Sunteți pe pagina 1din 12

Drept de proprietate

Dreptul de proprietate este, conform Codului civil, dreptul unei persoane de a se bucura i dispune de un lucru n mod exclusiv i absolut, ns n limitele determinate de lege. n funcie de titular i caracteristici, proprietatea poate fi privat sau public . Proprietatea presupune dreptul unei persoane (sau a mai multora) care, ntr-un fel sau altul (prin cump rare, mo tenire, dona ie) a devenit st pn asupra unui bun oarecare, iar noi avem obliga ia (prin lege sau norm - regul moral ) s respect m aceast proprietate. Prin proprietate n elegem deopotriv : st pnirea deplin asupra unui bun; raporturi (rela ii) sociale care se stabilesc ntre oameni n leg tur cu posesia bunurilor. Cel care posed bunuri poart denumirea de subiectul propriet ii sau proprietarul. El este ntotdeauna o persoan (sau mai multe), un grup de oameni sau statul. Bunurile care se afl n proprietatea subiectului poart denumirea de obiectul propriet ii; p mntul, cl dirile, c r ile, alimentele, ma inile, hainele sunt cteva exemple de bunuri. Dac nu exist subiect sau obiect al propriet ii, nu exist proprietate. Exist mai multe forme de proprietate: Proprietatea particular sau privat , atunci cnd subiectul propriet ii este o persoan (proprietate particular individual ) sau mai multe persoane (proprietate particular asociativ ). Proprietatea public apar ine statului sau administra iilor publice centrale i locale. n acest caz subiectul propriet ii este statul. Proprietatea mixt . n unele situa ii bunurile pot apar ine att unor proprietari priva i ct i statului. De cele mai multe ori acest tip de proprietate ia na tere prin asocierea celor dou tipuri de proprietate (privat i public ). Unele societ i pe ac iuni (ntreprinderi la care mai multe persoane se asociaz cu o parte din proprietate) se pot afla n proprietate mixt (o parte din ac iuni sunt de inute de c tre stat i o parte de c tre proprietari particulari). Formele de proprietate nu au existat dintotdeauna a a cum le cunoa tem noi ast zi. Istoria societ ii omene ti este i istoria evolu iei diferitelor forme de proprietate. Concluzii: proprietatea este o rela ie care se stabile te ntre oameni n leg tur cu diverse tipuri de bunuri. Ea cunoa te mai multe forme care au evoluat de-a lungul istoriei omenirii. Ast zi coexist i sunt interdependente trei mari tipuri de proprietate: proprietatea privat , public i mixt . Dreptul la proprietate. Calitatea de proprietar. nc lcarea dreptului de proprietate. Dreptul la proprietate este un drept civil. Semnifica ia dreptului la proprietate est recunoscut nc de John Locke. Considerat drept natural, dreptul la proprietate este pentru filozoful britanic un atribut al fiin ei umane avut prin na tere, de la Dumnezeu. Calitatea de proprietar Oamenii pot deveni proprietari pe diferite c i: mo tenire (eu sunt mo tenitorul tuturor bunurilor p rin ilor mei). dona ii (un cercet tor mi-a donat tratatele sale de medicin ). cump rare (mi cump r o cas ). O dat dobndit calitatea de proprietar, pentru a putea s ne bucur m n deplin securitate de aceasta, este necesar ca ceilal i oameni s recunoasc drepturile noastre asupra diferitelor bunuri. Acest lucru se realizeaz prin intermediul dreptului la proprietate. Dreptul la proprietate

Dreptul la proprietate este dreptul unei persoane sau al unui grup de a poseda bunuri, a le utiliza, a hot r n leg tur cu rezultatele ob inute. Existen a dreptului de proprietate a fost justificat de oameni n diverse moduri. Astfel, teoriile tradi ionale ale dreptului la proprietate considerau c oamenii trebuie s respecte drepturile la proprietate, ntruct acestea deriv din legile lui Dumnezeu, ale naturii sau ra iunii. Aceste drepturi se numesc drepturi naturale. Mai trziu, aceast idee s-a reg sit ntr-o serie de documente politice, cum a fost Declara ia drepturilor omului i cet eanului, Fran a, 1879. Din punct de vedere istoric i moral, drepturile naturale preced drepturile consfin ite prin lege. Formarea statelor moderne i apari ia Constitu iilor a implicat garantarea dreptului la proprietate prin lege. Acelea i legi, ns , asociaz dreptul la proprietate cu o serie de responsabilit i cum ar fi responsabilitatea asupra prejudiciilor cauzate de proprietatea personal ;

