Sunteți pe pagina 1din 3

Alecu Russo, scriitor si animator al creatiei literare. A vazut lumina zilei in orasul Chisinau, la 17 martie 1819.

A studiat la institutul lui Francois Naville din Vernier (Elvetia) si la Viena. Intors in Patrie, se stabileste la mosia parintesca Negrisoara. In 1840 e asesor la Pitra Neamt. In 1844, stabilit la Iasi, frecventeaza reuniunile de la Manjina (mosia familiei Negri), unde Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu si alti tineri din Moldova si Muntenia discutau probleme politice si culturale. A participat activ la miscarea revolutionara de la 1848, fapt pentru care a fost prigonit de regimul despotic. In 1851 a lucrat asesor la judecatoria din Piatra, in 1852 avocet. In 1856 cumpara mosia Tetcani (Roman) si o arendeaza pe cea de la Mircesti, ambelele fiindu-I insa sechestrate de Banca Moldovei. Primele lucrari literare ale lui Russo, care tin de anul 1840, au fost scrise in limba franceza si publicate postum. In 1846 este montata coedia vodevil Bacalia ambitioasa si vede lumina tiparului articolul Critica criticii, ca raspuns la obiectiile insuficient argumentate ale lui Dimitrie Gusti, profesor la Academia Mihaileana, autor de manuale si poezii. In acelasi an este montata a doua piesa a lui Russo Jignicerul Vadra sau Provincialul la Teatrul National. Pentru aceasta a doua lucrare autorul a fost exilat la Soveja, unde a tinut un jurnal in limba franceza (publicat postum in traducerea Alexandru Odobescu) si a cules balada Miorita. In 1846 a scris studiul Poezia poporala si paralela literara Decebal si Stefan cel Mare. Alte opere : Studie moldovana (1851), Holera (1853), Cugetari, Amintiri(1855). In 1855 a fost publicat poemul in proza Cantarea Romaniei scris mai inainte in limba franceza, tradus in romaneste de Nicolae Balcescu, apoi si de Russo insusi. S-a stins din viata la 5 februarie 1859 la Iasi, dupa ce se infaptuise la 24 ianuarie unul dintre marele idealuri patriotice pentru care luotase : Unirea Principatelor.

Ca si Mihail Kogalniceanu, Alecu Russo a fost un mare cugetator, un indraznet luptator si un original scriitor romantic. Cugetator nu numai pentru ca a scris vestitele Cugetari, apoi Cugetari scrise in inchisoarea de la Cluj si Alte cugetari ; in tot ce ne-a ramas de la el simte o minte lucida, patrunzatoare in straturile adanci le faptelor si fenomenelor vietii, dublata de o indrazneala civica rar intalnita in cautarea adevarului, chiard aca intelegerea ca adevarul, de cand lumea, cu capul spart .

