aleatoare normale necorelate de baza, { }
n
X X X ..., , ,
2 1
= X .
Contururi ale
f
X
(x
1
, x
2
) - cercuri
g (X) = 0
g (X) < 0
zona de cedare
O x
1

*
x
2

*

P
normala
unitara

1
57

Variabilele aleatoare de baza se transforma in spatiul n-dimensional standardizat, X si suprafata
de cedare este reprezentata de un hiper-plan, g (X) = 0. Indicele de fiabilitate, este definit de
relatia [1], [2]
( )
2 / 1
1
2
min ' min X' X'
T
= =

=
n
i
i
x (II.49)
cu conditia ca [1], [2]
( ) 0 ' = X g (II.50),
unde x
i
(i=1, 2, , n) reprezinta coordonatele unui punct de pe suprafata de cedare si X este
vectorul coordonatelor punctului. Relatia (II.49) arata ca indicele de fiabilitate este dat de distanta
minima intre originea hiperspatiului variabilelor aleatoare reduse si suprafata de cedare. Conditia
(II.50) impune ca punctul de coordonate (x
1
, x
2
, , x
n
) fata de care se masoara, de la origine,
indicele de fiabilitate, sa apartina suprafetei de cedare. Punctul pentru care cele doua relatii,
(II.49) si (II.50), sunt satisfacute se numeste punct de proiectare (sau de verificare), se noteaza cu
X
*
, si este proiectia originii hiperspatiului pe suprafata de cedare. Cea mai importanta contributie
in marimea probabilitatii de cedare, P
f
, provine din zona de cedare apropiata de punctul de
proiectare, X
*
; deci, acest punct corespunde maximului densitatii de probabilitate (sau maximei
verosimilitati) din domeniul de cedare.
Justificarea relatiilor (II.49) si (II.50) se face pe baza urmatorului rationament [1], [2]:
- distanta, D, de la un punct de coordonate X = (x
1
, x
2
, , x
n
) de pe suprafata de cedare,
g (X) = 0, pana la originea spatiului variabilelor aleatoare reduse este:
( )
2 / 1
1
2 2 2
2
2
1
' ' ' ' ... ' ' X X
T
= = + + + =

=
n
i
i n
x x x x D (II.51);
- punctul de pe suprafata de cedare de coordonate X
*
= (x
1

*
, x
2

*
, , x
n

*
) ce este situat la
distanta minima fata de originea spatiului variabilelor aleatoare reduse se obtine prin
minimizarea functiei D cu conditia ca g (X
*
) = 0.
Abordarea se reduce la o problema de minimizare, min D, cu o restrictie g (X
*
) = 0, din care
rezulta coordonatele punctului de proiectare, X
*
si indicele de fiabilitate, = min D. In
continuare se prezinta procedura de determinare a indicelui de fiabiliate pentru functii liniare si
neliniare de cedare (de performanta).


II.6.1.1. Functie liniara de cedare

In cazul in care functia de cedare, g (X) este de tip liniar, se determina o relatie directa intre
coordonatele punctului de verificare si indicele de fiabilitate. Cazul general este n-dimensional,
58

dar pentru o perspectiva geometrica intuitiva se poate face referire la Figura II.10 care priveste
cazul bidimensional. Calculul coordonatelor punctului de verificare si a indicelui de fiabilitate se
face in urmatorii pasi [1], [5], [6]:
- se determina componentele, c
i
ale vectorului normal, orientat spre originea spatiului n-
dimensional, pe hiperplanul g (X) = 0:
'
i
i
x
g
c

= (II.52),
unde este o constanta arbitrar aleasa;
- se determina lungimea totala, l a vectorului normal pe hiperplanul g (X) = 0:

=
=
n
i
i
c l
1
2
(II.53);
- se determina cosinusii directori,
i
ai vectorului normal pe hiperplanul g (X) = 0:

=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

= =
n
i
i
i
i
i
x
g
x
g
l
c
1
2
'
'
(II.54);
- se determina coordonatele, x
i

*
ale punctului de proiectare (de verificare):

|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

= =

=
n
i
i
i
i i
x
g
x
g
x
1
2
'
'
*
' (II.55);
in relatia (II.55) apare semnul minus deoarece cosinusii directori sunt componente ale
normalei orientate spre origine iar coordonatele sunt orientate dinspre origine;
- se inlocuiesc coordonatele x
i

*
in functia liniara de cedare, g(X
*
)=0, de unde se determina
indicele de fiabilitate, :
=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|


= =

=
=
=
T
n
i
i
i
n
i
i
n
i
i i
X
x
g
x
g
x
x
*
1
2
*
*
1
*
1
*
'
'
'
'
' (II.56).
Pentru o functie liniara de cedare, care conduce la o suprafata liniara de cedare (un hiperplan in
spatiul variabilelor aleatoare reduse), cosinusii directori nu se schimba odata cu pozitia normalei
unitare in lungul suprafetei de cedare, astfel incat procedeul de determinare a setului de
coordonate x
i

*
este direct, si nu iterativ, ca in cazul functiei neliniare de cedare.
59

II.6.1.2. Functie neliniara de cedare

In cazul unei functii neliniare de cedare, g(X), valoarea indicelui de fiabilitate, se obtine
iterativ. Se aproximeaza suprafata neliniara de cedare g(X)=0 printr-un hiperplan tangent,
g
L
(X)=0 intr-un punct de proiectare ales arbitrar in spatiul variabilelor reduse, Figura II.11
(figura este valabila doar pentru cazul bidimensional). Aproximarea se obtine numeric prin
dezvoltarea functiei de cedare in serie Taylor de ordinul I in jurul punctului de proiectare ales.
Astfel, problema revine la cazul functiei liniare de cedare. Urmarind pasii descrisi pentru functia
liniara, se determina valoarea indicelui de fiabilitate, cu care se recalculeaza coordonatele
punctului de proiectare. Daca valorile recalculate ale coordonatelor punctului de proiectare se
apropie suficient de mult de coordonatele punctului ales initial, atunci se considera ca s-au
obtinut valorile reale ale indicelui de fiabilitate si ale coordonatelor punctului de proiectare. In
schimb, daca valorile recalculate ale coordonatelor punctului de proiectare difera de coordonatele
punctului ales initial, se reia calculul, considerand noile valori ale coordonatelor punctului de
proiectare ca punct in jurul caruia se face dezvoltarea in serie Taylor de ordinul I a suprafatei
neliniare de cedare. Calculul se repeta pana la obtinerea convergentei.

-100
-80
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
x
1'
x
2'

Figura II.11. Aproximarea suprafatei neliniare de cedare printr-un hiperplan tangent intr-un punct
de proiectare ales arbitrar de coordonate x
i

*


Pentru cazul general in care se considera o functie neliniara de cedare cu n variabile aleatoare, g
(X
1
, X
2
, , X
n
), se pastreaza definitia indicelui de fiabilitate geometric ca distanta minima de la
origine la suprafata de cedare in spatiul variabilelor aleatoare reduse [1], [2]:
g (X) = 0
g
L
(X) = 0
g (X) > 0
Zona de comportare sigura
Punct de proiectare de
coordonate (x
1

*
, x
2

*
)
Indice de
fiabilitate,
60

=
=
n
i
i
x
1
2
' min (II.57)
cu conditia ca
( ) 0 = X g (II.58).

Relatia (II.58) este echivalenta cu g(X)=0.
Solutia ecuatiilor (II.57) si (II.58) se obtine prin metode de optimizare neliniara. Se folosesc
notatiile:
X
*
- vectorul coordonatelor punctului de proiectare in coordonate initiale;
X
*
- vectorul coordonatelor punctului de proiectare in coordonate reduse.
Solutia se obtine iterativ prin rezolvarea urmatorului sistem de n+1 ecuatii [1], [2]:

( )

=
=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

=
0 ..., , ,
, 1 pentru ,
'* '*
2
'*
1
1
2
*
'
*
'
*
n
n
i
i
i
i
x x x g
n i
x
g
x
g

(II.59).
Ecuatia n+1 a sistemului (II.59) poate fi scrisa atat in spatiul variabilelor aleatoare reduse, cat
si in spatiul variabilelor aleatoare originale. Primele n ecuatii ale sistemului (II.59) determina
cosinusii directori, cu care obtinem proiectiile indicelui de fiabilitate pe axele spatiului
variabilelor aleatoare reduse:
n i x
i i
, 1 pentru ,
* '*
= = (II.60).
Coordonatele obtinute din relatia (II.60) se folosesc pentru a determina coordonatele punctului de
proiectare in spatiul variabilelor aleatoare originale:
n i x x
i i i i
X i X X i X i
, 1 pentru ,
* '* *
= = + = (II.61).
Coordonatele obtinute din relatia (II.60) se introduc in cea de a n+1 ecuatie a sistemului (II.59),
de unde se determina valoarea indicelui de fiabilitate, .
Observatii:
- in sistemul de ecuatii (II.59), semnul
*
indica faptul ca evaluarea cantitatilor se face pentru
punctul de proiectare;
- primele n ecuatii ale sistemul (II.59) provin din aproximatia de ordin I (liniara) a
suprafetei de cedare;
61

-
i
*
sunt cosinusii directori ai hiperplanului tangent in punctul de proiectare in sistemul de
coordonate reduse;
- alternativ, coordonatele obtinute cu relatia (II.61) se introduc in relatia g(X
*
)=0, de unde
se determina valoarea ; astfel, functia de cedare descrisa de ceea de a n+1-a ecuatie a
sistemului (II.59), rescrisa in spatiul variabilelor aleatoare originale, devine:
( ) ( ) ( ) | | 0 ..., , ,
* *
2
*
1
2 2 1 1
=
n n
X n X X X X X
g (II.62).
Algoritmul numeric de rezolvare a sistemului de ecuatii (II.59) este urmatorul [1], [2]:
1. Se alege un set de valori initiale pentru coordonatele punctului de proiectare in spatiul
variabilelor aleatoare initiale (de baza). De obicei se incepe cu valorile medii ale
variabilelor aleatoare de baza, dar se poate incepe cu orice alt set de coordonate ales pe
baza experientei. Se determina variabilele aleatoare in coordonate reduse:
n i
X
X
i
i
X
X i
i
, 1 ,
'
=


(II.63);
2. Se evalueaza cosinusii directori in punctul de proiectare:
n i
x
g
x
g
n
i
i
i
i
, 1 ,
1
2
*
'
*
'
*
=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

=
(II.64);
alternativ, derivatele partiale pot fi scrise ca:
* *
'
*
' |
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

i
X
i
i
i i
x
g
x
x
x
g
x
g
i
(II.65);
3. Pentru determinarea valorii indicelui de fiabilitate se rezolva urmatoarea ecuatie:
( ) ( ) ( ) | | 0 ..., , ,
* *
2
*
1
2 2 1 1
=
n n
X n X X X X X
g (II.66);
4. Folosind valoarea indicelui de fiabilitate, determinata in pasul 3, se gasesc coordonatele
unui nou punct de proiectare:
n i x
i i
X i X i
, 1 ,
* *
= = (II.67);
5. Se repeta pasii 1-4 pana se obtine convergenta (coordonatele punctului de proiectare din
pasul 1 sunt suficient de apropiate de coordonatele din pasul 4; se accepta o diferenta de
5% - 10%).
In Figurile II.12 (a,b,c) se prezinta un exemplu de reprezentare grafica a evolutiei rezultatelor
iteratiilor pentru o functie neliniara de cedare in spatiul variabilelor aleatoare initiale (de baza), X
62

si Y. Aceeasi evolutie, dar in spatiul variabilelor aleatoare reduse, X si Y se prezinta in Figurile
II.13 (a,b,c).

X
Y
g(X,Y)=0
P iter 1
P iter 2
Plan tangent iter 1
Plan tangent iter 2

Figura II.12a. Functia neliniara de cedare, g (X, Y), in spatiul variabilelor aleatoare de baza;
punctul de proiectare, P, in iteratia 1 (cerc rosu) si planul tangent in interatia 1;
punctul de proiectare, P, in iteratia 2 (cruce rosie) si planul tangent in iteratia 2

X
Y
g(X,Y)=0
P iter 2
P iter 3
Plan tangent iter 2
Plan tangent iter 3

Figura II.12b. Functia neliniara de cedare, g (X, Y), in spatiul variabilelor aleatoare de baza;
punctul de proiectare, P, in iteratia 2 (cruce rosie) si planul tangent in interatia 2;
punctul de proiectare, P, in iteratia 3 (dreptungi verde) si planul tangent in iteratia 3

63

X
Y
g(X,Y)=0
P iter 3
P iter 4
Plan tangent 3

Figura II.12c. Functia neliniara de cedare, g (X, Y), in spatiul variabilelor aleatoare de baza;
punctul de proiectare, P, in iteratia 3 (dreptungi verde) si planul tangent in interatia 3;
punctul de proiectare, P, in iteratia 4 (X albastru); se observa ca exista converenta, intrucat
punctele de proiectare in iteratiile 3 si 4 coincid

-12
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
-4 -2 0 2 4 6 8
X'
Y'
g(X',Y')=0
P iter 1
P iter 2
Plan tangent iter 1
Plan tangent iter 2

Figura II.13a. Functia neliniara de cedare, g (X, Y), in spatiul variabilelor aleatoare reduse;
punctul de proiectare, P, in iteratia 1 (cerc rosu) si planul tangent in interatia 1;
punctul de proiectare, P, in iteratia 2 (cruce rosie) si planul tangent in iteratia 2
64

-12
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
-4 -2 0 2 4 6 8
X'
Y'
g(X',Y')=0
P iter 2
P iter 3
Plan tangent iter 2
Plan tangent iter 3

Figura II.13b. Functia neliniara de cedare, g (X, Y), in spatiul variabilelor aleatoare reduse;
punctul de proiectare, P, in iteratia 2 (cruce rosie) si planul tangent in interatia 2;
punctul de proiectare, P, in iteratia 3 (dreptungi verde) si planul tangent in iteratia 3

-12
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
-4 -2 0 2 4 6 8
X'
Y'
g(X',Y')=0
P iter 3
P iter 4
Plan tangent iter 3

Figura II.13c. Functia neliniara de cedare, g (X, Y), in spatiul variabilelor aleatoare reduse;
punctul de proiectare, P, in iteratia 3 (dreptungi verde) si planul tangent in interatia 3;
punctul de proiectare, P, in iteratia 4 (X albastru); se observa ca exista converenta, intrucat
punctele de proiectare in iteratiile 3 si 4 coincid

Daca functia de cedare este liniara, pasul 1 din algoritm nu mai este necesar si obtinerea solutiilor
sistemului de ecuatii (II.59) se face direct, fara iteratii, deoarece cosinusii directori ai suprafatei
65

liniare de cedare sunt constanti (nu depind de coordonatele punctului de proiectare ales). Daca
functia de cedare este neliniara, cosinusii directori ai hiperplanului tangent in punctul de
proiectare ales depind de coordonatele acestuia si obtinerea solutiilor sistemului de ecuatii (II.59)
se face iterativ.
Deoarece variabilele aleatoare de baza sunt normale si necorelate, este adevarata relatia intre
indicele de fiabilitate si probabilitatea de cedare, ( ) =
f
P . Totusi, datorita neliniaritatii
functiei de cedare (si implicit a suprafetei de cedare), relatia precedenta introduce aproximari ale
probabilitatii de cedare. Interpretand probabilitatea de cedare ca valoarea integralei densitatii
multivariate de repartitie a variabilelor aleatoare de baza evaluata pentru zona de cedare,
probabilitatea de cedare este subestimata sau supraestimata, in functie de forma suprafetei de
cedare (concava sau convexa), Figura II.14. Astfel, daca suprafata de cedare este concava spre
origine, Figura II.14a, atunci zona reala de cedare delimitata de suprafata de cedare g (X) = 0
este mai mare decat zona aproximativa de cedare delimitata de planul tangent in punctul de
proiectare, si probabilitatea de cedare este subestimata. Daca suprafata de cedare este convexa,
Figura II.14b, atunci zona reala de cedare delimitata de suprafata de cedare g (X) = 0 este mai
mica decat zona aproximativa de cedare delimitata de planul tangent in punctul de proiectare, si
probabilitatea de cedare este supraestimata [1].
-100
-80
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
x
1'
x
2'

-100
-80
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
x
1'
x
2'

Figura II.14a. P
f
subestimata; suprafata de
cedare concava
Figura II.14b. P
f
supraestimata; suprafata de
cedare convexa


II.6.1.3. Factori de sensibilitate

Cosinusii directori,
i
indica sensibilitatea functiei de cedare g (X) in punctul x
i

*
la variatia
variabilei aleatoare de baza corespunzatoare, X
i
, Figura II.14c. Daca valoarea lui
i
este mare,
atunci variatii reduse ale variabilei aleatoare de baza X
i
produc variatii ample ale functiei de
cedare g (X), Figura II.14d. Daca valoarea lui
i
este mica, atunci sensibilitatea functiei de
g (X) < 0
Zona de cedare
g (X) < 0
Zona de cedare
g (X) = 0
g (X) = 0
Plan tangent
Plan tangent
66

cedare la variatia variabilei aleatoare de baza X
i
este redusa si acest fapt poate fi interpretat ca un
semnal ca aceasta sa fie tratata mai degraba ca o constanta. Folosind acest concept putem defini
[1], [2], [6]:
- sensibilitatea omisiunii efectul asupra indicelui de fiabilitate, daca o variabila
aleatoare de baza este inlocuita cu o constanta;
- sensibilitatea ignorantei - efectul asupra indicelui de fiabilitate, daca o constanta este
inlocuita cu o variabila aleatoare.

2
1
x
2

x
1

x
2

*
x
1

*
g(X)=0


2
1
x
2

x
1

x
2

*
x
1

*
g(X)=0


Figura II.14c. Cosinusii directori ai suprafetei
de cedare g(X)=0 in punctul de proiectare;
cazul cosinusilor directori cu valori apropiate
Figura II.14c. Cosinusii directori ai suprafetei
de cedare g(X)=0 in punctul de proiectare;
cazul cosinusilor directori cu valori diferite


II.6.1.4. Interpretarea metodei de ordinul I pentru analiza fiabilitatii

Dezvoltand functia de cedare (de performanta), g (X) in serie Taylor in jurul punctului X
*
situat
pe suprafata de cedare (astfel incat g (X
*
) =0), se obtine relatia [1]:
( ) ( ) ( )

=
+
|
|
.
|

\
|

+
n
i
i
i i n n
X
g
x X x x x g X X X g
1
*
* * *
2
*
1 2 1
... ..., , , ..., , , (II.68).
Dar, intrucat punctul X
*
este situat pe suprafata de cedare (g (X
*
) =0), primul termen din relatia
(II.68) dispare, si functia de cedare se rescrie ca [1]:
( ) ( )

=
+
|
|
.
|

\
|


n
i
i
i i n
X
g
x X X X X g
1
*
*
2 1
... ..., , , (II.69).
Se pot demonstra urmatoarele identitati:
( )
'* '* *
' '
i i X i X X i X X i i
x X x X x X
i i i i i
= + = (II.70)
67


*
'
*
'
'
*
1
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

i X i
i
i i
X
g
X
X
X
g
X
g
i

(II.71).
Din relatiile (II.69)(II.71) rezulta ca [1]:
( ) ( )

=
+
|
|
.
|

\
|


n
i
i
i i n
X
g
x X X X X g
1
*
'*
2 1
...
'
' ..., , , (II.72).
Din relatia (II.72), se determina media functiei de cedare (tinand cont de faptul ca 0
'
=
i
X
)

=
|
|
.
|

\
|


n
i
i
i g
X
g
x
1
*
'
'*
(II.73)
si dispersia functiei de cedare (tinand cont de faptul ca 1
2
'
=
i
X
)


= =
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

n
i
i
n
i
X
i
g
X
g
X
g
i
1
2
*
'
1
2
2
*
'
2
'
(II.74).
Din relatiile (II.73) si (II.74) se determina raportul intre media si abaterea standard a functiei de
cedare [1]:

=
=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|


=
n
i
i
n
i
i
i
g
g
X
g
X
g
x
1
2
*
'
1
*
'
'*

(II.75).
Se observa ca relatia (II.75) este identica cu relatia (II.56) de determinare a indicelui de
fiabilitate. Asadar, cand se foloseste punctul de medie in aproximarea de ordin I a functiei
neliniare de cedare, apar erori semnificative deoarece raportul
g
g

nu este in mod necesar


distanta minima de la suprafata de cedare la originea spatiului variabilelor reduse. Mai mult,
folosirea punctului de medie in aproximarea de ordin I conduce la lipsa de invarianta a indicelui
de fiabilitate pentru functii de cedare cu formulari echivalente. Asa cum s-a aratat anterior, pentru
functii de cedare echivalente, R - S = 0 si R/S=1, s-au obtinut indici de fiabilitate cu valori
diferite. Lipsa de invarianta si estimarea corecta a indicelui de fiabilitate sunt rezolvate daca
aproximarea de ordin I este evaluata intr-un punct de pe suprafata de cedare.
In cazul unei functii liniare de cedare, valoarea indicelui de fiabilitate se poate determina atat
analitic, cat si folosind algoritmul de calcul prezentat anterior la punctul 6.1.2. Se considera o
functie liniara de cedare:
( )

=
+ =
n
i
i i
X a a g
1
0
X (II.76).
68

Egaland cu zero relatia (II.76) se obtine ecuatia suprafetei de cedare ce este reprezentata de un
hiperplan.
Media functiei de cedare este

=
+ =
n
i
X i g
i
a a
1
0
(II.77)
si dispersia functiei de cedare este data de relatia
( )

=
=
n
i
X i g
i
a
1
2 2
(II.78).
Raportul intre media si abaterea standard a functiei de cedare este:

( )

=
=

+
=
n
i
X i
n
i
X i
g
g
i
i
a
a a
1
2
1
0

(II.79).
Pentru a determina valoarea indicelui de fiabilitate folosind algoritmul de calcul prezentat la
punctul 6.1.2, se evalueaza mai intai derivatele partiale necesare determinarii cosinusilor directori
la suprafata de cedare:

i i
X i
i
X
i
a
X
g
X
g
=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

* *
'
(II.80).
Cosinusii directori la suprafata de cedare in punctul de proiectare se determina prin introducerea
relatiei (II.80) in relatia generala de calcul (II.64) [1]:

( )
2
1
*

=
n
i
X i
X i
i
i
i
a
a

(II.81).
Punand conditia ca punctul de proiectare sa se afle pe suprafata de cedare rezulta ca [1]:
( ) ( ) 0
1
*
0
1
*
0
*
= + = + =

= =
n
i
X
i X i
n
i
i i
i
i
a a x a a g X (II.82).
Prelucrand relatia (II.82) se obtine


= =
= +
n
i
X
i i
n
i
X i
i
i
a a a
1
*
1
0
(II.83)
de unde se determina valoarea indicelui de fiabilitate [1]:

( )
( )
( )

=
=
=
=
=
=
=

+
=

+
=

+
=
n
i
X
i
n
i
X i
n
i
X
i
n
i
X
i
n
i
X i
n
i
X
i i
n
i
X i
i
i
i
i
i
i
i
a
a a
a
a
a a
a
a a
1
2
1
0
1
2
1
2
1
0
1
*
1
0

(II.84).
69

Se observa identitatea relatiilor (II.79) si (II.84), astfel demonstrandu-se analitic corectitudinea
relatiei directe de calcul a indicelui de fiabilitate (II.79) in cazul unei functii liniare de cedare.


II.6.2. Cazul variabilelor negaussiene necorelate

In cazul in care variabilele aleatoare de baza X
1
, X
2
, , X
n
sunt necorelate si negaussiene (non-
normale), acestea se transforma in variabile aleatoare necorelate normale folosind repartitii
normal echivalente. Dupa efectuarea acestor transformari, calculul indicelui de fiabilitate se face
ca in cazul variabilelor normale necorelate.
Pentru o variabila aleatoare de baza negaussiana, X
i
repartitia normala echivalenta poate fi
obtinuta punand conditia de egalitate intre [1], [2]:
(i) probabilitatile de nedepasire a valorii x
i
*
evaluate cu repartitia normala echivalenta si
respectiv, cu repartitia negaussiana a variabilei aleatoare X
i
, Figura II.15;
(ii) probabilitatile ca valoarea x
i
*
sa se gaseasca in intervalul (x
i
*
, x
i
*
+dx
i
) evaluate cu
repartitia normala echivalenta si respectiv, cu repartitia negaussiana a variabilei aleatoare
X
i
, Figura II.16;
Punctul avand coordonata x
i
*
se gaseste pe suprafata de cedare (punct de proiectare) .


x
F
X
(x )
Normal
echivalent
Negaussian
Punct de
proiectare
detaliu


x
F
X
(x )
Normal
echivalent
Negaussian
Punct de
proiectare
x
i
*


Figura II.15a. Egalarea ordonatelor functiei
de repartitie normala echivalenta si a functiei
de repartitie negaussiene a variabilei
aleatoare X
i
in punctul de proiectare avand
coordonata x
i
*

Figura II.15b. Egalarea ordonatelor functiei
de repartitie normala echivalenta si a functiei
de repartitie negaussiene a variabilei
aleatoare X
i
in punctul de proiectare avand
coordonata x
i
*
(detaliu)

70


x
f
X
(x )
Normal
echivalent
Negaussian
Punct de
proiectare
detaliu


x
f X (x )
Normal
echivalent
Negaussian
Punct de
proiectare
x
i
*


Figura II.16a. Egalarea probabilitatilor ca
valoarea x
i
*
sa se gaseasca in intervalul (x
i
*
,
x
i
*
+dx
i
) evaluate cu repartitia normala
echivalenta si respectiv, cu repartitia
negaussiana a variabilei aleatoare X
i

Figura II.16b. Egalarea probabilitatilor ca
valoarea x
i
*
sa se gaseasca in intervalul (x
i
*
,
x
i
*
+dx
i
) evaluate cu repartitia normala
echivalenta si respectiv, cu repartitia
negaussiana a variabilei aleatoare X
i
(detaliu)

Din egalitatea (i) rezulta ca [1], [2]

( )
*
*
i X N
X
N
X i
x F
x
i
i
i
=
|
|
.
|

\
|


(II.85),
unde:
F
Xi
este functia de repartitie originala negaussiana a variabilei aleatoare, X
i
;
este functia de repartitie normala standard;

N
Xi
este media repartitiei normale echivalente a variabilei aleatoare, X
i
;

N
Xi
este abaterea standard a repartitiei normale echivalente a variabilei aleatoare, X
i
.
Din relatia (II.85) se obtine media repartitiei normale echivalente a variabilei aleatoare, X
i
:
( ) | |
* 1 *
i X
N
Xi i
N
X
x F x
i i

= (II.86).
Din egalitatea (ii) rezulta ca [1], [2]
( )
i i X i N
X
N
X i
dx x f dx
x
i
i
i * '
*
=
|
|
.
|

\
|


(II.87),
unde:
f
Xi
este densitatea de repartitie originala negaussiana a variabilei aleatoare, X
i
;
71

este densitatea de repartitie normala standard;

N
X
N
X i
i
i
i
x
x


=
'
;
N
X i
i
i
dx
dx

1
'
= .
Prelucrand relatia (II.87) rezulta ca:
( )
*
*
1
i X N
X
N
X i
N
X
x f
x
i
i
i
i
=
|
|
.
|

\
|

(II.88).
Dar, conform relatiei (II.85) exista egalitatea:
( ) | |
* 1
*
i X N
X
N
X i
x F
x
i
i
i
=


(II.89).
Combinand relatiile (II.88) si (II.89), obtinem abaterea standard a repartitiei normale echivalente
a variabilei aleatoare, X
i
[1], [2]:

( ) | | { }
( )
*
* 1
i X
i X N
X
x f
x F
i
i
i

=

(II.90).
Avand media repartitiei normale echivalente, data de relatia (II.86), si abaterea standard a
repartitie normale echivalente, data de relatia (II.90), se determina repartitia normala echivalenta
a variabilei aleatoare X
i
, transformandu-se astfel variabila aleatoare negaussiana intr-una
gaussiana (normala). Se repeta acest calcul pentru fiecare variabila aleatoare de baza si, apoi, se
calculeaza indicele de fiabilitate ca in cazul variabilelor normale necorelate.


II.6.3. Cazul variabilelor normale corelate

In cazul in care variabilele aleatoare de baza X
1
, X
2
, , X
n
sunt normale si corelate, acestea se
transforma in variabile aleatoare normale necorelate. Dupa efectuarea acestei transformari,
calculul indicelui de fiabilitate se face ca in cazul variabilelor normale necorelate.
In cazul in care functia de cedare (de performanta, de stare limita) este liniara (data de relatia
(II.76)), indicele de fiabilitate se determina direct cu relatia

= =
=

+
= =
n
i
n
j
X X ij j i
n
i
X i
g
g
j i
i
a a
a a
1 1
1
0

(II.91),
72

unde
ij
este coeficientul de corelatie al variabilelor aleatoare X
i
si X
j
.
Pentru setul de variabile aleatoare de baza X
1
, X
2
, , X
n
se defineste matricea de covarianta,
notata cu C [1], [2]

( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
(
(
(
(
(
(
(

= =
2
2 1
2
2
1 2
1 2 1
2
... , Cov , Cov
.
.
.
...
...
...
.
.
.
.
.
.
, Cov ... , Cov
, Cov ... , Cov
Cov
2
1
n
X n n
n X
n X
X X X X
X X X X
X X X X

C (II.92),

unde Cov(X
i
, X
j
) este covarianta variabilelor aleatoare X
i
si X
j
.
Pentru variabilele aleatoare reduse,
i
i
X
X i
i
X
X


=
'
, matricea de covarinta se transforma in
matricea coeficientilor de corelatie, C [1], [2]:

(
(
(
(
(
(
(

=
1 ...
.
.
.
...
...
...
.
.
.
.
.
.
... 1
... 1
2 1
2 21
1 12
n n
n
n



C' (II.93).
Vectorul variabilelor aleatoare de baza, X, sau a variabilelor aleatoare reduse, X, se transforma
intr-un vector Y de variabile aleatoare necorelate cu relatia [1], [2]
' X T Y
T
= (II.94),
unde T este o matrice de transformare calculata din matricea coeficientilor de corelatie, C, ca
vectori proprii ortogonali ce corespund valorilor proprii ale lui C, si T
T
este transpusa matricei
de transformare, T.
Valorile proprii ale lui C se obtin prin determinarea radacinilor ecuatiei caracteristice [1], [2]
0 ' = I E C (II.95),
unde E este vectorul valorilor proprii ale lui C si I este matricea diagonala unitara de dimensiune
n x n:
73


(
(
(
(
(
(
(

=
1 ... 0 0
.
.
.
...
...
...
.
.
.
.
.
.
0 ... 1 0
0 ... 0 1
I (II.96).
Vectorii proprii, V
i
(i = 1, 2, , n) ai matricii coeficientilor de corelatie, C se obtin din
urmatoarea ecuatie matriciala [1], [2]
( ) 0 ' =
i
V I C
i
E (II.97),
unde E
i
este valoarea proprie i.
Vectorii proprii ortogonali (normalizati) se obtin prin impartirea fiecarui element al vectorului V
i

la radacina patrata a sumei patratelor (SRSS) tuturor elementelor acestuia. Matricea de
transformare, T, se obtine prin asamblarea celor n vectori proprii normalizati, in aceeasi ordine ca
si valorile proprii.
In final, vectorul variabilelor aleatoare normale necorelate se obtine cu relatia [1], [2]
{ } | | { } { } | | | | { } { }
N
X
N
X
N
X
N
X
Y T X X + = + = ' (II.98),
unde
| |
N
X
este matricea diagonala a abaterilor standard ale variabilelor aleatoare de baza, si
{ }
N
X
este vectorul valorilor medii ale variabilelor aleatoare de baza.