1. Defini ia si caracterele dreptului de proprietate.


Dintre toate drepturile pe care o persoana le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de proprietate pentru ca el ofer titularului sau exerci iul tuturor facultatilor, tuturor prerogativelor pe care legea le cunoa te. 1. Posesia Prin posesie, in vorbirea uzuala, se intelege ,,de inerea unui lucru , ,,a avea st pnire un lucru etc. Codul civil roman (art. 1846) define te posesia ca fiind ,,de inerea unui lucru sau ,,folosirea unui drept, de noi insine sau de altul in numele nostru. Posesia nu trebuie confundata cu deten ia. Esen ial, pentru posesie, este existenta elementului inten ional - ,,animus-; adic st pnesc un anumit lucru pentru mine (sunt proprietarul acestuia), spre deosebire de deten ie, numita si deten ie precara, unde lipse te elementul inten ional, animus, fiind prezent numai elementul corpus, adic de inerea materiala a lucrului; de exemplu, de in un lucru proprietatea altuia, in numele acestuia, pentru ca a a a dorit proprietarul cand mi-a l sat lucrul in p strare ori mi l-a nchiriat etc. Asadar, putem concluziona ca posesia este un mijloc indispensabil fiecarui proprietar pentru a-si realiza scopul sau, adica utilizarea economica a proprietatii sale. Orice proprietar trebuie sa aiba posibilitatea materiala de a se folosi de bunul avut in proprietate, in caz contrar proprietatea ar ramane doar o simpla utopie. 2. Folosin a - ,,jus utendi si ,,jus fruendi Folosinta reprezinta acea prerogativa in virtutea careia proprietarul poate sa intrebuinteze bunul in interesul sau (,,jus utendi) si poate sa culeaga fructele acestuia (,,jus fruendi), fie ca sunt naturale, industriale ori civile. In acest sens, art. 482 Cod civil prevede ca: ,,Proprietatea unui lucru mobil sau imobil de drept asupra tot ce produce lucrul si asupra a tot ce une te ca accesoriu cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial. 3. Dispozitia - ,,Jus abutendi. Reprezinta prerogativa proprietarului de a dispune liber de bunul avut in proprietatea sa. In acest sens, proprietarul are libertatea de a hotari soarta acelui bun, putand sa-l nstr ineze contra unui beneficiu mul umitor sau gratuit, sa-l nchirieze, sa-l lase mo tenire, sa-l abandoneze ori sa-l distrug . Exercitarea acestui drept trebuie sa se desfasoare in limitele determinate de lege, urm rind realizarea intereselor sale fara ca aceste ac iuni sa prejudicieze alta persoana. Exercitarea abuziva a dreptului de proprietate atrage dup sine r spunderea juridica a titularului dreptului, vinovat de savarsirea abuzului respectiv.

1.1.

Definitia dreptului de proprietate

Dup aceste no iuni privind dreptul de proprietate si avnd in vedere si defini ia data de Codul civil roman: ,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. (art.480 Cod civil), dar exista o defini ie mult mai completa care sa corespunda normelor juridice este urm toarea: Dreptul de proprietate este acel drept real in virtutea c ruia titularul dreptului, persoana fizica sau juridica, este indreptatit sa posede, sa foloseasc si sa dispun de un lucru in mod exclusiv si absolut, prin putere proprie si in interes propriu, insa in limitele determinate de lege.

1.2.