Autorul studiului Poezia populara afirma in mod transant : Datinile, povestile, muzica si poezia sunt arhive popoarelor. Cu ele se poate oricand reconstitui trecutul intunecat . Convingerea lui era ca numai atunci cand vom constientiza importanta acestui tezaur spiritual national, ne vom putea lamuri despre originea limbii noastre, de nasterea nationalitatii romane, de plecarile notorii cu care este inzestrat poporul si de luptele ce le-au sustinut coloniile romane pan a nu se preface in locuitori de astazi ai vechii Dacii . Aceasta privire scrutatoare in negurile timpurilor, pentru a scoate la suprafata adevarul despre obarsia noastra etnica, este secondata de mandria scriitorului pentru averea sufleteasca unica si inconfundabila a patriei sale : Intre diferitele sale neamuri raspandite pe malurile Dunarii, nici unul nu are, ca neamult romanesc, o poezie poporala atat de origina, atat de variata de frumoasa si atat de strans unita cu suvenirile antichitatii . Cu privire la specifitatea poporului roman Aleci Russo opinia ca, nascut din sange meridional, stramutat de sub un soare fierbinte intr-o tara noua, neamul roman a patrat o inchipuire fecunda, vie, gratioasa, o agerime de spirit, care se traduce in mii de cugetari fine si intelepte, o simtire adanca de dragoste pentru natura si o limba armonioasa, care exprima cu gingasie si totodata cu energie toate aspiratiilesufletului, toate iscodirile mintii . Preamarindu-i dupa merit pe Virgiliu si pe Ovidiu, ilustru scritor patrizecioptist pune alaturi de ei pe pastorul campiilor si al muntilor nostri, care a produs cea mai frumoasa epopee pastoreascan din lume Miorita , pentru ca, oprindu-se, pe rand, la mai multor opere folclorice, sa ajunga la o concluzie justa si exprimata aforistic : Fie forma versurilor uneori defectuoasa, ele imi par mie poleite cu razele geniului. Privighetoarea nu e frumoasa, dar cantecul ei este din rai ! Aceeasi putere de patrundere in esenta lucrurilor si aceeasi verva expunerii, acelasi patriotism fervent strabat Cugetarile autorului, din care se remarca profunda intelegere a literaturii ca expresia vietii unei natii , apoi importanta opera de memoralistica Amintiri, din care aflam date concrete despre locul de nastere al scriitorului in Basarabia, bastina fiindu-i un sat frumos, easchirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bacului, cu un par mare in mijloc , valoroasa lucrare Critica criticii, din care spicuim idei pururi valabile privind statutul insusi al criticii literare : Nu-i destul de a sti carte si a scrie pentru a fi critica mai trebuie neaparat judecata nepartinitoare, cunostinta lucrurilor, a lumii si a oamenilor ; Inceputul si sfarsitul nu trebuie sa se bata intre capete Critica, buna, rea, trebuie sa fie logica ; Cand se scrie o critica sau o piesa, trebuie cunostinta omului de cand se naste si pan ce moare etc., apoi alte studii si legende Studie moldovana, Stanca Corbului, Decebal si Stefan ce Mare, Piatra Teiului, Iasii si locuitorii lui in 1840, in care il vedem pe Russo ca pe un sustinator frecvent al ideilor expuse de Mihail Kogalniceanu in Introductia sa la revista Dacia literara . Capodopera lui Alecu Russo este poemul in proza Cantarea Romaniei. Expresie a romantismului mesianic, ingemanare exceptionala a elegiei cu incadrarea sfanta in viitorul Patriei, opera aceasta il reprezinta pe Alecu Russo in toata statura lui de ganditor, luptator si scriitor liric. Verzi sunt dealurile tale, frumoase padurile si dumbravile spanzurate de coastele dealurilor, limpede si seni cerul tau ; muntii se inalta trufasi in vazduh, raurile, ca braie pestrite, ocolesc campurile ; noptile tale incanta auzul, ziua farmeca vazul Pentru ca zambetul tau e asa de amar, mandra mea tara ?... asa ni se ofera, chiard in start, cheia stilistica, verva polemica si celelalte calitati ale capodoperei russoiene, care nu lasa nici o indoiala in privinta originalitatii si vigorii talentului acestui distins inaintas al nostru.

Era odinioara un neam de frati nascuti dintr-o muma si dintr-un tata si veni acel neam intr-o tara lata si manoasa pec aile cerului de se pomeneste si astazi . Si fratii se iubeau intre ei si cresteau in avutie si fericire . Turme nenumarate, ca stelele, pasteau in campii intinse vecinii si hotii pizmuiau unirea, puterea si bogatia lor, dar le era teama de dansii, caci barbatia lor ii ingrozea si astfel acesti frati traiau fericiti, si copiii lor in mostenirea cea mare ramasa de la parintii lor Cand vreo nevoie venea dintr-o parte, ei alergau cu totii intr-acolo cadeau cu totii impreuna, cand vijelie mare ii doboara, dar se ridicau iarasi cu totii impreuna si izbandeau astfel se pleaca si se ridica in timp de viscol varfurile codrilor. Dupa ce traira intr-acest chip vremem multa, nepotii zisera intr-o zi intre dansii : Pentru ce sa mai traim amestecati unii cu altii, mai bine sa impartim mostenirea parinteasca, si fiecare sa ia partea sa Atuncea trasera cu funia si-si impartira mosia in mai multe parti : una la miazazi, alta la apus si alta la miazanoapte .Sapara santuri si pusesera raurile si muntii hotare intre ei si vecinii se umplura de bucurie Nu trecu mult, si fiecare, asezand inchis in mosia sa, ajunse ca copiii din aceiasi parinti uitara de tot unii de altii si, de vorbeau tot o limba, dar nu se mai intelegeau si cand unele din ramurile acelui neam se stingeau de pe fata pamantului, inecate de vecini, ceilalti frati nu simteau nici o durere caci acum erau straini si dusmani intre dansii, si se ridicau cu dusmanii impotriva sangelui lor !... - e istoria insasi, complicata si tragica, a poporului nostru, evocata de Alecu Russo cu durere in suflet. Desteapta-te, pamant roman ! e un refren menit sa exprime in mod retoric mesajul acestui inspirat poem romantic, scris initial in limba franceza, tradus in romaneste de Nicolae Balcescu, apoi si de autor insusi. In tonalitatea operelor sale Alecu Russo este un patruzecioptist de frunte al literaturii romane.