II.6.4. Metoda directa de simulare Monte-Carlo

Metoda directa de simulare Monte-Carlo implica parcurgerea urmatorilor pasi:
- se genereaza valori aleatoare pentru variabilele de baza X
i
in conformitate cu
caracteristicile de probabilitate ale acestora;
- se introduc valorile generate in functia de performanta (de stare, de cedare), g();
- se calculeaza valorile functiei de perfomanta, g(); cedarea se produce atunci cand functia
de performanta are valori mai mici ca zero, g() < 0.
Probabilitatea de cedare se calculeaza ca raport intre numarul de cicluri de simulare pentru care s-
a podus cedarea (g()<0), N
f
, si numarul total de cicluri de simulare, N [1], [2]:

N
N
P
f
f
= (II.99).
74

Media probabilitatii de cedare este [1], [2], [6]

f
P = (II.100),
dispersia probabilitatii de cedare este [1], [2], [6]

( )
N
P Re
N
P P
f f f

=

=
1
2
(II.101),
si coeficientul de variatie al probabilitatii de cedare este

( )
f
f
f
f f
P N
P
P N
P P
V


=
1 1
2
(II.102).
Se observa din relatiile (II.101) si (II.102) ca valorile dispersiei si ale coeficientului de variatie
scad odata cu cresterea numarului de cicluri de simulare; deci, pentru o precizie sporita, este
necesar un numar mare de cicluri de simulare. De asemenea, numarul de cicluri de simulare
trebuie sa fie mai mare ca valoarea inversa a probabilitatii de cedare ce se determina. Calculul se
incepe cu o valoare arbitrara (suficient de mare, uzual mai mare ca 10
4
) a numarului de cicluri de
simulare si se determina o probabilitate de cedare; apoi, se mareste numarul de cicluri (de 10 ori)
si se recalculeaza probabilitatea de cedare. Daca valoarea nou determinata a probabilitatii de
cedare difera substantial de valoarea initiala, se mareste din nou numarul de cicluri de simulare si
se recalculeaza probabilitatea de cedare. Calculul se opreste atunci cand valorile probabilitatilor
de cedare din doua seturi de simulari consecutive sunt suficient de apropiate.


II.7. Proiectarea bazata pe fiabilitate

II.7.1. Introducere

Proiectarea bazata pe fiabilitate este bazata pe [6]:
1. caracteristicile de probabilitate ale incarcarilor / efectelor sectionale ale incarcarilor;
2. caracteristicile de probabilitate ale rezistentelor de material / rezistentelor sectionale;
3. metodele de analiza a fiabilitatii.
Exista trei nivele ale metodelor de analiza a fiabilitatii structurale [6]:
- metode de nivel I, ce folosesc coeficienti partiali de siguranta calibrati pe modele de
analiza a fiabilitatii;
75

- metode de nivel II, bazate pe momente ale variabilelor aleatoare si care folosesc
apoximarea liniara a functiilor neliniare de performanta (de stare) (de ex., FORM);
- metode de nivel III, ce folosesc descrierea probabilistica completa a variabilelor aleatoare
de baza.
In proiectarea bazata pe fiabilitate exista doua abordari de baza [6]:
(i) proiectarea directa bazata pe fiabilitate;
(ii) proiectarea folosind coeficientii partiali de siguranta.
Abordarea (i) include metode de nivel II si/sau de nivel III. Conditia de proiectare este asigurarea,
pentru sistemul proiectat, a unui indice de fiabilitate efectiv cel putin egal cu indicele de
fiabilitate tinta [1], [6]:

tinta fectiv

e
(II.103)
Abordarea (ii) este o metoda de nivel I. Abordarea este denumita LRFD (Load and Resistance
Factored Design) in literatura de limba engleza. Conditia de proiectare este exprimata astfel:
Valoarea de poiectare a rezistentei sectionale este mai mare, sau cel mult egala cu suma
valorilor de proiectare a efectelor sectionale ale incarcarilor. Aceasta conditie se exprima
matematic astfel [1]:


= =

m
i
i k i E k R
m
i
i d d
E R E R
1
, ,
1
,
(II.104).
In relatia (II.104) indicele d se refera la valori de proiectare, indicele k se refera la valori
caracteristice si coeficientii sunt coeficienti partiali de siguranta. Relatia (II.104) implica faptul
ca starea limita nu este depasita (functia de performanta este cel putin egala cu zero) atunci cand
se introduc in analiza valorile de proiectare, { } ... , , ..., , , ..., , ,
2 1 2 1 2 1
d d d d d d d
a a F F E E = si
{ } ... , , ..., , , ..., , ,
2 1 2 1 2 1
d d d d d d d
a a X X R R = , unde:
F actiune / incarcare;
X proprietate de material;
a proprietate geometrica;
incertitudine de modelare.


II.7.2. Proiectarea bazata pe fiabilitate conform EN 1990 Basis of Structural Design

Fie E, efectul sectional al incarcarilor si R, rezistenta sectionala, ambele considerate variabile
aleatoare de baza.
76

(i) Se considera variabila aleatoare E, efectul sectional al incarcarilor, Figura II.17. Variabila
aleatoare redusa, e este:

E
E
E
e


= (II.105).
Pentru E=E
d
(unde E
d
este valoarea de proiectare a efectului sectional al incarcarilor, E) valoarea
de proiectare a variabilei aleatoare reduse este:

E
E d
d
E
e


= (II.106).
0
0.0005
0.001
0.0015
0.002
0.0025
300 400 500 600 700 800 900 100 110 120 130 140 150 160 170
E
f
E

Figura II.17. Densitatea de repartitie a efectului sectional al incarcarilor, E

Valoarea de proiectare a variabilei aleatoare reduse, e
d
, se poate exprima ca produs intre indicele
de fiabilitate tinta,
t
si cosinusul director corespunzator variabilei,
E


t E d
e = (II.107).
Din relatiile (II.106) si (II.107) se deduce valoarea de proiectare a efectului sectional al
incarcarilor:
( )
E t E E E t E E E d E d
V e E = = + = 1 (II.108).
Coeficientul partial de siguranta aplicat efectului sectional al incarcarilor,
E
se determina ca
raport intre valoarea de proiectare si valoarea caracteristica a efectului sectional al incarcarilor:

E
E
k
E
d
e
d

E
= -
E

E

x
E
P [E>E
d
]=1-P [EE
d
]=
=1-(e
d
)=1- (-
E

t
)=
= (-e
d
)= (
E

t
)
77


( )
k
E t E E
k
d
E
E
V
E
E
= =

1
(II.109).
Daca variabila aleatoare E are o repartitie de tip normal, pentru care valoarea caracteristica poate
fi exprimata sub forma, ( )
E E E E E E k
V k k E + = + = 1 , atunci relatia (II.109) poate fi scrisa sub
forma:

( )
( )
E E
E t E
E E E
E t E E
k
d
E
V k
V
V k
V
E
E
+

=
+

= =
1
1
1
1


(II.110).

(ii) Se considera variabila aleatoare R, rezistenta sectionala, Figura II.18. Variabila aleatoare
redusa, r este:

R
R
R
r


= (II.111).
0
0.001
0.002
0.003
0.004
0.005
0.006
0.007
0.008
700 800 900 1000 1100 1200
R
f
R

Figura II.18. Densitatea de repartitie a rezistentei sectionale, R

Pentru R =R
d
, unde R
d
este valoarea de proiectare a rezistentei sectionale, R, valoarea de
proiectare a variabilei aleatoare reduse este:

R
R d
d
R
r


= (II.112).

R
R
k
R
d
r
d

R
= -
R

R

x
R
P [RR
d
] =
=P [rr
d
]=
= (r
d
) =
= (-
R

t
)
78

Valoarea de proiectare a variabilei aleatoare reduse, r
d
, se poate exprima ca produs intre indicele
de fiabilitate tinta,
t
si cosinusul director corespunzator variabilei,
R


t R d
r = (II.113).
Din relatiile (II.112) si (II.113) se deduce valoarea de proiectare a rezistentei sectionale:
( )
R t R R R t R R R d R d
V r R = = + = 1 (II.114).
Coeficientul partial de siguranta aplicat rezistentei sectionale,
R
se determina ca raport intre
valoarea de proiectare si valoarea caracteristica a rezistentei sectionale:

( )
k
R t R R
k
d
R
R
V
R
R
= =

1
(II.115).
Daca variabila aleatoare R are o repartitie de tip normal, pentru care valoarea caracteristica poate
fi exprimata sub forma, ( )
R R R R R R k
V k k R + = + = 1 , atunci relatia (II.115) poate fi scrisa sub
forma:

( )
( )
R R
R t R
R R R
R t R R
k
d
R
V k
V
V k
V
R
R
+

=
+

= =
1
1
1
1


(II.116).
Conform ISO 2394:1998 General principles on reliability for structures valorile cosinusilor
directori (ai factorilor de sensibilitate) sunt:
Variabila Efecte sectionale ale incarcarilor Rezistente sectionale
Dominanta
E
= -0,70
R
= 0,80
Altele
E
= -0,28
R
= 0,32

Conform Anexei C din EN 1990 - Basis of Structural Design valorile tinta ale indicelui de
fiabilitate pentru structurile de clasa RC2 (constructii obisnuite) sunt:
Valori tinta ale
indicelui de
fiabilitate pentru:
Intr-un an In 50 de ani
SLU
t
= 4,7
t
= 3,8
SLS
t
= 2,9
t
= 1,5

Daca principala sursa de incertitudine este data de actiuni / efecte sectionale ale incarcarilor si
daca actiunile au maxime anuale independente statistic, valorile indicelui de fiabilitate pentru
79

diferite perioade de referinta (n, exprimate in ani),
n
se pot calcula in functie de valoarea
indicelui de fiabilitate pentru un an,
1
, folosind urmatoarea relatie bazata pe independenta
statistica a valorilor maxime anuale,
( ) ( ) ( ) | |
n
n
n
n 1 1
Re Re = = (II.117)
din care rezulta valoarea indicelui de fiabilitate pentru o perioada de referinta de n ani:
( ) | | { }
n
n 1
1
=

(II.118).
De exemplu, pentru un indice de fiabilitate tinta intr-un an,
1
= 4,7, aplicand relatia (II.118) se
obtin valorile indicelui de fiabilitate pentru perioade de referinta de 10, 20 si 50 de ani egale cu

10
= 4,21,
20
= 4,05 si
50
= 3,83.
Folosind valorile factorului de sensibilitate si ale indicelui de fiabilitate tinta in 50 de ani pentru
SLU, rezulta, de exemplu, ca valoarea de calcul a efectului sectional al incarcarilor (in cazul in
care incarcarea considerata este variabila dominanta) este egala cu
( ) ( ) ( )
E E E E E t E E d
V V V E + = + = = 66 , 2 1 8 , 3 7 , 0 1 1 .
Functia de performanta (de stare) din EN 1990 foloseste variabilele aleatoare de baza, R si E,
considerate necorelate, Figura II.19:
E R g = (II.119).


Figura II.19. Punctul de proiectare, P si indicele de fiabilitate, in teoria FORM
pentru variabile aleatoare normale necorelate adaptat dupa EN 1990
E/
E
R/
R


-
E


R
d
/
R

R
/
R


E
d
/
E

E
/
E
g = R E = 0

Contururile densitatii de
repartitie bivariate pentru
variabilele reduse
Originea spatiului
variabilelor reduse
f
R
/
R
f
E
/
E
80

Folosind variabilele aleatoare reduse date de relatiile (II.105) si (II.111), functia de performanta
in coordonate reduse, Figura II.19, devine:

E R E R
e r g + = (II.120).
Reprezentarea din Figura II.19 este in coordonate normalizate cu abaterea standard, in acest fel
toate distantele fiind masurate in produse (de exemplu:

=
E
E
E
E
d
E
).
Pentru a determina cosinusii directori (factorii de sensibilitate), se evalueaza derivatele partiale:

R
r
g
=

(II.121)

E
e
g
=

(II.122).
Factorii de sensibilitate rezulta:

2 2
E R
R
R

+
= (II.123)

2 2
E R
E
E

+
= (II.124).
Coordonatele punctului de proiectare in spatiul variabilelor reduse sunt:


+
= =
2 2
E R
R
t R d
r (II.125)


+
= =
2 2
E R
E
t E d
e (II.126).
Inlocuind coordonatele punctului de proiectare in functia de performanta in coordonate reduse
(relatia II.120) si punand conditia ca aceasta sa fie egala cu zero se obtine relatia:
0
2 2 2 2
= +
+

+
= +
E R E
E R
E
R
E R
R
E R E d R d
e r

(II.127).
Prelucrand relatia (II.126) se determina indicele de fiabilitate:

g
g
E R
E R
E R
E R
E R






=
+

= = +
+
+

2 2 2 2
2 2
0 (II.128).
Daca functia de performanta, g are o repatitie de probabilitate de tip normal, probabilitatea de
cedare este:
81

| | ( ) ( )

= =
|
|
.
|

\
|
= = 1
0
0
g
g
f
g P P (II.129).
Coordonatele punctului de proiectare in coordonatele initiale (ale variabilelor aleatoare de baza, R
si E) sunt date de relatiile (II.108) si (II.114). Probabilitatile de depasire (de nedepasire) asociate
valorilor de proiectare ale variabilelor aleatoare de baza pentru un indice de fiabilitate tinta sunt:
| | | | ( ) ( ) ( )
t E t E d d d
e E E P E E P = = = = > 1 1 1 (II.130)
si
| | ( ) ( ) ( )
t R t R d d
r R R P = = = 1 (II.131).

Factorii de sensibilitate folositi in EN 1990 sunt conform ISO 2394:1998:

=
=
8 , 0
7 , 0
R
E

6 , 7 16 , 0 pentru
R
E

(II.132).
Inlocuind valorile factorilor de sensibilitate in relatiile (II.130) si (II.131), se obtin urmatoarele
probabilitati:
| | ( ) ( )
t t E d
E E P = = > 7 , 0 (II.133)
si
| | ( ) ( )
t t R d
R R P = = 8 , 0 (II.134).
De exemplu, pentru efectul sectional al incarcarii, E, considerand valoarea factorului de
sensibilitate
E
= - 0,7 si indicii de fiabilitate tinta din EN 1990, aplicand relatia (II.133) se obtin
valorile din Tabelul II.2.

Tabel II.2. Valori ale indicelui de fiabilitate tinta si ale probabilitatii de depasire a efectului
sectional al incarcarii pentru diferite perioade de referinta si pentru diferite stari limita cazul
incarcarii variabile predominante

Stare limita SLU SLS
Nr. ani 1 an 50 ani 1 an 50 ani

t
4,7 3,8 2,9 1,5
P [E > E
d
] 5,010
-4
3,910
-3
2,010
-2
1,510
-1

82

Daca nu este satisfacuta conditia privind raportul abaterilor standard ( 6 , 7 16 , 0
R
E

), se
foloseste = 1,0 pentru variabila cu abaterea standard mai mare si = 0,4 pentru variabila cu
abaterea standard mai mica. Cand modelul pentru actiuni contine mai multe variabile aleatoare,
relatia (II.133) se foloseste pentru variabila aleatoare predominanta. Pentru celelalte actiuni se
foloseste o valoare de proiectare pentru care | | ( ) ( )
t t d
E E P = = > 28 , 0 4 , 0 7 , 0 (valoare
ce corespunde, pentru
t
= 3,8, fractilului superior E
0,90
). De exemplu, pentru efectul sectional al
incarcarii, E, considerand valoarea factorului de sensibilitate
E
= - 0,28 si indicii de fiabilitate
tinta din EN 1990, aplicand relatia (II.133) se obtine valorile din Tabelul II.3.

Tabel II.3. Valori ale indicelui de fiabilitate tinta si ale probabilitatii de depasire a efectului
sectional al incarcarii pentru diferite perioade de referinta si pentru diferite stari limita cazul
incarcarii variabile nepredominante

Stare limita SLU SLS
Nr. ani 1 an 50 ani 1 an 50 ani

t
4,7 3,8 2,9 1,5
P [E > E
d
] 9,410
-2
1,410
-1
2,110
-1
3,410
-1



II.7.3. Calibrarea coeficientilor partiali de siguranta conform EN 1990 Basis of Structural
Design

Calibrarea coeficientilor partiali de siguranta se face diferentiat, in functie de tipul de repartitie de
probabilitate a variabilei aleatoare de baza. In continuare se prezinta calibrarea acestora pentru
efectul sectional al incarcarii, E. Calibrarea coeficentilor partiali de siguranta aplicati rezistentelor
sectionale, R, se face asemanator.

a) Repartitie normala a lui E
Se considera variabila aleatoare de baza E ~ N (
E
,
E
). Valoarea caracteristica a efectului
sectional al incarcarii este:
( )
E E E E k
V k k E + = + = 1 (II.135),
83

unde:

E
este media variabilei aleatoare E;
( ) p k
1
= , p fiind probabilitatea de nedepasire a valorii caracteristice, E
k
;

E
este abaterea standard a variabilei aleatoare E;
V
E
este coeficientul de variatie al variabilei aleatoare E.
Valoarea de proiectare a efectului sectional al incarcarii este:
( )
E t E E E t E E d
V E = = 1 (II.136).
Din relatiile (II.135) si (II.136) obtinem coeficientul partial de siguranta aplicat efectului
sectional al incarcarii:

( )
( )
E
E t E
E E
E t E E
k
d
E
V k
V
V k
V
E
E
+

=
+

= =
1
1
1
1


(II.137).

b) Repartitie lognormala a lui E
Se considera variabila aleatoare de baza E ~ LN (
lnE
,
lnE
). Valoarea caracteristica a efectului
sectional al incarcarii este:
( ) ( ) ( )
E m E E k
k e k E
ln ln ln
exp ln exp exp = + = (II.138),
unde:

lnE
este media logaritmului variabilei aleatoare E;
( ) p k
1
= , p fiind probabilitatea de nedepasire a valorii caracteristice, E
k
;

lnE
este abaterea standard a logaritmului variabilei aleatoare E;
e
m
este mediana variabilei aleatoare E.
Valoarea de proiectare a efectului sectional al incarcarii este:
( ) ( ) ( )
E t E m E t E E d
e E
ln ln ln
exp ln exp exp = = (II.139).
Din relatiile (II.138) si (II.139) obtinem coeficientul partial de siguranta aplicat efectului
sectional al incarcarii:

( )
( )
( ) | | k
k E
E
t E E
E
E t E
k
d
E
+ =


= =

ln
ln
ln
exp
exp
exp
(II.140).
Pentru V
E
0,20,
E E
V
ln
si relatia (II.140) devine:
( ) | | k V
t E E E
+ = exp (II.141).

84

c) Repartitie Gumbel pentru maxime a lui E
Se considera variabila aleatoare de baza E ~ Gmax (u, ). Valoarea caracteristica a efectului
sectional al incarcarii este:
( ) | | p u E
k
ln ln
1
=

(II.142),
unde:
p este probabilitatea de nedepasire a valorii caracteristice, E
k
;
u si sunt parametrii repartitiei Gumbel pentru maxime.
Valoarea de proiectare a efectului sectional al incarcarii este:
( ) | | { }
t E d
u E

= ln ln
1
(II.143).
Din relatiile (II.142) si (II.143) obtinem coeficientul partial de siguranta aplicat efectului
sectional al incarcarii:

( ) | | { }
( ) | | p u
u
E
E
t E
k
d
E
ln ln
1
ln ln
1


= =

(II.144).
Parametrii repartitiei Gumbel pentru maxime sunt determinati in functie de media si abaterea
standard a variabilei aleatoare de baza, E:

=
E
m u (II.145)

E

1
6
= (II.146)
unde este constanta lui Euler-Mascheroni ( = 0,5772).
Folosind relatiile (II.145) si (II.146) se determina produsul parametrilor repartitiei Gumbel pentru
maxime:

= = = |
.
|

\
|
=
E E
E E E
V
m m m u
1
6
1
6
(II.147).
Inmultind atat numaratorul cat si numitorul relatiei (II.144) cu parametrul , se obtine:

( ) | | { }
( ) | |
( ) | | { }
( ) | | p
V
V
p u
u
E
t E
E t E
E
ln ln
1
6
ln ln
1
6
ln ln
ln ln


=


=


(II.148).
85

In Figurile II.20II.24 se prezinta variatia coeficientilor partiali de siguranta,
E
si
R
,
determinati pe baza relatiilor (II.137), (II.140) si (II.148) pentru valori fractil superior E
0,95
si
E
0,98
, respectiv pentru valori fractil inferior R
0,05
si R
0,02
. Valorile de calibrare sunt cele
recomandate de EN1990, respectiv
E
= -0,7,
R
= 0,8 si
t
= 4,7.

E
=-0.7,
t
=4.7, E
0.95
1.0
1.2
1.4
1.6
1.8
2.0
2.2
2.4
2.6
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
V
E

N
LN

Figura II.20. Variatia coeficientului partial de siguranta
E
pentru repartitia normala (N) si
lognormala (LN) a variabilei aleatoare de baza, E, aplicat fractilului E
0,95

E
=-0.7,
t
=4.7, E
0.98
1.0
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
1.6
1.7
1.8
1.9
2.0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
V
E

N
LN

Figura II.21. Variatia coeficientului partial de siguranta
E
pentru repartitia normala (N) si
lognormala (LN) a variabilei aleatoare de baza, E, aplicat fractilului E
0,98
86

E
=-0.7,
t
=4.7, E
0.98
1.0
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
1.6
1.7
1.8
1.9
2.0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
V
E

G
LN

Figura II.22. Variatia coeficientului partial de siguranta
E
pentru repartitia Gumbel pentru
maxime (G) si lognormala (LN) a variabilei aleatoare de baza, E, aplicat fractilului E
0,98

R
=0.8,
t
=4.7, R
0.05
0.0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1.0
0 0.05 0.1 0.15 0.2
V
R

R
N
LN

Figura II.23. Variatia coeficientului partial de siguranta
R
pentru repartitia normala (N) si
lognormala (LN) a variabilei aleatoare de baza, R, aplicat fractilului R
0,05
87

R
=0.8,
t
=4.7, R
0.02
0.0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1.0
0 0.05 0.1 0.15 0.2
V
R

R
N
LN

Figura II.24. Variatia coeficientului partial de siguranta
R
pentru repartitia normala (N) si
lognormala (LN) a variabilei aleatoare de baza, R, aplicat fractilului R
0,02



II.7.4. Gruparea efectelor sectionale ale incarcarilor conform CR0-2005 Bazele proiectarii
structurilor in constructii

Starile limita ultime, SLU, sunt stari asociate cu prabusirea sau cu forme similare de cedare
structurala. Starile limita ce implica protectia vietii oamenilor si a sigurantei structurii sunt
clasificate ca stari limita ultime.
Starile limita de serviciu, SLS, sunt stari dincolo de care cerintele necesare pentru utilizarea in
conditii normale a constructiei/structurii nu mai sunt indeplinite. Starile limita ce iau in
considerare functionarea structurii sau a elementelor structurale in conditii normale de exploatare,
confortul oamenilor/ocupantilor constructiei si limitarea vibratiilor, deplasarilor si deformatiilor
structurii sunt clasificate ca stari limita de serviciu.
Actiunile in constructii sunt clasificate in [7]:
- Actiuni permanente, G sunt actiuni pentru care variatia in timp este nula sau neglijabila;
- Actiuni variabile, Q sunt actiuni pentru care variatia in timp a parametrilor ce
caracterizeaza actiunea nu este nici monotona nici neglijabila;
- Actiuni accidentale, A sunt actiuni de durata scurta dar de intensitate semnificativa, ce
se exercita cu probabilitate redusa asupra structurii in timpul duratei sale de viata
proiectate; de obicei, cutremurul si impactul reprezinta actiuni accidentale, iar zapada si
vantul reprezinta actiuni variabile.
88

In general, actiunile sunt reprezentate prin urmatoarele doua valori [3], [7]:
- valoarea caracteristica a unei actiuni, F
k
, corespunde unei probabilitati mici de depasire a
actiunii in sensul defavorabil pentru siguranta structurii in timpul unui interval de timp de
referinta. Valoarea caracteristica se determina ca valoare fractil a repartitiei statistice a
actiunii;
- valoarea de proiectare (de calcul) a unei actiuni, F
d
, este valoarea obtinuta prin
multiplicarea valorii caracteristice, F
k
, cu un coeficient partial de siguranta,
f
, ce ia in
consideratie incertitudinile nealeatoare, cu caracter defavorabil asupra sigurantei
structurale, ce caracterizeaza actiunea.
In afara celor doua valori mentionate anterior, pentru actiuni variabile avem si urmatoarele valori,
Figura II.25 [3], [7]:
- valoare de combinatie a unei actiuni variabile, reprezentata de produsul
0
Q
k
;
- valoare frecventa a unei actiuni variabile, reprezentata de produsul
1
Q
k
; aceasta valoare
este apropiata de o valoare centrala a repartitiei statistice a valorilor actiunii;
- valoare cvasipermanenta a unei actiuni variabile reprezentata de produsul
2
Q
k
; aceasta
este o valoare exprimata ca o fractiune din valoarea caracteristica a actiunii printr-un
coeficient,
2
1; valoarea cvasipermanenta este folosita pentru verificarea la stari
limita ultime ce implica actiuni accidentale si pentru verificarea la stari limita de serviciu
reversibile. Valorile cvasipermanente sunt utilizate si pentru calculul efectelor pe termen
lung.

0
5
10
15
20
25
0 10 20 30 40 50 60 70
Timp
Valoare
instantanee Q
Valoare caracteristica, Q
k
Valoare de combinatie,
0
Q
k
Valoare frecventa,
1
Q
k
Valoare cvasipermanenta,
2
Q
k
0
0
.
0
1
0
.
0
2
0
.
0
3
0
.
0
4
f
Q

Figura II.25. Valori ale actiunilor variabile
89

Valoarea de calcul a efectului pe structura al actiunii, E
d
, se calculeaza ca fiind efectul pe
structura al actiunii, E(F
d
) inmultit cu coeficientul partial de siguranta
Sd
:
( )
d Sd d
F E E = (II.149).
Coeficient partial de siguranta,
Sd
evalueaza incertitudinile privind modelul de calcul al efectului
in sectiune al actiunii, F
d
. Alternativ, efectele actiunilor pe structura, E
d
se pot determina si sub
forma:
( ) ( )
k F k f Sd d
F E F E E = = (II.150).
Rezistentele materialelor sunt reprezentate prin urmatoarele valori:
- valoarea caracteristica a unei rezistente a materialului structural, R
k
, corespunde unei
probabilitati mici de nedepasire a rezistentei; aceasta valoare se determina ca o valoare
fractil inferior a repartitiei statistice a rezistentei materialului.
- valoarea nominala, stabilita deterministic, ce poate fi folosita ca valoare caracteristica in
lipsa datelor statistice; aceasta valoare poate proveni din documente specifice de material
sau de produs;
- valoarea de proiectare (de calcul) a unei rezistente, R
d
, este o valoare obtinuta prin
impartirea valorii caracteristice, R
k
la un coeficient partial de siguranta,
m
, ce ia in
considerare incertitudinile nealeatoare, cu efecte defavorabile asupra sigurantei
structurale, ce caracterizeaza rezistenta.
Valoarea de calcul a rezistentei sectionale, R
d
, este valoarea rezistentei sectionale determinata de
valoarea de calcul a rezistentei materialului, ( )
d
X R inmultita cu coeficientul partial de siguranta
Rd

1
:
( )
d
Rd
d
X R R =

1
(II.151).
Coeficientul partial de siguranta,
Rd

1
evalueaza incertitudinile asociate modelului de calcul al
rezistentei sectionale, inclusiv abaterile geometrice. Alternativ, rezistenta sectionala, R
d
se poate
determina si sub forma:
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
k
M
k
m Rd
d
X R X R R

1 1 1
(II.152).
Verificarea la starea limita de cedare a unei sectiuni/element sau imbinare se face cu relatia
E
d
R
d
(II.153),
unde:
90

E
d
este valoarea de calcul a efectelor actiunilor in sectiune pentru starea limita ultima
considerata, si
R
d
este valoarea de calcul a rezistentei sectionale de aceeasi natura cu efectul actiunii in
sectiune.
Structura, infrastructura si terenul de fundare vor fi proiectate la stari limita ultime, astfel incat
efectele actiunilor de calcul in sectiune, luate conform urmatoarelor combinatii factorizate [7]:
1,35

=
n
j 1
G
k,j
+ 1,5 Q
k,1
+

=
m
i 2
1,5
0,i
Q
k,i
(II.154)
sa fie mai mici decat rezistentele de calcul in sectiune.
In relatia (II.154) simbolul +" inseamna in combinatie cu" , simbolul inseamna efectul
combinat al si:
G
k,i
este efectul pe structura al actiunii permanente i, luata cu valoarea sa caracteristica;
Q
k,i
- efectul pe structura al actiunii variabile i, luata cu valoarea sa caracteristica;
Q
k,1
- efectul pe structura al actiunii variabile, ce are ponderea predominanta intre
actiunile variabile, luata cu valoarea sa caracteristica;

0,i
este un factor de simultaneitate al efectelor pe structura ale actiunilor variabile i
(i=2,3...m) luate cu valorile lor caracteristice, avand valoarea:
0,i
= 0,7, cu exceptia
incarcarilor din depozite si a actiunilor provenind din impingerea pamantului, a
materialelor pulverulente si a fluidelor/apei unde
0,i
= 1,0.
Actiunile permanente ce au un efect favorabil asupra sigurantei structurilor (de exemplu la starea
limita de echilibru static) se considera conform urmatoarei combinatii [7]:
0,9

=
n
j 1
G
k,j
+ 1,5 Q
k,1
+

=
m
i 2
1,5
0,i
Q
k,i
(II.155).
In cazul actiunii seismice, relatia de verificare la stari limita ultime este [7]

=
n
j 1
G
k,j
+
I
A
Ek
+

=
m
i 1

2,i
Q
k,i
(II.156),
unde:
A
Ek
este valoarea caracteristica a actiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de
recurenta, IMR adoptat de cod (IMR= 100 ani in P100-1/2006);

2,i
- coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile Q
i
;

I
- coeficient de importanta a constructiei/structurii avand valorile in functie de clasa de
importanta a constructiei.
91

Structura, infrastructura si terenul de fundare vor fi proiectate la stari limita de serviciu astfel
incat efectele actiunilor de calcul pe structura/element/sectiune, luate conform urmatoarelor
combinatii factorizate [7]:
a) Gruparea caracteristica de efecte structurale ale actiunilor pentru verificarea
starilor limita ireversibile:

=
n
j 1
G
k,j
+ Q
k,1
+

=
m
i 2

0,i
Q
k,i
(II.157)

b) Gruparea frecventa de efecte structurale ale actiunilor pentru verificarea starilor
limita reversibile:

=
n
j 1
G
k,j
+
1,1
Q
k,1
+

=
m
i 2

2,i
Q
k,i
(II.158)

c) Gruparea cvasipermanenta de efecte structurale ale actiunilor pentru verificarea
efectelor de lunga durata, a efectelor induse de cutremur si a aspectului constructiilor:

=
n
j 1
G
k,j
+

=
m
i 1

2,i
Q
k,i
(II.159a)
sau

=
n
j 1
G
k,j
+ 0,6
I
A
Ek
+

=
m
i 1

2,i
Q
k,i
(II.159b)
sa fie mai mici decat valorile limita ale criteriilor de serviciu considerate.