Caracterele generale ale dreptului de proprietate

1. Dreptul de proprietate este un drept absolut Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezulta chiar de dispozi ia Codului civil, care precizeaz acest lucru: ,,proprietarulunui lucru se bucura si dispune de acesta in mod exclusiv si absolut. F cnd parte din categoria drepturilor absolute, dreptul de proprietate confer titularului puteri nelimitate in privin a folosirii economice a lucrului, precum in ceea ce prive te soarta juridica a acestuia. Puterea proprietarului asupra lucrului avut in proprietate se poate manifesta prin doua modalitati: a) prin acte materiale de folosin a si de consuma ie, de exemplu, citesc cartea, locuiesc apartamentul, m deplasez cu automobilul. b) prin acte juridice, cum ar fi: nstr inez imobilul prin vnzare ori dona ie, nchiriez apartamentul, las prin testament bunurile din patrimoniul meu unor persoane etc. Caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat astfel: titularul dreptului de proprietate asupra unui lucru are posibilitatea de a trage toate foloasele, de a profita de utilitatile pe care acesta le confer si de a savarsi actele juridice care r spund intereselor proprietarului. 2. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv Caracterul ,,exclusiv al dreptului de proprietate poate fi privit intr-un dublu sens: a) in sens general si comun tuturor drepturilor reale, dreptul de proprietate este un ,,drept exclusiv, pentru ca este opozabil oric rei persoane. De exemplu, o persoana este unui teren, ea poate mpiedica pe oricine ar dori sa treac pe acel teren, fara incuviintarea sa, chiar daca trecerea nu i-ar cauza nici un prejudiciu material. De aici apare si dreptul de a cere si a ob ine desp gubiri in vederea acoperirii pagubelor suferite prin nc lcarea acestui drept. b) dreptul de proprietate este un drept exclusiv, specific dreptului de proprietate, pentru ca numai proprietarul este singurul indreptatit sa exercite cele trei prerogative conferite acestui drept: posesia, folosin a si dispozi ia. F tul ca este un drept exclusiv, da dreptul proprietarului de a revendica bunul in mana oric rui s-ar g si. 2. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu Proprietatea este un drept perpetuu intr-un dublu sens: a) proprietatea nu este limitata in timp, pentru ca ea trece de la titularul actual la urma ii s i direc i sau la acei c rora le-a transmis dreptul prin acte cu titlu oneros ori cu titlu gratuit, iar de la ace tia la urma ii lor si a a mai departe. Pentru acest motiv se spune ca dreptul de proprietate este un drept ,,cesibil si ,,transmisibil, att timp cat exista bunul asupra c rui s-a dobndit dreptul; b) dreptul de proprietate este un drept perpetuu, ntruct are o existenta independenta de exercitarea dreptului si, ca atare, nu se poate pierde prin nefolosinta dect prin situa ii expres prev zute de lege, cum ar fi prescrip ia achizitiva in cazul imobilelor si prescritia extinctiva in cazul tuturor mobilelor.

1.3. Obiectul si intinderea dreptului de proprietate


Obiect al dreptului de proprietate l poate constitui orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal. Dreptul de proprietate asupra unui lucru se ntinde nu numai asupra lucrului propriu-zis, ci si asupra a tot ce depinde de el, ca accesoriu, precum si la tot ceea ce produce el. De exemplu,

in cazul proprietatii unui teren, obiectul proprietatii se ntinde asupra suprafe ei solului, asupra planta iilor ce ar putea cuprinde, precum si a produselor ce se vor realiza pe suprafa a respectiva. Delimitare in suprafa a in linie orizontala consta in m surarea suprafe ei solului sau a suprafe ei construite si fixarea liniei despartitoare, adica a hotarului. Delimitarea in suprafa a a proprietatii funciare prezint o importanta deosebita in cadrul opera iunilor de punere in aplicare a prevederilor Legii fondului funciar (Legea nr. 19/1991). Opera iunea de stabilire a hotarului de granituire va fi mult u urata de efectuarea lucr rilor cadastrale, impuse de Legea cadastrului. Delimitarea in inaltime pe linie verticala se refera la dreptul proprietarului unui teren de a folosi numai suprafa a acestuia, dar si spa iul ce se afla deasupra acelui teren. Dreptul asupra spa iului aerian permit unui proprietar sa ridice construc ii si sa fac planta ii care se nalta pe verticala, intre limitele hotarului. In virtutea acestui drept, proprietarul unui teren poate cere vecinului sa taie crengile arborilor ce se extind deasupra terenului sau. Acest spa iu aerian se suprapune terenului, adica intinderea lui nu trece de limitele acestuia. Delimitarea in adncime in profunzime prive te subsolul terenului asupra c ruia se exercita dreptul de proprietate. De la dispozi ia art. 491 Cod civil, conform c reia proprietarul poate face in subsolul terenului sau tot ceea ce gaseste de cuviin a, exista numeroase derog ri. Astfel, Constitu ia din 1923, art. 19, prevede ca z c mintele miniere, precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea statului. Dreptul de proprietate si dreptul de accesiune Dreptul de accesiune este un drept real ce se na te in leg tura cu dreptul de proprietate, avnd temeiul legal in dispozi iile codului civil, art.482, care prevede ca: Proprietatea unui lucru mobil sau imobil, da dreptul asupra a tot ceea ce produce lucrul si asupra a tot ce se une te ca accesoriu cu lucrul in mod natural sau artificial2. Sunt situa ii numeroase in privin a dreptului de proprietate, cum ar fi: - cand sporirea suprafe ei terenului a avut loc pe cale naturala, prin aluvionare, suprafa a respectiva devine proprietatea celui care este si proprietatea la care s-a alipit suprafa a rezultata din depunerea aluviuni; - planta iile si construc iile f cute pe terenurile altuia revin proprietarului, care va avea obliga ia sa restituie contra valoarea lor, celui care le-a f cut fiind de buna credin a sau sa ceara nl turarea lor si sa i se pl teasc despagubirilr de la cel ce le-a f cut cu rea credin a; - atribuirea lucrului mobil rezultat din combinarea a doua substan e, proprietarului lucrului cu valoarea mai mare (un aliaj din argint) si, bineinteles, cu desp gubirea corespunz toare a proprietarului lucrului cu valoare mai mica (in exemplu dat, proprietarul argintului) este a a numita confuziune - atribuirea lucrului mobil rezultat din prelucrarea unui material apartinand altei persoane, aceluia care are contribu ia mai nsemnata la bunul respectiv, de exemplu, statuia ob inuta dint-un bloc de marmura, va reveni sculptorului, spre deosebire de situa ia in care se confectioneaza o haina, aceasta va reveni proprietarului stofei si nu confec ionerului este specificatiune.

2. Formele dreptului de proprietate


Conform Constitu iei Romniei, dreptul de proprietate poate fi: drept de proprietate publica si drept de proprietate privata. Dinstinctia intre proprietatea publica si cea privata este determinata de:  persoana care este subiectul dreptului de proprietate;  obiectul asupra c ruia se exercita dreptul de proprietate;  regimul juridic aplicabil;

2.1.

Dreptul de proprietate publica

Dreptul de proprietate publica este acel drept patrimonial real apartinand statului si a unitatilor administrativ-teritoriale, care exercita posesia, folosin a si dispozi ia in regim de drept public in limitele prev zute de lege.

Caracteristicile dreptului de proprietate publica Caracterele de proprietate publica sunt precizate in Constitu ia Romanei (pct. 4 din art. 135): Bunurile proprietate publica sunt alienabile, iar Legea nr. 215/2001 privind administra ia publica, art.122, alin.2, prevede ca ,, bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, impresciptibile si insesizabile. De asemenea, Legea nr.public sunt inalienabile, impresciptibile si insesizabile, iar Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia statueaz in art.11: Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, adica: a) nu pot fi nstr inate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau nchiriate, in condi iile legii; b) nu pot fi supuse execut rii silite si asupra lor nu se pot constitui garan ii reale; c) nu pot fi dobndite de c tre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna credin a asupra bunurilor mobile. Actele juridice ncheiate cu nc lcarea prevederilor alin (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta. Prin caracterul inalienabil intelegem ca bunurile proprietate publica sunt scoase din circuitul civil, adica nu pot fi nstr inate prin acte juridice civile. Caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate publica trebuie privit din punct de vedere extinctiv si din punct de vedere achizitiv. In acest sens, ac iunea in revendicare a unui drept de proprietate publica, poate fi introdusa oricnd, indiferent de timpul in care el nu a fost exercitat. Sub aspect achizitiv, bunurile din proprietate publica nu pot dobndite pe calea uzucapiunii, orict de lunga ar fi uzucapiunea, in cazul bunurilor imobile, iar bunurile mobile nu pot fi dobndite prin posesia de buna credin a, conform dispozi ia art. 1844 Cod civil: Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comer . Caracterul insesizabil deriva din caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica, pentru ca are in vedere prezum ia ca statul este solvabil ntotdeauna, iar crean ele creditorilor statului si unitatilor administrativ-teritoriale se realizeaz pe calea unor mijloace specifice, pe baza unor norme de drept financiar, speciale si nu pe calea urm ririi silite a bunurilor debitorului, cum se ntmpla cu bunurile din domeniul privat. Obiectul dreptului de proprietate publica Obiect al dreptului de proprietate, in principiu, poate fi orice bun mobil sau imobil. Bunurile apartinand statului, respectiv unitatilor administrativ-teritoriale, poarta denumirea de bunuri domeniale. Bunurile domeniale se mpart in doua categorii si anume: a) bunuri apartinand domeniului public; b) bunuri care apar in domeniului privat; Domeniul public cuprinde bunurile care, prin natura lor ori prin destina ia lor, sunt declarate prin lege ca apar in domeniului public(art.135, pct. 4 si 5 din Constitu ie). Domeniul public poate fi de interes na ional ori local. Domeniul public de interes na ional apar ine statului. Dup Constitu ie (art.135, pct. 4), apar in domeniului public de interes na ional: bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunica ii, spa iul aerian, apele cu poten ial energetic valorificabil, plajele, marea teritoriala, resursele economice ale zonei si platoului continental al Marii Negre, albiile rurilor, fluviilor si cuvetele lacurilor de interes public, rezerva iile si parcurile na ionale, monumentele istorice si ale naturii, terenurile pentru nevoile ap r rii tarii, terenurile folosite pentru cercet ri stiintifice, fasia de protec ie a frontierei, aeroporturile, cl dirile avnd destina ia sa serveasc drept sedii ale institu iilor centrale ale statului si ale organelor judecatoresti. Domeniul public local al comunelor si ora elor cuprinde: terenurile si cl dirile de interes public, pie ele, caile de comunica ii, str zile, zonele de agrement, parcurile publice, p durile,