1,1
este coeficientul pentru determinarea valorii frecvente a actiunii variabile Q
1
.
Pentru a evalua nivelul de fiabilitate impus de sistemul de reglementari romanesti in domeniile
actiunilor si betonului armat, se considera o grinda de beton armat proiectata conventional
folosind codul CR0-2005 Bazele proiectarii structurilor in constructii si STAS 10107-0-90
pentru proiectarea elementelor de beton armat. Grinda este supusa unei combinatii de actiuni
permanente, G si variabile, Q, aflate in diferite proportii exprimate prin raportul Q/(G+Q). Pentru
actiunea variabila s-a considerat un coeficient de variatie al maximelor anuale, V
Q1
de 0,40, 0,60
si 1,00. Analiza de fiabilitate s-a efectuat folosind programul de calcul VAP 1.5 ( Institute of
Structural Engineering IBK, ETH Zurich, Switzerland).
In Figura II.26 se prezinta variatia valorilor indicelui de fiabilitate la incovoiere considerand o
perioada de expunere a elementului de beton armat de 50 de ani. De asemenea, in Figura II.26,
este reprezent si indicele de fiabiliatate tinta in 50 de ani, care, conform EN 1990 este
50
= 3,8.
Se observa ca indicele de fiabilitate tinta nu este atins pentru valori ale raportului Q/(G+Q) ce
92

depasesc 0,400,50, ceea ce inseamna contributii aproximativ egale ale actiunilor permanente si
variabile. Indicele de fiabilitate scade, in toate cazurile, odata cu cresterea contributiei actiunii
variabile in totalul actiunilor pe grinda de beton armat.
In Figura II.27 se prezinta, comparativ, variatia indicelui de fiabilitate la incovoiere si la forta
taietoare pentru aceeasi grinda de beton armat. Reprezentarea este facuta pentru un coeficient de
variatie al maximelor anuale, V
Q1
de 0,60. Se observa valorile sistematic mai mari ale indicelui de
fiabilitate la forta taietoare, comparativ cu valorile indicelui de fiabilitate la incovoiere. De
asemenea, indicele de fiabilitate scade, atat la incovoiere cat si la forta taietoare, odata cu
cresterea ponderii actiunii variabile fata de actiunea permanenta.
1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
4.0
4.5
5.0
0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0
I
n
d
i
c
e

d
e

f
i
a
b
i
l
i
t
a
t
e
,

Q/(G+Q)
Grinda b.a., 50 ani expunere, incovoiere
VQ1=0.4
VQ1=0.6
VQ1=1.0
Valoare tinta conform EN1990

Figura II.26. Variatia indicelui de fiabilitate la incovoiere pentru o grinda de beton armat

1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
4.0
4.5
5.0
5.5
6.0
0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9
I
n
d
i
c
e

d
e

f
i
a
b
i
l
i
t
a
t
e
,

Q/(G+Q)
Grinda b.a., 50 ani expunere, V
Q,1an
= 0,6
Incovoiere
Forta taietoare
Valoare tinta conform EN 1990

Figura II.27. Variatia indicelui de fiabilitate la incovoiere si la forta taietoare
pentru o grinda de beton armat
93

Bibliografie:
1. Ang, A. H.-S., Tang, W. H., Probability - Concepts in Engineering Planning and Design
- Vol. II - Decision Risk & Reliability, John Wiley & Sons, 1984
2. Ayubb, B. M., McCuen, R., Probability, Statistics, and Reliability for Engineers and
Scientists, Second Edition, Chapman&Hall/CRC, 2003
3. EN 1990 :2002, Eurocode 0: Basis of Structural Design, CEN, 2002
4. Lungu, D. & Ghiocel, D., Metode probabilistice in calculul constructiilor, Editura
Tehnica, 1982
5. Madsen, H. O., Krenk, S., Lind, N. C., Methods of Structural Safety, Prentice-Hall, 1986
6. Melchers, R. E., Structural Reliability Analysis and Prediction, John Wiley & Sons, 2nd
Edition, 1999
7. MTCT, CR0-2005 Cod de proiectare. Bazele proiectarii structurilor in constructii, 2005
8. Vacareanu, R., Aldea, A., Lungu, D., Structural Reliability and Risk Analysis, Editura
Conspress, 2007
9. VAP 1.5, Institute of Structural Engineering IBK, ETH Zurich, Switzerland



94

III. EVALUAREA ACIUNII I A EFECTELOR VNTULUI PE CONSTRUCII

III.1. Circulaia aerului. Stratul limit atmosferic

III.1.1. Introducere

Ingineria vntului se ocup cu modelarea raional a interaciunii dintre vnt i construcii. Vntul
cu viteza V genereaz un sistem de fore aerodinamice, F
w
ce acioneaz asupra unei construcii
(considerat fix i indeformabil) i asupra elementelor sale componente, Figura III.1.1.
Rspunsul este static, pentru construcii rigide i puternic amortizate, i este dinamic pentru
construcii flexibile i / sau slab amortizate.

.
Figura III.1.1 Relaia aciune-rspuns pentru o construcie considerat fix i indeformabil [1]

La construciile uoare, flexibile i slab amortizate, caracterizate de o form aerodinamic
sensibil la aciunea vntului, apar fenomene aeroelastice de interaciune vnt-structur care
modific viteza vntului incident V, fora aerodinamic F
w
i rspunsul structural R. n acest caz
vntul produce asupra construciei o for total F=F
w
+F
a
, n care F
w
este fora exercitat de vnt
pe structura fix i F
a
este fora aeroelastic generat de micarea structurii, Figura III.1.2.


Figura III.1.2 Influena fenomenelor aeroelastice n relaia aciune-rspuns [1]

Fenomene
aerodinamice
Fenomene
dinamice
Fenomene
aeroelastice
F
w
Viteza vntului,
V
Rspunsul structurii,
R
Fore
aerodinamice

Fore aeroelastice

Fenomene
aerodinamice
Fenomene
dinamice
F
w
Viteza vntului,
V
Rspunsul structurii,
R
Fore
aerodinamice

95

III.1.2. Circulatia atmosferic

Fenomenele meteorologice care au loc n atmosfera Pmntului sunt produse de radiaiile
Soarelui. Acestea dau natere regimului termic i cmpului de presiune responsabile pentru
circulaia maselor de aer. Vntul este micarea aerului n raport cu suprafaa Pmantului datorit
inclzirii neuniforme de ctre Soare a atmosferei terestre. Micarea aerului este iniiat de
diferenele de presiune intre punctele situate la aceeai altitudine. Energia necesar pentru
producerea acestor fenomene termodinamice i mecanice este dat de ctre Soare sub form de
cldur radiat. Pmantul i atmosfera returneaz la rndul lor o parte din energia primit prin
emiterea de radiaii calorice. Suprafaa Pmantului reine mai mult caldur decat atmosfera,
obinndu-se astfel un profil vertical al temperaturii aerului ce este liniar descresctor cu
altitudinea, z. In atmosfera terestr, rata de scdere a temperaturii aerului uscat ascendent este de
1
o
C/100m. Datorit inclinrii axei de rotaie a Pmantului fa de planul orbitei sale n jurul
Soarelui, intensitatea anual a radiaiei solare i temperatura atmosferei vor fi mai ridicate n
zonele ecuatoriale decat n zonele polare. Diferena dintre energia primit i returnat de sistemul
Pmant-atmosfer variaz, n principal, n funcie de unghiul diferit de inclinare al Soarelui la
orizont, care provoac o insorire maxim n zonele tropicale ecuatoriale i o insorire minim a
zonelor polare (Figura III.1.3 ).

Figura III.1.3 Profilul vertical al temperaturii atmosferice medii [1]

Circulaia primar
n zonele tropicale ecuatoriale, temperatura medie (TM, tropical maxim) este mai mare dect
media terestr (MT) i se instaureaz un sistem de presiune joas; n zonele polare temperatura
medie (AM, arctic minim) este mai mic dect media terestr (MT) i se instaureaz un sistem de
presiune nalt. n cazul n care temperatura nu ar fi afectat i de ali factori, circulatia curentilor
de aer ar fi, n fiecare emisfer, monocelular, caracterizat de o singur celul extins de la Pol
la Ecuator (Figura III.1.4).
MT
96


Figura III.1.4 Circulaia ideal monocelular [1]

In realitate, distribuia neuniform a maselor de ap i a zonele continentale duce la formarea
unei benzi de presiune nalt sub-tropical i a unei benzi de presiune sczut sub-polar. Aceste
fenomene conduc, n fiecare emisfer, la un sistem de circulaie tri-celular (Figura III.1.5).
Vnturile sunt numite alizee, vnturi vestice i vnturi estice n funcie de latitudinea la care se
produc. Ansamblul lor constituie circulaia primar i include vnturi care se dezvolt pe
perioade lunare sau sezoniere la scar global. Aceste vnturi cu viteze moderate (de obicei, mai
puin de 4-5 m/s) determin clima Pmntului, dar au o influen mic asupra construciilor.

Figura III.1.5 Circulaia efectiv tricelular [1]

Circulaia secundar
Circulaia secundar este un ansamblu de vnturi care se formeaz ntre zonele de presiune mic
i mare, produse de nclzirea sau rcirea local a straturilor inferioare ale atmosferei (Figura
III.1.6). Aceste vnturi se dezvolt pe perioade cuprinse ntre cteva zile i o sptmn, n zone
Presiune inalta polara
Presiune joasa
sub-polara
Presiune inalta
sub-tropicala
Presiune joasa
ecuatoriala Ecuator
Calme ecuatoriale
Vanturi estice
Vanturi
vestice
Alizee
Aer cald
Aer
rece
Ecuator
97

cu dimensiuni cuprinse ntre cteva sute i o mie de kilometri. Spre deosebire de circulaia
primar, circulaia secundar determin vremea local. Circulaia secundar include cicloane,
anti-cicloane i musoni.


Figura III.1.6 a) Hart izobaric; b) Ciclon i anticiclon [1]

Zonele ciclonice sunt regiuni ale sistemului baric n care presiunea aerului scade de la periferie
spre centru i n care micarea maselor de aer este convergent. Cicloanele sunt vnturi ce sufl
paralel cu izobarele concentrice n vecintatea zonelor joas presiune (Figura III.1.6). Circulaia
este n sens invers acelor de ceasornic n emisfera nordic, i n sensul acelor de ceasornic n cea
sudic.
In funcie de zona n care se formeaz, cicloanele sunt mprite n cicloane extra-tropicale i
tropicale. Cele mai puternice cicloanele extra-tropicale provin din ntlnirea, n faia sub-polar, a
fluxului de aer rece polar purtat de vnturile estice cu fluxul de aer cald tropical transportat de
ctre vnturile vestice (Figura III.1.5).
Cicloanele tropicale (Figura III.1.7) ii au originea n zona calmelor ecuatoriale (Figura III.1.5),
i ii adun energia din cldur latent de vaporizare eliberat de vaporii de ap. n comparaie cu
cicloanele extra-tropicale, cicloanele tropicale sunt de dimensiuni mai mici, dar au viteze i
potenial distructiv mult mai mari. In SUA, cicloanele tropicale sunt numite uragane n cazul n
care depesc viteza de 120 km/h; acelai fenomen poart denumirea de taifun n Extremul Orient
i, pur i simplu ciclon, n Australia i n Oceanul Indian.
Anticiclon
Ciclon
Ciclon
Anticiclon
98


Figura III.1.7 Ciclon tropical [1]

Zonele anticiclonice sunt regiuni ale sistemului baric n care presiunea aerului crete de la
periferie spre centru i n care micarea maselor de aer este divergent. Anti-cicloanele sunt
vnturi ce sufl paralel cu izobarele concentrice n vecintatea zonelor de presiune ridicat
(Figura III.1.6). Circulaia este n sens orar n emisfera nordic, i n sensul anti-orar n cea
sudic. n comparaie cu cicloanele, n general, anti-cicloanele au dimensiuni mai mari i
proprieti care produc vreme relativ stabil i vnt de intensitate slab.
Vntul musonic ia natere pe continentul asiatic (in apropierea Oceanului Indian) i este produs
de contrastul termic sezonier dintre ocean i continent; musonul este considerat o parte integrant
a circulaiei secundare.
Vnturile locale sunt micri ale maselor de aer care sunt ncorporate n circulaia secundar, fr
a schimba proprietile acesteia. Aceste vnturi au extindere limitat (n jur de civa kilometri) i
sunt de scurt durat (rareori mai mult de cteva ore), dar pot ajunge la viteze foarte mari. n
general, vnturile locale sunt mprite n dou categorii: (i) cele produse de condiii geografice
speciale (briza, fhnul, bora) i (ii) cele produse de condiii atmosferice speciale (furtuni
temporare, tornade). In Tabelul III.1.1 este prezentat sintetic clasificarea fenomenelor eoliene
descrise anterior.
Stadiul actual al cunotinelor nu permite formularea unui model matematic capabil s ia n
considerare toate fenomenele eoliene menionate anterior. Cu toate acestea, exist mai multe
modele pariale care pot reprezenta, cu diferite nivele de ncredere, tipurile individuale de vnt
considerate independent. Cicloanele extra-tropicale sunt, de obicei, fenomenele eoliene cele mai
severe, ca intensitate i probabilitate de producere, la care sunt supuse construciile din rile cu
clim temperat (i din Romnia, n particular).


99

Tabel III.1.1 Clasificarea fenomenelor eoliene [1]
Circulaia primar
Alizee
Vnturi vestice
Vnturi estice
Circulaia secundar
Cicloane
Extra-tropicale
Tropicale
Anti-cicloane
Musoni
Vnturi locale
Produse de condiii
geografice speciale
Briza
Fhnul
Bora
Produse de condiii
atmosferice speciale
Furtuni
Tornade

Aerul supus doar gradientului de presiune se mic dinspre zona de presiune ridicat spre zona de
presiune sczut, Figura III.1.8.

Figura III.1.8. Deplasarea aerului supus gradientului de presiune

Pe lang fora produs de gradientul de presiune, apare i fora lui Coriolis. Aceasta acioneaz
ctre dreapta fa de direcia de micare n emisfera nordic, i ctre stanga fa de direcia de
micare n emisfera sudic; la Ecuator, fora lui Coriolis este egal cu zero. In emisfera nordic,
fora lui Coriolis face ca o particul de aer ce se deplaseaz ctre nord s vireze ctre est i o
particul ce se deplaseaz ctre sud s vireze ctre vest. Fora lui Coriolis se determin cu relaia:
V f m F
c
= (III.1.1)
unde:
m masa particulei;
V viteza particulei;
f parametrul lui Coriolis (vezi tabel III.1.2); sin 2 = f ;
n directia normalei la izobara
Directia gradientului de presiune
Presiune ridicata
Presiune scazuta
Izobare
100

viteza unghiular de rotaie a Pmantului egal cu 15 grade de latitudine pe or;
latitudinea geografic (exprimat n radiani).

Tabel III.1.2. Valorile parametrului lui Coriolis
Latitudine, (grade) Parametrul lui Coriolis, f (s
-1
)
0 0
30 0,7310
-4

45 1,0310
-4
60 1,2610
-4

90 1,4610
-4


La o inlime suficient de mare, efectele produse asupra vntului de ctre frecarea cu terenul
devin neglijabile i micarea orizontal a aerului n raport cu suprafaa Pmantului este dat de
echilibrul dintre fora produs de gradientul de presiune, fora lui Coriolis i fora centrifug (in
cazul n care izobarele sunt curbe). La atingerea strii de echilibru vntul curge n lungul
izobarelor. Folosind aceast observaie, Buys-Ballot (chimist i meteorolog olandez; 1817-1890)
a formulat urmtoarea lege: n emisfera nordic, dac o persoan st cu spatele la vnt, zona cu
presiune ridicat va fi n dreapta sa i zona cu presiune sczut va fi n stanga sa. Aceast lege
este adevarat la altitudini mari.
Pe msur ce ne apropiem de suprafaa terenului, fortele de frecare a maselor de aer cu terenul, ce
sunt transmise prin forfecarea straturilor de aer n stratul limit atmosferic, devin din ce n ce mai
importante. Aceast for acioneaz n direcie opus fa de direcia curgerii; pentru a se obine
echilibrul vectorial al forelor, direcia curgerii aerului nu mai este paralel cu izobarele, ci este
indreptat spre centrul de presiune joas. Deci, pe msur ce ne apropiem de suprafaa terenului,
vectorul vitezei vntului se rotete ctre centrul de presiune joas. Acest efect este cunoscut sub
numele de spirala Ekman. Totui, schimbarea de direcie a vectorului vitez pe inlimea
construciilor inalte este redus. La inlimi mici, efectele produse asupra vntului de ctre
frecarea cu terenul devin semnificative i micarea orizontal a aerului n raport cu suprafaa
Pmantului este dat de echilibrul dintre fora produs de gradientul de presiune, fora lui
Coriolis, fora centrifug (in cazul n care izobarele sunt curbe) i fora de frecare. La atingerea
strii de echilibru, vntul traverseaz izobarele sub un unghi ce este cu atat mai mare cu cat
altitudinea z este mai mic, Figura III.1.9.
Pentru a reprezenta configuraia vntului ntr-un ciclon extra-tropical, se iau n considerare dou
zone atmosferice cu proprieti diferite. Se defineste nlimea de gradient ca fiind cota z
G

deasupra creia micarea maselor de aer nu este afectat de fora de frecare cu terenul; aceast
inlime de gradient variaz ntre 1000 m i 3000 m n funcie de viteza vntului i rugozitatea
terenului, cea din urm exprimat printr-un parametru numit lungime de rugozitate, z
0
. Zona de la
101

nivelul terenului la nlimea de gradient este numit stratul limit atmosferic. Mai sus de
nlimea de gradient se extinde atmosfera netulburat.

Figura III.1.9. Deplasarea aerului supus forei produse de gradientul de presiune, forei lui
Coriolis i forei de frecare

Viteza vntului n atmosfera neturlburat este constant, poart numele de vitez geostrofic
pentru izobare drepte - (sau vitez de gradient pentru izobare curbe) i se noteaz cu V
g
.
Aceast vitez are direcia paralel cu izobarele, i este cu att mai mare cu cat izobarele sunt mai
apropiate unele fat de altele. n stratul limit atmosferic curgerea aerului este influenat de fora
de frecare exercitat de teren orientat n sens opus vitezei vntului V. Aceast for de frecare
este zero la nlimea de gradient i crete n direcia terenului, determinnd o reducere a vitezei.
Rezultatul este un profil conic de viteze peste care se suprapune, din nou din cauza frecrii cu
terenul, o fluctuaie tri-dimensional a vitezei avnd media zero, numit turbulen atmosferic
(Figura III.1.10). Turbulena este maxim aproape de suprafaa terenului i dispare la inlimea
de gradient.



Figura III.1.10. Profilul vitezei medii a vntului i turbulena atmosferic [1]
Presiune ridicata
Presiune scazuta
Directia vantului Directia vantului

B
z
A
z
B
z
A
> z
B

A
<
B


Atmosfera
netulburata
Stratul limita
atmosferic
Inaltime de gradient
102

III.1.3. Pierderi produse de vnt

Dintre pierderile economice produse de actiunile din hazard natural, cele produse de fenomenele
eoliene extreme sunt printre cele mai importante. In SUA, n perioada 1986-1993, uraganele i
tornadele au produs pierderi asigurate de 41 miliarde de USD, n timp ce toate celelalte hazarduri
naturale au produs pierderi asigurate de 16,8 miliarde USD [2]. In UE, n iarna anului 1990, patru
furtuni puternice au produs pierderi economice de 15 miliarde USD i pierderi asigurate de 10
miliarde USD [2]. Situaia pierderilor produse de hazarduri naturale poate fi diferit dac se
compar SUA i Japonia, i se consider seismicitatea extrem de sever a teritoriului Japoniei.
Astfel, dac se consider pierderile relative produse de vnt, cutremur i inundaii n perioada
1955-2004 n SUA i Japonia se observ o inversare a primelor dou hazarduri naturale. Datele
asupra pierderilor relative [3] sunt date n Tabelul III.1.3 i reprezentate n Figurile III.1.11 i
III.1.12.
In Tabelul III.1.4 sunt date pierderile provocate de vnturi extreme n ultimii 25 de ani ai
secolului XX n lume [2].

Tabel III.1.3. Pierderi relative produse de hazarduri naturale intre 1955 i 2004 n SUA i Japonia
[3]
Hazard natural
SUA Japonia
1955-2004 2000-2004 1955-2004 2000-2004
Vnt 69% 89% 22% 36%
Inundaii 12% 4% 2% 4%
Cutremur 11% 5% 76% 60%
Altele 8% 2% - -

Tabel III.1.4. Evenimente eoliene extreme n ultimii 25 de ani ai secolului XX [2]
An Nume
ar sau
regiune
Pierderi
economice,
milioane USD
Pierderi de viei
omeneti
1974 Ciclonul Tracy Australia 500 52
1987 Furtuni Europa de vest 3700 17
1989 Uraganul Hugo Caraibe, SUA 9000 61
1990 Furtuni Europa de vest 15000 230
1992 Uraganul Andrew SUA 30000 44
1999 Furtuni Frana 10000 140
103

SUA - 1955-2004
69%
12%
11%
8%
Vant Inundatii Cutremur Altele

SUA - 2000-2004
89%
4%
5%
2%
Vant Inundatii Cutremur Altele

Figura III.1.11. Repartiia pierderilor relative n SUA

Japonia - 1955-2004
22%
2%
76%
Vant Inundatii Cutremur

Japonia - 2000-2004
36%
4%
60%
Vant Inundatii Cutremur

Figura III.1.12. Repartiia pierderilor relative n Japonia


Bibliografie

1. CNR-DT 207/2008: Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento sulle
costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE
2. J. D. Holmes, 2004. Wind Loading of Structures, Taylor & Francis
3. H. Kikugawa, B. Bienkiewicz. Wind Damages and Prospects for Accelerated Wind Damage
Reduction in Japan and in the United States,
http://www.pwri.go.jp/eng/ujnr/joint/37/paper/41bienki.pdf
104

III.2. Viteza vntului. Presiunea dinamic a vntului

III.2.1. Elemente generale

Valorile instantanee ale vitezei vntului i ale presiunii dinamice a vntului conin o component
medie i o component fluctuant fa de medie, Figura III.2.1.













Figura III.2.1 Procesul stochastic al vitezei vntului la nlimea z deasupra terenului, V(z,t) [4]

III.2.2. Valori de referin ale vitezei i presiunii dinamice a vntului

Viteza de referin a vntului, v
b
este viteza vntului mediat pe o durat de 10 min., determinat
la o nlime de 10 m deasupra terenului, n cmp deschis (avnd lungimea de rugozitate z
0
=
0,05 m) i exprimat cu o probabilitate de depire de 2% intr-un an (respectiv cu un intervalul
mediu de recuren IMR=50 de ani).
Medierea vitezei vntului pe o durat de 10 min conduce la o definiie stabil a vitezei vntului
valabil pentru o suprafa mare i pentru un interval de timp suficient de lung pentru dezvoltarea
complet a rspunsului structurii.
Rafale, fluctuaii ale vitezei instantanee fa de medie
0
0
V(z,t) = v
m
(z) + v(z,t)
Viteza medie
v
m
(z)
Intervalul de mediere
a vitezei (10 min)
t
v(z,t)
V(z,t)

v
m
(z)
t
v(z,t)
105

In cmp deschis se recomand urmtoarele relaii de conversie ntre vitezele vntului mediate pe
diferite intervale de timp [4]:
3s
b
1min
b
10min
b
1h
b
67 , 0 0,84 05 , 1 v v v v = = = (III.2.1)
Similar, relaiile de conversie ale presiunii vntului n cmp deschis pentru diferite intervale de
mediere ale vitezei se estimeaz cu relaia [4]:
3s
b
1min
b
10min
b
1h
b
44 , 0 0,7 1 , 1 q q q q = = = (III.2.2)
Valoarea de referin a vitezei vntului avnd o probabilitate anual de depire de 2% se
determin din analiza statistic a valorilor maxime anuale ale vitezei mediate a vntului.
Numrul de ani pentru care exist nregistrri meteorologice se recomand s fie comparabil cu
cel al intervalului mediu de recuren asociat vitezei de referin (50 de ani). Pentru zonarea
aciunii vntului se recomand utilizarea n toate statiile meteo a aceluiai tip de repartiie de
probabilitate a valorilor extreme.
Dintre repartiiile de valori extreme adecvate pentru descrierea maximelor anuale ale vitezei
vntului se recomand repartiia Gumbel pentru maxime. n aceast repartiie, valoarea maxim
anual a vitezei medii a vntului avnd probabilitatea de nedepire ntr-un an, p = 0,98 este:
( )
1 1 98 , 0
593 , 2 1 V m v + = (III.2.3)
unde m
1
i V
1
sunt respectiv media i coeficientul de variaie al maximelor anuale ale vitezei
medii a vntului. Coeficientul de variaie al valorilor maxime anuale ale vitezei mediate a
vntului, n Romnia, este n general mai mic ca 0,35.
Valoarea maxim anual a vitezei medii a vntului avnd probabilitatea de nedepire ntr-un an,
p diferit de 0,98 poate fi stabilit cu expresia urmtoare valabil pentru repartiia Gumbel a
maximelor anuale ale vitezei medii a vntului:
0,98
1
1
prob
2,593 1
282 , 1
) ln ln(
0,45 1
v
V
V
p
v
+


+
= (III.2.4)
Evaluarea cu acuratee a vitezei de referin a vntului intr-un amplasament implic parcurgerea
urmtoarelor etape:
(i) achiziia, controlul i corectarea msurtorilor vitezelor medii i a direciilor vntului
n amplasament;
(ii) transformarea datelor msurate n valori n concordan cu definiia vitezei de
referin a vntului;
(iii) analiza probabilistic a datelor transformate la (ii).
Datele asupra vitezei vntului inregistrate intr-un amplasament trebuie s fie fiabile i s
constituie un set omogen micrometeorologic.
106

Datele sunt fiabile dac:
- instrumentele folosite la msurare au fost calibrate adecvat i s-au comportat
corespunztor;
- senzorul a fost expus astfel incat nu a fost influentat de conditii locale de curgere produse
de un obstacol din vecintatea sa;
- viteza vntului nu depinde de temperatura aerului (stratificatia atmosferic poate fi
considerata neutr); ipoteza este valabil pentru viteze mai mari de 10 m/s msurate la 10
m deasupra terenului n cmp deschis.
Un set de date este omogen micrometeorologic dac toate datele din set au fost obtinute n
conditii micrometeorologice identice sau echivalente. Conditiile sunt determinate de urmtorii
factori:
(i) timpul de mediere folosind relaia (III.2.1), toate datele trebuie ajustate pentru un
timp de mediere comun;
(ii) nlimea deasupra terenului folosind relaia (III.2.19), toate datele trebuie ajustate
pentru o inltime comun;
(iii) rugozitatea terenului inconjurtor folosind relaia (III.2.22), toate datele trebuie
ajustate pentru o rugozitate comun. Relaia (III.2.22) este aplicabil n teren
orizontal, dac n fiecare statie meteorologic rugozitatea terenului este uniform pe o
distant, msurat de la anemometru, de 100 de ori mai mare ca nlimea la care este
amplasat anemometrul.
Valoarea de referin a presiunii dinamice a vntului este presiunea determinata cu valoarea de
referin a vitezei vntului:
2
2
1
b a b
v q = (III.2.5).
Pentru aerul standard la 20
o
C, densitatea aerului este de
a
=1.25 kg/m
3
. In relaia (III.2.5),
presiunea de referin este obinut n Pascali, dac viteza de referin a vntului se introduce n
metri/secund.

III.2.3. Zonarea actiunii vntului n Romnia

Generaia de standarde de aciuni din rile avansate din anii '70 ai secolului XX a introdus
conceptele inovative ale teoriei statistice a valorilor extreme i a definit intensitile aciunilor din
hazard natural (cutremur, vnt, zpada .a.) cu anumite intervale medii de recuren (perioade
medii de revenire), n ani.
107

In prezent, practica internaionala utilizeaz valori caracteristice ale aciunilor din vnt avnd
intervalul mediu de recuren standard de 50 ani, IMR = 50 ani. Aceste valori au probabilitatea de
depire 64% n 50 ani i 2% intr-un an.
Zonarea hazardului natural din vnt n Romnia a avut ca date de intrare valorile maxime anuale
ale vitezei vntului la 10 m deasupra terenului, msurate n peste 140 de staii meteorologice ale
Administratiei Naionale de Meteorologie, pn n anul 2005. Rezultatele analizei statistice sunt
valorile caracteristice ale vitezei vntului avnd IMR = 50 ani, determinate n repartiia de valori
extreme tip I, Gumbel pentru maxime. Repartiia de probabilitate Gumbel pentru maxime este
recomandat n ultimele 4 ediii ale standardului american ASCE 7/(1988, 1993, 2000, 2006) -
Minimum Design Loads for Buildings and Other Structures, Documentul Joint Committee on
Structural Safety, Wind Loads, 1995, 2000 i n Documentul ISO/TC 98/SC3/WG 2/N 129 rev,
Draft for DP 4354, Wind Actions on Structures i justificat de corelaia ntre coeficienii de
oblicitate i de variaie ai maximelor anuale msurate n staiile meteorologice din Romnia pe o
durat de peste 50 de ani.
Pe baza valorilor de referin ale vitezei vntului s-au determinat valorile de referin ale
presiunii dinamice a vntului pentru staiile meteorologice cu inregistrri. Valorile din harta de
zonare (vezi Figura III.2.2) pentru valorile de referin ale presiunii dinamice a vntului avnd 50
ani interval mediu de recuren, sunt presiuni mediate pe 10 min, conform exigenelor din SR EN
1991-1-4.
Valoarea de referin a vitezei vntului pentru un amplasament se determin pe baza valorii de
referin a presiunii dinamice a vntului corespunztoare amplasamentului, luat din harta de
zonare din Figura III.2.2, i este determinat cu relaia:
b
b
b
6 , 1
2
q
q
v =

(III.2.6)
unde este densitatea aerului, egal cu 1,25 kg/m
3
, i valoarea de referin a presiunii dinamice a
vntului se introduce n Pa (1 kPa=1000 Pa).
Harta de zonare a valorilor de referin ale presiunii dinamice a vntului din Figura III.2.2 este
valabil pentru altitudini mai mici sau egale cu 1000 m.

108


Figura III.2.2 Harta de hazard din vnt.
Valori de referin ale presiunii dinamice a vntului, q
b
n kPa, avnd IMR = 50 ani
Nota. Pentru altitudini peste 1000m valorile se corecteaz cu relaia (III.2.7)

109
Orientativ, valoarea de referin a presiunii dinamice a vntului pentru un amplasament aflat
la o altitudine, z
alt
mai mare ca 1000 m se poate determina cu relaia:
b , b
q c q
alt z
alt
= (III.2.7)
unde :
alt
z
q
, b
- este valoarea de referin a presiunii dinamice a vntului pentru un
amplasament aflat la o altitudine, z
alt
mai mare ca 1000 m;
q
b
- este valoarea de referin a presiunii dinamice a vntului n
amplasament din harta de zonare din Figura III.2.2;
c
alt
- este factorul de altitudine ce se poate determina aproximativ cu relaia:
|
.
|

\
|
+ = 1
1000
6 , 1 1
alt
alt
z
c (III.2.8).
Pentru amplasamente aflate la altitudini mai mari de 1000 m i n zonele cu o expunere
special la vnt (sud-vestul Banatului), se recomand consultarea ANM pentru obinerea de
date primare i a instituiilor de specialitate din domeniul construciilor pentru analiza acestor
date.
Relaiile (III.2.7) i (III.2.8) au fost calibrate pe baza datelor obinute n statiile meteorologice
din Romnia situate la peste 1000 m altitudine. Folosind maximele anuale ale vitezei vntului
msurate la o nlime de 10 m i mediate pe 10 minute s-au determinat valorile de referin
ale presiunii dinamice a vntului n cele 10 statii meteo, Tabelul III.2.1.

Tabel III.2.1. Valori caracteristice ale presiunii dinamice a vntului n statii meteorologice din
Romnia situate la altitudini de peste 1000 m

Nr. crt.
Statia
meteorologic
Altitudinea,
m
q
b
, Pa
1. Bioara 1360 307
2. Fundata 1384 833
3. Semenic 1432 1027
4. Cuntu 1450 626
5. Pltini 1453 1094
6. Raru 1536 822
7. Parang 1548 501
8. Lcuti 1776 1052
9. Iezer 1785 871
10. Vldeasa 1836 978

Corelaia intre valorile caracteristice ale presiunii dinamice a vntului determinate pe baza
datelor de observatie i pe baza relaiilor (III.2.7) i (III.2.8) din cod este aratata n Figura
III.2.3.

110

0
200
400
600
800
1000
1200
1400
0 200 400 600 800 1000 1200 1400
q
b
, Pa - valori obtinute din datele de observatie
q
b
,

P
a

-

v
a
l
o
r
i

o
b
t
i
n
u
t
e

c
u

r
e
l
a
t
i
a

(
A
.
2
)
.

Figura III.2.3. Corelaia intre valorile caracteristice ale presiunii dinamice a vntului
determinate pe baza datelor de observatie i pe baza relaiilor (III.2.7) i (III.2.8)

Valorile caracteristice ale vitezelor vntului definite cu 100 ani i 10 ani interval mediu de
recuren se pot calcula simplificat n funcie de valoarea caracteristic a vitezei vntului
avnd 50 ani interval mediu de recuren, cu urmtoarele relaii:
10 , 1
50
b,
100
, b

=
=
ani IMR
ani IMR
v
v
(III.2.9)
85 , 0
50
b,
10
b,

=
=
ani IMR
ani IMR
v
v
(III.2.10)
si, n consecinta,
20 , 1
50
b,
100
b,

=
=
ani IMR
ani IMR
q
q
(III.2.11)
75 , 0
50
b,
10
b,

=
=
ani IMR
ani IMR
q
q
(III.2.12).
Relaiile (III.2.9) i (III.2.10) din codul de proiectare au la baz rapoarte de fractili
determinate n repartiia Gumbel pentru maxime pentru diferite valori ale coeficientului de
variaie a valorilor maxime anuale ale vitezelor vntului. Rezultatele analizei sunt prezentate
n Figura III.2.4.

111
0.6
0.8
1.0
1.2
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
Coeficient de variatie a vitezelor maxime anuale
R
a
p
o
r
t

v
a
l
o
r
i

c
a
r
a
c
t
e
r
i
s
t
i
c
e

a
l
e

v
i
t
e
z
e
i
100 ani/50 ani
10 ani/50 ani

Figura III.2.4. Rapoarte ale valorilor caracteristice ale vitezei maxime anuale a vntului
ani IMR
ani IMR
v
v
50
b,
100
, b
=
=
i
ani IMR
ani IMR
v
v
50
b,
10
b,
=
=


n Cmpia Romn, pentru oraul Bucureti, s-au indicat i valorile factorului direcional c
dir

pentru vitezele maxime ale vntului pe 16 direcii, Tabelul III.2.2.

Tabel III.2.2. Bucuresti. Factorul direcional al vitezei vntului avnd 50 ani perioada medie
de revenire , c
dir

1)

[3]
Direcia N NNE NE ENE E ESE SE SSE
c
dir
0,34 0,52 0,97 0,83 0,48 0,38 0,38 0,34
Direcia S SSV SV VSV V VNV NV NNV
c
dir
0,41 0,41 0,52 0,52 0,55 0,42 0,31 0,38
1)
Pentru toate direciile, c
dir
= 1.0


III.2.4. Rugozitatea terenului. Valori medii ale vitezei i presiunii dinamice a vntului

Rugozitatea terenului este descris de lungimea de rugozitate, z
0
; aceasta este o msur a
mrimii vrtejurilor vntului turbulent la suprafaa terenului i are valori cuprinse ntre 0,003

112
m i 3,0 m, n funcie de categoria de teren. Pentru evaluarea lungimii de rugozitate a
terenului din amplasamentul unei construcii este necesar determinarea categoriei de teren
corespunztoare amplasamentului.
n Tabelul III.2.3 sunt clasificate categoriile de teren n funcie de valoarea lungimii de
rugozitate, z
0
.
Determinarea categoriei de teren i a lungimii de rugozitate corespunztoare acestuia se poate
face prin inspecie vizual (documentare fotografic), relevee cartografice i/sau imagini din
satelit. Figurile III.2.5...III.2.8 prezint exemple de categorii de teren cu diferite lungimi de
rugozitate folosind documentarea fotografic (a) i imagini din satelit (b) pentru diferite
categorii de teren.

Tabel III.2.3. Lungimea de rugozitate, z
0
, n metri, pentru diverse categorii de teren
1), 2), 3)
[2]
Categoria
de teren
Descrierea terenului
z
0
,
m
z
min
,
m
0 Mare sau zone costiere expuse vnturilor venind dinspre mare 0,003 1
I
Lacuri sau terenuri plate i orizontale cu vegetaie neglijabil i far
obstacole
0,01 1
II
Terenuri cu iarb i/sau cu obstacole izolate (copaci, cldiri) aflate
la distane de cel puin de 20 de ori nlimea obstacolului
0,05 2
III
Zone acoperite uniform cu vegetatie, sau cu cldiri, sau cu
obstacole izolate aflate la distane de cel mult de 20 de ori nltimea
obstacolului (de ex., sate, terenuri suburbane, pduri)
0,3 5
IV
Zone n care cel putin 15% din suprafa este acoperit cu
construcii avnd mai mult de 15 m nlime.
1,0 10
1)
Valorile mai mici ale lui z
0
conduc la valori mai mari ale vitezei medii a vntului
2)
Categoriile de teren sunt ilustrate n partea de Comentarii
3)
Pentru aplicarea categoriilor de teren III i IV, terenurile respective trebuie s se dezvolte pe o
distan de cel puin 500 m i respectiv 800 m n vecintatea construciei.



(a)

(a)

113

(b)

(b)
Figura III.2.5 Categoria 0 - Mare sau zone
costiere expuse vnturilor venind dinspre
mare (z
0
= 0,003 m) [5]
Figura III.2.6 Categoria II - Terenuri cu
iarb i/sau cu obstacole izolate (copaci,
cldiri) aflate la distane de cel puin 20 de
ori nlimea obstacolului (z
0
= 0,05 m) [5]


(a)

(a)


(b)

(b)

Figura III.2.7 Categoria III - Zone acoperite
uniform cu vegetaie, sau cu cldiri, sau cu
obstacole izolate aflate la distane de cel
mult de 20 de ori nltimea obstacolului (de
ex., sate, terenuri suburbane, pduri)
(z
0
=0,3 m) [5]
Figura III.2.8 Categoria IV - Zone n care
cel putin 15% din suprafa este acoperit
cu construcii avnd mai mult de 15 m
nlime (z
0
= 1,0 m) [5]

114
Stratul limit atmosferic este zona, msurat pe vertical de la suprafaa terenului, n care
curgerea aerului este afectat de frecarea cu terenul. Fora de frecare crete, viteza medie
scade, iar turbulena crete la apropierea de suprafaa terenului.
Stratul limit atmosferic este mprit n dou regiuni numite stratul limit interior i exterior.
Stratul limit interior se afl ntre suprafaa terenului i o altitudine z
s
de aproximativ 200 m;
profilul vitezei medii n stratul limita interior este descris de o lege logaritmic n funcie de
lungimea rugozitate, z
0
. Stratul limit exterior se ntinde ntre cotele z
s
i z
g
; viteza medie de la
altitudinea z
s
se racordeaz cu viteza de gradient V
g
n conformitate cu un model foarte
complex (in forma de spiral).
Profilul vertical al vitezei medii a vntului n amplasament este reprezentat printr-o funcie
logaritmic determinist ce ine cont de rugozitatea terenului i de topografia acestuia. Se
consider cazul unui teren plat (cmp deschis, categoria de teren de referin) de rugozitate
uniform. Avnd viteza de referin v
b
i lungimea de rugozitate de referin putem obine
viteza de gradient V
g
, ce este independent de rugozitatea terenului. Cunoscnd viteza de
gradient V
g
ne putem intoarce n stratul limit interior pentru a determina profilul vitezei
medii asociate cu rugozitatea local a terenului (Figura III.2.9).
In realitate, abordarea descris anterior este mai complicat datorit urmtoarelor aspecte. n
primul rnd rugozitatea terenului se schimb ntr-un mod complex de la un amplasament la
altul. In al doilea rnd, terenul are o configuraie topografic ce este, de multe ori, departe de
cazul ideal al unei suprafee plane.


Figura III.2.9 Profilul vitezei medii a vntului n amplasamente cu rugoziti diferite [1]

n ceea ce privete fluctuaiile vitezei, n ingineria vntului turbulena se modeleaz ca proces
aleator staionar gaussian. Elementele eseniale pentru a reprezenta acest proces sunt date n
seciunea privind turbulena vntului.

115
Pe msur ce ne apropiem de suprafaa Pmantului, forele de frecare joac un rol din ce n ce
mai important n echilibrul forelor ce se exercit asupra aerului n micare. In interiorul
stratului limit atmosferic se constat c:
- viteza medie a vntului creste cu nlimea;
- vntul este turbulent la orice cota;
- fluctuaiile vitezei curentului de aer are o compozitie de frecvent de tip band lat;
- exist o oarecare similaritate n tiparul rafalelor la toate cotele, n special pentru
rafalele cu frecvene joase.
Stratul limit atmosferic este zona, msurat de la suprafaa terenului, n care curgerea aerului
este afectat de frecarea cu terenul. Fora de frecare creste i fora lui Coriolis scade pe
msur ce ne apropiem de teren. Aceste efecte perturb echilibrul geostrofic i vectorul
vitezei medii nu mai este paralel cu izobarele, ci se roteste ctre centrul de presiune joas.
Deci, vectorul vitezei medii a vntului isi schimb atat direcia cat i mrimea n funcie de
nlimea msurat de la suprafaa terenului. Deoarece schimbarea de direcie a vectorului
vitez pe nlimea construciilor este mic, acest efect se neglijeaz n calcul. De asemenea,
se neglijeaz efectele produse de rotaia Pmantului i de vascozitatea aerului.
Variaia vitezei medii a vntului cu nlimea deasupra terenului datorit rugozitii suprafeei
acestuia poate fi reprezentat de un profil logaritmic (adoptat de codul eurpean EN 1991-1-4)
sau de un profil exponenial (adoptat de codurile similare din SUA i Canada).
La nlimi sub 200 m, n stratul limit interior, legea logaritmic modeleaz riguros variaia
vitezei medii a vntului cu nlimea deasupra terenului. Pentru a obine legea logaritmic, n
conformitate cu datele de observaie se postuleaz c rata de modificare a vitezei medii a
vntului, v
m
n raport cu nlimea, z depinde de urmatorii parametri:
- nlimea deasupra terenului, z;
- Fora de reducere a vitezei masei de aer pe unitatea de suprafa produs de frecarea
cu terenul; aceast mrime este denumit tensiune de forfecare la suprafaa terenului,
0
;
- densitatea aerului, .
Combinnd rata de modificare a vitezei vntului cu parametrii anterior mentionati, se poate
defini o rat adimensional de modificare a vitezei vntului [3]:
0

z
dz
dv
m
(III.2.13)
unde

0
*
= u are dimensiuni de vitez i este denumit vitez de frecare.
Valoarea expresiei (III.2.13) este o constant notat cu
k
1
[3]:

116
k u
z
dz
dv
m
1
*
= (III.2.14)
Din relaia (III.2.14) se obtine:
dz
z k
u
dv
m
1
*
= (III.2.15)
Prin integrarea relatiei (III.2.15) se gseste expresia vitezei medii a vntului [3]:
( )
|
|
.
|

\
|
= = = =

0
*
0
* * *
ln ln ln
1 1
0 0
z
z
k
u
z z
k
u
dz
z k
u
dz
z k
u
v
z
z
z
z
m
(III.2.16)
unde:
z
0
constant de integrare, avnd dimensiuni de lungime, cunoscut ca lungime de rugozitate;
este o msur a rugozittii suprafetei terenului (o msur a vrtejurilor la suprafata terenului);
k constanta lui von Karman, determinat experimental i egal cu 0,4.
O alt msur a rugozittii terenului este coeficientul de antrenare (de fort) a suprafetei, K,
care este tensiunea adimensional de forfecare la suprafata terenului [3]:
2
10 ,
*
2
10 ,
2
*
2
10 ,
0
|
|
.
|

\
|
=

=
m m a
a
m
v
u
v
u
v
K


(III.2.17)
Folosind relaiile (III.2.16) i (III.2.17) se obtine urmtoarea formul de calcul a
coeficientului de antrenare al suprafetei, K [4]:
2
0
2
0
2
0
*
*
2
10 ,
*
2
10 ,
2
*
10
ln 5 , 2
1
10
ln
10
ln
(
(
(
(
(

|
|
.
|

\
|

=
(
(
(
(
(

|
|
.
|

\
|
=
(
(
(
(
(

|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|
= =
z z
k
z k
u
u
v
u
v
u
K
m m
(III.2.18)
Relaia (III.2.16) este folosit pentru a exprima legatur intre vitezele medii ale vntului la
cotele z
1
i z
2
pe acelasi amplasament:
( )
( )
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
=
0
2
0
1
2
1
ln
ln
z
z
z
z
z v
z v
m
m
(III.2.19).
Considernd dou amplasamente cu lungimi de rugozitate diferite, z
01
i z
02
, raportul vitezelor
medii ale vntului pe cele dou amplasamente la cote diferite, z
1
i z
2
este
( )
( )
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
=
02
2
01
1
07 , 0
02
01
02
2 2 *
01
1 1 *
2
1
ln
ln
ln
ln
z
z
z
z
z
z
z
z
k
u
z
z
k
u
z v
z v
m
m
(III.2.20).

117
unde se consider aproximarea determinat experimental [3]:
07 , 0
02
01
2 *
1 *
|
|
.
|

\
|
=
z
z
u
u
(III.2.21).
Dac n relaia (III.2.20) amplasamentul 2 este nlocuit cu amplasamentul de referin cmp
deschis cu z
0ref
= 0,05m i cota z
2
cu nlimea de referin, z
ref
= 10m se obine
( )
( )
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|
=
0
0
0
07 , 0
0
0
0
0
07 , 0
0
0
ln ln
05 , 0
10
ln
ln
ln
z
z
z k
z
z
z
z
z
z
z
z
z
z
v
z v
r
ref
ref
ref
ref b
m
(III.2.22).
unde factorul k
r
(z
0
) este dat de relaia:
( )
07 , 0
0
0
05 , 0
189 , 0 |
.
|

\
|
=
z
z k
r
(III.2.23).
Profilul vitezei medii a vntului mediat pe 10 minute pentru diferite categorii de teren n
funcie de viteza de referin v
b
se determin cu urmtoarea relaie:
( ) ( ) ( )
b r b r m
v z c v
z
z
z k z v =
|
|
.
|

\
|
=
0
0
ln (III.2.24)
unde c
r
(z) este factorul de rugozitate pentru viteza vntului i se determin cu relaia
( )
( )
( )
( )

=
= <
|
|
.
|

\
|
=
=
min min
max min
0
0
b
m
pentru
m 200 z pentru ln
z z z z c
z z
z
z
z k
v
z v
z c
r
r
r
(III.2.25).
Factorul de rugozitate pentru viteza vntului, c
r
(z) descrie variaia vitezei medii a vntului cu
nlimea z deasupra terenului pentru diferite categorii de teren (caracterizate prin lungimea de
rugozitate z
0
) n funcie de viteza de referin a vntului. Variaia factorului de rugozitate c
r
(z)
cu nlimea i categoria de teren este reprezentat n Figura III.2.10.
n cazul n care orografia terenului (dealuri izolate, creste) mrete viteza vntului cu mai
mult de 5% fa de valoarea calculat far considerarea efectelor orografice (factorul
orografic c
o
are valori mai mari ca 1,05), viteza medie calculat cu relaia (III.2.24) se
nmulete cu factorul orografic c
o
(vezi rel. III.2.26).
Efectele orografiei pot fi neglijate dac panta medie a terenului din amonte (fa de direcia de
curgere a aerului) este mai mic de 3. Terenul din amonte poate fi considerat pan la o
distan egala cu de 10 ori nlimea elementului orografic izolat.
n cazul n care efectele orografice nu pot fi neglijate, viteza medie a vntului, v
m
(z) la o
nlime z deasupra terenului se determin cu relaia:
( ) ( )
b m
v z c c z v
r o
= (III.2.26)

118

0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
200
0 0.5 1 1.5 2
Factorul de rugozitate aplicat vitezei, c
r
(z )
I
n
a
l
t
i
m
e
a

d
e
a
s
u
p
r
a

t
e
r
e
n
u
l
u
i




z
,

m
Teren categoria 0
Teren categoria I
Teren categoria II
Teren categoria III
Teren categoria IV

Figura III.2.10 Variaia factorului de rugozitate c
r
(z)

n cazul n care cldirea/structura analizat este/va fi amplasat n apropierea unei alte
structuri care este de cel putin dou ori mai nalt decat media nalimilor structurilor
nvecinate, atunci aceasta poate fi expus (n funcie de geometria structurii) unei viteze
sporite a vitezei vntului pentru anumite direcii ale acestuia.
n evaluarea vitezei medii a vntului se poate lua n considerare i efectul cldirilor amplasate
la distane reduse.
Profilul valorilor medii ale presiunii dinamice a vntului pentru diferite categorii de teren se
obine n funcie de presiunea dinamic de referin, q
b
cu urmtoarea relaie:
( ) ( ) ( ) | |
b r b r m
q z c q
z
z
z k z q =
(

|
|
.
|

\
|
=
2
2
0
0
ln (III.2.27)
unde ( ) | |
2
z c
r
este factorul de rugozitate pentru presiunea dinamic a vntului i se determin
cu relaia
( )
( )
( )
( )

=
= <
(

|
|
.
|

\
|
=
=
min min
2
max min
2
0
0
2
b
m
2
pentru
m 200 z pentru ln
z z z z c
z z
z
z
z k
q
z q
z c
r
r
r
(III.2.28).


119
Factorul de rugozitate pentru presiunea dinamic a vntului, c
r
2
(z) descrie variaia presiunii
medii a vntului cu nlimea z deasupra terenului pentru diferite categorii de teren
(caracterizate prin lungimea de rugozitate z
0
) n funcie de valoarea de referin a presiunii
dinamice a vntului.
Variaia factorului de rugozitate aplicat presiunii dinamice a vntului cu nlimea i cu
categoria de teren este prezentat n Figura III.2.11.
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
200
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5
Factorul de rugozitate aplicat presiunii, c
r
2
(z)
I
n
a
l
t
i
m
e
a

d
e
a
s
u
p
r
a

t
e
r
e
n
u
l
u
i




z
,

m
Teren categoria 0
Teren categoria I
Teren categoria II
Teren categoria III
Teren categoria IV

Figura III.2.11 Variaia factorului de rugozitate, c
r
2
(z)

n cazul n care efectele orografice nu pot fi neglijate, valoarea medie a presiunii dinamice a
vntului, q
m
(z) la o nlime z deasupra terenului se determin cu relaia:
( ) ( )
b
2 2
m
q z c c z q
r o
= (III.2.29)
Valorile k
r
(z
0
) i k
r
2
(z
0
) sunt indicate n Tabelul III.2.4.

Tabel III.2.4. Factorii k
r
(z
0
) i k
r
2
(z
0
)pentru diferite categorii de teren

Categoria
de teren
0 I II III IV
k
r
(z
0
) 0,155 0,169 0,189 0,214 0,233
k
r
2
(z
0
) 0,024 0,028 0,036 0,046 0,054



120
III.2.5. Turbulena vntului. Valori de vrf ale vitezei i presiunii dinamice a vntului

Viteza instantanee a vntului variaz aleator n timp i spatiu datorit turbulenei spaiale a
curgerii aerului. Variaia aleatoare n timp i spatiu a vitezei vntului produce efecte dinamice
asupra construciilor sensibile la aciunea vntului.
Componenta n direcie longitudinal a vectorului vitezei vntului la cota z deasupra terenului
se exprim ca suma dintre un termen constant (viteza medie) i o funcie aleatoare de timp cu
media zero (viteza fluctuant):
( ) ( ) ( ) t z v z v t z V
m
, , + = (III.2.30).
Primul termen reprezint valoarea medie a vitezei n directie longitudinal (in lungul
vntului). Cel de al doilea termen reprezint fluctuaiile vitezei instantanee fa de medie
(turbulena atmosferic) n directie longitudinal. Turbulena atmosferic se modeleaz
simplificat ca un proces aleator staionar normal de medie zero.
Turbulena vitezei vntului poate fi caracterizat prin dispersia fluctuaiilor vitezei fa de
valoarea sa medie, sau prin valoarea medie ptratic a fluctuaiilor. Deoarece fluctuaiile
vitezei fa de medie sunt reprezentate printr-un proces aleator de medie zero, valoarea medie
ptratic a fluctuaiilor este egal cu dispersia acestora:
( ) | | ( ) | |
2
0
2
0
2 2
1 1
v dt t v
T
dt v t V
T
T T
m v

= = = (III.2.31).
n partea inferioar a stratului limit astmosferic (max. 200 m de la suprafaa terenului) se
poate considera, simplificat, c dispersia rafalelor longitudinale ale vntului este independent
de nlimea z deasupra terenului i proportional cu ptratul vitezei de frecare,
2
*
u [3]:
2
*
2
u
v
= (III.2.32).
Factorul de proportionalitate depinde de rugozitatea terenului din amplasament. Datele
experimentale arat c valoarea n direcie longitudinal poate fi determinat cu urmatoarea
relaie [4]:
( ) 5 , 7 z ln 856 , 0 5 , 4 5 , 4
0
= (III.2.33)
unde z
0
este lungimea de rugozitate, exprimat n metri.
Raportul ntre abaterea standard a fluctuaiilor rafalelor vntului pe direcie longitudinal i
viteza medie a vntului este denumit intensitatea turbulenei longitudinale i are semnificaia
coeficientului de variaie al fluctuaiilor rafalelor fa de viteza medie:
( )
( )
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

= =
0 0
*
*
ln 5 , 2 ln
1
z
z
z
z
u
k
u
z v
z I
m
v
v

(III.2.34)
Intensitatea turbulenei la nlimea z se determin cu relaia:

121
( )
( )

=
= <
|
|
.
|

\
|

=
min min v
max min
0
v
pentru
m 200 z pentru
ln 5 , 2
z z z z I
z z
z
z
z I

(III.2.35).
Variaia intensitii turbulenei cu nlimea deasupra terenului pentru diferite rugoziti
(categorii de teren) este reprezentat n Figura III.2.12.
Pentru teren de categoria II intensitatea turbulenei I
v
(z) poate fi aproximat de relaia [2]:
( )
( )

=
= <
|
|
.
|

\
|
=
min min v
max min
0 v
pentru
m 200 z pentru
ln
1
z z z z I
z z
z
z
z I (III.2.36)

0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
200
0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40
I
n
a
l
t
i
m
e
a

d
e
a
s
u
p
r
a

t
e
r
e
n
u
l
u
i




z
,

m
Intensitatea turbulentei, I
v
(z)
Teren categoria IV
Teren categoria III
Teren categoria II
Teren categoria I
Teren categoria 0

Figura III.2.12 Intensitatea turbulenei, I
v
(z)

In codurile de proiectare se folosesc valori de vrf sau extreme maxime ale vitezei i
presiunii de rafal a vntului. Datorit caracterului aleator al vitezei instantanee a vntului,
valoarea de vrf a vitezei de rafal a vntului intr-un interval de timp de 10 minute este o
variabil aleatoare pentru care se defineste o valoare medie (ateptat), Figura III.2.13.
Considernd c valorile vitezei longitudinale a vntului au o repartiie normal, valoarea
asteptat a vitezei de rafal este [1]:

122
( ) ( ) ( ) ( ) | | z I g z v g z v z v
v m v m p
1 + = + = (III.2.37)
unde g este un factor de vrf a crui valoare estimat este 3,5.
Factorul de rafal pentru viteza medie a vntului, c
pv
(z) la o nlime z deasupra terenului se
definete ca raportul dintre valoarea de vrf a vitezei vntului (produs de rafalele vntului
turbulent) i valoarea medie (mediat pe 10 min n cod) a vitezei vntului, ambele la nlimea
z:
( )
( )
( )
( ) ( ) z I z I g
z v
z v
z c
v v
m
p
pv
+ = + = = 5 , 3 1 1 (III.2.38)

Figura III.2.13 Densitatea de repartitie a vitezei vntului i a valorilor sale maxime [1]

Variaia factorului de rafal c
pv
(z), considernd g = 3,5, este reprezentat n Figura III.2.14.
Valorile factorului de rafal aplicat vitezei medii a vntului depind de durata de mediere a
vitezei de referin a vntului i, de exemplu [4]:
min 10
pv
min 1
pv
84 , 0 c c (III.2.39)
min 10
pv
h 1
pv
05 , 1 c c (III.2.40).
Valoarea de vrf sau maxim a presiunii dinamice a vntului ntr-un interval de timp egal
cu 10 min. este
( ) ( ) | | ( ) | | ( ) ( ) | | z I z q z I g z v z q
v m v m p
+ + = 7 1 1
2
1
2 2
(III.2.41)
unde este densitatea aerului. n relaia (III.2.41) s-a neglijat termenul de ordinul 2 al
intensitii turbulenei, avnd n vedere c eroarea introdus de aceast aproximare este sub 3-
4%.
Factorul de rafal pentru presiunea dinamic medie a vntului, c
pq
(z) la nlimea z deasupra
terenului se defineste ca raportul dintre valoarea de vrf a presiunii dinamice a vntului
f(V)
f(v
p
)

123
(produs de rafalele vntului) i valoarea medie a presiunii dinamice a vntului (produs de
viteza medie a vntului), ambele la nlimea z:
( )
( )
( )
( ) ( ) z I z I g
z q
z q
z c
v v
m
p
pq
+ = + = = 7 1 2 1 (III.2.42).
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
200
1.00 1.25 1.50 1.75 2.00 2.25 2.50
I
n
a
l
t
i
m
e
a

d
e
a
s
u
p
r
a

t
e
r
e
n
u
l
u
i




z
,

m
Factorul de rafala aplicat vitezei, c
pv
(z)
Teren categoria IV
Teren categoria III
Teren categoria II
Teren categoria I
Teren categoria 0

Figura III.2.14 Factorul de rafal pentru viteza vntului, c
pv
(z)

Variaia factorului de rafal pentru presiunea dinamic a vntului, considernd g = 3,5, este
reprezentat n Figura III.2.15.
Valorile numerice ale factorului de rafal pentru presiunea dinamic a vntului depind de
durata de mediere a vitezei de referin a vntului [4]:
min 10
pq
min 1
pq
70 , 0 c c (III.2.43)
min 10
pq
h 1
pq
1 , 1 c c (III.2.44).
In final, relatia de calcul a valorii de varf a presiunii cinetice a vntului este:
( ) ( ) | | ( ) | |
( ) ( ) ( ) | | ( )
b e v r b
v m p
q z c z I
z
z
z k v
z I z v z q
= +
(
(

|
|
.
|

\
|
=
= + =
7 1 ln
2
1
7 1
2
1
2
0
0
2 2
2

(III.2.45).
Factorul de expunere, c
e
(z) este determinat cu relatia:
( ) ( ) ( ) | | z I
z
z
z k z c
u r e
+
(

|
|
.
|

\
|
= 7 1 ln
2
0
0
2
(III.2.46)

124
Variatia factorului de expunere este reprezentat, pentru diferite categorii de teren, n Figura
III.2.16.

0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
200
1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00
I
n
a
l
t
i
m
e
a

d
e
a
s
u
p
r
a

t
e
r
e
n
u
l
u
i




z
,

m
Factorul de rafala aplicat presiunii, c
pq
(z)
Teren categoria IV
Teren categoria III
Teren categoria II
Teren categoria I
Teren categoria 0

Figura III.2.15 Factorul de rafal pentru presiunea dinamic a vntului, c
pq
(z)

0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
200
1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0
I
n
a
l
t
i
m
e
a

d
e
a
s
u
p
r
a

t
e
r
e
n
u
l
u
i




z
,

m
Factorul de expunere, c
e
(z)
Teren categoria 0
Teren categoria I
Teren categoria II
Teren categoria III
Teren categoria IV

Figura III.2.16 Factorul de expunere, c
e
(z)

125
n cazul n care efectele orografice nu pot fi neglijate, factorul de expunere, c
e
(z) se
completeaza cu factorul c
0
2
(vezi relaia III.2.29) astfel:
( ) ( ) ( ) z c z c c z c
r e pq
2 2
0
= (III.2.47).