pasunile, lacurile, alte bunuri mobile sau imobile care sunt, potrivit legii sau naturii lor, de interes local. Domeniul privat al statului cuprinde bunurile ce alc tuiesc patrimoniul privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale (comuna, ora ul, municipiul, jude ul). Legea nr. 213/1998 in art.4 statueaz Domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale este alc tuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatile administrativ-teritoriale au dreptul de proprietate privata. Moduri specifice de dobndire a dreptului de proprietate publica In afara de modurile de dobndire a dreptului de proprietate publica, pe caile ar tate mai nainte, mai exista o serie de modalitati specifice, dup cum urmeaz : 1. Expropierea pentru cauza de utilitate publica Expropierea reprezinta trecerea in proprietatea statului a unor bunuri apartinand unor persoane fizice sau juridice pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, insa cu o dreapta si prealabila desp gubire. 2. Confiscarea reprezinta o sanc iune de natura administrativa sau penala complementara, ce insoteste sanc iunea principala, constnd in trecerea in proprietatea statului, in mod for at si fara plata a unor bunuri determinate. Ca sanc iune administrativa, sunt supuse m surii confisc rii, de regula, bunurile produse prin contraven ie si lucrurile care au servit la savarsirea contraven ie. Ca sanc iune penala, confiscarea averii condamnatului poate fi totala sau par iala si este o pedeapsa complementara care insoteste pedeapsa principala cu nchisoare. 3. Amenda este o sanctiune civila sau pedeapsa penala, care consta in obligarea persoanei vinovate la plata unei sume de bani legal determinate. Amenda contraven ionala este principala sanc iune ce se aplica in cazul savarsirii unor contraven ii. Amenda penala reprezinta o pedeapsa penala alternativa cu pedeapsa nchisorii si se aplica in cazul savarsirii unor infrac iunii cu un grad redus de pericol social. 4. Rechezitia poate fi un mijloc de dobndire a dreptului de proprietate publica, atunci cand este totala, ea f cndu-se in interesul ap r rii tarii. Modurile de dobndire a dreptului de proprietate publica specifice dreptului civil In aceasta categorie intra: bunurile fara st pn; bunurile unor proprietari necunoscu i; bunurile g site si predate politiei, neridicate de titulari lor in termen legal; bunurile abandonate in v mi sau neridicate in termenul prev zut de lege; navele parasite in porturi sau in apele teritoriale; succesiunile vacante, adica cele fara mo tenitori legali sau cele la care mo tenitorii renun a ori nu le accepta in termenul legal. 2.2. Dreptul de proprietate privata Proprietatea privata apar ine particularilor si beneficiaz de un regim juridic de voca ie egal cu proprietatea publica. Dreptul de proprietate privata este acel drept patrimonial real care confer titularului dreptului exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosin ei si a dispozi iei, in mod exclusiv, absolut si perpetuu, prin putere proprie si in interes propriu, in limitele impuse de lege1. Caracterele dreptului de proprietate privata 1. Caracterul absolut da proprietarului lucrului dreptul de a trage intrega utilitate economica pe care acesta i-o poate oferi. In realizarea acestui scop, proprietarul are dreptul de a face acte materiale de folosin a si de consuma ie, precum si de a face acte de dispozi ie cu privire la soarta juridica a lucrului: sa-l vanda, sa-l inchiereze, sa-l distrug , etc. 2. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate privata confer titularului dreptul de a opune dreptul sau oric rei persoane ce intra in contact cu lucrul sau. 3. Caracterul patrimonial real rezulta din faptul ca acest drept are con inut economic, se poate evalua in bani si se na te in leg tura cu anumite lucruri asupra c rora titularul isi poate exercita ac iunile sale fara a fi nevoie de interven ia altei persoane.

4. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privata reiese din faptul ca acest drept nu se stinge, nu nceteaz nicioadata, atta timp cat exista lucrul. 5. Caracterul individual si social al dreptului de proprietate privata rezulta din faptul ca legea recunoa te tuturor persoanelor, fizice sau juridice, dreptul de a dobndi in proprietate bunurile necesare in vederea satisfacerii oric ror nevoi. 6. Caracterul alienabil al dreptului de proprietate privata confer titularului dreptul de a nstr ina bunul potrivit cu interesele sale. 7. Dreptul prescriptibil este dreptul de proprietate sub aspect achizitiv, in sensul ca proprietatea privata se poate dobndi prin uzucapiune. 8. Caracterul sesizabil nseamn ca bunurile mobile si imobile care formeaz obiectul dreptului de proprietate privata pot fi urm rite de creditori in vederea realiz rii crean elor pe care le au mpotriva proprietarilor debitori, lucru ce rezulta de dispozi ia art. 1718 Cod civil: oricine este obligat personal, este inut a ndeplini ndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile sau imobile, prezente si viitoare, iar, in continuare, art. 1719 precizeaz ca: Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor s i

RASPUNDEREA JURIDICA
R spunderea juridic const ntr-un raport instituit de norma juridic , ntre autorul nc lc rii normelor juridice i stat, reprezentat prin agen ii unei autorit i, care pot fi instan ele de judecat , func ionarii de stat sau al i agen i ai puterii publice. Con inutul raportului juridic este complex, dar n esen este format din:

dreptul statului, ca reprezentant al societ ii de a aplica sanc iunile prev zute de normele juridice persoanelor care ncalc prevederile legale i obliga ia persoanelor de a se supune sanc iunilor legale, pentru restabilirea ordinii de drept. Formele r spunderii juridice n domeniul fiec rei ramuri de drept s-au conturat forme specifice ale r spunderii juridice: R spunderea penal se nscrie n sfera r spunderii infrac ionale pentru

nc lcarea normelor de drept. Pentru a constitui infrac iune, abaterea trebuie: - s aib un pericol social ridicat; - s reprezinte o serioas amenin are a intereselor societ ii. Diferen a principal ntre infrac iune i contraven ie const n periculozitatea social a nc lc rii normelor de drept. R spunderea civil clasificat n dreptul civil n:

- r spunderea civil delictual . Acest tip de r spundere are drept con inut obliga ia civil de reparare a prejudiciului cauzat de o fapt ilicit . Ea afirm o sanc iune de drept civil prin obliga ia de reparare a prejudiciului produs prin fapta ilicit , f r a dicta n acela i timp i o pedeaps . Spre exemplu, fapta ilicit cauzatoare de prejudicii poate s constituie n acela i timp i o infrac iune, f r ca asocierea celor dou sanc iuni s duc la pierderea individualit ii lor sau la modificarea naturii juridice a fiec reia dintre sanc iunile aplicabile. Conform Codului civil, r spunderea civil delictual poate fi stabilit pentru: fapta proprie (art. 998-999); fapta altei persoane (art. 1000 alin.2, 3, 4); lucruri, edificii i animale (art. 1000 alin.1, art. 1001, art. 1002); - r spunderea civil contractual . Fa de r spunderea civil delictual are un

caracter special, derogator. Spre deosebire de r spunderea civil delictual n care obliga ia nc lcat este o obliga ie legal cu caracter general, care revine tuturor (de a nu v t ma drepturile altuia prin fapte ilicite), n cazul r spunderii civile contractuale, obliga ia nc lcat este o obliga ie concret , stabilit printr-un contract preexistent, valabil, ncheiat ntre p gubit i cel care a nc lcat obliga iile contractuale. Ambele forme de r spundere civil sunt fundamentate pe principiul repar rii unui prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicit a unei persoane. R spunderea contraven ional este atras n cazul comiterii unei contraven ii.