Bibliografie

1. CNR-DT 207/2008 - Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento
sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE, 2008
2. EN 1991-1-4 - Eurocode 1: Actions on structures - Part 1-4: General actions - Wind
actions, CEN
3. J. D. Holmes, 2004 - Wind Loading of Structures, Taylor & Francis
4. NP 082-04 - Cod de proiectare. Bazele proiectrii i aciuni asupra construciilor.
Aciunea vntului, MTCT, 2005
5. http://maps.google.com/
6. Lungu D., Demetriu S., Aldea A., 1994. Basic code parameters for environmental actions in
Romania harmonised with EUROCODE 1, Scientific Bulletin of Technical University of Civil
Engineering Bucharest, Vol.2/1994, p.35-44
7. Lungu D., van Gelder P., Trandafir R.,1996. Comparative study of Eurocode 1, ISO and ASCE
procedures for calculating wind loads. IABSE Colloquium, Basis of Design and Actions on
Structures, Background and Application of EUROCODE 1. Delft University of Technology,
March 27-29, p.345-354
8. Lungu, D., Aldea, A., Demetriu, S., 1998. Probabilistic wind and snow hazards assessment
for Romania, Proceedings of the 1st International Scientific-Technical Conference Technical
Meteorology of the Carpathians, Ukraine, p.35-40
9. D. Ghiocel, D. Lungu, 1975. Wind, snow nd temperature effects on structures, based on
probability, Abacus Press, Tunbridge Wells, Kent, U.K.
10. D. Lungu, R. Vcreanu, A. Aldea, C. Arion, 2000. Advanced Structural Analysis, Editura
CONSPRESS, 177 p., ISBN 973-8165-15-6
11. NP 082-04, 2005. Cod de proiectare. Bazele proiectrii i aciuni asupra construciilor.
Aciunea vntului, MTCT

126
III.3. Aciunea vntului asupra cldirilor i structurilor

III.3.1. Elemente generale

Vntul exercit pe construcia n ansamblu i pe elementele acesteia aciuni aerodinamice
datorate fluxului incident i trenului de vrtejuri turbulente generate de ctre constructie.
Actiunea aerodinamic variaz aleator n timp i spatiu i produce, n general, efecte dinamice
n rspunsul constructiilor. In cazul constructiilor care au o flexibilitate pronuntat, oscilatiile
acestora modific fluxul incident i actiunea aerodinamic, producnd fenomene de
interactiune vnt-structur, numite fenomene aeroelastice.
Cele mai multe dintre construcii i componentele acestora au o rigiditate i o amortizare
suficient de mari pentru a limita efectele dinamice i pentru a exclude fenomenele aeroelastice
periculoase. n aceste cazuri, aciunea vntului poate fi reprezentat printr-o distribuie
echivalent de presiuni sau de fore care, aplicate static pe construcie sau pe componentele
sale, produc valorile maxime ale deplasrilor i eforturilor secionale cauzate de aciunea
dinamic a vntului.
Aciunile din vnt pe construcii cu rspuns dinamic pe direcia vntului sunt reprezentate
simplificat printr-un set de presiuni sau fore static echivalente care se obin prin nmulirea
valorilor de vrf ale presiunilor sau forelor ce actioneaz pe construcie cu un coeficient al
rspunsului dinamic.
Aciunea vntului este reprezentat de presiunile produse de vnt pe suprafeele cldirilor i
structurilor, sau de forele produse de vnt pe cldiri i structuri. Aciunile din vnt sunt
aciuni variabile n timp i actioneaz att direct, ca presiuni pe suprafeele exterioare ale
cldirilor i structurilor nchise ct i indirect pe suprafeele interioare ale cldirilor i
structurilor nchise, din cauza porozitaii suprafeelor exterioare. Presiunile pot aciona direct
i pe suprafeele interioare ale cldirilor i structurilor deschise. Presiunile actioneaz pe
suprafaa construciilor rezultnd fore normale pe suprafeele acestora. n plus, atunci cnd
suprafee mari ale construciilor sunt expuse vntului, forele de frecare orizontale ce
acioneaz tangenial la suprafee pot avea efecte semnificative.
Aciunea vntului asupra cldirilor i structurilor poate fi reprezentat de:
a. presiunile exercitate de vnt pe fiecare fa a suprafeelor construciei sau a
elementelor sale (de exemplu, n cazul cldirilor);
b. presiunile totale (nete) exercitate de vnt pe ambele suprafee ale construciei
sau a elementelor acesteia; acestea sunt date de suma presiunilor care
acioneaz pe ambele fee ale suprafeelor fiind utilizate, de exemplu, n cazul
pereilor izolai i a parapeilor;
c. forele i momentele rezultante din aciunea vntului exercitate pe cldiri n
ansamblu sau pe elemente (copertine, panouri);

127
d. forele i momentele pe unitatea de lungime exercitate de vnt de-a lungul axei
construciei sau a elementelor zvelte (de exemplu, cosuri de fum, turnuri i
poduri);
e. forele tangeniale exercitate de ctre vnt pe suprafeele paralele cu direcia
vntului (n cazul cldirilor sau a unor elemente cu suprafee expuse mari, cum
ar fi cldiri industriale mari i pereti sau parapei lungi).
Actiunea aerodinamic de varf, pe construcia n ansamblul ei sau pe elementele sale
individuale, este valoarea maxim ateptat a aciunii vntului pe un interval T=10 minute,
evaluat cu neglijarea:
- efectelor de reducere a rspunsului structural datorate nesimultaneitatii valorilor de
vrf ale presiunilor locale, i a
- efectelor de amplificare a rspunsului structural produse de vibraiile structurale n
cvasi-rezonanta cu continutul de frecvente al rafalelor vntului.
Aciunea static echivalent a vntului se definete ca fiind aciunea care, aplicat static pe
cldire / structur sau pe elementele sale, produce valorile maxime asteptate ale deplasrilor i
eforturilor induse de aciunea real a vntului. n general, aciunea static echivalent este
exprimat printr-o relaie de tipul:
Aciunea static echivalent = c
d
x Aciunea aerodinamic de vrf (III.3.1)
unde c
d
este un parametru adimensional numit coeficient de rspuns dinamic.
Aciunea static echivalent, pe o construcie, n ansamblu (sau pe elementele sale
individuale), este valoarea maxim ateptat a aciunii vntului evaluat considernd:
- efectele de reducere a rspunsului structural datorate nesimultaneitii valorilor de vrf
ale presiunilor locale pe suprafaa construciei;
- efectele de amplificare a rspunsului structural produse de vibraiile structurii n cvasi-
rezonan cu coninutul de frecvene a rafalelor vntului.
Aciunea static echivalent este produsul a trei mrimi caracteristice, respectiv viteza
vntului n amplasamentul construciei, aerodinamica corpului i dinamica structurii,
exprimate prin: valoarea de vrf a presiunii dinamice la o cot de referin, coeficientul
aerodinamic i coeficientul de rspuns dinamic.


III.3.2. Presiunea vntului pe suprafee

Ipoteza cvasi-staionar se afl la baza codurilor i standardelor pentru determinarea aciunii
vntului pe construcii. Conform ipotezei cvasi-staionare, componenta fluctuant a presiunii
pe suprafeele construciilor, W(t) urmreste fluctuaiile vitezei longitudinale a vntului n
amonte de construcii [3]:

128
( ) ( ) ( ) t V c t w w t W
p m
2
0
2
1
= + = (III.3.2)
unde c
p0
este coeficientul cvasi-stationar de presiune.
Dac se dezvolt V(t) n componenta medie i componenta fluctuant, se obtine:
( ) ( ) | | ( ) ( ) | | t v v t v v c t v v c t W
m m p m p
+ + = + = 2
2
1
2
1
2 2
0
2
0
(III.3.3).
Componenta medie a presiunii este:
( )
2 2
0
2
1
u m p m
v c w + = (III.3.4).
Pentru intensiti reduse ale turbulenei, dispersia
2
u
este mic n comparaie cu ptratul
valorii medii,
2
m
v . n acest caz, coeficientul cvasi-staionar de presiune, c
p0
se poate considera
aproximativ egal cu coeficientul mediu de presiune,
pm
c :
2 2
0
2
1
2
1
m pm m p m
v c v c w = = (III.3.5).
Scznd valorile medii din ambii termeni ai relatiei (III.3.3) se obtine:
( ) ( ) ( ) ( ) t v t v v c t w
m p
2
0
2
2
1
+ |
.
|

\
|
= (III.3.6).
Neglijnd cel de al doilea termen n parantez din relaia (III.3.6) (considernd c turbulena
este redus), ridicnd la ptrat i lund valorile medii, se obtine valoarea medie ptratic a
presiunii fluctuante [3]:
2 2 2
2
2
u v c w
m p
= (III.3.7).
Ecuaia (III.3.7) furnizeaz relaia cvasi-stationar intre valorea medie ptratic a fluctuaiilor
presiunii i valoarea medie ptratic a fluctuaiilor vitezei n directie longitudinal.
Folosing ipoteza cvasi-stationar, valoarea de vrf a presiunii vntului pe suprafete,
p
w este
[3]:
p pm p pm p p p
q c v c v c w = =
2 2
0
2
1
2
1
(III.3.8)
unde
p
v este valoarea de vrf a vitezei vntului i
p
q este valoarea de vrf a presiunii
dinamice a vntului.
n ipoteza cvasi-staionar, se pot determina valori de vrf ale presiunii pe suprafeele
construciilor folosind valori medii ale coeficienilor de presiune cu valori de vrf ale presiunii
dinamice a vntului.
Aciunea vntului pe suprafaa unei construcii sau a unui element component produce
presiuni i suciuni w orientate normal, att pe suprafeele exterioare ct i pe cele interioare.
Presiunile sunt considerate, convenional, pozitive; suciunile sunt considerate, convenional,

129
negative. Presiunile ce acioneaz pe feele exterioare ale cldirii se consider presiuni
externe, w
e
; presiunile ce acioneaz pe feele interioare ale cldirii se consider presiuni
interne, w
i
.
Presiunea vntului ce actioneaz pe suprafeele rigide exterioare ale cldirii / structurii se
determin cu relaia [2]:
( )
e pe e
z q c w
p
= (III.3.9)
unde:
q
p
(z
e
) este valoarea de vrf a presiunii dinamice a vntului evaluat la cota z
e
;
z
e
este nalimea de referin pentru presiunea exterioar;
c
pe
este coeficientul aerodinamic de presiune pentru suprafee exterioare.

Presiunea vntului ce actioneaz pe suprafeele rigide interioare ale cldirii / structurii se
determin cu relaia [2]:
( )
i pi i
z q c w
p
= (III.3.10)
unde:
q
p
(z
i
) este valoarea de vrf a presiunii dinamice a vntului evaluat la cota z
i
;
z
i
este nalimea de referin pentru presiunea interioar;
c
pi
este coeficientul aerodinamic de presiune pentru suprafee interioare.

Presiunea total a vntului pe un element de construcie este suma algebric a presiunilor
(orientate ctre suprafa) i suciunilor (orientate dinspre suprafa) pe cele 2 fee ale
elementului. Presiunile sunt considerate cu semnul (+) iar suciunile cu semnul (-), Figura
III.3.1.

Figura III.3.1 Presiuni pe suprafee [2]
Presiune
interioara
pozitiva
Presiune
interioara
negativa
poz poz
poz
poz
neg neg
neg
neg neg
neg
neg
neg
Vant Vant
Vant Vant

130
Actiunea produs de vnt pe ambele fete ale suprafeelor unei construcii sau a elementelor
sale poate fi exprimat ca presiunea total, sau net, aplicat normal pe suprafa.

III.3.3. Fore din vnt

Actiunile exercitate de vnt pe cldiri i structuri pot fi exprimate printr-un sistem de trei fore
globale ortogonale F
X
, F
Y
, F
Z
, i trei momente globale ortogonale M
X
, M
Y
, M
Z
aplicate ntr-un
punct de referin al cldirii sau structurii, asa cum se artat n Figura III.3.2.

Figura III.3.2. Actiuni rezultante pe cldiri i structuri [1]

Aciunea exercitat de vnt asupra construciilor pe direcie longitudinal (n lungul vntului)
se exprim printr-o for global F
w
aplicat ntr-un punct de referin al construciei.
Forele globale exercitate de vnt asupra construciilor sunt evaluate, de regul, pentru fiecare
din axele principale ale construciei, considerate separat. n unele cazuri, cum ar fi de exemplu
turnurile cu seciunea cvasi-ptrata, trebuie considerat i posibilitatea de aciune a vntului n
direcie diagonal (Figura III.3.3). n general, se recomand determinarea direciei vntului
ce produce aciunile aerodinamice i efectele structurale cele mai severe asupra construciei.
Forele locale exercitate de vnt pe elemente structurale i/sau nestructurale sunt evaluate
considernd direcia vntului care provoac aciunea cea mai sever.

Figura III.3.3 Direcia vntului de proiectare pentru structuri ptrate n plan [1]

131
Forele aerodinamice sunt reprezentate, n mod convenional, prin componentele n dou
direcii ortogonale. Acestea pot fi direcia paralel i cea perpendicular pe direcia vntului
caz n care axele sunt numite axele vntului -, sau direcia paralel i cea perpendicular n
raport cu geometria corpului caz n care sunt numite axele corpului. Aceste axe sunt artate
n Figura III.3.4. Urmnd terminologia din aeronautic, n ingineria vntului sunt folosii
termenii de portan (lift) i antrenare (drag) pentru componentele orizontale ale forei n
direcie perpendicular pe vnt i n direcia vntului.
Relaia intre fore i coeficienii de for n raport cu cele dou axe se poate obine pe baze
trigonometrice, folosind unghiul intre seturile de axe (Figura III.3.5). Unghiul este numit
unghi de atac sau unghi de inciden.


Figura III.3.4 Axele vntului i axele corpului [1]



Figura III.3.5 Relaii intre fore [1]

Fora din vnt acionnd asupra unei cldiri / structuri sau asupra unui element structural
poate fi determinat n dou moduri:
i. ca for global utiliznd coeficienii aerodinamici de for, sau
ii. prin sumarea presiunilor acionnd pe suprafeele (rigide) ale cldirii / structurii
utiliznd coeficienii aerodinamici de presiune.
Axele vantului
Antrenare, D
(F
w
)
Portanta, L
Axele corpului
Forta rezultanta

132
Fora global pe direcia vntului F
w
, ce actioneaz pe structur sau pe un element structural
avnd aria de referin A
ref
orientat perpendicular pe direcia vntului, se determin cu relaia
general [2]:
( )
ref e f d w
A z q c c F =
p
(III.3.11)
sau prin compunerea vectorial a forelor pentru elementele structurale individuale cu relaia
[2]:
( )

=
elemente
ref e f d w
A z q c c F
p
(III.3.12).
In relatiile (III.3.11) i (III.3.12):
q
p
(z
e
) este valoarea de vrf a presiunii dinamice a vntului evaluat la cota z
e
;
c
d
este coeficientul de rspuns dinamic al construciei;
c
f
este coeficientul aerodinamic de for pentru cldire / structur sau element
structural, ce include i efectele frecrii;
A
ref
este aria de referin, orientat perpendicular pe direcia vntului, pentru cldiri
/ structuri (rel. (III.3.11)) sau elemente sale (rel. (III.3.12)).
Fora global pe direcia vntului, F
w
ce actioneaz pe cldire / structur sau pe un element
structural poate fi determinat prin compunerea vectorial a forelor F
w,e
, F
w,i
,

calculate pe
baza presiunilor exterioare i interioare cu relaiile (III.3.13) i (III.3.14) [2]
- fore provenind din presiunile ce se exercit pe suprafee exterioare
( )

=
rafete
ref e e d e w
A z w c F
sup
,
(III.3.13)
- fore provenind din presiunile ce se exercit pe suprafee interioare
( )

=
rafete
ref i i i w
A z w F
sup
,
(III.3.14)
cu forele de frecare, F
fr
rezultate din frecarea vntului paralel cu suprafeele exterioare,
calculate cu relaia (III.3.15):
( )
fr e fr fr
A z q c F =
p
(III.3.15).
In relatiile (III.3.13), (III.3.14) i (III.3.15):
c
d
este coeficientul de rspuns dinamic al construciei;
w
e
(z
e
) este presiunea vntului ce actioneaz pe o suprafaa exterioar individual la
nalimea z
e
;
w
i
(z
i
) este presiunea vntului ce actioneaz pe o suprafa interioar individual la
nalimea z
i
;
A
ref
este aria de referin a suprafeei individuale;
c
fr
este coeficientul de frecare;

133
A
fr
este aria suprafeei exterioare orientat paralel cu direcia vntului.
Efectele generate de frecarea vntului pe suprafee pot fi neglijate atunci cnd aria total a
suprafeelor paralele cu direcia vntului (sau puin nclinate fa de aceasta) reprezint mai
puin de din aria total a tuturor suprafeelor exterioare perpendiculare pe direcia vntului.
Efectele generate de frecarea vntului pe suprafee nu vor fi neglijate pentru starea limit de
echilibru static, EQU.
Daca fluctuaiile instantanee ale vntului pe suprafeele rigide ale unei construcii pot produce
ncrcri cu asimetrie important i forma construciei este sensibil la asemenea ncrcri (de
exemplu pentru cldiri simetrice cu un singur nucleu central supuse la torsiune), atunci efectul
acestora trebuie luat n considerare.
Pentru construcii dreptunghiulare sensibile la torsiune se va folosi distribuia presiunii dat n
Figura III.3.6 n vederea reprezentrii efectelor de torsiune produse de un vnt incident ne-
perpendicular sau produse de lipsa de corelaie ntre valorile de vrf ale forelor din vnt ce
acioneaz n diferite puncte ale construciei [2].

Figura III.3.6 Distribuia presiunii vntului pentru considerarea efectelor de torsiune [2]

Efectele de torsiune general produse de aciunea oblic a vntului sau de rafalele necorelate
ale vntului acionnd pe cldiri / structuri cvasi-paralelipipedice pot fi estimate simplificat
considernd aplicarea forei F
w
cu o excentricitate e = b /10, unde b este dimensiunea laturii
seciunii transversale a construciei orientat (cvasi)-perpendicular pe direcia vntului.

Bibliografie

1. CNR-DT 207/2008: Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento
sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE
2. EN 1991-1-4 - Eurocode 1: Actions on structures - Part 1-4: General actions - Wind
actions, CEN
3. J. D. Holmes, 2004. Wind Loading of Structures, Taylor & Francis
c
pe
zona E
c
pe
zona D

134
III.4.Coeficieni aerodinamici de for i de presiune

Evaluarea efectelor vntului asupra suprafeelor rigide ale cldirilor i structurilor se poate
face n dou moduri de (i) utiliznd coeficieni aerodinamici de presiune i (ii) utiliznd
coeficieni aerodinamici de for.
Coeficienii aerodinamici pentru evaluarea efectelor vntului asupra construciilor pot fi
coeficieni aerodinamici de presiune, de suciune i de presiune total (net) sau/si coeficieni
aerodinamici de for rezultant i de moment rezultant, de for i de moment pe unitatea de
lungime, i de frecare.
In regiunea situat n afara stratului limit ataat unui corp vascozitatea i vorticitatea sunt
zero; n aceste regiuni relaia intre presiunea, P i viteza, V a aerului (avnd densitatea ) este
dat de ecuaia lui Bernoulli:
const V P = +
2
2
1
(III.4.1)
Pentru un corp fix i indeformabil scufundat intr-un curent de aer ce se deplaseaz cu viteza V
(in cmp liber) i avnd presiunea dinamic P (in cmp liber), curgerea aerului va produce
presiuni locale p pe suprafaa corpului egale cu:
P P p =
0
(III.4.2)
unde P
0
i V
0
sunt presiunea, respectiv viteza curentului de aer n imediata vecintate a
corpului (dar n afara stratului limita ce se formeaza pe suprafaa corpului). Conform ecuaiei
lui Bernoulli:
0
2
0
2
2
1
2
1
P V P V + = + (III.4.3).
din care se deduce c:
( )
2
0
2
0
2
1
V V P P p = = (III.4.4).
Presiunile msurate pe suprafaa corpului se raporteaz la presiunea dinamic a vntului n
amonte. Presiunea pe suprafaa unui corp se exprim uzual printr-un coeficient aerodinamic
de presiune adimensional:
2
2
1
V
p
c
p

= (III.4.5).
n care V este valoarea vitezei vntului n cmp liber, evaluat la o nlime de referin
convenional i este densitatea aerului.
Din relaiile (III.4.4) i (III.4.5) se obine [3]:

135
( ) 2
0
2
2
0
2
1
2
1
2
1
|
.
|

\
|
=


=
V
V
V
V V
c
p

(III.4.6).
In punctul de stagnare de pe suprafaa corpului, acolo unde V
0
este zero, relaia (III.4.6) d un
coeficient de presiune egal cu unitatea. Valori ale coeficientului de presiune apropiate de
unitate apar n punctul de stagnare pentru un cilindru circular, dar, n cazul unei cldiri,
valorile medii cele mai mari pe faa expus vntului sunt de obicei mai mici decat aceast
valoare teoretic.
Dac V
0
<V

(P
0
>P, p>0), curentul de aer incetinete i c
p
este pozitiv; aceast situaie este
tipic pentru suprafeele frontale expuse vntului incident i, n general, n zonele unde stratul
limit rmne ataat la suprafaa corpului. Invers, dac V
0
>V

(P
0
<P, p<0), curentul de aer
accelereaz i c
p
este negativ, iar presiunea este numit suciune; aceast situaie este tipic
pentru suprafeele laterale i, n general, n zonele de separare a stratului limit [2].
Presiunile vntului ce acioneaz pe feele exterioare ale unei construcii se evalueaz
utiliznd coeficieni aerodinamici de presiune extern ce se noteaza cu c
pe
. n Figura III.4.1 se
indic o distribuie tipic a coeficienilor de presiune extern pentru un corp avnd forma de
cub. Presiunile ce acioneaz pe feele interioare ale construciei se evalueaz utiliznd
coeficieni aerodinamici de presiune intern notai cu c
pi
.


Figura III.4.1. Coeficieni de presiune pe suprafaa exterioar a unei cldiri [1]
Vant
Simetric

136
Aciunea de ansamblu produs de presiunea dinamic a vntului asupra unui corp poate fi
exprimat prin rezultanta vectorial a tuturor forelor din vnt care actioneaz pe suprafeele
corpului la exterior i la interior. Direcia acestei fore rezultante poate fi diferit de direcia
vntului. n cazul general, fora rezultant pe corp poate fi descompus n trei componente:
- o component orizontal pe direcia vntului, denumit for de antrenare, F
w
;
- o component orizontal perpendicular pe direcia vntului, denumit for lateral,
F
L
;
- o component vertical, denumit for de portan, F
P
.
Cele trei forte dau nastere la un moment de torsiune i dou momente de rsturnare.
Coeficientul aerodinamic de for c
f
se definete cu relaia


=
A V
F
c
w
f
2
2
1

(III.4.7)
unde

A este aria frontal a corpului perpendicular pe direcia vntului, V este viteza


vntului n cmp liber, evaluat la o nlime de referin convenional i este densitatea
aerului.
Generaliznd, coeficienii aerodinamici de for, c
fX
, c
fY
i c
fZ
, i de moment, c
mX
, c
mY
i c
mZ
, se
definesc cu relaiile [2]:
2 2
2
1
L V
F
c
f

=

;
3 2
2
1
L V
M
c
m

=

cu Z Y X , , = (III.4.8)
unde L este o dimensiune caracteristic a corpului, V este viteza vntului n cmp liber,
evaluat la o nlime de referin convenional i este densitatea aerului.
Coeficientul de frecare este definit cu relaia:
2
2
1
V
w
c
fe
fe

=

(III.4.9)
unde w
fr
este aciunea tangent pe unitatea de suprafa paralel cu direcia vntului.
Coeficienii aerodinamici depind, n general, de: geometria i dimensiunile construciei, de
unghiul de atac al vntului (poziia relativ a corpului n curentul de aer), de categoria de
rugozitate a suprafeei terenului la baza construciilor, de numrul Reynolds etc.
Coeficienii de presiune exterioar sunt folosii pentru determinarea presiunii vntului pe
suprafeele rigide exterioare ale cladirilor i structurilor; coeficienii de presiune interioar
sunt folosii pentru determinarea presiunii vntului pe suprafetele rigide interioare ale
cldirilor i structurilor.
Coeficienii de presiune exterioar pot fi coeficieni globali i coeficieni locali. Coeficienii
locali dau coeficienii de presiune valabili pentru arii expuse de 1 m
2
i sunt folositi pentru
proiectarea elementelor de dimensiuni reduse i a prinderilor. Coeficienii globali dau

137
coeficienii de presiune valabili pentru arii expuse de peste 10 m
2
i sunt folositi pentru
proiectarea cladirilor/structurilor sau a elementelor acestora avnd arii expuse mai mari de 10
m
2
.
Coeficienii de presiune pot lua valori pozitive (pentru presiuni) sau negative (pentru
suciuni), n funcie de geometria cldirii. Coeficienii de presiune extern au valori pozitive
n toate punctele expuse direct vntului i au valori negative pe suprafee laterale sau
neexpuse direct vntului. Valorile pozitive ale coeficientului de presiune pot fi inferioare
valorilor negative (considerate n modul) ale coeficientului de presiune.
Coeficienii de presiune total (net) au att valori pozitive ct i negative.
Coeficienii aerodinamici de for au valori pozitive sau negative, n funcie de geometria
corpului analizat i de direcia vntului.
Coeficienii de frecare au ntotdeauna valori pozitive.
Coeficienii aerodinamici locali sunt utilizai pentru evaluarea aciunilor locale ale vntului
pentru proiectarea i verificarea elementelor individuale de acoperis sau de faad.


Bibliografie

1. Baines, W. D., 1963. Effects of velocity distributions on wind loads and ow patterns on
buildings, Proceedings, International Conference on Wind Effects on Buildings and
Structures, Teddington, U.K., 2628 June, 198225
2. CNR-DT 207/2008: Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento
sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE
3. J. D. Holmes, 2004. Wind Loading of Structures, Taylor & Francis




138
III.5.Coeficientul de rspuns dinamic

III.5.1. Turbulena vntului

(i) Lungimea scrii integrale a turbulenei
Fluctuaiile vitezei instantanee a vntului fa de medie pot fi descompuse n rafale armonice
avnd pulsaii n = 2 (unde n este frecvena armonicei) i lungimi de und n v
m
/ = ,
unde v
m
este viteza medie a vntului n direcie longitudinal.
Scara integral a turbulenei reprezint o msur a dimensiunilor medii ale vrtejurilor
turbulente ale curgerii aerului. Lungimea scrii integrale a turbulenei n direcie longitudinal
(pe direcia vntului) este determinat cu relaia [5]:
( )

=
0
2
2 1
1
dx x R
v
L
v v
x
v
(III.5.1)
unde ( ) x R
v v
2 1
este funcia de inter-corelaie a componentelor longitudinale ale vitezelor
fluctuante v
1
i v
2
msurate n dou puncte oarecare 1 i 2 i
2
v este valoarea medie ptratic a
vitezei fluctuante. Funcia de inter-corelaie scade rapid cu distana ntre punctele 1 i 2.
Fluctuaiile componentelor longitudinale ale vitezei, msurate n dou puncte separate de o
distan considerabil mai mare dect lungimea scrii integrale a turbulenei, sunt necorelate.
Fluctuaiile vitezei n raport cu media sunt considerate procese aleatoare staionare de medie
zero. O msur a corelaiei funciei v(t) la diferite momente de timp separate de un interval
este dat de funcia de autocorelaie:
( ) ( ) ( )dt t v t v
T
R
T
T
v
+ =


0
1
lim
(III.5.2)
In relaia (III.5.1) se poate inlocui funcia de inter-corelaie n spaiu cu funcia de
autocorelaie n domeniul timp [5]:
( )
( )
( )

=
0
2
d R
v
z v
z L
v
m x
v
(III.5.3)
unde ( )
v
R este funcia de autocorelaie a vitezei fluctuante ( ) t x v v ,
1
.
In codurile de proiectare se folosesc relaii empirice de forma [1]:
( )
m x
u
z c z L = (III.5.4)
unde c i m sunt constante determinate experimental.
Pentru nlimi z mai mici de 200 m, lungimea scrii integrale a turbulenei se poate determina
cu relaia din [4]:

139
( )
( )

<
=
|
|
.
|

\
|

=
min min
max min
pentru ,
m 200 pentru ,
z z z L
z z z
z
z
L
z L
t
t

(III.5.5)
unde nlimea de referin z
t
= 200 m, lungimea de referin a scrii L
t
= 300 m i
= 0,67 + 0,05ln(z
0
).
n Figura III.5.1 este reprezentat variaia lungimii scrii integrale a turbulenei determinate
cu relaia (III.5.5), n funcie de nlimea z i de categoria terenului.

0
25
50
75
100
125
150
175
200
0 50 100 150 200 250 300
z, m
L, m
0
I
II
III
IV

Figura III.5.1 Lungimea scrii integrale a turbulenei, L(z)

(ii) Densitatea spectral de putere a vitezei fluctuante a vntului
Proprietile statistice ale fluctuaiilor vitezei fa de medie n direcie longitudinal sunt
definite complet de densitatea spectral de putere unilateral a rafalelor (vitezei fluctuante) pe
direcia vntului la cota z, S
v
(z, n). Densitatea spectral de putere descrie distribuia dispersiei
fluctuaiilor vitezei n funcie de coninutul de frecvene a acestora. Dispersia rafalelor
longitudinale se obine integrnd densitatea spectral de putere pentru toate frecvenele:
( )dn n z S
v v

=
0
2
, (III.5.6).

140
Densitatea spectral de putere poate fi obinut ca transformata Fourier a funciei de
autocorelaie:
( ) ( ) ( )

=
0
2 cos 4 , d n R n z S
v v
(III.5.7)
Densitatea spectral de putere pentru rafalele longitudinale se normalizeaz:
( )
( )
2
,
,
v
v
L
n z S n
n z S

= (III.5.8)
parametrul de normalizare fiind dispersia rafalelor vntului n direcia corespunztoare.
Aria situat sub densitatea spectral de putere unilateral normalizat este egal cu unitatea:
( ) ( )
( ) 1 ln
, ,
0
2
0
2
=

=


n d
n z S n
dn
n z S
v
v
v
v

(III.5.9)
Densitatea spectral de putere unilateral normalizat a rafalelor longitudinale ale vntului din
[4,7] este dat de urmtoarea relatie propus de Solari [1], Figura III.5.2:
( )
( ) ( )
( ) | |3
5 2
, 2 , 10 1
, 8 , 6 ,
,
n z f
n z f n z S n
n z S
L
L
v
v
L
+

=

(III.5.10)
unde f
L
este o frecven adimensional (coordonat Monin) asociat rafalelor longitudinale i
reprezint raportul ntre lungimea scrii integrale a turbulenei i lungimea de und a rafalei
armonice de frecven n, ( )
( )
( ) z v
z L n
n z f
m
x
v
L

= , .
0.00
0.05
0.10
0.15
0.20
0.25
1.0E-02 1.0E-01 1.0E+00 1.0E+01 1.0E+02
S
L
(m/s)
2
f
L
Densitatea spectrala de putere a raf alelor longitudinale; z=10m

Figura III.5.2. Densitatea spectral de putere unilateral normalizat a rafalelor longitudinale

141
Din relaia de calcul a frecventei adimensionale,
m
L
v
L n
f

= rezult c valoarea lungimii scrii
integrale a turbulenei, L determin valoarea lungimii de und,
n
v
m
= pentru care apare
varful densittii spectrale de putere. Cu cat lungimea scrii integrale a turbulenei este mai
mare, cu atat lungimea de und este mai mare. Lungimea de und de varf, ce corespunde
varfului densittii spectrale de putere (ce apare pentru f
L
= 0,15) este egal cu L/0,15.


III.5.2. Rspunsul structural dinamic

Natura fluctuant a vitezei vntului, a presiunilor i a forelor induse de vnt pe structur,
poate produce excitarea unui rspuns (cvasi-)rezonant semnificativ, cu condiia ca rigiditatea
i amortizarea structurii s aib valori reduse. Acest rspuns dinamic rezonant va fi diferit de
rspunsul fluctuant nerezonant (de fond) (Figura III.5.3) la care sunt supuse toate structurile,
indiferent de proprietile de rigiditate i de amortizare ale acestora.

Figura III.5.3. Densitatea spectral de putere a rspunsului unei structuri cu contribuii
rezonante semnificative [2]

Aria de sub densitatea spectral de putere a rspunsului (Figura III.5.3) reprezinta valoarea
medie ptratic (care, pentru procese aleatoare de medie zero, este numeric egal cu dispersia)
total a rspunsului structural fluctuant (rspunsul structural mediu nu este inclus n
reprezentare). In Figura III.5.3 este reprezentat (prin zona haurat) rspunsul structural
rezonant pentru primele dou moduri de vibratie,
2
R,1
i
2
R,2
. Rspunsul structural
nerezonant (de fond),
2
B
compus n principal din contribuiile frecvenelor joase, mai mici
decat cea mai joas frecven natural a structurii, este, de obicei, cel mai important
contributor la rspunsul structural n direcia vntului. Contribuiile rezonante devin din ce n
ce mai semnificative numeric, i n cele din urm devin dominante, pe msur ce structurile

2
R,1

2
R,2

2
B
Densitatea
spectrala de
putere a
rspunsului
Frecventa

Rspuns
rezonant
Rspuns ne-
rezonant

142
devin mai inalte sau mai lungi (in raport cu limea) i frecvenele naturale de vibraie devin
mai mici.
Amplificarea rspunsului structural este cu att mai mare cu ct structura este mai flexibil,
mai uoar i cu amortizare mai redus. Reducerea rspunsului structural datorit apariiei
nesimultane a valorilor de vrf ale presiunii vntului este cu att mai mare cu ct suprafaa
construciei expus aciunii vntului este mai mare.
Rspunsul total pe direcia vntului turbulent este suma dintre:
i. o component care acioneaz practic static, i
ii. o component rezonant fluctuant provocat de acele fluctuaii ale excitaiei
turbulente avnd frecvena n vecintatea frecvenelor proprii de vibraie ale structurii.
Pentru majoritatea cldirilor / structurilor avnd frecvena fundamental de vibraie peste 1 Hz
(perioada fundamental de vibraie sub 1 s), componenta rezonant este neglijabil i
rspunsul la vnt poate fi, n mod simplificat, considerat static.
Pentru cldirile / structurile cu rspuns dinamic la vnt, ponderea componentei rezonante
corespunznd frecvenei fundamentale de vibraie a structurii este de obicei dominant fa de
ponderile celorlalte componente ce corespund frecvenelor modurilor superioare de vibraie.
Pentru structurile foarte flexibile, precum cabluri, antene, turnuri, couri de fum i poduri,
interaciunea vnt-structur produce un rspuns aeroelastic al acestora.
Coeficientul de rspuns dinamic al construciei, c
d
consider att amplificarea efectelor
aciunii vntului datorit vibraiilor structurii cvasi-rezonante cu coninutul de frecven al
turbulenei atmosferice ct i reducerea efectelor aciunii vntului datorit apariiei
nesimultane a valorilor de vrf ale presiunii vntului ce se exercit pe suprafaa construciei.
Simplificat, coeficientul de rspuns dinamic, c
d
poate fi determinat astfel:
- conform prevederilor din subcapitolul 5.4, pentru cldirile paralelipipedice cu o
nalime de cel mult 30 m i avnd dimensiuni n plan de cel mult 50 m;
- c
d
=1 pentru faade i elemente de acoperi ce au o frecven proprie de vibraie mai
mare de 5Hz; frecvenele proprii de vibraie ale fatadelor i elementelor de acoperi
pot fi determinate folosind prevederile din Anexa C; de obicei, deschiderile vitrate mai
mici de 3m au frecvene proprii mai mari de 5Hz;
- c
d
= 1 pentru courile de fum cu seciune transversal circular, care au nlimea h <
60 m i care respect condiia h < 6,5d, unde d este diametrul coului de fum.
n cazul neincadrrii n condiiile indicate mai sus se va utiliza procedura de evaluare detaliat
a coeficientului de rspuns dinamic.
Principalele diferene intre rspunsul dinamic al structurilor la vnt i cutremur sunt:
- cutremurele au o durat mult mai scurt decat furtunile, deci sunt considerate aciuni
tranzitorii;
- frecvenele predominante ale micrii seismice a terenului sunt, n general, de 10-50
ori mai mari decat frecvenele dezvoltate n timpul furtunilor;

143
- la incidena cutremurului de proiectare, cldirile i structurile de important normal
vor rspunde dincolo de limita elastic a comportrii materialelor structurale; la
incidenta vntului de proiectare, cldirile i structurile de importan normal vor avea
un rspuns elastic;
- forele seismice echivalente ce acioneaz pe nlimea unei cldiri sau structuri cu
nlime mare sunt considerate perfect corelate, n timp ce forele din vnt ce
acioneaz pe nlime sunt doar parial corelate.


III.5.3. Procedura detaliat de determinare a coeficientului de rspuns dinamic

Determinarea coeficientului de rspuns dinamic la vnt se bazeaz pe modelarea stochastic a
proceselor aleatoare staionare pentru descrierea vitezei vntului, a forelor generate de vnt
pe construcie i a rspunsului structural la vnt.
In anii 1960, A. G. Davenport [2,3] a conturat o abordare a evalurii rspunsului structural
indus de vnt pe baza teoriei vibraiilor aleatoare, asa numita abordare spectral. Abordarea
foloseste conceptul de proces aleator staionar pentru a descrie viteza vntului, presiunile i
forele generate de vnt precum i rspunsul structural indus de aciunea vntului. Descrierea
principalelor caracteristici statistice ale excitaiei i rspunsului se face folosind valori medii,
abateri standard, corelaii i densiti spectrale de putere. Abordarea spectral foloseste
calculul n domeniul frecvenelor.
Valorile instantanee ale mrimilor de interes (viteza vntului n amplasament, V(t), fora
generat de vnt pe construcie, F(t), deplasarea produs de vnt, X(t)) se descompun intr-o
component medie i o component fluctuant fa de medie, variabil n timp i modelat ca
proces stochastic staionar de medie zero:
( ) ( ) t v v t V
m
+ = (III.5.11)
( ) ( ) t f F t F
m
+ = (III.5.12)
( ) ( ) t x X t X
m
+ = (III.5.13)
unde valorile cu indice m reprezint componentele medii i valorile notate cu litere latine mici
reprezint componentele fluctuante fa de medie; componentele fluctuante sunt considerate
procese aleatoare staionare normale de medie zero:
( ) ( ) ( ) 0 = = = t x t f t v . (III.5.14)
In Figura III.5.4 se prezint grafic elementele abordrii spectrale. In rndul de jos se prezint
elementele pentru calculul valorii medii ptratice a rspunsului fluctuant (ce este numeric
egala cu dispersia rspunsului fluctuant, deoarece acesta este un proces aleator de medie
zero); valoarea medie ptratic a rspunsului fluctuant este obinut prin integrarea densitii
spectrale de putere a acestuia. Densitatea spectral de putere a rspunsului fluctuant fa de

144
medie se obine din densitatea spectral de putere a forei aerodinamice, care la rndul ei se
obine din densitatea spectral de putere a rafalelor vntului. Funciile de admitan
aerodinamic i de admitan mecanic (de transfer) leag aceste trei densiti spectrale.
Abordarea este adecvat pentru furtuni n zone temperate (cicloane extra-tropicale) i cicloane
tropicale.


Figura III.5.4. Abordarea folosind vibratii aleatoare pentru determinarea rspunsului dinamic
la vnt [5]

Pentru un corp reductibil la un sistem cu un grad de libertate dinamic supus forei din vnt,
F(t) se consider rspunsul dinamic n direcia vntului exprimat n deplasri, X(t).
Caracteristicile dinamice ale corpului sunt reprezentate de un sistem masa-resort-amortizor,
Figura III.5.5. Frecvena fundamental de vibraie a sistemului este
m
k
n =
2
1
1
i
fraciunea din amortizarea critic este
k m
c

=
2
.



Figura III.5.5 Modelul dinamic simplificat al sistemului cu un GLD [5]
F(t)
X(t)

Vitez Fort Rspuns
Densitatea
spectral a
rafalelor
Funcia de
admitant
aerodinamic
Densitatea
spectral a fortei
din vnt
Densitatea
spectral a
rspunsului
Funcia de
transfer
Frecventa
v
m
F
m
X
m

145
Ecuaia de micare a sistemului acionat de fora din vnt, F(t) este:
( ) ( ) ( ) ( ) t F t X k t X c t X m = + +
. ..
(III.5.15)
Fora din vnt se descompune n componenta medie i componenta fluctuant:
( ) ( ) t f F t F
m
+ = (III.5.16)
Presiunea n direcia vntului, pe faa expus acestuia, se descompune de asemenea:
( ) ( ) t p p t P
m
+ = (III.5.17)
Valoarea instantanee a presiunii din vnt pe faa expusa este [5]:
( ) ( ) ( ) | | ( ) ( ) | |
( ) ( ) ( )
( ) t v v c v c
v
t v
v c
v
t v
v
t v
v c
t v v t v v c t v v c t V c t P
m p m p
m
m p
m m
m p
m m p m p p
+ =
=
(

+
(

+ + =
= + + = + = =



2
2
2
2
2
2 2 2 2
2
1
2 1
2
1
2 1
2
1
2
2
1
2
1
2
1
(III.5.18)
unde este densitatea aerului i c
p
este coeficientul aerodinamic de presiune. Neglijarea
termenului ce cuprinde raportul ptratelor vitezelor fluctuante i medii produce o eroare n
general mai mica de 3%.
Rezult c:
2
2
1
m p m
v c p = (III.5.19)
si
( ) ( ) t v v c t p
m p
= (III.5.20)
Valoarea medie ptratic a presiunii fluctuante este [5]:
2 2 2 2 2
v v c p
m p
= (III.5.21)
unde
2
v este valoarea medie ptratic a vitezei fluctuante.
Relaia intre presiunea instantanee i fora instantanee din vnt este:
( ) ( ) A t P t F = (III.5.22)
unde A este aria feei expuse la vnt a corpului.
Valoarea medie a forei din vnt este [5]:
A v c A p F
m p m m
= =
2
2
1
(III.5.23)
si valoarea medie ptratic a forei fluctuante este [5]:

146
2
2
2
2
2 2 4 2 2 2 2 2 2 2 2
4 4
4
1
v
v
F
v
v A v c A v v c f
m
m
m
m p m p

= |
.
|

\
|
= = (III.5.24)
Relaia (III.5.24) se poate rescrie n termeni de densiti spectrale de putere, folosind relaiile:
( )

=
0
2
dn n S f
f
(III.5.25)
si
( )

=
0
2
dn n S v
v
(III.5.26)
Rezult c:
( ) ( )

=
0
2
2
0
4
dn n S
v
F
dn n S
v
m
m
f
(III.5.27)
obinnd astfel relaia dintre densitatea spectral de putere a componentei fluctuante a forei
din vnt i densitatea spectral de putere a componentei fluctuante a vitezei longitudinale a
vntului [2, 3, 5]:
( ) ( ) n S
v
F
n S
v
m
m
f

=
2
2
4
. (III.5.28)
Pentru a obine relaia dintre fora din vnt i rspunsul sistemului cu 1 GLD, se separ
rspunsul structurii n termeni de deplasare n componenta medie i componenta fluctuant
( ) ( ) t x X t X
m
+ = (III.5.29)
si se introduce ptratul modulului funciei de transfer a sistemului cu un GLD:
( ) ( )
2
0
2
2
1
2
2
2
1
2
2 1
4 1
1 1
n H
k
n
n
n
n
k
n H =
|
|
.
|

\
|
+
(
(

|
|
.
|

\
|

(III.5.30).
n relaia (III.5.30) k este rigiditatea sistemului, i n
1
sunt respectiv fraciunea din
amortizarea critic i frecvena proprie de vibraie a sistemului cu un GLD i ( ) n H
0
este
factorul de amplificare dinamic a rspunsului sistemului cu un GLD expus unei fore
excitatoare armonice.
Relaia ntre valoarea medie a forei din vnt i valoarea medie a deplasrii sistemului este:
( )
( )
2
1
0
2
0
1
n m
F
k
F
F n H
k
X
m m
m m

= = = =

(III.5.31)
Relaia ntre densitatea spectral de putere a componentei fluctuante a deplasrii sistemului i
densitatea spectral de putere a componentei fluctuante a forei din vnt este:

147
( ) ( ) ( ) n S n H
k
n S
f X
=
2
0
2
1
(III.5.32)
Combinnd relaia (III.5.32) cu relaia (III.5.28) se obtine:
( ) ( ) ( ) n S
v
F
n H
k
n S
v
m
m
X

=
2
2
2
0
2
4 1
(III.5.33)
Relaia (III.5.33) este aplicabil construciilor cu arii frontale reduse n raport cu lungimile
scrilor turbulenei atmosferice. Intruct fluctuaiile vitezei nu se produc simultan pe toat
suprafaa feei expuse vntului, trebuie considerat corelaia acestor fluctuaii pe suprafaa
expus. Pentru a ine seama de acest efect se introduce funcia de admitan aerodinamic,

2
(n), relaia (III.5.33) devenind [5]:
( ) ( ) ( ) ( ) n S n
v
F
n H
k
n S
v
m
m
X

=
2
2
2
2
0
2
4 1
(III.5.34)
Funciile de admitan aerodinamic
2
(n) evalueaz gradul de corelaie al rafalelor
longitudinale pe aria frontal (b x h) a construciei expus vntului. Funciile de admitan
aerodinamic notate cu R
h
i R
b
n cod - sunt reprezentate n Figura III.5.6.

0.0
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0
0.001 0.01 0.1 1 10 100
R
h(b)

h(b)

Figura III.5.6 Funciile de admitan aerodinamic, R
h(b)
[3]

Funcia de admitan aerodinamic,
2
(n) tinde la 1 pentru frecvene joase i pentru corpuri de
dimensiuni reduse. Rafalele cu frecvene joase sunt aproape perfect corelate i cuprind faa
expus a a corpului n totalitate. Pentru frecvene inalte, sau pentru corpuri cu dimensiuni
mari, rafalele nu sunt corelate, admitana aerodinamic tinde ctre zero i rafalele nu
genereaz fore fluctuante totale importante.

148
Inlocuind n relaia (III.5.34) valoarea medie a deplasarii (relaia III.5.31), se obtine [5]:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) n S n n H
v
X
n S n n H
k
F
v
n S
v
m
m
v
m
m
X

= =
2
2
0
2
2
2
2
0
2
2
2
4 4
(III.5.35)
Valoarea medie ptratic a deplasrii fluctuante se determin prin integrarea densitii
spectrale de putere a deplasrii pentru toate frecvenele [2, 3, 5]:
( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( )
( )
dn
n S
n n H
v
X
dn n S n n H
v
X
dn n S x
v
v
v
m
m
v
m
m
X X

=
=

= = =
0
2
2
2
0
2
2
2
0
2
2
0
2
2
0
2 2
4
4



(III.5.36)
Integrala din relaia (III.5.36) este evaluat ca suma a dou componente ce reprezint partea
nerezonant (de fond) i, respectiv, partea rezonant a rspunsului fluctuant, Figura III.5.7:
2 2 2
R B X
+ = (III.5.37).


Figura III.5.7. Componenta nerezonanta i componenta rezonanta a rspunsului [5]

Pentru evaluarea componentei nerezonante a rspunsului, se aproximeaz funcia de transfer
(de admitan mecanic) cu valoarea acesteia pentru n=0 ( ) 1 0
0
= = n H ; aceast aproximare
este rezonabil pentru tot intervalul de frecvene ce defineste rspunsul nerezonant, interval n
care valoarea funciei de admitan mecanic este egal cu 1. Cu aceast aproximare,
componenta nerezonant a rspunsului este [5]:
( )
( )
dn
n S
n
v
X
v
v
v
m
m
B

=
0
2
2 2
2
2
2
4

(III.5.38).
Pentru evaluarea componentei rezonante a rspunsului, se considera c pe limea de band a
rspunsului rezonant funciile
2
(n) i S
v
(n) sunt constante i au valorile
2
(n
1
) i S
v
(n
1
);
aceast aproximare este rezonabil pentru sisteme cu amortizare redus la care funcia de
Densitatea
spectrala de
putere a
rspunsului,
S
X
(n)
Componenta
nerezonanta,
B
2

R
2
Densitatea
spectrala a
rspunsului

Frecventa, n

n
1
(frecventa proprie)


149
admitan mecanic are un vrf foarte ingust i pronuntat pentru abscisa n=n
1
. Cu aceste
aproximri, componenta rezonant a rspunsului este [5]:
( ) ( )
( )
( )
( )
( )

=
=

=
0
2
0 2
1
1
2 2
2
2
0
2
1
1
2
2
0
2
2
2
2
4
4
dn n H
n S
n
v
X
dn
n S
n n H
v
X
v
v
v
m
m
v
v
v
m
m
R


(III.5.39)
Rezult c valoarea medie ptratic (egal numeric cu dispersia) a deplasrii fluctuante este:
( )
( )
( )
( )
( )
( ) ( )
2 2 2 2 2 2 2
2
2
0
2
0
2
1
1
2
0
2
2 2
2
2
2 2 2
4
4
4
R B I X R B
v
X
dn n H
n S
n dn
n S
n
v
X
v m v
m
m
v
v
v
v
v
m
m
R B x
+ = +

=
=
(

+ =


(III.5.40)
unde:
( )
( )
dn
n S
n B
v
v

=
0
2
2 2

(III.5.41)
si
( )
( )
( )

=
0
2
0
2
1
1
2 2
dn n H
n S
n R
v
v

(III.5.42).
Integrala funciei de admitan mecanic poate fi evaluat prin metoda polilor i are valoarea:
( )

4
1
0
2
0
n
dn n H (III.5.43)
Valoarea lui R
2
devine:
( )
( ) ( )
( ) ( ) ( )
1
2
1
2
1
2
2
1 1 1
2
1
1
2 2
2 4 4
n n S n
n S n n n S
n R
L
v
v
v
v

|
|
.
|

\
|
=

= (III.5.44)
unde:
S
L
(n
1
) este valoarea densitii spectrale de putere unilaterale i normalizate determinat
pentru frecvena n
1
i
- decrementul logaritmic al amortizrii; acesta se determin cu relaia 2 .

Factorul de rspuns nerezonant (cvasi-static), B
2
ia n considerare corelaia efectiv a valorilor
de vrf ale presiunilor pe suprafaa expus la vnt a construciei i este reprezentat n Figura
III.5.8. Cnd suprafaa construciei expus la vnt este mic, atunci B
2
1 (corelaie perfect).
Odat cu creterea suprafaei construciei expuse la vnt, datorit nesimultaneitii valorilor
de vrf ale presiunlor, B
2
scade progresiv i tinde la zero.

150
0.0
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0
0.001 0.01 0.1 1 10 100
B
2
(b+h)/L(z
s
)

Figura III.5.8 Factorul de rspuns nerezonant (cvasi-static), B
2
[6]

Factorul de rspuns rezonant R
2
depinde de aria A expus la vnt i de frecvena proprie
fundamental n
1
i crete sensibil pentru valori reduse ale fraciunii din amortizarea critic a
structurii, .
Factorul de rafal al rspunsului este definit ca raportul ntre valoarea maxim ateptat a
rspunsului structural intr-o perioad definit de timp (uzual, 10 minute) i valoarea medie a
rspunsului n aceeai perioad de timp:
m
p
X
X
G = (III.5.45)
Avnd n vedere c procesul rspunsului structural este staionar i normal, valoarea maxim
asteptat a rspunsului structurii cu 1 GLD este [5]:
X p m p
k X X + = (III.5.46)
unde:
k
p
este factorul de vrf al rspunsului ce depinde esenial de intervalul de timp pentru care
este calculat valoarea maxim (10 min) i de frecvena proprie a structurii n modul
fundamental;
X
- este abaterea standard a rspunsului structural.
Folosind relaiile (III.5.40), (III.5.45) i (III.5.46) se obine expresia factorului de rafal al
rspunsului:
2 2
2 2
2 1
2
1 1
R B I k
R B
X v
X
k
X
k
X
k X
X
X
G
v p
m
v
m
m
p
m
X
p
m
X p m
m
p
+ + =
= +

+ = + =
+
= =

(III.5.47)

151
Relaia (III.5.47) este folosit pentru estimarea simpl a aciunii statice echivalente produse de
vnt n direcie longitudinal. Abordarea uzual este de a calcula valoarea factorului de rafal
a rspunsului pentru primul mod de vibraie i de a-l aplica la valoarea medie a aciunii din
vnt pe structur, cu care se determin valoarea maxim asteptat a rspunsului structural.
Factorul de rafal G depinde de dimensiunile, de rigiditatea i de amortizarea structurii.
Acesta este cu att mai mare cu ct structura este mai zvelt, mai flexibil i/sau mai slab
amortizat; factorul de rafal este mic n cazul n care structura este rigid i puternic
amortizat.
Factorul de vrf este dat de expresia [3]:
( )
( )
3
ln 2
577 , 0
ln 2

+ =
T
T k
p

(III.5.48)
unde este frecvena medie a vibraiilor structurii expus vntului incident i T este intervalul
de timp pentru care se determin valoarea maxim ateptat a rspunsului. Frecvena medie se
determina cu relaia [4, 7]:
( )
( )
2 2
2
1
0
0
2
R B
R
n
dn n S
dn n S n
X
X
+

(III.5.49)
Factorul de vrf pentru determinarea rspunsului extrem maxim al structurii, k
p
, definit ca
raportul dintre valoarea extrem maxim a componentei fluctuante a rspunsului structural i
abaterea sa standard este reprezentat n Figura III.5.9.

2.5
3.0
3.5
4.0
10 100 1000
k
p
T

Figura III.5.9 Factorul de vrf, k
p


152
Coeficientul de rspuns dinamic este definit ca raportul ntre valoarea maxim ateptat a
rspunsului deplasare lateral a structurii ce ine cont de efectele (cvasi)rezonante i de
corelaia rafalelor pe aria expus a construciei i valoarea maxim ateptat a rspunsului
deplasare lateral a structurii fr aceste efecte:
v
v p
m pq
m
d
I g
R B I k
X c
X G
c
+
+ +
=

=
2 1
2 1
2 2
(III.5.50)
In acest sens, coeficientul de rspuns dinamic este raportul intre aciunea static echivalent i
aciunea aerodinamic de varf. Numitorul relaiei (III.5.50) poate fi scris n aceast form
deoarece calculul se face n domeniul elastic i exist proportionalitate intre presiunile
(forele) aerodinamice i rspunsul structural (deoarece valoarile maxime asteptate ale
presiunii i forei aerodinamice se obin prin inmulirea valorii medii a acestora cu factorul de
rafal al presiunii).
Relaia (III.5.50) se poate deduce i n modul urmtor: remarcnd faptul c valoarea medie a
aciunii aerodinamice, F
m
produce valorile medii ale rspunsul structurii, X
m
se defineste
aciunea static echivalent, F
se
, ca fiind o aciune aerodinamic aplicat static pe structur ce
produce valoarea de vrf X
p
a rspunsului structural. Tinnd cont de liniaritatea problemei,
aceasta este dat de relaia [5]:
G F F
m Se
= (III.5.51)
unde G este factorul de rafal al rspunsului.
In mod alternativ fa de relaia (III.5.51), aciunea static echivalent poate fi exprimat cu
relaia [5]:
d pq m d Se
c c F c F F = =
max
(III.5.52)
unde
pq m
c F F =
max
este valoarea de vrf a aciunii dinamice i ( )
v pq
I g c + = 2 1 este
factorul de rafal al presiunii.
Din relaiile (III.5.51) i (III.5.52) se obine expresia coeficientul de rspuns dinamic:
v
v p
pq
d
I g
R B I k
c
G
c
+
+ +
= =
2 1
2 1
2 2
(III.5.53).
Coeficientul de rspuns dinamic are, n cele mai multe cazuri, valori apropiate de 1. Valori
mai mari ca 1 apar n cazul producerii unui rspuns rezonant semnificativ.
Este important de observat c, spre deosebire de factorul de rafal al rspunsului G,
coeficientul de rspuns dinamic longitudinal c
d
poate fi mai mare, mai mic sau egal cu 1.
Conditia c
d
>1 implic G>c
pq
i conduce la aciuni statice echivalente mai mari dect aciunile
aerodinamice de vrf; condiia este valabil pentru structuri flexibile slab amortizate. Conditia
c
d
<1 implic G<c
pq
i conduce la aciuni statice echivalente mai mici dect aciunile
aerodinamice de vrf; condiia este valabil pentru structuri rigide puternic amortizate [1].

153
Pentru structurile sau elementele zvelte, flexibile sau cu amortizare redus, amplificarea
rspunsului dinamic prevaleaz asupra efectelor de reducere cauzate de nesimultaneitatea
presiunilor de vrf, i coeficientul rspuns dinamic c
d
este de obicei mai mare dect 1. Pentru
structurile sau elementele cu suprafee mari, i/sau rigide i/sau cu amortizare mare, efectele
de reducere cauzate de nesimultaneitatea presiunilor de vrf prevaleaz asupra amplificarii
rspunsului dinamic, i coeficientul de rspuns dinamic este, de obicei, mai mic decat 1 [1].
Nesimultaneitatea valorilor de vrf ale presiunilor reduce aciunea aerodinamic de ansamblu,
ntr-o msur cu att mai mare cu cat este mai mare corpul luat n considerare. In schimb,
amplificarea rspunsului dinamic produs de oscilaiile rezonante ale structurii d nastere la
deplasri i solicitri cu atat mai mari cu cat structura este mai flexibil i mai slab amortizat.
Coeficientul de rspuns dinamic se aplic forelor rezultante (globale) i presiunilor exterioare
n directia vntului.
Inlimea de referin pentru determinarea coeficientului de rspuns dinamic, z
s
se determin
conform Figurii III.5.10; pentru cazurile care nu sunt prezentate n Figura III.5.10, z
s
poate fi
luat ca fiind egal cu h, nlimea structurii.


z
S
= 0,6
.
h z
min

min s
z
h
h z + =
2
1

min s
z
h
h z + =
2
1

a) structuri verticale, cldiri
b) structuri ce vibreaz n plan
orizontal, grinzi
c) structuri tip panou
(publicitar)
Figura III.5.10 Inlimea de referin z
s
pentru calculul dinamic la vnt al construciilor de
form paralelipipedic [3], [7]

Ordinea operaiilor pentru evaluarea coeficientului de rspuns dinamic este sintetizat n
Tabelul III.5.1.





154
Tabel III.5.1 Procedeul de calcul al coeficientului de rspuns dinamic
Pasul Operaiunea
1 Alegerea unui model structural de referin
2 Determinarea parametrilor geometrici b, h, z
e

3 Evaluarea vitezei medii a vntului v
m
(z
s
)
4 Evaluarea intensitii turbulenei I
v
(z
s
)
5 Evaluarea scrii integrale a turbulenei L(z
s
)
6 Evaluarea decrementului logaritmic al amortizrii structurale,
s

7 Evaluarea vectorului propriu fundamental de incovoiere,
1

8 Evaluarea masei echivalente pe unitatea de lungime, m
e

9 Evaluarea decrementului logaritmic al amortizrii aerodinamice,
a

10 Determinarea parametrilor dinamici n
1
i
11 Evaluarea factorului de rspuns nerezonant (cvasi-static) B
2
12 Evaluarea densitii spectrale de putere normalizate a fluctuaiilor fa de medie a
componentei longitudinale a rafalelor, S
L

13 Evaluarea parametrilor
h
i
b

14 Evaluarea funciilor de corelaie vertical, R
h
i transversal, R
b

15 Evaluarea factorului de rspuns rezonant R
2

16 Evaluarea frecvenei asteptate
17 Evaluarea factorului de vrf k
p

18 Evaluarea factorului de rafal G
19 Evaluarea coeficientului de rspuns dinamic c
d



III.5.4. Deplasri i acceleraii corespunztoare strii limit de serviciu a construciei

Pentru cldiri inalte sau flexibile (inlimea h 30 m sau frecvena proprie de vibraie n
1
1
Hz), verificarea la starea limit de serviciu va utiliza valorile maxime ale deplasrii i
acceleraiei cldirii pe direcia vntului, prima evaluat la nlimea z = z
s
i cea de a doua la
inlimea z = h.
Deplasarea maxim a structurii pe direcia vntului la cota z
s
se determin folosind fora
static echivalent a vntului.
Abaterea standard,
a,x
a acceleraiei caracteristice a structurii pe direcia vntului la cota z se
poate obtine cu relaia:

( ) ( )
( ) z K R
m
z v z I b c
x x
x
s s f
x a , 1
, 1
2
m v
,


=

(III.5.54)
unde:
c
f
este coeficientul aerodinamic de for

155
este densitatea aerului, egal cu 1,25 kg/m
3
;
b este limea structurii, definit n Figura III.5.10;
d este lungimea structurii, definit n Figura III.5.10;
h este nlimea structurii, definit n Figura III.5.10;
I
v
(z
s
) este intensitatea turbulenei la nlimea z = z
s
deasupra terenului;
v
m
(z
s
) este viteza medie a vntului pentru z = z
s
;
z
s
este nlimea de referin (vezi Figura III.5.10);
R este radacina patrat a rspunsului rezonant;
K
x
este coeficientul adimensional dat de relaia (III.5.55);
m
1,x
este masa echivalent pentru modul fundamental n direcia vntului;
n
1,x
este frecvena proprie fundamental de vibraie a structurii n direcia vntului;

1,x
(z) este ordonata vectorului propriu fundamental de vibraie pe direcia vntului la
cota z.
Coeficientul adimensional K
x
se determina cu relaia generala:

( ) ( )
( ) ( )



=
h
x s
h
x
x
z z z v
z z z v
K
0
2
, 1
2
m
0
, 1
2
m
d
d
(III.5.55)

Coeficientul adimensional K
x
este reprezentat n Figura III.5.11.
Acceleraiile caracteristice de vrf ale constructiilor, a
max,x
sunt obinute prin nmulirea
abaterii standard date cu factorul de vrf k
p
calculat cu frecvena = n
1,x
:
( )
( )
x a
x
x x
T n
T n a
,
, 1
, 1 max,
ln 2
ln 2


|
|
.
|

\
|

+ = (III.5.56).
Efectele vntului pe cldiri nu trebuie s produc disconfort ocupanilor acestora. Reaciile de
disconfort ale ocupanilor depind de amplitudinea i frecvena cu care se produc oscilaiile
cldirii i de diveri ali factori fiziologici i psihologici, asociai cu caracteristicile fiecrei
persoane.
Pentru a asigura o folosire adecvat a cldirii, se va verifica ndeplinirea condiiei:

lim max,
a a
x
(III.5.57),
unde

156
a
max,x
este valoarea de vrf a acceleraiei pe directia vntului la ultimul etaj al cldirii
(z=h), evaluat cu rel. (III.5.56), pentru o vitez de referin a vntului cu IMR
= 10 ani;
a
lim
este acceleraia limit superioar de confort calculat cu relaia (III.5.58) [1]:



<
=
Hz 2 n pentru 5 , 0
Hz 2 n Hz 1 pentru
Hz 1 n pentru
x 1, , 1 0
x 1, 0
x 1,
56 , 0
, 1
0
lim
x
x
n a
a
n
a
a (III.5.58)
unde:
a
0
= 6 cm/s
2
pentru cldiri de birouri;
a
0
= 4 cm/s
2
pentru cldiri de locuit;
n
1,x
este frecvena proprie a cldirii corespunztoare primului mod de vibraie de
ncovoiere n direcia vntului.