Contraven ia este o fapt care prezint un pericol social mai redus dect infrac iunea, fapt care este prev zut explicit prin lege sau alt act normativ i care este s vr it cu vinov ie. Regimul juridic al contraven iilor este legat i de activitatea organelor din administra ia public , deoarece organizarea impunerii i impunerea legilor i a altor acte normative necesit i existen a unor sanc iuni pe care le pot institui i aplica

aceste organe din administra ia public n activitatea lor executiv . R spunderea contraven ional nu trebuie confundat cu r spunderea administrativ ,

deoarece sanc iunile contraven ionale se aplic att de c tre organele administra iei publice, ct i de c tre organele judec tore ti. R spunderea material const n obliga ia oric rui salariat de a repara, n

limitele prev zute de lege, prejudiciul pe care l-a cauzat unit ii din vina sa i n leg tur cu munca sa. R spunderea material este o institu ie proprie dreptului muncii. R spunderea disciplinar const ntr-un ansamblu de norme legale, care privesc

sanc ionarea faptelor de nc lcare cu vinov ie de c tre orice persoan ncadrat , indiferent de func ie sau locul pe care l ocup , a obliga iilor asumate prin contractul de munc . Aceste fapte constituie abateri disciplinare i pot atrage sanc iuni cum sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea salariului, desfacerea contractului de munc .

Condi iile r spunderii juridice Pentru angajarea r spunderii juridice trebuie s fie ntrunite urm toarele condi ii: s existe o conduit ilicit ; s existe un rezultat v t m tor al respectivei conduite ilicite (o daun material , v t marea s n t ii, etc); s existe o leg tur cauzal ntre conduita ilicit i rezultatul produs;

s existe vinov ie din partea subiectului care a produs actul ilicit; s nu existe mprejur ri sau cauze care nl tur n principiu, r spunderea juridic . Conduita ilicit const ntr-o ac iune sau inac iune, contrare prevederilor normelor juridice. ac iunea - presupune s vr irea, de c tre o persoan , a unei ac iuni concrete, prin care se ncalc normele juridice; inac iunea presupune nes vr irea unei ac iuni concrete de c tre o persoan . Inac iunea poate fi considerat ca fiind ilicit numai cnd respectiva persoan avea obliga ia juridic s ac ioneze ntr-un anumit fel i ea nu a ac ionat ca atare.

Rezultatul conduitei ilicite, care provoac daune societ ii sau unui individ, ncalc valorile ap rate de drept. Acest rezultat permite ca n majoritatea cazurilor s se aprecieze pericolul social al faptei ilicite. Importan a rezultatului conduitei ilicite poate fi diferit n diferite ramuri de drept. Astfel: n dreptul civil r spunderea juridic este atras numai cnd dauna sau prejudiciul s-au produs. n dreptul penal sunt prev zute cazuri de r spundere juridic i n situa ia n

care rezultatul conduitei ilicite nu a produs prejudiciul, dar a fost creat pericolul producerii lui. n dreptul penal, ntre astfel de fapte ilicite care nu produc rezultate concret v t m toare, face parte tentativa. n toate cazurile n care pentru atragerea r spunderii este necesar i producerea i

unor consecin e ilicite, trebuie analizat raportul de cauzalitate ntre fapta ilicit rezultatul produs. Stabilirea acestei leg turi este dificil i necesit analizarea

minu ioas a fiec rui caz n parte. n practic , exist situa ii n care se manifest o cauzalitate complex , cum este cazul prejudiciilor aduse mediului.

Dispozi ii generale Articolul 1. Scopul legii Scopul prezentei legi este asigurarea tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova a drepturilor egale i a tratamentului egal n sfera politic , economic , social , cultural , i n alte sfere ale vie ii n vederea prevenirii i combaterii discrimin rii dup criteriile de ras , na ionalitate, origine etnic , limb , religie, culoare, sex, vrst , stare a s n t ii, dizabilitate, orientare sexual , opinie politic , statut social, apartenen la o categorie de persoane defavorizate, precum i pe baz de orice alt criteriu. Articolul 2. No iuni generale n sensul prezentei legi, termenii de mai jos au urm toarea semnifica ie: a) discriminare orice diferen iere, excludere sau limitare n drepturi, direct sau indirect a persoanelor, precum i sus inerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile stipulate n prezenta lege. b) discriminare direct orice deosebire, excludere, restric ie sau preferin , care are ca scop sau efect un tratament mai pu in favorabil al persoanei dect cel la care ar putea fi supus persoana ntr-o situa ie similar , f r o justificare rezonabil sau obiectiv a deosebirii.

c) discriminare indirect orice prevedere, criteriu sau practic aparent neutr , care are drept efect dezavantajarea unei persoane fa de alte persoane, n afara cazului n care aceste prevederi, criterii sau practici snt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere al acestui scop snt adecvate i necesare. d) h r uire o form de discriminare, n care orice comportament, duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, cu scopul sau efectul de nc lcare a demnit ii unei persoane. e) instigare la discriminare o form de discriminare prin care o persoan , abuznd de pozi ia de subordonare a unei alte persoane, d dispozi ii, aplic presiune sau are un comportament anume cu scopul discrimin rii unei persoane ter e. f) victimizare orice ac iune sau inac iune soldat cu consecin e adverse ca urmare a depunerii unei plngeri, naint rii unei ac iuni n instan a de judecat n scopul asigur rii aplic rii prevederilor prezentei legi sau furniz rii unor informa ii, inclusiv a unor m rturii, care se refer la plngerea sau ac iunea naintat de c tre o alt persoan . g) m suri afirmative m suri speciale i temporare luate pentru a remedia situa iile de inegalitate legate de discriminare, i promovarea unei egalit i depline. h) segregare rasial emiterea unui act sau s vr irea unei ac iuni sau inac iuni care duc direct sau indirect lasepararea, diferen ierea sau disocierea persoanelor pe baza criteriilor de ras , etnie sau culoare a pielii. i) persoane defavorizate persoane aflate sau supuse n virtutea circumstan elor sociale, economice, culturale sau istorice n situa ie de risc sau substan ial inegale sau mai pu in preferen iale. j) disabilitate o persoan este considerat drept persoan cu disabilit i dac aceasta are o capacitate fizic sau mintal limitat n scut sau dobndit , fapt care provoac efecte substan iale negative asupra abilit ii sale de a exercita anumite activit i i defavorizeaz aceasta n raport cu persoane n deplin capacitate. Articolul 3. Subiec ii n domeniul discrimin rii Subiec ii n domeniul prevenirii i combaterii discrimin riisnt persoanele fizice i juridice. Articolul 4. Forme grave ale discrimin rii Forme grave ale discrimin rii snt: a) cauzarea inegalit ii i ostilit ii sau instigarea la inegalitate i ostilitate; b) promovarea sau practicarea discrimin rii de c tre autorit ile administra iei publice ; c) sus inerea discrimin rii prin intermediul mijloacelor de informare n mas ; d) amplasarea mesajelor i simbolurilor discriminatorii n locurile publice; e) discriminarea persoanelor pe baza a dou sau mai multe caracteristici personale, sau caracteristici personale presupuse. Articolul 5. Eliminarea formelor discrimin rii Discriminarea poate fi eliminat prin urm toarele forme:

a) prevenirea oric ror fapte discriminatorii, prin instituirea unor m suri speciale, inclusiv a unor m suri afirmative, n vederea protec iei persoanelor defavorizate care nu se bucur de egalitatea anselor; b) medierea prin solu ionarea pe cale amiabil a conflictelor ap rute n urma s vr irii faptelor discriminatorii; c) sanc ionarea comportamentului discriminatoriu. Articolul 6. Interzicerea discrimin rii (1) Discriminarea direct sau indirect este interzis .Promovarea unei politici sau efectuarea de ac iuni care nu asigur respectarea principiului nediscrimin rii trebuie s fie nl turat de autorit ile publice competente, conform legisla iei. (2) M surile luate de autorit ile administra iei publice sau de persoanele juridice de drept privat n favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunit i, viznd asigurarea dezvolt rii lor fire ti i realizarea efectiv a egalit ii de anse a acestora n raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunit i, precum i m surile pozitive ce vizeaz protec ia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare n sensul prezentei legi. (3) Nu constituie discriminare situa iea n care restrngerea unui drept este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate i necesare.