1.0
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
1.6
1.7
1.8
1.9
2.0
1.E+01 1.E+02 1.E+03
K
x
z
s
/z
0

Figura III.5.11 Coeficientului adimensional K
x


Acceleraia limit superioar de confort pentru ocupaniii cldirii, a
lim
este reprezentat n
Figura III.5.12.
= 0,5
= 1,0
= 1,5
= 2,0
= 2,5

157
0
5
10
15
20
25
30
0.1 1 10
n
1,x
, Hz
a
l
i
m
,

c
m
/
s
2
Birouri Cladiri de locuit

Figura III.5.12 Valori limit ale acceleraiei cldirii


Bibliografie

1. CNR-DT 207/2008 - Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento
sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE
2. Davenport, A.G., 1963. The buffetting of structures by gusts, Proceedings,
International Conference on Wind Effects on Buildings nd Structures, Teddington U.K.,
268 June, 35891.
3. Davenport, A.G., 1964. Note on the distribution of the largest value of a rndom
function with application to gust loading, Proceedings, Institution of Civil Engineers 28:
18796
4. EN 1991-1-4 - Eurocode 1: Actions on structures - Part 1-4: General actions - Wind
actions, CEN
5. J. D. Holmes, 2004. Wind Loading of Structures, Taylor & Francis
6. NP 082-04 - Cod de proiectare. Bazele proiectrii i aciuni asupra construciilor.
Aciunea vntului, MTCT, 2005
7. SR EN 1991-1-4/NA Eurocod 1: Aciuni asupra structurilor - Partea 1-4: Aciuni
generale Aciuni ale vntului. Anexa naional

158
III.6. Fenomene aeroelastice

III.6.1. Fenomene de instabilitate aeroelastic generate de vrtejuri

Curgerea aerului produce efecte de antrenare a corpului imersat. Antrenarea este de natur
vscoasa, generat de frecarea aerului de corp i de natur inerial, generat de presiunea
dinamic a aerului asupra corpului.
Antrenarea generat de frecarea dintre aer i suprafaa corpului este dominant pentru
curentul de aer ataat i depinde de aria suprafeei corpului expuse curgerii. Antrenarea
generat de presiune (de micarea turbulent a aerului la trecerea pe lang corp) este
dominant pentru curentul de aer ce se separ de corp i depinde de aria suprafeei seciunii
transversale a corpului.
Dac antrenarea generat de frecarea aerului este dominant, atunci forma corpului este
aerodinamic; dac antrenarea generat de presiunea aerului este dominant, atunci forma
corpului nu este aerodinamic.
Micarea aerului se produce n dou moduri:
- micarea laminar, caracterizat de deplasarea aerului n straturi paralele;
- micarea turbulent, caracterizat de amestecarea violent a straturilor de aer.
Pentru valori mici ale vitezelor aerului, forele vscoase sunt suficient de mari pentru ca s
menin micarea acestuia n straturi paralele. La valori mari ale vitezelor, apar efecte ineriale
importante, micarea devenind turbulent. Apariia unuia din cele dou moduri de micare
este caracterizat de numrul Reynolds, Re ce se definete ca raportul ntre forele de inerie i
forele vscoase dezvoltate n masa de aer n timpul curgerii:

L V L V
viscoasa Forta
inertie de Forta
=

= = Re (III.6.1)
unde este densitatea aerului, V este viteza curentului de aer, este oeficientul de vscozitate
sau vscozitatea dinamic a aerului, este vscozitatea cinematic a aerului i L este o
dimensiune caracteristic a volumului de aer. Pentru aer la 20
o
C, Re=67000VL (V n m/s i L
n m). Dac numrul Reynolds este mare, predomin efectele ineriale i micarea este
turbulent. Dac numrul Reynolds este mic, predomin efectele vscoase i micarea este
laminar.
Pentru construcii zvelte (couri de fum, turnuri, cabluri s.a.) este necesar s se ia n
considerare efectul dinamic produs de desprinderea vrtejurilor vntului. Fenomenul de
desprindere a vrtejurilor produce o aciune fluctuant perpendicular pe direcia vntului, a
crei frecven depinde de viteza medie a vntului, precum i de forma i de dimensiunile
seciunii n plan a construciei. n cazul n care frecvena de desprindere a vrtejurilor este
apropiat de o frecven proprie de vibratie a constructiei se realizeaz condiiile de cvasi-
rezonan ce produc amplificri ale amplitudinii oscilaiilor construciei, cu att mai mari cu
ct amortizarea i masa structurii sau a elementului sunt mai mici. Condiia de rezonan este

159
indeplinit atunci cnd viteza vntului este teoretic egal cu viteza critic a vntului ce
provoaca desprinderea vrtejurilor. n general, viteza critic a vntului pentru multe
constructii curente este o vitez frecvent a acestuia, ceea ce face ca numrul de cicluri de
ncrcare i fenomenul de oboseal s devin importante. Corpurile ne-aerodinamice produc
fenomenul de desprindere a vrtejurilor.
Viteza critic a vntului pentru modul i de vibraie este definit ca viteza vntului pentru care
frecvena de desprindere a vrtejurilor este egal cu o frecven proprie a structurii i este dat
de relaia [2]:
St
n b
v
y i
i crit
,
,

= (III.6.2)
unde
b este limea seciunii transversale n care se produce desprinderea rezonant a
vrtejurilor; pentru cilindri circulari limea de referin este diametrul exterior;
n
i,y
este frecvena proprie a modului i de vibraie pe direcia transversal vntului;
St este un parametru adimensional numit numrul lui Strouhal, ce depinde de forma
seciunii i de numrul Reynolds.
Efectul desprinderii vrtejurilor va fi considerat dac este ndeplinit condiia [2]
m ,
25 , 1 v v
i crit


(III.6.3)
unde:
v
crit,i
este viteza critic a vntului pentru modul i de vibraie;
v
m
este viteza medie a vntului n seciunea n care se produce desprinderea
vrtejurilor.
Avnd n vedere c n
1,y
< n
2,y
<...< n
i,y
<..., rezult din relaia (III.6.2) c v
crit,1
< v
crit,2
<...<
v
crit,i
<..., astfel inct cea mai redus vitez critic corespunde primului mod de vibraie pe
direcia transversal vntului. Viteza medie a vntului din relaia (III.6.3) depinde de cota z la
care se evalueaz. Verificarea relaiei (III.6.3) trebuie fcut pentru fiecare mod de vibraie pe
direcie transversal vntului la cota la care amplitudinea vectorului propriu corespunztor
este maxim.
n general, un corp ne-aerodinamic imersat ntr-un curent de aer produce n urma sa un siaj
format din trenuri de vrtejuri alternante (ciclice) care se desprind de corp (Figura III.6.1), cu
o frecven medie de desprindere dat de relaia:
b
v St
n
m
s

= (III.6.4)
unde
St este numrul lui Strouhal;
v
m
este viteza medie a vntului;
b este o dimensiune caracteristic (de referin) a seciunii corpului.

160

Figura III.6.1 Siajul von Karman pentru o sectiune circular [1]

Fenomenul de producere i de separare a vrtejurilor depinde de numrul Reynolds n sensul
c turbulena crete odat cu numrul Reynolds, Figura III.6.2.

Figura III.6.2. Cilindru de lungime infinit cu sectiune circular scufundat ntr-un fluid [1]

In Figura III.6.3 se indic valorile medii orientative ale numrului lui Strouhal, St pentru
seciuni dreptunghiulare.

Figura III.6.3 Numrul lui Strouhal St pentru seciuni transversale dreptunghiulare cu coluri
ascuite [1], [2]

Numrul lui Scruton, Sc este un parametru adimensional ce depinde de masa echivalent, de
fraciunea din amortizarea critic i de dimensiunea de referin a seciunii. Sensibilitatea la
vibraii depinde de amortizarea structurii i de raportul ntre masa structurii i masa aerului.
Numrul lui Scruton, Sc, este dat de relaia [2]:
Vartejuri von
Karman ce
produc forte
transversale


161
2
2
b
m
Sc
s ie


(III.6.5)
unde:
m
ie
este masa echivalent pe unitatea de lungime pentru modul i de vibraie n direcie
transversal;

s
este decrementul logaritmic al amortizrii structurale;
este densitatea aerului, a crei valoare este 1,25 kg/m
3
;
b este dimensiunea seciunii transversale, evaluat n seciunea n care se produce
fenomenul critic de desprindere a vrtejurilor rezonante.
Cnd vrtejurile se desprind n rezonan cu oscilaiile unei structuri usoare i / sau slab
amortizate i caracterizat de un numr Scruton sczut, fenomenul tinde s devin auto-excitat
(sau de interaciune aer-structur), i d natere efectului de sincronizare. n aceste cazuri,
tendina nu mai este ca desprinderea de vrtejuri s excite structura, ci structura este cea care
comand desprinderea de vrtejuri, astfel dnd natere unui fenomen de amplificare
semnificativ [1].
Conform relaiei (III.6.4), dependena ntre frecvena de desprindere a vrtejurilor, n
s
i viteza
medie a vntului, v
m
este liniar, Figura III.6.4a. n realitate, aceast lege nu mai este valabil
pentru viteze mai mari ca v
cr,i
ntr-un interval de viteze v
cr,i
, numit de auto-control (sau de
sincronizare), ce este cu att mai mare cu ct numrul lui Scruton este mai mic, Figura
III.6.4b [1].
Cnd numrul Scruton este mare (Figura III.6.4a), desprinderea vrtejurilor provoac o for
alternant transversal care, la rndul su, produce o vibratie cvasi-rezonant. n cazul n care
numrul Scruton este mic, desprinderea vrtejurilor produce vibraii att de ample inct
acestea devin principalul mecanism de control al desprinderii alternante de vrtejuri. Prin
urmare, desprinderea vrtejurilor se manifest cu frecvena proprie de vibraie a structurii
pentru intervalul de viteze indicat n Figura III.6.4b [1].


Figura III.6.4 Legea lui Strouhal pentru numere Scruton mari a) i mici b)


162
Figura III.6.5 arat ceea ce se ntmpl n domeniul de nclcare a legii lui Strouhal, folosind
rezultate obtinute experimental n tunelul de vnt pentru modelul unui co de fum [1]. In
abscis este reprezentat valoarea normalizat a vitezei medii i n ordonat este dat valoarea
normalizat a abaterii standard a rspunsului transversal la varful structurii.


Figura III.6.5 Rspunsul transversal generat de desprinderea vrtejurilor [1]

Figura III.6.6 reproduce rezultatele prezentate n Figura III.6.5, raportnd n abscisa i n
ordonata, respectiv, numrul lui Scruton i valoarea normalizat a abaterii standard a
rspunsului transversal la varful structurii. Se observ trei regimuri distincte. Pentru valori
mari ale numrului lui Scruton, vibratiile sunt fortate de desprinderea vrtejurilor i au
proprieti aleatoare (Figura III.6.7a). Pentru valori mici ale numrului lui Scruton, vibraiile
sunt auto-excitate de structur i au caracteristici deterministe (Figura III.6.7b). Pentru valori
intermediare ale numrului lui Scruton, se face tranziia ntre cele dou domenii i vibraiile
au caracteristici de tip mixt (Figura III.6.7c) [1].
Domeniul de tranziie se atinge pentru numere Scruton de ordinul 5-30, i marcheaz trecerea
de la rspunsul dinamic clasic la comportamentul aeroelastic. Aceasta d nastere la o cretere
brusc i violent a vibraiilor. In general se cere ca structura s nu intre n acest domeniu i s
rmn n domeniul vibraiilor forate. Este de reinut pentru acest fenomen rolul benefic al
turbulenei; creterea acesteia tinde s mute tranzitia ctre numre Scruton reduse, ntrziind
intrarea structurii n domeniul de evitat [1].


163

Figura III.6.6 Domenii ale rspunsului transversal generat de desprinderea vrtejurilor [1]



Figura III.6.7 Regimurile de rspuns fortat a), auto-excitat b) i de tranzitie c) [1]

n condiii de rezonan, cu ct numrul Scruton este mai mic (deci, cu ct structura este mai
uoar i/sau mai slab amortizat), cu att amplificarea rspunsului este mai mare. Se pot
distinge urmtoarele situaii [1]:
pentru Sc > 30, fenomenul de desprindere de vrtejuri nu produce, n general, efecte
severe; totusi, este recomandat efectuarea unei verificri;
pentru 5 Sc 30, fenomenul de desprindere de vrtejuri este sensibil, n primul rnd
la intensitatea turbulenei; valorile ridicate ale intensitii turbulenei reduc riscul de
vibraii violente, iar valorile reduse ale intensitii turbulenei pot excita acest
fenomen;
pentru Sc < 5, vibraiile induse de desprinderea de vrtejuri pot fi de amplitudine mare
i foarte periculoase.
Sincronizare
Tranzitie
Vibratii
fortate

164
Modelul armonic al forei transversale cauzate de desprinderea vrtejurilor este aplicabil doar
n cazul unei curgeri laminare; odat cu creterea turbulenei, coninutul armonic (de
frecvente) al forei transversale este distribuit pe o band din ce n ce mai larg a spectrului de
frecvene, cu toate c rmane centrat pe frecvena n
s
. Astfel, n timp ce rspunsul longitudinal
tinde s creasc odata cu cresterea turbulenei, aceasta atenueaz rspunsul produs de
despinderea vrtejurilor transversale [1].


III.6.2. Alte fenomene aeroleastice

III.6.2.1. Principii generale

Se numesc aeroelastice acele fenomene de interaciune vnt-structur care apar atunci cnd
oscilaiile structurilor sau a elementelor acestora sunt caracterizate de deplasri i/sau de
viteze atat de mari nct modific fluxul incident i aciunile aerodinamice care ar fi fost
produse de ctre vnt asupra corpului fix. Sunt sensibile la aceste fenomene structurile uoare,
foarte flexibile, cu amortizare redus, cum ar fi: antene, cosuri de fum, stlpi de iluminat i
turnuri de iluminat, poduri i pasarele susinute de cabluri, cabluri i structuri compuse din
cabluri, elemente individuale ale fermelor.
n general, aciunea vntului poate fi reprezentat prin suprapunerea aciunii aerodinamice,
independent de micarea structurii sau a elementelor sale, cu aciunea aeroelastic, datorat
micrii corpului n curentul de aer. Aceste aciuni aeroelastice schimb rspunsul structurii
prin modificarea, n termeni echivaleni, a amortizrii i/sau a rigiditii structurale.
Pentru structurile foarte flexibile micarea acestora n fluxul incident poate produce fore
aeroelastice ce mresc amplitudinea vibraiilor structurii, care la rndul lor mresc forele
aeroelastice, producndu-se astfel o situaie instabil n care o mic perturbare poate iniia o
amplitudine cresctoare a vibraiilor. Acest fenomen se numeste instabilitate aerodinamic (de
ex.: galoparea liniilor de transport de electricitate acoperite cu gheat, fluturarea cablurilor sau
a tablierelor podurilor suspendate cu deschidere mare). Pe de alt parte, forele de amortizare
aerodinamic pot aciona astfel incat s reduc amplitudinea vibraiilor induse de vnt (de ex.:
vibraiile longitudinale ale structurilor inalte de tip turn cu zbrele).
Viteza critic a vntului este acea valoare de la care apare un comportament instabil al
structurii. Este necesar ca toate vitezele critice asociate structurii i componentelor sale, cu
excepia celei asociate cu desprinderea vrtejurilor (vezi punctul III.6.1), s fie mai mari dect
valoarea de varf a vitezei vntului.
Principalele fenomene aeroelastice sunt galoparea, divergena torsional, fluturarea i
amortizarea aeroelastic.


165
III.6.2.2. Galoparea

Galoparea este o form de instabilitate aeroelastic caracterizat de reducerea i chiar
anularea amortizrii totale a structurii. Fenomenul este posibil s se produc, chiar la viteze
modeste ale vntului, la cablurile suspendate a cror seciune transversal poate fi modificat
de prezena unui strat de gheat, i la cablurile inclinate, tipice pentru podurile hobanate, a
cror seciune transversal poate fi modificat de prezena apei pluviale care se prelinge pe
acestea. Fenomenul este de asemenea posibil s se produc, pentru viteze critice ridicate, la
structuri inalte i zvelte (stalpi de iluminat).
Galoparea este o instabilitate de tip dinamic ce se poate produce la structurile si/sau elemente
zvelte, usoare i cu amortizare structural redus, cu seciuni transversale de form
necircular (de ex: rectangular, L, I, U, T) i care, n anumite condiii, pot avea oscilaii
transversale de mare amplitudine.
Galoparea este rezultatul aciunii combinate a forei aerodinamice transversale (portante), f
L
i
longitudinale (de antrenare), f
D
ce acioneaz asupra structurii sau a elementului structural
considerat, Figura III.6.8a) i se manifest ca o vibraie n direcie transversal vntului, de tip
translaie pur [1].


Figura III.6.8 a) fore aerodinamice de antrenare i de portan; b) coeficieni aerodinamici de
antrenare, c
D
i de portan, c
L
; c) condiia necesar de galop (relaia III.6.6) [1]

Condiia necesar pentru galopare n direcie transversal vntului este (Figura III.6.8c) [1]
0 < |
.
|

\
|
+

d
dc
c
L
D
(III.6.6)
in care:
d
dc
L
este valoarea primei derivate, n raport cu unghiul de atac , a coeficientului
aerodinamic de portan, evaluat pentru valoarea a unghiului de atac;
c
D
este valoarea coeficientului aerodinamic de antrenare evaluat pentru aceeasi valoare a
unghiului de atac, (Figura III.6.8b).

(grade) (grade)
c
D

166
Relaia (III.6.6) este cunoscut sub numele de criteriul lui Den Hartog. Zona gri din Figura
III.6.8c evideniaz valorile unghiului de atac pentru care relaia (III.6.6) este satisfacut i
structura (elementul structural) poate fi suspus fenomenului de galopare.
Deoarece coeficientul de antrenare c
D
este strict pozitiv pentru orice seciune, o structur
(element structural) poate deveni instabil n direcie transversal fluxului numai n cazul n
care prima derivat a coeficientului de portan c
L
este negativ i mai mare n modul dect
coeficientul de antrenare c
D
. In particular, seciunile circulare (de ex., cabluri) nu pot galopa
din cauza simetriei polare n raport cu fluxul incident (ce implic c
L
=0). Atunci cnd
seciunea unui cablu este acoperit cu ghea sau cu un film de ap, schimbarea formei poate
produce condiiile necesare fenomenului de galopare.

III.6.2.3. Amortizarea aeroelastic

Amortizarea total este suma intre amortizarea structural i cea aeroelastic. Dac
amortizarea aeroelastic are semn diferit fa de amortizarea structural, atunci amortizarea
total se reduce i se anuleaz complet pentru o vitez medie numit vitez critic de
galopare.
Amortizarea aeroelastic poate aciona i n sensul reducerii amplitudinilor vibraiilor induse
de vnt (aa cum se intampl n cazul vibratiilor longitudinale ale structurilor inalte de tip
stalp cu zbrele).
Pentru a ilustra fenomenul de amortizare aerodinamic se consider micarea unui corp cu
seciune ptrat n direcia vntului, Figura III.6.9. Se ignor efectele turbulenei vntului,
considerndu-se doar viteza medie a vntului, v
m
.

Figura III.6.9 Micarea relativ n direcia vntului i amortizarea aerodinamic [3]

Dac viteza de micare a corpului n direcia vntului este
.
x , viteza relativ a aerului n raport
cu corpul este .
.
x v
m
Fora aerodinamic n direcia vntului pe unitatea de lungime a
corpului este [3]:
v
m

167
.
2
.
2
.
2
.
2
.
2
2
.
2
2
1
2
1
2 1
2
1
2 1
2
1
2
1
x v b c v b c
v
x
v b c
v
x
v
x
v b c x v b c f
m a fX m a fX
m
m a fX
m m
m a fX m a fX x
=
|
|
|
.
|

\
|

|
|
|
|
.
|

\
|
+ =
|
.
|

\
|
=


(III.6.7)
In relaia (III.6.7) se neglizeaz termenul de ordin doi deoarece, n general
.
x v
m
>> . Primul
termen al formei finale a relaiei (III.6.7) reprezint fora produs de vnt pe corpul fix i cel
de al doilea este o cantitate proporional cu viteza structurii i reprezint o form de
amortizare.
Ecuaia de micare a corpului sub aciunea fluxului incident este:
( ) ( ) ( ) ( ) t f t x k t x c t x m
x
= + +
. ..
(III.6.8).
Inlocuind fora aerodinamic din relaia (III.6.7) n ecuaia de micare (III.6.8) i transfernd
cel de al doilea termen al relatiei (III.6.7) n partea stang se obine [3]:
( ) ( ) | | ( ) ( ) ( ) t v b c t x k t x t v b c c t x m
m a fX m a fX
2
. ..
2
1
= + + + (III.6.9).
In relaia (III.6.9) se observ creterea amortizrii totale prin adunarea amortizrii aeroleastice
la amortizarea structural, reducndu-se n acest fel rspunsul structural.


Bibliografie

1. CNR-DT 207/2008: Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento
sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE
2. EN 1991-1-4 - Eurocode 1: Actions on structures - Part 1-4: General actions - Wind
actions, CEN
3. J. D. Holmes, 2004. Wind Loading of Structures, Taylor & Francis



168
IV. EVALUAREA HAZARDULUI SEISMIC

IV.1. Definitii

- Hazard seismic o proprietate (o caracteristica) a cutremurului ce poate produce
avarii sau pierderi (de ex.: amplitudinea miscarii terenului intr-un anumit interval de
timp);
- Analiza probabilistica a hazardului seismic metodologie pe baza careia se determina
frecventa (numar de evenimente pe unitate de timp) cu care se va produce un anumit
hazard seismic. In mod curent, hazardul seismic se calculeaza ca frecventa cu care o
amplitudine a miscarii terenului este mai mare decat o valoare specificata;
- Curba de hazard seismic o curba ce reprezinta frecventele cu care anumite valori ale
unui hazard seismic (de ex.: amplitudinea miscarii terenului) sunt asteptate sa fie
depasite; de obicei, unitatea de timp este 1 an;
- Incertitudine aleatoare incertitudine probabilistica ce este inerenta intr-un fenomen
aleator su care nu poate fi redusa prin acumularea de date sau informatii suplimentare;
- Incertitudine epistemica (de cunoastere) incertitudine ce provine din lipsa de
cunoastere a unui model sau parametru; acest tip de incertitudine poate fi redus, cel
putin conceptual, prin acumularea de date suplimentare sau de cunostinte imbunatatite;
- Interval mediu de recurenta timpul mediu intre producerea unui anumit tip de
cutremur de exemplu, un cutremur cu o magnitudine specificata intr-o regiune sau
dintr-o sursa seismica;
- Perioada medie de revenire timpul mediu intre producerea unui hazard seismic de
exemplu, o anumita amplitudine a miscarii terenului, sau un anumit nivel de avariere
sau de pierderi intr-un amplasament.
Analiza probabilistica a hazardului seismic (APHS) da o descriere probabilistica (o frecventa
de depasire) a unei caracteristici a cutremurului, precum amplitudinea miscarii terenului.
Scopul APHS este de a dezvolta elementele necesare pentru luarea unei decizii rationale
asupra sigurantei seismice a fondului construit existent.


IV.2. Analiza determinista a hazardului seismic

Analiza determinista a hazardului seismic (ADHS) dezvolta un scenariu seismic particular cu
care se evalueaza amplitudinea miscarii terenului intr-un amplasament. Realizarea unui
scenariu seismic inseamna postularea producerii unui cutremur de o marime data intr-o
pozitie data. ADHS se efectueaza in urmatorii pasi, Fig. IV.1 [2]:

169
(i) Identificarea si caracterizarea surselor seismice ce pot afecta amplasamentul
pentru fiecare sursa seismica se determina pozitia, geometria si magnitudinea
maxima credibila, M
max
a acestora;
(ii) Selectarea distantei sursa-amplasament, R, pentru fiecare sursa seismica
identificata in pasul (i); distanta poate fi hipocentrala sau epicentrala;
(iii) Alegerea cutremurului ce produce cea mai mare amplitudine a miscarii terenului in
amplasament; amplitudinea miscarii terenului in amplasament se determina cu
relatii de atenuare adecvate contextului seismo-tectonic analizat;
(iv) Definirea hazardului seismic pe amplasament prin specificarea amplitudinii
miscarii terenului in amplasament, Y; aceasta amplitudine poate fi acceleratia
maxima a terenului in directie orizontala (PGA), sau viteza maxima a terenului in
directia orizontala (PGV), sau acceleratia spectrala pentru o perioada de vibratie
definita, T (SA(T)), etc.




















=
N
Y
Y
Y
Y
Y

3
2
1







Figura IV.1. Pasi in ADHS (adaptata dupa Kramer, 1996)
Amplasament
Sursa 1
M
max1

Sursa 3
M
max3

Sursa 2
M
max2

R
1
R
3
R
2
Pasul (i)
Pasul (ii)
Distanta
Parametrul
miscarii
terenului,
Y
R
2
R
3
R
1

M
max2

M
max1

M
max3

Pasul (iii) Pasul (iv)

170
IV.3. Analiza probabilistica a hazardului seismic

Metodologia pentru efectuarea analizei probabilistice a hazardului seismic a fost introdusa de
[1]. Spre deosebire de ADHS, APHS nu postuleaza producerea unui cutremur de o marime
data intr-o pozitie data, ci considera posibila producerea unui cutremur de orice marime in
orice pozitie (in interiorul sursei seismice). Se determina probabilitatea anuala de depasire a
parametrului miscarii terenului in amplasament pentru toate combinatiile de marimi si pozitii
ale cutremurului; se determina probabilitatea fiecarei combinatii prin inmultirea probabilitatii
de producere a unui cutremur de marime data cu probabilitatea de producere a unui cutremur
intr-o pozitie data corespunzatoare combinatiei considerate; in final, folosind formula
probabilitatilor totale, se insumeaza, pentru toate combinatiile posibile de marimi si pozitii ale
cutremurului, produsele intre probabilitatea de depasire a parametrului miscarii terenului in
amplasament pentru o combinatie data si probabilitatea de a se produce acea combinatie.
Analiza probabilistica a hazardului seismic se efectueaza in urmatorii pasi, Figura IV.2 [2]:
(i) Identificarea si caracterizarea surselor seismice ce pot afecta amplasamentul
pentru fiecare sursa seismica se determina repartitia de probabilitate a distantelor
sursa-amplasament;
(ii) Determinarea legilor de repartitie temporala a recurentei cutremurelor pentru
fiecare sursa seismica se determina relatiile de recurenta ce dau ratele medii anuale
de producere a cutremurelor cu o magnitudine mai mare decat o valoare
specificata;
(iii) Calculul parametrului (parametrilor) miscarii terenului in amplasament folosind
relatii de atenuare; se considera ca miscarea terenului poate fi produsa de un
cutremur de orice magnitudine ce poate apare in orice punct al oricarei surse
seismice identificate in pasul (i); in APHS se iau in considerare incertitudinile din
relatiile de atenuare;
(iv) Determinarea probabilitatilor anuale de depasire a parametrului (parametrilor)
miscarii terenului in amplasament folosind teorema probabilitatilor totale.










171
































Figura IV.2. Pasi in APHS (adaptata dupa Kramer, 1996)


IV.3.1. Considerarea incertitudinilor referitoare la pozitia cutremurului

De obicei, se considera o distributie uniforma a hipocentrelor (focarelor) cutremurului in
interiorul unei surse seismice. Distributia uniforma produce o repartitie uniforma de
probabilitate a pozitiei hipocentrului in interiorul sursei seismice, dar nu produce o repartitie
uniforma de probabilitate a distantelor sursa amplasament. Astfel, in cazul in care sursa
seismica este de tip liniar (falie), si se considera o repartitie uniforma de probabilitate a
epicentrului cutremurului (producerea cutremurului in orice punct al faliei este echiprobabila),
Figura IV.3, repartitia de probabilitate a distantelor sursa-amplasament este stabilita pe baza
urmatorului rationament [2].


R
f
Amplasament
Sursa 1
M
max1

Sursa 3
M
max3

Sursa 2
M
max2

Pasul (i)
Pasul (ii)
Pasul (iii) Pasul (iv)
Magnitudine
Rata medie
anuala de
depasire
2
3
1
Distanta
Parametrul
miscarii
terenului,
Y
R
f
R
f
Y
Rata medie
anuala de
depasire
f
Y
(y|M, R)

172

Figura IV.3. Stabilirea distantelor sursa-amplasament pentru falie

Relatia intre densitatea de repartitie a distantelor l, f
L
(l) si densitatea de repartitie a distantelor
sursa-amplasament, r, f
R
(r) este [2]:
( ) ( )dr r f dl l f
R L
= (IV.1).
Prelucrarea relatiei (IV.1) conduce la urmatorul rezultat:
( ) ( )
dr
dl
l f r f
L R
= (IV.2).
Densitatea de repartitie uniforma a distantelor l este:
( )
f
L
L
l f
1
= (IV.3).
Pentru distanta l se pot scrie relatiile:
2
min
2 2
min
2
2
min
2
2
2
1
r r
r
r
r r
dr
dl
r r l

= = (IV.4).
Folosind relatiile (IV.2)...(IV.4) se obtine densitatea de repartie a distantelor sursa-
amplasament [2]:
( )
2
min
2
1
r r
L
r
r f
f
R

= (IV.5).
Din relatia (IV.5) se observa ca densitatea de repartitie a distantelor sursa-amplasament nu
este de tip uniform.
In cazul in care sursa seismica este tridimensionala si pozitia epicentrelor evenimentelor
seismice este echiprobabila, repartitia de probabilitate a distantelor sursa-amplasament se
determina pe baza histogramei distantelor de la amplasament la punctele definite pe un grid
trasat pe proiectia la suprafata terenului a sursei tridimensionale, Figura IV.4.
Amplasament
Falie
r
min
r

r + dr

l

dl

L
f

173
Evaluarea ordonatelor histogramei frecventelor relative ale distantelor sursa-amplasament
necesita parcurgerea urmatoarelor etape [2]:
- se imparte proiectia la suprafata terenului a zonei de sursa intr-un grid ce formeaza
elemente discrete de arii egale, Figura IV.4;
- se determina valorile lui R ce corepund centrului fiecarui element al gridului;
- se calculeaza frecventele relative ale lui R si se reprezinta histograma, Figura IV.5.


Figura IV.4. Distante surse amplasament pentru surse tridimensionale

Folosind catalogul de cutremure din secolul XX din sursa seismica subcrustala Vrancea
elaborat de Radu [3], si considerand evenimentele cu magnitudine moment mai mare sau
egala cu 6,3, se obtin histograme de frecvente relative pentru adancimea de focar, Figura IV.6,
distanta epicentrala fata de Bucuresti, Figura IV.7 si distanta hipocentrala fata de Bucuresti,
Figura IV.8.
0.00
0.05
0.10
0.15
0.20
0.25
0.30
13 15 17 19 21 23 25
D, km
Frecventa
relativa

Figura IV.5. Histograma frecventelor relative sursa-amplasament
Amplasament
Contur sursa
seismica
Puncte grid
Distante R
R

174

0.364
0.182
0.091
0.182 0.182
0.00
0.05
0.10
0.15
0.20
0.25
0.30
0.35
0.40
75-90 90-105 105-120 120-135 135-150
F
r
e
c
v
e
n
t
a

r
e
l
a
t
i
v
a
,




f
(
h
)
Adancimea de focar- h, km
Sursa seismica subcrusrtala Vrancea

Figura IV.6. Histograma frecventelor relative a adancimilor de focar pentru sursa sesimica
subcrustala Vrancea; catalog Radu, secolul XX, M
w,min
= 6,3


0.091 0.091 0.091
0.364 0.364
0.00
0.05
0.10
0.15
0.20
0.25
0.30
0.35
0.40
100-115 115-130 130-145 145-160 160-175
F
r
e
c
v
e
n
t
a

r
e
l
a
t
i
v
a
,




f
(
d
)
Distanta epicentrala- D, km
Sursa seismica subcrustala Vrancea

Figura IV.7. Histograma frecventelor relative a distantelor epicentrale fata de Bucuresti pentru
sursa sesimica subcrustala Vrancea; catalog Radu, secolul XX, M
w,min
= 6,3

175
0.091
0.000
0.091
0.455
0.091 0.091
0.182
0.00
0.05
0.10
0.15
0.20
0.25
0.30
0.35
0.40
0.45
0.50
145-155 155-165 165-175 175-185 185-195 195-205 205-215
F
r
e
c
v
e
n
t
a

r
e
l
a
t
i
v
a
,




f
(
r
)
Distanta hipocentrala- R, km
Sursa sesimica subcrustala Vrancea

Figura IV.8. Histograma frecventelor relative a distantelor hipocentrale fata de Bucuresti
pentru sursa sesimica subcrustala Vrancea; catalog Radu, secolul XX, M
w,min
= 6,3


IV.3.2. Considerarea incertitudinilor referitoare la marimea cutremurului

Seismicitatea poate fi definita ca distributia in timp si in spatiu a cutremurelor. Distributia
marimii cutremurelor intr-o perioada de timp specificata este data de legea de recurenta a
magnitudinii cutremurelor. Marimea cutremurului poate fi exprimata folosind mai multe tipuri
de magnitudine [4]:
- Magnitudine Richter, M
L
, Richter, 1935 numita si magnitudine locala; este
determinata ca logaritmul zecimal al amplitudinii maxime, masurate in microni, a
inregistrarii obtinute cu un seismometru Wood-Anderson, localizat la 100 km de
epicentru, in teren tare; acest tip de magnitudine este folosit pentru cutremure de
suprafata (adancimea focarului de cel mult 70 km) si locale (pentru care distantele
intre epicentru si punctele de masurare nu depasesc 600 km);
- Magnitudinea undelor de suprafata, M
s
, Gutenberg & Richter, 1936 este determinata
pe baza amplitudinii undelor Rayleigh cu perioada in jur de 20 s; acest tip de
magnitudine este folosit pentru cutremure de suprafata (adancimea focarului de cel
mult 70 km), relativ departate (pentru care distantele intre epicentru si punctele de
masurare depasesc 1000 km), moderate catre puternice;
- Magnitudinea undelor de volum, m
B
, Gutenberg, 1945 este determinata pe baza
amplitudinii primelor cicluri de unde P ce nu sunt influentate puternic de adancimea
focarului; acest tip de magnitudine este folosit pentru cutremure adanci, intra-placi;
- Magnitudine moment, M
w
, Hanks & Kanamori, 1977 este determinata pe baza
relatiei [4]:

176
( )
7 , 10
5 , 1
lg
0
=
M
M
w
(IV.6)
unde M
0
este momentul seismic, determinat ca produs intre rezistenta la rupere a
materialului in lungul suprafetei (planului) de rupere, aria planului de rupere si
lunecarea medie pe suprafata de rupere.
Pe masura ce cantitatea totala de energie eliberata de cutremur creste, parametrii miscarii
terenului nu cresc in egala masura, manifestandu-se fenomenul de saturare a acestora.
Deoarece magnitudinile Richter, a undelor de suprafata si a undelor de volum depind de
parametri ai miscarii terenului, aceste tipuri de magnitudini se satureaza si ele si nu mai
prezinta o masura fiabila a marimii cutremurelor foarte puternice. Singurul tip de magnitudine
care nu se satureaza este magnitudinea moment, care nu depinde de parametri ai miscarii
terenului. Magnitudinea locala, M
L
se satureaza in jur de valoarea 6,8, magnitudinea undelor
de suprafata, M
s
se satureaza in jur de valoarea 8,3 si magnitudinea undelor de volum, m
B
se
satureaza in jur de valoarea 8. De exemplu, pentru cutremurul din Chile din anul 1960,
magnitudinea M
s
a fost egala cu 8,3, dar margnitudinea moment a fost stabilita la valoarea de
9,5 [4].
Ca regula, magnitudinile M
L
si M
B
se folosesc pentru cutremure de suprafata cu magnitudinea
cuprinsa intre 3 si 7, magnitudinea m
B
se foloseste pentru cutremure cu magnitudinea cuprinsa
intre 5 si 7,5, si magnitudinea M
w
se foloseste pentru cutremure cu magnitudinea mai mare ca
7,5 [4].
Legea de recurenta a magnitudinilor cutremurelor a fost obtinuta pentru prima data de
Gutenberg si Richter in anii 1940. Acestia au organizat datele privind cutremurele din
Califoria in functie de numarul de cutremure ce depasesc o anumita magitudine m, N
m
intr-un
interval de timp, t. Pe baza acestor date, Gutenberg si Richter au determinat legea de recurenta
a magnitudinilor, sub forma [2], [4]:
( ) m b a
m
= lg (IV.7),
unde a si b coeficienti numerici ce depind de setul de date, m este magnitudinea cutremurului
si
m
=N
m
/t este rata medie anuala de depasire a magnitudinii m si este egala cu numarul de
cutremure a caror magnitudine este mai mare ca m impartit la lungimea intervalului de timp
considerat in analiza. Reciproca valorii
m
este intervalul mediu de recurenta a cutremurelor
ce depaseasc magnitudinea m.
Legea de recurenta (7) se poate scrie si in forma exponentiala, dupa efectuarea urmatoarelor
prelucrari [2], [4]
( )
( )
( )
( ) ( ) ( ) m b a m b a
m
m
m
= = = 10 ln 10 ln ln
10 ln
ln
lg


de unde rezulta forma exponentiala a legii de recurenta [4]
( ) ( ) ( ) ( ) m m b a
m
= = exp 10 ln 10 ln exp (IV.8),
unde si sunt noii coeficienti ai legii de recurenta. Conform relatiei (IV.8), repartitia de
probabilitate a magnitudinilor cutremurelor este de tip exponential.

177
Coeficientii a si b (sau si ) se pot obtine prin regresie, folosind un set de date ce cuprinde
seismicitatea sursei analizate. Inregistrarile din setul de date (timp de origine, pozitie
hipocentru, magnitudine) referitoare la evenimente seismice dependente (presocuri si replici)
sunt eliminate, deoarece APHS evalueaza hazardul seismic provenit din eliberari discrete si
independente ale energiei seismice. De asemenea, coeficientii si se pot obtine prin metoda
verosimilitatii maxime, pe baza urmatoarelor relatii [4]:
( ) ( ) | |
( ) | |
min max
min max min max
min
exp 1
exp 1
m m
m m m m
m m


+ =

(IV.9)
si
( )
min
min ,
exp
min
m
t
N
m
m
= = (IV.10),
unde:
m este valoarea medie a magnitudinii cutremurelor din setul de date;
m
min
valoarea minima (prag inferior) a magnitudinii din setul de date; este valoarea de la
care setul/catalog de date se poate considera ca este complet;
m
max
valoarea maxima (prag superior) a magnitudinii din setul de date; este
magnitudinea maxima credibila atribuita sursei seismice analizate;
N
m,min
numarul de cutremure (considerate evenimente independente) observate in timpul
t cu magnitudinea m
z
m
min
.
Ecuatia (IV.9) se rezolva iterativ pentru valoarea . Valoarea obtinuta se introduce in ecuatia
(IV.10) care se rezolva pentru [4].
Sensul fizic al coeficientilor a si b este urmatorul. Considerand m = 0 in relatia (IV.7), se
obtine ca rata medie anuala a cutremurelor cu magnitudinea mai mare ca zero este 10
a
, deci
coeficientul a descrie seismicitatea globala a sursei seismice, Figura IV.9. Coeficientul b este
panta dreptei de recurenta (IV.7) si descrie posibilitatea relativa de producere a cutremurelor
cu magnitudine mare versus magnitudine redusa. Daca valoarea coeficientului b creste,
numarul mediu anual al cutremurelor cu magnitudine mare descreste in raport cu numarul
cutremurelor cu magnitudine mica, Figura IV.9.
Rata medie anuala a cutremurelor cu magnitudinea m > m
min
se poate exprima in functie de
functia complementara de repartitie a magnitudinilor, G
M
(m) [4]:
( ) m G
M m m
=
min
(IV.11).
Considerand m = 0 in relatia (IV.8), se obtine rata medie anuala a cutremurelor cu
magnitudinea mai mare ca zero egala cu
( ) ( ) ( ) | | ( ) | |
a a
a 10 10 ln exp 10 ln exp exp 0 exp
0
= = = = = (IV.12),
si relatia (IV.8) se poate scrie sub forma [4]:
( ) ( ) m G m
M m
= =
0 0
exp (IV.13).

178
-5
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
5
0 1 2 3 4 5 6 7 8
m
lg(
m
)
a=3; b=0,5
a=5; b=1

Figura IV.9. Relatia de recurenta (IV.7) reprezentata pentru doua perechi de coeficienti a si b

Daca se considera in analiza de recurenta o magnitudine prag inferior, m
min
si se elimina din
setul de date toate cutremurele cu magnitudinea m < m
min
se obtine legea de recurenta
trunchiata inferior [4]:
( ) ( )
( ) ( ) ( ) | |
min min min
min min
exp exp exp
exp exp
min
m m m m m
m m m m
m
m
= =
= + = =


(IV.14).
Din relatiile (IV.11) si (IV.14) rezulta ca functia complementara de repartitie a magnitudinilor
este:
( ) ( ) | |
min
exp m m m G
M
= (IV.15).
Functia de repartitie a magnitudinii cutremurelor cu m < m
min
este data de relatia [4]:
( ) | |
| |
| |
( )
( )
( ) ( ) | |
min min
min
min
min
min
exp 1 exp 1
exp
exp
1
1 |
min min
min
m m m m
m
m
m M P
m M m P
m M m M P m F
m
m
m
m m
M
= + =


=
= =

=
>
<
= > =




(IV.16).
Relatia IV.16 se poate obtine si pornind de la definitia functiei complementare de repartitie a
magnitudinilor:
( ) ( ) m F m G
M M
=1 (IV.17)
in care se inlocuieste relatia (IV.15).
Densitatea de repartitie a a magnitudinii cutremurelor cu m < m
min
se obtine prin derivarea
functiei de repartitie (IV.14):
( )
( ) ( ) | | { }
( ) | |
min
min
exp
exp 1
m m
dm
m m d
dm
m dF
m f
M
M
=

= =

(IV.18).

179
Se observa ca relatia (IV.18) poate fi rescrisa sub forma:
( ) ( ) | | ( ) | | ( ) m G m F m m m f
M M M
= = = 1 exp
min
(IV.19).
Daca se considera in analiza recurentei cutremurelor o magnitudine prag superior, m
max

(pentru a se considera in analiza magnitudinea maxima credibila a unei surse seismice sau
saturatia magnitudinilor), se obtine functia de repartitie a magnitudinilor trunchiata inferior si
superior (McGuire, 2004):
( ) | |
| |
| |
( ) | |
( ) | |
min max
min
max
min
max min
exp 1
exp 1 |
|
m m
m m
m M P
m M m M P
m M m m M P m F
M


=

>
= =

(IV.20).
Din relatia (IV.20) se observa ca:
- F
M

(m
min
) =0;
- F
M

(m
max
) =1.
Daca se foloseste notatia
( ) | |
min max
exp 1
1
m m
k

=

, relatia (IV.20) devine [4]:


( ) ( ) | | { }
max min min
pentru , exp 1 m m m m m k m F
M
= (IV.21).

Densitatea de repartitie a a magnitudinii cutremurelor cu m
min
m m
max
se obtine prin
derivarea functiei de repartitie (IV.21):
( )
( ) ( ) | | { }
( ) | |
max min min
min
pentru , exp
exp 1
m m m m m k
dm
m m d k
dm
m dF
m f
M
M
=
=

= =

(IV.22).
Functia complementara de repartitie a magnitudinilor trunchiata inferior si superior este [4]:

180
( ) ( ) | | { }
( ) | |
( ) | |
( ) | | ( ) | |
( ) | |
( ) ( ) ( ) ( )
( ) | |
( ) ( ) ( ) | |
( ) | |
( ) ( ) ( ) | |
( ) ( ) ( ) | | { }
( ) | | ( ) | | { }
max min max min
max min
max min
min max
max min
min max
min max min
min max
min min max
min max
min
min
pentru , exp 1 exp
exp 1 exp exp
exp exp exp
exp 1
exp exp exp
exp 1
exp exp exp exp
exp 1
exp 1 exp 1
exp 1
exp 1
1 exp 1 1
m m m m m m m k
m m m m k
m m m k
m m
m m m
m m
m m m m
m m
m m m m
m m
m m
m m k m G
M
=
= =
= =


=
=


=
=

+
=
=


= =


(IV.23).
Rata medie anuala a cutremurelor cu magnitudinea m
min
m m
max
se poate exprima in
functie de functia complementara de repartitie a magnitudinilor [4]:
( ) ( ) ( ) | | ( ) | | { }
( ) ( ) | | { }
( ) ( ) | | { } ( )
( ) | |
( ) | |
min max
max
max
max min min
max min min
exp 1
exp 1
exp exp 1 exp
exp 1 exp
exp 1 exp exp
min
m m
m m
m m m k m
m m k m m m
m m m m k m m G
M m m


= =
= + =
= = =




(IV.24).
Sintetizand relatiile determinate anterior se obtin urmatoarele modele de calcul pentru:
- densitatea de repartitie a magnitudinilor cutremurului, Figura IV.10

( )
( )
( ) | |
( ) | |




=
max min min
min min
pentru , exp
pentru , exp
pentru , exp
m m m m m k
m m m m
m m
m f
M



(IV.25);
- functia de repartitie a magnitudinilor cutremurului, Figura IV.11

181
( )
( )
( ) | |
( ) | | { }




=
max min min
min min
pentru , exp 1
pentru , exp 1
pentru , exp 1
m m m m m k
m m m m
m m
m F
M

(IV.26);
- functia complementara de repartitie a magnitudinilor cutremurului, Figura IV.12
( )
( )
( ) | |
( ) | | ( ) | | { }




=
max min max min
min min
pentru , exp 1 exp
pentru , exp
pentru , exp
m m m m m m m k
m m m m
m m
m G
M

(IV.27);
- rata medie anuala a magnitudinilor cutremurului, Figura IV.13
( )
( ) | |
( ) | | ( ) | | { }




=
max min max min
min min
0
pentru , exp 1 exp
pentru , exp
pentru , exp
min
min
m m m m m m m k
m m m m
m m
m
m
m



(IV.28).
Folosind relatia (IV.28) se determina intervalul mediu de recurenta a unei valori de
magnitudine mai mare ca m, Figura IV.14:
( )
( ) ( ) | | m F m G
m IMR
M m M m m

=

= = >
1
1 1 1
min min

(IV.29).
Figurile IV.10...IV.14 sunt obtinute pentru valorile =7,200 si =1,411, valori determinate
prin metoda verosimilitatii maxime pe baza Catalogului ROMPLUS continand evenimentele
seismice din secolul XIX si XX generate de sursa seismica subcrustala Vrancea.
Magnitudinea minima considerata in analiza este M
w,min
= 5,3 si magnitudinea maxima este
M
w,max
= 8,1. Cele trei reprezentari, I, II si III corespund celor trei cazuri de intervale de
magnitudine, in ordinea considerata in relatiile (IV.25)...(IV.28). In Figura IV.13 sunt
reprezentate si ratele medii anuale ale magnitudinilor observate in secolele XIX si XX.


182
0
0.5
1
1.5
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
fM (m)
m
I
II
III

Figura IV.10. Densitatea de repartitie a magnitudinilor cutremurului

0
0.5
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
FM (m)
m
I
II
III

Figura IV.11. Functia de repartitie a magnitudinilor cutremurului



183
0
0.5
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
GM (m)
m
I
II
III

Figura IV.12. Functia complementara de repartitie a magnitudinilor cutremurului



1.E-03
1.E-01
1.E+01
1.E+03
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
m
m
I
II
III
Observat

Figura IV.13. Rata medie anuala a magnitudinilor cutremurului


184
1
100
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
IMRm
m
I
II
III

Figura IV.14. Intervalul mediu de recurenta a magnitudinilor cutremurului


IV.3.3. Considerarea incertitudinilor din relatiile de atenuare

Coeficientii ce calibreaza relatiile de atenuare (sau de predictie) se determina prin analiza de
regresie neliniara efectuata prin metoda celor mai mici patrate folosind un set de inregistrari
ale unui parametru al miscarii terenului. Incertitudinile din relatia de atenuare sunt incorporate
in APHS prin intermediul abaterii standard a logaritmului parametrului analizat.
Probabilitatea ca parametrul Y al miscarii terenului sa depaseasca o valoare y* conditionata de
producerea unui cutremur de magnitudine m la distanta r de amplasamentul analizat este data
de relatia [4]:
| | | | ( ) * 1 , | * 1 , | *
, |
y F r m y Y P r m y Y P
R M Y
= = > (IV.30).
Functia de repartitie F
Y|M,R
(y*) este considerata, de obicei, de tip lognormal.
Daca se considera ca parametrul miscarii seismice a terenului este acceleratia de varf a
terenului in directie orizontala, Y = PGA, magnitudinea cutremurului este m = M
w
, distanta r
este distanta hipocentrala, R si adancimea de focar este h, relatia de atenuare propusa de
Mollas si Yamazaki este de forma [5]:
( ) ( ) + + + + + = h c R c R c M c c PGA
w 4 3 2 1 0
ln ln (IV.31).

185
In relatia (IV.31) M
w
este magnitudinea moment (magnitudinea m din relatia IV.30), R este
distanta hipocentrala (distanta r din relatia IV.30), c
0
...c
4
sunt coeficienti determinati prin
regresie neliniara multiparametrica, este o variabila aleatoare avand media 0 =

m si
abaterea standard
( ) PGA ln

= . Daca in relatia (IV.31) se foloseste valoarea medie a lui , se


obtine valoarea medie a logaritmului natural al PGA,
( ) PGA
m
ln
, Figura IV.15. Deoarece media
logartimului unei variabile aleatoare este egala cu logaritmul medianei variabilei, prin
delogaritmare se obtine mediana valorii PGA:
( ) | |
( )
( )
PGA
m PGA PGA
ln 50 , 0 50 , 0
exp ln exp = = (IV.32).
Daca pentru o pereche de valori m si r se determina cu relatia (IV.31) perechea de valori
( )
=
PGA
m
ln
si
( )
=
PGA ln
, folosind repartitia lognormala se calculeaza probabilitatea de
nedepasire a unei valori y* (unde parametrul miscarii terenului Y este PGA), Figura IV.1 [2]5:
( )
( )
(
(

|
.
|

\
|
=
2
, |
* ln
2
1
exp
1
*
1
2
1
*

y
y
y F
R M Y
(IV.33).
Relatiile (IV.31 si IV.33) arata ca acceleratia maxima a terenului in directie orizontala pe un
amplasament dat este o variabila aleatoare ce are o repartitie de probabilitate de tip lognormal.
In Figura IV.15 sunt reprezentate retrodictii ale valorilor medii si mediane ale acceleratiei
maxime a terenului pentru evenimentul seismic subcrustal din Vrancea de la 4 martie 1977 si
functia de repartitie a acceleratiei maxime a terenului in municipiul Iasi pentru acelasi
eveniment seismic. In Figura IV.16 sunt reprezentate retrodictii ale valorilor medii si mediane
ale acceleratiei maxime a terenului pentru evenimentul seismic subcrustal din Vrancea de la
31 august 1986, valorile medii, mediane si medii plus o abatere standard si functia de
repartitie a acceleratiei maxime a terenului pe un amplasament situat la 100 km de epicentru
pentru acelasi eveniment seismic.
Valoarea medie a acceleratiei maxime a terenului in directie orizontala se obtine folosind
urmatoarele proprietati ale repartitiei lognormale:
( )
( )
2
50 , 0 ln
1
ln ln
PGA
PGA
PGA
V
m
PGA m
+
= = (IV.34);
( )
( )
( )
( )
2 2
ln
2
ln
1 exp 1 ln
PGA PGA PGA PGA
V V + = + = (IV.35);
( )
( )
2
ln 50 , 0
2
50 , 0
exp 1
PGA PGA PGA
PGA V PGA m = + = (IV.36).



186
Mw =7.5, h =109km
0
50
100
150
200
250
300
350
400
450
500
0 50 100 150 200 250
D, km
P
G
A
,

c
m
/
s
^
2

mediana media

0.E+00
1.E-01
2.E-01
3.E-01
4.E-01
5.E-01
6.E-01
7.E-01
8.E-01
9.E-01
1.E+00
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450
F
PGA
PGA, cm/s
2
Mw=7,5; h=109km; D=223km

Figura IV.15. Exemplu de relatie de atenuare si de functie de repartitie a PGA pentru
cutremurul subcrustal vrancean de la 4 martie 1977


187
31 august 1986, D=100 km
0
50
100
150
200
250
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500
PGA, cm/s2
D
,

k
m
0.0E+00
1.0E-01
2.0E-01
3.0E-01
4.0E-01
5.0E-01
6.0E-01
7.0E-01
8.0E-01
9.0E-01
1.0E+00
Mediana
Media
Media+1 st.dev
Func rep

Figura IV.16. Exemplu de relatie de atenuare si de functie de repartitie a PGA pentru
cutremurul subcrustal vrancean de la 31 august 1986


IV.3.4. Determinarea curbelor de hazard seismic pe amplasament

Hazardul seismic pe un amplasament pentru un parametru Y al miscarii terenului este definit
ca frecventa (rata), , cu care este depasita o valoare specificata, y*, in timpul t (de obicei, t =
1 an).
Rezultatul unei APHS este curba de hazard seismic pe un amplasament; aceasta exprima rata
(probabilitatea) anuala de depasire a diferitelor valori ale parametrului miscarii terenului
selectat in analiza.
Conceptul de baza al calculelor provine din formula probabilitatilor totale [1]
| | | | | |
i
n
i
i
H P H A P A P =

=1
| (IV.37),
unde H
i
, i = 1,..., n formeaza o multime exhaustiva (completa) de evenimente disjuncte.

188
Probabilitatea anuala de depasire a unei valori particulare y* a unui parametru selectat Y este
calculata cu relatia (IV.30) pentru un cutremur de magnitudine m ce se produce la distanta r
de amplasament; aceasta probabilitate data de relatia (IV.30) este multiplicata cu
probabilitatea ca magnitudinea cutremurului este m si cu probabilitatea ca distanta sursa-
amplasament este r; calculul se repeta pentru toate magnitudinile si toate distantele posibile,
in final insumandu-se toate probabilitatile individuale. Relatia de calcul pentru determinarea
probabilitatii anuale de depasire a unei valori particulare y* a unui parametru ce descrie
miscarea seismica a terenului in amplasament este [1]
| | | | | | | | ( )

> = > = > x x X X X
X
d f y Y P P y Y P y Y P | * ... | * * (IV.38),
unde X este un vector de variabile aleatoare ce influenteaza valorile variabilei Y (de obicei
magnitudinea si distanta). Daca se considera magnitudinea M si distanta sursa-amplasament R
variabile aleatoare independente, densitatea de repartitie bivariata f
MR
(m,r) este exprimata ca
produs al densitatilor de repartitie unidimensionale ale variabilelor independente; in acest caz,
relatia (IV.38) ia forma particulara [1]
| | | | ( ) ( )

> = >
m r
R M
dmdr r f m f r m y Y P y Y P , | * * (IV.39),
unde P[Y > y*|m, r] se obtine din relatia:
| | ( ) * 1 , | *
, |
y F r m y Y P
R M Y
= > (IV.40).
Functia de repartitie din relatia (IV.40) se determina cu relatia (IV.33). Rata medie anuala de
depasire a valorii y* este [2]:
| | | | ( ) ( )

> = > =
m r
R M m m y
dmdr r f m f r m y Y P y Y P , | * *
min min
*
(IV.41).
Relatia (IV.41) exprima matematic expresia generala care arata ca rata efectelor este egala cu
rata cauzelor inmultita cu probabilitatea efectelor. Curba de hazard seismic incorporeaza
efectul incertitudinilor aleatoare in repartitia magnitudinii si a locatiei cutremurului, precum si
in predictia valorilor parametrului miscarii terenului pe amplasament pentru un cutremur dat.
Pentru integrarea numerica a relatiei (IV.41) se considera N
m
segmente de magnitudine si N
r

segmente de distante, Figura IV.17; relatia (IV.41) devine [2]:
| | | | | |
k
N
j
N
k
j k j m y
r R P m M P r m y Y P
m r
= = > =

= = 1 1
*
, | *
min
(IV.42).


m
min
m
max

1 2
j N
m


m



m
j

r
min
r
max

1 2
k N
r


r



r
k


Figura IV.17. Cuantificarea magnitudinilor si a distantelor pentru integrarea numerica a
relatiei (IV.41)


189
Probabilitatile din relatia (IV.42) se determina folosind urmatoarele relatii [2]:

=
r
m
N
r r
r
N
m m
m
min max
min max
(IV.43);
( )
( )

+ =
+ =
r k r r
m j m m
k
j
5 , 0
5 , 0
min
min
(IV.44);
| | ( )
| | ( )

= =
= =
r r f r R P
m m f m M P
k R k
j M j
(IV.45).
Inlocuind relatia (IV.45) in relatia (IV.42) se obtine forma finala pentru integrarea numerica a
relatiei (IV.41) [2]:
| | ( ) ( )

= =
> =
m r
N
j
N
k
k R j M k j m y
r m r f m f r m y Y P
1 1
*
, | *
min
(IV.46).
In Figura IV.18 este dat un exemplu de curba de hazard seismic determinata cu relatia (IV.46)
pentru municipiul Iasi [6].

1.E-04
1.E-03
1.E-02
1.E-01
50 100 150 200 250 300 350 400 450 500

P
G
A
PGA, cm/s
2
Sursa seismica subcrustala Vrancea

Figura IV.18. Curba de hazard seismic pentru municipiul Iasi


190
Daca exista mai multe surse seismice ce pot afecta amplasamentul analizat, se determina
ratele medii anuale de depasire a valorii y* pentru toate cele N
s
surse seismice,
yi*
(i=1,..., N
s
)
si se insumeaza ratele individuale [2]:

=
=
s
i
N
i
y
y
1
*
*
(IV.47).
In Figura IV.19 sunt prezentate curbele de hazard seismic corespunzatoare unor modele
alternative de analiza a seismicitatii sursei subcrustale Vrancea, precum si curba medie de
hazard seismic folosind verosimilitati relative pentru fiecare model de analiza a seismicitatii.
Rezultatele din Figura IV.19 se refera la municipiul Iasi [6].
1.E-04
1.E-03
1.E-02
1.E-01
50 100 150 200 250 300 350 400 450 500

P
G
A
PGA, cm/s
2
Sursa seismica subcrustalaVrancea
Model 1 Model 2
Model 3 Model 4
Model 5 Media

Figura IV.19. Curbe de hazard seismic corespunzatoare unor modele alternative de analiza a
seismicitatii sursei subcrustale Vrancea; curba medie de hazard seismic pentru municipiul Iasi

Pentru a incorpora in APHS si efectul incertitudinilor epistemice, se foloseste metoda
arborilor de evenimente (arbori logici) [4]. Aceasta metoda implica utilizarea de modele
alternative pentru determinarea valorilor intermediare folosite in APHS. De exemplu, se pot
folosi mai multe relatii de atenuare, mai multe magnitudini prag inferior si/sau superior, mai
multe legi de recurenta (nelimitate, trumchiate inferior si/sau superior), toate acestea
reflectand limitele cunoasterii fenomenului analizat. Fiecare combinatie completa de modele
alternative va conduce, in final, la o evaluare a ratei medii anuale de depasire a unor valori
particulare ale parametrului miscarii terenului, Y. Metoda implica si stabilirea de ponderi
pentru fiecare combinatie completa de modele alternative; ponderile sunt interpretate ca
verosimilitati (sau grade de incredere) relative asupra corectitudinii modelelor. Suma
ponderilor tuturor ramurilor ce converg intr-un nod trebuie sa fie egala cu 1. APHS se
efectueaza pentru toate combinatiile asociate cu ramurile finale ale arborelui; rezultatele

191
analizelor individuale se pondereaza cu verosimilitatea relativa a ramurii si, in final, se
insumeaza rezultatele individuale ponderate. Un exemplu de arbore de evenimente este dat in
Figura IV.20.

























Repartitia magnitudinilor Relatia de atenuare Magnitudinea max. credibila

Figura IV.20. Exemplu de arbore de evenimente



Bibliografie

1. Cornell, C. A., 1968. Engineering Seismic Risk Analysis. Bull.Seis.Soc.Am, Vol.58,
p.1583-1606
2. Kramer, L. S., Geotechnical Earthquake Engineering, Prentice Hall, 1996
3. Lungu, D., Vcreanu, R., Aldea, A., Arion, C., Advanced Structural Analysis,
Conspress, 2000
4. McGuire, R. K., Seismic Hazard and Risk Analysis, EERI, MNO-10, 2004
5. Molas, G., Yamazaki, F., 1995. Attenuation of Earthquake Ground Motion in Japan
including deep focus events. Bull.Seis.Soc.Am., Vol.85, No.5, p.1343-1358
6. Vcreanu, R., Lungu, D., Aldea, A., Arion, C., Probabilistic Seismic Hazard
Assessment for Iasi City in Romania, A 4-a Conferinta Nationala de Inginerie
Seismica, Conspress, 2009, p. 173-182


Catalog secolul XX
Catalog sec. XIX- XX
Relatia de atenuare 1
Relatia de atenuare 1
Relatia de atenuare 2
Relatia de atenuare 2
M
wmax
=7,8
M
wmax
=7,8
M
wmax
=7,8
M
wmax
=7,8
M
wmax
=8,0
M
wmax
=8,0
M
wmax
=8,0
M
wmax
=8,0
M
wmax
=8,1
M
wmax
=8,1
M
wmax
=8,1
pondere = 0,5
pondere = 0,5
pondere = 0,6
pondere = 0,6
pondere = 0,4
pondere = 0,4
M
wmax
=8,1
pondere = 0,3
pondere = 0,2
pondere = 0,5
pondere = 0,3
pondere = 0,2
pondere = 0,2
pondere = 0,2
pondere = 0,3
pondere = 0,3
pondere = 0,5
pondere = 0,5
pondere = 0,5
pondere = 0,09
pondere = 0,09
pondere = 0,06
pondere = 0,06
pondere = 0,15
pondere = 0,15
pondere = 0,06
pondere = 0,06
pondere = 0,04
pondere = 0,04
pondere = 0,10
pondere = 0,10